P. 1
Constant In Noica - Romanism

Constant In Noica - Romanism

|Views: 21|Likes:
Published by zovidius

More info:

Published by: zovidius on Feb 14, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/14/2010

pdf

text

original

CONSTANTIN NOICA (pe marginea unui articol de Victor Neumann, 2003) Fascinaţia lui Noica pentru “românism”, aşa cum

apare şi în scrierile postbelice, este a filosofului care se bucură de aflarea unei multiple “ispitiri” a universalului, unei îmbogăţiri a conceptelor prin “culoarea locală”, prin particularismul lingvistic în primul rînd şi prin cel al mentalităţii tradiţionale colective. Putem exprima reţinere şi dezacord faţă de abordarea “românismului” de către Noica, dar este incorect a nu observa că “etnonaţionalismul” său nu este un scop în sine, ci doar mijlocul, alături de altele asemenea, de a accede la Idei (în sens platonician), de a se împărtăşi din ele, filosofia devenind astfel un instrument de comunicare ca şi “cuminecare” (cum scrie în Cuvînt împreună despre rostirea românească). Apoi, privind în ansamblu opera lui Noica, ea este o filosofie a individualului şi a puterii acestuia de creaţie/invenţie, nu o filosofie a colectivismului. Exemplară în acest sens este Logica lui Hermes, unde găsim şi o analiză a eşecului istoric-logic a lozincii programatice “Libertate, Egalitate, Fraternitate”, ca urmare a “ieşirii din temă”, a unei reducţii logice care a generat experimente sociale regretabile. Într-unul din articolele dintr-o suită publicată în România literară pe tema morfologiei culturii, Noica atrăgea atenţia asupra individualismului contemporan indiferent, convenţional şi, deci, steril în planul comunicării. Filosoful român nu este decît una din vocile care, în lume, au descris vidul comunicării sub aparenţa seninătăţii or chiar exuberanţei consensului. În aceeaşi serie de articole Noica denunţa tocmai asediul statului modern asupra individului, conceput ca o simplă chestiune de statistică. În Despre clasificarea fericirilor posibile, Noica scria că “rămînem nişte unelte ale cetăţii, în loc să fim mînuitori de unelte”, avertizînd astfel asupra manipulării ideologice. O operă, o personalitate sînt contradictorii, paradoxale, complexe. Este şi cazul lui Noica. Sub acoperirea “complexităţii” nu scuzăm ceea ce esta nescuzabil; dar nici nu reducem complexitatea la componentele ei secunde, ignorîndu-le pe cele esenţiale. “Naţionalismul” şi critica unor aspecte ale modernităţii de către Noica au fost grăbit etichetate antieuropene (antioccidentale), iar “olimpianismul” său, cu dispreţul faţă de (istoria) politică, a fost condamnat ca laşitate şi legitimare a ceauşismului. Noica a fost în primul rînd un reprezentant al idealului filosofic de Cultură,

ancorat în tradiţia antică elină, centrat pe libertatea reasponsabilă a individului care cugetă nu doar pentru a-şi demonstra că “există”, ci pentru “a deveni”. Cred că acesta este reperul principal al judecăţilor de valoare asupra lui.
© Copyright 2007 by Cristi Andrei

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->