You are on page 1of 2

MORFOLOGIA CIUPERCILOR APARTINAND GENULUICANDIDA

La ciupercile din genul Candida se deosebesc urmatoarele


formatiuni: celula levurica, pseudomiceliul cu ramificatii verticilate (si formare de
glomeruli), blastospori (muguri). In afara de blastospori nu gasim altfel de spori, cu
exceptia chlamidosporilor. Cand blastosporii se formeaza din celulele care constituie
un filament pseudomicelian, ei pot imita conidiile care, la ciupercile filamentoase,
reprezinta sporii ce se formeaza pe cale nesexuala. Insa acestea nu sunt conidii
adevarate, sunt pseudoconidii.
CELULA LEVURICA
Forma celulei levurice la ciupercile din genul Candida este vag sferica, uneori ovala
sau ovoida sau alungita, atunci cand intra in compozitia unui pseudomiceliu. Diametrul
celulelor tinere este de 2-4 microni, celulele mature putand ajunge la diametrul de 7
microni.
La intervale de timp foarte scurte, prin diviziuni repetate, se poate ajunge la
aparitia unor forme invizibile cu microscopul obisnuit. Materia celulara este diferentiata
morfologic in structuri cu functie bine definita in biologia celulara.
Unitatile morfologice ale celulei sunt: membrana celulara, membrana
citoplasmatica, incluziunile citoplasmatice, sistemul vacuolar, mitocondriile si nucleul.
Celula levurica nu are capsula. Ea este invelita intr-o membrana vizibila, mai
ales la elementele tinere si la chlamidospori. Membrana celulara variaza in grosime
de la un element la altul, ea este neomogena si inegala ca grosime chiar la acelasi
element. Acest aspect neomogen este dat de prezenta unor mase electrono-opace
neregulate inclavate in membrana. Membrana celulara este dublata pe fata interna de
o membrana citoplasmatica formand o unitate ce se comporta ca un perete
semipermeabil, mentinand integritatea celulei in conditii variate de pH.
Din punct de vedere biochimic, membrana celulara este formata
din hidrati de carbon sub forma de complexe mucopolizaharidice, lipide sub forma de
fosfolipide si o cantitate mica de proteine. Ea este strabatuta in mod selectiv de
diferite substante din mediul extern. Aceste substante sunt transportate specific in
continuare de membrana citoplasmatica conceputa de Mitchell si Mozle ca o bariera
dinamica, nu una statica alcatuita dintr-unmozaic de transportori specifici. Acesti
trasportori sunt de natura enzimatica: fosfataza acida, fermenti citocromici,
dehidrogenaze.
Membrana citoplasmatica prezinta invaginari conice in membrana celulara,
care ii da un aspect sculptat si ii maresc suprafata cu 50% fata de aceeasi membrana
cu suprafata neteda.
Moor a evidentiat, in 1965, in stratul extern al membranei citoplasmatice un
grup de 20-50 de particule dispuse ordonat in aranjamente hexagonale situate intre
invaginarile acesteia, particule care ar avea ca rol polimerizarea glucozei.
Citoplasma are aspect diferit, dupa varsta celulei. Ea este bazofila si omogena
la celulele tinere si ocupa in intregime continutul celular, in timp ce, o data cu
maturizarea celulei, devine acidofila, refringenta si neomogena datorita vacuolelor si
incluziunilor.
Citoplasma reprezinta un sistem coloidal format din proteine, grasimi, hidrati
de carbon, apa si diferite substante in care sunt situate incluziunile protoplasmatice,

vacuolele, mitocondriile si nucleul.


Incluzilunile sunt formate din depozite de materiale inerte: polizaharide, lipide,
combinatii de metafosfati cu ARN. In mod constant se gasesc incluziuni de volutina
sau metacromatina, rezerva de hidrogen si metafosfati.
Incluziunile lipidice se prezinta sub forma globulara si au un continut de
densitate unoforma. In celulele mature sunt in numar foarte mare iar in cele tinere fiind
doar 2-4. In ceea ce priveste functia lor, unii autori le atribuie functia de depozitare,
altii cea de adevarat organ celular, probabil cu rol in metabolismul lipidelor; in
concluzie, altii sustin ca depozitarea lipidelor ar fii semn de degenerescenta. Lipidele
ating procentul de 50-60% din greutatea celulei uscate in levuri cultivate in
anaerobioza.
Incluziunile de polimetafosfati reprezinta o rezerva de substante energetice sub
forma unor picaturi mici, deformabile, care au un rol important in viata celulei,
deoarece metabolismul lor este legat de procese biologice esentiale, ca: respiratia si
biosinteza proteinelor si acizilor nucleici. Incluziunile de glicogen apar sub forma de
granulatii refringente cu diametrul de 300 A, repartizate in citoplasma sau depozitate
in vacuole. Ele constituie forma de rezerva hidrocarbonata tipica. Glicogenul
reprezentand 3% din greutatea uscata a celulei, putand ajunge la 39% in unele
cazuri.
In celula levurica, vacuola reprezinta constituentul cel mai evident cand celula
este necolorata. Dupa Moor, vacuolele mici au diametrul de aproape 0,3 microni si
sunt, de obicei, agregate in grupuri de 5-6, dispuse in jurul nucleului, in timp ce
vacuolele mari au diametrul de peste 3 microni si apar izolat.
Vacuolele contin diferite substante dizolvate in apa si sunt inconjurate de o
memebrana lipoproteica. Vacuola centralacu contur neregulat comunica cu nucleul
printr-o deschizatura formand impreuna nucleul complet. Vacuolele au functia de
reglare a presiunii osmotice celulare, au rol in respiratia celulara si reprezinta locul de
acumulare al produsilor de degradare nocivi, rezultati din procese metabolice, ele fiind
indispensabile celulei levurice.