You are on page 1of 1

Bernard Colasse – Fundamentele contabilitații, tarducere Neculai Tabără, Ed.

TipoMoldova,Iași,
2009
Bilanțul, ca descriere și estimare a patrimoniului întreprinderii, răspunde exigențelor aporturilor
de capitaluri. Nu reprezintă el, desigur cu numeroasele sale limite, un inventar al drepturilor (active)
și al obligațiunilor(datorii) întreprinderii? Nu permite el, prin calcul diferenței dintre valoarea
activelor și cea a datoriilor să se cunoască valoarea activului net (numită încă sitiuația netă sau
capitaluri proprii):
Activ net = Active – Datorii,
respectiv investiția acționarilor întreprinderii?
Care sunt componentele acestei investiții? Miza lor inițială/ suma de bani depusă de aceștia la
început, precum și creșteri eventuale ale acesteia (capitalul în sensul juridic al termenului),
beneficiile pe care ei le-au lăsat la dispoziția întreprinderii pentru a o ajuta să-și finanțeze
dezvoltarea(rezervele), precum și rezultatul net(după impozitare) al ultimei perioade dacă nu au
hotărât încasarea acestuia sub formă de dividente sau înregistrarea lui la rezerve.
Creanțierii descoperă, de asemenea, într-un bilanț informații care îi interesează, începând cu
valoarea datoriilor întreprinderii, ei o pot compara pe aceasta cu valoare capitalurilor proprii,
determinând, astfel. riscul de insolvabilitate al întreprinderii și, deci, de nerambursare, la care sunt
expuși în calitate de împrumutători1.
Rezultatul nu este altceva decât variația valorii patrimoniului în cursul unei perioade, fără a ține
seama de aporturile sau retragerile eventuale ale acționarilor.
Evident, rezultatul îi interesează în mod direct pe aceștia deoareceel condiționează, din punct de
vedere juridic, distribuirile de dividende efectuate în favoarea lor: excepție fac prelevările asupra
beneficiile trecute anterior la rezerve, și nu dividendele fără beneficii contabile (cu condiția ca, din
puct de vedere legal, ele să poată fi distribuite)2.

1 pag. 40-41

2 pag. 43