You are on page 1of 4

Neicu Elena, an II LitereIDD

2006-2007

Tema la Literatura comparata


conferentiar universitar doctor Elena Ionescu

1.Sofocle- Oedip rege -subiectul

Ciuma lovise Teba. Cetatenii s-au adunat in fata palatului si i-au cerut regelui
Oedip sa faca ceva. Oedip spune ca deja a trimis pe cumnatul sau Creon, la Oracolul
din Delphi pentru a afla cum sa ajute orasul.Creon aduce mesajul ca ciuma se va
sfarsi atunci cand ucigasul lui Laius, fostul rege, va fi prins si pedepsit.Ucigasul se
ascunde in oras. Oedip il intreaba pe Creon despre moartea lui Laius, care a fost ucis
de catre hoti in timp ce se ducea la oracol sa-lconsulte.Doar unul dintre calatori a
scapat cu viata.Regele promite sa rezolve misterul mortii lui Laius si jura sa demaste
pe ucigas.El trimite dupa Tiresias, profetul orb, si il intreaba ce stie despre
crima.Tiresias raspunde criptat,lamentandu-se in legatura cu abilitatea pe care o are in
a vedea adevarul atunci cand acesta aduce numai durere.La inceput el refuza sa spuna
ce stie.Oedip il blestema si insulta,mergand pana acolo ca-l acuza chiar de
crima.Aceste ironii il provoaca pe Tiresias sa dezvaluie ca insusi Oedip este
ucigasul.Natural ca regele refuza sa creada acuzatiile lui Tiresias.El ii acuza pe Creon
si pe Tiresias ca ar conspira impotriva vietii sale si il numeste pe Tiresias nebun.Il
intreaba apoi de ce nu a facut nimic cand Teba a mai suferit de ciuma inainte.Tiresias
isi apara abilitatile de profet,punctand ca parintii lui Oedip il considerau demn de
incredere.Cand au fost mentionati parintii sai,Oedip,care crescuse in orasul Corint
intreaba cum de Tiresias ii cunoaste parintii.Dar Tiresias raspunde
enigmatic.Apoi,inainte de a pleca,Tiresias mai spune o ghicitoare,spunand ca ucigasul
lui Laius se va dovedi sa fie in acelasi timp tata si frate propriilor copii
si fiu al propriei sotii.
Dupa ce pleaca Tiresias,Oedip il ameninta pe Creon cu moartea sau exilul pentru
ca ar fi conspirat cu profetul.Sotia lui,Iocasta (in acelasi timp vaduva regelui
Laius),intra si ii intreaba de ce se cearta.Oedip ii explica faptul ca profetul l-a acuzat
de moartea lui Laius,iar Iocasta raspunde ca profetiile sunt false.Ca dovada ea spune
ca oracolul din Delphi i-a spus odata lui Laius ca va fi ucis de propriul fiu,cand acesta
fusese izgonit afara din Teba de copil,air Laius a fost ucis de o banda de
hoti.Deoarece descrierea mortii regelui i se parea familiara,Oedip intreaba mai multe
despre aceasta.Iocasta ii spune ca fostul ei sot a fost ucis la o rascruce de drumuri
chiar inainte de sosirea lui Oedip in Teba.Inmarmurit,acesta ii spune sotiei ca el ar
putea sa fie totusi ucigasul.Ii spune ca,demult,cand era print in Corint,a auzit pe
cineva la un banchet spunand ca nu era de fapt fiul regelui si reginei.De aceea a
calatorit la oracolul din Delphi care nu i-a raspuns,dar i-a spus ca-si va ucide tatal si
se va culca cu propria mama.Auzind acestea,a plecat de acasa pentru a nu se mai
intoarce niciodata.Atunci,in calatoria pe care a facut-o spre Teba,s-a confruntat si a
fost hartuit de un grup de calatori,pe care i-a ucis in autoaparare.Aceasta batalie a
avut loc chiar la rascrucea la care Laius a fost ucis.Oedip trimite dupa barbatul care a
supravietuit atacului,un cioban,in speranta ca acesta nu-l va recunoaste ca fiind

1
ucigasul.Afara din palat,un sol se apropie de Iocasta si-i spune ca vine din Corint
pentru a-l anunta pe Oedip ca tatal sau,Polybus, a murit si ca este rugat sa vina sa
conduca in locul acestuia.Iocasta se bucura,convinsa fiind ca moartea lui Polybus din
cauze naturale a demonstrat faptul ca profetia nu era adevarata.La chemarea
Iocastei,Oedip iese afara,aude vestea si se bucura impreuna cu ea.Acum este din ce in
ce mai inclinat sa fie de acord cu regina in a considera profetiile fara rost si ca
norocul guverneaza lumea.Dar in timp ce Oedip se bucura de faptul ca profetia a fost
infirmata este totusi ingrijorat de cealalta parte a profetiei care spune ca se va culca cu
propria mama.
Solul remarca faptul ca Oedip nu are de ce sa se ingrijoreze deoarece Polybus si
Merope,regina lui, nu sunt parintii lui biologici .El,cioban de profesie,stie sigur ca
Oedip a venit in Corint ca orfan.Demult,cand el pazea oile, un alt cioban s-a apropiat
ducand un copil .A dus copilul familiei regale din Corint, care l-au crescut ca pe al
lor.Acest copil era Oedip.Oedip intreaba cine era celalalt cioban,iar solul ii raspunde
ca era un servitor de-al lui Laius.
Oedip intreaba daca ciobanul poate fi adus pentru a depune marturie,dar Iocasta
incepand sa suspecteze adevarul,il roaga pe sotul ei sa nu mai ceara alte
informatii.Fuge apoi in palat.Ciobanul intra.Oedip il interogheaza,intreband cine i-a
dat copilul.Ciobanul refuza sa dezvaluie ceva si Oedip il ameninta cu tortura.Intr-un
sfarsit ciobanul raspunde ca a luat copilul din casa lui Laius,ca era chiar copilul lui
Laius si ca i l-a dat chiar Iocasta,ordonandu-i sa-l ucida,deoarece s-a profetit ca acest
copil isi va ucide parintii.Dar i s-a facut mila de copil si a decis ca profetia va putea fi
evitata la fel de bine si daca acest copil va creste departe de orasul lui si de adevaratii
lui parinti.Asa ca l-a dat unui cioban din Corint.
Descoperind cine este si care ii sunt adevaratii parinti,Oedip vede adevarul si
fuge in palat.Intre timp Iocasta se spanzurase si ,gasind-o moarta,scoate acele din
roba ei si isi scoate ochii.Iese din palat sangerand si cerand sa fie exilat.Ii cere lui
Creon sa-l trimita departe de Teba si sa aiba grija de fiicele sale,Antigona si
Ismena.Creon,lacom dupa puterea regala este foarte bucuros sa-i indeplineasca
dorinta.

2.Exemplificati trei trasaturi ale eroului confirmate-n trei imprejurari , cu citate, dintr-
o epopee medievala, la alegere.

Una dintre cele mai cunoscute epopei medievale a fost si Cantar de Mio Cid
(Cantarea Cidului) ce a circulat inca din secolul al XII-lea.
Cidul este supranumele unui erou real ,Rodrigo-prescurtat Ruy- Diaz de Vivar, care ,
in urma izgonirii sale de catre regele Castiliei, poarta lupte cu maurii si cu crestinii cu
gandul de a-si face un nou rost in viata.
Prin comparatie cu Roland, eroul epopeii franceze, Ruy Diaz este mult mai bine
atestat istoriceste. Faptele sale sunt consemnate in documente istorice, cunoscandu-i-se
data nasterii si a mortii, la fel si locul unde s-a nascut sau a fost inmormantat.
Supranumele de El Cid i-a fost dat de mauri in a caror limba insemna “domnul”,
“stapanul”.
Cidul este un erou foarte popular al literaturii Evului Mediu iberic.

2
Ruy Diaz este intruchiparea vasalului spaniol credincios suveranului . El este loial
regelui sau atat timp cat se afla in slujba acestuia, dar si dupa ce este izgonit in urma unor
false acuzatii aduse de catre dusmanii sai (isi manifesta mahnirea lasandu-si barba sa
creasca si n-o taie decat atunci cand va obtine impacarea cu seniorul sau).Sa vedem, spre
exemplificare cateva versuri din epopee:
- dupa castigarea luptei cu regele din Valencia care voia sa recucereasca
Alcócerul, Cidul trimite pe Minaya solie la Don Alfonso, regele sau:
“<<In urma in Castilia sa mergi cu o solie,
Sa duci si-acolo veste de-aceasta batalie.
Regelui Don Alfonso care m-a izgonit,
In dar treizeci de cai mi-e gandul sa-i trimit,
Cu fraie si cu saua pe ei bine legata,
Iara de-oblancul ei c-o sabie-atarnata.[...]
Mai iat-aicea aur, argint fin, pretios,
O cizma-nalta, plina, nimica nu lipseste.>>”
Acest lucru se intampla ori de cate ori El Campeador –luptatorul, cum il laudau
crestinii- casiga vreo batalie si nu se sfarseste pana nu este iertat de suveran si repus in
drepturi.
Alta data ( cand fiicele-i sunt batjocorite de catre sotii lor, Infantii de Carrión) cere
dreptate de la regele sau , nu-si face singur, dovedind si supunere, dar si grija de a nu
cadea cumva iar in dizgratie:
“’Naintea lui Alfonso genunchii-si apleca
Muño Gustioz al nostru, picioarele-i saruta:
<<Indura-te, o rege , stapan intre stapani,
Ruy Diaz iti saruta picioare, ca si maini;
[...]Mana-ti saruta Cidul si ca vasal iti cere
Sa-l chemi la junta, ori cortes, s-asculti a lui durere.
Dezonorat se tine , dar si tu esti la fel ,
Nu poti sa n-aibi durere, mai mult chiar decat el;
Ruy Diaz pe Infanti iti cere-a-i judeca.>>”
Seniorul ii asculta cererea si-i va judeca si pedepsi pe cei care si-au batjocorit sotiile,
fiicele vasalului care s-a dovedit demn de toata dragostea sa.
Pe campul de lupta Cidul e un cavaler intrepid,dar si un bun strateg.Adesea se
foloseste de viclenie pentru a cuceri o cetate,sau pentru a atrage pe dusmani la locul ales
de el.
Pentru a dovedi ca este un bun strateg sa urmarim versurile urmatoare:
“In stapanire ia,cu grija,un muncel,
Pune -nspre munte paza si spre parau la fel.
Apoi cel ce-n ceas bun si-a-ncins spada la brau,
Porunca da la oameni c-aproape de parau
Colina s-o-nconjoare c-un sant,ca ne-narmati,
Sa nu poata fi ziua,nici noaptea atacati,
Si spre-a se sti ca Cidul acolo-a poposit.”( se vede ca acest ultim vers nu un vers cu
care sa rimeze, probabil creatorul a dorit sa marcheze o data in plus maretia eroului).
Pentru a reusi sa cucereasca cetatea Alcócer recurge la un siretlic ca sa-i atraga afara
in camp pe mauri si sa le ia orasul:

3
“Atunci lui Cid ii trece un viclesug prin gand:
El tabara ridica,un singur cort lasand,
Imbraca zale-ai lui si spada-ncing la brau,
Ridica steaguri sus,coboara spre parau,
Pe mauri vrea sa-i scoata din cuibul lor afara.
Vazand,cei din Alcócer nespus se bucurara:
<<Lui Cid,painea si orzul,ziceau,i s-au sfarsit,
Corturi si-a strans,doar unul ramas-a parasit.>>
[...]Cei din Alcócer zic:<<Priviti-i cum ne scapa>>,
Cu mic si mare alearga in graba catre apa,
In zorul lor cel mare nu stau sa mai gandeasca,
Ci lasa porti deschise,la ce sa le pazeasca?
[...]Rodrigo-ntoarce steagul,dau pinteni toti la cai:
<<Izbiti-i,cavaleri,lasati-i fara grai,
Avea-vom prazi bogate,cu voia Celui sfant!>>”
Dupa fiecare victorie, Ruy Diaz, Cidul, este generos fata de tovarasii lui , nimeni nu
ramane fara o parte din prada luata care se imparte cat se poate de corect. Dar si fata de
dusman isi manifesta el generozitatea: acesta este omenit si eliberat din captivitate.
Sa vedem, spre exemplificare, cateva versuri:
“Cei ai lui Cid se-apuca atunci campu-a prada
[...] Crestinii cati au fost toti s-au inavutit
Prin prazile pe care acolo le-au gasit.
[..]A cincea parte, o suta de cai,Cidul primeste ,
Pe-ai lui vasali pe toti din plin ii rasplateste,
Pe cei luptand pe jos ,pe cei luptand calare:
Nascutul in ceas bun de toate grija are.”
(“Nascutul in ceas bun” este un alt apelativ pe care autorul epopeii il da eroului, pe
langa multe altele.)
Prins fiind in lupta si facut prizonier, Contele de Barcelona refuza hrana oferita si
atunci ii este promisa si redata libertatea de catre Cid:
“<<Mananca, Don Rodrig, te veseleste, bea,
Eu, nu mancarea voastra, ci moartea mi-o doresc.>> se exprima plin de mahnire ca a
fost facut prizonier Contele de Barcelona.
[...]Ruy Diaz zice iar:<<Mananca Conte, bea;
De nu faci cum zic eu, crestini nu-i mai vedea,
Dar de m-asculti asa ca sa fiu impacat,
Pe tine si pe-alti doi gentilomi deodat’,
V-oi pune-n libertate, cu mana-mi cum am spus.>>” si se tine de cuvant.
Aceste calitati sunt doar cateva dintre multele care compun figura marelui erou in
amintirea creatorului popular (epopeea a fost scrisa la mai putin de o jumatate de secol
de la moartea personajului istoric, data aproximativa fiind considerata anul 1140). El este
peste masura de viteaz, corect,cinstit, iubitor de familie si de tovarasi. El este Salvatorul
crestinilor cazuti sub robia maurilor.Amintirea lui a dainuit pana in zilele noastre , gratie
frumoasei epopei populare.