You are on page 1of 22

Capitolul IX

FliNT A ~I PERSOANA

Chestiunea privitoare Ia rela~a dintre cei trei lngeri ~i Persoanele Sfintei Treinii
pe care potrivit titlului le simbolizeazii, e de data recentii. ~i ea a primit cele mai diferite
riispunsuri. 1 Fiecare Inger a fost deja identificat cu cele Trei Persoane divine. Prin
aceasta se presupune tacit cii o atare identificare a tuturor celor trei lngeri poate avea
loc In genere. Cu alte cuvinte, se trece cu vederea faptul cii In fntreaga tradipe iconograficii, chiar ~i In cea nemjlocit accesibilii lui Rubliov, In mod constant numai un singur
Inger era pus In legiiturii cu una din Persoanele Sfintei Treimi; ~i anume este vorba de
faptul cii, filrii excep~e, lngerul din mijloc era pus fn legiiturii eli Hristos.
Dacii admitem a~adar, a~a cum facem ~i noi aici, cii Andrei Rubliov a depii~it In
mod con~tient tradijia iconograficii, filciind sii corespundii tuturor celor Trei Persoane
dumnezeie cite un inger, punctele de sprijin pentru aceastii aserjiune trebuie ariitate in
fnsii~i reprezentarea lor. Primele indicii pentru justificarea acesteia le-a1\1 putut colecta
deja in capitolul anterior. Seleqia care a tilcut-o Rubliov intre elementele tradi!iei mai
vechi, modul in care el le modificii ~i le valorizeazii trezesc, atunci ciind sunt luate
lmpreunii, impresia cii el a vrut In mod foarte con~tient sa dea o "fa!ii" inconfundabilii
fieciirei figuri. fn continuare vom evidenjia ~i alte indicii.
Oricat de eronatii este Ia modelele mai vechi ale lui Rubliov ~i chiar ~i Ia
majoritatea unna~ilor lui, chestiunea privitoare Ia "identitatea" tuturor celor trei figuri
angelice este In cazul siiu nu numai justificatii, ci chiar indispensabilii, dacii vrem sa
intelegem "mesajul" special al acestei icoane. In incercarea de a da riispuns Ia aceastii
intrebare, va trebui sa pleciimlnsii de Ia puncte de sprijin ferme, pentru a nu transpune
In icoanii elemente striiine de fiinta ei.
Fiindcii intrebarea propriu-zisii sunii de fapt: ce an11me vrea sii spunii icoana? ~i
aici opiniile 'se impart. Pentru a da nwnai ciiteva exemple: reprezintii ea oare misterul
atemporal al relajiilor intratrinitare lntre Tatiil, Fiul ~i Duhul, a~adar Treimea
"teologicii"? Sau reprezintii mai degrabii sfatul eel ve~nic al trimiterii Fiului, adicii
Pe larg despre aceasta Ia Th. ECKHARDT (I 958) ce se stractuie~te sa reducii Ia absurd orice
incercare de identificare: MAINKA (I 962) ~i MOLLER ( 1990), p. 60-99 care etaieazii jocul
matematic posibil al tuturor identificiirilor celor trei figuri.
1

74

Treimea "iconomica "? Sau mai degrabii taina Sfi~tei Euharistii ~i rolul fieciireia din cele
Trei Persoane divine in aceasta actualizare sacramentala a jertfei Fiului? a~adar
Treimea "liturgic-euharistica", a~a cum am putea spune. Cercul temelor se large~te
considerabil atunci cand, in locul unor abordari specific teologice se pleaca de Ia abordiiri sociologice, etc. Orice punct de plecare conduce Ia o altii identificare a celor Trei
Persoane ~i Ia o alta interpretare a intregii imagini.
~adar, trebuie sane intrebam dacii exista atari puncte de sprijin ce ne permit sa
decidem asupra a ceea ce a vrut sa reprezinte Rubliov insu~i. Acest fapt presupune Ia
riindullui ca ~tim deja ceea ce putea ei sa reprezinte, in conformitate cu fiinta icoanei .

De intrebarea mai sus menponatii se leaga strans o alta Ia care am fiicut deja
trimitere. Adeseori Troifa lui Rubliov e privita a~a cum se ofera ea astazi vizitatorului
galeriei Tretiakov din Moscova: ca o opera de artii fiira un context de sine stiitiitor. Se
uitii insa astfel cii locul toologic al icoanei este Liturghia in sensu! eel mai larg a!
cuviintului. Orice icoanii de acest format i~i are in mod normal locul ei precis nu numai
in interiorul edificiului bisericii ci ~i in cadrul anului bisericesc. In cazul nostru, acestea
sunt locul de-a dreapta "u~ilor imparate~ti" ale iconostasului ~i, respectiv, praznicul
Cincizecimii. Acest caracter de icoanii de praznic nu trebuie niciodatii uitat in
interpretarea ei.
Sa rememoriim. Atunci cand este vorba de decorapa iconografica a unei biserici,
contextul originar vechitestamentar al ospeprii celor trei oaspep ai lui Avraam este
ciclul lui Avraam (Santa Maria Maggiore). Exemple pentru aceasta gasim piinii ~i in
epoca posticonoclasta (Sicilia, San Marco).
Deja foarte devreme insii, scena s-a putut desprinde din acest context a! istoriei
mantuirii pentru a fi plasatii, impreuna cu alte imagini vechitestamentare intru cadru
clar hristologic-tipologic (San Vitale).
Incepand cu secolul X, observam apoi o autonomizare din ce in ce mai mare a
reprezentiirii celor trei oaspep ai lui Avraam care acum apar in mod statornic ca
"ingeri". Nou este de asemenea ~i titlul: "Sfiinta Treime". La origine figuri principale ale
evenimentului in calitatea lor de gazda, Avraam ~i Sara, se transforma in adoratori ai
misterului Treimii. Nu mai e redat un context clar ~i fix pniind de istoria miinturii.
Motivul "filoxeniei" sau ospitalitiipi lui Avraam i~i giis~te acum multiple intrebuin)ari.
Fiicand abstracpe de marturiile artei miniaturale (sigilii, manuscrise, etc.), el apare mai
cu seamii in spapile altarului (conca de riisiirit) ~i in trapezele monahale (deasemenea in
conca de riisarit). In ambele cazuri e evidentii vechea (San Vitale) raportare tipologica
Ia misterul neotestamentar al Dumnezeie~tii Liturghii.
Incepiind din secolul XIV, Avraam ~i Sara pot sa disparii cu totul. Raman numai
cei trei ingeri ca pur rypos vechitestamentar a! "Dumnezeului cre~tinilor".
In Rusia, ~i in mod !impede numai acolo, are Joe acum o ultima deplasare de
accent extrem de semnificativii: "filoxenia" lui Avraam se regiise~te din nou intr-un
context pniind de iconomia mantuirii, insii acum intr-unul neotestamentar. Cincizecimea, care avea deja propria ei temii liturgica ~i propria ei icoana de praznic - Pogorarea
Sfiintului Duh asupra celor doisprezece Apostoli in chip de limbi de foe - devine aici,
cu totul in spiritul unei piirp a textului teologic al imnelor praznicului de altfel,
siirbatoare a pliniitapi revelapei Dumnezeului Celui Intreit Unul. Cand ~i unde anume
75

s-a petrecut aceasta deplasare de accent ~i ce rol direct sau indirect a jucat in aceasta
Siantul Serghie din Radonej, e o intrebarea pe care trebuie sii o clarifice istoricii ~i
speciali~tii in liturgicii.' Fapt este in orice caz cii reprezentarea "Sfintei Treimi" sub
chipul celor trei vizitatori angelici ai lui Avraam devine aici icoana de praznic a
Cincizecimii

*
Un alt motiv pentru interpretiirile contradictorii date Troitei lui Rubliov stii in
faptul cii privitorul modern pleacii cu totul incon~ient Ia presupunerea cii propriul siiu
punct de vedere perspectivistic ar fi ~i eel al pictorului, respectiv al icoanei. Aceastii
presupunere este aparent cerutii de figurile geometrice - in esenlii ele sunt cercul,
piitratul ~i triunghiul echilateral - ce stau Ia baza desenului icoanei: 3 Atunci insii faptul
de a vedea in figura centralii "personajul principal", pe Tatiil, pare sii corespunda
senzapei "naturale". Pentru identificarea celorlalp doi ingeri trebuie insii dezvoltate
argumente diferite ~i contradictorii.
Dar dacii punctul de vedere atilt de Ia indemanii ~i natural al privitorului nu este
~i eel al icoanei? Dacii, dimpotrivii, ca Ia vechile reprezentiiri ale actelor liturgice, Ia
baza acestei scene de ospepe stii tocmai o perspectiva inversata, in a~a fel indit primplanul imaginii sii stea in realitate inapoia ei, astfel inciit privitorul sa vadii in fatii ceea
ce de fapt poate vedea numai "dinapoi"? Dacii, a~adar, icoana ii asigurii o privire
intr-un eveniment - ~i aceasta e tocmai fiinta ei - care altfel nu este accesibil?

0 ultima dificultate o reprezintii starea de conservare proastii a icoanei. incepand


din 1904, ea a fost de mai multe ori restauratii, ~i parpal eliberatii de vechile repictiiri. 0
copie a ei din anul 1598 aflatii pe acela~i iconostas in partea lui stiingii ~i al ciirui pictor
in mod evident nu ~i-a ingiiduit nici un fel de libertiip, ne permite sa ne facem insii o
imagine despre compozipa originalii. 4
0 comparape intre original. ~i copie aratii cii. in esenlii .fimdalul s-a piistrat. Doar
stiinca din spatele ingerului din dreapta pare sii fi avut Ia origine o despiciiturii pe care
alte c6pii inca ~i mai vechi o evidenpazii ~i mai clar.
Important este de asemenea faptul cii intr-adeviir cu exceppa potirului, masa
trebuie sii fi fost cu desiiviir~ire goalii. $i cii ea nu fusese impodobitii cu tot felul de
tacamuri.
intrucat nimburile aurite nu s-au piistrat Jn original, e importantii constatarea
faptului cii ~i c6pia Ji atribuie Jngerului din mijloc doar un nimb simplu, ~i nu un nimb
Jn cruce, cun1 face copia monahului Paisie.
Numai Ia mana dreapta a Jngerului din mijloc restauratorii au stabilit o veche
modificare a originalului ce se Jntalne~te pe toate copiile dar pe care Jnsii in mod
regretabil ei n-au corectat-o: Ia origine mana era Jnchisii cu exceppa degetului aratiitor
care indica Jn direcpa ingerului din dreapta.'
2

Indicii pentru aceasta Ia FLORENSKIJ, Per.1pektive, p. I 03 sq. [tr. rom., p.. 64-65].
cf. MAINKA (I 986), p. 37; MULLER (I 990), p. 54 sq.
4
llustrafia 22.
' Asupra acestui fapt a atras atenfia MULLER, p. 67.
3

76

*
in acest capitol

vrem mai intai sii incerciim sii clarificiim ce anume putea reprezenta Rubliov, ~i prin urmare ceea ce dupii toatii probabilitatea a ~i vrut sii reprezinte.
in confonnitate cu esenta icoanei, pictorul nu putea reprezenta misterul intratrinitar ca
atare, adicii a~a-numita "Treime teologicii". "Na~terea" Fiului ~i "purcederea" Duhului
Sfiint din Tatiil sunt negriiite, ~i prin aceasta ele nu sunt nici reprezentabile, nici miicar
in simbol, intrucat sunt cu desaviir~ire dincolo de orice intuipe.
Mai mult inca: daca "Hristos, Dunmezeul nostru, e circumscris dupii trup, dar
Dunmezeirea Sa se sustrage pictorilor" (Stoglav, cap. 43 ), cu atilt mai mult se sustrage
fiinta dumnezeiasca de nepatruns a Sfintei Treimi! Cu alte cuvinte, poate fi reprezentat
numai ceea ce ni "s-a aratat" ~i prin aceasta s-a "circumscris" pe sine.
Din firea cea dumnezeiasca nescris-imprejur.fiind, Stapiine, mai pe urma
intrupiindu-Te, ai binevoit a Te scrie-imprejur; caci cu /uarea trupului, ai
luat ~i toate insu~irile lui. Pentnt aceasta, lnscriind chipul asemanarii Tale,
cu cuviinfil il sarutam, spre dragostea Ta iniilfdndu-ne; ~i dintr-insul /uam
hantl tamaduiri/or, urmiind dumnezeie~tile predanii ale Apostolilor. 6

Tatiil ~i Duhul insii nu S-au intrupat, deci Sfiinta Treime nu ni S-a ariitat ca
atare! Ceea ce s-a ariitat odinioarii lui Avraam "in chip barbatesc" a fost doar o "icoanii
sensibila" ~i un "semn sfiint" a ce anume insii vom vedea mai incolo. $i in Noul Legiimant Tatiil ~i Duhul raman ascun~i sub astfel de "senme sfinte", cum au fost Ia Botez de
exemplu, "glasul" ~i "porumbelul".
"lcoanele sensibile", "senmele sfinte" ale Vechiului Testament nu reveleazii a~adar
Sfiinta Treime "in sine", ci ele sunt previziuni profetice ale acelui mod in care cele Trei
Persoane dumnezeie~ti se fac accesibile acum credinciosului ~i numai lui. Prin unnare ~i anume "in chip"! - reprezentabila este numai "Treimea iconomicii", adicii fiintarea ~i
Iucrarea ei "pentru noi ".
Aici insa trebuie observat ca intre fiinta lui Dumnezeu "in sine" ~i fiintarea Sa
"pentru noi" nu poate exista o opozipe, intrucat Dumnezeul Cel Adeviirat nu Se
reveleazii niciodatii altfel deciit este de fapt. De aceea, pe bunii dreptate ~i teologia a tras
din lucrarea revelatii a lui Dumnezeu ad extra concluzii asupra fiintei sale ad intra
ascunse ochiului ~i minpi noastre. in lucrarea miintuitoare, in mod statomic comuna,
de~i de fiecare datii diferita personal a Sfintei Treimi, ~i care pleaca de Ia Tatiil ~i
ajunge Ia noi prin Fiul in Duhul ~i ne conduce iarii~i in Duhul prin Fiul Ia Tatal, putem
de aceea recunoa~te foarte bine o stralucire a viepi intratreimice a lui Dumnezeu, rani
insii sii putem spune ceva despre modul acestei viep, cu atilt mai putin sa o putem
reprezenta.

*
Scenele biblice vechitestamentare au fost redate in iconografia cre~tinii mai cu
seamii pentru semnificapa lor tipologicii, adicii in masura in care Biserica a putut vedea
6

TRIOD, Duminica I din Postul Mare (Duminica Ortodoxiei), Vecernia Mare, "Doamne
strigat-a:m", stihira 3.

77

in ele o trimitere ascunsa Ia plinatatea Revela(iei neotestamentare. A~a cum repeta de


mai multe ori in "canoanele" sale "treimice", teologul ~i imnograful bizantin Mitrofan al
Smimei (secolul IX), "ospe(ia" lui Avraam face ~i ea parte din aceste date biblice vechitestamentare.

:jtiutor tainic a/ ce/or sfinte [i.epowil<r'ttls1 Avraam in chip sfinfit


[i.ep<YCl\lt(l);.l de demult a primit bucuriindu-se pe Facaton.t! a toate, pe
Dumnezeu i Domnul in Trei Ipostasuri, dar 0 singura Stapdnire ace/or Trei
Jpostasuri a cunoscut. 7
Icoana Sfintei Treimi este a~adar de un a/t gen decat o icoana a lui Hristos.
Fiindca in Hristos "Cuvantullui Dumnezeu s-a 1nchipuit in firea omeneasca",' pe ciind
cei trei oaspe(i ai lui Avraam au fost, asemenea fe(elor aratate profe(ilor lsaia ~i Danii!,'
un "chip sensibil" ~i un "semn sfiint" al Dumnezeului Celui Unu/1n Trei Persoane.
0 reprezentare a capitolului 18 al carpi Facerii nu avea voie, a~adar, sa distruga
caracterul tipologic-tainic al scenei vechitestamentare, ci putea numai sa 11 (ina deschis
cu precaupe spre 1mplinirea neotestamentara a "chipului" preinchipuit in ea. Mai exact,
in Vechiul Legamant nu Se revelase identitatea tuturor celor Trei Persoane dumnezeie~ti .ca Persoana Se aratase ascuns numai "Domnul" Hristos. Din vechime se recunoscuse, de aceea, faptul ca acest "Domn" i s-a aratat lui Avraam in ve~mantul unui "chip
barbatesc" respectiv al unui "Inger". lconografia a (inut seama de aceasta, 1ntrucat in
icoanele ce apar(in tipului "hristologic" figura din mijloc e flicuta cunoscuta prin diferite
atribute ca fiind Fiul.
Daca, a~a cum am presupus, Rubliov a vrut sa vizualizeze nu numai identitatea
fiinfei, ca unele icoane bizantine tarzii apar(inand tipului "trinitar", ci ~i particularitafile individuale ale tuturor ce/or Trei Persoane in ingerii care le simbolizeaza, cu piistrarea deplina a caracterului tipologic al scenei vechitestamentare, atunci nu-i ramanea
decat posibilitatea de a da intr-un mod extrem de precaut o "fa(a" inconfudabila ~i
ceiorlalte domi figuri. Daca in ce prive~te figura Fiului se putea sprijini pe tradipa
seculara a tipului "hristologic", in ce prive~e pe Tatiil ~i pe Duhul el a trebuit sa
pa~easca pe un teritoriu absolut nou. Faptul ca aceasta extrem de riscanta "caracterizare" i-a reu~it cu mijloacele cele mai economice, atesta poate mai mult decat orice
altceva maturitatea sa nu numai artistidi, ci ~i duhovniceasca.

*
Ca multe icoane mai vechi apar(inand tipului "trinitar", Rubliov 1i reprezintii pe
cei trei ingeri perfect identici ca figura ~i dimensiuni, intrucat, a~a cuminva(a incepiind
de Ia Sinodul ll Ecumenic (381) dogma ortodoxii. cele Trei Persoane Dunmezeie~ti
sunt, "de-o-fiinta" sau "consubstan(iale" (oJ.tool>mo;).
Toate trei poarta in maini acelea~i toiege ~i ~ed pe tronuri 1ntru totul asemanatoare, intruciit au aceea!ji cinstire !ji s/avire (sunt <rllvllol;a1;6J.LEVOllS = "1mpreunaslavi(i"), a~a cum inva(a acela~i Sinod ~i Liturghia.

' OCTOIH, Miezonoptica Duminici1or, Canoane1e Treimii, pe glas 8, cantarea 1, S1ava.


8
Ibid., pe g1as 7, dntarea 5, $i acum.
9
Ibid., pe g1as 3, cantarea 5, oda 1; ~i pe g1as 5, cantarea 4, oda I.

78

Dumnezeieascii-stiipdnie, [9apy)a] in unimea firii cu aceea!ji cinstire Te


s/iivesc fn Fefe; cii Tu viafii fiind !fi diitiitor-de-via{ii, fiirii striciiciune e!jti
10
Unul Dumnezeul nostn.t, !ji nu este sjdnt ajarii de tine Doamne.
Graiurile omene!jti nu pot sii Te laude dupii vrednicie, Unime jiirii-defnceput; dar pe edt es'te cu putinfii, fndrii=nind din credinfii, Treime dumne::eie!jte-stiipdnitoare de-un-scaun, s/avii !ji laudii aducem stiipdnirii Tale. 11
I,

Diferite in mod individual sunt dimpotrivii ceea ce caracterizeazii "personalitatea": atitudine, mimicii ~i gesticii, adicii proprietiiple personale ale celor trei figuri divine
~i relapile lor 1ntre ele, corespunziitor deopotrivi\ 1nviitiiturii ortodoxe.

Treime neapropiatii, fmpreunii-ve!jnicii, dumnezeieascii-stiipdnie impreunii-fiirii-de-incepllt, ceea ce e!jti neschimbatii intn.t toate, ajarii de fnsu!jirile
ce/e purtiitoare de lumina, destramii tot japtul eel riiu a/ potrivnici/or !fi me!ffe!jugirile demonilor, neviitiimat pii=indu-mii puntrea, Doamne altuturor. 12
Vestim un singur chip a/ Dumne::eierii fn trei fnsu!jiri ipostatice despiirfite: ale Tatiilui !ji Fiului !ji Duhului, strigdnd: Binecuvdntat e!jti Dumnezeul
piirin{i/or no!jtri. 13
S/iivim Dumnezeiasca stiipdnire cea fnsu!ji-stiipdnitoare !ji cu putere
deopotrivii s/iivitii ceea ce este in Trei /postasuri fiirii schimbare intre ele
avdnd numai deosebirea i'nsu!jirii proprii fieciintia. 14
Diferenpat Ia modul individual e de aceea ~i modul in care fiecare figurii e
1nviiluitii in ve!fminte/e - hiton ~i himation - in sine identice. Lucrul este valabil ~i
pentru co/oritul caracteristic al ve~mintelor ce lucreazii cu o scan! coloristicii limitata:
purpura, verde delicat ~i, ca singura culoare comunii tuturor celor trei, albastru intens.
in interpretarea Persoanelor trebuie atrase in fine ~i acele pupne elemente ale
vechilor modele pe care Rubliov le-a preluat ~i le-a redus Ia rolul de simple simboluri:
masa-altar cubicii cu un singur platou in fonna de potir, ca ~i, in fundal, reminiscentele
biblice ale casei, arborelui ~i stiincii corelate fiecare figurii unui Inger.
Dimpotrivii, putem liisa aici afarii figurile geometrice ce stau nu numai de Ia
Rubliov, Ia baza compozipei imaginii, ~i ciirora li s-a atribuit adeseori o mare
1nsemniitate. Ele nu ne spun mai mult deciit ceea ce ~tiam deja: unitatea fiintei ~i
treimea persoanelor. Dimpotrivii, ele nu ne spun nimic ~i nici nu ne pot spune nimic
despre relapile reciproce ale persoanelor, ca de exemplu asupra "monarhiei" Tatiilui atilt
de importantii pentru teologia trinitarii a Bisericii Riisi\ritene. Fiindcii 1ntr-un triunghi
echilateralinscris 1ntr-uncerc nici un unghi nu este privilegiat.
lmportantii dimpotrivii, este schema compozi{ionalii 1nsii~i. Rubliov pleaci'i de Ia
aceea a tipului "trinitar", 1nsi\ o modifici'i, dupa cum s-a ariitat deja, 1ntr-un mod semni10

!bid., pe glas
Ibid., pe glas
12
Ibid., pe glas
13
!bid., pe glas
14
Ibid., pe glas
11

2, cantarea 3, oda I.
5, cantarea 9, oda I.
7, cantarea 8, oda I.
3, cantarea 7, oda 2.
7, cantarea 6, oda I.

79

ficativ. In vreme ce in tipul "hristologic" ingerul din mijloc domina cu desiivlir~ire imaginea prin perspectiva sa frontalii ~i adeseori prin dimensiunile lui iar prin aceasta
coboara pe ceilal!i doi ingeri Ia rangul de figuri secundare, tipul "trinitar" dizolvli in
parte aceastii fixare prin u~oara rasucire a ingerului din mijloc. Aceasta insa nu are loc
niciodatii complet, intrudit ingerul din mijloc se uita in mod statornic spre privitor:
Aici Rubliov se desprinde cu precaupe de predecesorii sai, chiar ~i de icoanele
nemijlocit anterioare din Lavra Sffintul Serghie. Prin faptul cii atilt ingeriJI din mijloc
cat ~i eel din dreapta seinclina ~i privesc spre ingerul din stanga, iar acesta din urmii
prive~te insa spre eel din dreapta, se ive~te nu numai o tesiitura de rela!ii intre cele Trei
Persoane, ci ingerul din stiinga devine acum ~i punctul de referintii domninant al intregii
compozipi. Ceea ce nu poate fi o simpla intamplare, ci este flicut cu o intenpe bine
calculata. De aici trebuie sa piece interpretarea noastra.

*
Chiar daca cele Trei Persoane dumnezeie~ti sunt cu desavlir~ire de-o-fiinta.
intrucat este vorba de persoane vii ~i nu de principii abstracte, intre ele domne~te o
ierarhie intratreimica deteminatii de a~a-numita "monarhie" a Tatalui, respectiv de
faptul cii "singura obar~ie" sau "principiul unic" (ftovi) IXPX1\) in Treime e Persoana
Tatalui. Despre aceasta ~tim din autoreveliirile Dumnezeului Celui Intreit Unul in istoria
miintuirii, ~i nu pe baza unor specula!ii rationale.
In intelegerea ortodoxii /::von./ Dumne=eirii nu este o esentii aflatii in spatele
persoanelor, ci Persoana Tatalui, Ce "locuie~te intru lumina neapropiata" (I Timotei 6,
16), ~i "pe Care nimeni nuL-a viizut vreodata" (loan I, 18). A~a invatii Biserica, Tatiil,
este intotdeauna Tata al Fiului ~i Obiir~ie a Duhului ~i nu devine aceasta abia ulterior,
intrudit Dumnezeu nu fiinteazii in spatiu ~i in timp.
Parinte, Cel ce e~ti i::vor ~i radacina, ca un pricinuitor a/ Dumne=eirii
ce/ei de-o-fire in Fiul ~i in Sfdntul Duh, i::vorii~te inimii mele lumina cea cu
trei luminiitori ~i o luminea=a cu impartii~irea striilucirii ce/ei dumne=eie~te
lucriitoare. 1'
Vliistar indoit din Tatiil ca dintr-o riidiicinii au odriislit Fiul ~i Duhul Ce/
Drept, stdlparile ce/e de-o-fiintii ~i dumne=eie~te-siidite ~i flori impreuniifiira-de-inceput, ca sa fie Trei Lumini ale'Dwnne=eirii. u,
Cuvdntul ~i Duhul f/ind impreuna1ara-de-inceput ca dintr-o riidacinii
din Tatiil Ce/ jara-de-inceput, ca ni~te odriisliri ale Dumne=eie~tii-stiipdniri
ce/ei mai-presus1ara-de-fiinlii au ariitat 0 singurii s/avii ~i o putere a
Treimii, pe Care o liiudam tofi credincio~ii. 11

Tatal "Cel nevazut" (Coloseni I, 15), ~i "care este in ascuns" (Matei 6,6) se
descopera numai in. Fiul, singurul adeviirat "exeget" al Tatiilui (loan I, 18), ~i prin
Duhul Sffint Care vine Ia noi de Ia Tatiil prin Fiul (loan 15, 26).

1
'
16

Ibid., pe glas 2. cantarea I, oda 2.


Ibid., pe glas 3, cantarea 4, oda I.
17
Ibid., pe glas 3. cantarea 8, oda I.

80

Minte prin asemiinare [elKroV1.K61S] a jost numit de cafre cei infe/epfi


Tatiil Cel Neniiscut; iar Fiul eel de-o-fire a fost numit Cuvcint imprellniifiirii-de-inceput ~i Duh Sfant a jost numit Ce/ ce a zidit in Fecioarii
intruparea Cuvantului. 18
in chip negriiit de cuvant, Cuvantul ce S-a niiscut din Tatii/-Soare/e, ca
un all Soare mai-inainte-de-veci a riisiirit mai pe urmii din Fecioarii ~i ne-a
inviifat cii Dumnezeu Ce/ necuprins cu mintea e Unul in Trei Fefe. 19
Fiul ~i Duhul apar in chip statomic impreuna in istoria miintuirii, fiira insa sa se
amestece ca Persoane. De aceea, ~i in interiorul Treimii Ei trebuie sa stea intr-o relape
proprie, neschimbabila, dar reciproc raportabilii fa!ii de Tatal. Modul acestei relatii
"teologice" teologia ortodoxii il lasii in mod deliberat deschis limitandu-se Ia enuntarea
biblicii a relapei Lor "iconomice". Reprezentabilii, de aceea, este numai fiintarea iconomicii a Fiului ~i a Duhului ad extra, "pentru noi", in istoria manturii. intr-un mod infinit
delicat ~i totu~i piitrunziitor Andrei Rubliov a inteles sa facii sensibila tocmai aceasta
fiintare iconomicii a Treimii.

*
Atat in atitudinea, in mimica ~i in gestica sa, cat ~i in modul inve~mantiirii ~i in
culorile ve~mintelor sale ingerul din stiinga se distinge foarte !impede de ceilalp doi. El
singur ~ade stand drept in vreme ce ceilal!i doi se pleacii spre el. De aceea, el ll
simbolizeazii pe Tatal, din Care ies in modul lor de fiecare datii propriu ~i negrait nu
numai Fiul ~i Duhul, ci spre Care Ace~tia conduc ~i impreuna ~i fiecare in mod propriu,
intreaga creape.
Pe "Tatiil'' Cel pentru noi acum incii "neviizut" il sugereazii de asemenea ~i
hlamida in roz purpuriu aurit care invaluie aproape cu totul figura sa ~i nu lasa sa se
vada decat foarte pu!in din azurul stralucitor al hitonului siiu.
Pe Tatiilll sugereazii in fine ~i "casa" ce se inal!ii in spatele lui, intrucat "in casa
Tatiilui meu sunt multe liica~uri" (loan 14,2). Asupra sensului gest.ului ~i mimicii
acestui Inger, ca ~i a celorlalp doi, vom reveni in capitolul urmator.

*
Pe icoanele aparpnand tipului "hristologic", dar ~i pe multe ce lin de tipul
"trinitar" ingerul din mijloc poartii in mod constant un ve~mant extrem de caracteristic
dupa forma ~i colorit, ~i care ll caracterizeazii, chiar ~i independent de celelalte atribute,
drept Hristos-Fiul. Pe trup el poartii un hiton de purpura inchisa, adeseori taiat de doua
dungi aurii - dintre care insa, uneori vizibilii este doar una singura - a~a numitul
clavus, iar deasupra o hlamida de culoare albastra adanc azurie care e astfel purtatii
incat lasa tiber bratul drept. Rubliov urmeazii aici intru totul vechilor sale modele. Acei
copi~ ai icoanei care incepand din secolul XV au adiiugat ingerului din mijloc ~i un
nimb in forma de cruce aviind inscris in el cuvintele "Cel ce este", ba uneori chiar ~i

"Ibid., pe glas I, cantarea I, ~i scum.


19
Ibid., pe glas 7, cantarea 6, ~i acum.
81

-----------

inscrippa IC XC, reflecta a~adar nu numai interpretarea tradiponala, ci ~i intenpa lui


Rubliov insu~i .'0
in acest fel, ca ~i pe icoanele lui Hristos, Fiul intrnpat este, in figura sa
iconomica mesianica de "Uns al lui Dumnezeu", in acela~i timp rege ~i profet. De aici
ve~mantul imperial de purpura prepoasa ~i aurit pe care 11 poarta pe trupul "pe care 1-a
datpentrunoi" (Luca 22,19), ~i mantia deprofet.
Jertfa de sine a Fiului o sugereazii el insu~i trimilfind cu mana sa dreaptii spre
discul in forma de potir cu caput vitelului sacrificat. Acela~i context 11 sugereazii ~i
"arborele" ce se inalfii in spatele Fiului, simbol allemnului Crucii ca Arbore al Viepi.
in vreme ce Ia "Tatiil eel ascuns" azurul ceresc al hitonului de abia poate fi viizut,
fiind cu totul acoperit de purpura stravezie a Wamidei, Ia Fiul el este, pe langa purpura
intunecatii, culoarea dominanta. Chiar daca in trup, Fiul ne-a descoperit "slava" Sa, pe
care o areca "Unui-Nascut din Tatiil''; ucenicii Sai au "viizut-o" (loan 1, 14), ~i "au dat
marturie" de aceasta (I loan 1, 2).

*
Cea mai dificila trebuie sa fi fost insa evidenperea clara a Duhului Sjiint, intrucat
chiar daca Persoana Sa s-a descoperit, nu ni s-a descoperit insa "fata" Sa. "Proprietaple"
Sale le cunoa~em numai din legiiturile Sale cu Tatiil ~i cu Fiul in istoria manturii ~i din
lucrarea Sa in noi. Rubliov a ~tiut sa vizualizeze in chip maiestrit aceastii smerita
retragere a Duhului.
Ca ~i Fiul, ingernl din dreapta, care simbolizeazii pe Duhul Sffint; se pleacii spre
Tatiil de Ia Care dupa inviifiitura biblica (loan, 15, 26) ~i a Bisericii (vezi Simbolul de
credinfii niceoconstantinopolitan din 381, !lira Filioque!) purcede. Ca ~i Fiul, ~i El
poarta Wamida astfel !neat un brat ii ramane tiber. insa acesta nu este bratul drept ca Ia
Fiul, ci bratul stiing: o aluzie oare Ia vechea inviifiitura patristica (Irineu) dupa care Fiul
~i Duhul sunt deopotriva cele doua "maini" ale Tatiilui prin care Acesta lucreazii totul?
Ca ~i Ia Fiul, azurul ceresc, aici culoarea hitonului, poate fi bine viizut, intrucat
Duhul, pe Care Fiul ni 1-a trimis de Ia Tatiil drept "celalalt Paraclet-Miingaietor" (loan
14, 16; 15, 26), S-a revelat, ca ~i Fiul dealtfel, pe Sine insu~i.
Hlamida sa are c!Jloarea verdelui delicat. in Biserica Ortodoxii aceasta este (paru'i
astiizi) culoarea liturgica a Cincizecirnii cand ~i bisericile sunt impodobite adeseori cu
verdeatii proaspiitii. Verdele, a~adar, este aici simbol al viepi celei noi, intrucat Duhul,
"diitiitorul-de-viatii", a~a cum se spune in cantiirile Cincizecimii, da na~ere ~i face sa
creasci. Verde este dealtfel ~i solul pe care se giisesc toate cele trei figuri ingere~i.
in spatele ingerului din dreapta se ridica in fine o "stiinca" ce poate fi interpretatii
ca simbol al pamantului a carui "fatii o innoie~te Duhul", a~a cum se spune in psalmul
vecerniei (103, 30) in Biserica Ortodoxii, ~i pe care "fata" El saviir~ete lucrarea Fiului
panii Ia a doua Sa venire.

in cazul in care aceastii stanca, aa cum aratii unele c6pii timpurii ale icoanei,
avea Ia origine o despiciitl!ra, ea sugereazii o alta interpretare, inca ~i mai corecta fatii
de contextul liturgic-iconomic al icoanei. Ar trebui sii ne gandim atunci Ia acea stancii
lovitii ~i ruptii de toiagullui Moise care a flicut sii 'tii~neascii apa" vie poporului insetat
(le~ire 17,6). Aceastii "piatra duhovniceascii" o interpreteazii inca Pavel drept simbol a!
20

llustra~ia 23.

82

lui Hristos (I Corinteni 10,4), iar Hristos insu~i interpreteazii "riiurile de apii vie" ca
trimitiind spre Duhul Stant (loan 7,38). Nu degeaba Biserica Ortodoxii utilizeazii
ultimul text menponat in citirile praznicului Cincizecimii!
Nu trebuie sii fie de mirare cii in aceastii intei"pretare pe liingii "arbore", Fiul
prime~. lin at doilea simbol, ~i anume tocmai "stiinca", care insii nu stii in spatele Lui,
ci in spatele Duhului. Duhul ~i Fiul, care ambii sunt de Ia Tatiil, apar in mod constant
impreunii in istoria miinturii ~i sunt legap intr-un mod deosebit unul de altul. Ori aici
este vorba tocmai de pliniitatea acestei taine, a~a cum ne-o reveleazii Cincizecimea ~i
a~a cum vom vedea in continuare.

I
I

''.!:1'
I

83

'I'' ,I

Capitolul X
CINZECIMEA

IOANEICA

La lntrebarea privitoare Ia "semnifica)ia"cre~tinii a capitolului 18 al ciir)ii Facerii,


tradi)ia teologidi ~i iconograficii mai mult decilt milenarii a Bisericii Riisiiritene de
dinaintea lui Andrei Rubliov, nu dii numai un singur riispuns. Aprofimdarea teologicii a
pliniitii)ii Autoreveliirii lui Dumnezeu diiruite In Fiul prin Duhul Sffint a determinat In
decursul veacurilor accente diferite, ce se lntregesc reciproc, iar iconografia a dezvoltat
propriile ei mijloace pentru a vizualiza aceste aspecte de fiecare datii noi. Astfel au
apiirut diferitele tipuri iconografice, care exprimii cu atilt mai curat ideea teologicii
atlatii Ia baza lor, cu cat mai lnzestrat artistic este ~i pictorul.
Ce accent nou lnsii mai putea pune teologia pentru ca un pictor genial din secolul .
XV sii-1 transpunii In imagine, ~i aceasta dupii ce ln!elegerea capitolului 18 al ciir)ii
Facerii ajunsese deja Ia lntreaga depliniitate a unei interpretiiri treimice?
Dupii cum am viizut, epoca bizantinii tilrzie e dominatii de lupta In jurullntrebiirii
In ce mod Dumnezeul inaccesibil creaturii In fiin!a Sa necreatii i Se lmpiirtii~e~te totu~i
cu adeviirat; ~i cun1 poate omul experia in via!a misticii aceastii autocomunicare divinii?
Sffintul Grigorie PaJama riispunde In felul umiiitor: Dumnezeu Se comunicii In
"energiile Sale dumnezeie~ti ~i lndumnezeitoare necreate", care nu sunt "fiin!a" Sa
necreatii, dar totu~i sunt lntru totul El lnsu~i. Aceste "energii" numite ~i "har" sunt
lucriirile "negriiite In miirime ~i In numiir", cum spune Grigorie PaJama lmpreunii cu
Vasile eel Mare, 1 ale Duhului Sjant "Care lumineazii ~i sfin!e~te sutletele noastre"
(cilntiirile Cincizecimii). Plecilnd de Ia aceastii ln!elegere fimdamentalii, Biserica
Ortodoxii a dezvoltat o "spiritualitate" ce meritii cu adeviirat acest nume atilt de abuzat:
~i anume practiea ~i lnviiliitura unei vie)i atlate lntru totul sub ciiliiuzirea Duhului Sffint.
Nu degeaba repetii Biserica Ia lnceputul tuturor slujbelor sale zilnice un imn. provenit
din cantiirile Cincizecimii:

GREGORIOS PALAMAS, Capita,cap. 28 (Phi/okalia IV, ,o\tliena, 1961, p. 9 [FR 7, p. 472].

84

lmparate ceresc, Mdngaietoru/e, Duhul Adevarului, Care pretutindeni


toate /e impline~ti, Vistierul bunatafilor, ~i Datatoru/e de viafa, vino ~i
Te sa/~luiqte intru noi, i ne curafe~te pe noi de toata intinaciunea ~i ne
mantuie~te, Bunule, sujletele noastre.
e~ti ~i

Oglinda unei astfel de "vieti" cu adeviirat "duhovnice~ti" e viata Stlintului Serghie


din Radonej, in al ciirui mediu iradiant s-a ivit, dupii cum este cunoscut, Troifa lui
Rubliov. "Chemat de Duhul Stlint" incii din pantecele maicii sale ~i menit a fi "vas ales",
"harul Duhului Stlint pune stiipanire pe el" incii devreme ~i il umple atilt de desiivar~it,
incat in cele din urmii se manifestii ~i in semne vazute.
~adar, Piirintele Pavel Florenski nu gre~e~e intru totul atunci ciind il considerii
pe Stlintul Serghie a fi, aliituri de Andrei Rubliov, adevaratul creator al faimoasei
Troife 2 Putem face insii inca un pas mai departe ~i presupune cii aceastii icoanii pictatii
in "liica~ul Sfintei Treimi" iniiltat de Serghie a vrut sa reprezinte tocmai aceastii tainii a
harului Duhului Stlint. ~adar, o icoanii a Sfintei Treimi, cum o cunoa~tem deja, insii
cu un accent cu totul propriu, nemaiviizut incii, pe care insii, il sugera stlintului pictor
praznicul in care aceastii icoanii i~i are patria sa. Mijloacele de care s-a servit Rubliov
pentru a vizualiza aceasta sunt mimica ~i gestica celor trei ingeri spre care ne vom
indrepta acum.

*
In centrulintregii compozitii stii pe un altar, altfel cu desiivar~ire gol, un vas, disc
potir intr-una in care este caput unui vitel. Este oare intregul un simbol al unei
3
"Liturghii cere~ti", prototip ~i model al Liturghiei piimiinte~? Da ~i nu. Viizut dinspre
privitor, in spatele altarului ~ade Fiul; a~a apare in orice caz ochiului nepiirtinitor. Dacii
insii este vorba de un "scenariu liturgic" ce urmeazii abia a fi determinat mai indeaproape in ce prive~te conpnutul siiu, scenariu asupra ciiruia nu lasii nici o indoialii altarul ~i
potirul, atunci aceastii perspectivii a privitorului nu este in mod evident cea a pictorului.
Deschiderea dreptunghiularii in altar sugereazii faptul cii aceasta este latura lui esticii,
intoarsii de Ia popor. Aceasta inseamnii insii cii Tatiil ~i Fiul ~ed in spatele altarului, iar
Hristos, Arhiereul, stii in fata altarului, intors cu fata spre riisiirit, ca ~i preotul pe
piimant Ia aducerea jertfei nesiingeroase aEuharistiei.
~i

FLORENSKIJ, Perspektive, p. I 03 [tr. rom., p. 65].


Aceastii relatie a fost adeseori evidentiata !n epoca moderna. ~a cum am viizut deja, ea are
riidlicini vechi. Vezi mai sus cele spuse despre mozaicurile de Ia San Vitale ~i Santa Maria
Maggiore. A se vedea ~i fresca Sfintei Treimi (1176-1185/90) de pe peretele estic at micului
paraclis al Maicii Domnului at )\.faniistirii Sfantul loan Teologul din Patmos, ce se giise~te
exact deasupra altarului. (PAPADOPOULOS, ilustratiile 5 ~i 6), precum ~i un "ciborium" de
data mai recenta (secolul XVIII) din acee~i maniistire. In campul superior at acestuia apare
"Philoxenia lui Avraam" iar sub aceasta, mai mare, "Cina cea de Taina" (ibid., ilustratia 22).
Acee~i idee stli Ia baza unei mici icoane ruse~ti (proprietate privata) !n care pe nimbul tuturor
celor trei !ngeri este !nscris cuvantul "Sfant" - trimitere Ia "Trisaghionul liturgic".: "Sfant,
Sfant, Sfant, Domnul Dumnezeu Savaot...!" Exemplele pot fi !nmqltite dupa plac.
3

85

Ca in multe reprezentari liturgice, inc;lusiv occidentale, avem a~adar de-a face cu


o riisturnare a perspectivei! lmaginea asigura privitorului o privire asupra unui
eveniment altfel inaccesibil privirii sale directe.
Sa observiim acum mimica ~i gestica celor trei ingeri. Fiul se pleacii spre Tatal ~i
pri~te spre El. Mana sa dreapta pare sa trimita spre potir ~i. in acela~i timp, dincolo de
el, spre Duhul. Ca aceasta impresie corespunde intenpei celei mai intime a pictorului
rezulta din faptul cii, Ia origine mana dreapta a Fiului era inchisa ~i numai degetul
aratator trimitea pe deasupra potirului spre Duhul, a~a cum s-a stabilit Ia restaurarea
icoanei. Aceasta pozipe neobi~nuita a degetului trebuie sa fi parut inca primilor copi~ti
ai icoanei din secolul XV atat de neinteleasa, !neat ei au adaugat degetului ariitator ~i
degetul mijlociu. Originalul insu~i a fost retu~at in acest sens. Din nefericire, restauratorii de Ia inceputul acestui secol n-au inliiturat acest retu~ timpuriu, de~i el schimba
considerabil sensu! gesului: dintr-un gest de trimitere el devine un gest de binecuw!intare.4
Acest detaliu aparent minor, gestul Fiului trimitnd spre Duhul, face deja !impede
faptul ca - impotriva schemei compoziponale care pare sa-L plaseze in mod traditional
pe Fiul in punctul central - atenpa privitorului este indreptata asupra Duhului. Acest
fapt e confirmat apoi de mimica ~i gestica Tatalui. Fiindca Tatal nu riispunde - aparent nici Ia privirea, nici Ia gestul Fiului, ci prive~te spre Duhul, spre Care e lndreptata ~i
mana sa dreapta ridicata a binecuvintare.
in fine, Duhul i~i pleacii smerit capulinaintea Tatalui ~i mana Sa dreapta ce se
coboara pe masa pare a vrea sa sublinieze ~i mai mult aceasta mi~care.

*
Cat de neobi~uite ~i nu u~or de intemeiat ~i sesizat in sensu! lor ascuns sunt toate
acestea, ne diim seama poate eel mai bine atunci cand compariim originalullui Rubliov
cu una din nenumaratele s.ale c6pii timpuri. in mod cu totul general, cea mai mare
problema pare sa o fi pus copilor gestica. Despre mana dreapta a Fiului a fost deja
vorba; acest retu~ timpuriu se regase~e cu alte cuvinte, pe toate c6piile ilechi. insa nici
cu gestica ingerului din stanga ~i a celui din dreapta nu s-a ut In mod evident ce e de
fiicut cu ele. Ele par oarecum sa se desfii~oare in go!. De aceea, pentru a stabili cumva o
relape, li sa ad~ugat din nou, plecand de Ia modelele mai vechi, alte douii potire. Mai
mult, monahul Paisie (1484-1485) il face pe ingerul din dreapta chiar sa apuce o bucata
din painile pe care le-a introdus din nou in imagine... Toate acestea, ca ~i alte semnalmente indicand incerciirile copilor de a asimila originalul modele! or tradiponale, arata
cii "mesajul" personal a! lui Rubliov nu a fost in mod evident inteles.

*
Dacii insii luiim mimica ~i gestica a~a cum le-a vrut Rubliov, atunci intre cele trei
figuri devine vizibila o mi*care ce sugereazii un dialog fiira cuvinte lntre Tatal, Fiul ~i
4

Cf. MULLER (1990), p. 66 sq, care lns3, pe baza unei alte identificiiri a celor trei lngeri (de
Ia stanga Ia dreapta: Duhul-Tatiii-Fiul) l\iunge Ia o interpretare cu totul diferitii a acestor
gesturi.

86

I. -

Duhul. Care poate fi confinutul acestui dialog intradivin? Potirul din mijlocul mesei
altarului ~i capul vitelului atlat In el par sii sugereze concluzia cii suntem martori ai
Sfatului ve~nic al Tatiilui de a trimite pe Fiul cu ajutorul Duhului spre mantuirea
umanitiitii. Insii aceastii interpretare nu face dreptate faptului cii mimica i gestica
acestui dialog intratrinitar nu-L vizeaza atat pe Fiul ciit pe Duhul, spre Care trimit,
fiecare In felul propriu, atat Tatiil cat ~i Fiul.
Evenimentul lnsa In care Duhul Stant ca Persoana iese pentru lntaia datii din
umbra Tatiilui ~i a Fiului ~i, trimis de Ei, devine El Insu~i actor al istoriei manturii, este
Cincizecimea. lnsii, Cincizecimea a~a cum a descris-o loan, ucenicul iubit care singur
~i-a rezemat capul de pieptul Domnului Ia Cina cea de Taina.
Troi.ta lui Rubliov, al ciirei conpnut teologic este Cincizecimea, poate fi a~adar
"cititii" ca o transpunere in icoana a c!Nantarilor de despiir_tire ale lui lisus din
Evanghelia dupa loan, cuvantiiri strabiitute de Ia un capat Ia altul de misterul ce se
reveleaza acum, al Dumnezeului Celui Intreit Unul:
Incii deja primele propozipi trimit spre telullucrarii mantuitoare a lui Durnnezeu
In Fiul Siiu: casa Tatalui.

I'

'I

Sa nu se tulbura inima voastra. Credefi in Dumnezeu, credefi i in Mine.


in casa Tatalui Meu sunt multe locOuri. Jar de nu sunt, v-0 .fi spus. Ma due
sa vii gatesc loc. $i daca mii voi duce i vii voi gati loc, iariii voi veni i vii
voi lua /aMine, ca siififi i voi unde sunt Eu (loan 14,1 - 3).
Calea spre aceastii "casii a Tatiilui" este Fiul Insu~i (loan 14, 4 sq.). Insa Fiul se
lntoarce Ia Tatiil de Ia Care a ie~it. Riiman a~adar ucenicii In urmii ca ni~e "orfani"
(loan 14,18 sq)?

Daca Ma iubifi, pi'zzifi poruncile Me/e. $i Eu voi ruga pe Tatal i All


Miingaietor vii va da voua, ca sa fie cu voi in veac, Duhul adevarului, pe
Care lumea nu. poate sa-L primeasca, pentru ca nu-L vede, nici nu-L
cunoOte; voi il cunoOtefi, ca ramiine Ia voi i in voi vafi (loan 14,15 - 17).

..
I

'

'i

Sarcina acestui "Paraclet Care ramane" panii Ia a doua venire a Fiului este mai

lntai miirturia pentru Fiul.

Jar ciind va veni Miingiiietorul, pe Care Eu il voi trimite vouii de Ia


Tatiil, Duhul adevaru/ui, Care de Ia Tala/ purcede, Ace/a va marturisi despre
Mine (loan 15,26).
Insii i ucenicii, pe care Hristos li trimite In lume, a~a cum El Insu~i a fost trimis
de Tatiil (loan 20, 21), trebuie sii fie martori (loan 15,27). "Paracletul" este Cel ce li
face In stare de o astfel de milrturie.

Mai am multe sii vii spun, dar acum nu putefi sii le purtafi. insa ciind va
veni Ace/a, Duhul Adeviirului, vii va ca/auzi Ia tot adeviirul; caci nu va vorbi
de Ia sine, ci ciite aude va vorbi i cele viitoare vii va vesti. Ace/a Mii va sliivi,
pentru cii din a/ Meu va lua i vii va vesti. Toate ciite are Tatiil ale mele sunt;
de aceea am zis cii din a/ Meu ia i vii va vesti voua (loan 16, 12 - 15).

87

i'
'

I
I

II

In cele din unnii in rugiiciunea sa. de despiirtire ciitre Tatiil Fiul descoperii nu
altceva dedit faptul pentru care s-a jacut om: pentru a-i introduce pe cei ce cred in El
in acea comuniune de nepiitruns pe care El o are impreunii cu Tatiil.
Aces tea a vorbit lisus i ridiciindu-i ochi Sai Ia cera zis:
Parinte, a venit ceasul! Preamarete pe Fiul ca i Fiul sa Te preamareasca pe Tine.
Precum i-ai dat stapiinire peste tot trupul, ca sa dea viafa venica tutror
acelora care Tu i-ai dat Lui.
:ji aceasta este viafa venica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul
Dumnezeu adevarat, i pe /isus Hristos pe Care L-ai trimis.
Eu Te-am preamarit pe Tine pe pamiint; lucrul pe care Mi 1-ai dat sa-l
jac, l-am saviirit.
:ji acum, preamarete-Ma Tu, Parinte, la Tine insufi, cu slava pe care
am avut-o Ia Tine mai inainte de a fi lumea.
/ji slava pe care Tu Mi-ai dat-o Te-am dat-o lor, ca sa fie una precum Noi
Una suntem:
Eu intru ei i Tu intru Mine, ca ei sa fie in chip desaviirif una, i sa
cunoasca lumea ca Tu m-ai trimis i ca i-ai iubit pe ei precum M-ai iubit pe
Mine.
Parinte, voiesc ca unde sunt eu, sa fie impreuna cu mine i aceia pe care
Mi i-at dat, casa vada slava Mea pe care Mi-ai dat-o, pentnt ca Tu M-ai
iubit pe Mine mai inainte de intemeierea lumii (loan 17, 1-5.22-24).

Intre aceastii fligiiduinta ~i implinirea ei stii crucea, ~i dupii aceasta, lnvierea,


"preamiirirea" Fi~ui prin care abia a fost eliberat Duhul (loan 7, 39).
:ji duciindu-i crucea, a ieit Ia locul ce se cheama al Capa{iinii, care
,evreiete se zice Golgota. Unde L-au rastignit, i impreunii cu El pe alfi doi,
de o parte ide alta, iar in mijloc /isus. Deci dupa ce a luat o{etu/, /isus a zis:
"Saviiritu-s-a". :ji pleciindu-i caput i-a dat duhul. Ci unul dintre ostQi cu
suli{a a impuns coasta lui i indata a ieit siinge i apa. Si eel ce a viizut a
miirturisit i marturia lui era adevarata; i ace/a tie ca spune adevarul, ca i
voi sa credefi (loan 19,17- 18.30.34-35).

Dupii ce Iisus i-a liisat pe ai siii "panii .Ia o vreme", se intoarce Ia ei in dimineata
Invierii pentru a-~i implini fligiiduinta.

~i fiind seara, in ziua cea dintiii a saptamiinii, Uile fiind incuiate, unde
erau adunafi ucenicii defrica iudeilor, a venit lisus i a stat in mijloc i a zis:
"Pace voua" I :ji ziciind acestea, le-a aratat miiinile i coasta sa. Deci s-au
. bucurat ucenicii:viiziind pe Domnul. :ji /isus le-a zis: "Pace voua"! Precum
M-a fl'lmis pe Mine Tatal, vii trimit i Eu pe voi! :ji ziciind acestea, a suflat
asupra lor ile-a zis: "Luafi Duhu/'Sjiint! Carora vefi ierta pacatele, le vor fi
iertate i carora le vefi fine, vorfi finute!" (loan 20, 19-23).

88

lntr-un mod extrem de delicat a lnteles Cuviosul Andrei Rubliov sa vizualizeze


aceasta "Cincizecime ioaneicii ". Mi~carea dintre cele Trei Persoane dunmezeie~,
dialogul intratrinitar, pleacii de Ia Fiul: El priv~e rug3ndu-se spre Tatiil, In vreme ce
mana Sa dreapta trimite spre "potirul" Patimii Sale ~i, dincolo de acesta, spre Duhul.
Aceastii privire ~i acest gest sugereazii cererea trimiterii Paracletului devenita acum cu
putintii prin jertfa de Sine a Fiului.
Iar Tatal, Care-L aude pururea pe Fiul (loan 11,42), lmpline~ aceasta rugaminte: privirea Sa se lndreapta asupra Duhului care troneazii lmpreunii cu Elm spatele
mesei altarului, ~i mana Sa dreaptii li lmpiirta~e~e bincuvlntarea spre desiiviir~irea
lucriirii mantuitoare a Fiului.
Duhul Sffint lnsu~i I~i pleacii cu smerenie ~i lncuviintare capul subliniind aceastii
consim~re prin miina Sa dreaptii plecatii.
Stiinca din spatele Paracletului - foarte probabil despicata Ia Rubliov - sugereaiii
1ncii o data In simbol faptul cii izvorul eel de-viatii-diitator al Duhului Sffint tii~ne~e din
coasta deschisii a "stancii" mistice care este Hristos.

Acesta este a~adar, dupii piirerea noastrii, ace! accent deosebit pe care Andrei
Rubliov a vrut sii-1 a~eze In Troifa "sa", accent care, desigur, nu.exclude ci pa~al chiar
include accentele deja cunoscute, lnsii este unic In felul lui. E trimiterea Persoanei
Duhului Sfiint, a Ciirui venire de Ia Tatal prin Fiul ~i gra~e jertfei de sine a Fiului o
comemoral)lla Cincizecime a~a cum ne-a descris-o numai Evanghelistul loan. .
Fiindca In vreme ce icoana tradi~onalii a Cincizecimii reprezinta "lmbriicarea"
Apostolilor "cu putere de sus" (Luca 24, 49; cfFapte 1,8) prin reviirsarea Duhului Sffint
- simbolizat prin "limbile de foe" (Fapte 2,1-4) - eveniment care face din simplii pescari
galileeni profe~ ~i evangheli~ plini de duh, numai din cuviintarlle de despii~re ioaneiee
devine !impede faptul cii acest Duh Sfiint nu este numai o "putere" a Iui Dunmezeu, ci
cea de a Treia Persoana tainicii a Sfintei Treimi! El este acel "Mangiiietor" (Paraclet)
'Care riimane, Care Se terge atiit de mult 1n Fiul, fiirii lnsii sii se amestece cu El ca
Persoanii, lnciit Hristos D poate desemna ca drept "Celii1alt Mangiiietor", un "a! doilea"
Paraclet, pe Care 11 cere ~i 11 dobiinde~ de Ia Tatal In locul Siiu. Acest mister al
Persoanei Duhului lnsii putea fi vizualizat numai In acea icoanii care simboliza din
vechime Sfiinta Treime.
Realizarea genialii a lui Rubliov constii a~adar In aceea de a fi creat o icoanii 1n
care pentru prima data nu sunt reprezentate numai toate cele Trei Ipostasuri dunmezeie~, ci fiecare din Ele apare ca Persoanii In particularitatea ei inconjundabilii, adicii
In relafia ei cu celelalte Persoane, a~a cum ne este ea cunoscutii din Jucriirile Lor.
respective In iconomia miintuirii: pleciind de Ia Tatal prin Fiul in Duhul Sfiint - ~i iarii~i
in Duhul prin Fiul Ia 'rata!. Intuitiv a sesizat acest Jucru Inca piirintele Florenski atunci
ciind 1-a desemnat pe Rubliov drept adeviiratul creator a! unei icoane a Sfintei Treimi,'
d~i icoane ale ospitalita~i lui Avraam purtiind acest titlu existau deja de peste cinci sute
de ani.

'FLORENSKIJ, Ikonostase, p. 94. [tr. rom., p. 174].

89

j
I!

;;'
I

i
I

*
Acest nou accent pe care a vrut sa-l puna Rubliov poate fi desemnat in mod
adecvat ca fiind unul "pnevmatic- spiritual". Fiindcii daca cea mai timpurie interpretare
cr~ a capitolului 18 al ciirlii Facerii era accentuat "hristologicsoteriologica",
intrucat in aratarea lui Dumnezeu inaintea lui Avraam ea presimtea o preanunl3re
ascunsii a Intruparii M3ntuitorului Iisus Hristos, interpretarea "trinitar-teologicii"
devenitii mai tarziu clasicii vedea in cei trei vizitatori un tfipos al celor "Trei Ipostasuri"
ale Dumnezeului Celui "Unul in fiinlii".
La Rubliov dimpotrivii, - odatii cu preluarea a tot ceea ce a fost adus deja de
tradipe - accentul se deplaseazii asupra participarii harice . a creaturii Ia fiin13rea
personala a Sfintei Treimi, devenitii realitate pentru intiiia oara Ia Cincizecime. Dupa
tradipa bizantinii insa, aceasta nu are Joe altfel decat prin sala~luirea personala a
Duhului Sflint.
Cu intuipa sa misticii Rubliov nu pare de altfel sa fie singur. intr-un manuscris cu
miniaturi al Liturghiei Sflintului loan Gura-de-Aur, imaginea Sfintei Treimi serve~e
tocmai 6 ca ilustrare a cuvintelor rostite de preot dupa epiclezii:
Ca ele [adicii darurile painii ~i vinului preflicute prin pogorarea Duhului in
~i Sangele lui Hristos] sa .fie celor ce se vor impartiii dintr-insele spre
curaprea sujletului, spre iertarea pacatelor, spre partiiia Duhului Sft'mt,
spre plinirea imparaJiei cerurilor, spre indriiznirea cea catre Tine, iar nu
spre judecata i osdnda. 7

Trupul

Cu aceasta miniatura pictorul a vrut in mod evident sa reprezinte in felul lui ~i in


contextul special al Dumnezeie~ii Liturghii, aceea~i idee pe care Rubliov a vizualizat-o
cu alte mijloace. Aceastii accentuare deosebitii poate fi numitii "pnevmaticii", intrucat in
interiorul misterului Treimii ea pnt~te indeosebi Persoana Duhului Sflint, ~i "spirituala"
sau "duhovniceascii" intrucat prin aceastii daruire ~i sala~luire personala a Duhului
apare ceea ce numim "viafii spirituala" sau "duhovniceasca".
Fiindca odatii cu aceastii "Cinzecime ioaneicii", a~a cum a reprezentat-o Rubliov,
incepe propriu-zis ceea ce numim existenfa cretina: rena~terea din Duhul (loan 3),
via!a cea noua in lumina "Duhului Adeviirului" care i~i gas~te expresia sa suprema aici
pe pamant in "adorarea Tatiilui in Duh ~i Adeviir" (loan 4, 23) adicii "in Duhul Sflint ~i
in Fiul Cel Unui-Nascut" (Evagrie Ponticul), pregustare a desavar~irii cere~ a faptului
de "a fi una in Dumnezeu", pe care 1-a fiigiiduit Hristos.
Aceastii viafii noua e in adeviiratul sens al cuviintului o "viafii duhovniceascii",
a~adar o viafii traitii de Ia un capat Ia altul din plinatatea harului Paracletului, Care
Cei trei !ngeri alcatuiesc impreuna prima litera (omega)- n- a primului cuvant.
Cf. GRABAR (1954), p. 175, Ilustratia 15. H.J. SCHULZ, Die byzantinische Liturgie,
Freiburg i. Br., 1964, p. 145 pune in legatura !n general miniatura noastra cu "Persoanele
Prea Sfintei Treimi" ca "ultim Primitor al Jertfei ~i D1iruitor al harului jertfei". Daca ne tinem
de litera, atunci este verba numai de acele daruri ale harului !mpa~ite noua prin
cuminecarea cu Sfintele Taine. intre acestea, "impiirt~irea Duhului Sfant" trimite nemijlocit
Ia Stanta Treime ~i tocmai aceasta trebuie sa-i fi determinat pe arti~ti sa plaseze aici imaginea.
Fiindca numai prin mijlocirea Duhului Stant dobandim prin jertfa Fiului acces Ia Tat1il,
Caruia i se ~i adreseaz1i dealtfel rugaciunea.
6
7

90

l~.

i j

preia aici "conducerea" (cf loan 16,13). ~adar, o viatii a~a cum a triiit-o in mod
exemplar Sfiintul Serghie din Radonej, pe care Dumnezeu 1-a prefiicut astfel incat inca
pe piimant el devenise un "om nou", un "vas ales al Duhului Sfiint", "siila~ ~i slujitor al
Prea Sfintei Treimi".
De aceea, de acum inainte icoana Sfintei Treimi este mai mult decat una din
nenumiirate icoane ale praznicelor scoase ~i expuse spre cinstire credincio~ilor numai in
anumite zile din. cursu! anului bisericesc. Cinzecimea, praznicul "Paracletului Care
riimiine in veac", este in toate zilele! Biserica Ortodoxii a ~tiut intotdeauna acest lucru,
dat fiind cii ea repetii anumite imne caracteristice praznicului Cincizecimii a~a cum am
viizut deja, Ia orice slujbii ~i Ia orice Dunmezeiascii Liturghie. Scopul viepi omene~
este, pentru a-1 cita inca o datii pe Sfiintul Serafim din Sarov, "dobandirea Duhului
Sfiint", a "harului ob~tesc al Prea Sfintei Treimi".'
Unde altundeva decat in iradierea spiritualii a Sfiintului Serghie din Radonej ar fi
putut picta un alt Sfiint, Andrei Rubliov, incomparabila sa Troifii? De aceea, preotul ~i
martirul Pavel Florenski are din nou dreptate atunci cand riscii acest neobi~uit
argument pentru dovedirea existentei Iui Dunmezeu :
Exista Troita lui Rubliov, deci exista Dumnezeu?

IIi i

,.
I

.II,

'II

li
1!

8
9

FLORENSKIJ, Perspektive, p. 97 [trad. rom., p. 60).


FLORENSKIJ, Jkonostase, p. 75 [trad rom., p. 161).

91

Capitolul XI

VEDEREA LU1

"IN CHIP

D~ZEU

~I ASEMANARE"

in fiinta sa, ~i mai cu seamii cand e vorba de o "icoanii de praznic" cu reprezentarea unui mister central a! credintei ~i al Revela~ei, icoana, nu este o imagine pentru
medita~a privatii. Locul ei teologic e mai degrabii Liturghia, acolo unde ea lntrege~te
propoveduirea Cuvantului prin propoviiduirea Imaginii.
De aceea, ca de altfel In genere Ia propoviiduirea Bisericii, cine vrea sii sesizeze
"mesajul" unei astfel de icoane nu se poate liisa condus nici de reprezentiiri striiine fiintei
ei, nici de simple senza~i subiective. Mai degrabii el trebuie sii se lase condus de
explicitarea Revela~ei In lnviitiitura Bisericii, a~a cum aceasta ~i-a giisit expresia ei
valabilii in teologie, liturghie, spiritualitate ~i iconografie.
Adu~i In aceastii smeritii ascultare de Tradi~e pe "calea Piirin~lor", putem apoi
lndriizni sii ne dediciim ~i "vederii" noastre cu totul personale a tainelor dumnezeie~.
Aceastii vedere e un eveniment In progresie continua, a! ciirui ritm e determinat de
cr~erea duhovniceascii proprie fieciiruia. De aceea, In aceastii viatii nu se ajunge Ia un
capiit definitiv a! acesteia.
Aceastii "vedere" personal a este lnsii ~i ea o urmare a Piirin~lor. .Astfel, Sffintul
Iosif Volokolamski ~e sii relateze din surse sigure despre Daniil Ciornii ~i Andrei
Rubliov cii a~a. liberi de grijile piimante~ti,
fi ridicau pururea mintea i gandurile lor spre lumina cea dumnezeiascii i nematerialii, insii ochiul lor trupesc il iniilfau intotdeauna spre
chipurile pictate in culori materiale ale Domnului, ale Preacuratei Sale
Maice i ale tuturor S.fintilor. De aceea, chiar i in praznicul luminoasei
lnvieri a Domnului edea~ pe scaune in fafa dumnezeietilor i preacuratelor
icoane i priveau neintrerupt spre ele umpltindu-se de bucurie i striilucire
dumnezeiascii. :ji fiiceau aceasta nu numai in aceastii zi, ci i in celelalte zile
cand nu erau finufi sii picteze.

*
92

Cincizecimea. Plinatatea Autorevelarii Dumnezeului Celui Intreit Unul.


Reviirsarea "Duhului Sfilnt". Nu numai a unei "puteri a Celui Prea inalt" (Luca I,
35), ci ~i a "Celuilalt Paraclet", "Care ramiine", pe Care Fiul L-a tagiiduit in locul Sau.
A Treia "Persoana" a Prea Sfintei Treimi.
Privirea se odihne~te deci, pe icoana praznicului Cincizecimii "scrisa" de mana
Sfilntului Cuvios iconar Andrei Rubliov.
Trei ingeri in jurul unei mese. in mijloculmesei un singur potir. in fundal o casa,
un arbore ~i o stiinca.
Doar capul vitelului din potir mai aduce aminte de biblica "ospepe a lui Avraam".
Ospeptorii in~i~i, Avraam ~i Sara,lipsesc.
Noi in~ine, credincio~ii, suntem cei intre care S-a sala~luit a~eziindu-~i cortul
Sfilnta Treime.
Evenimentul biblic povestit cu atiitea detalii in capitolul 18 al carpi Facerii e
condensat Ia maxim. Nu este o "repovestire" istoricizanta.
Lumina dumnezeiasca a "implinirii" a absorbit cu desaviir~ire rypos-ul vechitestamentar, care ramane "preinchipuire "asemanare".
Transparen(a a pamiintescului, a creatului, pentru lucrarea dumnezeieasca. Un
eveniment stravechi ca "imagine" a unui prezent atemporal.
11

*
Ochiul care prive~te trece de Ia una Ia alta. Si incepe de Ia "Paracletul Care
ramiine", doar este Cincizecimea. Trece insa mai departe spre singurul adevarat
"Exeget" al Tatiilui, despre Care "da marturie" Duhul: Fiul, Care singur odihne~te in
"siinurile Tatalui", ~i se lasii condus de El spre Tatiil, pe Care afara de El "nimeni nu
L-a viizut vreodatii" ~i Ia care "nimeni nu vine tara numai prin Fiul".
Plina de evlavie, privirea staruie asupra Tatiilui Celui tara-de-inceput, se cufundii
in misterul "monarhiei" Lui, "obiir~ie unica" a intregii fiintiiri: inainte de toate a Fiului ~i
a Duhului potrivit fiintei celei tarii-de-inceput ~i necreate, in modurile inconfundabile ~i
proprii Fieciiruia prin "na~tere" ~i "purcedere".
Obiir~ie insa ~i a. tot ce e creat "in har" acest creat e ve~nic prezent in Fiul ~i in
Duhul, tara a fi insii tara-de-inceput ca ~i Ei, intruciit creapa are un inceput.
Niciodatii n-a fost un timp in care Tatiil sa nu fi fost Tatii al Fiului ~i Obiir~ie a
Duhului. Tatiil este Tatii, nu devine Tata.
Fiul ~i Duhul nu sunt numai de Ia Tatiil ci ~i spre El, fapt sugerat prin inclinarea
delicatii a ingerului din mijloc ~i a celui din dreapta spre eel din stiinga.
Privirea cuprinde toate cele Trei Persoane Dumnezeie~ti: obiir~ie ~i tel alintregii
fiinte create provenite din inima Tatalui, din izvorul "de-viatii-diitiitoarei Treimi".

"infiat" in Duhul, privitorul cuteazii o privire sfioasa spre temeiul originar al


propriei sale fiinpri. Cum in mod tainic i~i are elinsu~i riidiicinile in misterul nepiitruns
al celor Trei Persoane Dumnezeie~ti tarii-de-inceput. Rostit de Tatalin Duhul, el,
privitorul, este ca un "cuviint adaos" al Cuviintului.

0 inepuizabila.plinatate de viata revarsiindu-se intr-atiit inciit poate crea ea insa~i


un "loc" pentru fiinte care, chiar dacii nu sunt de-o,fiinp cu ea, insa prin harul ei se
impartii~esc de plinatatea fiintei ei.

93

l
Cine ar putea intelege fiintarea creati fiira revelarea Fiintiirii necreate Intreit
personate a Dwnnezeului Celui Unul in fiintii? 0 fiintare ce are un inceput dar nu are un
sfiir~it prin imparti~irea de Cel singur fiira -de-sfiir~it?
Gandul trece mai departe spre "calea" slavit-tragici pe care a luat-o aceasti
fiintare creati. Crearea ei "dupa chipul lui Dumnezeu" (Facere I, 27), de citre cele
doua "maini" ale Tatilui, adici Fiul ~i Duhul, ca ~i "chip al Chipului ". Menirea ei "de a
se face" odati "asemenea Lui" (I loan 3,2; cf Facere 1,26).
Insa in Joe de "a fi ca Dwnnezeu" (Facere 3) mai intiii o "cadere" datorl\ti ei
insa~i. Izgonire de Ia fata lui Dwnnezeu. Osteneala ~i suferintii, iar Ia sfiir~it, ca "plata a
pacatului: moartea" (Romani 6,23). Insa, a~a cum Dumnezeu are "primul cuviint", tot
a~a numai Lui singur ii revine ~i "ultimul cuvant".
Fiul, "Chip" desaviir~it al "Dumnezeului Celui Neviizut" (Coloseni I, 15), se face
pe Sine Insu~i in Duhul "cale", pleaci in toate timpurile in ciutarea "chipului" cizut,
mai intiii in mod ascuns, apoi se face om din Fecioara Maria. Merge spre el pana in
injosirea Sa cea mai adanci: moartea, ~i inca "moarte pe cruce".
Coboara in impara~a mor~i, zdrobe~e po~le iadului, se scoala in stralucirea
dimine~i Invierii spre viatii v~nici ~i devine pentru to~ cei ce erect in El ''incepatorul
mantuirii" (Evrei 2, I 0). Toate acestea sugerate re~ut de singurul potir afl.at in mijlocul
altarului, de lemnul Crucii ca Arboreal Vie~i.
Privirea ramane captati de acest potir: centru al icoanei ~i punct unghiular al
unui "dialog" intradivin lipsit de cuvinte ~i sugerat numai de privirile ~i gesturile celor
trei ingeri. Fiintarea mea, mantuirea mea ca tema a dialogului intre Tatil, Fiul ~i
Duhul. Gandul se cufunda mai adanc in aceasta taina inepuizabila, incearci sa sesizeze
modul acestei mantuiri: "kenoza" sau "d~ertarea" (Filipeni 2,6) Fiului sugerati in
Arborele Crucii ~i in Paharul suferintei, 'jertfa de sine fiira prihana prin Duhul eel
ve~nic" (Evrei 9,14), desaviir~ire a ~ertirii de Sine in Intruparea lucrati de Duhul.
Si apoi roada acestei "kenoze" e chiar Cincizecimea: eliberarea Duhului Stant din
coasta deschisa a Fiului celui Preamarit (loan 7, 39; 19,34), a "st3ncii" niistice.

Acum privirea ramane atrasa de Duhul. Ea urmeazii mana dreapti a Fiului care
trimite spre paharul suferintei, jertfa impliniti, ~i in acela~i timp, dincolo de aceasta,
spre Duhul. Apoi ochiul urmeazii privirea Fiului indreptati in rugaciune spre Tatil:
"Voi ruga pe Tatil ~i El vii va da voua un Alt Paraclet... "
Privind figura sublima a Tatilui inve~mantat in haina Sa delicat purpurie ~i
auriti, "locuind intru lumina neapropiati", ochiul urmeazii privirea Acestuia indreptati
spre Duhul ~i mana Sa dreapti ridicati a binecuviintare, care amandoua sugereazii
implinirea rugamin~i Fiului.
Si din nou ochiul se intoarce spre figura din dreapta, spre "Duhul Adevarului",
Care "neva conduce Ia tot adevarul", Ia toate acele lucruri pe care "acum nu le putem
purta".
Retra&_erea smeriti a acestui "Ait Paraclet" inapoia Fiului, de Care "dii marturie"
~i pe Care "ll preamare~e", ale Carui cuvinte ni le "aduce aminte", umple inima de
uimire: kenoza extrema! Atotprezenta ~i totu~i insesizabilul fiintiirii personate.
Gandul se adance~te mai mult in lucrarea acestui "Para<:let Care ramane Ia noi":
"invatatura" Sa (loan 14,26), "vestirea" Sa profetica a celor "viitoare" (loan 16,13), dar
94

~i

implacabila Sa "viidire a lumii de piicat, dreptate ~i judecatii" (loan 16,8). Cu


adeviirat W1 "Ait Paraclet" care, ca ~i Intiiiul nostru Paraclet Ia Tatiil, Iisus Hristos (I
loan 2,1 ), nu vorbe~e ~i nu ac~oneazii din ale Sale, ci "spW1e numai ceea ce aude" (Joan
16,13). Fiindcii, a~a cum Fiul "a fiicut CW1oscut ceea.ce a auzit de Ia Tatiil" (Joan
15,15), a~a ~i Duhul va "lua ~i neva vesti" (Joan 16, 14) din ceea ce este Fiul, adicii In
cele din urmii iarii~i din Tatiil, fiindcii "toate ale Tatiilui SW1t ale Mele", ale Fiului (Joan
16,15). Astfellncat In tot ceea ce va face ~i va spW1e Paracletul, SW1t prezen~ ascW1s in
mod statomic, ~i Tatiil ~i Fiul: "Treimea cea nedespii~tii".

*
Apoi ochiul ia pu~nii distanp, cuprinde dintr-o singurii privire lntreaga imagine:
trei ingeri In jurul W1ei mese, pe masii W1 potir, o casii, W1 arbore ~i o stancii, care
vorbesc despre vizita "Domnului" Ia Avraam, "prietenul lui Dumnezeu" (Jacob 2,23).
Plin de uimire, giindul se cufimdii In taina "preinchipuirii" ~i a "realitii~i ", a fiigiiduinlei
vechitestamentare ~i lmplinirii neotestamentare.
Fiindcii Dumnezeu n-a vestit oare dinainte miintuirea viitoare incii "piirintelui
noastru Avraam"? Astfel, Avraam se veselea "cii va vedea ziua lui Hristos ~i a viizut-o ~i
s-a bucurat" (Joan 8, 56). El a viizut dinainte cii "nu va dobiindi fiirii noi desiiviir~irea"
(Evrei 11, 40), adicii fiirii noi, celor ciirora li s-a impiirtii~it in cele din urmii
"fiigiiduinta".

*
Incii o datii privirea cuprindeintregul tablou: trei figuri uniteinjurul W1ei mese Ia
o cinii de tainii. Giindul se cufimdii In taina "Dumnezei~tii Liturghii", in prototipul ei
ceresc ~i in reflexul ei piimantesc. Prive~e in Fiul pe "Preotulln veac dupii randuiala lui
Melchisedec" Care, striibiitiind "prin catapeteasma trupului Siiu". nu cu siinge strain ci
cu propriul Siiu siinge, pii~e~e inaintea felei Tatiilui, pentru a face impiicarea pentru noi
(Evrei 10). Si o cutremurare sflintii II cuprinde pe privitor Ia giindul cii aceastii faptii
miirituitoare a Fiului se actualizeazii statomic din nou prin puterea Duhului Sflint in
fiecare "dumnezeieascii Liturghie" ~i se impiirtii~e~te tuturor credincio~ilor, astfel ca cei
"din urmii" sii nu fie mai siiraci decat cei "dintiii".
Am viizut Lumina cea adeviiratii, am primit Duhul Cel ceresc ...

*
" Un Alt Paraclet, ca sii fie cu voi in veac" (Joan 14, 16). De I; Pa~ti e o
Cincizecime continua. Cine "a primit pe Duhul Sflint" (Joan 20, 22), Care "de Ia Tatiil
purcede", prin suflarea Celui Inviat, acela e W1 "templu al Duhului Sflint" (I Corinteni
6, 19), uri liica~ al "nedespiir~tei Treimi". El este In adeviiratul sens al cuviintului W1
pneumatikOs W1 om "duhovnicesc" (I Corinteni 3,15), a ciirui "vialii" duhovniceascii "e
ascW1sii cu Hristos in Dumnezeu" (Coloseni 3,3).

95