You are on page 1of 12

M w

U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

©

SĂRBĂTORILE
MAICII DOMNULUI

26

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

Nașterea
Maicii Domnului

C

u toate că nu face parte din Praznicele Împărătești, sărbătoarea Nașterea Maicii Domnului
are o poziție deosebită în calendarul liturgic

Cele patru Evanghelii nu conțin date despre Nașterea Fecioarei, acest eveniment fiind descris în textele apocrife, în special, în Protoevanghelia lui Iacob, care în primele 16 capitole
relatează despre pruncia Fecioarei, despre părinții acesteia, care se tânguiau „că Domnul nu le-a dat
voie să rodească în Israel” (Evanghelii 1996, 45-48). S-a milostivit Domnul de bătrânii părinți și l-a
trimis pe Solul Său să le vestească, că „cea care n-a avut copii va zămisli”. În ziua când a născut Prunca,
Ana a zis mulțumită: „Sufletul meu a fost azi preamărit”. În Pseudoevanghelia lui Matei se mai spune:
„Preasfântul v-a dat Prunc cum n-a mai fost de la începutul lumii și cum nu va mai avea nimeni de
acum încolo” (Evanghelii 1996, 151-155).

Sărbătoarea este instituită, după cum menționează unii cercetătorii, încă în secolul IV (Снессорева
2010, 431; Поселянин 2002, 38), alții indicând secolul VII (Этингоф 2008, 15), compoziția iconografică definitivându-se mai târziu, după biruința iconoclasmului. În arta sacră bizantină și cea veche
rusească sunt cunoscute mai multe tipuri iconografice ale acestei Sărbători, deosebindu-se între ele
prin arhitectura de fundal, prin amplasarea mobilierului, prin numărul de personaje participante în
compoziție etc.

Cele mai timpurii imagini care reprezintă Nașterea Fecioarei provin din: biserica Kâzâlciukur, din Cappadocia, secolul IX, mănăstirea Daphni (Atena), catedrala Sf. Sofia din Kiev, secolul XI, biserica Sf.
Panteleimon din Nerezi, Macedonia, secolul XII și biserica fostei mănăstiri Chora din Constantinopol,
secolul XIV ș.а. (Нефёдова 2013).
Biserica Ortodoxă sărbătorește Nașterea Maicii Domnului la 8/21 septembrie.

Iconografie. Casă și Sfânta Ana culcată pe un pat, sub plapumă, rezemată pe perne. Un grup variabil de femei în jurul ei, unele purtând vase, daruri sau flabel, iar moașele, șezând, spală prunca sau o
leagănă (Dionisie 2000, 138). Începând cu secolul XIV, în compozițiile iconografice apare și chipul
Sf. Ioachim, din secolele XV-XVI mai poate fi zugrăvită și scena mângâierii sau legănării pruncii de
către Sfinții Părinți Ioachim și Ana.

©

În icoanele din colecția muzeului aceste compoziții reproduc în mare parte schema atestată, dar se
deosebesc între ele prin poziționarea personajelor, expresiile fețelor, a gesturilor, precum și multiplele accesorii și obiecte de decor.

27

1

Nașterea
Maicii Domnului

(fragment din iconostas)
Basarabia, secolul XIX, zugrav anonim.

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

Lemn, ulei. Suportul integral de formă ovală; 25×22,6×1,9 cm.
FB-22003, achiziție, 1992.
Stratul pictural este pe alocuri coșcovit și întunecat. Rama ce încadrează
medalionul a suferit mai multe degradări: urme de cuie, zgârieturi, pierderi parțiale din suprafața lemnului, pierderea auririi.
Nerestaurată.

2

Nașterea
Maicii Domnului

Sudul Rusiei, 1837, zugrav M. I.

Lemn, temperă. Panou integral, plan, întărit cu o pană pe centru;
28,3×39,3×2,0 cm.
FB-16450, achiziție Chișinău, 1989.
Mici zgârieturi, lemnul slab curbat în exterior.
Nerestaurată.

Inscripții originale. „Ðî[ç]æäåñòâî Ïð(åñâ#)òè# Áîãîðîäèöû
/ „Nașterea Maicii Domnului”, MP (FY).

Inscripții originale. Íàø(ò)ї[e]ðh Ïðå÷èñòї[e]é „Nașterea
Precistei”, „MP FY”.
Cromatica. În icoană predomină culorile roz-albii, albastre-verzui în vestimentație, cenușii și cafenii-verzui în decorul interiorului. Pentru carnație au fost alese culori de ocru cu suprapuneri de
nuanțe albe, galbene, verzi și oliv.

©

Sfânta Ana, în plan secund, semiculcată pe un pat înalt, întoarsă
pe partea dreaptă, cu mâna dreaptă sub cap, iar stânga, fără puteri,
lăsată pe genunchi. În față, două moașe scaldă fetița. În spatele
patului, Sfântul Ioachim indică înainte cu arătătorul drept. Sf. Ana
și prunca Maria sunt înzestrate cu nimburi, iar Sf. Ioachim – fără
nimb.

28

Inscripții pe verso. „Ñiþ Èêîíó êóïèëè Ñëîáîäñêî-Âîë÷èíåöêèå
æåíùèíû ïóòèøåñòâîâàâøiå âü ã. Êiåâü âü 1900 ãîäó è
ïîæåðòâîâàííà âü Ñâÿòî Ðîæ(ä)åñòâî-Áîãîðîäè÷íóþ Öåðêîâü”.
/ „Această Icoană a fost achiziționată de femeile din Slobozia-Volcineț, care au călătorit în or. Kiev, în anul 1900 și donată Bisericii
Nașterea Maicii Domnului. Pe pana care traversează panoul –
„1837 г. М.И.”.

Cromatica. S-au utilizat nuanțe galbene-portocalii și cafenii-albastre în decorul încăperii și albastre-gălbui, roze, portocalii, albe-cenușii și galbene-maronii în veșmintele personajelor. Carnația
este redată prin tonuri de ocru cu suprapuneri de roz, alb și galben
pentru lumină, cu verde și oliv pentru umbră.
În prim-plan, Sf. Ana, în chip de doamnă tânără, este așezată pe
un pat mic, acoperită pe jumătate cu o plapumă. Cu mâna dreaptă
arată spre fetiță, stânga se odihnește pe genunchi. În dreapta, una
din moașe ține prunca în brațe; alta, din partea stângă, îngenuncheată, îi întinde vasul cu merinde. Sf. Ioachim, îngenuncheat la
capătul patului, se sprijină cu mâna dreapta de un toiag. În colțul
stâng atârnă o draperie, prinsă la mijloc cu un inel rotund, lângă
pat – o masă dreptunghiulară. Toate personajele sunt reprezentate
cu nimburi.

3

Nașterea
Maicii Domnului

(fragment din iconostas)
Basarabia, secolul XIX, zugrav anonim.

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

Lemn, pânză, ulei. Panou rotund, constituit din două bucăți,
încadrat într-o ramă sculptată cu ornamente florale;
d – 24 cm, cu ramă 29×40 cm.
FA-10550-1, biserica Acoperământul Maicii Domnului,
din satul Mihăileni, raionul Râșcani, 1987.
Stratul pictural este afectat de craclură, culorile și-au
pierdut intensitatea. Suportul de lemn este curbat în
exterior. Pierderi parțiale din suprafața lemnului, urme de
cuie, crăpături. Lemnul, aurit cândva, este acoperit cu vopsea
de bronz.
Nerestaurată.

Inscripții originale. Ðîæäåñòâî Á(îãîðîäè)öû / „Nașterea
Maicii Domnului”.
Cromatica. Verde, bleumarin și maroniu deschis – pentru interiorul camerei, albe-gălbui, cărămizii, verzi și roze – pentru vestimentație, pentru carnație – nuanțe de ocruri spre alb, galben,
verde și brun.

În plan secund, Sf. Ana, în etate, culcată cu capul întors pe o parte
și mâinile lăsate fără puteri. În partea stângă una din moașe o ajută
să se ridice. În prim-plan, altă moașă ține în brațe, pe fașe albe,
prunca nou-născută. Lângă pat, pe un taburet, Sfântul Ioachim
întinde mâinile spre copilă, fața lui exprimând mirare și bucurie
totodată. Sfinții Părinți și mica Marie sunt redați fără nimburi.

4

Nașterea
Maicii Domnului

Rusia, Moscova, 1901, atelierul A. Jako.

Staniu, lemn, metalografie. Panou integral, spatele icoanei este căptușit cu
pânză roșie; 26×30,7×2,2 cm.
FB-22918-126, biserica închisă din satul Bulboaca, raionul Briceni, 1978.
Pierderea stratului aurit pe chenar și ramă, pânza decolorată, urme de
rugină.
Nerestaurată.

©

Inscripții originale. Pe placa metalică, jos: „Отъ московскаго
духовно-цензурнaго комитета. Печать дозволяется. Москва
февраль 28 го дня 1901 года. Цензор Свящ. Алеко Гиляровскiй
А. Жако и К0 МОСКВА”.

Cromatica. Pentru îmbrăcăminte s-au folosit nuanțe albe, albastre, cafenii-gălbui, galbene-verzui, pentru decor – albe-gălbui,
albastre-verzui, cafenii. Carnația este redată prin ocru cu tonuri
roșii, galbene, verzi și brune.

Într-o încăpere cu draperii bogate, pe un pat din lemn masiv, Sfânta Ana privește cu dragoste spre copil, ținând mâinile în gest de admirația și mare mulțumire. În fața patului o moașă șede pe scaun
cu prunca în brațe. Micuța are ochii de culoarea cerului, una din
mânuțe a ieșit din fașe. Lângă pat, în picioare, Sf. Ioachim cu mâinile împreunate la piept, privește în sus, în semn de recunoștință.
Una din fecioare aduce o tavă cu mâncare și apă. Atât Sfinții Părinți
cât și Maria sunt reprezentați cu nimburi.

29

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

Intrarea Maicii
Domnului în Biserică

ceastă sărbătoare a cunoscut o largă răspândire după biruința iconoclasmului atât în Răsărit, cât și în Apus. Cu toate că a fost introdusă în calendarul bisericesc abia în anul 1166, se
sărbătorea încă din secolul VIII (Sendler 2008, 26), sau chiar din secolul VII (Dinu 2009,
238). Unii cercetători menționează, că în secolulul V sau VI în orașul Ierusalim era o biserică
cu hramul Intrarea Maicii Domnului în Biserică (Поселянин 2002, 38). Protoevanghelia lui Iacob
ne spune că la zămislirea Fecioarei, Ana i-a zis Îngerului: „Să trăiască Domnul Dumnezeul meu, de
voi naște prunc – băiat ori fată – îl voi oferi Domnului Dumnezeu spre a-L sluji toate zilele vieții sale”
(Evanghelii 1996, 45-48). În Pseudoevanghelia după Matei Ana făgăduiește: „Știi, Doamne, că încă din
ziua măritișului Ți-am făgăduit de-mi vei dărui un copil îl voi închina Templului Tău Sfânt” (Evanghelii
1996, 151-155). La fel și Sf. Gherman al Constantinopolului († c. 733), în Omilia la Aducerea la templu a
Maicii Domnului, arătând virtuțile Fecioarei declară: „… la slăvita și minunata ta aducere la templu neai adus nouă ramura de măslin a libertății…” (apud Dinu 2009, 184). La trei ani după naștere, cu mult
alai Sfinții Părinți au dus Prunca în Casa Domnului, unde rămâne până la vârsta de 15 ani. La intrarea
în templu ea a fost întâlnită de preotul Zaharia, care, în gest de mare apreciere, o va conduce în Sfânta
Sfintelor, unde doar o dată pe an putea intra marele prelat. Aici, la templu, îi va uimi pe toți prin râvna
la rugăciune, priceperea la muncă, desăvârșirea în smerenie.

A

Printre cele mai timpurii reprezentări ale sărbătorii se consideră frescele biserici rupestre Kâzâlciukur
din Cappadocia, datate din secolul IX, cea din mănăstirea Vatoped de pe muntele Athos, datată de la
sfârșitul secolului XII, una din scenele în bronz păstrată pe ușile de asfințit ale catedralei Nașterea
Maicii Domnului din Suzdal, din secolul XIII (Нефёдова 2013), cea de la mănăstirea Kremikovtsi
din Bulgaria, datată din anul 1493 (Божков 1988, 224, 225). Imaginile acestei sărbători, după cum
apreciază cercetătorii în domeniu, n-au fost atât de populare, ele devenind mai frecvente prin secolele
XVI-XVII (Sendler 2008, 29).
Biserică Ortodoxă sărbătorește Intrarea Maicii Domnului la 21 noiembrie/5 decembrie.

©

Iconogarfie. „Templu măreț, iar la margine, în fața ușii, pe cele trei trepte, proorocul Zaharia,
îmbrăcat în veșminte arhierești și stând (cu cuviință), își întinde mâinile înainte; Prea Sfânta Fecioară, fiind de trei ani, se suie pe trepte înaintea lui, având o mână întinsă către el, în cealaltă ținând
o făclioară. În spatele ei Ioachim și Ana, uitându-se unul la altul și arătându-și-o. Lângă ei, mulțime
de fecioare purtând făclii. Deasupra templului, un baldachin frumos împodobit, sub care, șezând,
Prea Sfânta Fecioara primește pâinea pe care arhanghelul Gavriil i-o aduce, și o binecuvântează”
(Dionisie 2000, 138).

30

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

5

Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Rusia, începutul secolului XX, atelierul A. Jako.

©

Staniu, lemn, metalografie. Suport format din două părți, prinse cu două
pene transversale pe fața panoului. Lemnul căptușit cu pânză roșie;
31×26,6×2,3 cm.
FB-22918-125, biserica închisă din satul Bulboaca, raionul Briceni, 1978.
Mici zgârieturi, urme de rugină, pierderea pânzei.
Nerestaurată.

Inscripții originale. „Âõîäú âî Õðàìú ÏÐ(å)Ñ(â#òîé)
Á(îãîðîäè)ÖÛ” / „Intrarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
în Biserică”, „MP FY”.

Cromatica. În compoziție predomină culorile albe, albastre, vișinii, verde-deschis în veșminte, albastre-verzui și albe în decor. Carnația este realizată în nuanțe de ocru cu suprapuneri albe, galbene
și verzi.

Pe fundal de arhitectură bisericească Fecioara Maria, cu mâinile întinse înainte, pășește cu piciorul stâng pe scările templului.
În fața ușii, în straie de arhiereu și cu mâinile întinse spre ea, stă
proorocul Zaharia. În spatele Fecioarei sunt prezentate două fecioare cu lumânările aprinse și Sfinții Părinți Ioachim și Ana. Ambii
se apleacă ușor înainte, mâna stângă o țin la piept, cu dreapta dorind să ajute Fecioara să urce scările. Chipurile lor, al Fecioarei și al
Proorocului Zaharia, sunt înzestrate cu nimburi aurii.

31

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

Buna Vestire
a Maicii Domnului

una Vestire a Maicii Domnului este unul din cele 12 praznice împărătești de peste an, eveniment pe care Evangheliile îl relatează în câteva episoade: apariția Arhanghelului, vestea
propriu-zisă, mirarea Maicii Domnului, pogorârea Duhului Sfânt și consimțământul Preacuratei Fecioare (Matei 13, 3). Sărbătoarea Buna Vestire a Maicii Domnului a fost instituită,
după cum menționează unele surse, în secolul IV (Поселянин 2002). Reprezentările sunt inspirate din
textele evanghelice, precum și din scrierile apocrife, aceste din urmă completând compoziția și decorul
(Pokrovskij 1892, 24-25). Cu toate că schemele n-au redat de fiecare dată toate episoadele în care s-a
produs Buna Vestire, ele exprimau armonios mesajul de bază.

B

Cele mai timpurii scene ajunse până la noi sunt cele din catacombele Sf. Priscila și Sf. Domitilia (secolele II-III), de pe o miniatură din Evanghelia lui Rabula din anul 586 (Kондаков 1914, 20-28), din mozaicul arcului triumfal al bazilicii Santa Maria Maggiore din Roma din secolul V, de pe o placă din fildeș
al tronului arhiepiscopului Maximian (546-556), din Muzeul Arhiepiscopal din Ravena (Покровский
1892, 8-10) ș.a. În perioada bizantină, scena Bunei Vestiri era reprezentată în partea estică a naosului, în ambianța altarului, pe piloni, pe arcul triumfal sau pe pandantive de obicei împărțite în două
secvențe, a arhanghelului și a Fecioarei. De asemenea, scena Bunei Vestiri apare destul de frecvent pe
icoane, și piese de broderie liturgică.
Scena Bunei Vestiri se zugrăvea pe pilonii altarului, pe arcadele triumfale, pe pereții lăcașelor, dar cu
introducerea iconostasului locul acestor scene devin ușile împărătești (Покровский 1892, 16-18).
Biserica Ortodoxă sărbătorește Buna Vestire a Maicii Domnului la 25 martie/7 aprilie.

Iconografie. „Case, și Prea Sfânta Fecioară stând înaintea unui scaun, cu capul puțintel plecat,
și cu o mână ținând mătase înfășurată pe un fus, iar mâna dreaptă având-o întinsă către îngerul
(Gavriil), care, stând înaintea ei, cu dreapta o binecuvântează, iar cu stânga ține (un toiag sau) un
crin. Și deasupra casei (este) cerul, și din cer vine jos Sfântul Duh cu o rază peste capul Prea Sfintei
Fecioare” (Dionisie 2000, 101).

Din cele mai vechi timpuri s-au păstrat și alte reprezentări ale scenei Bunei Vestiri, episodul fiind
redat lângă un izvor sau lângă o fântână („Buna Vestire La fântână”), inspirate din surse apocrife,
care redau momentul ce anticipă primirea Vestei Bune de către Fecioară. În scenele Bunei Vestiri
ea mai poate fi zugrăvită ținând în mâini ghemul și firul de tors, o carte sau un filacteriu al Scripturi
(Pokrovskij 1892, 22-31).

©

Ambele icoane din colecția muzeului reproduc momentul când Preacurata Fecioară citea din cartea
Prorocului Isaia.

32

7

Buna Vestire a Maicii Domnului

Basarabia, anii ’20-’30, secolul XX, zugrav anonim.

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

Lemn, ulei. Suportul plan este constituit din două părți prinse cu pene
transversale în relief; 26,3×31×2 cm.
FA-10538-18, transmisă MIR de organele de poliție din or. Chișinău,
1988.
Cele două părți de lemn s-au depărtat, din cauza uscării, formând o crăpătură ce a străbătut si stratul pictural, astfel înregistrându-se mai multe
pierderi ale stratului cromatic. Craclură, zgârieturi.
Nerestaurată.

Inscripții originale. „Áëàãîâhùåíiå
Ïðåñ(â#)ò(û#)
Á(îãîðîäè)öû” / „Buna Vestire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.

Cromatica este destul de modestă, zugravul utilizând culorile
albă, roșie, albastră, brună, albă-gălbuie, dar a reușit prin lumina
degajată de personajele centrale să dea un accent compoziției în
ansamblu. Pentru carnație s-a optat pentru tonuri de ocru cu lumini albe și umbre brun-oliv.

6

Buna Vestire a Maicii Domnului

Rusia, începutul secolului XVIII, zugrav anonim.

Lemn, temperă, foiță de aur. Panou integral, plan, cu două pene pe muchiile de sus și de jos; 21,7×25×2,5 cm.
FB-7892, transmisă de Vama Ungheni, 1985.
Panoul slab încovoiat în exterior. Pierderi esențiale de strat pictural, pe
aripile Îngerului Păzitor, ale Sf. Arh. Gavriil, pe vestimentația personajelor, în câmp, pe chenar. Craclură, pete, zgârieturi.
Nerestaurată.

În încăpere, un pupitru cu o carte deschisă pe el. Draperia roșie
în falduri ample sugerează ideea că acțiunea are loc în Templul,
unde se ruga de obicei Fecioara. Maica Domnului este zugrăvită
cu mâinile încrucișate, coborâte în jos, primind împăcată vestea
adusă, gest confirmat de fața ei smerită și ochii aplecați. Arhanghelul în veșminte vaporoase, reprezentat mai în spate, arată cu mâna
stângă spre porumbelul, care coboară din ceruri, în cealaltă mâna
îndreptată în jos, ține o crenguță de crin. Compoziția este marcată
cu o fâșie brun-închisă.

Inscripții originale. „Áëàãîâåùåíèå Ïð(åñâ#)òû# Á(îãîðîäè)öû”
/ „Buna Vestire a Maicii Domnului”, „MP FY”, „Ñ Àðõà(íãåë)
Ãàâ(ð)їèë., Ä.Ñ., Ã(îñïî)äü Ñàâàîfú, Ñ. Àíã(å)ëü Õðàíè(òåëü),
Ñ. Ìó (÷åíèöà) Ìàòðîíà”.

Cromatica. Gama cromatică este rafinată și trece ușor din alb în
bleu, din roz în violaceu, din verde, albastru și roșu închis în nuanțele lor deschise. Calitățile desenului sunt accentuate de aurul din
aripi, nimburi și mandorla, umbrite de nuanțele cenușii și maronii.
Fețele și mâinile redate în tonuri de ocru cu treceri în alb, galben
și oliv.

©

La auzul Vestirii, Fecioara se ridică din jilț aplecându-și capul în
fața Îngerului și își încrucișează mâinile pe piept, acesta binecuvântând-o. Sus, pe nori, într-o mandorlă rotundă, Atotputernicul,
cu cruce și glob cruciger, binecuvântează evenimentul. O rază de
lumină se transfigurează într-un porumbel alb și pogoară peste
Preacurata Fecioară. Veșmintele Arhanghelului, pictate în linii moi
par vaporoase, cele ale Fecioarei, cu linii drepte și alungite, sunt
nemișcate, grele. Straiele ambelor personaje sunt decorate fin cu
asist, iar cele ale Fecioarei sunt împodobite cu stelele tradiționale. Arhanghelul și Fecioara poartă încălțăminte roșie – însemnul
demnității imperiale în Bizanț. Compoziția este încadrată de o linie
subțire albă și una mai lată roșie. Rama galbenă-maronie finisează
cu două lini: albastră și maro. Pe chenar sunt reprezentate cu nimburi aurite, chipurile Îngerului Păzitor și al Sf. Mucenițe Matrona,
ambii ținând câte o cruce roșie în mâna dreaptă.

33

Adormirea Maicii
Domnului
M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

iua Adormirii Maicii Domnului a fost marcată din cele mai vechi timpuri, iar din anul 582
Biserica Ortodoxă instituie oficial Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului în ziua de 15 august (Снессорева 2010, 380). Adormirea Maicii Domnului este considerată o mare sărbătoare creștină, când Fecioara, primindu-și lumescul sfârșit, intră în slava cerurilor. Despre
împrejurările Adormirii Născătoarei de Dumnezeu aflăm din scrierile lui Ioan Teologul, Dionisie Areopaghitul, Ignatie Teoforul, mai târziu din cele ale Sf. Gherman al Constantinopolului, ale Sf. Ioan
Damaschinul, ale lui Andrei Criteanul și Nichifor Calist ș.a. (Настольная 1979, 711-724). În ele se relatează, că la vârsta de 72 de ani Maica Domnului a fost anunțată de Arhanghelul Gavriil despre apropiata
ei ridicare la ceruri. La rugămintea Fecioarei toți apostolii prin mare minune au fost adunați în casa lui
Ioan Teologul pentru a-și lua rămas bun de la ea și pentru a se ruga de trecerea ei ușoară. În noaptea în
care avea să adoarmă, se luminase deodată atât de puternic și-n această lumină orbitoare apăru însuși
Hristos înconjurat de îngeri și arhangheli, primind sufletul ei neprihănit. În timpul procesiunii de înmormântare, un preot iudeu, pe nume Atonias, a încercat să răstoarne corpul neînsuflețit al Fecioarei,
dar un Înger, apărut prim minune, i-a retezat imediat mâinile. Acesta, înțelegând ce făcuse și pentru ce
fusese pedepsit, crezu în sfințenia și puterea Fecioarei.

Z

Fiind o compoziție amplă, scena Adormirii Maicii Domnului este dispusă de obicei în partea vestică a
naosului, pe un perete despărțitor între naos și pronaos. Printre imaginile timpurii ale acestui subiect
se consideră frescele din Cappadocia: din Tokali Kilise (secolul X), din Kiliçlar Kușluc Kilise, (începutul
secolului XI), din Sakli Kilise din Göreme (mijlocul secolului XI), precum și din biserica Ateni Sioni din
Georgia (secolul XI), biserica Nașterea Maicii Domnului de la mănăstirea Sfântul Antonie din Novgorod (începutul secolului XII), în mozaicul bisericii Martorano din Palermo (mijlocul secolului XII)
ș.а. (Этингоф 2000, 206-220), din biserica Sf. Petru din satul Berende (Bulgaria) din I-a jumătate a
secolului XIII (Божков 1988, 139).
Biserica Ortodoxă sărbătorește Adormirea Maicii Domnului la 15 august.

©

Iconografie. „În mijlocul unei case, întinsă pe pat, zace fără suflare cu mâinile strânse la piept
Preasfânta Fecioară. De o parte și de alta a patului se află sfeșnice cu făcliile aprinse. La picioarele ei
este zugrăvit Sf. Apostol Petru tămâind cu cadelnița, iar la creștet Apostolul Pavel și Ioan Teologul,
care o sărută. În jurul ei sunt adunați ceilalți apostoli (cu excepția Apostolului Toma, care a întârziat
la procesiune) și sfinți ierarhi: Dionisie Areopaghitul, Ierotei și Timotei cu Evangheliile în mâini,
precum și femei plângând. Mai sus, în stânga patului, Hristos în haine albe ține în brațele Sale un
prunc înfășat prin care este simbolizat sufletul Fecioarei. În unele compoziții El este înconjurat de
mulțimi de îngeri – toți într-o Lumină orbitoare, iar sus în ceruri cei doisprezece apostoli vin pe nori
din toate colțurile lumii. În alte imagini, ceata îngerilor și a apostolilor lipsește, uneori, în registrul
superior fiind înfățișați doar doi îngeri. Înaintea patului – evreul Iefonias (Atonias) cu mâinile tăiate
și prinse de pat, iar înaintea lui un înger cu sabia scoasă din teacă. La dreapta casei – Ioan Damaschin citește de pe un filacteriu: „După vrednicie, ca pe un suflet, te-a primit pe tine cerul”. În stânga
casei, Cosma Melodul, și el cu un filacter în mână, zice: „Femeie muritoare, pe tine, cea mai presus
de fire a lui Dumnezeu Maică, știindu-te” (Dionisie 2000, 139).
Subiectul Adormirii Maicii Domnului ne propune de obicei compoziții iconografice configurate atât
pe axă verticală cât și pe axă orizontală. În primele – personajele se reprezintă în spatele patului Fecioarei sau (și) încadrându-L pe Isus Hristos, în celelalte – personajele sunt adunate fie în jurul, fie
la stânga și la dreapta patului Fecioarei*. În aceste modele sunt reprezentate uneori grupuri ample
de personaje, multiple detalii, accesorii și atribute. Pe icoanele din colecția muzeului sunt reprezentate ambele versiuni menționate.

*

34

Unul din modelele în care scena Adormirii Maicii Domnului se reprezintă pe linie orizontală este scena Adormirii Maicii
Domnului de pe peretele vestic al naosului bisericii din Căușeni. În spatele patului este zugrăvit Iisus Hristos în mandorla
ovală, cu prunca în partea stângă, fiind încadrat de doi arhierei. La picioarele Fecioarei stă întins Sf. Apostol Petru, ceilalți
apostoli s-au aranjat pe linie dreaptă la stânga și la dreapta patului, în față – scena cu Atonias (Ciobanu 1997, 90).

8

Adormirea Maicii Domnului

Rusia, secolul XVIII - începutul secolului XIX, zugrav anonim.

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

Lemn, temperă. Suport cu sipet, integral, întărit cu două pene, montate
în contrasens; 24,5×30,7×2,8 cm, rama integrată – 2,8×3 cm, adâncimea
sipetului – 0,4 cm.
FB-22918-42, din colecția MIR, achiziție, Odesa, 1983.
Suportul slab încovoiat, lipsesc penele, urme de cuie. Pierderi de strat
pictural în câmp și pe fața Mântuitorului.
Nerestaurată.

Inscripții originale. „Oóñïåíèå Ïð(åñâ#)òû# Á(îãîðîäè)
öû” / „Adormirea Maicii Domnului”, MP. FY., Ic Xc, „^o(í)”
àí(ãå)ëè-ã(îñïî)äíè, ÑÄ, Ïð.(ïîäîáíà#) ì.(u÷åíèöà) Àíàñòàñi#
Ðè(ìñêà#), İîàííú, Ïåòðú, Ôèëèïïú, Ïàâåëú”.

Cromatica este constituită dintr-un amestec de nuanțe roșie-brună, galbenă, cărămizie, albă și bleumarin, gama modestă fiind amplificată de lumina degajată în icoană. Carnația este redată prin
ocru care trece spre verde și brun.

Compoziția ne propune o interpretare a subiectului pe axă orizontală. Pe fondul încărcat cu arhitecturi masive, stă întinsă, pe un
pat mare Fecioara, cu mâinile încrucișate pe piept. În jurul ei stau
adunați apostolii, evidențiindu-se Sf. Petru cu cădelnița și Sf. Pavel
ștergându-și lacrimile, ambii reprezentați desculți. Printre cei adunați este zugrăvit chipul Sf. Filip și al Sf. Anastasia. Mântuitorul,
zugrăvit în mandorla ovală, cu mâna dreaptă coborâtă mai jos ca
de obicei, o binecuvântează pe Maica Sa, iar cea stângă o ține sub
veșminte. Pe umărul Lui stâng este înfățișată o copila mică, care
simbolizează, de fapt, sufletul Fecioarei. Toți sunt reprezentați cu
nimburi aurite în care sunt înscrise și numele lor. Compoziția finisează cu o linie subțire albă, rama integrată fiind de culoare cafenie.

9

Adormirea Maicii Domnului

Rusia, 1885, gravor V. Savinkov.

Lemn, temperă, Ar. 84. Panou plan, integral cu penele de consolidare pe
muchiile de sus și de jos. Cu ferecătură – 18×22,3×2,8 cm, fără ferecătură
– 17,7×22,1×2,5 cm.
FB-23384-33, transmisă de Vama Leușeni, 1996.
Pierderi minore a stratului pictural.
Nerestaurată.

Inscripții originale. „Óñïåíiå Ï.(ðåñâ#òû#) Á.(îãîäèöû)” /
„Adormirea Maicii Domnului”, „MÐ FY”, „Ièc Xpc”.

Pe partea verso a icoanei este scris în limba rusă, în partea de sus:
„Жертвую Михаила / архангельской церк / ви въ пос.”; în partea de jos: „25 декабря 1922 г. / от Ф. Распопова”.

©

Cromatica. În compoziție predomină culorile roșie, rubinie, roză,
verde, albastră, maro, albă. Carnația este realizată în tonuri de
ocru cu treceri spre galben, roșu și brun.

Fecioara culcată pe un pat masiv, drapat, cu apostolii grupați a câte
cinci, unul dintre ei este reprezentat din partea stângă a patului, la
capul Preacuratei. Isus Hristos ține prunca înfășată în brațele Sale,
fiind încadrat de doi îngeri, care își șterg lacrimile și așteaptă să
primească sufletul Maicii Domnului. În fața patului este zugrăvită
Evanghelia*. Compoziția este încadrată de o fâșie lată maro, și una
mai îngustă de culoare brună.
Ferecătura impresionează prin gravarea iscusită. Compoziția este
încadrată într-un chenar cu ornamente vegetale, cu două flori rozete, frunzulițe și decor perlat, în colțurile de sus, iar în cele de jos
sunt pictate două flori cvadrilobate.

*

Apariția imaginii Evangheliei pe mai multe icoane Adormirea
Maicii Domnului din Lavra Peșterilor din Kiev, după cum consideră
unii specialiști, face trimitere la acele icoane-relicvare în care se
montau tainițe speciale pentru păstrarea diferitor vestigii, moaște
(Смирнова 2003, 434-437).

35

10

Adormirea Maicii Domnului*

Rusia, sfârșitul secolului XIX, zugrav anonim.
Lemn, temperă. Panoul integral, plan, întărit cu două pene transversale în
scobitură; 28,5×39,5×2,2 cm.
FB-23384-109, transmisă de Vama Leușeni, 1996.
Pierderi de strat pictural, acoperite în urma restaurării.
Urme de restaurări anterioare.

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

Inscripții originale. „Èñòèííîå èçîáðàæåíіå èçú ×óäîòâîðíàãî
Îáðàçà. Îóñïåíіå Ïðåñ(â#)òû# Á(îãîðîäè)öû èæh îáðåòàåòñ#
âú Êіåâî-Ïå÷åðñêі# Ëàâðh”/ „Chipul adevărat al Icoanei Făcătoare de Minuni Adormirea Maicii Domnului care se găsește în Lavra
Peșterilor din Kiev”.
Cromatica. Culorile și-au pierdut din intensitate, dar în ansamblul lor ele creează acea atmosferă sublimă, conferită de îmbinarea
dintre nuanțele albe, roșii, galbene, albastre-verzui, roze și cafeniiverzui. Carnația este redată în tonuri de ocru cu suprapuneri de
roșu la obraji, de galben, alb și verde în zonele de lumină și de brun
în umbră.

Este o compoziție asemănătoare cu cea din icoana precedentă (nr.
9), cu unele diferențe în modelarea veșmintelor, în redarea decorului arhitectural și al unor accesorii vestimentare. Veșmintele Maicii
Domnului decorate cu pensulații aurii, pantofii ei roșii, nimburile
radiante, ornamentul floral din lăicerul de pe pat – toate conferă
compoziției calități deosebite.

*

Această icoană este o copie fidelă a icoanei vechi din Lavra Peșterilor din Kiev,
adusă aici din Constantinopol în anul 1073.

11

Adormirea Maicii Domnului*

Sudul Rusiei, sfârșitul secolului XIX - începutul secolului XX,
zugrav anonim.

Lemn, pânză, ulei, mărgele din sticlă. Panoul plan, este constituit din trei
părți prinse cu două pene transversale reliefate; 37,6×59,8×2,3 cm.
FB-22918-73, din colecția MIR, biserica închisă din satul Etulia, raionul
Vulcănești, 1982.
Pe suprafața icoanei se atestă pierderi de strat pictural, mai ales în colțul
ei stâng.
Nerestaurată.

Inscripții originale. „Óñïåíiå Áîãîðîäèöû” / „Adormirea Maicii
Domnului” (inscripția acoperită mai târziu cu o culoare cenușie),
„^oí” .
Pe partea verso a icoanei se păstrează inscripția de tipar –
„Благословение / Отъ св. града Иерусалима” / „Binecuvântarea sfântului oraș Ierusalim”. Pe pana de sus este scris de mână:
„Нiколай Шолак” / „Nicolai Șolac”.

©

Cromatica ne propune o combinare dintre roșu și albastru în
veșminte, alb-albastru, vișiniu și verde în decor, gama fiind evidențiată de aurul din fundal și nimburi. Carnația este redată cu
nuanțe de ocru cu treceri spre galben, verde și brun-oliv.

Compoziția constituită, de această dată, pe verticală este zugrăvită
pe fond aurit și o reprezintă pe Fecioară în veșminte tivite cu fir de
argint și decorate cu pietre prețioase, la fel ca și nimbul ei. În această compoziție, apare scena cu Atonias zugrăvit în fața patului cu
mâinile tăiate de sabia Arhanghelului. În registrul superior este zugrăvit chipul Mântuitorului ținând prunca înfășată în partea stânga, binecuvântând cu gestul ce îi redă numele. Este înveșmântat în
straie, scăldate de lumina divină, care trece și peste chipul pruncii,
ambii zugrăviți cu nimburi aurite. De o parte și de alta a Mântuitorului sunt reprezentați doi arhiereii, zece apostoli în grupuri câte
doi, toți cu lumânări aprinse, iar cele șase femei din rândul de sus
– cu mâinile încrucișate la piept. Compoziția este încadrată într-un
chenar auriu, marcat cu o linie albă în partea interioară, panoul
finisând cu o linie mai lată neagră.

*

36

Icoana face parte din așa numitele icoane „Adormirea Maicii Domnului Giulgiul din Ghetsimani”, devenite foarte populare în Rusia în secolul XIX,
fiind aduse aici de pelerinii ruși, din locurile sfinte. Acestea sunt niște copii
de pe icoana ce se păstrează în biserica Mica Ghetsimani, din Ierusalim, din
preajma bisericii Învierea Domnului.

M w
U ww
ZE .na
U onal
L mu
N seum
AŢ .m
IO d
N
AL
D
E
IS
TO
RI ww
E w.na
A ona
M lmu
O seum
LD .m
O d
VE
I

12

Adormirea Maicii
Domnului

Basarabia, începutul secolului XX, zugrav
anonim.

Lemn, pânză, ulei. Suportul plan este format
din cinci părți, întărite cu două pene mari, transversale; 78×134×2,4 cm.
FB-22918-203, din colecția MIR, biserica închisă din satul Copceac, raionul Comrat, 1981.
Din cauza uscării, părțile de lemn s-au desprins
între ele, ceea ce afectează puternic stratul pictural în partea de sus a icoanei. Stratul cromatic
puternic întunecat.
Nerestaurată.

Inscripții originale. „Óñïåíїå Ïðåñâÿòûÿ
Áîãîðîäèöû” / „Adormirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.
Cromatica. Deși fondul și-a pierdut din
intensitatea culorii, celelalte nuanțe si-au
păstrat însușirile, ele alternând dintre roz
și zmeuriu, verde și verde-turcoaz, albastru și bleumarin, alb și alb-gălbui, galben
și culoarea olivei. Carnația este realizată în
nuanțe de ocru cu treceri ușoare spre galben și brun.

©

Compoziția este dispusă pe orizontală, personajele fiind amplasate în jurul patului în
semicerc. În această icoană apar și unele
detalii noi cum ar fi scena din registrul superior al icoanei – în cer deschis chipul Celui vechi de zile, cu nimb triunghiular care
ține cu mâna stângă un glob cruciger, iar cu
dreapta binecuvântează cu mâna deschisă.
În locul unde de obicei este zugrăvit Isus
Hristos, stă citind din cartea deschisă un
arhiereu. În icoană nu apare nici prunca,
care simbolizează sufletul Fecioarei.

37