You are on page 1of 4

Educaţia estetică a copilului prin intermediul cîntului

coral
„Arta e o chemare la fapte bune pentru oameni,
un drum bine definit spre inima lor. Fără oameni arta-i un cîntec pustiu,
o şuierare în vînt, căci tot ce s-a durat de sute de ani s-a durat pentru
oameni,
căci frumosul cuprinde în sine adevărul, iar adevărul cuprinde în sine
frumosul.”
(G. Meniuc)
Nivelul dezvoltării muzicale
Educaţia muzicală include în primul rînd educaţia receptivităţii şi a
interesului faţă de muzică, care se dezvoltă treptat chiar din frageda copilărie.
Astfel, la copiii de vîrstă mică poate fi uşor constatată o avansare considerabilă
în ceea ce priveşte:
 percepţia emoţională a muzicii;
 gustul estetic şi muzicalitatea generală;
 audierea muzicii;
 simple deprinderi interpretative vocale şi de cînt;
 activitatea creatoare în domeniul cîntului, dansului şi jocului;
De consemnat e faptul, că nivelul dezvoltării muzicale a copiilor depinde de:
1.
dezvoltarea generală a copilului;
2.
capacităţile muzicale ale codului genetic;
3.
ocupaţiile muzicale organizate de adulţi;
şi se reflectă (manifestă) de cele mai dese ori în joc, adică în activitatea
muzicală independentă. La această vîrstă activităţile independente capătă o
importanţă deosebită, căci anume aici copiii de sine stătător îşi manifestă
interesele din domeniul muzicii, aplică cunoştinţele şi deprinderile obţinute,
reflectă impresiile muzicale şi aptitudinile creatoare.
Aflîndu-se de mici în „împărăţia muzicii” la această vîrstă copiii au deja
formate (dezvoltate) cele mai simple deprinderi interpretative vocale şi corale:
simţul ritmic, vocea, intonaţia, respiraţia, dicţia, auzul, memoria muzicală.
Ei sunt capabili să interpreteze cîntecele cunoscute cu acompaniament şi
fără, să determine mişcarea melodiei, sunetele înalte şi joase ce se execută
alternativ, să execute un exerciţiu în mai multe tonalităţi datorită diapazonului
ce cuprinde deja sunetele Sim – Do2. Aparatul vocal al lor e mai întărit, de
aceea vocile le sunt mai melodioase şi mai sonore, capătă vioiciune şi uşurinţă.
În timpul interpretării şi învăţării cîntecelor copiii în permanenţă capătă
informaţii noi despre muzică, astfel la vîrsta de 4-7 ani ei sunt în stare:
să determine dispoziţia, caracterul şi conţinutul
emoţional al creaţiilor (şi chiar schimbarea lor pe parcursul acestora);

acordeon). fluier. încet). caracterului (melodios. să caracterizeze o melodie din punct de vedere al tempoului (rar. Cu alte cuvinte. sacadat). de a aprecia creaţia şi felul cum a fost interpretată. Acumulînd un anumit bagaj de cunoştinţe muzicale copiii de 4-7 ani dau dovadă şi de un spirit critic destul de dezvoltat. cu bună dispoziţie. interval. Criterii şi metode de selecţionarea vocilor pentru corul mic În orişice cor selecţionarea vocilor decurge după anumite criterii. – aparte şi combinate. acurateţea intonaţiei. intensitatea vocii. memoria muzicală şi întinderea vocii se vor aprecia cu ajutorul unor fragmente muzicale sau unor exerciţii. că în timpul audiţiilor muzicale la copii se formează atenţia voluntară şi spiritul de observaţie. observînd de fiecare dată cîte ceva nou. dinamicii (tare. pe care copilul le va repeta pe silabe comode de cîntat.să distingă. În procesul audiţiilor muzicale. nu prea complicate. Criteriile de selecţionare a vocilor pentru un cor de copiii (cor mic) sunt: acurateţea intonaţiei. muzicalitatea şi sensibilitatea artistică a copiilor se vor verifica prin interpretarea de către ei a unui cîntec cunoscut (la alegere). executate vocal sau instrumental de către dirijor. copiii sunt în stare să deosebească muzica vocală de cea instrumentală. mai mult decît atît. duios). ştiu a deosebi timbrul mai multor instrumente muzicale (pian. cîntă un cor sau un solist. pe baza creaţiilor îndrăgite şi dorinţei de a le audia de mai multe ori. pentru depistarea auzului muzical receptiv se va folosi procedeul următor: profesorul va executa la pian un sunet. dirijorul va propune copilului să execute anumite exerciţii ritmice din bătăi de palme. la 4-7 ani apar primele manifestări ale gustului artistic. vioară. pentru a aprecia simţul ritmic. să interpreteze expresiv un cîntec înţelegînd conţinutul şi dispoziţia acestuia (ei ştiu că un cîntec de sărbătoare trebuie interpretat vesel. timbrul vocii. simţul ritmic. 4. auzul muzical. iar cîntecul de leagăn – liniştit. ce deschide cîmp larg . iar copilul va trebui să spună cîte sunete aude în timpul sunării acestora. auzul muzical. acord. repede). să recunoască şi să compare părţile contrastante şi asemănătoare ale unei creaţii. ce se manifestă în capacitatea lor de a selecta şi motiva preferinţele. Rolul şi importanţa jocului în dezvoltarea multilaterală a copiilor Unul din cele mai importante mijloace de educaţie a copiilor şi o formă specifică de activitate independentă a lor este jocul. memoria muzicală. De consemnat e faptul. fiind familiarizaţi cu genul vocal şi cel instrumental. muzicalitatea şi sensibilitatea artistică. Ținînd cont de particularităţile de vîrstă ale copiilor de 4-7 ani pentru selecţionare se vor aplica următoarele metode: 1. întinderea vocii. 2. 3. picioare etc. timbrul. mai riguroase pentru corurile profesioniste şi mai mobile pentru cele de amatori.

îngîmfarea etc. 2. formarea trăsăturilor de caracter. Fiind corect organizate şi desfăşurate. Iată de ce este important ca jocurile prin conţinutul său să fie bogate şi interesante.. Există mai multe feluri de jocuri. echilibrul şi acordajul coral.pentru manifestarea vie a intereselor. etc. cum sunt: egoismul. intonaţia. în cel de educaţie intelectuală – jocurile didactice.  formă de activitate în care copilul este subiectul creator.  formă de activitate social-pedagogică de organizare a activităţii copiilor. interesant şi captivant.  introducerea în viaţa socială. fizice şi psihice ale copiilor. imaginaţiei. În corul mic jocul este metoda de bază a instruirii. cu ajutorul căruia se realizează sarcinile educaţiei morale. fapt care ne obligă la o dozare raţională a eforturilor. independenţa. intelectuale. De consemnat e şi faptul. voinţa.  mijloc al muncii educativ-instructive. estetice. dicţiunea. auzul muzical. 3. fanteziei. Jocurile muzicale şi cele muzical-didactice contribuie foarte mult la dezvoltarea generală şi la cea muzicală a copiilor. deoarece la această vârstă copiii obosesc repede. la lecţii şi în viţa de toate zilele.  formă de organizare a vieţii. stărilor afective pozitive şi a calităţilor morale. Prin intermediul lor se realizează: 1. simţul prieteniei şi cel al răspunderii. în procesul dezvoltării muzicale sunt folosite jocurile muzicale şi cele muzicaldidactice. tendinţa de a se izola. jocurile muzicale şi cele muzical-didactice pot preveni apariţia şi manifestarea unor trăsături negative. că în cadrul lecţiilor jocul e utilizat nu numai ca metodă a instruirii ci şi ca mijloc de relaxare. cum ar fi: iniţiativa. De consemnat însă e faptul . astfel. muzicalitatea. perseverenţa. vorbirii – pe care le aplică pe larg în activităţile independente. care contribuie mult la dezvoltarea generală a copiilor: în procesul de educaţie fizică sunt folosite jocurile sportive (mobile). dezvoltarea psihică multilaterală a copiilor: a sentimentelor. emisia şi conducerea sunetului şi a celor interpretative: expresivitatea. Aceste trăsături ale jocului (specifice) determină şi funcţiile lui:  orientarea în mediul ambiant. dorinţelor şi posibilităţilor nemijlocite a acestor copii. că „copilul se joacă pentru a se dezvolta şi se dezvoltă pentru că se joacă”.  formă de activitate creată pentru dezvoltarea multilaterală a copiilor. datorită căreia lecţiile decurg mult mai uşor. . simţul ritmic. emoţionalitatea. creativităţii. Jocul îşi are trăsăturile sale specifice şi se foloseşte ca:  formă de activitate în care copilul îşi manifestă atitudinea proprie faţă de mediul ambiant. încrederea în forţele proprii etc. că valoarea educativă a jocului depinde de „calitatea” lui. formarea capacităţilor muzicale şi dezvoltarea deprinderilor vocalcorale: respiraţia. O zicală populară afirmă. articulaţia. încăpățânarea.

să corespundă vîrstei. La unele jocuri. Astfel. depinde în mare măsură de „calitatea” acestuia. profesorul va reuşi mult mai repede şi mai eficient să depisteze particularităţile individuale ale copiilor şi să se apropie de ei. de care copiii încep a se plictisi. e folositor pe un anume timp să se renunţe. Practicarea zilnică a aceloraşi jocuri provoacă plictiseală şi monotonie.Organizarea şi desfăşurarea jocurilor depinde în mare măsură de lucrul pedagogului – dirijor şi de capacităţile organizatorice ale acestuia. mai interesante şi captivante. copiii de 4-7 ani).jocul muzical. adică să se ţină cont de particularităţile fizice şi psihice ale copiilor cu care se lucrează (în cazul de faţă. . să le dezvolte spiritul creator şi încrederea în forţele proprii. De menţionat e şi faptul. că eficacitatea acestui mijloc de educaţie .să fie cît mai variate (caracter divers). fapt ce-i va permite să realizeze cu mai mult succes munca de instruire şi educaţie. ținţndu-se cont de următoarele criterii: . de aceea în programul de jocuri ales se vor introduce în permanenţă jocuri noi. cu subiecte şi reguli din ce în ce mai complicate. Iată de ce este foarte important ca jocurile să fie selecţionate. dacă va participa nemijlocit în joc împreună cu copiii. El va reuşi cu mai mult succes: să mobilizeze şi să organizeze copii. . să le ridice starea emoţională.