You are on page 1of 11

Sistemul contabil

australian
Afaceri Internaionale
Anul I
Voicu Corina-Nicoleta

Cuprins:
1. Dezvoltare istorica a contabilitatii si raportarii financiare in
Australia
2. Tinerea evidentei contabile si pregatirea situatiilor financiare
3. Bilantul si contul de profit si pierdere in Australia
4. Principii contabile in Australia
5. Conceptul de valoare in Australia
6. Bibliografie

Dezvoltare istorica a contabilitatii si raportarii financiare in Australia


Pregatiri institutionale
Raportarea si contabilitatea financiara in Australia sunt atribuite atat legislatiei guvernamentale, cat si
profesiei contabile si in ambele cazuri procesul este complicat din cauza pregatirilor institutionale.
Deoarece Australia este o federatie de state, puterea de a regla activitatea afacerilor este impartita intre
Guvernul Federal si doua guverne teritoriale care pentru mai multi ani au dat legi separate in ceea ce priveste
situatia unor companii. Cu toate acestea, in 1961, statele au agreeat sa adopte Actul de Uniformizare al
Companiilor, cu scopul de a reduce neconcordanta dintre state. Sub incidenta acestei intelegeri, legislatii
diferite au amendat actiunile statelor din cauza faptului ca unele dintre ele au intarziat in fata altora in cadrul
dezvoltarii unei noi legislatii.
O alta influenta importanta in dezvoltarea regulilor si reglementarilor contabile s-a dovedit a fi existenta
a doua corpuri contabile profesioniste in Australia: Societatea Contabililor Practicanti din Australia (ASCPA)
si Institutul Contabililor Privilegiati in Australia (ICAA). ASCPA este cea mai mare organizatie in timp ce
ICAA, care a primit Privilegiul Regal in 1928, este mai veche. Desi exista cateva suprapuneri printre membrii
celor doua corpuri contabile, este foarte probabil ca, contabilii din industrie si comert sa fie membrii ai
ASCPA, in timp ce auditorii sa fie membrii ai ICAA.
De-a lungul catorva decenii incercarile de a fuziona cele doua corpuri, cea mai recenta in 1998, au fost
esuate. Cu toate acestea s-au construit legaturi stranse in dezvoltarea standardelor contabile si de audit prin
imbinarea resurselor lor cu cele ale Fundatiei de Cercetare si Contabilitate Australiana (AARF). In
completare, o conceptie de imbinare este adoptata prin acreditarea programatorilor contabili in universitatile
Australiene, Singurul considerent pentru care s-au mentinut doua entitati separate fiind regulile etice si de
membership.

Dezvoltarea istorica
Reglementarile contabile si practicile de raportare sunt guvernate de aceste trei consilii:
- Consiliul Standardelor de Contabilitate Australian (AASB)
- Asociatia Bursei de Valori din Australia (AASE)
- Comisia de Valori Mobiliare i Investiii din Australia

Consiliul Standardelor de Contabilitate Australian


In 1965 ASCPA si ICAA au infiintat Fundatia de Cercetare si Contabilitate Australiana (AARF) pentru
a prelua activitatea de cercetare in contabilitate si sa schiteze standardele pentru contabilitate si audit.
Standardele de Contabilitate au fost emise de Comitetul de Standarde Contabile, infiintat in 1974, iar
standardele de audit de catre Consiliul Standardelor de Audit. Standardele emise de aceste corpuri au fost
parte a procesului profesional de reglare automata. Conformitatea cu standardele a devenit obligatorie pentru
membrii celor doua corpuri profesionale.
Ca urmare a dezbaterii publice asupra eficacitatii sistemului in ceea ce priveste reglarea automata, Statul
si Asociatia Avocatilor Federali, actionand cu ajutorul Consiliului Ministerial pentru Companii si Securitate,
au infiintat, in 1084, Consiliulul pentru Revizuirea Standardelor Contabile (ASRB). Avantajul adus de acest

sistem era acela ca standardele contabile nu vor mai fi doar o parte a procesului de reglare automata, ci vor
avea suportul Statului si a legislatiei Federale.
Pentru cativa ani, ASRB a operat concomitent cu corpul de emitere a standardelor profesionale.
Resursele disponibile ale ASRB erau limitate, in termeni de suport pentru cercetare, erau considerabil mai
mici decat cele disponibile pentru Comitetul Standardelor Contabile. Avand in vedere aceste limitari, ASRB a
emis o serie de standarde contabile, unele dintre acestea fiind in vigoare si acum.
In 1989 ASRB a fuzionat cu Consiliulul Standardelor Contabile pentru a forma Consiliulul de Standarde
Contabile Australiene (AASB). AASB cuprindea practicanti de contabilitate din sistemul public cat si din cel
comercial ca si reprezentanti ai Asociatiei Contabililor din Australia si Noua Zeelanda (AAANZ), o asociatie
de academicieni contabili.
Suportul tehnic pentru AASB este asigurat de AARF care activeaza in Melbourne si este controlata de
un Consiliul de management ai carui membrii reprezinta cele doua corpuri de contabili profesionisti.
In timp ce legislatia Corporatista solicita companiile sa se supuna standardelor contabile emise de
AASB, alte forme de organizatii de afaceri se ocupa de consultanta in ceea ce priveste metode de
contabilitate. Din acest motiv, in Australia, standardele contabile sunt emise in doua forme.
AARF ofera de asemenea si suport tehnic pentru Consiliulul Standardelor Contabile pentru Sectorul
Public (PSASB) si pentru Consiliulul Standardelor de Audit (AuSB). Declaratiile si standardele emise de
AuSB nu au suport legal. Acest Consiliul este responsabil de cele doua corpuri profesionale si orice declaratie
emisa de Consiliul trebuie sa aiba aprobarea atat a ASCPA cat si a ICCA.

Asociatia Burselor de Valori din Australia


Deoarece legislaia care reglementeaz activitatea companiilor i titlurile de valoare a fost un produs al
guvernelor de stat, au fost stabilite n fiecare dintre state burse de valori separate. Timp de muli ani,
companiile au fost nevoite sa fie listate pe fiecare dintre bursele de valori. Din acest motiv, la inceputul anilor
1980, a fost infiintata Asociatia Burselor de Valori din Australia (AASE).
Una dintre responsabilitatile principale ale acestei asociatii este de a reglementa activitile membrilor
Bursei de Valori cu privire la tranzacionarea de titluri de valoare. Ca parte a procesului de a se asigura c
piaa de titluri de valoare este corecta, AASE cere societilor listate sa se conformeze cu normele de listare.
Aceste norme prevd cerine minime n ceea ce privete mrimea i rspndirea pachetului de aciuni i, cel
mai important, respectarea cerintelor de contabilitate i a cerinelor de raportare.

Comisia de Valori Mobiliare i Investiii din Australia


Comisia de Valori Mobiliare i Investiii din Australia (ASIC), a fost infiintata de guvernului federal i
este abilitat s supravegheze implementarea Legii Corporatiilor i sa monitorizeze respectarea legilor i a
reglementrii societilor de valori mobiliare. ASIC nu este prima ncercare de a reglementa astfel de
probleme la nivel naional.
Schimbrile majore n materie de reglementare a pieelor financiare australiene au rezultat in urma
analizei informaiilor referitoare la perioadele de regres n economie care au condus la diminuarea dramatic a
preurilor pe piaa de valori i creteri ale numrului de eecuri ale companiilor.

Tinerea evidentei contabile si pregatirea situatiilor financiare in Australia

Evidenta contabila si planul de conturi


Nu exist formate standard prevzute de regulament, insa evidenta contabila i plan de conturi adoptate
de ctre entiti sunt intocmite conform regularizarilor din standarde. De exemplu, AASB 1034 ofer o
descriere detaliat de clasificare a activelor, pasivelor i capitalurilor proprii necesare a fi incluse n bilan.
Datoria de a pregti situaiile financiare
Legea Corporatiilor impune ca directorii societilor s pregteasc rapoartele financiare anuale i
specifica ca trebuie incluse in coninutul raportului financiar anual.
situatie a profitului i pierderii exercitiului financiar
bilantul la sfritul anului
situaie a fluxului de numerar al exercitiului financiar
O intreprindere mica trebuie sa prezinte rapoartele financiare si raportul directorului numai daca:
este solicitat in ASIC sau de catre actionari
este controlata de o companie straina intreaga perioada a exercitiului financiar si nu este consolidata

Actionarii cu cel putin 5% dintre voturi intr-o companie mica pot solicita directorului companiei:
sa prezinte situatiile financiare si raportul directorului pentru anul financiar incheiat si
sa transmita aceste documente catre toti actionarii

Bilantul si contul de profit si pierdere in Australia


Cerintele privind formatul situatiilor financiare
Contul de profit si pierdere trebuie s aib formatul urmtor:
- Venituri din exploatare
- Rezultatul din exploatare
- Impozit pe venit aplicabil rezultatului de exploatare
- Profit extraordinar
- Impozit pe venit aplicabil elementelor extraordinare
- Profit extraordinar dup impozitare
- Rezultatul din exploatare i extraordinare dupa impozitare
- Rezultatul de exploatare i extraordinar, n afara intereselor de capitaluri proprii, dup
impozitare pe venit
- Rezultatul din exploatare i extraordinar dup impozitare atribuibil pentru membrii
entitii mam
- Excedentul acumulat de la nceputul perioadei de raportare
- Suma totala transferata din rezerve
- total disponibil pentru utilizare
- Dividende de pltit sau platite
- Valoarea total a sumelor transferate la rezerve
- Excedentele acumulate la data de raportare
Bilantul trebuie sa aiba urmatorul format:
Active curente:
- Disponibilitati
- Stocuri
- Creante

Investitii pe termen scurt


Plante
Alte active pe termen scurt
= Total active curente

Active necurente:
- Creante pe termen lung
- Investitii pe termen lung
- Terenuri si echipamente
- Necorporale
- Alte active pe termen lung
= Total active necurente
Total active
Datorii curente
- Clienti creditori
- Credite pe termen scurt
- Provizioane
- Alte datorii pe termen scurt
= Total datorii curente
Datorii necurente
- Sume de rambursat
- Imprumuturi pe termen lung
- Provizioane
- Alte datorii pe termen lung
= Total datorii necurente
Total datorii
Active nete
Capitaluri proprii
- Capital social
- Rezerve
- Rezerve din reevaluare
- Dividende
- Interese minoritare
= Total capitaluri proprii

2. Contul de profit si pierdere


Venituri din exploatare: ARSB 1004 impune pezentarea n contul de profit i pierdere, sau in note,
indicnd separat sumele de:
veniturile din vnzri
alte venituri
De asemenea, este necesar s fie indicate separat componentele individuale ale altor venituri
- Rezultatul de exploatare / profitul sau pierderea nainte de impozitul pe venit
- Rezultatul din exploatare / pierderea de profit, dup impozitul pe venit
- Impozitul pe venit ncasat la rezultatul de operare / profitul sau pierderea

- Profit sau pierdere


Elementele extraordinare: acestea sunt elementele de venituri i cheltuieli care decurg din tranzacii
sau evenimente care pot fi considerate ca fiind n afara operaiunilor obinuite intr-o companie i nu sunt de
natur recurente.

3. Bilantul
Stocuri: acestea trebuie prezentate in functie de fiecare clas ntr-un mod adecvat la operaiunile de
entitatea raportoare, preciznd suma pentru fiecare clas de stocuri. Un minimum necesar, urmatoarele clase
de stocuri ar trebui clasificate separate ca active curente si necurente:
Materii prime si marfuri
Productia in curs
Produse finite
Terenurile deinute pentru revnzare
De asemenea, trebuie prezentate metodele adoptate de evaluare a stocurilor precum si metodele utilizate
pentru calculul costurilor stocurilor.
Clasele bilantului: active, datorii, capital social si reserve, dar si provizioane.
Activele reevaluate: pentru active, altele dect titlurile cotate pe piata, care nu sunt nregistrate la cost,
detaliile solicitate sunt:
anul de evaluare a activului
baza de evaluare
daca evaluarea a fost efectuata de un director sau de un evaluator indepedent
numele persoanei care a fcut aceast evaluare.

Elementele care urmeaz s fie prezentate cu titlu de nota


Conturile trebuie s includ o not de fiecare dintre urmtoarele clase:
Active curente: creane, debitori comerciale, facturi de incasat
Investiiile constand in obligaiuni, aciuni i opiuni de aciuni
Materii prime si marfuri, lucrrile n curs; produse finite i terenurile deinute pentru revnzare.
Imobilizari corporale: instalaii, echipamente, terenuri i cldiri
Activele necorporale: brevete, mrci comerciale i licene
Datorii curente: descoperirile de cont, credite bancare, obligatiuni, cambii i bilete la ordin
Dispoziii de datorii curente: dividende, impozitarea i drepturile angajatului
Creditorii i mprumuturi ca necurente: credite bancare, obligatiuni, alte credite, contracte de leasing
Rezerve: prime de emisiune i alte rezerve

Datele referitoare la fiecare categorie de capital social


n ceea ce privete fiecare clas din capitalul social al unei societi, datele i sumele, la sfritul acestei
perioade, trebuie s fie dezvluite:
Capitalul social
Capital vrsat
Capital care nu poate fi utilizat, decat in situatia si cu scopul de a lichida compania.
n cazul n care o societate are actiuni neemise pentru care opiunile sunt restante, numrul acelor aciuni
din aceast clas la sfritul acestei perioade, precum i condiiile de emisiune de fiecare categorie de aciuni
trebuie s fie prezentate.

Principii contabile in Australia


Aplicarea principiilor contabile, general acceptate n Australia, nu sunt limitate ntr-un sens strict la
sistemul costului istoric de contabilitate.
Costul istoric este o practic comun. De exemplu, reevaluarea activelor necurente este reglementata de
AASB 1010. Pentru a se aplica reevaluarea se aplica se testul ,,valoarea recuperabil". Astfel, n cazul n
care valoarea contabil a unui activ este mai mare dect valoarea recuperabil, activul este reevaluat la
valoarea recuperabil.
n urma reevaluarii la valoarea recuperabil, orice cretere sau o scdere pot fi tratate ca venituri sau
cheltuieli, sau pot fi debitat sau creditate la o rezerva de reevaluare a activelor.
Regula pentru recunoaterea ca fiind venituri i cheltuieli este stabilit n AASB 1010 ca:
in msura n care o cretere depaseste o descrestere recunoscuta anterior ca o cheltuial, rezulta ca
aceasta va fi recunoscuta ca un venit in Contul de profit si pierdere sau intr-o alta situatie de raportare a
perioadei.
in msura n care o descrestere depaseste o cretere din reevaluarea creditata anterior,( inclusa n soldul
unei rezerve de reevaluare a activelor, referitoare la aceeasi clas de active), rezulta ca va a fi debitata direct
rezerva de reevaluare.
1. Principiul continuitatii activitii
Aa cum se menioneaz n AAS 6, prezumia general este c, n lipsa unor dovezi contrare, entitatea
va continua activitatea. AAS 9. alin. 12, prevede c, n cazul n care solvabilitatea afacerii i a continuitii
sale sunt supuse ndoial, s-ar putea sa nu existe in viitor venituri suficiente pentru a justifica cheltuielile
reportate.
Deciziile n ceea ce privete viabilitatea unei entiti sunt n mod clar cele de dificile pentru manageri i
auditori. De exemplu, n cazul n care un auditor i exprim ndoiala cu privire la o firma, exist riscul de a
precipita eecul entitii. n plus, exist dovezi care s sugereze (Craswell, 1988) c auditorii care calific
opiniile lor ca sunt mai mult probabile s fie nlocuite. Contrar acestor incertitudini, n timpul recesiunii
economice de sfritul anilor 1980 i nceputul anilor 1990, ntre 100 i 200 calificri de continuitate a
activitii au fost emise (Craswell, 1994).
Dovezile de reticena ale auditorilor de se confrunta cu perspectiva c o societate nu isi poate continua
activitatea, pot fi gsite ntr-un numr de cazuri n care auditorii au exprimat ndoieli cu privire la viabilitatea
financiar a entitilor folosind eufemisme diferite i nu au facut utilizarea specific a cuvintelor "
continuitii activitii ".
2. Principiul permanenei metodelor
Dup cum se cere n conformitate cu AAS 6, politicile de contabilitate urmate de entitate de raportare
trebuie s fie coerente de la o perioad la alta, i, de asemenea, ntre elemente de natur similar.
n decenii ale anilor 1960 i 1970, lipsa de uniformitate consecventa n utilizarea metodelor contabile n
cadrul grupelor, a fost evideniat n rapoartele privind compania, ca fiind eec (Birkett i Walker 1971).

Probleme similare au fost identificate n 1980, dar, la acel moment problema a avut ca si pretext
"contabilitatea creativ" i "de cumprturi de opinie".
Mai recent, pe baza probelor de la opiniile auditorilor "n anii 1990, lipsa de coeren nu putea fi o
problema majora pentru companiile cotate la burs. n unele cazuri, auditorii a atras atenia asupra
problemelor, comparand cifrele cu anii precedenti, dar foarte rar cand s-a este atras atenia asupra lipsei de
permanenta a metodelor.
Cerinele legale pentru corporatii: sunt exprimate nu numai n ceea ce privete standardele de
contabilitate aprobate, dar, de asemenea, n ceea ce privete divulgarea i acest lucru poate atenua diversitatea
n raportare.
3. Principiul prudentei
n standardele conceptuale, prudena este discutata la rubrica de fiabilitate. Fiabilitatea este definit ca
fiind calitatea informaiilor financiare care conduce la informaii, reprezentnd cu credin, fr prtinire sau
erori nejustificate, tranzacii sau evenimente ale entitii.
n timp ce practici contabile n Australia permite devalorizarea activelor curente i necurente,
abordarea pstreaz un element de prudenei. De exemplu, valoarea contabil a unui activ nu poate depi
valoarea recuperabil; o cretere n valoare nu pot fi luata pentru contul de profit i pierdere excepia cazului
n care o crestere din reevaluare depaseste o descrestere anterioara recunoscuta ca o cheltuial n contul de
profit i pierdere, referitoare la aceeai clas de active; i, n general, pierderile ateptate sunt anticipate.
Schimbrile recente la legea care reglementeaz activitatea directorilor si a reprezentantilor de
companii, a auditorilor si a expertilor contabili, au creat stimulente puternice pentru o gestionare prudent a
companiilor.

4. Principiul necompensarii
Principiul de necompensarii/ de congruenta este discutat n diferite standarde:
n SAC 4, n ceea ce privete capitalizarea cheltuielilor ca implicare in recunoasterea veniturilor i
cheltuielilor care rezult din tranzaciile din aceleasi evenimente.
n AAS 2, potrivirea corespunztoare a veniturilor i cheltuielilor necesit costurile legate de
achiziionarea de stocurilor, care trebuie efectuate nainte ca stocurile sa fie vndute sau utilizate.
Principiul de potrivire este utilizat n SAA 3 la grjustify adoptarea metodei rspunderii de
contabilizare a cheltuielilor de impozit pe venit
. n AAS 7, principiul de congruen este folosit pentru a justifica valorificarea cheltuielilor de
explorare.
ASRB 1011 prevede c cercetarea amnat, iar costurile de dezvoltare vor fi amortizate in exercitiile
viitoare financiare pentru a se potrivi astfel de costuri cu beneficiile aferente, ncepnd cu producia
comercial a produsului.

Conceptul de valoare in Australia


Costuri de achiziie
In general, costul unui activ include toate costurile suportate pentru obinerea i pregtirea pentru
utilizare. Mai pot fi incluse n cost: impozite, taxe de import, de asigurare sau costurile de transport. Regula n
ceea ce privete costurile, daca sa fie incluse sau nu, este daca acel cost este necesar i rezonabil poate fi
capitalizat. n cazul n care un activ este construit de ctre o entitate pentru uz propriu, costul de achiziie
include att costurile directe (materiale, a forei de munc, cheltuieli generale de productie), plus o alocare
rezonabila a costurilor indirecte. Cheltuielile cu dobnda sunt incluse n costul de achiziie a unui activ, dei n
multe cazuri, poate fi dificil de separat costul de celelalte cheltuieli financiare. Separarea poate fi facilitat n
cazul n care, de exemplu, n companii de dezvoltare teren, este utilizata finanarea proiectului. n companiile
de dezvoltare teren, managerii au posibilitatea de a alege o capitalizare a dobnzii sau tratarea ei ca pe o
cheltuial a perioadei. Motivele pentru capitalizarea dobnzii de catre companiile australiene sunt discutate de
ctre Zimmer (1986), care susine c decizia este semnificativ legata de folosirea finanalor specifice, gradul
de influen i de mrimea companiei.
Costurile de producie
Costurile de inventar pentru entitile de fabricaie include costul normal de producie, materialele,
fora de munc i alocarea cheltuielilor generale de productie. La calcularea costurilor de producie, costurile
asociate cu pierderile excepionale (materiale, a forei de munc directe sau a cheltuielilor de producie)
trebuie s fie excluse atunci cnd determinam costul stocurilor. Costurile standard sunt utilizate numai n
cazul n care standardele sunt stabilite la un nivel realist de obtinut i sunt revizuite periodic, n funcie de
conditiile curente. Costul standard al stocurilor este ajustat pentru orice diferene cauzate de: schimbri
semnificative ale preurilor la materiale, a forei de munc, a cheltuielilor de fabricaie sau de condiiile de
funcionare n msura n care astfel de diferente sunt legate direct de stocuri.

Bibliografie
Ristea, Mihai, coord. - Sisteme contabile comparate, Editura CECCAR
www.scribd.com