You are on page 1of 9

Comunicații Optice

Comunicații Optice 1. INTRODUCERE ÎN COMUNICAȚIILE OPTICE Cuprins: 1.1. Repere cronologice în evoluția comunicațiilor optice .................

1. INTRODUCERE ÎN COMUNICAȚIILE OPTICE

Cuprins:

  • 1.1. Repere cronologice în evoluția comunicațiilor optice .................

2

  • 1.2. Clasificare ………………………………………………………………

3

  • 1.3. Elementele unei legături optice ..........................................................

4

  • 1.4. Benzile de comunicație optică ………………………………

..........

5

  • 1.5. Ierarhia de multiplexare SONET/SDH ………………………….

6

  • 1.6. Măsurarea atenuării – decibeli ……………………………………

8

  • 1.7. Modelarea și simularea sistemelor de comunicație optică ……..

9

1.1. Repere cronologice în evoluția comunicațiilor optice

  • - sec. XVIII doctorul francez Claude CHAPPE a inventat o

Comunicații Optice 1. INTRODUCERE ÎN COMUNICAȚIILE OPTICE Cuprins: 1.1. Repere cronologice în evoluția comunicațiilor optice .................

maşinărie formată din trei braţe mobile care putea fi văzută de la foarte mare distanţă şi care putea transmite o cantitate destul de mare de informaţie, prin combinările făcute de cele trei braţe. Aceasta a fost folosită cu succes în timpul revoluţiei franceze. În 1793 existau 15 astfel de staţii, întinse pe o distanţă de 230 Km.

  • - 1841Daniel Colladon a demonstrat că un jet de apă poate ghida lumina.

  • - 1870 Tyndall a studiat ghidarea luminii printr-un jet subțire de apă.

Comunicații Optice 1. INTRODUCERE ÎN COMUNICAȚIILE OPTICE Cuprins: 1.1. Repere cronologice în evoluția comunicațiilor optice .................

- 1880 Al. Graham Bell a fost primul care a transmis informaţie, în sensul modern al cuvântului, folosind semnalul generat de vibraţiile unui "microfon” şi radiaţia razelor solare (Photophone). El a reuşit să recepţioneze semnalul astfel modulat la 200m.

  • - 1888 Hertz a confirmat existența undelor EM și relația lor cu lumina.

  • - 1930 Lamb a efectuat experimente cu fibre de sticlă.

  • - 1931 Owens – fibra de sticlă.

Comunicații Optice 1. INTRODUCERE ÎN COMUNICAȚIILE OPTICE Cuprins: 1.1. Repere cronologice în evoluția comunicațiilor optice .................

Pagina 1

Comunicații Optice

Comunicații Optice - 1934 – Norman R. French a patentat sistemul telefonului optic, bazându -se pe
  • - 1934 – Norman R. French a patentat sistemul telefonului optic, bazându-se pe

teoriile lui Bell şi Tyndall. Abia după 25 de ani, când tehnologia a avansat suficient, a

fost posibilă realizarea practică a ideii lui French.

  • - 1958 descoperirea LASER-ului.

  • - 1964 Premiul Nobel pentru fizică lui Ch. Townes, N. Basov şi Al. Prokhorov, pentru contribuţia la dezvoltarea

laser-ului.

Comunicații Optice - 1934 – Norman R. French a patentat sistemul telefonului optic, bazându -se pe
  • - 1966 articol aparut în Anglia sub semnatura lui Ch.H. Kao şi G. A. Hockham, ce anunţa descoperirea unui tip de fibră de sticlă care permitea transferul de

informaţie (Atenuare = 1000dB/km).

  • - 1970 inventarea diodei laser semiconductoare (GaAs). – firma americană "Corning Glass Works" realizează practic un cablu de fibră optic cu indice în treaptă, care avea o atenuare mai mică de 20dB/km, la o

lungime de undă de 633nm (850nm), cu aplicaţie în domeniul transmisiilor pe fibră optică.

  • - 1977 – primul sistem de fibră optică operaţional a fost instalat în SUA: SONET

(0,5dB/km).

  • - 1980 – primul sistem de fibră optică comercial 1 st gen. (multimode fibers, 45Mbit/s, λ= 0,85µm, repetoare la 10km).

  • - 1987 apariţia sistemelor cu F.O. singlemode 3 rd gen. (1,7Gbit/s, λ= 1,3µm, repetoare la 50km).

    • - 1988 – prima legătură pe fibră optică trans-atlantică (2x280Mbit/s@1,3µm) – – TAT-8.

      • - 1990 – dezvoltarea explozivă a sistemelor DWDM.

      • - după 1990 Intelligent Optical networks. SEA ME WE3: prima reţea optică

submarină.

  • - 2001 TAT-14: 4 x 16λ x 10Gbit/s = 640Gbit/s.

Comunicații Optice - 1934 – Norman R. French a patentat sistemul telefonului optic, bazându -se pe
  • - 2003 SEA ME WE3 modernizată (2 x 8λ x 10Gbit/s = 160Gbit/s). …………………………………………………………………………………………… ..

1.2. Clasificare

În funcție de mediul prin care este transferată lumina în cadrul unei legături optice de comunicație, există:

Comunicații Optice - 1934 – Norman R. French a patentat sistemul telefonului optic, bazându -se pe

Pagina 2

Comunicații Optice

Comunicații Optice   Comunicații optice – prin fibră optică (ghidate) [Fiber Optic Communications/ Optical Fiber
Comunicații Optice   Comunicații optice – prin fibră optică (ghidate) [Fiber Optic Communications/ Optical Fiber

Comunicații optice – prin fibră optică (ghidate) [Fiber Optic Communications/ Optical Fiber Communications].

Comunicații Optice   Comunicații optice – prin fibră optică (ghidate) [Fiber Optic Communications/ Optical Fiber

Comunicații optice – prin spațiul liber (neghidate) [Free-Space Optical Communications/ Free-Space Optics/ Wireless Optical Communications].

1.3. Elementele unei legături optice

Conform unei analize simple, scopul unei legături optice este acela de a transfera semnal de la un echipament electronic (telefon, echipament de calcul, dispozitiv video, etc.) aflat intr-o locație, la un alt echipament corespunzător aflat intr- o altă locație, cu un grad ridicat de fidelitate și siguranță. În fig.1 sunt reprezentate părțile componente ale unei legături optice de comunicație prin fibră optică. Transmițătorul constă dintr-o sursă de lumină și circuitele electronice asociate. Sursa poate fi o diodă electroluminiscentă sau o diodă laser. Circuitele electronice asociate sursei de lumină stabilesc parametrii de funcționare, stabilizează semnalul optic de ieșire d.p.d.v. al lungimii de undă și asigură modularea cu semnalul util. Fibra optică este dispusă într-un cablu care oferă protecție mecanică și față de factorii de mediu. Există mai multe tipuri de fibre optice, precum și o varietate de cabluri care diferă prin capacitatea de transport, dar și prin destinația de amplasare. Receptorul conține o fotodiodă care detectează semnalul de la capătul fibrei optice și-l convertește în semnal electric. Totodată, în receptor semnalul este amplificat și reformat, deoarece ca urmare a propagării a suferit atenuare și distorsionare. Dispozitivele pasive sunt componente optice a căror funcționare nu este controlată electronic și care nu au nevoie de o sursă de energie: conectori, izolatoare

optice, filter optice, cuploare, etc. Componentele optice active implică surse de energie și control electronic al funcționării (ex.: lasere, modulatoare, filter optice acordabile, atenuatoare variabile, etc.). Amplificatoarele optice sunt destinate amplificării semnalului optic atenuat ca

urmare a propagării prin fibra optică pe distanțe mari și fac parte din aceeași categorie

a componentelor active.

Comunicații Optice   Comunicații optice – prin fibră optică (ghidate) [Fiber Optic Communications/ Optical Fiber

Pagina 3

Comunicații Optice

Comunicații Optice TRANSMIȚĂTOR SEMNAL ELECTRIC FIBER ÎMBINARE DE INTRARE FLYLEAD OPTICĂ SURSĂ CIRCUIT DE DRIVER LUMINĂ
TRANSMIȚĂTOR SEMNAL ELECTRIC FIBER ÎMBINARE DE INTRARE FLYLEAD OPTICĂ SURSĂ CIRCUIT DE DRIVER LUMINĂ CONECTOR FIBRĂ
TRANSMIȚĂTOR
SEMNAL
ELECTRIC
FIBER
ÎMBINARE
DE INTRARE
FLYLEAD
OPTICĂ
SURSĂ
CIRCUIT
DE
DRIVER
LUMINĂ
CONECTOR
FIBRĂ
OPTICĂ
CUPLOR OPTIC
(SEPARATOR DE
REGENERATOR
SEMNAL ELECTRIC
FASCICULE)
SEMNAL OPTIC
RECEPTOR
OPTIC
ELECTRONICĂ
SPRE ALT ECHIPAMENT
TRANSMIȚĂTOR
OPTIC
RECEPTOR
FIBER
FLYLEAD
SEMNAL
AMPLIFICATOR
FOTO-.
RESTAURATOR
ELECTRIC
OPTIC
DE SEMNAL
DETECTOR
AMPLIFICATOR
DE IEȘIRE

Fig.1. Elementele unei legături de comunicație prin fibră optică.

1.4. Benzile de comunicație optică

Sistemele de comunicații folosesc forme ale energiei electromagnetice pentru a transmite semnale de la un echipament către altul. Energia electromagnetică este transferată prin intermediul câmpului electromagnetic - combinație de câmp electric și magnetic: unde radio, microunde, lumină infraroșie, lumină vizibilă, lumina ultraviolet, raze x, raze gama, etc. În fig.2. este prezentat spectrul electromagnetic. Proprietățile fizice ale radiațiilor din diferite părți ale spectrului e.m. pot fi măsurate și apreciate prin lungimea perioadei undei, energia conținută în undă sau frecvența de oscilație a undei. În timp ce în cazul transmiterii semnalelor electrice se folosește frecvența pentru a delimita benzile de semnal, în cazul comunicațiilor optice – în mod obișnuit – se folosește lungimea de undă pentru a desemna regiunile spectrale, respectiv energia fotonului sau puterea optică când ne referim la tăria semnalului sau performanțele componentelor optoelectronice. Spectrul optic se întinde de la 5nm (ultraviolet) până la 1mm (infraroşu îndepărtat), în timp ce regiunea vizibilă este 400 - 700nm.

Comunicații Optice TRANSMIȚĂTOR SEMNAL ELECTRIC FIBER ÎMBINARE DE INTRARE FLYLEAD OPTICĂ SURSĂ CIRCUIT DE DRIVER LUMINĂ

Pagina 4

Comunicații Optice

Comunicații Optice www.lbl.gov Fig.2. Spectrul electromagnetic. Uniunea Internațională de Telecomunicații ( ITU) a stabilit 6 benzi
Comunicații Optice www.lbl.gov Fig.2. Spectrul electromagnetic. Uniunea Internațională de Telecomunicații ( ITU) a stabilit 6 benzi

www.lbl.gov

Fig.2. Spectrul electromagnetic.

Uniunea Internațională de Telecomunicații (ITU) a stabilit 6 benzi spectrale pentru comunicațiile pe fibră optică:

Original band (O-band): 1260 - 1360nm Extended band (E-band): 1360 - 1460nm Short band (S-band): 1460 - 1530nm Conventional band (C-band): 1530 - 1565nm Long band (L-band): 1565 - 1625nm Ultralong band (U-band): 1625 - 1675nm .

1.5. Ierarhia de multiplexare SONET/SDH

Pentru asigurarea serviciilor voce, video și date la și între utilizatori, furnizorii combină semnalele de la diferiți utilizatori, transmițând semnalul agregat pe o singură linie de transmisie – tehnică denumită TDM (Time Division Multiplexing). Astfel, N fluxuri de informație independente având rata de transfer R [bps], sunt intercalate electric într-un singur flux de informație a cărui rată este N×R [bps].

Comunicații Optice www.lbl.gov Fig.2. Spectrul electromagnetic. Uniunea Internațională de Telecomunicații ( ITU) a stabilit 6 benzi

Pagina 5

Comunicații Optice

Comunicații Optice În figura 3 este prezentat un exemplu de i erarhie digitală de transmisie utilizatăPlesiochronous Digital Hierarchy (PDH) și pentru a Pagina 6 " id="pdf-obj-5-5" src="pdf-obj-5-5.jpg">

În figura 3 este prezentat un exemplu de ierarhie digitală de transmisie utilizată în rețeaua de telefonie americană (PDH).

-

1

  • MUX

.

.

T3
T3

7x6312Mbps

Comunicații Optice În figura 3 este prezentat un exemplu de i erarhie digitală de transmisie utilizatăPlesiochronous Digital Hierarchy (PDH) și pentru a Pagina 6 " id="pdf-obj-5-27" src="pdf-obj-5-27.jpg">
  • 7

44.736Mbps

1

.
.

.

MUX

T2

4x1544Mbps

. .
.
.

4

6.312Mbps

Fig.3. Ierarhie digitală de

transmisie utilizată în rețeaua de telefonie americană.

24x64kbps

1

. . . .
.
.
.
.

24

MUX

T1

1.544Mbps

În același sens, tabelul 1 prezintă nivelele de multiplexare digitală utilizate în America de Nord, Europa și Japonia.

Tabelul 1- Nivele de multiplexare digital utilizate

Nivel de

Nr. de canale

Rata de transfer [Mbps]

 

multiplexare

de 64kbps

     

digitală

America de Nord

Europa

Japonia

0

1

0.064

0.064

0.064

1

24

1.544

 

1.544

30

 

2048

 

2

96

6.312

 

6.312

120

 

8.448

 

3

480

 

34.368

32.064

672

44.736

   
 

1.920

 

139.264

 

4

4.032

274.176

   

5.760

   

397.200

Odată cu apariția liniilor de transmisie cu fibre optice de mare capacitate (anii 1980) furnizorii de servicii au stabilit un format de semnal standard denumit SONET (Synchronous Optical NETwork) în America de Nord, respectiv SDH (Synchronous Digital Hierarchy) în Europa, Japonia, ș.a. Noua ierarhie de transport a informației a fost dezvoltată pentru a înlocui Plesiochronous Digital Hierarchy (PDH) și pentru a

Comunicații Optice În figura 3 este prezentat un exemplu de i erarhie digitală de transmisie utilizatăPlesiochronous Digital Hierarchy (PDH) și pentru a Pagina 6 " id="pdf-obj-5-234" src="pdf-obj-5-234.jpg">

Pagina 6

Comunicații Optice

Comunicații Optice permite un larg trafic de date și convorbiri <a href=telephonice pe aceeși fibră optică fără probleme de sincronizare. Aceste standarde definesc în fapt o structură de cadru sincron pentru transferul traficului digital multiplexat pe liniile de fibră optică. Tabelul 2- Rate de transmisie uzuale pentru SONET și SDH Nivel SONET Nivel electric Nivel SDH Rata [Mbps] Rata aprox. OC-1 STS-1 - 51,84 - OC-3 STS-3 STM-1 155.52 155 Mbps OC-12 STS-12 STM-4 622.08 622 Mbps OC-48 STS-48 STM-16 2,488.32 2,5 Gbps OC-192 STS-192 STM-64 9,953.28 10 Gbps OC-768 STS-768 STM-256 39,813.12 40 Gbps Primul nivel al ierarhiei SONET (blocul de bază) este denumit Synchronous Transport Signal — Level 1 (STS-1) și are o rată de transfer de 51,84Mbps. În cazul ierarhiei SDH primul nivel asigură o rată de transfer de 155,52Mbps, având denumirea de Synchronous Transport Module — Level 1 (STM-1) . În cazul ambelor ierarhii, rate de transfer mai mari se obțin prin întrețeserea a N blocuri de bază (multiplexare sincronă). În tabelul 2 sunt prezentate nivelele de semnal SONET și SDH utilizate. 1.6. Măsurarea atenuăr ii – decibeli Atenuarea sau reducerea unui semnal este cauzată de diverse fenomene ce au loc în mediul de transmisie. Astfel, în cazul semnalelor electrice apar pierderi prin efect Joule- Lenz (generare de căldură) ca urmare a propagării de -a lungul condu ctoarelor, în timp ce în cazul semnalelor optice pierderile se datorează în principal datorită fenomenelor de absorbție și disipație din fibra optică sau din atmosferă. Compensarea acestor pierderi se realizează prin introducerea de amplificatoare pe linia de transfer. În cazul mediilor de ghidare, în mod normal puterea semnalului se reduce exponential cu distanța, motiv pentru care s -a adoptat un raport logaritmic al puterii raportate la un nivel de referință, având ca unitate de măsură decibel -ul. Raportul de putere [dB] = 10log(P /P ) , unde P ș i P sunt puterile semnalului în punctele 1 și 2 de pe linia de transmisie. În tabelul 3 sunt prezentate valori representative ale pierderilor de putere în decibeli și procentele corespunzătoare pentru pu terea transferată, iar în figura 4 este reprezentat modul de apreciere a nivelului semnalului pe o linie de comunicație. Pagina 7 " id="pdf-obj-6-5" src="pdf-obj-6-5.jpg">

permite un larg trafic de date și convorbiri telephonice pe aceeși fibră optică fără probleme de sincronizare. Aceste standarde definesc în fapt o structură de cadru sincron pentru transferul traficului digital multiplexat pe liniile de fibră optică.

Tabelul 2- Rate de transmisie uzuale pentru SONET și SDH

Nivel SONET

Nivel electric

Nivel SDH

Rata [Mbps]

Rata aprox.

OC-1

STS-1

-

51,84

-

OC-3

STS-3

STM-1

155.52

  • 155 Mbps

OC-12

STS-12

STM-4

622.08

  • 622 Mbps

OC-48

STS-48

STM-16

2,488.32

2,5 Gbps

OC-192

STS-192

STM-64

9,953.28

10 Gbps

OC-768

STS-768

STM-256

39,813.12

40 Gbps

Primul nivel al ierarhiei SONET (blocul de bază) este denumit Synchronous

Transport SignalLevel 1 (STS-1) și are o rată de transfer de 51,84Mbps. În cazul ierarhiei SDH primul nivel asigură o rată de transfer de 155,52Mbps, având denumirea de Synchronous Transport ModuleLevel 1 (STM-1). În cazul ambelor ierarhii, rate de transfer mai mari se obțin prin întrețeserea a N blocuri de bază (multiplexare sincronă). În tabelul 2 sunt prezentate nivelele de semnal SONET și

SDH utilizate.

1.6. Măsurarea atenuării decibeli

Atenuarea sau reducerea unui semnal este cauzată de diverse fenomene ce au loc în mediul de transmisie. Astfel, în cazul semnalelor electrice apar pierderi prin efect Joule-Lenz (generare de căldură) ca urmare a propagării de-a lungul conductoarelor, în timp ce în cazul semnalelor optice pierderile se datorează în principal datorită fenomenelor de absorbție și disipație din fibra optică sau din atmosferă. Compensarea acestor pierderi se realizează prin introducerea de amplificatoare pe linia de transfer. În cazul mediilor de ghidare, în mod normal puterea semnalului se reduce exponential cu distanța, motiv pentru care s-a adoptat un raport logaritmic al puterii raportate la un nivel de referință, având ca unitate de măsură decibel-ul.

Raportul de putere [dB] = 10log(P 2 /P 1 ),

unde P 1 și P 2 sunt puterile semnalului în punctele 1 și 2 de pe linia de transmisie. În tabelul 3 sunt prezentate valori representative ale pierderilor de putere în decibeli și procentele corespunzătoare pentru puterea transferată, iar în figura 4 este reprezentat modul de apreciere a nivelului semnalului pe o linie de comunicație.

Comunicații Optice permite un larg trafic de date și convorbiri <a href=telephonice pe aceeși fibră optică fără probleme de sincronizare. Aceste standarde definesc în fapt o structură de cadru sincron pentru transferul traficului digital multiplexat pe liniile de fibră optică. Tabelul 2- Rate de transmisie uzuale pentru SONET și SDH Nivel SONET Nivel electric Nivel SDH Rata [Mbps] Rata aprox. OC-1 STS-1 - 51,84 - OC-3 STS-3 STM-1 155.52 155 Mbps OC-12 STS-12 STM-4 622.08 622 Mbps OC-48 STS-48 STM-16 2,488.32 2,5 Gbps OC-192 STS-192 STM-64 9,953.28 10 Gbps OC-768 STS-768 STM-256 39,813.12 40 Gbps Primul nivel al ierarhiei SONET (blocul de bază) este denumit Synchronous Transport Signal — Level 1 (STS-1) și are o rată de transfer de 51,84Mbps. În cazul ierarhiei SDH primul nivel asigură o rată de transfer de 155,52Mbps, având denumirea de Synchronous Transport Module — Level 1 (STM-1) . În cazul ambelor ierarhii, rate de transfer mai mari se obțin prin întrețeserea a N blocuri de bază (multiplexare sincronă). În tabelul 2 sunt prezentate nivelele de semnal SONET și SDH utilizate. 1.6. Măsurarea atenuăr ii – decibeli Atenuarea sau reducerea unui semnal este cauzată de diverse fenomene ce au loc în mediul de transmisie. Astfel, în cazul semnalelor electrice apar pierderi prin efect Joule- Lenz (generare de căldură) ca urmare a propagării de -a lungul condu ctoarelor, în timp ce în cazul semnalelor optice pierderile se datorează în principal datorită fenomenelor de absorbție și disipație din fibra optică sau din atmosferă. Compensarea acestor pierderi se realizează prin introducerea de amplificatoare pe linia de transfer. În cazul mediilor de ghidare, în mod normal puterea semnalului se reduce exponential cu distanța, motiv pentru care s -a adoptat un raport logaritmic al puterii raportate la un nivel de referință, având ca unitate de măsură decibel -ul. Raportul de putere [dB] = 10log(P /P ) , unde P ș i P sunt puterile semnalului în punctele 1 și 2 de pe linia de transmisie. În tabelul 3 sunt prezentate valori representative ale pierderilor de putere în decibeli și procentele corespunzătoare pentru pu terea transferată, iar în figura 4 este reprezentat modul de apreciere a nivelului semnalului pe o linie de comunicație. Pagina 7 " id="pdf-obj-6-185" src="pdf-obj-6-185.jpg">

Pagina 7

Comunicații Optice

Comunicații Optice Tabelul 3- C âteva valori reprezentative ale pierderilor de putere în dB și procentele

Tabelul 3- Câteva valori reprezentative ale pierderilor de putere în dB și procentele corespunzătoare puterii transferate

Pierdere de putere [dB]

Procentajul puterii transmise [%]

0,1

98

0,5

89

1

79

2

63

3

50

6

25

10

10

20

1

Linie de Linie de Linie de transm. 1 transm. 2 transm. 3 AMPL 1 AMPL 2
Linie de
Linie de
Linie de
transm. 1
transm. 2
transm. 3
AMPL 1
AMPL 2
-4dB
12dB
-10dB
12dB
-8dB
2dB

Fig.4. Atenuarea și amplificarea pe o cale de comunicație.

Deoarece prin decibeli se pot exprima doar rapoarte ale puterilor sau unități relative, pentru exprimarea nivelelor de putere absolută se utilizează o unitate derivată: dBm. Aceasta exprimă nivelul de putere (raport logaritmic) raportat la 1mW, fiind in mod uzual utizată în domeniul comunicațiilor optice.

Nivelul de putere [dBm] = 10log(PmW/1mW).

Tabelul 4 prezintă câteva echivalente în dBm.

exemple de nivele ale puterii optice și valorile

Tabelul 4- Exemple de nivele ale puterii optice și valorile echivalente în dBm.

Nivel de putere [mW]

Nivel echivalent [dBm]

 

200

 

23

 

100

 

20

 

10

 

10

 

1

   

0

 

0,1 (100µW)

 

-10

0,01 (10µW)

 

-20

10 -3 (1µW)

 

-30

10 -6 (1nW)

 

-60

Comunicații Optice Tabelul 3- C âteva valori reprezentative ale pierderilor de putere în dB și procentele

Pagina 8

Comunicații Optice

10 -9 (1pW) -90
10 -9 (1pW)
-90
  • 1.7. Modelarea și simularea sistemelor de comunicație optică

Evoluția legăturilor și rețelelor optice spre structuri din ce în ce mai complexe, a determinat utilizarea în procesul de proiectare a programelor (software) de modelare și simulare care integrează componente, legături și funcții de rețea, în scopul eficientizării procesului, reducerii costurilor și duratelor. Uzual, aceste programe de simulare se bazează pe limbaje de programare grafică și includ biblioteci de dispozitive (componente), conținând caracteristicile operaționale ale acestora precum și caracteristici de măsurare ale unor instrumente specifice. În acest sens pot fi menționate:

- LightTransVirtualLab™; OptiSystem xx.x; Optsim; Optilux; - programe VPIphotonics: VPIlinkConfigurator; VPItransmissionMaker; VPIcomponentMaker; VPIplayer.

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE Optical Communications Essentials, McGraw-Hill, New York, 2003. www.fiber-optics.info/history

Optical Communications Essentials, McGraw-Hill, New York, 2003.

www.fiber-optics.info/history

Comunicații Optice 10 -9 (1pW) -90 1.7. Modelarea ș i simularea sistemelor de comunicație optică EvoluțiaVPIlinkConfigurator ; VPItransmissionMaker ; VPIcomponentMaker ; VPIplayer . BIBLIOGRAFIE Optical Communications Essentials, McGraw-Hill, New York, 2003. www.fiber-optics.info/history Pagina 9 " id="pdf-obj-8-46" src="pdf-obj-8-46.jpg">
Comunicații Optice 10 -9 (1pW) -90 1.7. Modelarea ș i simularea sistemelor de comunicație optică EvoluțiaVPIlinkConfigurator ; VPItransmissionMaker ; VPIcomponentMaker ; VPIplayer . BIBLIOGRAFIE Optical Communications Essentials, McGraw-Hill, New York, 2003. www.fiber-optics.info/history Pagina 9 " id="pdf-obj-8-48" src="pdf-obj-8-48.jpg">

Pagina 9