You are on page 1of 49

PSIHOLOGIA VARSTELOR

3. Perioada tinereŃii

1. Imaginea de sine

3.1. Subsistemele personalităŃii tânărului

1.1. Conceptul de sine

3.2. Dezvoltarea generală şi subetapele tinereŃii

1.2. Stima de sine

3.2.1. Subetapa de adaptare iniŃială la profesie

2. Maturizarea

3.2.2. Subetapa de intensificare a adaptării profesionale şi familiale

2.1. Conflictele de autoritate

3.2.3. Subetapa de stabilitate profesională

2.2. Procesul maturizării la băiat

3.4. Tipuri de conduită parentală

2.3. Procesul maturizării la fată

3.5. Familia ca sistem
4. Perioada vârstelor adulte
4.1. Dezvoltarea generală şi subetapele vărstelor adulte
4.2. Dinamica identităŃii
4.3. ÎnvăŃarea, o activitate de formare-dezvoltare
permanentă a personalităŃii
5. Perioada vârstelor de regresie
5.1. Dezvoltarea generală şi subetapele vârstelor de regresie
5.1.1.Schimbările răspunsului sexual la bărbaŃi
5.1.2.Schimbările răspunsului sexual la femei
5.2. Probleme social economice ale bătrâneŃii
5.3. Îmbătrânirea personalităŃii
5.4. Pensionarea
5.5. ContribuŃii la problemele bătrâneŃii.

1. Imaginea de sine
Adolescentul este deosebit de sensibil faŃă de manifestările de respingere şi faŃă de judecata adultului
căruia îi critică modul de comportare, dar îi recunoaşte experienŃa. Preocuparea lui majoră este să stabilească
raporturi de egalitate cu adultul şi nu raporturi de tipul celor dintre educat şi educator. Respinge sfaturiledate
“pentru binele lui”, dare în mod ipocrit ascund porunci. Nu trebiue să i se facă morală de la înălŃimea
principiilor, ci să se discute deschis şi uman problemele care îi preocupă şi asupra cărora sunt însfârşit gata să
asculte punctul de vedere al celor mai în vârstă. El doreşte să se autodefinească şi să-şi cunoască propriul Eu.
Cunoaşterea propriului Eu începe prin cunoaşterea a ceea ce el nu acceptă, a ceea ce el nu gândeşte, a ceea
ce el nu doreşte. Astfel la început el ştie ce nu vrea.
Din punct de vedere al conŃinutului său, imaginea de sine cuprinde rezultatele cumulate ale percepŃilor
de sine ( cea mai importantă este perceperea în Oglindă vezi Oglindă oglinjoară), ale reprezentărilor asupra
propriei fiinŃe, ale formulării verbale a diverselor însuşiri pozitive sau negative constatate în mod repetat,
acceptate şi asumate.
Imaginea de sine este totodată o construcŃie socială pentru că fără oglindirea în altul, fără compararea cu
ceilalŃi, fără receptarea reacŃiilor altora faŃă de noi nu reuşim să ne verificăm constatările directe referitoare la

Page 1 of 49

propria persoană. Astfel interacŃiunea cu alte persoane este foarte importantă. O evoluŃie bună a imagini de
sine este influenŃată de părinŃi iubitori şi disponibili, prieteni adevăraŃi şi profesori care ne preŃuiesc şi ne
incurajează.
Cristaliarea iniŃială a imaginii de sine se realizează în jurul vărstei de şase – opt ani, dar organizarea ei deplină
se înregistrează în preadolescenŃă şi adolescenŃă şi va persista tot restul vieŃii.
ViaŃa psihică înŃeleasă ca sistem se caracterizează prin capacitatea de a întreŃine relaŃii informaŃionale cu
lumea şi cu sine dezvoltându-şi o conştiinŃă a lumii şi o conştiinŃă de sine. Astfel Eul se dezvoltă în strânsă
legătură cu funcŃionarea sistemului psihic uman.
Imaginea de sine este unificarea într-o totalitate a rezultatelor autocunoaşterii, a relaŃionării cu alŃii şi a trăirii
evenimentelor autobiografice semnificative care au relevat calităŃile şi defectele pe care le are fiecare cu privire
la Eul fizic (Eul material), Eul spiritual şi Eul social, adică a celor trei planuri interdependente.
Eul fizic include particularităŃi cum ar fi: tipul somatic, înălŃime, greutate, culoarea părului,
culoarea ochilor, particularităŃi fizionomice.
Eul material implică tot ce este de ordin material, adică acele proprietăŃi despre care se spune «
este al meu ».
Eul spiritual include valori, dorinŃe, aspiraŃii, însuşiri caracteriale şi temperamentale, aptitudini,
talente, atitudini, fiind rezultatul autoreflecŃiei, al receptării aprecierii altora, al consemnării reuşitelor şi
nereuşitelor.
Eul social este totalitatea părerilor şi impresilor pe care cineva şi le face despre ceilalŃi, şi
cuprinde calităŃi şi defecte, impresii pozitive şi negative şi satisface sau dezamăgeşte persoana respectivă.

1.1. Conceptul de sine
Conceptul de sine include ideile, judecăŃile, evaluările cu privire la propria persoană, organizate într-un
întreg cu ajutorul căruia persoana se înŃelege mai bine pe sine şi-şi poate explica manifestările în circumstanŃe
diverse.
În adolescenŃă este mai abstract şi mai cuprinzător. O cale importantă de cunoaştere a conceptului de
sine este chestionarul « Cine sunt eu ». Tesul proiectiv favorizază exprimarea reacŃiilor emoŃionale, reducând
tensiunea pihică şi oferă informaŃii asupra modului în care este structurată imaginea de sine a subiectului,
asupra dimensiunilor şi dominantelor sale, asupra modului caracteristic de a acŃiona, de a simŃi, de a răspunde
la solicitările sociale. În 1950, F.J.T. Bugental şi S.L. Zelen au imaginat o probă care constă în solicitarea
subiecŃilor investigaŃi să formuleze trei răspunsuri la întrebarea « Cine eşti tu ? ». Patru ani mai tărziu
M.H.Kuhn şi T. S. Mc. Portalnd au diversificat proba cerând subiecilor să completeze 20 de spaŃii care
începeau cu formularea “Eu sunt...”. Proba este cunoscută în literatura de specialitate sub denumirea de TSTTwenty Statements Test sau WAY ( Who are You ?). Adaptat de Ursula Schiopu, util în studii comparative
după vârstă, profesie etc, testul de personalitate « Eu Sunt... » evidenŃiază reprezentarea diferitelor
caracteristici şi laturi ale personalităŃii, accentuarea unor structuri ale acesteia.
Conceptul de sine împreună cu imaginea de sine alcătuiesc latura cognitivă a reflectării propriului Eu.

Page 2 of 49

Conceptele asociate sinelui sunt imaginea de sine şi conştiinŃa de sine. Construirea stimei de sine
depinde de practicile parentale, de modul în care părinŃii îşi văd şi îngrijesc copiii. Copiii cu o bună stimă de
sine au în general părinŃi cu o bună stimă de sine, care definesc clar şi ferm limitele. Între aceste limite copiii
au posibilitatea de a fi independenŃi având şi în acelaşi timp sentimantul că sunt protejaŃi.

1.2. Stima de sine
Stima de sine este atitdinea pozitivă sau negativă a subiectului faŃă de propria fiinŃă şi modul de a se
simŃi capabil, important, valoros. Stima de sine este relativ constantă, dar de fapt are o parte stabilă iar alta
care se modifică în perioade de timp dificile sau în cazul unor seri de insuccese. Unul din instrumentele de
evaluare a stimei de sine şi cel mai utilizate în cercetarea din psihologie şi psihiatrie este scala Rosenberg.
Acest chestionar oferă o indicaŃie despre nivelul stimei dumneavoastră de sine.
Imaginea de sine, conceptul de sine, stima de sine au o foarte mare importanŃă în viaŃa omului în
manifestarea şi dezvoltarea personalităŃii sale, în iniŃierea, realizarea şi dezvoltarea relaŃiilor cu grupul.
Oamenii tind să caute ocazii care le conservă stima şi respectul de sine şi vor evita situaŃiile opuse.
Respectul de sine este important pentru că reprezintă o calitate perseverentă în timp, în relaŃie cu
aprecierile celorlalŃi. O bună stimă de sine previne eşecul şcolar, anumite dificultăŃi de învăŃare, delincvenŃa,
abuzul de droguri şi suicidul. Copiii cu dizabilităŃi au o imagine de sine negativă, ceea ce la accentuează
handicapul obiectiv. De aceea este nevoie de o preocupare specială pentru ameliorarea imaginii de sine a
acestor copii.
În educaŃie se vorbeşte despre un sine academic. Elevii care au respect de sine şi o imagine pozitivă a
lor obŃin rezultate mai bune. Cercetările demonsrează că rezultatele academice slabe conduc la o diminuare a
respectului de sine, iar stima de sine scăzută tinde să fie compensată de creşterea respectului de sine în alte
domenii. Copiii cu rezultate şcolare slabe vor să atragă atenŃia asupra lor prin acte de frondă, care-i vor face
să se simtă respectaŃi de ceilalŃi colegi şi de ei, chiar dacă în sens negativ.
Capacitatea şcolară este o importantă componentă a sinelui, a respectului de sine la vârsta şcolară.
Lipsa autoaprecierii, a respectului de sine şi a iubirii de sine împiedică menŃinerea unor relaŃii de dragoste
normale şi mature. Până ce persoana nu este capabilă să se iubească pe sine nu va putea iubii pe altcineva.
Freud şi psihanaliştii susŃin că semnul maturităŃii este capacitatea de a iubi şi a munci. “Deşi nimeni nu
protestează când aplicăm conceptul de iubire la diferite obiecte, mulŃi cred că este o virtute să-i iubeşti pe alŃii,
dar că păcătuieşti iubindu-te pe tine însuŃi. Se presupune că, în măsura în care mă iubesc pe mine însumi, nu
iubesc pe alŃii şi că deci, iubirea de sine este unul şi acelaşi lucru cu egoismul. Acest punct de vedere este
foarte vechi în gândirea occidentală” .( John Calvin în Institutes of the Christian Religion, translated by J.
Alban, Presbyterian Board of Christian Education, Philadelphia, 1928, Cap.7, par.4, p.622). John Calvin
vorbeşte despre iubirea de sine ca despre o ciumă.

“Freud vorbeşte despre iubirea

de sine în termeni

psihiatrici dar, totuşi, judecata sa de valoare este aceeaşi cu cea a lui Calvin. Pentru el iubirea de sine este
totuna cu narcisismul, cu întoarcerea libidoului către tine însuŃi.

Iubirea nu este neapărat o relaŃie cu o

persoană, iubirea este o atitudine, o orientare a caracterului, care determină modul de corelare a unei
persoane cu lumea în întregul ei. Adevărata iubire este o expresie a productivităŃii şi implică grijă, respect,

Page 3 of 49

responsabilitate şi cunoaştere. Nu este un “afect” în sensul că suntem afectaŃi de cineva, ci o năzuinŃă activă
către dezvoltarea şi fericirea pesoanei iubite, cu rădăcini în propria noastră capacitate de a iubi.” ( E. Fromm,
p. 56)
Concluzionând iubirea este o facultate a caracterului matur, productiv.

2. Maturizarea
Perioadă a vieŃii ce face trecerea de la copilărie la vârsta maturităŃii, marcată de transformări corporale şi
psihologice ce încep in jurul vârstei de 12-13 ani şi se termina între 18-20 de ani, adolescenŃa este subiectul
privilegiat şi controversat al psihopedagogilor, generator de opinii şi discuŃii contradictorii.
Deşi un adolescent poate să pară matur din punct de vedere fizic, creierul lui este încă în proces de
formare. Partea care controlează impulsurile şi emite judecăŃi este una dintre ultimele sectoare ale creierului care se
dezvoltă. Toate studiile recente arată cum creierul adolescentului se află într-un stadiu critic al dezvoltării. De aceea
tinerii trebuie preveniŃi în privinŃa consumului de alcool şi al consumului de droguri. Alcoolul distruge celulele
creierului, produce afecŃiuni neurologice, pierderi de memorie, probleme de învăŃare şi pune în pericol starea
generală de sănătate a tânărului.
Între 15 şi 22 de ani se câştigă noi capacităŃi cognitive în relaŃie cu maturizarea. Tânărul încorporează
noi valori şi idealuri care-l fac să dezvolte un sentiment de autopreŃuire. Acum ei sunt capabili să se piardă în sinele
celuilalt, pierd controlul conştient al situaŃiei, ceea ce reprezintă o caracteristică de bază a dragostei mature. Abia
după vârsta de 22 de ani se dezvoltă un ego şi un sine puternic. Valoarea de sine îl fac pe tânăr capabil de a juca
roluri multiple.
Starea matură a acestei perioade este numită de Erickson capacitatea de a genera, pentru că individul
care atinge această perioadă poate genera muncă şi experienŃa dragostei. Munca va fi cea care îi va da încredere în
sine, sentimentul importanŃei şi al priceperii. De altfel, Heath (1983) defineşte maturitatea prin creşterea capacităŃii
de simbolizare şi a abilităŃii de a-Ńi inregistrea comportamente proprii, o cunoştere de sine clară, conştientizarea şi
utilizarea valorilor culturale, capacitatea de a stabili relaŃii personale bazate pe deplina conştientizare a celorlalŃi.
In DicŃionarul de Psihologie (P.P. Neveanu), maturitatea este definită ca o stare funcŃională fizică şi
fiziologică la care se ajunge printr-o dezvoltare stadială şi care prezintă un sistem complet de posibilităŃi ce se
conservă stabil în etapa vârstei adulte. Se distinge o maturitate biofiziologică, constând din împlinirea proceselor de
creştere şi structurare funcŃională a organelor, şi o maturitate psihică în care concură modalităŃile de maturitate
intelectuală de structurare definitivă a mecanismelor intelectuale, ceea ce mijloceşte autonomia lor , de maturitatea
emoŃională rezidând in diferenŃierea emoŃilor, stabilizarea sentimentelor şi capacâtatea de control a lor şi maturitatea
socială caracterizată prin deplina adaptare la condiŃiile vieŃii şi activităŃii sociale şi prin participarea responsabilă la
aceasta.
Maturitatea presupune ca persoana să fi trecut cu bine prin toate stările afective anterioare ( ataşament,
detaşare, afiliere, dragoste). Dacă adultul a făcut faŃă cu bine stadiilor de dezvoltare emoŃională, atunci ajunge să
trăiască o viaŃă minunată. Capacitatea de a iubi este o condiŃie şi o garanŃie pentru capacitatea de a munci.
Maturizarea este sistemul de procese biopsihosociale care concură la o evoluŃie individuală încheiată cu
o stare de maturitate.

Page 4 of 49

în lumea contemporană extrem de complexă şi în continuă schimbare. dacă regula este admisă de ambele părŃi. La 14 ani adolescentul devine capabil să raŃioneze pe baza unor propoziŃii abstracte şi să le înlănŃuiască în mod logic. Vincent. la ce vârstă să te dai prima oară cu ruji. De fapt. AdolescenŃii nu-şi doresc părinŃi amici. 105) Această contestare este o etapă indispensabilă a maturizării psihologice ce prezintă totuşi anumite pericole. Conflictele de autoritate iau. la ce oră ai voie să te întorci acasă seara? (R. Întregul comportament al tinerilor este dependent de maturaŃia care se petrece în aparatul genital şi care le stabileşte un alt rol în societate. fiecare idee nouă fiind pusă la îndoială la nesfârşit distruge un raŃionament bine închegat. care depăşeşte cadrul familial este specifică epocii noastre. 2. La nivelul psihic şi de personalitate factorii de mediu şi de educaŃie sunt interdependenŃi şi trec unul în altul Din punct de vedere psihosocial maturizarea se referă în genere la emanciparea personalităŃii. Conflictele de autoritate Criza de autoritate. Maturizarea intereselor şi înclinaŃilor duce la o maturizare profesională. Fără bătaie. Semn al dezvoltării lui intelectuale. să ieşi cu prietenii. Procesul maturizării psihosociale în perioada pubertăŃii şi adolescenŃei. din variaŃia limitelor de la o familie la alta. aptă de activităŃi şi răspunsuri psihosociale. se realizează diferenŃiat între băieŃi şi fete. la un tânăr. de cele mai multe ori. ci pentru a le confrunta. acesta compară experienŃa proprie cu ceea ce a fost învăŃat şi verifică temeinicia concepŃiilor sale şi eventual adoptă unele noi. (R. care devin. diametral opuse. dar comandaŃi. GraniŃa dintre tinerii care se vor adulŃi şi adulŃii care se vor tineri nu mai este distinct delimitată. perioada adolescentei este ultima parte a formării personalităŃii omului. Tânărul nu se poate lipsi de etalonul pe care-l constituie pentru el atitudinea adultului pe care îl stimează. iar părinŃii s-o respecte. Adolescentul va dori să depăşească puŃin limita. Va rămâne decepŃionat dacă nu va găsi un părinte competent. Intărirea excesivă sau îngăduinŃa totală înlătură posibilitatea unui dialog între ei. absolut normal.1. fără a defini clar termenul de libertate. adică să construiască teorii şi să regândească lumea în felul său. Nevoia de a contesta totul nu este. fiecare categorie având anumite particularităŃi. nu pentru a-i accepta ideile. care sunt la om decisive. Dificultatea provine din incertitudinea părinŃilor asupra propriilor decizii. iar adolescenŃii vor avea sistematic o atitudine revendicativă. care în condiŃiile normale de echilibru cu mediul. adolescentul se îndreaptă cu îngrijorare către adult. pe atât de greu de interpretat la început. Adolescentul nu doreşte să fie Page 5 of 49 . PărinŃii stabilesc reguli de principiu având ca reper propria lor adolescenŃă. care arată tinerilor cât de liberi sunt. De multe ori adulŃii se încăpăŃnează să rivalizeze cu tinerii în ceea ce priveşte moda şi viaŃa erotică. perioada în care se definitivează caracterul viitorului adult. Maturizarea nu poate fi detaşată de condiŃiile mediului şi de activitatea de învăŃare şi educaŃie. Vincent) Conflictul nu va fi niciodată grav. mijloceste creşterea şi organizarea funcŃională. care să aibă continuitate în ideile sale şi care să nu accepte compromisuri. ce devine independentă. Conştient de defectele sale. din influenŃa televizorului. ÎI lipsesc rigurozitatea şi punctele de reper. p.În maturizare un rol important revine programării native. capătă forma unui labirint nesfărşit şi nu pe cea a unei linii drepte ce se opreşte într-un punct. ci îşi doresc în primul rând să fie comandaŃi. Maturitatea psihică şi profesională alcătuiesc un continuum care. destul de frecvent. altceva decât reflectarea unui efort intelectual. pe cât de nou. fără ca mai întâi s-o fi trecut printr-un raŃionament personal. forma banală a unui conflict asupra limitelor: la ce vârstă ai dreptul să fumezi prima Ńigară. de a regândi totul independent şi de a nu accepta nici o idee de-a gata.

spontană. reacŃiile de sancŃiune sau admonestare sunt privite ostil. Este perioada gândurilor eroice. fetele sunt ”dispreŃuite”. el simte că în viaŃa lui a apărut un element străin. fiecare grup stabilindu-şi un leader. ulterior se va depărta de fete. distragere la ore. care în ochii lor se identifică cu propria lor vitejie. Dacă preadolescenŃa este vărsta educaŃiei sexuale. majoritatea jocurilor au un caracter orientat preponderent spre activităŃi violente (distrugeri de bunuri). întrucât astfel de comportamente nu sunt specifice ”bărbaŃilor” adevăraŃi. în defavoarea timpului petrecut cu familia La băiat. AdulŃii nu realizează cruzimea cu care sunt trataŃi aceşti copii de către colegii lor. Dacă iniŃial puberul va prefera compania ambelor sexe. La băiat această perioadă este întotdeauna critică. băieŃi care nu întrunesc din punct de vedere fizic calităŃile pentru a trece peste „probele” la care îi supun colegii din grupul de răzvrătiŃi şi vor rămâne în consecinŃă mai retraşi. faza de homosimpatie. cea din urmă evoluând mai lent. excursii). în care sentimentele reciproce să nu mai decurgă din dependenŃă. Trăirea pubertăŃii de către adolescenŃi este definitorie pentru întreaga viaŃă şi explică în mare măsură deosebirea de comportamente a celor două sexe. în care un băiat se preocupă exclusiv de sexul său. ea este şi diferit trăită. Deşi majoritatea băieŃilor adopta astfel de comportamente. Copilul începe să prefere petrecerea timpului cu prietenii. care întruneşte caracteristicile apreciate de către toŃi membri grupului din rândul adulŃilor apropiaŃi. cu care desfăşoară activităŃi specifice băieŃilor (fotbal. involuntară. independent de voinŃa să. având un rol strict ludic. adoptă un comportament mai agresiv. Acest comportament este caracteristic perioadei postpubertară. 2. considerându-i tovarăşi de joacă de seamă lui. pierderea timpului de făcut lecŃii. ce se alătura sentimentelor şi gândirii sale. evită să se îmbrace îngrijit. Acest echilibru afectiv este una din cele mai delicate probleme. fiind deosebit de important pentru părinŃi să-i ajute în mod real pe adolescenŃi. de multe ori tatăl unuia dintre băieŃi. dar nici ai lui să nu fie decepŃionat de el. privită ca ceva necunoscut şi neliniştitor. un erou. Adolescentul doreşte un echilibru afectiv. În ochii grupului solidar de băieŃi. asemeni fetelor.2 Procesul maturizării la băiat Pubertatea nu este deosebită numai din punct de vedere morfofuncŃional la cele două sexe. abdicarea temporală de la mici sarcini familiale sau şcolare.decepŃionat de părinŃii lui. Confruntarea trebuie să fie însoŃită de o stimă reciprocă şi de un respect reciproc al opiniilor. Între maturarea sexuală propriu-zisă şi maturarea psihologică nu există un paralelism strict. fiind atras în special de grupul de băieŃi. de a fi trase de păr sau ”luate peste picior”. Este vorba de erecŃia fiziologică. adolescenŃa este vărsta educaŃiei sentimentale. Idolul lor va fi întotdeauna un bărbat. În aceste condiŃii. iar maturizarea psihologică a unei fete se realizează mai rapid decât în cazul băieŃilor. Page 6 of 49 . Intensificarea ritmului de creştere duce la apariŃia de momente mai numeroase de neatenŃie ce au tendinŃa de a se exprima prin mai puŃină disciplină şi momente spre reverie. există şi excepŃii în rândul acestora.

că o expresie a tensiunii sexuale interioare. la care un contact Page 7 of 49 . aceşti copii vor găsi preocupări mai puŃin agresive (lectură. cu cât se vor asocia mai multe semne. ci. Dacă la început vor ignora apariŃia părului pubian. considerându-le de această dată că noi semne ale bărbăŃiei. băiatul va realiza că prin provocarea ejaculării. acest fenomen nu implică probleme în general. muzica. mai ales pentru puberi. stare de care ei caută să se elibereze prin cele mai variate forme. apar primele manifestări sexuale. La început. cerând sfatul medicului. survin noaptea. reprezintă o fază a maturaŃiei sexuale prin care trece adolescentul şi trebuie de asemenea să fie inclusă în educaŃia sexuală oferită în general de către o figură parentala a băiatului. Începe să se contureze impulsul sexual. prin comparaŃie cu tinerii de vârste mai mari. erecŃia spontană a penisului. Mai târziu. Ejaculările pot fi provocate şi de stimuli nespecifici (lecturi sau filme cu conŃinut erotic) şi sunt însoŃite de obicei de visuri erotice. ca urmare a intrării în funcŃiune a liniei seminale a organelor genitale. ApariŃia impulsului sexual determina şi unele manifestări sexuale. Expulzarea lor din grupul colegilor îi determină să se retragă într-o viaŃă psihică plină de complexe de inferioritate. complexe ce pot duce până la nevroze reactive. Trairea acestor sentimente se realizeaza diferit. stau în afară voinŃei omului. dar trăieşte izolat de sexul opus. că în cazul stagiului militar. Uneori membrii familiei acorda acestui fenomen o semnificatei patologia. Trebuie menŃionat că aceasta este o stare normală. refuzul de a discuta cu parinŃii sau cu prietenii. Asemenea elemente de homosimpatie pot persista toată viaŃa. vor observa mai atent ulterior aceste semne. prin care se asigura reînnoirea permanentă a spermatozoizilor. Este un punct crucial în patologia psihică. Din punct de vedere psihologic. frecŃionând cu mână penisul în erecŃie. legând prietenii trainice. tinerii resimtind uneori ruşine. acele perioade în care bărbaŃii au trăit mult timp alături. rezultate pozitive obŃinând doar acei adulŃi care reuşesc să le câştige încrederea. Dacă apariŃia caracterelor sexuale secundare i-a tulburat. în foarte multe împrejurări. erecŃiile nu apar ca răspuns la stimuli specifici sexuali. Aceste poluŃiuni nu sunt însă trăite activ şi prin faptul că apar mai ales în timpul somnului. pentru că după câŃiva ani să se prezinte în faŃa lui ca adult format. ErecŃiile spontane ale penisului pot apărea încă înainte că funcŃia germinativa să matureze. vor trăi mai profund semnele maturaŃiei sexuale. erecŃiile spontane pot fi urmate de ejaculări (poluŃiuni) care. ci doar rezultatul unui impuls sexual difuz. colecŃionarea de diverse etc. caracterizat ”homosimpatic”. EducaŃia copiilor în această perioadă este destul de dificilă. În cel mai fericit caz. spre exemplu. cu atât mai mult se vor simŃi uluiŃi în faŃa acestor manifestări. până la vârsta în care începe o viaŃă sexuală reglementata. de autocunoaştere. Tot în această perioadă.). de obicei.care îi pun pe acelaşi plan cu fetele şi care sunt sentimentele pe care aceştia le dezvoltă. Ulterior. prin descoperire proprie sau la îndemnul altor băieŃi ce practică acest comportament (onanie). Datorită faptului că sunt prin forŃa lucrurilor mai meditativi. considerând faptul că este vorba despre un fenomen firesc. cu atât mai mult vor fi preocupaŃi de ele. va înlătura tensiunea interioară. Ele nu conŃin dorinŃa sexuală. dar şi mai târziu. La un moment dat. jenă. Acest procedeu numit masturbaŃie. învăŃatul. Fiecare bărbat are ejaculări nocturne.

Fetele au pretenŃia de a fi considerate adulte. ea devine perversiune atunci când înlocuieşte complet actul sexual. va determina reacŃii diverse în rândul adolescenŃilor. Cert este că ei trebuie să aibă convingerea că acest fenomen la această vârstă. La această vârstă este mai mult un mijloc de eliminare a tensiunii sexuale şi prin urmare. nevroză). se va îndepărta de băieŃi pentru a se feminiza. Tocmai de aceea. Un program zilnic echilibrat compus din munca şi odihnă. este greşită opinia conform căreia masturbaŃia adolescentului este simptomul unei boli psihice. însă sunt interpretate în mod eronat. despărŃirea celor două sexe se datorează mai ales faptului că fetele sunt mai dezvoltate din punct de vedere fizic decât băieŃii. Modul în care adulŃii vor reacŃiona la această situaŃie – părinŃii şi educatorii. fata va încerca să uite acesta perioada de tranziŃie de la copilărie la tânăra femeie. care îşi amintesc cu plăcere de cele trăite în acest timp. Doar anumite modificări somatice sunt urmărite cu nerăbdare. ieşind uşor din cercul familial. pretenŃii care provoacă mici contradicŃii între părinŃi şi copii. în munca fizică sau intelectuală intensă. Ca şi în cazul băiatului. pe care îi copleşesc cu tandreŃe. la dificultăŃile pe care le vor întâmpina în plus faŃă de un băiat. plină de pistrui sau coşuri. pubertatea reprezintă punctul hotărâtor în viaŃă şi totodată continuarea firească a dezvoltării psihice. fiind doar o parte din multitudinea factorilor care acŃionează asupra lui la acesta vârstă. Pentru fată. Acest lucru se datorează temerilor exprimate ale adulŃilor cu privire la viitorul fetelor lor. Din punct de vedere sentimental. îl ajută pe tânăr să treacă peste aceste stări. prin maturaŃia sexuală îşi vede existenŃa potenŃată. cum ar fi apariŃia sânilor. dar gesturile lor sfârşesc prin a crea o stare de disconfort. Ea. ele acorda acestor gesturi de indispoziŃie ale membrilor familiei o importanŃa exagerată şi trag concluzia că nu mai sunt iubite. întrucât acestea marchează stadiul incipient de dezvoltare ca femeie matură a adolescentelor. cu tenul gras şi pilozitate excesivă. fiindcă. urmate adesea de interdicŃii şi fixarea unui program.sexual ne este încă posibil.3 Procesul maturizării la fată Dacă la băiat pubertatea este la început resimŃită că ceva străin. astenie. Doar la adult. ca un balast. MasturbaŃia poate fi privită în fapt că un corespondent intenŃionat al ejaculărilor nocturne spontane. nu are caracterul unei perversiuni şi că trebuie să-i prevină pe tineri de urmările dăunătoare a exceselor (oboseala. fata se va separa de grupul mix de prieteni. Remediul cel mai indicat al acestor stări de tensiune îl constituie implicare adolescenŃilor în activităŃi sportive. tinerele vor fi în permanenŃă în căutarea dovezilor de afecŃiune din partea adulŃilor. fetele având temeri la gândul că proprii lor părinŃi au regrete în privinŃa existenŃei lor. scopul lor este acelaşi. Când sunt respinse cu iritare din cauza insistentei lor. la fată situaŃia este alta. Spre deosebire de aceştia din urmă. care au ca rezultat reacŃii de protest. pe fondul unei emotivităŃi mai accentuate în comparaŃie cu băiatul. atunci când era disproporŃionată. Page 8 of 49 . orizontul tinerei fete se lărgeşte şi curiozitatea o îndeamnă să exploreze noi medii sociale. chiar dacă nu sunt privite astfel de cei din jur. Cu vârsta. în ultimă instanŃă. 2. În acesta perioadă. la fată există teamă că nu va mai fi iubită de cei pe care îi iubeşte. Problemele sexuale ale vieŃii adolescentului nu trebuie exagerate. modelarea şoldurilor.

la acesta vârstă. dar au o nuanŃă diferită. adolescenta este întotdeauna convinsă că va găsi la partenerul ei aceeaşi înflăcărare. Tinerii caută un statut care să le definească anumite drepturi. Se apreciază că 50% dintre fete s-ar masturba dacă. Timiditatea şi sentimentul de inferioritate dispar în momentul în care observă că nu mai constituie un obiect de dispreŃ. ea având însă. fata va simŃi nevoia să-şi împărtăşească sentimentele faŃă de altcineva. Este perioada în care încep de fapt să se intereseze de băieŃii de aceeaşi vârstă. Adolescentul însă. de obicei tulbura orele de curs. din întâmplare. o permanentă coabitare în două. Spre deosebire de băieŃi. De cele mai multe ori. neconcentrat asupra organelor genitale. când de fapt. constituie obiectul interminabilelor discuŃii dîntre două fete. ci dimpotrivă. apariŃia ciclurilor menstruale. el aleargă după alte aventuri sau alte activităŃi. curtate. Din clipa în care crede că a stârnit dragostea. va începe prin a dărui dragostea unui obiect. unde. dar acestea trec în general neobservate. să fie în centrul atenŃiei. O fată poate avea vise erotice cu ejacularea conŃinutului glandelor de la orificiul vaginal. fetele se asociază de obicei. izvorâte dîntr-o fantezie bogată. într-un mod mai echilibrat. care vor forma grupuri mai mari. odată cu ea. şi în adolescenŃă conflictele de autoritate se află pe primul plan. cele care sunt mai dezvoltate somatic şi având deja un prieten. această problemă nu ridică motive de îngrijorare în rândul adulŃilor. Toată acesta perioadă are un caracter visător şi romantic. în grupuri de trei sau patru persoane. inclusiv la şcoală. sunt considerate ”uşuratice”. deoarece obiectul principal al discuŃiilor îl constituie viitorul soŃ. şi-ar da seama că atingerea clitorisului şi a labiilor produce reacŃii de plăcere. visele lor includ foarte rar dorinŃa de a avea contact sexual cu prietenul lor. întreaga lor activitate şcolară. Ponderea cea mai mare o ocupa conversaŃia. Cu timpul. fetele trăiesc pubertatea mai uniform. recreativă fiind desfăşurată în grup. De aceea. o notă sexuală. Ca şi în timpul preadolescenŃei. Subiectele favorite de discuŃie sunt moda şi articolele de înfrumuseŃare. Page 9 of 49 Este un paradox . pe plan psihic. deseori de nedespărŃit. Micile ”bârfe” sunt în principal despre celelalte prietene şi colege. micile probleme pot fi uşor depăşite dacă sunt împărtăşite unei prietene bune care trece prin situaŃii similare. cu alte cuvinte. Impulsul sexual este mai difuz. fără să ştie că poate da acestei iubiri o altă destinaŃie. datorită faptului că impulsul sexual este difuz. nu produc o tulburare în viaŃa fetelor şi nici conflicte în plan psihic. tovărăşia lor este căutată de băieŃi. rămânând de obicei două prietene. discuŃiile pe teme diverse între prietene. care se dezmembrează repede. cum este cazul băieŃilor. practica masturbării în rândul fetelor este mult mai rară. Acestă perioadă este de fapt corespondentul perioadei de homosimaptie la băieŃi. Şi aceste vise. nu implică altceva decât căutarea dragostei pur sentimentale. Spre deosebire de băieŃi. Ele vor să fie doar admirate. MaturaŃia sexuală şi. Dar toate flirturile. mai mult sau mai puŃin discrete ale tinerei fete. sunt de asemenea diferite. mai neclar.RelaŃiile sociale pe care acestea le leagă. Din punct de vedere sexual. din punct de vedere psihologic. nu se poate dărui cu aceeaşi generozitate şi după ce entuziasmul iniŃial se stinge. Este tipic pentru fete. privindu-i cu alŃi ochi. fata cunoscând atunci tristeŃea unei decepŃii în dragoste. căminul şi copiii. ele adesea se imaginează în situaŃii similare. Însă. va acorda semnificaŃii unei melodii romantice.

sisteme de lucru. seturilor de atitudini. toate constituite prin relaŃionare cu alŃii este legat nemijlocit de dobândirea de noi statute şi roluri. Componentele temperamentale şi caracteriale ale personalităŃii sunt stabilizate fără a fi rigide. Subsistemul structurilor sinelui. Subsistemele personalităŃii tânărului Cuprinsă între 25-35 ani. Latura aptitudinală a personalităŃii şi creativitatea se exprimă în rezultate cu semnificaŃie socială şi în obŃinerea unui loc în ierarhia valorilor din domeniul respectiv (CreŃu. abilităŃile. maritale şi parentale se echilibrează prin dobândirea de statusuri noi şi roluri cu influenŃă mare asupra evoluŃiei personalităŃii şi comportamentului tânărului. în care sunt incluse capacităŃile de intervenŃie activă.culturale.1. specific pentru acest interval de vărstă. Personalitatea tânărului este constituită din patru subsisteme. nevoia de afirmare. fiecare din ele având ponderea şi dinamica lui în intervalul respectiv.menŃinerea din ce în ce mai prelungită într-o stare de depandenŃă materială şi morală a tinerilor care şiau atins maturitatea fiziologică. cultural. Acest subsistem protejază sinele şi creează cadrul de extindere a idealului de sine social. Perioada tinereŃii 3. Din an în an vârsta maturităŃii sociale se îndepărtează. Tinca). şi exprimă un nivel nou al maturizării personalităŃii. în numeroase cazuri nu înseamnă neapărat că adolescentul este capabil să-şi câştige existenŃa. idealul de sine (material. dar încă socotiŃi copii iresponsabili. experienŃe şi organizarea conduitelor pe toate direcŃiile. respectiv perceperea.( Şchiopu Ursula. Există patru subsisteme de bază la nivelul acestei perioade de vârstă. tinereŃea este perioada de stabilizare şi maturizare în care subidentităŃile sociale. interesele. la ierarhii autentice şi conjuncturale. care integrează structurile energetice de susŃinere a demersurilor. norme de convieŃuire. mai ales cele atitudinal – valorice. social). cunoştinŃe. Subsistemul operaŃional facilitează intervenŃia celorlalte subsisteme ce duc la acumulări de informaŃii. în timp ce vârsta pubertăŃi scade. adulŃi sexual. Verza) Page 10 of 49 . raportarea la acestea. Este subsistemul. este subsistemul trebuinŃelor biologice. operaŃională. respetiv atitudinile emoŃionale în raport cu eşecurile sau succesele anterioare. prin valorificarea experienŃei personale şi a elaborării unor forme superioare de adaptare. Majoratul legal. optimizând interrelaŃiile cu lumea înconjurătoare. aptitudinile. în care se integrează elemente legate de reguli. Se asistă la fenomenul nou al “ teen-ageri -ilor”. Subsistemul operaŃional. reprezentarea. Subsistemul valorilor. 3. Subsistemul emoŃional. care conform stadialităŃii lui Piaget. poate intra în acŃiune după ce s-au definitivat operaŃiile formale. întâlnite şi la adult. profesionale. psihologice şi social.

problemele sale s-au amplificat în perioadele de criză. dar prezintă o rămânere în urmă în ceea ce priveşte planul socio. globalizării. Lor le-ar fi caracteristice următoarele particularităŃi: a). subetapa de intensificare a adaptării profesionale şi familiale (28. are largi competenŃe. demonstrează caracteristicile unei adolescenŃe prelungite. când ucenicia se făcea în condiŃii de tutela severă de către adulŃi. În 1986. sensibilitatea este perfecŃionată sub aspectul caracteristicilor discriminative.327) 3. Tinerii suferă cel mai mult deoarece ei conştientizează puternic contrastul dintre real si deziderat.industiale. aceste caracteristici ale tinerilor generaŃiei postindustriale sunt mai degrabă doar tendinŃe care se manifestă la un grup restrâns de tineri. Profesor Tinca CreŃu consideră că. Astfel observaŃia vizuală după 2. Tinca. e). relaŃionare. Cer asiduu să aibă sarcini importante şi să se manifeste activ.10 ani de exercitare a profesiei ajunge în Page 11 of 49 . stăpâneşte informaŃia şi comunicarea prin mijloace performante de acum.afectiv şi relaŃional.2.TinereŃea cu modificările subidentităŃilor amintite realizează primele inserŃii sociale autentice cu o distribuŃie de roluri pe criterii ale competenŃelor reale (nu latente) confirmate prin activităŃi anterioare şi prin eforturile pentru depăşirea obstacolelor cu care s-a confruntat. de a refuza să se maturizeze. d).economice. că această generaŃie este mai bine instruită. dar şi de urmările negative ale supraindustrializării. manifestând deci un entuziasm efemer urmat de o profundă descurajare.32 ani). f). Dezvoltarea generală şi subetapele tinereŃii OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii include tinereŃea în adolescenŃa prelungită şi o consideră ca desfăşurându-se până la 35 de ani. (CreŃu. p. S-a considerat. cu deosebire la cei care au crescut în condiŃii de supraabundenŃă de bunuri şi resurse financiare şi astfel nu şi-au construit proiecte de viitor realiste. Apare un fel de refuz nevrotic al responsabilităŃii şi aşa numitul „sindrom Peter Pan”. Conform Psihologiei româneşti. eficiente. diversitate care face dificilă existenŃa unor criterii de clasificare clară şi operantă. au trebuinŃe crescute de cunoaştere. în condiŃiile inserŃiei sociale asistăm la o schimbare permanentă a mentalităŃii în raport cu elementele noi care apar. În secolul nostru s-au produs mutaŃii vizibile. lărgirea circulaŃiai internaŃionale. Ursula Şchiopu vorbeşte de câteva motive pentru care abordarea acestui segment de vârstă a fost rezervat: există o integrare socială foarte diversă în funcŃie de antecedentele prezente în perioada şcolarităŃii. integrarea socială a tinerilor nu a creat probleme mari în secolele anterioare. cu ocazia unui Congres InternaŃional. dar flămânzesc spiritual. prin care să pună în valoare toate marile disponibilităŃi pe care la are acest stadiu. deşi apoi refuză adaptarea şi integrerea reală. b). Acum tinereŃea sa impus in viaŃa socială. Sunt „sătui material”. afectivitate. cea care beneficiază de avantajele dezvoltării social. c).. tinereŃea se întinde între 24 şi 35 de ani şi cuprinde trei subperioade: subetapa de adaptare (24-28 ani) cuprinzând ucenicia şi stagiul pe linie profesională. Parcurg o criză specială de afişare pentru că se simt mai degrabă beneficiarii civilizaŃiei actuale şi mai puŃin răspunzători de dezvoltarea ei. subetapa în care se trăiesc primele satisfacŃii şi se realizează stabilitatea profesională (32-35 ani). s-a încercat o caracterizare generală a tinerilor aparŃinând generaŃiei post . Fiind o etapă de integrare şi afirmare profesională.

dar şi capacităŃi de reglare foarte fină de reglare a mişcărilor. Până la 30 de ani tinerii au o foarte mare capacitate de a învăŃa mişcările. Intrarea în viaŃa social-economică pe bază de competiŃie şi cooperare a creat condiŃii Page 12 of 49 . Domină învăŃarea din necesitatea sau ocupaŃională. Recuperarea oboselii se face prin odihnă activă. organizarea locului de muncă. profesional şi social se dilată şi se corelează. În tinereŃe se atinge gradul cel mai înalt de păstrare a celor memorate. Subetapa de adaptare iniŃială la profesie (24-28 ani) InserŃia socială diversă face dificilă cercetarea. fie din necesitatea recunoaşterii reconversiei forŃei de muncă. De asemenea fatorii stimulatori includ şi ambianŃa. Astfel. Tineretul realizează o permanentă înnoire a realităŃilor. CunoştinŃele şi abilităŃile dau experŃii şi creatorii domeniului. Există o angajare spirituală şi nervoasă tensională în numeroase profesii. dar şi de puternica adaptare cognitivă.anumite profesii foarte fină. memoria. Promovările. tânărul fiind foarte receptiv la stimuli antrenaŃi profesional. fie datorită modificărilor profesionale. Din punct de vedere fizic este perioada vârfului de vigoare iar inteligenŃa. Ele se modifică deşi sunt dificultăŃi de identificare ale acestora datorită situaŃiilor economice şi sociale. scăderea supleŃii activităŃii intelectuale. auzul se perfecŃionează legat şi de poziŃia de consumator de muzică . În învăŃare se modifică proporŃia dintre învăŃarea programată social şi cea apropiată de autodidacticism în favoarea celei din urmă. Atitudinile sunt esenŃiale faŃă de lume.1. Există însă şi un număr de profesionişti care se recalifică. profundă. parental. Gândirea tânărului este largă. Şi memoria păstrează în general caracteristicile din adolescenŃă. InserŃia în viaŃa socială nu a pus probleme în societăŃiile anterioare în care pregătirea profesională şi socială erau relativ sever tutelate. Dincolo de această vârstă rapiditatea scade uşor. mijlocită. Conservarea informaŃiei rămâne în platou scăzând ca viteză şi claritate în etapele urmatoare. amplificarea funcŃiilor inferioare. tactul şi aprecierea vizuală capătă fineŃe discriminativă. iar inteligenŃa este în progres pe tot parcursul tinereŃii şi în stadiul adult. totuşi memoria profesională se dezvoltă rapid. automatismele şi ticurile. consumul în exces a rezervelor energetice şi acumularea deşeurilor neeliminate. fiind susŃinută de motivaŃia profesională. Subidentitatea de rol marital. Memoria se restructureaza devenind activă selectivă. sistematică. ducând la oboseală. estetica.2. abilităŃile aptitudinile sunt maximal dezvoltate. Este foarta activă capacitatea de receptare organizată. În acest caz apare necesitatea organizării învăŃării permanente. conservând în mare măsură caracteristicile atinse în adolescenŃă. În ultimul secol puternica pătrundere a tineretului în viaŃa social-politică a dus la afirmarea lui ca factor important social-economic. AtenŃia este activată şi ea pe cerinŃele profesionale şi specificul locului de muncă şi al momentelor muncii. confortul. inteligibilă. tinerii având forŃa de recuperare mare. ei pot obŃine cele mai bune rezultate în învăŃarea mişcărilor complexe. Pragurile diferenŃiale continuă să se acorde cu o uşoară scădere spre sfârşitul tinereŃii. Oboseala se face resimŃită prin prezenŃa mai multor indicatori cum ar fi: unele modificări fiziologice. 3. recompensările sunt forma de stimulaŃie şi de constituire de motivaŃii pozitive în muncă.

În perioada de 24 . După zece ani apar întrebările legate de propriile posibilităŃi. diferite nivele de instruire. noi în raport cu vârstele anterioare. Daniel Levinson considerind-o la 45 de ani. frecvente tulburări sexuale generate de: . începerea vieŃii de familie şi dezvoltarea intimităŃii. validarea valorilor şi aplicării lor în viaŃă. cu familia de provenienŃă. locul de muncă. impotenŃe psihice şi fiziologice. de accea situaŃia tineretului este sub semnul provizoratului. şcoală. dragostea dar şi munca având loc central în structura de conŃinut a personalităŃii. Insecuritatea. anxietate.absenŃa. Subetapele tinereŃii sunt controversate. DificultăŃiile de adaptare se resimt ca tensiuni interne legate de programul de muncă sau stil de organizare. Unii autori considera limita inferioară la 20-24 ani. . Limita superioară este şi ea controversată. cu propria familie. Copilaria are o rezervă uriaşă de speranŃe legate de explorarea teritoriului şi oamenilor din jur. Page 13 of 49 . atunci când vigoarea fizică este plenară şi potenŃa sexuală maximă. un regim de austeritate sau de deprivare de relaŃii sociale şi distracŃii. La adolescenŃi apare orientarea spre viitor ca o prelungire a propriului destin. dificultăŃile fiind considerate situative iar lumea stabilă. De accea tinereŃea ridică numeroase probleme psiho-sociale.tulburări generate de teamă. fie un deficit de comportament prin absenŃa informaŃiilor şi relaŃiilor reale. adaptarea la rolul de soŃ sau de soŃie iar ulterior la cel de părinte.28 ani tânărul are un rol auxiliar în ierarhia muncii (pe lângă alŃii). Erik Erikson consideră tinereŃea o vârstă mijlocie şi dominată de următoarele trăsături: amplificarea identităŃii sociale. tendinŃa de a lega relaŃii cu noi grupuri. Tipul fundamental de activitate ce defineşte tânărul e cel de persoană angajată social. . izolarea de alŃi copii. Sub aspectul tipurilor de subidentităŃi tinerii se raportează diferit. producator de bunuri si servicii. . Tânărul este sensibil şi revoltat când întâlneşte nonvalori şi noncompetenŃe şi este atent şi receptiv la modelele ce încorporeză valori necunoscute. TinereŃea este încărcată de cerinŃe. opozabilitatea din familie. care creează fie un comportament infantil în relaŃiile cu partenerul. Tipul de relaŃii devine complex în ierarhia profesională. iar extinderea şi ponderea identităŃii lor poate fi diferită în spaŃii socio-culturale. zone geografice. .imaturitatea generală şi dependenŃa excesivă de alŃii. care poate genera un comportament sexual compensator. O alta direcŃie de solicitare a adaptării e cea legată de căsătorie. în toate relaŃiile putând apărea contradicŃii.dure de selecŃie.frustrări afective ce pot determina frigidităŃi. Există la acest nivel de vărstă. El se confruntă cu dificultăŃi concrete de muncă şi-şi conturează rolurile sale profesionale. cu colegii de serviciu şi prieteni.incidente sexuale cauzate de evenimente din copilărie (violuri. Câştigarea statutului de adult începe cu dobândirea autonomiei economice. fie o dependenŃă de persoanele în raport cu care s-au format dependenŃele iniŃiale. de contribuŃie la schimbarea lumii. - absenŃa unor modele sexuale corecte din familie (modelele familiei de origine tinzând să se reproducă în familiile nou constituite). trăirea intensă a sentimentului de dragoste. instabilitatea valorilor sociale (ce era bine atunci nu e bine acum) duce la devalorizarea profilului parental al secolului XXI şi conturează profilul adultului actual. iar şomajul afectează în primul rând tinerii. agresări sexuale). angajarea în plan social.

Se extind relaŃiile sociale. care să ofere oportunităŃi mai atractive. egoismul. a menŃinerii sănătăŃii fizice şi mentale şi a dezvoltării armonioase a personalităŃii. însă cea mai importantă este cea profesională. Cauzele subiective Ńin de pregătirea profesională. Intregrarea socială este cuprinsă în mai multe forme. care după câteva încercări se stabilizează intr-un loc şi profesioniştii cu pattern-uri multiple. care au disponibilităŃile profesionale de lungă durată.3. Subidentitatea profesională aflată în expansiune. să cunoască condiŃiile şi exigenŃele îndelpinirii sarcinilor. Intregrarea socială se realizează pe mai multe direcŃii.2. împiedică realizarea. vizează fie pregătirea profesională de vârf. care de la absolvire lucrează în aceelaşi loc. Integrarea profesională şi socială este o condiŃie a adaptării. lipsa de maturitate în alegerea profesiunii. intregrarea normativă (la normele sociale). cunoaşterea greutăŃilor ce se ridică în activitate. Acum apar probleme privind intregrarea socială. Comunicarea şi relaŃionarea va trebui să se lărgească progresiv. C. îndeplinirea sarcinilor de muncă. trăsăturile caracteriale. Tânărul simte nevoia de instruire suplimentară de accea urmează cursuri de perfecŃionare. limbi. Astfel E. volumul informaŃional legat de educaŃie şi sănătate. dar tinerii găsesc resurse şi capacităŃi pe aceasta linie. Miller se referă la câteva situaŃii ocupaŃionale treptate şi progresive: profesioniştii cu pattern-uri stabile. valorificând capitalul pus în joc de cei doi parteneri în mod diferit. se restrâng activităŃiile de loisir. Cauzele obiective Ńin de atenŃia de lucru (sănătoasă sau nu). duritatea (agresivitatea). tânărul trebuind să se împace cu situaŃii în care va avea roluri secundare şi cu momente de suprasolicitare. Oferta de capital al femeilor vizează preponderent capitalul estetic. o şcoală. Acest şoc al realităŃii poate fi determinat de aşteptările firmelor în raport cu noii angajaŃi. oficiale şi semioficiale cu colegii.2. În integrarea profesională a tinerilor şi în reuşita pe plan profesional. o facultate. un sport. idealurile şi aspiraŃiile individului. cei cu pattern-uri instabile ce nu se stabilizează niciodata la un loc de muncă. Williams aminteşte de: integrarea civilizatoare (la gradul de apartenenŃă).32 ani) Subidentitatea profesională este pentru majoritatea tinerilor prima care începe să se construiască şi să aibă o foarte mare aloare pentru ei. integrarea culturală (la varietatea de informaŃie culturală). aroganŃa. O serie de autori vorbesc de şocul realităŃii în contactul cu lumea profesiunilor. fiind influenŃată atât de factori obiectivi cât şi subiectivi. erotic şi intelectual Page 14 of 49 . anularea biografiei de eforturi şcolare anterioare. Subidentitatea maritală este deasemenea evidenŃiată. subalternii.32 ani) în activitatea profesională. Se modifică programul familial. se realizează după adaptarea la cerinŃele muncii. superiorii. Subetapa de intensificare a adaptării (28. minciuna. fie corelarea cu domenii profesionale de perspectivă. În familie cresc responsabilităŃile educative şi gospodăreşti se fac eforturi de mărire a confortului. organizarea locului şi procesului de muncă. Subetapa de intensificare a adaptării profesionale şi familiale (28. intregrarea socială. competenŃele conducătorilor. creşte timpul de supraveghere a copiilor. alcoolismul. Tânărul va trebui să facă eforturi să se integreze în programul de lucru. să-şi adapteze capacităŃile fizice şi psihice la acestea. defecte precum lenea. cei cu pattern-uri de carieră concurenŃială.

3. valorizând mai bine relaŃiile cu cei din jur. posibilitatea de imagine a cuplului. Decizia de a avea primul copil creează disconforturi fizice. expozitii. de gusturi. etc. ViaŃa în familie se stabilizează. Subetapa de stabilitate profesională (32-35 ani). Vârstele de căsătorie au suferit o modificare importantă. Datorită creşterii nivelului general de şcolarizare s-au omogenizat căsătoriile din punct de vedere cultural. loisir-urile se lărgesc (teatru. dereglează adaptarea tânărului şi dezvoltarea armonioasă a personalităŃii sale. furt. care guvernează toate acŃiunile sale. Familia pune probleme de mentalitate ale partenerilor. aptitudinale. tendinŃe impulsive. atât în planul familiei. cultural. PrezenŃa copilului determină o reorganizare a familiei la condiŃiile generale. Factorii economici constituie însă un element dezarmant pentru multe încheieri de căsătorii.2. Ei doresc un statut diferenŃiat şi depun eforturi pentru o exprimare complexă a însuşirilor de personalitate. ApariŃia unui copil în familie conştientizează mai bine statutul de părinte şi se Page 15 of 49 . ce este destul de accentuată între 25 -30 de ani. intelectuale motivaŃionale. stil de viaŃă. Inadaptările profesionale şi familiale se menŃin relativ ridicate în perioada tinereŃii. datorită asigurării pregătirii profesionale. InvestiŃia de capital prin mariaj vizează mai ales confortul biologic. La bărbaŃi preponderent este capitalul social. filme. ocupaŃionale şi axiologice. Dereglările de personalitate se reflectă în toate formele de activitate. pot determina atitudini de înşelătorie. în sensul creşterii vârstei.4 Tipuri de conduită parentală Calitatea vieŃii de familie este influenŃată de integrarea familială. Constituirea identităŃii trece printr-un amplu proces de restructurare ca urmare a dilatării subidentităŃii familiale. proiectând în viitor destinul existenŃei lor. cu risc ce implică modificări în programele de lucru.sociale. fapt pentru care subidentitatea parentală presupune asumarea unor roluri nu numai formal ci cu preluare de responsabilităŃi. stări depresive. se caracterizează printr-o experienŃă profesională amplă de responsabilităŃi speciale pe linie profesională şi extindere a relaŃiilor oficiale pe verticală. prostituŃie. deprinderi. Subetapa de stabilitate profesională (32–35ani). concedii). 3. Pe acest plan. 3. Copiii entrofici asigură optimizarea mediului familial oferind motiv de bucurie. acumulării de capital profesional şi social.(mai puŃin pe cel social şi economic). vagabondaj. orientându-se spre InvestiŃia în copii este nereturnabilă la investitor.. copiii contribuind la coeziunea familială. incidenŃa infracŃionismului. PersistenŃa stărilor conflictuale şi de frustrare. care manifestă stabilitate. Tatu). Într-o familie în care domneşte buna înŃelegere şi stima reciprocă. de nivel de cultură. Tinerii sunt sensibili la ameliorarea perceperii de sine şi la felul în care imaginea lor este reprezentată de ceea ce cred ceilalŃi despre ei. profesional şi economic. Activitatea profesională acŃionează asupra activităŃii psihice senzoriale. generând încrederea în rolul de părinte. şi se pot consolida în deprinderi negative în relaŃionarea cu cei din jur. psihic şi material. îi determină la acŃiune. vandalism. atenuând stările de disconfort. copilul ocupă un loc central. cât şi în planul social ( Cornelia .

conform dicŃionarului de pedagogie. să călăuzească. deoarece acesta se simte spionat şi strict supravegheat. cârcotaşi sau neascultători hiperactivi. PărinŃii resemnaŃi. PărinŃii sunt profesorii copilului înainte de şcoală. furios. indulgenŃi. incapabil să ofere ceva. ) sau prea severi vor avea deseori copii cuminŃi. Personalitatea părinŃilor stă la baza structurii autorităŃii pe care o impune o familie. Asemenea părinŃi întipăresc în mintea copiilor repere foarte precise în timp şi spaŃiu. agresiv. Dacă conflictele de autoritate continuă. Atitudinea părinŃilor poate determina întreaga atitudine ulterioară a copilului faŃă de ei şi faŃă de orice fel de autoritate. îl vor face despotic. de a obliga să fie ascultate. constituie un mediu patogen pentru el. fără nici o abatere şi fără să Ńină cont de particularităŃile individuale ale fiecăruia.. PărinŃi boemi: aceştia lasă copiii mai mult în seama altor persoane sau în voia lor.acumulează experienŃă pentru îndeplinirea acestui rol. să direcŃioneze. dependenŃi. să corecteze şi să încurajeze. PărinŃii ciclici. Martin Cohen spune că sentimentul de siguranŃă este dat de autoritatea părintească şi că pe copii îi înspăimântă lipsa acesteia. care pot ajuta la înŃelegerea lumii înconjurătoare. Copilul încăpăŃânat este oglinda unui adult ce se comportă inadecvat. PărinŃii anxioşi: fac ca asupra copilului să planeze o presiune. îşi trădează propriile dificultăŃi şi-şi dezorientează copilul. să conducă. obişnuinŃele lor. păstrarea regulilor de convieŃuire. incontrolabili. PărinŃi rigizi: impun copiilor propriile idei. Deoarece din gesturile sale se naşte teama. copilul ajunge la un fel de deposedare de el însuşi. Tinerii părinŃi încearcă să-şi disciplineze copiii abordând atitudini diferite: părinŃi autoritatri. modul de a trăi şi a vedea. Autoritatea. ai să te murdăreşti. evidenŃiind şi consecinŃele acestora asupra personalităŃii copilului. Una dintre cele mai mari nevoi ale copilului este să aibă nişte părinŃi care să-şi înŃeleagă poziŃia autoritară în planul dinamic al unei familii. ExperienŃa în creşterea şi educarea copiilor este redusă şi de aceea se pot adopta atitudini prea rigide sau prea lejere. dar inhibaŃi. de a trece la fapte sau de a lua decizii finale”. se poate ajunge la o adevărată predispoziŃie la delincvenŃă. de aceea. lipsa unor puncte de reper în viaŃă şi a unei baze suficiente care să le garanteze un sentiment de securitate. înseamnă “puterea sau dreptul de a da ordine. severi. NeînŃelegerea în privinŃa atitudinii care trebuie adoptată faŃă de capriciile copilului. a regimului zilnic de masă. hiperprotectivi.. odihnă şi a unui exemplu al adultului este deosebit de important. Dacă însă rigiditatea se combină cu o îngustime de vederi şi de interese. opinii. care oscilează între „da” şi „nu”. agresivi. iar mai târziu o sărăcie a personalităŃii. vor apărea drept consecinŃe în dezvoltarea copiilor unele atitudini de infantilism şi renunŃare. PărinŃii prea temători ( nu te duce acolo că ai să cazi. Page 16 of 49 . Ca o consecinŃă poate să apară la copii o “lipsă de prezenŃă” care să provoace o delăsare morală. PărinŃii trebuie să fie un exemplu. care nu refuză copiilor nimic. Rose Vincent prezintă următoarele tipuri de conduită parentală.

exigenŃele cele mai nemăsurate alternează brusc cu perioade de libertate totală. căldura şi controlul. Becker * pune în evidenŃă patru stiluri parental. acceptă cu uşurinŃă aprecierea adulŃilor. Autoevaluarea are un curs. fie spre hipervalorizare. Dacă copilul nu are sprijinul unei personalităŃi puternice. stiluri de acŃiune educaŃională la nivelul familiei.PărinŃii infantili: refuză să se autodefinească în calitate de părinŃi şi se retrag din faŃa oricărei responsabilităŃi. iar imaginea ce o au despre ei aparŃine altora. suportul emoŃional şi anxietatea. iar faŃă de copii se manifestă cerinŃe înalte în paralel cu o atenŃie afectivă crescută. el va prezenta adesea o stare accentuată şi continuă de descumpănire. în care se manifestă un control exagerat.Stilul dictatorial. Activitatea educativă prezintă multiple neregularităŃi. De cele mai multe ori măsurile de disciplinare le ştiu din experienŃa proprie sau la deduc intuitiv şi rareori cunosc principii ştiinŃifice şi pedagogice. în care domină lipsa de toleranŃă şi frustrare. părinŃii adoptând o poziŃie prea apropiată de cea a copilului. Drept consecinŃă. la baza cărora stau. copiii se structurează ca personalităŃi ce îşi dezvoltă o competenŃă socială scăzută. Copiii evoluează spre o personalitate în care domină o toleranŃă excesivă cu dependenŃă de părinŃi sau de persoane adulte. care stau la baza ei. fiecare părinte revărsându-şi fără nici o rezervă întreaga lui afectivitate. controlul.educaŃionale prin analiza factorilor de “ căldură şi control”. Copiii pot avea o predispoziŃie spre intoleranŃă şi impasivitate. dar pe negativ. de regulă. cu cerinŃe mai mari din partea părinŃilor şi cu afectivitate puŃină. ceea ce duce la dezvoltarea independenŃei şi responsabilităŃii. 4. cu un slab control emoŃional şi cu o motivaŃie scăzută. dar cu căldură redusă. Ei vor dobândi o mai mare competenŃă socială însoŃită de o mai bună adaptare bazată pe o autoapreciere realistă. PărinŃii incoerenŃi: se caracterizează printr-o mare instabilitate privind modul de relaŃionare cu copiii. ce cumulează cei doi factori. nu manifestă iniŃiative de angajare în activităŃi şi în moduri de relaŃionare cu cei din jur. PărinŃii prea tandri: creează. iar educaŃia prezintă valenŃe scăzute. cultivând totuşi un anumit sentiment de vinovăŃie. pe măsură ce cresc. Nu îşi asumă responsabilităŃi şi manifestă Page 17 of 49 . în care căldura este accentuată dar. în schimb. ca urmare a dezinteresului părinŃilor. 2. 1. fiind. controlul parental este foarte scăzut sau neresimŃit de copil. nu dispun de criterii precise de autoevaluare. 3. a unor comportamente deviante pe linie sexuală. prea absorbiŃi de propriile lor probleme de afirmare personală. un climat prea încărcat de stimulente afective. PărinŃii prea indulgenŃi: nu manifestă nici un fel de limită şi nici un fel de rezervă în a acorda copilului tot ce acesta îşi doreşte. Se dezvoltă. Această depărtare se anulează uneori brusc. fie spre invalorizare din lipsa unor modele ale criterilor. Stilul autoritar. Asemenea atitudini pot favoriza uneori conturarea la copii. în contribuŃii diferite. de regulă. astfel. Stilul neglijent. printr-o identificare exagerată. copilul nu va putea mai târziu să suporte nici o frustrare. Drept consecinŃă. În aceste condiŃii. în sensul că se manifestă puŃină caldură şi control. MulŃi autori de specialitate subliniază importanŃa şi validitatea stilurilor parentale pentru educaŃia copiilor şi evoluŃia lor ulterioară. când din nou se cumulează cei doi factori. copiii părinŃilor infantili riscă să nu aibă prea mare încredere în forŃele proprii şi să fie dependenŃi şi uşor influenŃabili. Stilul permisiv. care să se substituie părinŃilor.

nu menŃine şi nu duce mai departe eforturile copilului. iar rezultatele disfuncŃiei familiale se situează undeva între cei doi poli: hiperprotecŃie şi neglijare. nivelul de educaŃie al părinŃilor. ExistenŃa unui copil poartă o semnificaŃie pozitivă. În condiŃii normale acest lucru nu Page 18 of 49 .212 ) Familiile dezorganizate au în mod caracteristic tiparul de comunicare afectat. controlul vieŃii acestora. respectul mutual pentru drepturile fiecărui membru. Astfel relaŃiile oferă contextul în care se dezvoltă toate funcŃiile psihologice ale unui copil. Stabilirea relaŃiilor este una dintre cele mai importante sarcini ale copilăriei şi rămâne o sarcină pentru întreaga viaŃă. însă complică relaŃia bidirecŃională dintre soŃi.F. iar membrii ei se declară satisfăcuŃi de rezultatele interacŃiunilor.. pentru că. chiar dacă este diferit. coaliŃiile dintre membrii familiei. Socializarea copiilor nu este un proces într-un singur sens. Un potenŃial nu devine realitate dacă cel care îngrijeste copilul nu oferă sprijin. Toate funcŃiile psihologice se dezvoltă în context social.copil. cele mai importante persoane de referinŃă cu mediul extern. în timp ce relaŃiile presupun continuitate în timp. interacŃiunile părinŃi-copii au mult de suferit. AlianŃele. pe care acesta le posedă la începutul vieŃii sale într-o formă slabă. RelaŃiile sunt afaceri în două sensuri. valorile morale care sunt transmise noilor generaŃii îşi pun amprenta pe relaŃiile vieŃii de familie. restructurându-i activitatea.5. InteracŃiunile sunt fenomene de tipul “aici şi acum”. Verza. ca şi ostilitatea lor au un rol deosebit în direcŃionarea comunicării. impunând o modificare adaptativă. (Verza. transformând-o într-una tridimensională. pot sprijinii sau frâna dezvoltarea capacităŃilor copilului. Astfel un părinte care loveşte în mod repetat un copil în timpul mai multor contacte este descris ca având o relaŃie abuzivă cu acel copil. 3. în familiile cu un nivel de cultură mai ridicat există o atitudine mai liberală privind independenŃa şi iniŃiativa copilului. În situaŃiile în care între soŃi intervin tensiuni. Familia poate influenŃa copilul pe multiple căi. de la părinte la copil. Într-o familie în care domneşte o atmosferă de stimă reciprocă. PărinŃii. În general.impulsive şi fac abstracŃie de opinia celor din jur. echilibrul familiei este sever tulburat de existenŃa conflictelor.comportamente fluctuante şi labile. ca şi efectul părinte. nedezvoltată şi lipsită de structură. dar şi toate celelalte persoane de referinŃă implicate în educaŃie. Când interacŃiunile dintre oameni formează secvenŃe consistente în timp. Copilul îşi exercită influenŃa asupra familiei. Familia ca sistem Mediul în care trăieşte şi se dezvoltă copilul. oricât de puternic ar fi motorul genetic responsabil de emergenŃa noilor abilităŃi şi de tranziŃia spre noi niveluri de funcŃionare. p.. copilul ocupă un loc central. frecvent agresiv. efectul pe care îl au copiii asupra părinŃilor este la fel de mare. ci este un proces în două sensuri ( de la părinte la copil şi de la copil la părinte)..E. tragem concluzia că există un anumit tip de relaŃii.

TranzacŃiile repetate stabilesc pattern-urile legate de cum.). dar şi cu sistemele adjuncte ( sistemele de care depind membrii primului sistem. Subsistemele familiei sunt: subsistemul adulŃilor(marital). Fiecare dintre membri familiei contribuie la dezvoltarea şi întărirea acestor aşteptări. Un sistem este un ansamblu de elemente aflate într-o ordine nonîntâmplătoare. Holiştii sunt de părere că întregul este mai mult decât suma părŃilor. locul de naştere părinŃilor. de o fineŃe şi o complexitate mult mai mare decât suma funcŃiilor subsistemelor componente. Nu doar copilul este cel care influenŃează echilibrul familial. importantă fiind mai ales interacŃiunea dintre ei. Feed-back-ul pozitiv semnalizează nevoia de a modifica sistemul. când şi cu cine se relaŃionează. impusă de Ńeluri considerate de părinŃi demne de sacrificiile lor. mai ales luând în considerare adevărul demonstrat de psihopediatri şi anume că interacŃiunea dintre două persoane se schimbă îm prezenŃa celei de-a treia. sociale şi culturale.. Pentru a înŃelege dezvoltarea unui organism trebuie analizată starea prezentă a individului în relaŃie cu setul complex al schimburilor dintre individ şi sistemul lui primar ( primul sistem. chiar dacă este vorba de duplexul mamă-copil. referitor la expectaŃiile reciproce ale unor membri. poate dezvolta diferite funcŃii globale. datorită unei perturbări. având anumite funcŃii şi încercând să menŃină un anumit echilibru în interiorul ei. Atunci când este vorba de probleme legate de relaŃii. psihologice. Atomiştii sunt de părere că orice întreg poate fi divizat şi analizat în părŃile componente. Sistemul familial operează prin intermediul pattern-urilor tranzacŃionale. altul idiosincratic. vecinii. Fiecare familie are pattern-urile ei de funcŃionare care sunt menŃinute prin două tipuri de constrângeri: unul generic referitor la regulile universale care guvernează organizarea familiei ( ierarhia puterii). şcoală. sistemul cu care individul are primele schimburi). care funcŃionează pe baza unor reguli şi dispune de homeostazie. cei ce-l îngrijesc. sistemul considerat ca un tot. există o altă persoană asupra căreia să ne concentrăm şi avem tendinŃa de a vedea problemele altora şi uităm că orice problemă legată de o relaŃie este comună. Conform teoriei lui Bertalanffy sistemul este mai mult decât suma părŃilor. precum şi în relaŃiile existente între aceste părŃi componente. Astfel familia este mai mult decât suma membrilor ei componenŃi. subsistemul parental. în timp ce feed-back-ul negativ semnalizează nevoia de a reechilibra sistemul. iar persoana care se interpune este tatăl copilului. (Munteanu Ana) Conceptul filozofic de holism este diametral opus atomismului. comunitatea religioasă.duce la un dezechilibru familial ci doar la o nouă organizare. iar funcŃia lor este de a regla comportamentul membrilor familiei. Familia foloseşte şi ea mecanisme de feed. Preocuparea fiind mai ales de a distribui vina uitând că munca în echipă se bazează pe o abordare comună. Page 19 of 49 . Orice modificare la nivelul unui subsistem duce la modificarea întregului sistem. pentru a-l face să evolueze.. Psihologia dezvoltării promovează o abordare sistemică şi holistică a organismului uman. Datorită interdependenŃei structurilor componente. locul de muncă. subsistemul fraternal. care se realizează după anumite reguli. locul unde este crescut individul. văzut simultan în dimensiunile lui biologice. Cuplurile au tendinŃa de a discuta cel mai mult atunci când există o ruptură sau o problemă de rezolvat.back prin care îşi menŃine stabilitatea şi echilibrul dinamic.

Astfel tânărul este determinat să adopte atitudini comune şi corelate cu cei din jur pentru a menŃine coeziunea familiei. Multe dintre convingeri sunt preluate de la modul în care părinŃii noştrii alcătuiesc un cuplu şi generalizăm aceste comportamente. pentru că ne sprijină. se consolidează. îl ancorează în responsabilităŃi şi îi crează o expansiune pe linia autorealizării. dar poate cuprinde şi bunicii. dar şi tipul de limite pe care le aveŃi vis-à-vis de valorile importante. dar flexibile pentru a se proteja de nevoile celorlalte subsisteme. Page 20 of 49 . astfel încât persoana să funcŃioneaze pentru a-i ajuta pe alŃii să se simtă în largul lor. Fiecare subsistem are nevoie de graniŃe clare. dar indiferent de organizarea la care se ajunge trebuie ca partenerii să se asigure că funcŃionează pentru întreaga familie. a-i ghida şi de a-i disciplina. a comunica. şi fără a-şi epuiza resursele. RelaŃiile cele mai pline de satisfacŃie presupun a împărtăşi. Rolurile şi statutele noi îl individualizează pe tânăr.Subsistemul marital include de regulă diada soŃilor. Armonizarea cu cealaltă persoană în ceea ce priveşte aspectele importante. cel mic încă mai este îngrijit şi ghidat. suportul reciproc. Orice influenŃă exterioară asupra copilului are efecte asupra subsistemului parental. Rolul preponderent este acela de a modela intimitatea şi angajamentul. Astfel sprijinul trebuie să fie reciproc. Majoritatea avem o atitudine pozitivă faŃă de propria persoană atunci când obŃinem ceea ce ne dorim. dar şi pentru a fi capabil să negocieze şi să interacŃioneze cu acesta. idei pe care le acceptăm în ciuda evidenŃei contrariului. Principalele abilităŃi necesare pentru a îndeplini acest rol sunt complementaritatea şi acomodarea reciprocă. pentru că altfel partenerul devine o resursă pentru a-l ajuta pe celălalt şi nu primeşte nimic în schimb. ajungându-se la resentimente. Subsistemul fraternal include copiii din familie şi le oferă acestora primul grup social în care sunt cu toŃii egali. Încrederea înseamnă să fi onest în legătură cu ceea ce alegi să spui. competiŃia. a învăŃa multe despre ceilalti membri. există o diferenŃiere a rolurilor şi mai accentuată. În familiile cu mulŃi copii. O familie nu poate dăinui fără un anumit grad de încredere. Schimbarea socială a mai răsturnat din aceste convingeri şi valori. Rolul lor este de a-i creşte. Valorile însoŃesc convingerile. Iar atunci când partenerul ne ajută să realizăm ceea ce dorim. prin atragerea unui copil în interiorul acestui subsistem sau la izolarea copilului de către cuplu marital. în timp ce fratele mai mare poate experimenta deja contactele şi contractele cu mediul extrafamilial. dar şi asupra celui marital. Se spune că în spatele fiecăr bărbat puternic se află o femeie puternică. în legătură cu limitele minime şi maxime pe care le stabiliŃi pentru copii. adică o sau un partener care îl ajută şi îl susŃine. Acest lucru poate duce la destabilizarea cuplului marital. Complementaritatea permite fiecăruia să „ofere” fără a avea sentimentul că „pierde”. Subsistemul parental apare atunci când se naşte primul copil şi cuprinde de obicei părinŃii. Atingerea unui scop important face minuni in ceea ce priveşte imaginea noastră despre noi. dar şi părinte pentru copil şi nu întotdeauna aceste funcŃii pot fi întrepătrunse eficient. De multe ori apar dificultăŃi deoarece adultul devine în acelaşi timp partener în diada maritală. legătura cu el se întăreşte. Aici copiii învaŃă cooperarea. negocierea.adică regulile de lucru.

James a semnalat stabilizări funcŃionale până la 60 – 70 ani. Tot după 40 de ani are loc un declin al vederii. a mai tuturor tipurilor de senzaŃii şi percepŃii. mai uscata apar cearcanele mai accentuate sub ochi şi riduri sub colŃul extern al ochilor. Unii autori ca Muller Hegemann consideră că scăderea performanŃelor cu vârsta au loc din cauza nicotinei. Există două aspecte: îmbătrânirea şi patologizarea. cofeinei. De exemplu la 25 de ani se pot insuma cam 2. deşi după 55 de ani se manifestă dureri surde ce se prelungesc în timp şi sunt de natură artritică şi reumatică. Page 21 of 49 . După 40 de ani forŃa fizică scade uşor descreşte energia cu atit mai mult cu cât inima si plămânii intră într-o fază de micşorare a capacităŃii de pompare a sângelui. descreşte tonusul muscular. Are loc o creştere a regiunii pântecelui ceea ce duce la modificările siluetei. sociale. somniferelor etc.1. la 65 de ani cam 35 de zile. Ca urmare. ceea ce va face necesară purtarea de ochelari. a numărului de zile de îmbolnăvire. Dealtfel.5 zile de boală anual. Aşadar dezvoltarea senzorială se realizează la vârstele adulte sub influenŃa antrenării caracteristicilor discriminative. mai ales la persoanele sedentare. CapacităŃiile senzoriale se dezvoltă în anumite direcŃii sub influenŃa profesionalizării şi se deteriorează sub influenŃe convergente biologice şi de suprasolicitare. Acest fapt determină o reajustare a aşteptărilor şi obiectivelor de lungă şi scurtă durată. efectele se repercutează mai ales în creşterea caracteristicilor discriminative şi de identificare ale capacităŃilor senzoriale antrenate şi scăderea relativă a pragului absolut minimal. BărbaŃilor li se răreşte părul. Dezvoltare generală şi subetapele vărstelor adulte Fiziologic perioadele de creştere sunt dominate de procesele anabolice. de confort care devin numeroase şi responsabile la adult. partea cea mai perisabila se afla la nivelul cortexului şi a creierului mic. Pe plan profesional se ating expectaŃii mai înalte sau devine mai clară imposibilitatea de a accede la un anumit post. sistemul nervos autonom este extrem de rezistent la procesele de involuŃie. Igiena mintală şi psihosomatica văd această relaŃie ca esenŃială. fie locuinŃa fie partenerul de viaŃă. chiar şi a celor dureroase. FuncŃional. După 50 de ani scade capacitatea de observare vizuală şi de accea mulŃi oameni utilizează lentile de contact sau ochelari. În întreaga masă a creierului. activitatea intelectuală este alimentată şi întreŃinută de solicitările permanente profesionale. creşte cantitatea de grăsimi. iar cele de îmbătrânire de catabolism. Perioada vârstelor adulte 4. Numarul neuronilor care se distrug în masa creierului creşte după 25 de ani. culturale. Au loc schimbari relativ importante în structura generală a caracteristicelor psihice. ceva mai marcant. MenŃinerea vigorii fizice. CerinŃa de schimbare este atât de mare încât s-a răspândit ideea că între 40 – 50 de ani omul îşi schimbă fie slujba.4. Pe de alta parte H. In schimb. un fel de îmbătrânire a vârstelor. Apare o creştere deşi nu prea este evidentă. apar firele albe. alcoolului. solicitarea opŃională a sistemului nervos şi a sistemului muscular influenŃează şi vigoarea psihică. B. Cele mai bune performanŃe de forŃă şi durată se manifestă între 20 – 29 de ani. estimaŃia artistică şi estetică a vederii este în creştere până foarte tirziu. Hipotalamusul este activ şi în progres şi peste 60 de ani. Pielea devine mai puŃin colorata. Auzul scade şi el dar mai puŃin evident. Există însă sisteme de regresie chiar in perioadele de cea mai intensă creştere. Embriologii semnalează degenerari ale unor zone cerebrale chiar la embrioni.

J. în telefonie căpătând amprente de profesionalizare. Oamenii adulŃi ştiu să dozeze forŃele interioare mai bine. memoria adultului este îndreptată spre obiective. fixarea şi Page 22 of 49 . Există probleme ale memoriei de scurtă şi de lung durată. Memoria de scurtă durată se deteriorează mai substanŃial în cazuri de şocuri. ceea ce contribuie la reducerea vitezei de excitaŃie vizuală. Dintre componentele memoriei. problemele cheie legate de activitatea profesională specifică. fiind foarte activ la inginerii constructori. auzul fiind foarte sensibil la efectul îmbătrânirii. Deosebit de mult se dezvoltă volumul şi distribuŃia atenŃiei. boală. Efectele vârstei asupra sistemului vizual apar începând cu vârsta de 40 de ani pentru structura optică şi de la 60 de ani pentru structura retiniană. Aceste modificări ale pragului de luminozitate se corectează prin iluminaŃii de sura mai strategic asezate pentru activităŃi de lectură. stări de tensiune. geologii au forme de miros asociate cu văzul şi sensibilităŃi prin intermediul cărora simt apropierea furtunii. M. Astfel declinurile nu au aceeaşi semnificaŃie înainte şi după 60 de ani. posedă un fel de autoreglaj optimal derivat din experienŃă. are supleŃe. care modifică şi slăbeşte activitatea auditivă. marinarii. din industria mobilieră etc. Exista totuşi şi persoane care văd normal până la 50 – 60 ani. Senibilitatea tactila are o curbă lentă de descreştere după 45 de ani. astfel incât să obŃină performanŃe de concentrare a atenŃiei pe perioade îndelungate. Auzul este solicitat în mod predilect în unele profesii cum ar fi: cele muzicale. Creşte în perioada primei maturităŃi. că de fapt. Buhler consideră că rapiditatea capacităŃiilor cognitive scade la aproximativ 30 de ani. la muncitorii de confecŃii. Consumul de băuturi. Foarte dependentă de structura solicitărilor de viaŃă. iar precizia în jurul vârstei de 40 de ani şi mai evident după 50 de ani. La 35 – 40 de ani ştiu să transpire şi să autoregleze bătăile cordului. Tactul se profesionalizează. Aceasta scădere este mai evidentă în cazul în care concentrarea atenŃiei este solicitată o perioade mai îndelungată fără întrerupere. Între 20. Maximul de utilizabilitate se consideră a fi atins la 25 de ani. În genere omul nu are un miros prea dezvoltat. Totuşi. se menŃine în a doua şi scade discret ulterior. şi prin protejare vizuală. precum şi statul în camere neaerisite degradează mirosul în jurul vârstei de 40 de ani. Birren consideră că între 20 – 60 de ani are loc scăderea de 10 – 20% a reactivităŃii senzoriale generale. memoria la adult atinge apogeul dezvoltarii sale. prezenŃa unor zăcăminte. Există însă în numeroase profesii o poluare de zgomote.60 de ani are loc o micşorare continuă a cantităŃii de lumină ce pătrunde în pupilă şi o scădere a capacătăŃii de acomodare a cristalinului. de educaŃie muzicală. AtenŃia între 30 – 35 de ani scade ceva mai evident. Mirosul se perfecŃionează şi el în anumite profesii. Tactul este simŃul de maxima erotizare. cosmetică. desenat etc. Memoria se restructurează sub influenŃele profesiunii. cei ce lucrează în industria chimică. fapt evident şi după 35 de ani. Acuitatea auditiva este de maxima intensitate între 10 – 14 ani. E. scris. Stepanova consideră. I. la cei ce lucrează cu motoare sau în mine. iar între 30 – 50 de ani mai discret. urmează o scădere foarte lentă ca după 40 de ani să aibă loc o scădere mai evidentă. Se reŃin incidentele critice.

Studiile lui Stepanova pe 2300 persoane între 18 – 40 ani au pus în evidenŃă că există două perioade ale dezvoltării intelectuale şi anume : între 18 – 25 ani şi 26 . că aceştia nu au avut căderi ale ambelor variabilelor inteligenŃei. copilaria şi tinereŃea. Page 23 of 49 . manualitate şi deprinderi psihomotorii. atenŃiei. Dintre tipurile de memorie. În ceea ce priveşte inteligenŃa în perioadele adulte. (1953) în „Die Entwicklungsphasen des menschlichen Lebens”. memoriei. dar şi de intervenŃie a factorilor biologici (Ursula Schiopu. În acelaşi sens. condiŃii şi evenimente ce au modelat felul de a găndi. de stil de viaŃă. de cât de mult este obişnuită persoana cu mişcarea. adultul este marcat de de mentalitatea şi stilul de viaŃă. care au analizat stadiile adulte. a fi şi a acŃiona. Din punct de vedere al receptivităŃii de învăŃare. preocupare obiectivă. obiectivare de sine. securitate emoŃională fundamentală. Verza E. AdulŃii care se antrenează şi Ńin la mişcare rămân vioi în achizitionarea de mişcări. există anumite condiŃii ce şi-au pus amprenta asupra dezvoltării în copilărie şi adolescenŃă adulŃilor. relaŃii şi raporturi intime. realizează o periodizare a vârstelor punând accentul pe vârstele adulte. Astfel. de statute şi roluri sociale pe vărste. De aceea există diferenŃe privind potenŃialul psihic uman de la o etapă la alta de viaŃă. se caracterizează prin învăŃarea inclusiv şcolară. perioadele se manifestă astfel: 1. când stăngacia şi neîdemânarea devin mai evidente. armonie relativă cu propriile achiziŃii din experienŃa personală. există date divergente numeroase. respectiv la comprehensiunea verbală şi raŃionament inductiv.păstrarea au o foarte mare longevitate în memoria de lungă durată. În acelaşi timp.) Au loc forme de exprimare de maximă forŃă şi energie. iar cunoştinŃele ating maximul la 40 de ani cu posibilitatea de achiziŃie până la 60 de ani. Moers H. Ele se referă mai ales la ipoteza descreşterii potenŃialităŃii intelectuale în jurul şi după 40 de ani. Adultul este făuritorul principal al vieŃii sociale şi al progresului. Rolul antrenamentului este foarte important în tipologia învăŃării chiar şi la vârstele adulte tardive. Schaie arată într-un program de studiu al inteligenŃei pe 500 de SubiecŃi. cea logică este mai rezistentă. Prima perioadă a vieŃii. Există totuşi un procent de până la 30 % de persoane peste 50 de ani cu îndeminări relativ nealterate şi capacităŃi de învătare psihomotorie bune. experienŃă şi insistenŃă în domeniu. Unii consideră că vigilenŃa este maximă la 30 de ani apoi descreşte. ÎnvăŃarea psihomotorie implicată în formele de activitate curentă se află în plantou până la 55 ani. Recunoaşterea şi reproducerea devin ceva mai puŃin prompte după 55 ani. există evoluŃii socioprofesionale şi ocupaŃionale. vârstele adulte fiind numite şi vârste active. dimpotrivă a înregistrat uşoare creşteri datorate acumulării de experienŃă. Se consideră că în dezvoltarea inteligenŃei este inplicată o influenŃă mai mare culturală şi socială. diferenŃe de aspiraŃii profesionale. criteriile de periodizare fiind puŃin neclare. CreaŃia cere eforturi. Depinde de experienŃa anterioară. cuprinsă între 0 şi 20 de ani. Psihologii mai cunoscuŃi. Allport Gordon a enumerat câteva trăsături specifice adultului: conştiinŃa de sine largă. de copilăria şi adolescenŃa lui din deceniile trecute. cea mecanică prezintă semne de scădere între 40 – 45 de ani.40 ani cu anumite momente de vârf ale inteligenŃei. au încercat să identifice unele aspecte diferenŃiatoare.

4. interiorizarea caracterului definitiv al propriului destin. 3. 5. 3. atitudinile sunt dimensiunile psihice cele mai sensibile. În această perioadă dispare interesul pentru învăŃare. A patra perioadă a vieŃii. ocupaŃiile cu monotonia propriei vieŃi cotidiene. se dezvoltă şi se complică planul mental şi al simbolurilor. iar structura relaŃiilor de muncă sociale şi de familie reprezintă tipul fundamental de relaŃii.C. mijlociu şi adultul tardiv. D. 2. Astfel tipul fundamental de activitate îl reprezintă expansiunea cumulativă în caracteristicile muncii profesionale şi în ierarhia posturilor de muncă. A doua perioadă a vieŃii. tinereŃea. involuŃia. a familiei ca unitate. în care apare criza de autocunoaştere şi este cuprinsă între 45 şi 55 de ani fiind cea mai puternică periodă de crize.Verza folosesc drept criterii de diferenŃiere tipul fundamental de activitate şi tipul de relaŃ ii implicate. 55 de ani. caracterizată ca cea mai scăzută perioadă de receptivitate prin instruirea adulŃilor. Thomae H. interiorizarea lumii şi imperfecŃiunile ei. 6. sau tată la 30 sau 70 de ani. A cincea periodă a vieŃii. U. este prima perioadă a bătrâneŃii.2. trebuie să se aibă în atenŃie rolurile. a treia perioadă adultă. sarcinile care maturizează în sensul implantării omului în sarcinile şi responsabilităŃile sociale. a doua perioadă a bătrâneŃii. A treia periodă a vieŃii. Şchiopu şi E. deoarece sunt influenŃate de toate evenimentele vieŃii sociale. perioada celei mai înalte productivităŃă. Clarence J. dar se exprimă particularităŃi şi în dezvoltarea senzorială. R. miezul vieŃii umane. între 21 şi 30 ani. prin uzura datorată îmbătrânirii etc. femeile sunt mai dependente de evoluŃia familiei care marchează ciclurile vieŃii lor. M. prima perioadă adultă dominată de tinereŃe. a considerat ciclurile vieŃii ca fiind axate pe ciclurile de apariŃie şi cerştere a copiilor. se caracterizează prin declin compensat. Page 24 of 49 . sociale ale personalităŃii adulte. importante fiind influenŃele culturale. perioadă în care domină autoinstruirea. Bergler (1959) s-a referit la faptul că. Miles analizând stadiile adulte. a doua perioadă adultă. începe la 20 de ani şi se caracterizează printr-o mai mare armonizare. glandulară. A şasea perioadă a vieŃii. L. C. în perioada vârstelor adulte. atrage atenŃia asupra faptului că. dar mai ales de: concurenŃa socială şi profesională. maturizarea. stabilizare şi maturizare . situaŃia familială. decesul. nervoasă. Cain consideră că una este să fi tatăl unei fete de zece ani şi să posezi pattern-urile de conduită corespunzătoare. a maximei realizari. Douglas Hall subliniază faptul că. Zlate (1975) a schiŃat o împărŃire a vârstelor adulte după cum urmează: 1. este perioada adultă. Leuba stabileşte numeroase diferenŃe între adultul tânăr. AlŃi autori emit ipoteza că starea adultă este de consolidare sau că preparaŃia pentru muncă ar trebui luat drept criteriu al împărŃirii stadiale. între 31 şi 44 de ani.

deci creşte conŃinutul subidentităŃii de părinte. perioada fiind una de expansiune socială şi profesională. o perioadă critică mai ales pentru femei. Capacitatea de muncă şi randamentul se află în prim plan. Se pot diferenŃia urmatoarele subetape adulte: 1) 35 – 45 ani. Statistic aceasta perioada este perioada celor mai numeroase desfaceri de căsătorie – mai ales daca soŃii lucrează in locaŃii diferite şi fac naveta lipsind foarte mult de acasă. efectele. ceea ce va duce la interiorizări profunde. prestigiu. planuri mai complexe de vacanŃă. În perioada 40 – 45 de ani. EvoluŃia feminină este încărcată de indispoziŃii şi anxietăŃi cu substrat biologic hormonal (menopauza). Perioada de la 35 – 45 ani se imparte în două subperioade: 35 – 40 ani şi 40 – 45 ani. 2) 45 – 55 ani. Perioada adultă prelungită se caracterizează printr-o oarecare diminuare a forŃelor fizice. mai ales că primul copil poate intra în perioada pubertăŃii şi poate crea tensiuni de opozabilitate. probleme legate de intrarea acestora în şcoală aduc după sine aspecte de educaŃie şi instruire mai complicate. relaŃii sociale etc. ViaŃa profesională devine mai densă în probleme ce se resimt mai dificile şi mai complexe. Totuşi angajarea mai profundă în muncă creează un echilibru al personalităŃii.2. Creşterea copiilor.FluctuaŃia criterilor de diferenŃiere a stadiilor. Dinamica identităŃii SubidentităŃile profesionale constituie aspectul ce reprezintă persoana in perioadele adulte. Subidentitatea de soŃ şi părinte se va diminua uşor datorită faptului că copiii nu mai necesită o atenŃionare permanentă. activitate. Intrarea în perioada de pensionare echivalează cu o importantă restructurare a întregului regim de viaŃă. Se poate considera că se consumă vârsta adultă de stabilitate în care implantaŃia profesională este intensă. La 35 – 40 de ani în ierarhia profesională se ajunge la funcŃii medii. Familia poate fi confruntată cu decesul părinŃilor (bunicilor). Omul se simte in mijlocul vieŃii. În viaŃa de familie copiii încep să frecventeze şcoala. rolul de soŃ şi soŃie se cunoaşte mai bine. Toate acestea sunt foarte importante la adult. Adesea la această vârstă se mai parcurge o facultate sau un doctorat. În familie se reinstalează echilibrul. În viaŃa de familie apar probleme noi. intensă şi creatoare. inclusiv a celor adulte este foarte mare. iar opozabilitatea copiilor este tratata cu mai mult calm. 3) 55 – 65 ani. De la 45 de ani la 50 de ani în muncă rezultă gradaŃii sau gratificări ce permit mărirea confortului în familie. De asemenea apar diferenŃe în ceea ce priveşte limitele inferioare şi superioare ale fiecărei etape. ceea ce arata că familia a achiziŃionat o experienŃă pedagogică. Page 25 of 49 . activitatea e cumulativă. aştepările de evaluare (cum te aştepŃi să te evalueze altul) ca şi cele de recompense. In perioda adultă de stabilizare de la 45 – 55 ani. experienŃa profesională devine bogată la mai multe persoane. nemulŃumiri. La dilatarea şi contractarea subidentităŃii contribuie: randamentul. Familia se află în plin proces de denuclearizare. Şi această perioadă se divide în două subetape de câte cinci ani fiecare. 4. o şcoală de perfecŃionare etc.

La 55 – 60 ani numeroase profesioniste se pensionează. psihomotorii. Există o oarecare rutină reconfortantă a vieŃii de familie (tabieturile). InteligenŃa şi activitatea intelectuală . la condiŃii noi. morale. ÎnvăŃarea permanenta este sistemul de instruire direcŃionată în cicluri de scurtă durată sub diferite forme. perimare de post. Acestea reprezintă forma cea mai complexă şi nouă a învăŃării permanente. economică. intră în producŃie au proprii copii. L. ci o reorganizare şi restructurare. d). Această perimare pune puŃine probleme de reciclare unui generalist sau unui bun specialist. primii copii se căsătoresc. micşorează difernŃele de pregătire. afective şi estetice. şi cu cât specializarea e mai îngustă cu atât perimarea este mai evidentă. EducaŃia populară (prin universităŃile populare) are în vedere un evantai mai larg de pregătire culturală pentru viaŃa socială. EducaŃia permanentă numeşte toate formele de pregătire profesională în vederea perfecŃionarii exercutării unei activităŃi profesionale. 4. ViaŃa de familie se simplifică într-un fel. c). scade lent după 30 ani şi continuă să scadă lent pâna la 75 de ani. ÎnvăŃarea permanentă prelungeşte durata participării la vârsta activă prin îmbogăŃirea de cunoştinŃe şi adaptarea la schimbări. rezultată din faptul că numirea în posturi noi solicită nu numai cunoştinŃele profesiei lor anterioare ei. ceea ce modifică bugetul familiei şi programul ei. nu este o problemă de acumulare sau de completarea a cunoştinŃelor. Perimarea profesională există întodeauna în legatură cu anumite probleme speciale. nivelurilor intelectuale. DistracŃiile devin mai puŃin improvizate. Evident aceste corelaŃii şi intercorelaŃii între subidentiăŃi pot fi extrem de diferite de la caz la caz. o activitate de formare-dezvoltare permanentă a personalităŃii Procesul de învăŃare implică dimensiuni cognitive. civică.3. ÎnvăŃarea. În familie începe procesul de denuclearizare. Thordike a arătat că rapiditatea învăŃării este maximă până la 21 ani unde se stabilizează pe un platou pâna la 30 ani.In perioada de la 50 de ani la 55 ani se exprimă din nou trecerea printr-o criză de interiorizare provocată de climacterium (menopauza la femei). BărbaŃii continuă participarea lor la procesul muncii. Aceste forme de învăŃare se realizează fără o necesitate imediată. E. culturale. În schimb reciclările sunt legate direct de cerinŃele societăŃii şi ale omului inclus în subidentităŃiile sale. sau de funcŃie. ÎnvăŃarea implicată în educaŃia permanentă se adresează nivelurilor senzorio-motorii. perimarea profesională. sănătatea şi viaŃa activă favorizează menŃinerea învăŃării la adult. cât şi altele. Aceasta criză biologică este însoŃită de disconfort fizic şi are loc mai devreme sau mai târziu. afective şi motivaŃionale ale personalităŃii umane. perimarea cunoştintelor. Page 26 of 49 . b). Pentru adulŃi. În perioada sau vârsta adultă prelungită de la 55 de ani la 65 ani subidentitatea profesională şi cea socioculturală încep să se distanŃeze şi să se descarce de sarcini. perimarea de tehnici ale disciplinei. EducaŃia permanentă este cerută de : a).

Cea mai indicată tehnică de învăŃare pentru ei este discuŃia în grup. să cunoască sau să facă. trecând totul prin filtrul lor. logic şi ordonat informaŃia. afirmă cercetătorul Gardner Murphy.adultul face mai multe asociaŃii emoŃionale cu materialul factologic decât copiii. Tipul “Ce?” doresc să-şi prelucreze ei înşişi. Rareori vor mărturisi verbal sau nonverbal dacă au înŃeles sau nu explicaŃia. ● sunt mai interesaŃi de subiectele care se referă la profesia lor sau la viaŃa lor personală. al căror design de instruire trebuie să Ńină cont de următoarele: ● au nevoie să ştie de ce trebuie să ştie un anumit lucru. Tipul “Ce ar fi dacă?” solicită opŃiuni şi vor crea ei înşişi câteva în procesul de învăŃare.DiferenŃele între învăŃarea la adult şi învăŃarea la adolescent constau in: - are un grad mai înalt de curiozitate.în procesul de învăŃare. care se întreabă de ce este importantă pentru ei informaŃia respectivă. Kolb au descris patru tipuri de cursanŃi. mai rapida extragere a esenŃialului dintr-un material ce trebuie învăŃat. Mc. caută adevărul şi aduc argumente elocvente pentru a-l demonstra. Aceştia rezolvă rapid problemele şi ard de nerăbdare să ştie care sunt rezultatele. căutând să asocieze informaŃia curentă cu experienŃa personală. sau când trebuie să citească foarte mult. ● instrucŃiunile trebuie să se focuseze mai mult pe proces şi mai puŃin pe conŃinut ● trebuie implicaŃi în planificarea şi evaluarea lor. ● abordează învăŃarea ca un proces de rezolvare al problemelor. D. Carthy. care se pot combina între ei. aud şi îşi împărtăşesc ideile. - adultul are o atitudine critică şi pragmatică în acceptarea noului. Lefar. preferând lectura şi scrierea Page 27 of 49 . pentru că un rol important în învăŃarea adultului o are afectivitatea. împărtăşind noile descoperiri şi altora. .adultul are deja bine formate procesele psihice şi se poate manifesta plenar în activitatea profesională. ● învaŃă mai bine experimentând. mai mare cerinŃa de precizie a cunoştinŃelor şi cerinŃa de complectare al lanŃurilor aplicative şi pragmatice. ştie exact ce doreşte să înveŃe. Pentru crearea unei comunităŃi de învăŃare viabilă şi eficientă. Concluziile le trag intuitiv. - mai bună îmbinare a analizei concrete şi abstracte în actul învăŃării. S. . în felul lor. În învăŃare se delimitează patru procese fundamentale de învăŃare: observarea (observarea reflexivă când subiecŃii reflectă modul în care informaŃia va afecta anumite aspecte ale vieŃii. clara evaluare a surselor de informaŃie asumându-şi responsibilitatea pentru calitatea însuşirii cunoştinŃelor. Tipul “Cum?” se plictisesc dacă nu văd utilitate imediată în ceea ce fac. motivaŃia adultului este mult mai complexă decât în - perioada şcolară. Cercetătorii B. Aceşti adulŃi învaŃă cel mai eficient când văd. este important să se ia în considerare specificul învăŃării la adulŃi. ● învaŃă cel mai productiv când subiectul constituie pentru ei o valoare cu aplicabilitate imediată. şi anume: Tipul “De ce?”. .studiază cu mai multă străduinŃă şi este mai perseverent .

şi anume: învăŃarea la adulŃi determină o mai mare voiciune şi participare socială decât cei de acceaşi vârstă care nu o fac.). ÎnvaŃă cel mai eficient atunci când li se aduc exemple concrete şi când se pot implica în activităŃi). lecturile teoretice şi exerciŃiile de reflectare. gândirea ( generalizarea abstractă şi conceptualizarea când subiecŃii compară felul în care informaŃia corespunde experianŃei anterioare. - AdulŃii preferă instruirea tete-a-tete. - AdulŃii simt nevoia de a vedea progresul înregistrat de ei în fiecare zi. - AdulŃii învaŃă eficient când se implică activ în procesul de instruire. - AdulŃii preferă să lucreze în grupuri mici. Page 28 of 49 . - AdulŃii apreciază metodele de predare care la sporesc autonomia. Îi ajută studiile de caz. când SubiecŃii doar percep informaŃia. structurile implicate în învăŃare se modifică favorizând circulaŃia socială a cunoştinŃelor. - AdulŃii învaŃă mai eficient când procesul de predare este individualizat. Designul instruirii continue al adulŃilor poate fi prezentat astfel: Structura experienŃei de instruire - AdulŃii preferă un orar flexibil.). Feed-back-ul colegilor. Al patrulea proces implicat în învăŃare este acŃiunea ( experimentarea activă. autoevaluarea şi autodirecŃionarea sunt preferinŃele acestui tip de educabili). învăŃarea la adulŃi constituie nu numai o necesitate socială ci şi un mijloc de învingere a alienării. Atmosfera de învăŃare - AdulŃii învaŃă mai eficient când se află într-o atmosferă de ajutor. experienŃă şi pregătire profesională. Aceste patru dimensiuni relevă cele patru etape de procesare a informaŃiei (teoria învăŃării active). analizei şi examinării critice. care să nu le perturbeze programul zilnic. - Climatul psihologic trebuie să fie unul de încredere reciprocă. La adulŃi s-au mai evidenŃiat şi alte aspecte privind învăŃarea. - AdulŃii apreciază invitaŃia de a-şi exprima punctul de vedere şi acceptă opiniile celorlalŃi. când SubiecŃii se gândesc în ce fel informaŃia nouă ar putea să le ofere şi modalităŃi inedite de a acŃiona. sunt orientaŃi spre obiecte şi simboluri şi mai puŃin spre oameni. ei învaŃă mai eficient atunci când sunt direcŃionaŃi de o autoritate. - AdulŃii obŃin beneficii din interacŃiunea cu alte persoane care diferă de ei ca vârstă. Ei învaŃă mai eficient atunci când se pot angaja în proiecte sau discuŃii de grup. Focusarea pe instruire - AdulŃii obŃin beneficii majore din metodele de instruire care la valorifică experienŃa prin intermediul reflectării. de a reflecta asupra celor spuse de alŃii şi de a le generaliza. Ei consideră că abordările teoretice sunt inutile şi preferă să trateze fiecare situaŃie drept un caz unic. Strategiile de predare învăŃare - AdulŃii apreciază mult rezolvarea de probleme şi învăŃarea prin cooperare. care le oferă posibilitatea de a-şi împărtăşi experienŃa. emoŃia (experianŃa concretă.

stres şi anxietate în faŃa problemelor abstacte şi de competiŃie precum şi stresul de întrerupere (întrerupând sarcinile de muncă pentru a învăŃa. cea de-a doua parte a vieŃii poate fi petrecută în mod pozitiv.1. Dezvoltarea generală şi subetapele vârstelor de regresie Considerate vârste fragile şi de involuŃie. Stadiul bătrâneŃii medii (75 – 85 ani) Page 29 of 49 . Perioada vârstelor de regresie 5. degenerescenŃe ale articulaŃiilor (reumatism). senin şi interesant. cu condiŃia să vrea acest lucru. Îmbătrânirea depinde de individ. respiratorii. Încetează caracteristicile reproductive la bărbaŃi. Tipul fundamental de activitate reprezintă adaptarea la noul orar de activităŃi familiale. Individul este stăpân pe o mare parte din destinul lui şi graŃie resurselor mentale şi al comportamentelor. Subidentitatea parentală rămâne expansivă datorită apariŃiei nepoŃilor. În stadiul de trecere spre bătrâneŃe. de instrucŃie. interpretarea cunoştintelor noi prin sistemul vechilor cunoştinŃe. pierderea partenerului de viaŃa ocupând primul loc în factorul de stres. Stadiul marii bătrâneŃi sau ale longevivilor (peste 85 de ani) Ca şi în întreaga psihologie a vârstelor şi în vârstele de regresie e necesar să ne raportăm la tipul fundamental de activitate şi tipul caracteristic de relaŃii. 5.DificultăŃiile de învăŃare la adult se pot explica prin : stereotipuri. culturale. Toată lumea poate înainta în vârstă cu succes. BărbaŃii sunt mai preocupaŃi de sănătatea lor. iar femeile de sănătatea soŃului. Este o perioadă de fragilitate biologică cu frecvente tulburări de inimă. economice etc. Rămâne esenŃială subidentitatea maritală constatandu-se o reîntoarcere a unuia către celalalt. ÎnvăŃarea pe parcursul vieŃii este un model de abordare a activităŃii de formare-dezvoltare permanentă a personalităŃii. adultul se simte responsabil). maritale şi parentale se modifică în fiecare dintre cele trei stadii. Stadiul de trecere spre bătrâneŃe (65-75) b). Stadiul de trecere spre bătrâneŃe SubidentităŃile sociale. ObservaŃiile au dovedit că îmbătrânirea este diferită de la o persoană la alta în arii geografice diferite. nivele culturale. vârstele de regresie cuprind trei stadii după tipul fundamental de activitate şi după tipul de relaŃii : a). Stadiul bătrâneŃii medii (75-85) c). cancer. profesionale. dar şi să ştie cum. sociale iar relaŃiile se diferenŃiază în stadiile diferite ale acestui ciclu. subidentităŃile profesionale se desoficializează şi se integrează în cea social-obsteasca.

Astfel in Japonia sunt cunoscute surorile gemene ce au fost aniversate la 115 ani. este înfiinŃat primul Institut de Geriatrie din lume. care se referă la aspectele medicale şi de îngrijire a persoanelor în vârstă. XVIII realizează explorări sistematizate asupra acestei vârste mai ales pe direcŃia medicinii şi a protecŃiei sociale a bătrânilor. cea socială şi profesională se exercită în teritoriul accesibil iar cea maritală rămâne esenŃială. creşte mortalitatea datorită accidentelor datorate slăbirii acuităŃilor senzoriale. Produsul este primit cu entuziasm de către specialiştii din întreaga lume. XIX conturează dezvoltări ale descoperirilor biologice şi medicale. A apărut o ramură nouă a medicinei geriatria. Se reduce mobilitatea în spaŃiu datorită bolilor degenerescente. Dezvoltarea social-economica. anatomiei normale şi patologice şi de degenerescenŃă au adus date noi cu privire la vârstele a III-a – bătrâneŃea. recomandări cu privire la persoanele acestor vârste şi referiri cu privire la modul în care comunităŃile sociale percepeau bătrâneŃea. ieşirea din munca activă produce modificări în condiŃiile de existenŃă. condus de Ana Aslan. durata de viaŃă este încă dinamică. mobilităŃii.În acest stadiu subidentitatea parentală se contractă uşor. bătrâneŃea şi sărăcia căpătând semnificaŃii sociale noi datorită studiilor de economie. medicilor şi filosofilor au permis strângerea unor informaŃii importante privind bătrâneŃea. Lucia Sturza Bulandra etc. XX cu statisticile populaŃiei au evidenŃiat piramida vârstelor. Cel mai adesea bătrâneŃea era respectată. iar in Anglia a fost înregistrată cea mai longevivă femeie 126 ani. bătrânii erau consideraŃi o povară pe capul familiei sau a societăŃii şi lăsaŃi să moară sau să se sinucidă. disoluŃie de sine. În anul 1952. neurologiei. În timp se produce pierderea abilităŃii pentru activităŃile zilnice (capacitatea de a se spăla Page 30 of 49 . anticamera morŃii. Se conturează ideea că viaŃa este supusă unor legi iar bătrâneŃea este un ciclu natural. fenomenul pensionării devenind un fenomen social-universal ce ridică probleme diferite. Tot în acest secol dezvoltarea medicinei. Împreună cu farmacista Elena Polovrageanu -in 1972 elaboreaza Gerovital H3. creşterea nivelului de trai a dus la modificarea mediei de vârsta şi a sporirii speranŃei de longevitate. medicament ce acŃionează asupra mecanismelor comune ale bolilor degenerative specifice vârstei a treia. confucionism. Sec. moment al bilanŃurilor. endocrinologiei. Bătrânii sunt extrem de sensibili şi vulnerabili. împăcarea şi detaşarea treptată de lume. devenind dificil de îngrijit atât de personalul medical cât şi de familie. ObservaŃiile comune pot concentra concepŃii cu privire la bătrâneŃe. fragilităŃii organismului şi al gripelor de primăvară şi toamnă. La noi în Ńară este cunoscută longevitatea Cellei Delavrancea sau a artistei Sonia Dumitrescu-Tinică. deşi în funcŃie de condiŃiile economice. Deşi există o creştere a duratei de viaŃă în cele mai multe state cu standarde economice înalte sau cu tradiŃii şi obiceiuri alimentare şi de viaŃă solide. Sec. relatările scriitorilor. prelungirea vieŃii fiind posibilă doar in anumite limite şi condiŃii. Stadiul marii bătrâneŃi sau al longevivilor ( peste 85 de ani) Se remarcă prin subidentităŃi suprapuse. ObservaŃiile comune. vârsta înŃelepciunii. Sec. Pensionarea.

testarea glicemiei. o etapa a înŃelepciunii. reprezintă. Impactul acestui prag asupra persoanelor în vârsta. practic. o stare emoŃională şi mentală. un examen vaginal Babeş Papanicolau. ci mai ales. de a se îmbrăca. prezenŃa nepoŃilor. O veche zicală românească spune: “cine nu are bătrâni să şi cumpere". într-o stare pe care mulŃi dintre ei o consideră. apoi constatându-se un declin foarte slab. Vârsta a treia nu reprezintă o boala. prin eliminarea obstacolelor ( băile nesigure. nu trebuie privită cu pesimism. diferă de la o persoană la alta şi depinde de mai multe variabile: personalitatea şi temperamentul persoanei. starea de sănătate şi de multe ori.singuri. scările din interiorul locuinŃelor. vârsta înaintată afectează viaŃa sexuală. Chiar dacă procesul îmbătrânirii nu poate fi oprit.5 litri pe zi. colesterolului şi lipidelor. Vizitele medicale sunt mai mult decât necesare după vârsta de 65 de ani. poate să reprezinte un moment dificil. îmbunătăŃirea calităŃii vieŃii oamenilor în vârstă trebuie să rămână o preocupare permanentă a fiecăruia. dulciuri. ca etapă a vieŃii. iar cantitatea de lichide trebuie să fie minimum 1. testarea acuităŃii auditive. odată cu vârsta. impactul înaintării în vârstă este în strânsă legătura cu ideile pe care persoana le are despre aceasta etapă. sub directa supraveghere medicală. un prag. dar o putem face mai uşoară şi putem să fim cât mai puŃin dependenŃi de ceilalŃi. Se pune întrebarea: trebuie să ne temem de bătrâneŃe? BătrâneŃea este o etapă inevitabilă în viaŃa noastră. scade mortalitatea. Page 31 of 49 . simŃul olfactiv permite detectarea unui număr nelimitat de mirosuri. este combătută obezitatea. inutilă. o trăire. cât şi la femei. ele putând fi prevenite printr-un control al tensiunii arteriale şi al bolilor cardiace. BătrâneŃea. se manifestă o anumită creştere a pragurilor perceptive. se previn bolile cardiovasculare. Indiferent de viaŃa sexuală avută la tinereŃe. Ieşirea din câmpul muncii şi al colectivului de cunoştinŃe şi intrarea. BătrâneŃea are şi ea. nivelul intelectual. iar pentru femei. se recomandă vaccinarea antigripală şi antipneumococică. de a-şi curăŃa locuinŃa). avantaje şi dezavantaje. prin rezolvarea în timp util a problemelor reumatologice şi oftalmologice). Imobilizarea la pat poate duce la accentuarea depresiei şi izolarea socială a acestor oameni. care se bazează doar pe gusturile fundamentale. nu de puŃine ori. Spre deosebire de simŃul gustativ. Ieşirea la pensie reprezintă şi ea. Având în vedere ca după 65 de ani infecŃiile respiratorii sunt mult mai severe. nu doar un program genetic al individului. ca toate etapele vieŃii. în special examenele oftalmologice. efectuarea unei mamografii. Ea poate să fie privită ca o pauză bine meritată. fără excese de grăsimi animale. dar şi a serviciilor de sănătate. în care să te poŃi ocupa de lucrurile de care nu ai avut timp până acum. O dată pe an este necesară testarea acuităŃii vizuale. Se pare că. AlimentaŃia trebuie adaptată şi ea vârstei. Deosebit de importante sunt controlul riguros al tensiunii arteriale. mediul în care trăieşte. În acest mod se păstrează funcŃiile organismului. Schimbările se resimt atât la bărbaŃi. După vârsta de 75 de ani căderile constituie o cauză frecventă de dependenŃă la pat. de a merge la toaletă. Acest lucru este posibil printr-un program bine ales de exerciŃii fizice adaptat nivelului individual de rezistenŃă. Pe de alta parte. dramatic. în funcŃie de individ şi de mirosurile testate. În unanimitate cercetătorii recunosc că pragurile sensibilităŃii olfactive rămân stabile până la 60 de ani.

degenerescenŃa neurofibrilară ( o leziune ce apare în interiorul corpului celular al neuronului ). cu apariŃia plăcilor senile. În îmbătrânire un rol important îl joacă îmbătrânirea celulelor. Îmbătrânirea cerebrală apare ca un fenomen complex. înŃeleasă ca intuiŃie exceptională a naturii umane. Modificările nervoase descrise în literatura de specialitate sunt: atrofia creierului (creierul suferă global o atrofiere în cursul îmbătrânirii). Din punct de vedere histologic. Ochs şi colaboratorii săi au arătat că degenerescenŃa celulelor ciliate (servesc la deplasarea secreŃilor din organism) începe încă de la vărsta de 40 de ani. a vieŃii. Îmbătrânirea lor are consecinŃe importante. cu rarefierea dendritică şi mortalitatea neuronală. apariŃia de plăci senile (plăcile senile sunt leziuni ce apar în celule neuronale). Există o modificare cu vârsta a caracteristicilor temperamentale. uneori grave. funcŃiile pulmonare. şi . pot apărea modificări ale culorii sau proliferari anarhice (negi). În cazul unor antrenamente însă. o judecată corectă asupra desfăşurării evenimentelor. profilurile de îmbătrânire sunt foarte diferite de la un Subiect la altul. Este vorba despre o deficienŃă caracterizată prin dificultăŃi de echilibru şi riscuri de cădere. capacitatea de a da sfaturi şi a face comentarii corecte. Fontaine) Degradarea şi îmbătrânirea sistemului nervos. ceea ce determină o scădere a capacităŃii de răspuns la stres şi o creştere a incidenŃei bolilor. Astfel celulele epidermei se înmulŃesc mai lent. renale. în efectuarea sarcinilor complexe. Volumul atenŃiei este şi el afectat. exteriorizări şi caldură în relaŃia cu ceilalŃi. afectarea reproducerii informaŃiilor memorate. de la nivelul molecular. ConsecinŃele clinice ale acestei degenerescenŃei sunt cunoscute sub termenul de prezbistază. continuă într-un ritm lent până la 70 de ani şi se accelerează apoi semnificativ. endocrine. DeficienŃele senzoriale de natură auditivă şi vizuală apar ca nişte cauze importante ale unui declin general în funcŃionarea activităŃilor intelectuale. (Roger. Celulele ficatului. viteza de reacŃie poate să crească. în sensul scăderii. Degradarea funcŃiilor creierului duce la scăderea capacităŃii de adaptare a organismului. pe măsură ce înaintează în vârstă. sexuale. iar celulele sistemului nervos central suferă o distrugere irecuperabilă lentă. până la nivelul structural. vizuale. Persoanele în vârstă sunt mai lente.În ultima categorie pot fi încadrate scăderea vitezei de memorare. aceasta Ńine de maturizare şi experienŃă. deşi toŃi indivizii îmbătrânesc. a echilibrului emoŃional. ModalităŃile senzoriale cele mai vizate în principal de senescenŃă sunt: echilibrul. în ceea ce priveşte viteza de reacŃie cât şi rapiditatea iniŃierii reacŃiilor. Îmbătrânirea cerebrală se exprimă la toate nivelurile ierarhice ale organizării nervoase. rinichilor. Ńesuturilor şi organelor. auzul şi vederea. atât la nivel psihologic. cardiace. datorită degradării celulelor nervoase este ireversibilă. suferă o serie de modificări legate de declinul funcŃiilor fiziologice. neuroplasticitatea (care scade odată cu îmbătrânirea) şi moartea neuronilor. auditive. Se diminuează capacitatea fizică. Page 32 of 49 . Studiile au demonstrat încredere în sine. diminuarea sensibilităŃilor. În ceea ce priveşte întelepciunea. tiroidei au atrofieri. Caracteristicile biologice ale vârstnicului Organismul uman. implicarea în sarcini cognitive. cât şi la nivel social.

spargeri de vase capilare (apar pete violacee). După 70 de ani poate avea loc o revenire discretă a vederii. łesuturile manifestă un exces de Ńesut adipos în inimă şi ficat. Visul este confuz cu ştergerea graniŃelor dintre realitate şi planul subiectiv. pigmentare. iar în bătrâneŃea înaintată o golire a depozitelor grase însoŃită de degenerări. Apar boli degenerative ale ochiului precum glaucomul. RespiraŃia scade în eficienŃă producând efecte de degradare a întregului oraganism şi apariŃia de bronşite şi enfizeme pulmonare. Metabolismul bazal creşte. Apar accentuări ale gesturilor preparatorii. Page 33 of 49 . Scade capacitatea de modificare a cristalinului. o reechilibrare vizuală. Prima degradare o înregistrează văzul mai ales la persoanele care suprasolicită vederea sau care lucrează în mediul toxic. Caracteristicile psihologice Planul senzorial tinde să se echilibreze pe baza experienŃei senzoriale acumulate. Oasele devin fragile datorită decalcifierilor ce provoacă dureri de coloana sciatice sau reumatismale. Astfel insomnia este simptomul decalajului fiziologic şi psihologic. debilizare (ficat. stomac. aspect accelerat şi de alimentaŃia săracă în vitamine şi legume proaspete şi de o digestie dificilă. Mişcarile devin greoaie. lipsite de supleŃe. Ridurile suprapunându-se peste amprentele pliurilor mimicii dau feŃei un aspect tragic. cataracta sau dezlipirile de retină. Organele suferă o fragilitate. Procesul de încărunŃire (început uneori la 35 ani) se amplifică mai ales la persoanele suferinde cu tensiuni psihice sau la care există o programare ereditară în acest sens. claritatea imagini. scade pofta de mâncare. La nivelul creierului şi al muşchilor scade conŃinutul de azot fosforic ducând la scăderea permeabilităŃii. Şi restul pielii îşi pierde elasticitatea. Se produc modificări ale somnului şi ale funcŃiilor lui recuperative. Pierderea danturii îngreunează digestia şi modifică aspectul feŃei. scade capacitatea de efort. Se manifestă într-o primă etapă o scleroză a receptorilor senzoriali urmată de diminuarea activităŃii nervoase superioare.a scăderii energiei instinctelor. reducerea câmpului vizual. atrofii şi leziuni. Îmbătrânirea aduce scăderea reactivităŃii şi impresionabilităŃii conturând un temperament cu note flegmatice. Şi auzul şi văzul se pot însă proteza. Toate organele interne trec prin fenomenul de degradare. ridare. bătrânii suferind de frig. apar depuneri de colesterol şi de calciu. Fragilitatea îi face vulnerabili la fracturi. defecaŃia şi urinarea suferă existând obligaŃia unei alimentaŃii cu proteine şi vitamine. muschii devin mai scurŃi explicând „micşorarea”. Apare rărirea şi căderea părului frecventă la bărbaŃi. inimă). mai ales sub braŃ şi sub pântec. adesea asimetric. Auzul fonematic este mai slab (nu înŃelege ce vorbeşti). Auzul se modifică prin scăderea sensibilităŃii datorită sclerozării urechii interne. Digestia se modifică. rinichi. În exterior se observă evidente modificări ale aspectului pielii. diferenŃierea culorilor. sărăceşte cantitatea de apă. Durata somnului creşte fără a fi profund. prelucrarea informaŃiilor mai dificilă se creează stări de disconfort şi o relativă izolare. termoreglarea este mai puŃin activă.

Declinul este determinat de factori subiectivi. a tuturor faptelor inhibându-se latura comunicaŃională. Memoria de lungă durată este mai rezistentă. În condiŃii favorabile. Fluxul ideilor însă scade şi teama de angajare în discursuri verbale. teama faŃă de moarte. InteligenŃa se poate menŃine relativ activă. În relaŃiile cu cei din jur apare regretul pentru perioadele fericite. social şi cultural în care trăieşte.fiziologică a individului. Persoanele cu nivel de instrucŃie şi cultura redusă au un declin intelectual mai puternic. citit. Apare exagerarea sinelui. Creşte emotivitatea. Din cadrul proceselor de cunoaştere de nivel intelectual. dar nu sunt degradate deprinderile motorii ale experienŃelor acumulate. Persoanele în vârstă active îşi menŃin luciditatea şi echilibrul psihic. Se deteriorează aprecierea timpului dar nu şi a timpului legat de ritmurile biologice (masă. irascibilitatea. Gândirea devine mai lentă. timpul de reacŃie. capricii. de negativism. care dă un caracter tragic. De asemenea apare fenomenul de perseverare. fie prin raportarea performanŃelor de la 60 – 70 de ani la nivelul maxim al performanŃelor persoanei în cauză. de condiŃiile de mediu natural. rece si la durere. vorbirea mai rară cu pauze lungi.Sensibilitatea tactilă se degradează scăzând sensibilitatea la cald. inteligenŃa se menŃine relativ activă. Există plăcerea pentru călătorii. raportarea la propria persoana. Aceasta explică numărul mare al conducătorilor auto de peste 65 de ani mai ales femei. iar in exprimare îşi face apariŃia confuzia. scăderea capacităŃii de demonstrare. uitând momente penibile din viaŃă. de origine infantilă. de tristeŃe şi un sentiment de frustrare. de structura anatomo . Wallon spune că puŃini oameni ştiu îmbătrânii frumos. Apare tendinŃa de fabulare cu privire la trecutul lor. În evaluarea greutăŃilor se observă o lipsă de abilitate analitică şi o slabă diferenŃiere a stimulilor complecşi (la figura dublă bătrânul nu vede decât una). nesigur. atenŃia mai puŃin distributivă. inflexibilitatea opiniilor şi raŃionamentelor. Măsurarea deteriorării intelectuale se poate face fie folosind matricele progresive Raven. dependenŃe de moment. au loc momente de „gol” intelectual. operarea cu categorii absolute (bine – rău. conduite de spectator (bătrânii care ies pe bancă). H. continuitatea. memoria este cea mai fragila la deteriorare. filme. se manifestă slaba cooperarea. mai ales cea de scurta durata (uită unde a pus un obiect azi). adevărat – fals). colŃuros. Se conserva însă sensibilitatea pentru domenii de mare experienŃă senzorială. Apare şi ideea de persecuŃie legată de faptul că are impresia că nimic din ce spune sau face nu este pe placul altora. Scrisul devine tremurat. scăderea fluenŃei ideilor. forŃa de argumentare scade. dar cu asociaŃii confuze. somn). anxietate. Emil Verza şi Ursula Şchiopu au pus in evidenŃă câteva caracteristici de gândire la bătrâni: creşterea subiectivităŃii. spaima faŃă de inutilitate. Scad performanŃele mişcărilor. persoanele părând reci şi insensibile. dar şi de rezistenŃa genetică. La bătrâni apar amneziile infantile. dar când se manifestă declinul. Pe plan verbal apar de multe ori repetările sau chiar forme de balbism. Dacă şi-au facut apariŃia şi fenomenele parchinsoniene. accentuat când Ii se atrage atenŃia de cei din jur. bătrânii devenind avizi de consacrări generale şi onoruri. nervozitatea. atunci transpunerea in planul grafic al ideilor necesită un efort mai mare. Page 34 of 49 .

Se poate vorbi despre moartea fiziologică ca despre un proces în care patologia se interferează cu tanatologia şi deci trebuie stabilit nu momentul morŃii ci momentul de la care viaŃa nu mai poate fi reversibilă. Mijloacele moderne de investigaŃie psihofiziologică. oboseala. mai mult la bărbaŃii de peste 60 de ani. În procesualitatea instalării morŃii trebuie subliniat caracterul inegal al avansării ei. apare resemnarea. InstanŃele neuronale asemănătoare celor care determină reluarea automatismului cardiac pot interveni şi aici în reluarea ritmurilor bioelectrice. teama de moarte trece pe primul plan. activităŃii electrice a creierului. moartea psihologică şi moartea socială. respiraŃia. degradarea progresivă a diferitelor organe. absenŃa reacŃiei la un stimul termic violent. dar au pus sub semnul întrebării însăşi criteriile considerate până acum obiective de constatare şi definitivare a morŃii. Încetarea bătăilor inimii. Stadiul terminal La vârstele înaintate. ezitând în cuprinderea unor organe sau restrângându-se din faŃa unor aparate sau sisteme prin reversibilitatea funcŃiilor. vagabondaj. Există şi comportamente dominate de agresivitate. luciditate. Momentul morŃii este o derulare a vieŃii în care poate apărea un grad de cenzură.) au intrat astăzi în istoria medicinei. Moartea fiziologică a fost considerată ca fiind instalată ireversibil odată cu absenŃa activităŃii bioelectrice cerebrale. resorbŃia eterului injectat subcutanat. Moartea biologică se referă la procesele fiziologice şi medicale. sau tentative de viol şi perversiunii sexuale. Sunt trei feŃe ale evenimentului terminal: moartea biologică. Moartea la oamenii în vârstă se numeşte stadiul terminal şi începe cu boala ce se cunoaşte a fi fatală. lipsa de aburire a oglinzii aşezate în faŃa gurii. Moartea fiziologică este un proces desfăşurat în etape ea decurge în mod treptat avansând pe anumite linii. Moartea biologica. cu accentuarea comunicării neverbale prin privire. Moartea psihologică este strâns legată de moartea fiziologică.Comportamentul poate fi aberant. consum de alcool. Astfel clasicele semne de obiectivare a morŃii valabile până nu de mult (absenŃa pulsului. posibilităŃile actuale de reanimare au demonstrat nu numai reversibilitatea unor funcŃii a căror activitate părea de mult încetată. manifestat prin părăsirea domiciliului. Moartea psihologică exprimă disoluŃia comportamentului şi conştiinŃei de sine. Cercetări ulterioare au arătat că moartea este un proces în care elemente antagonice cuceresc poziŃii variate menŃinându-şi frontierele. forme diferite de manifestare influenŃate de caracteristicile culturale. Stabilirea momentului morŃii fiziologice este 37 Page 35 of 49 . astfel că dispariŃia undelor cerebrale poate fi apreciată şi ca un repaus temporar sau ca o inhibiŃie temporară consecutivă atingerii unor dinamisme încă incomplet elucidate. Momentul este marcat de tensiune supremă. etc. Moartea psihologica. îndreptate impotriva altora sau a propriei persoane sub forma automutilărilor sau suicidului. Deci funcŃiile unor organe pot continua încă.

Durata fazei latente creşte şi erecŃia nu mai este completă.fiziologici care o pot influenta: starea social .1.economică. Diminuarea apetitului sexual poate avea si alte cauze cum ar fi: factorii de stres. precum şi a oboselii cronice specifice ritmului alert al vieŃii cotidiene Page 36 of 49 . Odată cu avansarea în vârstă. 5. Nu exista o vârsta precisă a declinului potentei sexuale la bărbat dar există anumiŃi factori. modificările testosteronului care se manifestă prin scăderea apetitului sexual.zisul sindrom YUPPIE. care in jurul vârstei de 50 de ani îşi pierde elasticitatea. rezolvarea moştenirii materiale şi spirituale. realizarea grefelor şi chirurgia transplantelor. îmbunătăŃind calitatea actului sexual. Moartea socială. Schimbările răspunsului sexual la bărbaŃi Există o serie de modificări care influenŃează buna desfăşurare a actului sexual între care trebuie amintite: modificările prostatei.importantă pentru prelevarea de organe. al dorinŃei de ridicare a standardului de viaŃă. activitatea sexuala descreşte progresiv cu vârsta. Frecventa raporturilor sexuale scade progresiv. stimulii erotogeni trebuie să fie de mai mare intensitate pentru a produce un răspuns. Moartea psihologică se exprimă prin disoluŃia comportamentului. Un mic procent de bărbaŃi vor beneficia de medicaŃia cu testosteron pentru creşterea apetitului sexual. înmormântarea. cel al vârstei a Ill-a. diabet zaharat. produce mai puŃină plasmă seminală şi o elimină cu mai puŃină forŃa în timpul ejaculării.1. rareori brusc. iar episoadele de erecŃie spontane îşi reduc frecvenŃa sau dispar. extra . Cuprinde înregistrarea vieŃii. intervenŃii chirurgicale de prostata. educaŃia. dar aceasta terapie nu va spori erecŃia sau abilitatea de a obŃine sau intensifica orgasmul. dar se măreşte şi timpul necesar pentru a atinge următoarea erecŃie. dar trecătoare. Acest fapt a fost dovedit de reducerea interesului şi a implicării în probleme sexuale. Andropauza este o perioada de bulversare in care se rupe echilibrul organismului adult şi se restabileşte un altul. a conştiinŃei de sine (identităŃii) şi a relaŃiilor cu cei din jur. A apărut în contextul stresului modern. rezolvarea schimburilor sociale pe care le implică. La bărbaŃi. timpul de ejaculare poate fi prelungit. În ultimii ani s-a mai descris aşa . definit ca o dorinŃă sexuală diminuată. Tulburările se instalează de obicei lent. condiŃiile medicale sau medicaŃia care are ca efect reducerea interesului pentru sex. Uneori perioadele de declin alternează cu reveniri spontane. Paradoxal. Consumatorii cronici de alcool pot avea o reducere a activităŃii sexuale suplimentară faŃă de cea diminuată de vârstă. Perioada aceasta este cunoscuta sub denumirea de andropauză. ateroscleroza) şi la cei cărora li se administrează medicamente care inhibă acŃiunea androgenilor (hormoni masculini). Tulburările de andropauză sunt mult mai severe la cei cu patologie asociată (cardiopatie. Acest aspect este extrem de complex şi împreună cu deteriorarea marilor funcŃiuni vitale se integrează în fenomenul de comă (agonie). atitudinea partenerei. starea civilă. dificultatea obŃinerii erecŃiei şi reducerea satisfacŃiei sexuale. al grijii excesive pentru păstrarea locului de muncă.

Dintre speciile de plante recomandate în tratamentul profilactic şi curativ al acestor simptome. uneori chiar de depresie psihică. 5. se pot specifica: Coada Şoricelului. Sunătoarea. atât preventiv cât şi curativ. Page 37 of 49 . Pelinul. de transpiraŃii nocturne şi de o stare de hipersensibilitate. prin slăbirea Ńesutului vaginal şi o diminuare până la dispariŃia totala a lubrifierii vaginale. Talpa Gâştii şi altele. La apariŃia unor tulburări de tipul: potenŃă scăzută sau absentă. bărbatul trebuie să se adreseze medicului pentru a-şi ameliora simptomatologia. la diminuarea şi ameliorarea simptomelor atât de supărătoare pentru majoritatea femeilor în aceasta stare fiziologica. nervozitate. care intervine de regula între 45 si 50 de ani. singura modificare fiind oprirea menstruaŃiei. libidou diminuat sau absent. 5. În FranŃa. irascibilitate. numeroase specii de plante şi produse fitoterapeutice pot contribui. Valeriana. multe femei descoperă o libertate pe care nu au avut-o până atunci. de altfel normala. tulburări ale tensiunii arteriale. depresie. mai ales cea a îmbătrânirii populaŃiei. oboseala fizică şi intelectuală. Arnica. precum îngrăşarea (creşterea ponderală cu 8-10 kg în câteva luni). prin scăderea estrogenului. Schimbările răspunsului sexual la femei Femeile ajung la menopauză atunci când ovarele semnalizează sfârşitul perioadei în care poate fi procreat un copil. Menopauza este o stare fiziologica normală caracterizată prin încetarea menstruaŃiei. respiratorii şi bufeuri. de exemplu. cu toate tensiunile şi divergenŃele pe care le presupune acest lucru. Persoana creşte în greutate.2. Păducelul. La toate aceste simptome subiective se mai adaugă şi simptomele obiective. anxietate. caracteristice menopauzei. însoŃite de astenie. dar pot ridica în acelaşi timp şi probleme individuale de familie. evidente mai ales seara. iar până în 2040 va putea număra 10 milioane de persoane de peste 75 ani.contemporane. stare de multe ori critică. In plus. Apar însă numeroase probleme. scăderea memoriei şi a capacităŃii de concentrare. Vestea buna este că activitatea sexuală a femeilor poate creşte în timp ce nivelul estrogenului scade. irascibilitate. cu consecinŃe în relaŃiile cu cei din jur. caracterizată prin cicluri menstruale neregulate. Aceste fenomene sunt însoŃite de senzaŃia de ameŃeală sau de leşin.1. Astfel până la cinci generaŃii vor trăi laolaltă.2. Creşterea numărului de persoane în vârstă ridică probleme sociale diverse. apariŃia simptomelor ca bufeurile. schimbările de stare si momentele dureroase fac ca menopauza să fie o etapă şi mai dificilă. apare osteoporoza şi altele. scade tonusul muscular şi rezistenŃa fizică. apare calviŃia. Modificări vaginale apar odată cu începutul menopauzei. Pentru unele femei fenomenul este unul abia sesizabil. Probleme social economice ale bătrâneŃii SperanŃa de viaŃă creşte. Rozmarinul. Ambele probleme pot fi încetinite prin tratament hormonal. Pentru altele. fără riscul de a rămâne însărcinate. În toate aceste simptome caracteristice premenopauzei şi menopauzei. populaŃia de peste 50 de ani va creşte cu 75%. Pot surveni chiar şi tulburări cardiace. Ea este precedată de câŃiva ani de premenopauză. edeme (în special ale picioarelor).

copii. această formă de prestaŃie se acordă în cadrul echipei mobile mixte care se ocupă de bătrâni la domiciliu.programe de recuperare prin tratamente ambulatorii. Mult mai târziu cota de pensionare s-a extins şi la membrii familiei. Danemarca. Ruxandra Răşcanu. Se precizează că: . ElveŃia. cu secŃii de geriatrie şi psihiatrie. FranŃa - spitalizare la domiciliu. - centre de zi pentru tratament. - în FranŃa. în cadrul cărora se asigură şi ajutorul gospodăresc. - spital de zi. Belgia - examen medical periodic. de folosire socială a experienŃei profesionale şi sociale.în Danemarca sunt organizate servicii de ajutor gospodăresc de către fiecare organ local. bătrâni şi bolnavi. Italia.în Finlanda sunt organizate centre de ajutor la domiciliu de către comune. Crucea Roşie finlandeză. Anglia si SUA. astfel: Austria. încă din anul 1970 existau 6000 de agenŃii sociale care acordau această formă de prestaŃie. - în Olanda sunt organizate servicii auxiliare pentru menaj. Mai jos sunt selectate câteva prestaŃii acordate bătrânilor. de profilaxie a bătrâneŃii şi lupta împotriva bolilor de degenerescenŃă. . - în Japonia. Dr. Olanda. bolnavilor cronici şi familiilor numeroase în diferite Ńări. Spania. pensia devenind un drept inalienabil. organizat în Austria. Cehia şi în alte Ńări. Finlanda . Page 38 of 49 . - centre de consultaŃie: geriatrie şi psihiatrie. Belgia. Ńări cu potenŃial economic. FranŃa. - îngrijire la domiciliu.servicii organizate experimental în anumite regiuni ale Ńării. Italia - asistenŃă medicală la domiciliu.324-334) Ajutorul gospodăresc este o formă de ocrotire a vârstnicilor şi bolnavilor cronici.Pensionarea a fost introdusă în Germania 1889 apoi Danemarca. soŃie şi chiar părinŃi. în care pensionarea era concepută ca o asistenŃă socială plătită din taxele generale ale oamenilor doar celor cu venituri mici. Ulterior s-au creat fonduri de pensii din contribuŃiile în timpul vieŃii de muncă. - spitalizare la domiciliu . Finlanda. Ajutoarele medicale gratuite pentru bătrâni se acordă în diferite Ńări sub forme variate. organizaŃii voluntare. ( Din Psihologie Medicală şi AsistenŃă Socială. Există o serie de aspecte sociale ale bătrâneŃii: de creştere a vârstei şi de protejare socială a bătrânilor. Germania. Cehia. Germania - îngrijire la domiciliu. Japonia. p.

- secŃii de geriatrie la cămine. examinare. 1 061 de asemenea apartamente.asigură transportul bătrânilor la unitate.medicul de familie. - asistenŃă medicală la domiciliu. Japonia - consult medical anual pentru toate persoanele în vârstă de peste 65 de ani. aplicând tratamente celor bolnavi care n-au nevoie de spitalizare. - apartamente pentru îngrijiri destinate celor bolnavi cronic ce necesită o îngrijire calificată ( fără spitalizare). - asigurarea tratamentelor şi a igienei de către infirmiere.- îngrijire la domiciliu. ElveŃia - apartamente pentru vârstnici . îndrumare şi tratament pe baza unui program naŃional aplicat de prefecturi şi autorităŃile locale.încă din 1970 existau la Ziirich. - spitale de zi pentru tratament de readaptare. - informaŃii privind igiena şi regimul alimentar (dietetic) în centre special create. Spania - centre de geriatrie în fiecare regiune a Ńării. - spitale de zi . Aceştia au acces la servicii comune.apartamente independente. primesc îngrijiri şi alte servicii în mod rapid (în apartament există instalaŃii speciale de apă).examinare anuală. LocuinŃe pentru bătrâni Danemarca - apartamente supravegheate asemănătoate cu căminele-hotel. - consultaŃii de geriatrie. - instituŃii de îngrijire pentru pensionarii ce nu se autoservesc. diagnostic. - service-flats . - blocuri cu apartamente pentru pensionari sau cămin-hotel pentru bătrâni invalizi şi cămine-hotel pentru cei cu invalidităŃi grave. Olanda - asistenŃă medicală la domiciliu . - spitale de zi. Page 39 of 49 . aici asigurându-li-se îngrijirea medicală corespunzătoare. - instituŃii de geriatrie pentru readaptare. Canada - asistenŃa stomatologică gratuită . - institut de geriatrie pentru bătrânii bolnavi cronic. special echipate şi adaptate pentru bătrânii cu deficienŃe fizice. - spitale de geriatrie.

Germania - locuinŃe adaptate pentru bătrâni.50 dolari. construite sub forma unui complex special în interiorul unui cartier. - blocuri de locuinŃe: (3 blocuri cu 750 locuri fiecare la Stuttgart). cu caracter pozitiv. situat la periferia Madridului. Casa.în Berlin. iar bătrânilor deficienŃi li se serveşte masa la domiciliu.locatarii sunt abonaŃi la un sistem de servicii. în cadrul ' - se asigură un prânz zilnic (mâncare caldă) persoanelor de peste 60 ani la un preŃ în jur i complex pentru vârstnici. cei lipsiŃi de venit primesc gratuit mâncarea. Enăchescu). - locuinŃe pentru bătrâni cu instalaŃie de apel la intrare (sisteme de alarmă). Astfel se va proteja starea de sănătate mintală prin adaptarea treptată la un stil de viaŃă liber. călătorii. ea presupune adoptarea unui nou mod de “ a vedea” şi de “A gândi” viaŃa şi propria persoană. - apartamente în căminele de bătrâni. Suedia - „service-flats" . Există însă situaŃii ce permit continuarea activităŃii profesionale în regim de tip parŃial.locatarii sunt abonaŃi la un sistem de servicii. evitându-se astfel ruptura bruscă şi anulând psihotraumatismul pensionării. de a se pune de acord cu noul său statut şi rol cu familia cu grupul social (C. activităŃi de loisir). sporturi. administrate de o persoană competentă. care prelungesc formele de activitate ale individului ( frecventarea unor cluburi. 1. Pensionarea duce la scăderea veniturilor şi a nivelului de trai. - camere particulare în căminele de pensionari cu preŃ mai mic plătibil în rate. în centre publice.FranŃa - cămine-hotel. Retragerea din profesiune nu este numai un efort de adaptare şi de reevaluare de sine a individului. SituaŃia material economică se asociază celei social – psihologice.000 apartamente. - apartamente pentru vârstnici. la fondurile de asistenŃă medicală ce sunt necesare întrucât bătrâneŃea este încărcată de boli şi cerinŃe de asistenŃă medicală. favorizând în felul acesta o retragere treptată din viaŃa profesională. în Hamburg există cea. de 1. locuinŃa devine centrul de interese (reamenajarea locuinŃei. Page 40 of 49 . care atrage atenŃia trecătorilor că o persoană bătrână solicâtă ajutor.3. - cămine-hotel. - cartier de locuinŃe adaptate bătrânilor cu deficienŃe fizice . Îmbătrânirea personalităŃii Longevitate ridică probleme ce se referă la fondurile sociale alocate din buget. atunci trebuie subliniate mecanismele de compensare. Spania - cartier de locuinŃe adaptate pentru bătrâni. 5. Olanda - „service-flats . ore de plimbare) Dacă acceptăm faptul că retragerea din viaŃa profesională implică o serie de factori psihotraumatizanŃi.

3) extroversie. 2) subiectivism. 157). Adultul vârstnic este deci mai introvertit şi ar avea o tendinŃă spre androginie la nivelul reprezentărilor (Roger Fontaine. 4) introversie. genital de la pubertate. ci mai degrabă un echilibru mai bun între Eul nostru real şi presiunea stereotipurilor sociale. raŃional. Nu este vorba de o inversare a rolurilor. falic de la 3 la 6 ani. în schimb a doua jumătate a vieŃii s-ar traduce printr-o creştere puternică a introvertirii. Acest fenomen se exprimă la nivelul reprezentărilor şi mai puŃin la cel al comportamentelor. Ca şi la J. mobil. Page 41 of 49 . introvertit 6. stadiul genital fiind pentru personalitate ceea ce stadiul formal este pentru inteligenŃă. Diminuarea distanŃei dintre personalitatea feminină şi personalitatea masculină este numit fenomen de androginie. 8) tendinŃa de aplanare sau antrenare de conflicte. de latenŃă de la 6 ani la pubertate. 5. Jung consideră că dezvoltarea se produce din leagăn până în mormânt. Defensiv: nesociabil. 5) echilibru afectiv. A doua tendinŃă se referă la cuplul feminitate – masculinitate. cu vitalitate. datorită nevoii de afirmare de sine şi de realizare personală. iar fetiŃa la rolul de femeie. care ar conduce individul spre un nou echilibru. spre bilanŃul propriei vieŃi. 7) dependenŃă. conflictual. extrovertit. persoana întorcându-se spre analiza sentimentelor personale. În prima jumătate a vieŃii noastre. Astfel rezultă 6 tipuri de bătrâni: 1. introvertit: 3. anxios.Aplicându-se cunoscute inventare de personalitate s-a realizat o tipologie a bătrânilor pe urmatoarele criterii: 1) sociabilitate. În copilărie dezvoltăm o latură şi o inhibăm pe cealaltă. băiatul aderă la rolul de bărbat. Demonstrativ: sociabil. în îmbătrânire apar două tendinŃe fundamentale. Ostil: nesociabil. Prima se referă la cuplul extravertire – intravertire. Jung consideră că spre mijlocul vieŃii se produce o inversare. Constructiv: sociabil. lipsit de mobilitate şi de vitalitate. pentru care diferenŃele sexuale rămân importante. introvertit 4. cu mobilitate şi vitalitate. raŃional şi extrovertit. cu atitudine de conflict. Dependent (neajutorat): anxios. echilibrat. Subiectiv: Latent Modelul de dezvoltare al personalităŃii pe care îl propune Freud este o succesiune de stadii psihosexuale: oral de la 0 la 18 luni. Tânărul ar fi predominant extrovertit. În a doua jumătate am elibera laturii refulate. ceea ce era în contradicŃie cu ideile dominante ale timpului său. Celebrul discipol al lui Sigmund Freud. Potrivit concepŃiei lui Jung. Piaget. După Jung. adică de-a lungul întregii vieŃi. anxios. Este un bătrân frumos. feminină şi masculină. anal de la 18 la 36 de luni. subiectiv. posedăm o dublă personalitate. neajutorat. p. 6)vitalitate. 2. structura finală apare la adolescenŃă.

Câmpul social se extinde până îi cuprinde pe toŃi membri familiei. un punct de început pentru o viaŃă rezervată relaxării şi tuturor activităŃilor pentru care nu au existat timp sau fonduri anterior. Problema centrală care poate fi găsită la toŃi autorii este cea a relaŃiilor dintre stabilitatea şi schimbarea personalităŃii de-a lungul vieŃii. Acum.După Erikson dezvoltarea personalităŃi se realizează în opt stadii. dintre dorinŃa de a se bucura de viaŃă şi de a îmbătrâni demn şi anxietatea legată de pierderea autonomiei şi a morŃii. Al treilea stadiu este numit de Erikson „vârsta jocului” şi se structurează în opoziŃia iniŃiativă – culpabilitate. cuprinzândul şi pe tată. În „copilăria” propriu – zisă.un hobby. problema se pune în termenii controlării contradicŃiei dintre integritatea personală şi disperare. Pentru bătrân. fiecare stadiu pregătindu-l pe următorul şi bazându-se pe cel anterior. Câmpul social al individului se organizează în jurul unei reŃele de prieteni şi a unei reŃele amoroase. şi al cărui impact aduce cu sine multiple probleme la nivel individual sau la nivelul societăŃii. şi se joacă în doi. Page 42 of 49 . din contră. proiectele la care a visat când era tânăr. R. misiunea individului de a menŃine şi de a perpetua societatea) şi cel de stagnare (sentimentul de a fi absorbit şi depăşit de constrângeri). moment care survine de obicei brusc. măsurând distanŃa dintre scopurile pe care şi le-a fixat şi cele pe care le-a atins. „Vârsta şcolară” este cel de al patrulea stadiu şi se structurează în opoziŃia productivitate – inferioritate. Stadiul „adolescenŃei” se structurează între „cine sunt?” şi „cine vreau să fiu”. Pensionarea “BătrâneŃea apare atunci când începi să te temi de ea” Alexandru VlahuŃă Pensionarea reprezintă un fenomen important în viaŃă. care poate marca un punct terminus al dinamismului social sau. Fiecare stadiu este caracterizat printr-o criză ce necesită rezolvarea ei. Al şaselea stadiu este cel al „tânărului adult”. În ” Vârsta maturităŃii” lupta se dă între sentimentul de generativitate (interes pentru generaŃia următoare şi pentru educaŃia sa. atenŃia faŃă de semeni devine motorul dominant al comportamentului. în special a celor legate de pierderea autonomiei. “Criza pensionării” se manifestă mai frecvent la cei care nu au avut anterior o ocupaŃie extraprofesională care să-i pasioneze .4. În „copilăria mică” criza se structurează în jurul opoziŃiei încredere ( siguranŃă.) 5. Dacă primează cea dintâi. Există şi situaŃii în care pensionarea apare dintr-o necesitate (de boală). O bătrâneŃe reuşită este legată de: slaba probabilitate de manifestare a bolilor. confort) versus neîncredere (sentimente de abandon). câmpul social al copilului se lărgeşte. criza se traduce prin autonomie versus ruşine şi îndoială. Câmpul social se extinde prin apariŃia semenilor. (Fontaine. DorinŃele de intimitate şi de izolare reprezintă cei doi poli ai crizei. Acum este perioada în care persoana îşi face bilanŃul vieŃii. Sentimentul dominant este fidelitatea faŃă de grup. motorul ce permite trecerea de la un stadiu la celălalt fiind conflictul. menŃinerea unui înalt nivel funcŃional pe planurile cognitiv şi fizic (bătrâneŃea optimă) şi păstrarea unui angajament social şi a unei stări de bine subiective. fără nici o pregătire.

o anumită “întinerire” spirituală prin asocierea înŃelepciunii. MenŃinerea aptitudinilor intelectuale şi a creativităŃii. numai unul a rezistat mai mult de 5 zile. organele administrative. Integrarea sociala reprezintă o politică a societăŃii faŃă de vârstnicii pensionari din prima categorie .prin care se urmăreşte asigurarea unui cadru social necesar desfăşurării unei activităŃi utile din punct de vedere social. De realizarea unui astfel de transfer depinde menŃinerea conştiinŃei utilităŃii sociale a vârstnicului şi. Pe lângă plată. trecerea anilor şi-a spus. La rezolvarea problemei integrarii sociale a vârstnicului contribuie mai mulŃi factori: asistenŃa geriatrică profilactică sau curativă. unul 117 ore. o bună stare a sănătăŃii fizice şi psihice. Reintegrarea socială a vârstnicului se referă la acea categorie de vârstnici pensionari cu o stare de sănătate deficitară. care a încetat să mai aibă poziŃia şi comportamentul social din perioada de activitate profesională. pensionarul atrage inerŃia. În cadrul populaŃiei vârstnice pensionare distingem: a) vârstnici cu o bună stare a sănătăŃii fizice şi psihice. el le-a asigurat acestora şi un grad sporit de confort. Page 43 of 49 . Integrarea socială a vârstnicului pensionar capabil încă de activitate înseamnă deci transferul statutului şi rolului din perioada de activitate profesională în cea de pensionar. Integrarea socială şi reintegrarea socială are o notă aparte. ActivităŃile accesibile acestei categorii de vârstnici poartă numele de “activităŃi informaŃionale” (in cadrul familiei. mediul familial. care nu le mai permite să rămâna activi decât în mod diferenŃiat. plăcerea de a trăi.sunt o parte din remediile “bolii pensionării”. iar ceilalŃi au renunŃat după 70 de ore. a relaŃiilor sociale. lipsa de initiativă.chiar dacă. Omul are nevoie de ocupaŃie. La persoanele suferinde. selectiv şi pentru scurte perioade de timp. in anturajul rudelor. se constată accentuarea preocupării pentru starea sănătăŃii. altul 113 ore. capabili să rămâna activi şi dupa vârsta de 60 de ani (de regulă pe intervalul 60-75 de ani) şi b) vârstnici cu o stare precară a sănătăŃii fizice. oferindu-i-se corespunzator acestor posibilitati condiŃii concrete de desfăşurare a unor activităŃi. a unor “cursuri de preretragere”. necruŃător cuvântul . experienŃei cu dorinŃa de a fi util . trăindu-şi zilele în solitudine. Concluzia a fost aceea că munca este absolut necesară omului. pierderea ritmului. Munca reprezintă o ocupaŃie fundamentală a existenŃei omului şi în acest sens deosebit de interesant este experimentul profesorului Hebb din Montreal. accentuează tendinŃa la un fel de anchilozare psihică şi fizică. Drept urmare se impune o redefinire selectivă a posibilitatilor vârstnicului cu dizabilităŃi (cu o stare functională deficitară) de a rămâne activ. ci şi pentru întreŃinerea diferitelor funcŃii ale organismului. Din cei 46 de subiecŃi selecŃionaŃi pentru studiu. care a căutat şi a găsit voluntari pentru “lenevire”. acestea devenind anxioase şi depresive şi sfârşind prin a se izola. referindu-se la populaŃia vârstnică pensionară. nu numai din considerente de ordin socialeconomic.capabili să rămâna activi după vârsta de 60 de ani .În lipsa unei pregătiri de specialitate. de a-si păstra conştiinŃa utilităŃii sociale. prietenilor). de activitate.

pictură. mulŃi pacienŃi cu afecŃiuni psihice grave şi cu tendinŃă la izolare pot fi îndrumaŃi spre o activitate şi colaborare între ei. Asemenea situaŃii se impun a fi evitate. încă din 1809. grădinărit (unele cercetări remarcă faptul că un procent de 42% din totalul persoanelor trecute de 60 de ani se ocupa cu grădinăritul). timpul liber capătă alte dimensiuni. Chiar dacă persoanele vârstnice au de obicei ocupatii in cadrul familiei. care să suplinească pierderile suferite pe plan social prin retragerea din viaŃa activă. în afara timpului destinat activităŃilor legate de anumite obligaŃii (casnice. perfectionarea cunoştintelor). işi pot găsi satisfacerea realizării intr-o activitate pe care ş-au ales-o.Antrenarea intr-o anumita ocupaŃie a fost folosită şi ca tratament pentru unele afectiuni. acestea sunt deseori restrânse şi sărace în stimuli. care se înscrie între perioadele de muncă şi cele de odihnă. când nevoilor fiziologice şi psihologice li se adaugă educaŃia şi deprinderea de a munci câştigate de-a lungul intregii vieŃi. o particularitate este aceea că timpul liber devine o problemă pentru individ după încetarea activităŃii profesionale. la vârstnic. Se apreciază că un număr de bătrâni văd în incetarea activităŃii cel mai bun mijloc de a se realiza conform aspiraŃiilor acumulate de-a lungul unei vieŃi. se ajunge la concluzia că. În această categorie sunt incluşi intelectualii. nefracŃionată. în acest fel redobândind sentimentul utilităŃii sociale alături de semenii lor. de societate. apare ca fiind necesară asigurarea prin organizare a unor asemenea activităŃi.este vorba de aşa numita “terapie ocupaŃională”. se pot dedica unor ocupaŃii necontrolate ierarhic de vreun şef. Se poate aprecia că timpul liber al vârstnicilor dobândeşte dimensiuni şi semnificaŃii neîntâlnite la celelalte grupe de vârstă. Philippe Pinell. Spre deosebire de timpul liber al omului în plină activitate. a activităŃilor organizate. sa fie folositor colectivităŃii. cu atât mai mult la vârstele înaintate. De la activităŃi fizice (ciclismul. nu oferă satisfacŃii şi contacte sociale. muncitorii. Dacă acceptăm ideea potrivit căreia timpul liber este un timp disponibil. o durată de timp compactă. Pe baza unor experimente privind rolul terapiei ocupaŃionale. În sfârşit. Nevoia de activitate este resimŃită la orice vârstă. care determină schimbări în Page 44 of 49 . să lege prietenii. Grecii si egipteni practicau terapia ocupaŃională distractivă pentru tratamentul tulburărilor psihice. Aceştia acceptă bucuroşi degrevarea de obligaŃiile profesionale. De altfel s-a observat că utilizarea cât mai fructuoasă a timpului liber nu se transformă într-o problemă pentru toŃi cei care păşesc pragul pensionării. In acest scop. atunci pentru pensionari “timpul liber” apare ca un timp continuu. precum şi spre o oarecare extindere a sferei relaŃiilor sociale. odată cu încetarea activităŃii profesionale. lipsit de constrângere. turismul. Vârstnicul. Astfel. micii funcŃionari. are nevoie de activitate. a stabilit că munca prestată riguros a reprezentat calea cea mai sigură de a mentine sănătatea si buna dispoziŃie a pensionarilor unui azil. activităŃi culturale ( muzică. pentru ca bătrânii să nu se simtă izolati şi aruncaŃi la marginea societăŃii. ca şi cei tineri. lectură. până la activităŃi utile precum mici reparaŃii meşteşugăreşti. familiale) sunt multe. năzuind la ea de multă vreme. işi pot organiza “noua viaŃă” în conformitate cu propria lor dorinŃă. sporturi ce pot fi practicate până la o vârstă înaintată de către pensionarii care au o stare de sănătate bună). de care poate dispune cum doreşte. Tipurile de timp liber care pot preocupa pe vârstnici.

psihică. diminuarea apetitului. valorile scăzute ale unor parametri funcŃionali se găsesc de cele mai multe ori într-o relaŃie directă cu lipsa de mişcare. este modul ideal de existenŃă a vârstnicului. timpul liber. simte că îşi pierde prestigiul. după pensionare. poate şi pentru că. Unii se simt realmente bolnavi. În concepŃia gerontologilor. “primesc” rolul de bunică. infecŃii urinare şi pulmonare. MenŃinerea unei condiŃii fizice satisfăcătoare este o problemă de mare importanŃă pentru această grupă de vârstă. sub toate formele. insomnii. care parcă se dilată în faŃa vârstnicului. sau devin activi în Page 45 of 49 . Lipsa de mişcare. pensionarea aduce cu ea şi confirmarea “oficială” a bătrâneŃii. în toată lumea.întregul mod de viaŃă al acestuia. ObservaŃiile clinice şi de laborator au demonstrat influenŃa negativă a lipsei sau reducerii activităŃilor fizice asupra stării de sănătate a vârstnicilor. tulburări cardiovasculare şi psihice. Lipsa de mişcare sau limitarea acesteia antrenează la vârstnici numeroase dereglări ale mecanismelor neuroendocrine de control şi de reglare adaptativă şi diminuează semnificativ capacităŃile funcŃionale. Sedentarismul reprezintă unul dintre factorii importanŃi de risc în patogenia bolilor cronice degenerative osteoarticulare. ForŃa musculară şi capacitatea de muncă scad si ele. În general. palpitaŃii. Inactivitatea fizică şi repausul de lungă durată produc la bătrâni grave perturbări: constipaŃie. socială). fenomene de neadaptare socială. creşterea pericolului trombozelor arteriale şi venoase. insomnie. având roluri bine determinate. Prin inactivitate (fizică. etc. ceea ce duce de obicei la scăderea marcantă a impactului pensionării. creează dezorientare. ajunşi oameni în toată firea. Există o categorie de pensionari “tineri”. a păşirii în ultima etapă a vieŃii. vârstnicii devin membrii activi ai unor asociaŃii. totodată. o stare de tensiune. de dezinteres şi somnolenŃă. din casa părintească) cu urmări asupra întregului program de viaŃă. lipotimie. câteva zile de repaus la pat determină o marcată stare de disconfort. Lipsa de mişcare şi inactivitatea în general au o puternică influenŃă asupra stării psihice a vârstnicului. o exagerare a preocupărilor legate de starea de sănătate. poziŃia în societate. care încearcă să-şi găsească “ceva de lucru”. metabolice. ameŃeli. de activitate sau încetarea bruscă a acestora pot accentua procesele cronice degenerative şi. activitatea profesională nu trebuie total şi brusc abandonată. ritm. pot accelera evoluŃia procesului de îmbătrânire. deşi piaŃa de muncă nu are în România o ofertă prea bogată pentru aceştia. educaŃia premergătoare pensionării este insuficientă şi tardivă. Ńinând seama de anumite particularităŃi morfo-funcŃionale. La persoanele vârstnice sănătoase. nemaifiind solicitat în vreun fel. AcŃiunea. Femeile par mai puŃin afectate de pensionare. La toate acestea se adaugă unele modificări care intervin şi în viaŃa de familie (plecarea copiilor.) Pentru vârstnicul care are sentimentul inutilităŃii sociale şi care. Aşa se explică faptul că uneori. fiind binecunoscută observaŃia că. Revenirea la situaŃia dinaintea repausului fizic necesită o perioadă de două – trei ori mai mare decât în cazul unui adult. vârstnicul este afectat în însăşi demnitatea lui. a hipertensiunii arteriale şi cardiopatiei ischemice. din contră. irascibilitate sau. iar cursuri de recalificare pentru vârstnici nu există. În multe Ńări occidentale. osteoporoză. ci adaptată posibilităŃilor individuale (ca durată. Reluarea activităŃii fizice este însoŃită de o scădere a toleranŃei la efort. Modelarea mişcării fizice este unul dintre factorii importanŃi de normalizare a funcŃiilor organismului după vârsta de 60 de ani.

artistice. adaptarea făcându-se progresiv.5.1969) a naturale (1924). atrăgând atenŃia modificărilor biochimice şi vârstei asupra sistemului endocrin asupra „tratării" bătrîneŃii. prin continuarea muncii în agricultură şi gospodărie. (1874. ciclurile vieŃii) Autor ReferinŃe Gheorghe Problema Marinescu bătrîneŃii morŃii A si de asupra Recomandă nervos şi a organizată dezvoltat o şi evitarea concepŃie A atras atenŃia asupra complexă. psihozele atras Remediu îmbătrmire. Pentru persoanele din mediul rural. BătrîneŃea referiri şi atenŃia sistemului A senilitatea. aceşti bătrâni – tineri continuă să se afirme ca demiurgi. Alte evoluŃii sunt acelea ale unor vârstnici antrenaŃi in activităŃi creatoare si animaŃi de valori axiologice.cadrul unor societăŃi caritabile ori religioase. (1925). până în ultimul moment al vieŃii: activităŃi ştiinŃifice. efectul pensionării nu apare brutal. (Din Ursula Schiopu şi Emil Verza (1981). PersonalităŃi capabile de a desfăşura chiar la vârste foarte înaintate mari tensiuni creatoare. În România foarte multe femei din mediul rural îşi menŃin activitatea până după 75 de ani. Page 46 of 49 la ale . competenŃa lor înaltă şi capacitatea de dăruire înving deficienŃele şi infirmităŃile bătrâneŃii 5. involuŃie în îmbătrînire dar a făcut şi importante tratamentul ei caracteristicile psihice (1948). viaŃa degradării lui (a neuronilor) în surmenajului excesiv. CI. Parhon BătrîneŃea. ConcepŃie Biologia vârstelor de involuŃie. social – politice în care. virstelor (1955). aceasta generând un sentiment de putere şi valorizare. Contributii la problemele batranetii. Psihologia Vârstelor. Lucrări şi preocupări elaborate de câŃiva medici români de renume mondial.

condusă de profesorul D. devine şeful SecŃiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucureşti. Ministerul SănătăŃii omologhează medicamentul sub forma de drajeuri. lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. În anul 1952.în 1972 . În timpul primului război mondial. In 1915. Produsul este primit cu entuziasm de către specialiştii din întreaga lume. ObŃine rezultate remarcabile. Familia Aslan părăseşte oraşul natal şi se mută la Bucureşti. se în fac România. tratamente apreciate în întreaga lume. Provenit dintr-o familie cu valenŃe intelectuale. mai tânără cu 20 de ani decât soŃul. care sunt comunicate Academiei Române. cremă terapeutică şi loŃiune capilară. La vârsta de 16 ani. Din 1949. Spitalul CFR. în anul 1919.femeia care a invins bătrâneŃea Cel mai mic dintre cei patru copii ai Sofiei şi ai lui Margarit Aslan. Ana s-a născut la 1 ianuarie 1897. Ana absolvă Şcoala Centrală din Capitală. Trei ani mai târziu. În cele din urmă se decide să devină medic.Coandă. tatăl ei îşi risipeşte averea din cauza inabilităŃii în afaceri şi a patimii pentru jocul de cărŃi. care o îndrumă şi în alcătuirea tezei de doctorat. Urmează o activitate didactică şi spitalicească la Filantropia. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Declară greva foamei pentru a înfrange împotrivirea mamei şi se inscrie la Facultatea de Medicină. la Brăila. absolvă Facultatea de Medicină. Este numită preparator la clinica II din Bucureşti. Clinica Medicală din Timişoara. din din Tratament care România. complex aslavital etc. Danielopolu. visează să ajungă pilot şi chiar zboară cu un mic aparat. Continuă cercetările într-un azil de bătrâni şi evidenŃiază importanŃa novocainei în ameliorarea tulburărilor distrofice legate de vârstă. tip Bristol .Ana Aslan A condus organizat şi A atras atenŃia asupra primul vitaminelor şi antrenării 1952 Primul institut de geriatrie institut de geriatrie în activităŃi organizate. Ana Aslan. medicament ce acŃionează asupra mecanismelor comune ale bolilor degenerative specifice vârstei a treia. este o bucovineancă frumoasă. Împreună cu farmacista Elena Polovrăgeanu . Page 47 of 49 . După intoarcerea la Bucureşti. îngrijeşte soldaŃii în spitalele militare din spatele frontului de la laşi. cu educaŃie aleasă. Mama. este înfiinŃat primul Institut de Geriatrie din lume. condus de Ana Aslan. Institutul Clinico-Medical al FacultăŃii de Medicină din Bucureşti.elaborează Gerovital H3. La vârsta de 13 ani îşi pierde tatăl.

Dar achitarea vine tardiv. Succesele sale în profilaxia şi terapia bătrâneŃii au avut un mare impact asupra lumii medicale şi a opiniei publice internationale. Premii si DistincŃii 1952 . anual. FranŃa Profesor Honoris Causa şi Doctor Emerit al UniversităŃii Braganza Paulista. Ana este aleasă membru al Academiei Române. statului. Charlie Chaplin. Merito della Republica.000 de lei. lucida până în ultima clipă. In schimb. cercetatoarea primeşte brevetul de inventator pentru Aslavital. din Brazilia Page 48 of 49 .000. Printre pacienŃii doamnei Aslan s-au numărat celebrităŃi. ca o bună creştină ce era. După şapte ani de hărŃuieli în justiŃie. care dă rezultate în tratarea deficienŃelor nervoase. Pablo Neruda. Tito. de Gaulle.Premiul international şi medalia "Leon Bernard". Somerset Maugham. îndrăzneală ce o costa 1. Salvador Dali. onorurile şi nenumăratele distincŃii care i-au fost acordate. în condiŃiile în care rezultatele cercetărilor ei aduseseră venituri de 17. Creează conceptul de "profilaxie a îmbătrânirii" şi se preocupă de bătrânii abandonaŃi de familie. pentru contribuŃia adusă la dezvoltarea gerontologiei şi geriatriei. Opt ani mai târziu. Din trusa ei de medic nu lipsea niciodată o miniatura a Sfintei Fecioare. după o lupta acerbă cu o boală necruŃătoare. Indira Gandhi.500. numărul şi rangul pacienŃilor din sfera politică. Refuză să perceapă taxe de cămin de la aceşti năpăstuiŃi ai sorŃii. Se stinge din viaŃă la 19 mai 1988. Italia Cavaler al Ordinului Palmas Academica.În anul 1976. Afilieri Membră a Academiei de ŞtiinŃe. Se spune că s-a înălŃat la cer în ziua ÎnălŃării Domnului. Între timp (în 1974). prestigioasa distincŃie acordata de OrganizaŃia Mondială a SănătăŃii. Dreptatea se face mult prea târziu. este achitată. ştiinŃifică şi artistică din întreaga lume o includ pe Ana Aslan în constelaŃia celor mai importante personalităŃi mondiale care au "mişcat" Universul. Jacqueline Kennedy. Lilian Gish. produs eficace în terapia sistemului nervos şi a aparatului cardiovascular. este omologat Aslavitalul pentru copii. din New York Membră a Uniunii Mondiale de Medicină Profilactică şi Igienă Socială Membră de Onoare al Centrului European de Cercetări Medicale Aplicative Membră în Consiliul de Conducere al AsociaŃiei InternaŃionale de Gerontologie Membră a SocietăŃii NaŃionale de Gerontologie din Chile Preşedinta SocietăŃii Române de Gerontologie etc. A fost solicitată chiar şi de Aristotel Onassis. Faima internaŃională. OrganizaŃia Mondiala a SănătăŃii ia oferit Premiul "Leon Bernard" pentru medicină socială.000 de dolari. bani ce îi sunt imputaŃi de către organele de partid. înainte cu cinci luni de a intra pentru totdeauna în legendă. Marlene Dietrich. cum ar fi: Ymma Sumak.

Bucureşti. Birren. A. V.. Arta de a iubi.. Bucuresti . Editura Fundatia Romania de Maine. şi Chircev. Editura ŞtiinŃifică. Editura Polirom. ColecŃia Psysche. Charlote.... Ruxandra. De la act la gândire. Sibiu. Editura ŞtiinŃifică. L. Psihologia Îmbătrânirii. Bucureşti Bucureşti. E. (1944) Psihologia persoanei.E. Iaşi Fromm. H. Psihologia Varstelor. vol.W. (1964).a II-a. Cluj.P. Gross. Munteanu Ana. jocul şi distracŃia. Newberrz. New York.. John.... ed. (2003) Asistenta sociala a persoanelor varstnice. A. (1969). Iaşi. Harkins. Ursula. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. A. M. Die Spiele der Menschen -. (1972). Tinca. (2003). D. Editura Anima Gal. (1939). S.. trad. Editura Scrisul Craiova Buhler. (2008). Tratat de igienă mentală. Personality: it’s Place in Psycholgy. Wallon. ediŃia a II-a Universitatea Cluj. Van Nostrand Reinhold. (2009). Editura Polirom.). E. Roger. NeamŃu. Bucureşti.. Editura de Stat Didactică şi Pedagogică..Kock (eds. Editura Polirom. Editura didactică şi Pedagogică. Aptitudinile.. Roşca.. G. Psihologia copilului. Verza.(1997 ).E. Al. Editura Societatea ŞtiinŃe şi Tehnică. Iaşi Românesc. Bucureşti. Bucuresti Sion..Ciclurile vieŃii. Philadelphia. Bucureşti Bandura. Ochs. Page 49 of 49 .D. New York. Editura SFYNX ..P. Lenhardt. (2008). Iaşi Deontiev. Ed. Institutes of the Christian Religion. Cunoaşterea Copilului. (1997) Educatie si reintegrare sociala. Psihologia dezvoltării umane.. (1981) . Gratiela. Harper. (2003) Tratat de asistenta sociala. Editura Militară. Schaie (eds.. L. (1969) Personalitatea şi cunoaşterea ei. Editura Pro Humanitate. F. M.Napoca Golu. Schiopu. P. Bucureşti. J. S.BIBLIOGRAFIE Allport. (1963). Bărbulescu. Verza. Vincent. Sandford. Mc. Bucureşti Antoine De Saint Exubery. Iaşi Roşca.. (1971). Gustav Fischer. F. Editura Todesco. R..) New York. From Birth To Maturity.W. Neveanu. Bucureşti.( 2006). A. B. Răşcanu. j. Psihologia Vârstelor.Zămosteanu Dana. Alban. Micul PrinŃ.. K. M. Omul. şi Zörgö. Psihologie Medicală şi asistenŃă socială.N. Verza. In Psycholgy: Study of a Science. Editura Polirom.W.(2000). Handbook of psychology of aging. Al. Principles of Beharior modification. Bucuresti Verza. (1955). CreŃu.. translated by J.Graw-Hill. G. (1899).5. Psihologia varstelor. E. K. Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică. Psihologia vârstelor. Calvin. (1985). E. E. Editura ŞtiinŃifică. Presbyterian Board of Christian Education. Bucureşti. Editura ŞtiinŃifică. Editura Polirom. Enăchescu C. Mărgineanu. N. (1980) Structura şi formarea personalităŃii. PercepŃie şi activitate. 1928. New York: Holt. (1978). şi Radovan. (1962). (1964) Problemele dezvoltării psihice.