You are on page 1of 2

Etilenglicolul este un lichid incolor, inodor, cu gust dulce, hidrosolubil, care se foloseste ca dizolvant pentru vopsele,

mase plastice si substante farmaceutice, precum si pentru fabricarea explozilor, extinctoarelor, spumantelor, fluidelor
hidraulice, substantelor pentru curatat parbrize, antigelului si a preparatelor decongelante.
Etilenglicolul se absoarbe rapid. Concentratia maxima este atinsa dupa aproximativ 2 ore de la ingestie. Are un
volum de distributie de 0,6-0,8 l/kg corp. Este oxidat de alcoolde-hidrogenaza la glicoaldehida, care apoi este
meolizata la acid glicolic, acid glioxilic si acid oxalic. Un procent de 20% este eliminat nemeolizat prin urina.
Timpul de injumatatire variaza intre 3 si 8 ore. Deoarece alcooldehidrogenaza are o afinitate mai mare pentru etanol
decat pentru etilenglicol, atunci cand sunt prezente ambele substante, etanolul este meolizat preferential. Etanolul
inhiba meolizarea etilen-glicolului si prelungeste timpul de injumatatire la 17 ore.
Etilenglicolul si meolitii sai produc depresia SNC. Etilen-glicolul are din acest punct de dere efecte mai toxice decat
etanolul. Meolitul acidului glicolic este chiar mai toxic decat etilenglicolul. Acidul glicolic produce scaderea
bicarbonatului seric, acidoza meolica, deficit anionic crescut, precum si leziuni interstitiale si tubulare renale. Acidul
glioxilic este mult mai toxic decat cel glicolic, dar pentru ca este meolizat foarte rapid la acid oxalic, are o
contributie minima la toxicitatea de organ. Acidul oxalic poate precipita sub forma de cristale de oxalat de calciu la
nil cerebral, renal, cardiac, pulmonar, pancreatic si urinar si poate produce hipocalcemie.
Simptomatologie clinica O cantitate extrem de redusa -de exemplu 120 mg/kg corp sau 0,1 ml/kg corp (o
inghititura) -de etilenglicol pur poate aa drept consecinta o concentratie sanguina potential toxica de 3 mmol/1 (20
mg/dl). Efectele noci debuteaza la 30 minute de la ingestie si constau in greata, varsaturi, ingreunarea vorbirii,
ataxie, nistagmus si letargie. Se poate identifica o aroma slaba, dulceaga la nilul respiratiei. Coma, convulsiile,
depresia respiratorie, colapsul cardiovascular si decesul pot constitui manifestari ale toxicitatii. Efectele produse de
catre meoliti incep dupa 4-l2 de la ingestie. In aceasta faza, pacientul pare a fi mai mult suferind decat intoxicat. Se
intalneste tahipnee, hipotensiune, agitatie, confuzie, letargie, coma si convulsii. Hipocalcemia se poate produce la
1/3 din pacienti. Majoritatea prezinta leucocitoza. in cazurile sere se intalnesc SDRA (sindromul de detresa
respiratorie a adultului), cianoza, edem pulmonar si cardio-megalie. In acest stadiu, diagnosticul este sugerat de
acidoza meolica cu deficit anionic mare (bicarbonat si cloruri reduse) si de anomalii urinare (cristalurie). La
pacientii care supravietuiesc fazelor initiale apare necroza tubul ara acuta, manifestata prin proteinurie, oligurie,
anurie, la un interval de 12-24 ore dupa ingestie. Insuficienta renala poate fi permanenta, dar de obicei dureaza zilesaptamani.
Diagnostic Diagnosticul este silit prin masurarea nilurilor de etilenglicol si acid glicolic. in absenta unui istoric al
expunerii la toxic, diagnosticul este sugerat prin gasirea semnelor unei intoxicatii etanol-like, cu o crestere timpurie
a osmolalitatii serice si o crestere a acidozei meolice cu deficit anionic si a cristalelor de oxalat in urina, tarzie in
evolutie. in absenta etanolului, semnele intoxicatiei apar la niluri de etilenglicol > 8 mmol/1 (50 mg/dl).
TRATAMENT
Se va efectua lavaj gastrointestinal si se va administra carbune medicinal. Masurile suporti constau in mentinerea
deschisa a cailor aerine, ntilatie si sustinerea cardiocirculatorie si anticonvulsivante in cazul aparitiei convulsiilor.
Hipocalcemia se trateaza prin saruri de calciu intranos. Acidoza meolica necesita corectie prin bicarbonat de sodiu.
Deseori sunt necesare doze mari. Alcalinizarea urinei creste excretia meolitilor acizi. Administrarea de fluide si
diuretice poate resili diureza, dar nu stimuleaza eliminarea etilenglicolului. Indicatiile terapiei cu etanol includ un
deficit osmolal crescut sau o crestere a deficitului anionic la un pacient simptomatic, o anamneza sugestiva sau
suspectarea serioasa a ingestiei de etilenglicol, un nil de etanol scazut sau nedetecil, o concentratie a etilenglicolului
mai mare de 3 mmol/1 (20 mg/dl) si persistenta acidozei, oricare ar fi concentratia etilenglicolului. Pentru a se
produce inhibarea alcool dehi-drogenazei, este nevoie de o concentratie serica a etanolului de minim 20 mmol/1
(100 mg/dl) (pot fi necesare concentratii mai mari la valori serice foarte ridicate ale etilenglicolului). Doza de atac
pentru etanol este 10 ml/kg la 10% etanol intranos sau 1 ml/kg la 95% etanol per oral; doza de intretinere este de 1,5
ml/kg/h la 10% etanol intranos in timpul hemodializei. Concentratiile serice ale etanolului si ale etilenglicolului vor
fi monitorizate frecnt. Terapia trebuie continuata pana cand nilul de etilenglicol din sange scade sub 1,5 mmol/1/10
mg/dl. Deoarece sunt cofactori in calea de meolizare a etilenglicolului, administrarea de folat (50 mg qid),
piridoxina (50 mg qid) si tiamina (100 mg qid) poate fi benefica. Hemodializa accelereaza eliminarea
etilenglicolului si a meolitilor toxici. Indicatiile de hemodializa sunt acidoza meolica care nu se remite la bicarbonat
si etanol, lipsa raspunsului clinic la terapie, concentratii ale etilenglicolului mai mari de 8 mmol/1 (50 mg/dl) sau
orice nil de etilenglicol detecil seric asociat cu insuficienta renala.
GLICEROLUL (GLICERINA) I GLICERIDELE

Info, cuprins

Cele mai rspndite lipide din natur sunt gliceridele. Gliceridele sunt esteri ai glicerolului cu acizii grai.

Structura i formula chimic a glicerolului


Glicerolul (glicerina) este un alcool, care reprezint o parte obligatorie din
componena gliceridelor. Compusul este o hidrocarbur cu 3 atomi de carbon, la
care adiioneaz 3 gruprihidroxid (-OH). Fiind un alcool trihidroxilic, glicerolul
mai poart denumirea de 1,2,3 propantriol.
Formula general a glicerinei este:
C3O3H9

Proprietile fizice i chimice ale glicerinei


Glicerina este o substan lichid, relativ vscoas, cu densitatea mai mic dect aapei, incolor, cu gust dulce
i fr miros. Este uor solubil n ap i n alcool etilic. La rndul su, glicerolul este un bun solvent pentru
diferite substane, fiind utilizat, mai ales n gemoterapie, fitoterapie i homeopatie pentru extragerea
unor principii active de origine vegetal.
Glicerina (glicerolul) are punctul de fierbiere situat la 290 C, fiind n totalitate stabil pn la acest prag, doar
n lipsa oxigenului molecular din mediu (condiii anaerobe). ntre punctul de inflamabilitate (180 C) i punctul
de fierbere, glicerina, n prezena oxigenului (condiii aerobe), degaj cantiti variabile de acrolein, substan
toxic i poluant. Acroleina nu se mai formeaz din glicerol la temperaturi mai mari de 290 C, indiferent dac
oxigenul atmosferic este prezent sau absent.

Gliceridele din alimente, prin nclzire, se hidrolizeaz parial n glicerol i acizi grai.
Prin deshidratare, glicerina eliberat, se transform n acrolein, care este o substan
toxic. Reacia de transformare a glicerinei n acrolein este redat n imaginea 1.
Biosinteze, degradri
Glicerolul din corpul uman, deriv din hidroliza enzimatic a gliceridelor (vezi
digestia i absorbia lipidelor). Sub influena unorenzime specifice (lipaze), are loc
reacia de hidroliz, care fiind reversibil, conduce att la sinteza gliceridelor, ct i la
degradarea acestora. Reacia de hidroliz este redat n imaginea 2.
Obinere, utilizri
n scopuri industriale, se extrage din grsimi (prin hidroliz neenzimatic sau prinsaponificare) sau se
sintetizeaz pe alte ci (mai ales din propen), folosindu-se la prepararea unor produse cosmetice, farmaceutice
sau chimice. n industria alimentar se folosete ca aditiv (ndulcitor hipocaloric i umectant), avnd simbolul E
422 .
n industria chimic (fabricarea explozibililor) i n industria farmaceutic
(producerea de medicamente pentru cardiaci) se produce nitroglicerina (trinitratul de
glicerin). Trinitroglicerina se obine n urma reaciei de esterificare a glicerinei cu
acidul azotic, aa cum se poate vedea n imaginea 3 (O. Petrescu).
Mai multe despre trinitratul de glicerin (nitroglicerin).