You are on page 1of 7

Raspunderea juridica(capitolul 14)

Notiunea raspunderii: Raspunderea juridica este ansamblul de drepturi si


obligatii, aparute ca urmare a unei fapte ilicite si prin care se realizeaza
constrangerea de stat, prin aplicarea sanctiunilor juridice.

Corelatia cu alte norme juridice:


Unul dintre primele principii ale dreptului este principiul responsabilitatii.
Responsabilitatea are mai multe forme de manifestare (morala, religioasa,
culturala, sociala sau juridica).
Responsabilitate este cea morala, in sensul ca oamenii se simt responsabili.
Raspunderea vine din exterior. Cu privire la relatia intre raspundere si
responsabilitate au existat doua conceptii.
-conceptia clasica: dreptului ii corespunde numai domeniul raspunderii, iar
nu si cel al responsabilitatii.
-conceptii mai noi: dreptul ar trebui sa se ocupe atat de responsabilitate,
cat si de raspundere. O lege corecta ar trebui sa creeze in constiinta
indivizilor sentimentul responsabilitatii. In momentul edictarii unei norme
juridice legiutorul are in vedere nu numai nerespectarea normei, cat si
respectarea ei. Pentru a fi respectata, legea trebuie sa fie inteleasa si ca
creeze responsabilitate in constiinta indivizilor.
Raspunderea este intotdeauna legala. Nimeni nu poate fi judecator in propria
cauza iar stablirea formei concrete a raspunderii este facuta de catre un
organ abilitat de lege in acest sens (o instanta judecatoreasca). Competenta
instantei isi gaseste competenta in lege.
O scurta privire istorica:
Raspunderea a existat inca din societatile primitive, insa era vorba de o
raspundere fara caracter juridic (raspundere sociala). Sanctiunea era impusa
de catre colectivitate. Odata cu evolutia societatii si aparitia statului,
raspunderea a devenit juridica, in sensul ca pentru existenta raspunderii

juridice trebuie sa exista un text de lege. Societatea nu mai poate aplica ea


insasi o sanctiune, ci este aplicata in temeiul unei norme, de catre organe
specializate ale statului.
Corelatie intre raspundere si sanctiune:
Raspunderea juridica inseamna responsabilitate si sanctiune. Norma are in
vedere atat respectarea, prin interventia responsabilitatii, cat si cazul in care
nu se respecta, prin sanctiune.
Sanctiunea sau puterea unor oameni de a-i pedesi pe alti este legitima
datorita existentei unui interes social. Ca raport juridic, raspunderea implica
anumite drepturi si anumite obligatii. In penal, statul are nu numai drepturi,
dar si obligatii.

Formele raspunderii:
Fiecare ramura de drept are o forma distincta de raspundere juridica. Exista
raspundere civila, penala, administrativa.
Raspunderea in diferite ramuri de drept:
Raspunderea juridica se concretizeaza cel mai vizibil in sanctiunea aplicata
de catre instantele judecatoresti. Sanctiunea in sine difera in functie de tipul
de raspundere.
Raspunderea civila: poate fi contractuala sau delictuala. Sanctiunea este o
suma de bani.
-raspundere delictuala: cand nu exista un contract (se savarseste fie o fapta
licita, fie una ilicita). Nu necesita capacitatea de exercitiu. Este o sanciune
civila, nu o pedeapsa.
-rasundere contractuala: are in vedere repararea prejudiciului prin
nerespectarea unui contract. Este nevoie de capacitatea deplina de exercitiu.
Raspunderea contractuala nu se cumuleaza cu raspunderea delictuala.
Raspunderea penala: Este un raport de constrangere nascut intre stat, pe
de-o parte, si cel care a savarsit o infractiune. Continutul acestui raport
dreptul statului de a-l trage la raspundere pe infractor, respectiv obligatia
acestuia de a se supune sanctiunii. Ca forme ale raspaunderii penale putem

avea privarea de libertate(inchisoarea), amenda penala, interzicerea unor


drepturi sau confiscari.
Raspunderea disciplinara: este raspunderea din dreptul muncii. Este
vorba despre incalcarea obligatiilor de serviciu de catre functionarii publici.
Incalcarea se numeste abatere disciplinara si se sanctioneaza cu concediere,
avertisment, reduceri din salariu, transfer sau suspendare din functie.
Principiile raspunderii juridice:
Principiul legalitatii: Organul care aplica legea trebuie sa stabileasca o
sacntiune astfel cum este ea prevazuta ade lege.
Principiul raspunderii pentru vina: Nu poate exista raspundere fara
vinovatie (exceptie: raspunderea parintilor fata de copilul minor)
Principiul raspunderii personale: Cel care raspunde este cel care a
savarsit fapta respectiva (exceptie: raspunderea parintilor fata de copilul
minor, raspunderea fata de fapta animalului)
Prezumtia de nevinovatie
Principiul proportionalitatii: gravitatea pedepsei trebuie sa fie conforma
cu gravitatea faptei
Conditiile raspunderii:
Fapta ilicita: este o fapta care nesocoteste o norma de drept. Raspundere
intervine atat pentru o actiune, cat si pentru o misiune. Fapta poate prezenta
diverse grade de pericol social.
Vinovatia: este atitudinea psihica a celui care savarseste o fapta, pe de-o
parte fata de fapta sa, iar pe de alta fata de urmarile faptei. Conditia
vinovatiei exista pentru ca se prezuma ca fiecare actioneaza cu
discernamant (! numai daca actioneaza cu discernamant va raspunde). Daca
nu exista libertate a vointei, nu exista nici raspundere. Exista anumiti factori
care exclud raspunderea pentru ca faptuitorul nu ar fi fost liber de a actiona
(legitima aparare, stare de necesitate, caz fortuir, constranere morala). Lipsa
vinovatiei inseamna in principiu lipsa raspunderii juridice. Uneori exista
raspundere chiar si in lipsa vinovatiei (raspunderea parintelui)
Formele vinovatiei sunt intentie si culpa.

Legatura de cauzalitate: pentru ca raspunderea sa existe, trebuie ca fapta


ilicita sa fi fost cea care a produs prejudiciul.
Raportul juridic(capitolul 13)
I Premisele raportului juridic
Trebuie sa exista o norma de drept care sa cuprinde relatii sociale. Nu poate
sa existe raort juridic in absenta unei norme de drept.
Trebuie sa exista subiecte de drept, intre persoane fizice sau persoane
juridice.
Trebuie sa exista fapte juridice (imprejurari reale produse cu sau fara voia
omului), care pot determina efecte juridice.
II Definiti si trasaturile
Raportul juridic este acea legatura/relatie sociala reglementata de norma
de drept care contine un sistem de interactiune reciproca intre participantii
determinati, legatura care poate fi aparata pe calea coercitiei statale. Daca
raporturile sunt incalcate, pot fi aparate.
Trasaturi:
-este un raport social: dreptul in ansamblul lui are un profund caracter social.
Raportul juridic este expresia relatiilor sociale existente la un moment dat. El
reflecta mereu dinamica societatii
-este un raport de suprastructura: raportul juridic este suprapus peste alte
tipuri de raporturi sociale (raporturi politice, economica, culturale)
-raport volitional: raportul juridic este expresia unei manifestari de vointa a
subiectelor de drept care determina nasterea lui. In doctrina se vorbeste
despre dublul catacter volitional al raportului juridic. Pe de-o parte intalnim
vointa subiectelor de drept de a-l incheia, iar pe de alta parte intalnim vointa
statului cu privire la existenta acelui raport juridic, concretizata in norma de
drept care il consacra.
-raport valoric: raportul juridic are la baza valorile esentiale ale societatii.
Practic, le concretizeaza, le pune in practica.
-este o categorie istorica: raportul juridic rezulta in urma evolutiei relatiilor
sociale la un moment dat. Astfel, in antichitate, existau anumite tipuri de
raporturi juridice, determinate de relatiile sclavagiste, de epoca imperiului

roman. In fiecare epoca istorica relatiile sociale au determina aparitia unui


anumit tip de raporturi juridice. De aceea s-a spus ca raportul juridic a
evoluat odata cu relatiile sociale.
III Subiectele raportului juridic
Conceptul de subiect de drept:
Persoanele, fizice sau juridice, care sunt implicate intr-un raport juridc.
Capacitatea juridica=premisa a calitatii de subiect de drept:
-capacitate de folosinta
-capacitate de exercitiu restransa
-capatitate deplina
a) Capacitate generala=aptitudinea unui subiect de drept de a dobandi
drepturi si e a avea obligatii
b) Capacitate speciala=aptitudinea unui subiect de drept de a dobandi si
exercita acele drepturi si executa acele obligatii prevazute de lege.
Clasificare subiectelor de drept:
1.Persoana fizica: Cetatenii unui stat sunt subiecte de drept. S-au formulat
principiile
Lex patriae=forta de acordare a cetateniei, copiilor nascuti din parinti
cetateni ai statului
Lex domicilii=acordarea cetateniei in functie de domiciliu
2. Subiectele colective:
Statul- este un subiect de drept la nivel dublu: atat intern cat si international
Pe plan intern se comporta ca o persoana de drept public in raporturile de
putere publica si ca un simplu particular, actionand ca orice persoana juridica
in raporturile de drept privat.
Autoritatile statului: sunt autoritatile care exercita cele 3 puteri in stat:
parlamentul(legislativ), executiv(presedinte si guvern), puterea
judecatoreasca(autoritatea judecatoreasca). Sunt titlulare de putere publica,
sunt subiecte de rept public atunci cand isi exercita atributiile de putere

publica. Se pot comporta si ca simplii particulari atunci cand nu-si folosesc


prerogativele de putere.
Persoana juridica: este un subiect colectiv specific dreptului privat. Pentru
existenta persoanei juridice se cere intrunirea cumulativa a 3 conditii:
-organizare de sine statatoare
-un patrimoniu aferent unui scop
-un scop al organizarii
IV Obiectul si continutul:
Ca sa existe, sunte necesare 3 lucruri:
-norma de drept
-subiecte
-fapte
Continutul: inseamna ansamblul de drepturi si obligatii la care el da nastere
in baza legii.
Dreptul subiectiv este acea posibilitatea recunoscuta de lege a unui subiect
de a avea o anumita conduita si de a pretinde unui tert sa o respecte, iar in
caz de incalcare sa recurga la forta de constrangere a statului.
Din punctul de vedere a teoriei dreptului:
-drepturi absolute(nu li se poate aduce atingerer. Sunt considerate
fundamentale. Ex: dreptul la viata, la munca) si relative.
-drepturi reale si personale
Obligatiile: sunt indatoririle pe care le are in baza legii un subiect de drept.
Se clasifica in:
-obligatii active: sunt cele care pot fi valorificate anumite creante
-obligatii pasive: cele care vizeaza pasivul unei mosteniri
Drepturile si obligatiile se probeaza prin orice mijloace de proba, cele mai
importante fiind inscrisurile. De regula, se probeza prin actul care a dat
nastere raportului juridic. Proband raportul juridic, probam si continutul lui.

Obiectul raportului juridic: nu reprezinta bunul concret al raportului


incheiat. In reprezinta actiunile si inactiunile subiectelor raportului juridic.
Presupune din partea subiectelor de drept executarea unor actiuni sau
abtinerea de la ele(inactiuni).
V Faptul juridic: se clasifica in:
Evenimente: sunt imprejurari care se produc fara vointa omului, dar care
creeaza efecte juridice pentru ca asa prevede legea. Ex: calamitati naturale,
curgerea timpului(a determinat institutia prescriptiei).
Actiuni: sunt licite si ilicite. Sunt imprejurari determinate de vointa omului,
prevazute de lege si care produc efecte in baza legii.
Actiunile licite sunt acele imprejurari produse de vointa omului cu
respectarea dispozitiilor legale.
Actiunile ilicite sunt imprejurari produse de vointa omului prin incalcarea
dispozitiilor legale.
In doctrina se mai vorbeste despre o a 3-a categorie: starile
Starile sunt imprejurari care nu depind exclusiv de vointa omului sau depind
partial de aceasta vointa si care totusi produc efecte juridice. De exemplu,
nasterea unui copil sua decesul unei persoane produc efecte juridice, dar
moartea unei persoane produce efecte juridice dar nu depinde de vointa
omului.