You are on page 1of 3

Conceptul de relatii publice In

mod frecvent, sintagma ,,relatii publice" este utilizata


impropriu de catre persoane care nu inteleg sau inteleg prea putin semnificatia ei. Mai
grav, adeseori expresia ,,relatii cu publicul" apare ca sinonima cu ,,relatii publice", desi
este vorba despre activitati total diferite. In alte cazuri, relatiile publice sunt confundate
cu marketingul, cu publicitatea, cu propaganda sau cu manipularea, astfel incat, la
inceputul sec. al XXI-lea, defmirea relajiilor publice si fixarea identitatii profesionale a
celor care le practica raman obiective doar partial indeplinite. Cresterea (in numar si
diversitate) a tipurilor de activitati care sunt subsumate sferei ,,relatiilor publice",
precum si numeroasele cercetari consacrate, in special in ultimele
decenii, aspectelor teoretice ale relatiilor publice, au dus la proliferarea modalitatilor
de concepere si definire a acestui domeniu, parerile fiind extrem de variate iar
perspectivele aproape intotdeauna divergente. Relevanta ni se pare afirmatia a doi
autori prestigiosi, D. W. Guth si CMarsh, care denumeau relatiile publice ,,profesia
cu o mie de definitii. Intr-un studiu din 1976, R. F. Harlow a identificat, dupa ce a
consultat diverse lucrari de specialitate si a intervievat 84 de specialisti, 472
definitii, mai mult sau mai putin diferite. Selectand notele comune, el a ajuns la
urmatoarea sinteza:,,Relatiile publice sunt functia manageriala distinctiva, care
ajuta la stabilirea si mentinerea unor limite reciproce de comunicare, la acceptarea
reciproca si la cooperarea dintre o organizatie si publicul ei; ele
implica managementul problemelor, ajutand managerii sa fie informati asupra opiniei
publice si sa raspunda cererilor opiniei publice; ele definesc si accentueaza obligatiile
managerilor de a servi interesul public; ele servesc ca sistem de avertizare care ajuta
managerii sa anticipeze tendintele mediului; ele folosesc ca principale instrumente de
lucru cercetarea si comunicarea bazate pe principii etice" (apud James Grunig, Todd
Hunt, Managing Public Relation, Philadelphia, 1984, p. 7). Aceasta definitie, care
doreste sa integreze cat mai multe aspecte, este, in mod evident, greoaie si chiar
confuza.
Numarul mare de defmitii sau de elemente care sunt incluse in corpul
definitiilor se datoreaza marii varietati a modurilor de intelegere (de catre
practicieni si teoreticieni) a relatiilor publice. Acest lucru isi are explicatia in faptul
ca activitatile de relatii publice se desfasoara in organizatii extrem de diverse, cunosc
forme de lucru variate si implied obiective nu o data greu de conciliat. Efortul de a
defini relatiile publice sau de a face ordine in deflnitiile existente este ingreunat si
de faptul ca formularile respective contin atat aspecte conceptuale (ce sunt relatiile
publice?), cat si aspecte instrumentale (ce proceduri de lucru folosesc cei care le
practica?). In plus, relatiile publice interfereaza, prin unele tehnici, cu alte tipuri de
activitate (marketingul, reclama, publicitatea, afacerile publice, promotiunea, lobby-ul
etc.). Toti acesti factori inmultesc elementele care compun deflnitiile, deoarece
rezultatele acestei activitati sunt numeroase iar uneltele folosite de practicieni sunt
deosebit de variate.
Numeroase definitii se concentreaza asupra a ceea cefac specialistii din relatii
publice, pe identificarea rolurilor pe care practicienii le indeplinesc sau si le
atribuie atunci cand trebuie sa-si deflneasca sfera de activitate. Ele sunt
enumerative si incearca sa circumscrie acest domeniu prin insiruirea tipurilor majore
de activitati: scrierea de comunicate, consilierea liderilor, cercetarea publicurilor de
care depinde o institute, organizarea de evenimente, planificarea si
implementarea unor campanii de comunicare etc. In acest sens, cea
mai importanta definitie este cea propusa de de Asociatia Internationala a Relatiilor

Publice, cu ocazia Conventiei anuale din 1978 tinuta in Mexic: "Practica relatiilor
publice este arta si stiinfa sociala a analizarii unor tendinte, a anticiparii consecintelor
lor, a sfatuirii liderilor
unei organizatii si a implementdrii unor programe de actiune care vor servi atat
interesele organizatiei, cat si interesele publicului".
Alte definitii sunt focalizate asupra efectelor pe care le produce
activitateapracticienilor din relatiile publice: garant al democratic!, instrument de
persuasiune asupra publicului, stabilirea unor relatii de incredere intre organizatie si
public, asigurarea bunei functionari a societatii etc. Doua definitii sunt foarte
frecvent evocate in lucrarile de specialitate. Una, propusa de S. M. Cutlip si
colaboratorii sai, sustine ca ,,relatiile publice reprezintd ofunctie manageriald, care
stabileste si mentine legdturi reciproc benefice intre oorganizatie sipublicul de care
depinde succesul sou falimentul eF. Cealalta, propusa de J. E. Grunig si T. Hunt
accentueaza dimensiunea comunicationala si afirma ca relatiile publice
sunt ,,managementul comunicdrii dintre organizatie si publicurile sale". Din
aceasta ultima perspectiva, relatiile publice apar ca o modalitate de comunicare
intre o organizatie si publicurile sale; ele ii ajuta pe manageri sa cunoascd atitudinile
publicului si sa poatd lua decizii corecte; totodatd, ele ajuta publicul sa inteleagd
specificul organizatiei si sa aibdincredere in aceasta.
Rezumand cele de mai sus, puteni spune ca relatiile publice sunt
practicate in/si pentru institutii guvernamentale, dar si in/pentru organizatii nonguvernamentale; pentru firme care urmaresc profitul, dar si pentru asociatii civice
sau ecologice, pentru institutii bancare, dar si pentru institutii educationale sau
culturale s.a.m.d. Ele pot avea obiective diferite: de la persuadarea publicului in
favoarea unei organizatii, pdna la fortarea organizatiei de a-si schimba atitudinea
fata de public; de la sprijinirea functionarii democratice a unei societati, pdna
lapromovarea intereselor unei firme sau personalitati etc.Specialist!! din acest
domeniu lucreaza fie in firme de consultant^ autonome, fie in departamentele de
profil ale guvernelor, intreprinderilor, asociatiilor, universitatilor etc. In plus, relatiile
publice implied numeroase tipuri de activitati:
- scrierea si editarea de mesaje: comunicate, stiri de presa scrisa, radio si
televiziune, scrisori, anunturi, cuvantari, rapoarte de activitate etc;
- relatiile cu presa: contactarea jurnalistilor, plasarea unor materiale in
presa, mentinerea legaturilor cu jurnalistii, distribuirea prompta a informatiilor cerute
de gazetari, inlesnirea legaturii dintre jurnalisti si liderii sau specialist!! din
organizatie, verificarea informatiilor etc;
- cercetarea: identificarea categoriilor de public care interfereaza cu
organizatia, strangerea informatiilor din interiorul organizatiei si din afara acesteia
referitoare la opinia diferitelor categorii de public, situatia politica, materialele
aparute in presa, atitudinea grupurilor cu interese specifice, monitorizarea si
evaluarea modului in care programele de relatii publice s-au desfasurat si a impactului
acestora;
- activitatile de management: programarea si planificarea activitatilor, in
colaborare cu conducerea organizatiilor; administrarea personalului din departamentul
de relatii publice, stabilirea bugetelor si programelor de lucru;

- consilierea: specialistii in relatii publice formuleaza recomandari pentru


liderii intreprinderilor, oamenii politici, alte persoane cu functii de conducere, in ceea
ce priveste atitudinile publicului, comportamentul organizatiilor, raspunsurile
adecvate in situatii de criza, mesajele referitoare la probleme sensibile etc.;
- organizarea de evenimente speciale: pregatirea si coordonarea
conferintelor de presa, inaugurarii unor obiective sau lansarilor de programe,
aniversarilor, campaniilor de strangere de fonduri, vizitelor, concursurilor etc.;
- cuvantarile in public: specialistii in relatii publice apar in fata unor publicuri
interne sau externe, ori pregatesc liderii organizatiilor pentru asemenea aparitii publice;
- productie: crearea unor produse de comunicare pe baza tehnicilor
tipografice, fotografice, de radio si televiziune, de design clasic sau multimedia etc.;
- pregatire profesionala: specialistii in relatii publice executa activitati de
pregatire pentru comunicare cu liderii organizatiilor, cu personalul din subordine, cu
purtatorii de cuvant, cu alti membri ai organizatiei;
- contacte: crearea de legaturi cu reprezentantii comunitatii, ai presei, ai lumii
politice sau de afaceri, cu membrii organizatiei, cu cei care viziteaza organizatia.