You are on page 1of 18

proiect dezvoltarea durabilă a agriculturii in contextul incalzirii globale

cea mai cunoscută definiție a dezvoltării durabile este cu siguranță cea dată de Comisia
Mondială pentru Mediu și Dezvoltare (WCED) în raportul "Viitorul nostru comun",cunoscut
și sub numele de Raportul Brundtland[1]: "dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmărește
satisfacerea nevoile prezentului, fără a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a-și
satisface propriile nevoi".
Dezvoltarea durabilă urmărește și încearcă să găsească un cadru teoretic stabil pentru luarea
deciziilor în orice situație în care se regăsește un raport de tipul om - mediu, fie ca e vorba de
mediul înconjurător, mediul economic sau mediul social.
Deși inițial dezvoltarea durabilă s-a vrut a fi o soluție la criza ecologică determinată de intensa
exploatare industrială a resurselor și degradarea continuă a mediului și căuta deci în primul rând
prezervarea calității mediului înconjurător, în prezent conceptul s-a extins asupra calității vieții în
complexitatea sa, și sub aspect economic și social. Obiect al dezvoltării durabile este acum și
preocuparea pentru dreptate și echitate între state, nu numai între generații.
Conceptul a fost legat inițial de problemele de mediu și de criza resurselor naturale, în special a
celor legate de energie de acum 30 de ani. Termenul însuși este foarte tânăr și s-a impus în vara
lui 1992, după Conferința privind mediul și dezvoltarea, organizată de Națiunile Unite la Rio de
Janeiro.
Durabilitatea pleacă de la ideea că activitățile umane sunt dependente de mediul înconjurător și
de resurse. Sănătatea, siguranța socială și stabilitatea economică a societății sunt esențiale în
definirea calității vieții.
Discuțiile prin care s-a ajuns în final la dezvoltarea durabilă au început la începutul anilor '70.
În 1972, Conferința privind Mediul Ambiant care a avut loc la Stockholm a pus pentru prima dată
în mod serios problema deteriorării mediului înconjurător în urma activităților umane care pune în
pericol însuși viitorul omenirii. În 1983, își începe activitatea Comisia Mondială pentru Mediu și
Dezvoltare (WCED), condusă de Gro Bruntland, după o rezoluție adoptată de Adunarea
Generală a Națiunilor Unite.

Cum contribuie agricultura la
incalzirea globala
Agricultura este unul dintre domeniile cu o contributie puternica la
incalzirea globala. Agricultura "furnizeaza" anual o cantitate
impresionanta de gaze cu efect de sera.

Solutiile se refera la agricultura durabila. prezinta detalii despre practicile distructive care se folosesc in agricultura si ofera solutii pentru reducerea contributiei agriculturii la schimbarile climatice. Agricultura "furnizeaza" anual o cantitate impresionanta de gaze cu efect de sera. contribuind la distrugerea surselor care absorb dioxid de carbon (in special paduri). Raportul mai detaliaza in ce fel fermierii pot reduce emisiile de gaze cu efect de sera si cat de usor de implementat sunt aceste solutii. Agricultura practicata intensiv a dus la: utilizarea in exces a fertilizatorilor. curatarea terenurilor de vegetatie. cresterea in mod intensiv a animalelor.Agricultura este unul dintre domeniile cu o contributie puternica la incalzirea globala.1 miliarde de tone CO2 in fiecare an. intitulat Cool Farming. . care degradeaza solurile. Unul principalii compusi chimici din fertilizatori este oxidul de azot (N2O). cea mai importanta este utilizarea in exces a fertilizatorilor. cat si pentru consumatori. care presupune depozitarea carbonului in sol (prin diferite metode) si utilizarea foarte redusa a fertilizatorilor. profesori la catedra de Stiinte Biologice a Universitatii Aberdeen. Iar producerea fertilizatorilor adauga echivalentul altor 410 milioane de tone de CO2. Autorii raportului Greenpeace sunt Jessica Bellarby. in ordinea gravitatii. In viziunea ecologistilor. Bente Foereid. Astley Hastings si Pete Smith. Daca le luam pe rand. Un raport Greenpeace. PUNCTE CRITICE. Mai mult de jumatate din cantitatea totala de fertilizatori folositi in agricultura ajunge in atmosfera sau in apa. degradarea solurilor. Raportul detaliaza pentru prima data in mod explicit contributiile directe si cele indirecte la incalzirea globala. gaz cu efect de sera cu impact de 296 de ori mai puternic asupra atmosferei decat dioxidul de carbon (CO2). este acela ca agricultura se poate transforma dintr-un mare poluator intr-un domeniu suta la suta "Verde". Utilizarea fertilizatorilor elibereaza in atmosfera echivalentul a 2. aceste masuri vor contribui la protejarea mediului si vor aduce beneficii atat pentru fermieri. in viziunea autorilor raportului. Agricultura foloseste ingrasaminte chimice. Cel mai important aspect. Emisiile cele mai multe se inregistreaza din cauza folosirii in exces a fertilizatorilor. Pete Smith este unul dintre autorii celui mai recent Raport Interguvernamental privind Schimbarile Climatice (IPCC).

a caror deteriorare nu conduce doar la incalzirea globala. considerand ca acestea vor duce nu numai la reducerea emisiilor. cantitatea de compusi ai carbonului din soluri a fost extrem de redusa. Fiecare kilogram de carne de vita produs contribuie cu 13 kilograme de emisii de carbon. dar si pentru furaje) sau a palmierilor (din care se obtine ulei care este transformat in biodiesel). Simpla aplicare doar a cantitatii optime de fertilizatori la momentul potrivit ar reduce semnificativ cantitatea de gaze cu efect de sera emisa. ci si la transformarea agriculturii intr-unul din domeniile care vor absorbi gaze cu efect de sera. s-a constatat ca dejectiile animaliere produc o cantitate imensa de metan. Cool Farming rezuma cum agricultura afecteaza clima in fiecare regiune a globului. cum ar fi dezvoltarea unei cantitati periculos de mari de alge in lacuri. In al doilea rand. Taierea padurilor pentru a crea terenuri pentru agricultura sau pasuni pentru animale inseamna distrugerea principalei surse de absorbtie a dixodului de carbon din atmosfera si de eliberare a oxigenului. In acelasi timp. Daca . CONTRIBUTII INDIRECTE. ar reduce riscul crearii altor dezastre ecologice. Fiecare kilogram de carne de miel produs contribuie cu 17 kilograme de emisii de carbon. ecologistii vorbesc despre reducerea utilizarii fertilizatorilor. Agricultura industrializata a facut ca solurile sa fie "inecate" de nutrienti. intrucat aici este in plina dezvoltare cresterea animalelor. fertilizatorii contribuie cel mai mult la incalzirea globala. ci si productia de mancare. Bovinele si ovinele "contribuie" cel mai mult la incalzirea globala. se asteapta ca emisiile de metan sa creasca progresiv in urmatoarele decenii. Asta se vede cel mai bine in distrugerea padurilor tropicale. America de Nord si zona Pacificului sunt singurele regiuni dezvoltate unde cantitatea de gaze cu efect de sera emisa in atmosfera creste constant. ca numai in zonele subdesertice si in cele desertice se mai gaseste in cantitati mai mici. se asteapta acelasi fenomen. Atat de redusa. Pentru ca cererea de carne este tot mai mare in intreaga lume. Al doilea mare "producator" de gaze cu efect de sera este domeniul cresterii animalelor. pe suprafete intinse din toata lumea. Desi poate starni rasul celor neavizati. In Asia. din toate produsele chimice care se realizeaza industrial. ecologistii vorbesc despre protejarea solurilor. unde suprafete insemnate sunt folosite pentru cultivarea soiei (folosita in industria alimentara. Care sunt solutiile?Greenpeace prezinta si cateva metode de rezolvare a problemelor. mari si oceane. In primul rand. A rezultat ca. Agricultura are si un puternic impact indirect la incalzirea globala.Asta inseamna ca. un alt gaz cu efect de sera.

ro/stiri-revista-presei/2008-01-10/cum-contribuie-agriculturala-incalzirea-globala.1 .html#ixzz2mEiKrzcd Follow us: @9AM on Twitter | 9AM.6. mai ales in tarile dezvoltate. Detalii: http://www. Fenomenul de incalzire globala a inceput sa ingrijoreze dupa anii '60. De altfel. Zonele de cultivare trebuie tinute uscate in afara sezonului de cultivare.9am. Greenpeace vorbeste despre imbunatatirea producerii orezului.9am.ro/stiri-revista-presei/2008-01-10/cum-contribuie-agriculturala-incalzirea-globala. tendinta de incalzire continua a planetei in secolul XXI este relevata de foarte multe studii in domeniu.ro on Facebook Incalzirea globala este fenomenul de crestere a temperaturilor medii inregistrate ale atmosferei in imediata apropiere a solului.aceasta situatie se va schimba. Cauza principala a incalzirii globale este cresterea concentratiei de CO2 in atmosfera in ultimele secole.ro on Facebook Detalii: http://www. Foarte ingrijorator este insa faptul ca aceste scenarii climatice arata ca zonele polare se vor incalzi cel mai mult. cantitati insemnate de carbon vor reveni in soluri. Modelele climatice elaborate de specialistii in domeniu estimeaza ca clima globala se va incalzi cu 1.html#ixzz2mEiUj0U0 Follow us: @9AM on Twitter | 9AM. reducandu-se astfel semnificativ emisiile de metan. in urma dezvoltarii industriale masive si a cresterii concentratiei gazelor cu efect de sera care sunt considerate in mare masura responsabile de acest fenomen. Alte masuri in acest domeniu: renuntarea la poldere si la fertilizatori. In al treilea rand. ceea ce ar putea avea consecinte dramatice.4°C in cursul secolului al 21-lea. ceea ce va duce la reducerea contributiei agriculturii la incalzirea globala. Aceasta a fost de 280 ppm inainte de revolutia . care ar reduce emisiile de metan. Estimarile variaza din cauza faptului ca nu poate fi prevazuta evolutia emisiilor de gaze care cauzeaza efectul de sera. Agricultura agresiva a dus pana acum la distrugerea solurilor si apelor. la dezastre ecologice si ar putea duce in viitor la saracie si la foamete. Ecologistii vorbesc si despre reducerea cererii de carne. precum si a oceanelor.

Aceasta ar putea duce in imediata perioada la o crestere cu inca 2°C. specialistii spun ca ar fi nevoie de o impadurire cu 20% fata de totalul deja existent la nivlul intregului glob. in timp ce utilizarea surselor inlocuitoare regenerabile curate de energie si retinerea CO2 la centralele pe combustibili fosili avanseaza greu. Australia. fiind acum de 430 ppm. iar in anul 2035 ar putea fi de 550 ppm. Efectele incalzirii globale. daca fluxul emisiilor actuale de gaze cu efect de sera (GES) s-ar mentine peste capacitatea naturala de absorbtie. Asia de Sud-Est sau in Europa rasariteana si de faptul ca SUA nu a ratificat inca Protocolul de la Kyoto. Potrivit acestora. zona mediteraneeana. India. Orientul Mjlociu si Africa de Nord. . adica aproape dubla. iar alti 600 de milioane de oameni vor suferi de foame de pe urma secetei.industriala. degradarii si salinizarii solului. Seceta va afecta regiuni intinse din sudul Africii. Brazilia. Expertii Grupului Interguvernamental asupra Evolutiei Climei (GIEC) au lansat un diagnostic alarmant asupra pericolelor incalzirii globale. Pe langa dezvoltarea industriala. o incalzire cu 2 sau 3 grade Celsius pe plan global fata de nivelul mediu de temperatura din 1990 va avea un impact negativ urias asupra tuturor regiunilor planetei.4 miliarde de oameni vor suferi de pe urma penuriei grave de apa provocata de topirea ghetarilor. Acestea duc la o crestere a concentratiei de noxe ceea ce provoaca efectul incalzirii globale si epuizarea stratului de ozon. Aceasta este probabil sa se intample daca tinem seama de dezvoltarea impetioasa a economiilor in China. America Latina. Pentru a stopa efectele negative provocate de aceste defrisari. o alta cauza la fel de importanta o reprezinta defrisarile masive ale padurilor. circa 3. Pana in anul 2080.

Aceasta poate produce incendii. in pericol viata persoanelor aflate in apropiere. Se cunoaste ca vremea caniculara poate creste riscul de deces. Flora si fauna din zona nu se pot muta mai spre nord pentru a se feri de incalzirea globala si risca sa dispara.Unele studii prezic spre exemplu ca padurile amazoniene s-ar putea usca pur si simplu. indeosebi la persoanele susceptibile de sensibilitate la efectele stresului termic. sau poate intretine incendiile de padure provocate din neglijenta omului. De exemplu. Valurile de caldura. De asemenea. Expertii spun ca la fel s-a intamplat acum 55 de milioane de ani. O situatie similara se va inregistra in regiunea arctica. mai ales in zonele urbane. in general persoanele din grupele de varsta care depasesc 65 de ani. zeci de mii de ha). . ele provoaca nori de fum care impiedica desfasurarea in conditii bune a transporturilor. Acele specii care nu se pot adapta sau nu pot sa migreze. cand o crestere cu 5 grade Celsius a temperaturilor medii a pustiit planeta. speciile din zonele montane nu vor avea unde sa se mute in zone mai inalte si mai reci ceea ce ar duce la disparitia lor daca acestea nu se vor adapta. speciile trebuie sa se adapteze acestor schimbari sau sa migreze odata cu zonele climatice. antrenand pieirea unui numar urias de specii de animale si plante.implica unele riscuri pentru sanatatea populatiei. risca sa dispara din cauza schimbarilor climatice din habitatul lor. punand. unde temperaturile sunt mai ridicate. la sfarsitul Paleocenului. Pentru a se putea salva. Canicula poate cauza de asemenea si dezastre naturale.consecinta a incalzirii globale . Cea mai marevulnerabilitate o au. In acest caz sunt distruse suprafete insemnate de padure (uneori. totodata.

mai ales. Exista si un scenariu optimist. Insuficienta de hrana determina un nivel mai ridicat al morbiditatii. iar 1. temperatura va creste cu 1.1 miliarde de persoane din intreaga lume sunt malnutrite (UNPF. 2001). Insa specialistii considera ca e putin probabil acest lucru. de 792 de milioane de persoane. emisia gazelor cu efect de sera sa scada de doua ori la nivel mondial si de patru ori pentru tarile industrializate.9 grade Celsius. hipomagnezia. in 1996–1998.si. de asemenea. hipocalcemia.1 . Se estimeaza ca numarul persoanelor subnutrite cronic era. Pentru a evita un viitor sumbru al planetei. cauzat de o serie de afectiuni. respectiv. . anemia feripriva. seceta poate avea efecte devastatoare asupra sanatatii umane. Frecventa subnutritiei este. malnutritia si. micronutrienti (vitamine. Aproximativ doua miliarde de persoane din tarile in curs de dezvoltare sunt anemice. Aceasta cu atat mai mult cu cat seceta este un fenomen cu frecventa mare in zone extinse din state in curs de dezvoltare. conform caruia. de vina fiind inertia sistemelor ecologice si cantitatile de dioxid de carbon adunate in atmosfera de-a lungul ultimelor sute de ani. saruri minerale). subnutritia sunt efecte ale consumului inadecvat de hrana. intre care se deosebesc pelagra. continutul scazut in macro. cu populatie numeroasa. ridicata in multe regiuni ale lumii.2. pana in 2050. dar si slabirea rezistentei organismului fata de factori patogeni. ceea ce reprezinta 18% din populatia totala a regiunilor respective. pana in 2100. Anemia. ar trebui ca.Prin impactul asupra productiei de hrana.

nu in ultimul rand. insotita de o educatie pentru protectia mediului. 3. in special.1. PrinFondul Verde se urmareste investirea unei mari sume de bani prin care sa se poata lua masuri contra schimbarilor climatice. Fără nici o îndoială. pe voluntariat. producerea hranei depinde. practic la nivel mondial .1 Optimizarea lucrarilor solului pentru mentinerea unei bune stari agrofizice a solului 3. Agricultura nu constituie doar suportul pentru producerea biomasei. 1995).dezvoltarea durabila pare elementul cheie in ecologie siprotectia mediului. pe cat posibil si chiar a imbunatatirii calitatii apei. continua expansiune a agriculturii în plan “orizontal” nu mai este posibilă. si mai putin pe sanctiuni si constrangeri. capacitatea globală de producere a hranei în agricultură va fi puternic încercată.Deseori intalnita in subiectele care ating politica de mediu.1 De ce este importantă agricultura pentru dezvoltarea durabilă a economiei şi societăţii Agricultura are contribuţie majoră în dezvoltarea durabilă a economiei şi societăţii prin oportunităţile economice şi sociale pe care le conferă generaţiei actuale şi viitoare. Incalzirea globala a afectat fiecare parte a globului. la inceputul anilor 1970. si anumepolitica de mediu. ci reprezintă însăşi baza existenţei vieţii. pe de o parte. politica de mediu a devenit politica orizontala a UE. In unele tari. însă agricultura trebuie să-şi asume şi responsabilitatea protecţiei solului şi a altor resurse ale mediului înconjurător pe care le poate degrada. în viitor. populaţia globului este în continuă creştere. De aceea. care se bucura de un real succes in randul comunitatii. una dintre cele mai acerbe miscari la nivel mondial. ori sectorul care asigură hrana omenirii. Rapoarte recente precizează că. Implicarea UE a condus la o politica de mediu ce impune dezvoltarea durabila bazata. dezvoltarea durabila reprezinta o atitudine responsabila a oamenilor. multe ţări atingând deja valoarea limită a suprafeţei cu soluri arabile. Clubul de la Roma semnala primele semne ale diminuarii resurselor naturale ale Pamantului. Numeroase statistici arată că. lupta pentru ecologie devenind. presiunea exercitată de către populaţie va fi în continuă creştere datorită cerinţelor şi nevoilor. ajungând doar la 0. exista partide „verzi”. aproximativ 1 ha de teren productiv este pierdut la fiecare şase secunde. Atunci cand. cele mai devastatoare efecte evidente fiind in agricultura si diferitele ecosisteme de pe planeta si. În aceste condiţii. in special in tarile slab dezvoltate. s-a dezvoltat una dintre cele mai importante politici comunitare.10 ha/persoană (Lal. apreciind că până în 2050 se va ajunge la 9 miliarde locuitori. În acelaşi timp. de numeroşi factori. aerului si a solului de pe planeta noastra. asupra sanatatii oamenilor si a economiei. suprafaţa arabilă productivă este în continuă scădere. datorită diferitelor forme ale degradării. iar pe de alta. care vor deveni tot mai mari. chiar. in scopul amanarii. anual acordandu-se foarte multe fonduri pentru a sprijini dezvoltarea durabila. astazi. dar calitatea terenului şi implicit a solului sunt hotărâtoare. Intre timp. Mai exact.

degradarea antropică este în continuă creştere. să restaureze capacitatea productivă şi procesele vitale ale solurilor degradate. În consecinţă. susţinând utilizarea acestora în agricultură pe scară largă! Chiar şi în agricultura cu resurse reduse din micile gospodării ţărăneşti. iar suprafaţa necultivată nu mai este corespunzătoare pentru dezvoltarea agriculturii performante. Conceptul de “durabilitate”. cu dezvoltarea economiei şi a unei societăţi prospere. la început. ca şi în cazul fertilizării excesive. în principal. în sistemele de producţie agricolă se va păstra echilibrul între inputuri şi outputuri. şi în acelaşi timp păstrarea unui mediu înconjurător sănătos. specialişti. a unei economii durabile. şi în acelaşi timp conservarea resurselor naturale de bază Aceasta înseamnă că. reprezentând pericol evident pentru sănătatea ecosistemelor terestre. reprezintă modalitatea cea mai evidentă. În ciuda acumulării acestor cunoştinţe. 1992). în ciuda percepţiei promovate până de curând. . sunt două concepte compatibile. determinând degradarea altor resurse ale mediului înconjurător. de utilizarea în agricultură a îngrăşămintelor chimice în cantităţi exagerate pentru asigurarea unor recolte mari şi mai ieftine. a determinat apariţia acelei stări „conflictuale” între efectele pozitive imediate ale afânării şi mobilizării excesive a solului şi efectele negative pe termen lung. În ţările. care este asociată cu progresul. acestea fiind considerate ca un simbol vizibil al progresului. care în acelaşi timp. profitabile. care susţinea că sunt în “conflict”. a condus la grave consecinţe asupra echilibrului diferitelor elemente din sol. conferind un statut social mai ridicat. fermieri au fost fascinate de tractoarele şi echipamentele agricole puternice. Această dilemă a fost generată. în condiţiile asigurării calităţii mediului înconjurător şi ale promovării. îmbunătăţeşte. unde lucrarea intensivă a solului şi îndepărtarea resturilor vegetale contribuie la pierderea apei din sol. tractorul a devenit rapid simbolul bunăstării. cu inputuri ridicate. care să prevină sau să minimizeze degradarea solului. a condus. pentru sisteme de folosinţă durabilă a terenurilor agricole. respectiv utilizarea de tractoare şi maşini din ce în ce mai mari şi mai grele. O problemă deosebită este cea care are loc în zonele cu climat mai uscat. în special a destructurării şi compactării antropice. să existe interes major pentru tehnologii inovative. Intensificarea mecanizării însă. Mecanizarea în agricultură. viabilă. în agricultură. sau zonele industrializate.rezervele terenurilor productive sunt epuizate. intensificarea şi extinderea unor procese în degradarea fizică a solului. accetuând procesele de secetă şi deşertificare. cu precădere calitatea apelor de suprafaţă şi de adâncime. de asemenea. restaurează” capacitatea productivă a solului (Lal şi Stewart. în ansamblu. trebuie. la apariţia. diferitele comunităţi de politicieni. durabilă. Creşterea nivelului de productivitate a solului. Managementul durabil al resurselor de sol trebuie să se bazeze pe vechiul îndemn „să lăsăm generaţiilor viitoare terenul agricol într-o formă mai bună decât lam primit” bazându-ne pe conceptul “foloseşte. între investiţii şi beneficii. ca de altfel şi în alte domenii. al fermei moderne. Dezvoltarea tehnicilor agricole mecanizate. Agricultura durabilă are ca obiective majore optimizarea productivităţii. implică alegerea pentru viitor a acelor tehnologii care să nu compromită deciziile luate în prezent. cu avantaje privind productivitatea şi eficienţa economică.

agricultura de subzistenţă. chiar primitivă. cu inputuri mari: lucrare excesivă a solului. cât şi vulnerabilitatea lor la degradare sunt practic controlate de aceeaşi factori. bazându-se pe nivel minim de mecanizare. care determină adesea dezechilibre de nutriţie. este posibilă accentuarea şi chiar provocarea unor noi forme ale degradării solului şi altor resurse. apelor. a excesului de apă de suprafaţă şi a riscului erozional. se confruntă totuşi cu probleme deosebite. În aceste condiţii. efecte. atât productivitatea ecosistemelor. prin: mărirea rugozităţii suprafeţei solului. are efecte pozitive imediate de necontestat. Totuşi. adică a calităţii: solului.Lucrarea de bază a solului. eliminarea stratului compact de la suprafaţă. cu nivelul său de aprovizionare în elemente nutritive. Adesea. În agricultura energo-intensivă. România. comunitatea ştiinţifică susţine că între cele două concepte există compatibilitate. cu starea sa de umiditate. în afara unui bun control al buruienilor. Nu poate fi neglijată nici influenţa negativă a sistemului tehnologic agricol asupra modificării şi reducerii biodiversităţii datorată modului excesiv de afânare a solului. reprezintă drepturi fundamentale ale omului. şi/sau faţă de cerinţele plantelor cultivate. aşa numitele “tehnologii agricole” sunt aplicate pe loturi uneori mai mici de 1-2 ha. aerului. În aceste condiţii. sunt doar pe termen scurt. dăunătorilor şi buruienilor. vegetaţiei şi hranei în cantitate suficientă şi de calitate. Asigurarea unui mediu înconjurător sănătos şi armonios. în ferme cu suprafeţe mari. iar acolo unde sunt utilizate în regim intensiv. solul. întrucât pe mari suprafeţe tehnologiile agricole sunt extensive. ori cu cerinţele plantelor cultivate etc. hidrologia şi managementul agricol şi de aceleaşi procese. creşterea vitezei de infiltraţie a apei în sol şi reducerea riscului excesului de apă şi a eroziunii. unde domină agricultura extensivă cu resurse limitate. eliminării resturilor vegetale de la suprafaţă. cum ar fi: climatul. relieful sau topografia. dintre cele mai răspândite procese negative menţionăm: mişcarea şi levigarea în adâncime a nutrienţilor şi a altor compuşi chimici determinând contaminarea resurselor freatice. Această problemă este deosebită. creşetrea emisiilor din sol conducând la degradarea şi încălzirea globală a atmosferei. intensificarea ritmului mineralizării azotului în procesele descompunerii materiei organice şi stimularea rapidă a creşterii şi dezvoltării plantelor. care din păcate. scăderii conţinutului şi degradării materiei organice din sol. şi de aici în întregul lanţ trofic. pe forţă de muncă umană şi pe tracţiune animală. zone în care şi populaţia este în continuă creştere. maşini agricole grele. cu resurse limitate. nu întotdeauna sunt în acord cu specificul local: cu cerinţa solului faţă de lucrare. procesele degradării solului şi ale mediului înconjurător sunt provocate de inputuri reduse. chiar al diferiţilor dăunători din sol şi facilităţi pentru semănat. fertilizării minerale excesive. . chiar dacă mare parte din populaţia globului nu poate beneficia de ele în prezent. în zonele sărace. deşi nu face parte din categoria ţărilor foarte sărace. mai ales în ţările. şi/sau de componentele sistemelor tehnologice agricole care nu sunt aplicate corect în raport cu gradul de pretabilitate a terenului. creşterea excesivă a stării de compactitate a solului. translocarea lor din sol în masa vegetativă. doze foarte mari de fertilizanţi minerali şi alte produse agrochimice utilizate în combaterea bolilor. care se bazează pe faptul că.

Intensificarea. De aceea.Acum. Acesta a fost caracterizat în principal prin: lucrări de afânare şi prelucrare excesivă a solului cu întoarcerea brazdei. agricultura trebuie să-şi asume şi responsabilitatea pentru protecţia. De aceea. această măsură a creat . ape de suprafaţă şi de adâncime. care să îi încurajeze şi să îi stimuleze pe cei care procedează corect. crescând riscul deşertificării în zonele vulnerabile. cea mai importantă sursă de nutrienţi pentru plante. tocmai această dezvoltare a fost însoţită de o multitudine de efecte negative grave asupra mediului înconjurător. că agricultura poate avea impact major negativ asupra diferitelor resurse ale mediului înconjurător indiferent de nivelul dezvoltării societăţii. Factorul hotărâtor al stării de calitate a solului şi în acelaşi timp. au arătat că între sistemele tehnologice agricole de cultivare a plantelor. dar. inclusiv la nivelul Uniunii Europene. etc. În politicile agrare ale diferitelor ţări. fertilizare intensă şi rotaţii scurte.. ameliorarea şi conservarea stării de calitate a acelor resurse pe care le afectează. este unanim acceptat. este carbonul organic. obiectivul managementului agricol durabil trebuie să vizeze minimizarea şi chiar eliminarea efectelor adverse ale intensificării agriculturii. prin verigile lor tehnologice sporirea şi conservarea materiei organice. starea mediului înconjurător. politicieni. că aproape 30 % din teritoriu este destinat silviculturii şi 50. dar în acelaşi timp şi să-i sancţioneze pe cei ce greşesc. prima şi cea mai simplă măsură luată în diferite state ale lumii. utilizarea durabilă presupune reducerea până la eliminarea impactului negativ al proceselor de degradare. au fost depuse eforturi uriaşe pentru modernizarea agriculturii în scopul sporirii productivităţii. a fost interzicerea prin lege a arderii resturilor vegetale de la suprafaţa solului după efectuarea recoltatului culturilor agricole şi păstrarea lor în mare parte la suprafaţa solului. Privind la resursa edafică.5 % agriculturii. nivelul dezvoltării economice şi calitatea vieţii există strânse relaţii de interdependenţă.. etc. cu precădere în ultimii 50 de ani. diferitele sisteme tehnologice agricole trebuie să-şi impună. dar şi în ţara noastră. atmosferă. practic generalizat a fost cel convenţional. În consecinţă. adică a rezervei de humus de calitate din sol. în special pentru zonele care practică agricultura cu resurse limitate. Pentru protecţia mediului înconjurător. practic industrializarea agriculturii convenţionale de-a lungul unei perioade relativ îndelungate de timp nu a făcut decât să contribuie substanţial la accelerarea proceselor degradării diferitelor componente ale mediului înconjurător. de către diferitele comunităţi: ştiinţifice. practicieni. Desigur. Continua intensificare a agriculturii va intensifica efectele negative asupra mediului înconjurător prin degradarea diferitelor sale componente: sol. eliminare totală a resturilor vegetale de la suprafaţă sau chiar arderea miriştii. afectând dezvoltarea şi promovarea economiei durabile şi a unei societăţi sănătoase. cel mai răspândit sistem de agricultură.. de subzistenţă. În Uniunea Europeană este apreciat. din păcate. al creşterii aportului agriculturii la dezvoltarea economică. Aceasta se poate realiza doar printr-o strategie la nivel naţional şi printr-o legislaţie coerentă şi adecvată. Numeroase studii şi cercetări pe plan internaţional. creşterea capacităţii de rezilienţă a solului şi restaurarea stării sale de calitate.

managementul resturilor vegetale. . mai ales pentru semănat. de calitate şi la preţuri rezonabile pentru întreaga populaţie. înregistrându-se progrese importante în tehnicile corespunzătoare sistemului tehnologic agricol pentru conservarea solului şi apei. de utilizare a terenului. Agricultura conservativă este privită ca un concept holistic al producţiei vegetale. a solului. că numai aşa agricultura poate contribui pe termen lung la îmbunătăţirea şi conservarea diferitelor resurse de mediu. sunt concepte complexe. conducând la progresul economic al societăţii. O astfel de agricultură poate fi promovată. Se apreciază. inclusiv a biodiversităţii. înţelegerea conceptuală depinzând de utilizatorii care privesc efectele imediate sau cele pe termen lung. dar s-a considerat benefică din diferite alte puncte de vedere. Ar putea fi apreciată prin indicatori globali degradarea mediului ori agricultura durabilă  Agricultura durabilă. ar trebui să devină parte componentă a oricărei strategii şi politici agrare şi de protecţie a mediului înconjurător. protecţia culturilor. care permite gospodărirea mai eficientă a resturilor vegetale. 3. în ultimele decade au avut loc modificări semnificative în modul de folosinţă. În conceptul actual.1. cât şi procesele suport ale vieţii. pentru a fi folosite în practică prin termeni bine definiţi. şi nu în ultimul rând. tehnico-financiare. or pe unitatea de sol degradat sau altă caracteristică de mediu. riscul degradării solului. De asemenea. de nivel ridicat de cunoştinţe de specialitate pentru practicieni. specii de Medicago sau Trifolium. prevenind şi/sau minimizând degradarea solului. restaurând. irigaţia. doar în acele ţări sau zone care dispun de resursele necesare: naturale. impune ca suprafaţa solului în tot cursul anului să fie acoperită şi astfel protejată printr-un covor vegetal viu sau mulci vegetal. care încă au „valoare” subiectivă. un control eficient al buruienilor. agricultura durabilă implică o tendinţă de creştere a productivităţii pe locuitor şi pe unitatea de consum a resurselor limitate. ca şi degradarea solului. La ora actuală există cerinţă crescândă şi interes deosebit pentru sistemul de agricultură conservativă. bolilor şi dăunătorilor. Agricultura conservativă. Comunitatea ştiinţifică trebuie să depună eforturi susţinute pentru a standardiza şi a face aceste concepte operaţionale. fertilizarea. plante contrastante cum sunt cerealele alături de leguminoase fixatoare de azot şi/sau crucifere) pe fondul fertilizării moderate şi echilibrate. a oricărei strategii şi politici ce prevede asigurarea pe termen lung a hranei şi apei în cantităţi suficiente. ca formă a agriculturii durabile.agriculturilor numeroase probleme. care ia în considerare toate componentele sistemului tehnologic agricol: lucrarea solului. riscul degradării mediului etc. recoltarea şi transportul. cere asolamente de lungă durată incluzând culturi amelioratoare (Lolium multiflorum. dar în acelaşi timp şi de politici şi strategii agrare corespunzătoare.2. asigură pe termen lung folosirea durabilă a terenului. Agricultura conservativă exclude lucrarea convenţională a solului prin arătură cu întoarcerea totală a brazdei. atât capacitatea sa productivă şi de rezilienţă. cum ar fi: productivitatea pe locuitor. din păcate. rotaţia culturilor.

Sp . fosfaţi sau alţi poluanţi în apele naturale. fiind în acelaşi timp.3. intim legată de sol ca resursă limitată şi neregenerabilă. climă. ca şi în activităţile comerciale.degradarea factorului climatic cu efecte posibile de lungă durată. de exemplu.reducerea resurselor de apă sau modificarea calităţii apei. în dezvoltarea industrială. pe unitatea de creştere a concentraţiei în nitraţi. impunând ca prin toate mijloacele tehnologice posibile să se păstreze „nealterate” calităţile sale iniţiale. Pentru promovarea agriculturii durabile. ci în a maximiza. . astfel. până la cei socio-culturali. Managementul durabil al folosirii terenului presupune însă. 3. care ar putea fi rezolvată numai printr-o abordare complexă. durabil. care să contribuie substanţial la dezvoltarea economică a unei ţări. sol) şi tehnico-economici. a elementelor de continuitate dintre teren şi comunităţile umane. pentru agricultură. Productivitatea agricolă este. cuprinzând şi alte activităţi decât cele de cultivare a plantelor. Ac . în stabilirea noilor tehnologii conservative. a societăţii în ansamblul ei.1.indicele agriculturii durabile. ceea ce înseamnă agricultura conservativă. trebuie să se ia în considerare tot complexul de factori naturali (relief. Pi . este necesar. mai mult decât în tehnologiile convenţionale. care sunt specifici mediului rural. limitată şi mai complexă decât aerul şi apa. Cs . dezvoltării rurale armonioase şi integrării acesteia într-un mediu ambiental prietenos. pentru protecţia altor resurse ale mediului înconjurător  Solul este considerat ca fiind resursa naturală de bază a sistemului agricol eficient. holistică a tuturor factorilor interdependenţi. pe unitatea de energie folosită. cel puţin la unitatea de timp raportată la perioada unei vieţi umane. mai mult decât agricultura. şi care sunt cu deosebire dedicate stimulării biodiversităţii locale. productiv. Pentru evaluarea şi caracterizarea agriculturii durabile a propus următoarea relaţie de calcul Id  f (PI · Sp · Ac · Cs) în care: Id .capacitatea productivă/unitatea de resursă limitată. Lal (1995) arată că indicele de apreciere a durabilităţii în agricultură depinde de productivitatea şi schimbările care au loc în sol şi în mediul înconjurător. productivitatea pe unitatea de sol degradat. chiar de la nivelul fiecărei ferme să se intensifice eforturile asupra studiilor privind rolul solului în stabilirea tehnologiilor agricole. Utilizarea pe termen lung a terenului în agricultura durabilă trebuie să asigure integritatea mediului înconjurător. De ce este important solul pentru fermier. erodat.Problema cea mai dificilă nu constă în creşterea productivităţii pe locuitor. în schimbările ecologice şi economice globale. Pentru acest tip de agricultură.modificarea în proprietăţile solului sau în procesele vitale. reprezentând suportul esenţial al vieţii. pe unitatea de consum a apei freatice. pe unitatea de reducere a carbonului în sol.

împreună cu apa şi alte substanţe pe care acestea le conţin. care preciza că „solul este parte vitală a resurselor de mediu”. până când se atinge o anumită stare de echilibru relativ stabil. corelate cu activităţile umane neagricole. nămoluri industriale.   Originea tuturor organismelor vii de pe „Pământ” este. 1992). a unor recolte ridicate în agricultura energointensivă. a căilor de acces şi a activităţilor socio-culturale de suprafaţă. furnizând: apă. care conţin cantităţi mari de materiale organice. în dezvoltarea economică şi în prosperitatea societăţii. este evidenţiată de numeroase procese care sunt într-o continuă schimbare. care pot avea efecte negative asupra solului. ca şi alte agrochimicale folosite în combaterea bolilor. poate avea efecte negative grave în poluarea mediului înconjurător. dăunătorilor şi buruienilor. în promovarea şi dezvoltarea agriculturii conservative ca formă a agriculturii durabile. pietriş. conceptul despre sol şi funcţiile sale a evoluat. nisip.1 Producerea de biomasă În producerea de biomasă rolul solului este fundamental. Funcţiile ecologice ale solului se referă: la producerea de biomasă. sunt utilizate de regulă doze excesive de fertilizanţi. minerale. dar adesea şi unii compuşi chimici toxici. servind ca spaţiu pentru dezvoltarea structurilor tehnicoindustriale. argilă.3. materiale fibroase şi de construcţie etc. peste 90 % din hrana oamenilor şi animalelor este produsă în. aşezărilor rurale şi urbane. Luând în considerare rolul solului în îndeplinirea acestor obiective. solul ca sursă a materialelor naturale brute. prin asigurarea resurselor necesare de hrană şi a materialelor energetice regenerabile. Plecând de la acest concept au fost identificate 6 funcţii deosebit de importante ale solului. şi alte 3 având rol ecologic (Blum. 3. ci şi de către colectivităţi tot mai largi. nu numai de către specialiştii în domeniu. prin însăşi natura sa. pot fi prezente erori tehnologice în aplicarea practicilor agricole. Dinamica solului. a fost extins. incluzând şi materialele parentale pe care s-a format. pe fondul lucrării intensive a solului. în schimbările climatice. Aplicarea necontrolată a unor „fertilizanţi” organici neconvenţionali (nămoluri de canalizare. gunoaie menajere). dar şi în cea extensivă sau cu inputuri reduse. conceptul clasic despre sol. sau pe sol. cea de habitat biologic şi rezervă de gene. adică sedimentele poroase. Pentru realizarea biomasei. solul reprezentând însăşi baza existenţei vieţii umane şi animale. şi dinamism înseamnă viaţă. rolul fundamental al solului prin funcţiile sale: în modificarea biodiversităţii. Se recunoaşte. prin procesele sale naturale asigură producerea de biomasă. solul ca spaţiu cultural. înregistrând diferite modificări. comorilor şi vestigiilor paleontologice şi geologice. legată de sol. direct sau indirect. 3 fiind corelate cu activităţi umane neagricole. În sistemele de agricultură intensivă. sau a modificărilor complexe care au loc în sol. reprezentând pentru fiecare popor un adevărat „muzeu” al păstrării şi conservării bogăţiilor. rocile permeabile. la protecţia mediului înconjurător. în protecţia mediului înconjurător. Solul.1. prin componenţii săi. mai mult sau mai puţin.. se referă la: solul ca mediu fizic. Funcţiile solului. Dintre cele mai . De-a lungul timpului. Solul reprezintă o entitate dinamică.

efectuarea lucrărilor solului fără respectarea condiţiile optime de lucrabilitate şi traficabilitate (conţinutul optim de apă la lucrarea solului. ca rezervă de gene pentru diferite specii de organisme vegetale şi animale. Când în sol capacitatea mecanică de filtrare şi de tamponare fizico-chimică. transformare. acolo unde greşelile tehnologice sunt în cea mai mare măsură cauza acestor evenimente nedorite. a atmosferei.3. 3. care la rândul lor provoacă deteriorarea altor resurse : a apelor de suprafaţă şi freatice. Contaminarea apelor freatice şi a apelor de suprafaţă cu diferiţi compuşi agrochimici. atunci componenţii organici şi anorganici sunt transferaţi soluţiei din sol.1. protecţia şi conservarea sistemului poros. cauze majore care determină şi intensifică procesele degradării fizice. Sistemele tehnologice agricole prin toate componentele lor (fertilizare. chimice şi biologice ale solului.frecvente sunt: irigaţia necorespunzătoare.3 Asigurarea habitatului biologic şi rezervă de gene Asigurarea mediului biologic de viaţă. la transportul recoltei). sau pot fi extraşi de plante prin rădăcini. şi care. irigare. Acestea sunt. dar ea se manifestă adesea şi în ţări cu agricultură extensivă. rotaţie. depinzând de stabilitatea. afectând întreg lanţul trofic. Prin apariţia şi intensificarea proceselor degradării solului "funcţia de biomasă" este afectată. .3. 3. de calitatea şi natura sistemului macro şi microporos al solului. aplicarea dezechilibrată a fertilizării minerale şi/sau organice fără a lua în considerare rezervele din sol şi cerinţele plantei.1. şi de asemenea.) trebuie să asigure: ameliorarea. absorbind componenţi chimici toxici. constituie una dintre cele mai grave consecinţe ale agriculturii intensive. capacitatea de transformare microbiologică şi biochimică sunt depăşite. spre freatic. sau spre apele de suprafaţă. monitorizarea permanentă a stării de calitate a solului. reprezintă a treia funcţie ecologică deosebit de importantă a solului. De aceea. la recoltat. a stării de calitate a solului. al habitatului natural pentru numeroase specii. la nuvelul fermei. a florei şi faunei.2 Protecţia mediului înconjurător Funcţia solului de protecţie a mediului înconurător se manifestă prin procesele de: tamponare. face ca acest mediu să acţioneze ca un sistem tampon şi de filtrare. cât şi cantitativ. rotaţii scurte. atât calitativ. Sistemul poros al solului este cel care controlează procesele de transport al soluţiilor spre plantă prin masa radiculară. cu transformarea substanţelor organice şi a compuşilor toxici. etc. regularizarea consumului de agrochimicale şi aplicarea corectă a tuturor componentelor tehnologice ale sistemelor agricole de cultivare a plantelor sunt absolut necesare. Flora şi fauna din sol sunt principalele componente responsabile cu descompunerea diferitelor materiale organice şi vegetale. În acelaşi timp. şi de aici aceştia pot fi apoi transportaţi în apele de adâncime sau de suprafaţă. fără culturi amelioratoare. lucrare a solului. pe solurile cu folosinţă arabilă. această funcţie a solului de protecţie a mediului înconurător este deosebit de complexă. curăţire şi filtrare.

Datorită adepţilor tehnologiilor moderne intensive. Solul. Alături de alte organisme. ca şi în Europa. solul poate suferi şi procese ireversibile privind degradarea. la rândul lor depind. Cel mai elocvent exemplu îl constituie dispariţia lumbricidelor. presiunea antropică exercitată pe sol. dacă „presiunea” exercitată asupra sa este foarte severă şi procesele sale vitale sunt complet distruse! Capacitatea de rezilienţă a unui sol depinde de raportul care se stabileşte între capacitatea sa de restaurare sau de refacere şi cea de degradare. are capacitatea de a-şi restaura. astfel că practicile agricole trebuie aplicate în aşa fel încât să nu conducă la degradarea sau la distrugerea acestei bogăţii. de la bacterii şi ciuperci microscopice până la mezo. în anumite condiţii. dacă acestea nu au fost drastice şi dacă perioada de timp parcursă după încetarea acţiunii lor este suficient de îndelungată. de reducerea semnificativă a hranei din sol şi de intensificarea pierderilor de apă prin eliminarea sau arderea resturilor vegetale. care au rol major în procesele de refacere pe cale naturală a stării structurale în ansamblul său.şi micro-agregatelor structurale de calitate. Cu cât cerinţele umanităţii au devenit mai mari. de aplicarea necontrolată a erbicidelor. a crescut foarte mult din cauza intensificării mecanizării şi a maşinilor agricole tot mai mari. Agricultura convenţională. Totuşi. Întrucât starea solului reprezintă cerinţa hotărâtoare în asigurarea succesului tehnologiilor agricole conservative şi în protecţia mediului înconjurător. unei presiuni. care au fost degradate prin anumite activităţi antropice. Acestea. Capacitatea de rezilienţă reprezintă una dintre cele mai importante şi complexe caracteristici ale solului. sunt intensificate studiile privind capacitatea sa multifuncţională. fiind o entitate mineral-organică şi dinamică. Conservarea potenţialului genetic din sol are rol fundamental în procesele biologice.În acest mediu convieţuiesc numeroase organisme vii. lumbricidele au fost afectate şi de creşterea concentraţiei de metale grele. de aşi reface procesele sale vitale. legată tocmai de cele trei funcţii ecologice menţionate anterior. mai grele şi mai rapide. chimice şi biologice care contribuie la asigurarea fertilităţii solului. de intensitatea degradării proceselor sale vitale ca urmare a perturbaţiilor . care implică abilitatea sa de a reacţiona ca un „corp elastic” dacă este supus unei forţe. dar în mod special a macro. de lucrarea intensivă a solului. a afectat grav această funcţie a solului. cu atât sistemele tehnologice agricole s-au intensificat şi efectele lor negative asupra proceselor din sol au devenit mai severe. Toate aceste organisme vii au rol deosebit de important în menţinerea şi în desfăşurarea normală a proceselor naturale fizice. ca şi de capacitatea sa de rezilienţă. energo-intensivă. sau acţiuni şi de a-şi reveni la forma sa iniţială. fiind de fapt un atribut al solului. de-a lungul timpului. a folosirii excesive a îngrăşămintelor minerale puternic active destinate creşterii imediate a concentraţiei elementelor nutritive din sol şi stimulării dezvoltării rapide a plantelor. în diferite zone ale lumii. de folosirea excesivă a fertilizanţilor minerali sau a îngrăşămintelor organice lichide.şi macrofaună. poroase şi având capacitate ridicată de a rezista acţiunii distructive a apei şi a uneltelor agricole. Capacitatea de rezilienţă a solului depinde de o multitudine de factori şi procese.

şi mezo-climat. probabil cu excepţia solurilor aluviale din zonele joase inundabile ale marilor fluvii (Johnson. dar în acelaşi timp capacitate de tamponare biologică redusă prin pierderea mediului biotic vulnerabil. de autoregenerare. Factorii care influenţează capacitatea de rezilienţă sunt de natură endogenă şi exogenă. ca şi de activitatea tuturor organismelor care convieţuiesc în sol construind un mediu favorabil pentru o viaţă „prosperă”. incluzând abilitatea sa de autorefacere. ceea ce înseamnă că cele mai multe tipuri de sol nu sunt reînnoibile pe durata unei vieţi umane. Cu alte cuvinte.intensitatea degradării solului. rezilienţa se referă la acel ansamblu de proprietăţi care determină capacitatea sa de tamponare faţă de respectivul impact fizic.antropogene. a protecţiei mediului ambiental. Im . Sv .durata de formare a noului sol. cum sunt de exemplu.rezilienţa solului. dar şi pentru însăşi progresul societăţii. Cei mai importanţi factorii care măresc capacitatea de rezilienţă sunt: adâncimea de înrădăcinare. a tuturor presiunilor exercitate asupra sa sub diferite forme. Diferiţi cercetători au estimat că 2. Sa . Rezultă că solul este o resursă reînnoibilă atâta timp cât diferenţa dintre termenii „Sv -Sd” rămâne pozitivă. 1987). Lal (1995) a propus estimarea capacităţii de rezilienţă a solului pe baza următoarei relaţii funcţionale: tf Sr  Sa   (Sv  Sd  I m )  dt ti unde: Sr . Factorii endogeni sunt corelaţi cu proprietăţi intrinseci ale solului şi condiţii de micro.starea anterioară a solului înaintea acţiunii antropice. drenajul intern bun. textura lutoasă şi luto-argiloasă. pentru aprecierea capacităţii de rezilienţă a solului. are importanţă vitală nu numai pentru dezvoltarea agriculturii. împotriva degradării. Deşi aceşti termeni sunt atât de importanţi.inputuri ale managementului agricol. Un sol poate avea capacitate de tamponare chimică ridicată. De exemplu. microclimatul favorabil. activitatea structurală intensivă (determinată la rândul său de conţinutul ridicat de minerale active. capacitatea de tamponare fizică are rol deosebit în procesele de producere a eroziunii sau compactării. adică acea capacitate de tamponare biologică. capacitatea de tamponare chimică are rol important în procesele de acidifiere şi alcalizare. Această caracteristică a solului ca resursă naturală de autorefacere. care se opun proceselor de acidifiere. solurile alcalice cu textură fină. în timp ce. Conţinutul ridicat de . Capacitatea de rezilienţă a solului cuprinde toate procesele care-i permit să reacţioneze. Sd . de microagregate stabile). biologic. totuşi durata de formare a solului este încă estimată doar prin simple opinii sau evaluări indirecte. Magnitudinea şi semnificaţia relaţiei dintre termenii „Sv-SdIm” este. de cea mai mare importanţă. chimic.5 cm de sol se pot forma între circa 30 şi 1000 de ani în funcţie de condiţiile locale. de tipul şi intensitatea proceselor naturale de refacere. să lupte.

la baza acestor două obiective majore se găseşte solul.Sistemul Român de Taxonomie a Solurilor. de greşelile tehnologice (dacă acestea nu sunt foarte intense). şi nici progres economic pentru generaţiile următoare.pdf 1 SRTS . chiar în condiţiile unor tehnologii cu resurse limitate sau reduse. sau care erau afectate de factori limitativi. ca de exemplu. datorită proprietăţilor intrinseci care le conferă un nivel nutritiv ridicat şi proprietăţi fizice favorabile. realizat în ICPA Bucureşti. mai mult sau mai puţin ştiinţifice. ca şi alte caracteristici ale fertilităţii solului. 2003 Ed. Câteva dintre cele mai sugestive exemple sunt: solurile aluviale formate pe văile marilor râuri. Alegerea modului de folosinţă al terenului şi aplicarea tehnologiilor bazate pe rezultate ştiinţifice au rol decisiv în utilizarea durabilă. andosolurile. în creşterea capacităţii de rezilienţă. contribuie la creşterea şi conservarea durabilă a productivităţii. Deşi.ro/prezentari/Mihai%20I%20Nicolescu_ASAS. Armonizat cu SRCS . Florea şi I. prin greşeli tehnologice. şi astfel la sporirea capacităţii de rezilienţă a celor mai sensibile şi fragile soluri.materie organică. noile politici şi strategii agrare nu vor putea implementa tehnologii agricole corecte privind utilizarea şi protejarea solului. http://www. ca şi a tehnologiilor de cultivare fundamentate pe baze ştiinţifice şi în raport cu gradul de pretabilitate sau favorabilitate. depind de aceste condiţii. este evidenţiat că agricultura durabilă şi schimbările climatice globale reprezintă două obiective de cea mai mare importanţă pentru progresul şi siguranţa omenirii. andisoluri. comparativ cu alte soluri. creând astfel un mediu ambiental sănătos pentru promovarea unei agriculturi prospere. molisolurile. Autori N. primind în acelaşi timp şi cel mai intens suport din partea comunităţii umane. alegerea celui mai potrivit mod de folosinţă a terenului. şi în consecinţă păstrarea calităţii resurselor naturale. din păcate noile tendinţe evidenţiază un interes din ce în ce mai redus în dezvoltarea şi cunoaşterea „ştiinţei solului” de către principalii factori decizionali şi diferite organisme internaţionale. . sistemele tehnologice îmbunătăţite au efect sinergic pozitiv. Evaluarea capacităţii productive. Munteanu. Procesele vitale în aceste soluri înregistrează modificări negative mai puţin intense ca urmare a presiunilor exercitate de acţiunile antropice. Astfel de soluri. reprezintă factorul exogen. a unei economii durabilă. Managementul agricol.asas. atunci probabil că în viitor nu va nici o şansă pentru siguranţa alimentară a populaţiei în continuă creştere. cernisoluri. erodabilitate ridicată etc. aşa încât. cambisoluri . au capacitate de rezilienţă remarcabilă. a capacităţii productive a solurilor care anterior au fost degradate prin tehnologii necorespunzătoare. Estfalia. inceptisolurile (aluviosoluri. cu toate componentele sale.Sistemul Român de Clasificare a Solurilor realizat în ICPA în 1987. de tehnologiile agricole convenţionale. Dacă.în noua terminologie a SRTS1) formate pe roci bazice. În numeroase lucrări şi rapoarte. adâncime redusă de înrădăcinare.