You are on page 1of 16

2015

CUPLURI ŞI LANŢURI CINEMATICE

având o extremitate liberă.    Cuplul cinematic este format din două segmente osoase articulate mobil. Un lanţ cinematic deschis reprezintă o înşiruire de cupluri cinematice articulate între ele. Lanţul cinematic se constituie dintr-o înşiruire de mai multe segmente articulate mobil. Mişcările lor sunt în general mişcări de rotaţie. gamba şi piciorul. Deosebim două feluri de lanţuri cinematice: deschise şi închise. capabile să execute numeroase mişcări.: membrul superior în aruncare. fie mai multor cupluri care intră în compunerea lanţului cinematic.: braţul şi antebraţul.Mecanismele activităţii neuromusculare pentru asigurarea posturală şi a mişcărilor sunt foarte complexe din cauză că articulaţiile corpului formează cupluri şi lanţuri cinematice care permit mai multe grade de libertate. Ex. coapsa şi gamba. sau membrul inferior când loveşte mingea acţionează ca lanţuri cinematice deschise. Lanţ cinematic deschis . fie proprii fiecărui cuplu cinematic în parte. de ex.

: la articulaţia cotului. a abductorilor. a rotatorilor mediali şi a rotatorilor laterali. articulaţia acţionează ca o pârghie de gradul I (de sprijin).: în poziţia atârnat sau atârnat cu sprijin. . există mai multe grupe musculare. care acţionează concomitent. acţiunea lor inversându-se.: la articulaţia coxofemurală sunt şase grupe musculare: a flexorilor. membrul inferior acţionează ca un lanţ cinematic închis. a extensorilor. iar în poziţia stând. extensorii sunt agonişti. flexorii fiind antagonişti. Când unii sunt agonişti (flexorii). alţii (extensorii) sunt antagonişti. iar articulaţia acţionează ca o pârghie de gradul III (de viteză). La articulaţiile cu mai multe grade de libertate. Lanţ cinematic închis GRUPE ŞI LANŢURI MUSCULARE După cum am văzut. Ele au ca organe de mişcare muşchii striaţi dispuşi în jurul articulaţiilor. membrul superior este un lanţ cinematic închis. care are un grad de libertate. Lanţul cinematic închis se formează atunci când extremitatea (mâna sau piciorul) se sprijină pe sol sau pe un aparat. Ex. există două grupe musculare: a flexorilor şi a extensorilor. cuplurile şi lanţurile cinematice sunt formate din pârghii osoase articulate mobil. a adductorilor. ex. Grupa musculară este formată din mai mulţi muşchi care mobilizează un cuplu cinematic şi este reprezentativă pentru fiecare grad de libertate al acestuia. Ex. În extensie.

abducţie adducţie etc. Ei. dar fiecare în parte poate efectua acţiuni diferite. Caracteristic lanţurilor musculare este modalitatea foarte variată de legătură funcţională ce se stabileşte între diferitele grupe musculare. neavând aceeaşi direcţie de tracţiune. extensie. joacă şi rolul de orientare a mişcărilor. Din însumarea lucrului lor mecanic rezultă mişcarea respectivă. Ei sunt consideraţi principala frână a mişcărilor. muşchii îndeplinesc roluri diferite. – lanţurile cinematice ale membrelor superioare. marele dinţat şi scalenii acţionează sinergic la ridicarea coastelor. Muşchii antagonişti execută mişcări opuse în articulaţiile pe care le mobilizează. Adaptarea apare şi se dezvoltă în antrenament. deoarece pentru fiecare variaţie a mişcării se adaugă alte componente ale mişcării. fiind dependentă şi controlată de scoarţa cerebrală. ei pot fi agonişti. solicitarea se transmite ligamentelor şi capsulei articulare care pot suferi traumatisme. Muşchii agonişti execută aceeaşi mişcare: de flexie. în această categorie intră puţini muşchi deoarece majoritatea muşchilor produc sau pot participa la mai multe categorii de mişcări. caracteristice mersului. Exemplu de lanţ muscular care intervine constant în mişcările de impulsie de la sol. Exemple de lanţuri cinematice: – lanţurile cinematice ale trunchiului. săriturii este lanţul triplei extensii. ai gambei pe coapsă şi a flexorilor plantari.. – lanţurile cinematice ale membrelor inferioare. Alt exemplu: pentru lovirea mingii de fotbal.: marele pectoral şi marele dorsal în mişcarea de coborâre a centurii scapulare şi marele pectoral. În funcţie de modul în care se grupează în jurul articulaţiilor. de reglare a direcţiei mişcării în cadrul mişcărilor complexe ale lanţurilor cinematice. alergării. Muşchii sinergici îndeplinesc în comun anumite mişcări. Ex. lanţul muscular este format din flexorii coapsei pe bazin. format din contracţia concomitentă a muşchilor extensori ai coapsei pe bazin. Puţine sunt mişcările complexe care să fie efectuate de acelaşi lanţ muscular. sinergici sau antagonişti. . gâtului şi capului. extensorii gambei pe coapsă şi flexorii dorsali ai labei piciorului. Dar ei trebuie priviţi şi ca o adaptare în scopul realizării unei reglări cât mai fine şi mai precise a acţiunilor. În cazul când aceştia nu au timp suficient să amortizeze mişcarea datorită rapidităţii cu care se execută.Lanţurile musculare sunt o înlănţuire de grupe musculare cu acţiune sinergică sau antagonistă.

deltoidul). Articulaţia radio-cubitală inferioară Articulaţia este tot o trohoidă cu un grad de libertate. având o secţiune fiziologică mare. Suprafeţele articulare reprezentate de cavitatea sigmoidă a radiusului de pe extremitatea inferioară şi mediană şi o suprafaţă convexă de pe partea mediană şi inferioară a capului cubital.Activitatea mecanică depusă de muşchi variază şi în funcţie de forma lor. unele din ele putând acţiona antagonist faţă de celelalte (trapezul. dar dezvoltă forţă mică. Suprafeţele articulare sunt reprezentate de mica cavitate sigmoidă a extremităţii superioare a cubitusului. sunt muşchi care dezvoltă o forţă importantă. un ligament triunghiular şi două ligamente radiocubitale. Muşchii penaţi (dreptul femural). iar muşchii cu direcţii diferite ale fibrelor sunt capabili de acţiuni multiple. astfel. Ambele au fost descrise la oasele cotului. Cele două suprafeţe articulare sunt menţinute în contact de ligamentul inelar şi de ligamentul pătrat (al lui Denucé). . ARTICULAŢIILE ANTEBRAŢULUI Structura funcţională a antebraţului Cele două oase ale antebraţului se articulează între ele prin cele două extremităţi ale lor. Ele sunt acoperite de cartilaj hialin şi unite prin intermediul unei capsule fibroase. Articulaţia radio-cubitală superioară: Articulaţia este o cilindroidă de tip trohoid. muşchii cu fibre lungi şi paralele (croitorul) sunt muşchi de dirijare subtilă a mişcărilor. formând. de incizura radială a cubitusului completată de ligamentul inelar şi de capul radial. două articulaţii radio-cubitale: superioară şi inferioară. Astfel. cu un grad de libertate. Sinoviala articulaţiei este dependentă de sinoviala articulaţiei humero-cubitoradiale.

se îndreaptă în jos şi puţin în afară şi se inseră distal pe ligamentul inelar al carpului şi aponevroza palmară.Sinoviala este foarte laxă şi comunică în 40% din cazuri cu sinoviala articulaţiei radio-carpiene. pronator şi fixator al mâinii în timpul mişcării de prehensiune. Este flexor al mâinii pe antebraţ. Este flexor al mâinii pe antebraţ şi al antebraţului pe braţ. se îndreaptă în jos şi în afară şi se inseră distal pe faţa anterioară a bazei celui de-al doilea metacarpian. Muşchii antebraţului sunt în număr de 20 şi se împart în trei grupe: Muşchii anteriori: • rotundul pronator se inseră proximal pe faţa anterioară a epitrohleei şi pe marginea internă a apofizei coronoide. • micul palmar se inseră proximal pe faţa anterioară a epitrohleei. Accesoriu este un abductor. • marele palmar se inseră proximal pe faţa anterioară a epitrohleei. Este flexor al mâinii pe antebraţ şi un fixator al mâinii în prehensiune. Este un muşchi pronator şi accesoriu un flexor al antebraţului pe braţ. • cubitalul anterior se inseră proximal pe epitrohlee şi pe marginea internă a olecranului şi distal pe osul pisiform. în continuare se îndreaptă în jos şi în afară şi se inseră distal pe faţa externă a porţiunii mijlocii a radiusului. . Ligamentul interosos radio-cubital este o membrană fibroasă care se întinde între diafizele celor două oase ale antebraţului pe toată lungimea lor.

Ele se inseră distal pe baza celei de-a treia falange. Muşchii posteriori: . când ia punct fix pe cubitus.• flexorul comun superficial al degetelor se inseră proximal pe epitrohlee. un flexor al degetelor pe mână. ligamentul lateral intern al articulaţiei cotului. pe ligamentul interosos cubito-radial şi pe faţa anterioară a radiusului. Cele 4 tendoane trec pe sub ligamentul inelar al carpului şi se îndreapă către ultimele 4 degete pe care se inseră la nivelul bazelor falangelor doi. În treimea mijlocie a antebraţului se ramifică în 4 fascicule musculare care se continuă fiecare cu câte un tendon. al mâinii pe antebraţ şi al antebraţului pe braţ. Este flexor al ultimei falange pe prima. • flexorul comun profund al degetelor se inseră proximal pe treimea superioară a feţei anterioare. Este flexor al falangei a treia pe a doua falangă şi accesoriu al falangei a doua pe prima. Este pronator. marginea internă a apofizei coronoide şi marginea anterioară a radiusului. Este flexor al falangelor doi pe primele falange. Corpul lui ocupă toată lăţimea antebraţului. • pătratul pronator situat la partea inferioară a antebraţului. formează 4 tendoane care alunecă pe sub ligamentul inelar al carpului şi se îndreaptă spre ultimele 4 degete. între marginea anterioară a cubitusului şi marginea şi faţa anterioară a radiusului. al degetelor pe mână şi al mâinii pe antebraţ • lungul flexor propriu al policelui se inseră proximal pe cele 3 / 4 superioare ale feţei anterioare a radiusului şi pe marginea externă a apofizei coronoide. apoi se îndreaptă vertical în jos. pe treimea superioară a marginii interne şi a feţei interne a cubitusului. trece pe sub ligamentul inelar anterior al carpului şi se inseră distal pe baza ultimei falange a policelui. sub tuberozitatea bicipitală.

trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe faţa externă a bazei primului metacarpian. • lungul abductor al policelui se inseră proximal pe feţele posterioare ale cubitusului. radiusului şi ligamentului interosos. se inseră pe faţa internă a bazei metacarpianului al cincilea. al primei pe metacarp. al primei pe metacarpian şi al metacarpianului pe carp. Este extensor al falangei a treia pe falanga a doua. Este extensor şi abductor al mâinii pe antebraţ. formează 4 tendoane. Trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe faţa posterioară a bazei celei de-a doua falange a policelui. care după ce trec pe sub ligamentul inelar carpian posterior. Este extensor al degetului mic. se îndreaptă spre ultimele 4 degete. al falangei a doua pe prima. pe faţa şi marginea posterioară a cubitusului şi distal. • cubitalul posterior se inseră proximal pe faţa posterioară a epicondilului. al mâinii pe antebraţ şi al antebraţului pe braţ. radiusului şi ligamentului interosos. • scurtul extensor al policelui se inseră proximal tot pe feţele posterioare ale cubitusului. Este abductor al policelui şi abductor şi supinator al mâinii. Este extensor al falangei a doua a policelui pe prima. • anconeul a fost studiat la muşchii cotului. • extensorul propriu al degetului mic se inseră proximal pe faţa posterioară a epicondilului şi la nivelul degetului mic se uneşte cu tendonul extensorului comun al acestuia. .• extensorul comun al degetelor se inseră proximal pe faţa posterioară a epicondilului.

delimitează tabachera anatomică şi trece pe faţa posterioară a primului metacarpian şi a falangei proximale a policelui.• lungul extensor al policelui se inseră proximal pe faţa posterioară a cubitusului. Este extensor al policelui. înconjoară treimea superioară a radiusului şi se inseră distal pe faţa anterioară şi externă a radiusului. Este extensor şi abductor al mâinii pe antebraţ. Este extensor al indexului. Este supinator al antebraţului. • primul radial extern se inseră proximal pe marginea externă a humerusului. Este extensor al mâinii pe antebraţ şi accesoriu abductor al mâinii pe antebraţ. coboară oblic în afară spre gâtul mâinii. alunecă prin şanţul extern al feţei posterioare a radiusului. • extensorul propriu al indexului se inseră proximal pe faţa posterioară a cubitusului şi a ligamentului interosos. • scurtul supinator se inseră proximal pe marginea externă a cubitusului. pe apofiza stiloidă a radiusului. trece pe sub ligamentul inelar carpian posterior şi se inseră distal pe tendonul extensorului comun pentru index. sub lungul supinator. iar distal. Muşchii externi: • brahio-radialul se inseră proximal pe marginea externă a humerusului. şi distal se inseră pe faţa posterioară a bazei celui de-al doilea metacarpian. deasupra rotundului pronator. Este flexor al antebraţului pe braţ şi accesoriu intervine în mişcarea de pronaţie şi supinaţie. pentru a se insera distal pe faţa posterioară a bazei falangei distale a policelui. • al doilea radial extern se inseră proximal pe epicondil şi distal pe faţa posterioară a bazei celui de al treilea metacarpian. .

2–3. Extensorii degetelor. flexorii plantari. 13. Flexorii degetelor. extensorii cotului. 12. 11. 6.Grupele şi lanţurile musculare care asigură prehensiunea unei haltere Lanţurile musculare ale membrelor superioare sunt capabile să asigure la om cele mai precise şi mai complexe mişcări care s-au perfecţionat în procesul muncii. flexorii gâtului. flexorii dorsali ai piciorului . 8. astfel: 1. 2. flexorii cotului. aductorii braţului. extensorii coloanei cervicale. ridicătorii centurii scapulare şi anteductorii. 7. 9. 4. 10. extensorii gambei. Muşchii pereţilor abdominali. flexorii gambei. 5.

Toate articulaţiile mâinii sunt întărite de către un manşon capsular şi de ligamente dispuse lateral. osul mare. pisiform – rândul inferior: trapez. radio-carpiană. dispuse pe două rânduri: – rândul superior: scafoid. aşezate cu extremitatea lor proximală (baza) spre rândul metacarpian. semilunar. Acestea sunt: articulaţiile intercarpiene. Segmentele osoase se articulează între ele prin 30 de articulaţii. care împreună formează un tot funcţional. carpo-metacarpiene. Cele 27 de oase care alcătuiesc scheletul gâtului mâinii şi al mâinii sunt reprezentate de trei grupe : Oasele carpiene: (8 la număr). celelalte patru (indexul. iar cu extremitatea lor distală (cap) se continuă cu oasele degetelor. Degetul mare (policele) are doar două falange. trapeziod. . de o parte şi de alta a capsulei. piramidal. mijlociul.Zonele haşurate reprezintă muşchii antagonişti ARTICULAŢIILE GÂTULUI MÂINII ŞI ALE MÂINII Structura funcţională a acestor articulaţii Prin gâtul mâinii înţelegem regiunea care face legătura între antebraţ şi mână. medio-carpiană. intermetacarpiene. Se numerotează din afară înăuntru. Oasele degetelor (falange) continuă direcţia metacarpienelor. inelarul şi degetul mic) au câte trei falange. interfalangiene. metacarpo-falangiene. osul cu cârlig Oasele metacarpiene (5 la număr) sunt lungi.

de muşchii antebraţului şi. contribuie la mişcările mâinii. pe de altă parte. pe de o parte. dar şi la mişcarea şi fixarea articulaţiei gâtului mâinii în poziţiile cele mai convenabile executării mişcărilor degetelor.Degetele sunt segmente de membru formate din piele şi os cu articulaţii şi curele de transmisie (tendoane) acţionate de la distanţă. Ei acţionează asupra degetelor. Oasele mâinii Muşchii implicaţi în biomecanica acestor articulaţii Muşchii antebraţului (descrişi anterior) reprezintă grupul muşchilor de forţă ai mâinii. Muşchii intrinseci ai mâinii (19 muşchi proprii) reprezintă grupul muşchilor de fineţe şi precizie ai mâinii. la partea superoexternă a palmei: – – – – scurtul abductor al policelui scurtul flexor al policelui opozantul adductorul policelui . Ei sunt: – muşchii tenarieni se găsesc în regiunea tenară. dar şi asupra articulaţiei gâtului mâinii. de muşchii intrinseci ai mâinii.

Mişcările sunt de flexie-extensie. dar în acelaşi timp. de abducţieadducţie şi de circumducţie de mică amplitudine.palmarul cutanat – adductorul degetului mic – scurtul flexor al degetului mic – opozantul degetului mic – muşchii lojei mijlocii se găsesc între eminenţa tenară şi eminenţa hipotenară. la nivelul gâtului mâinii şi de flexie-extensie.(flexori ai primei falange şi extensori ai ultimelor două falange ca şi lombricalii. de înclinare laterală şi de circumducţie la nivelul degetelor II. sunt şi adductori şi abductori ai degetelor 2-5). IV. Muşchii palmari şi tecile sinoviale Complexul osteo-articular al gâtului mâinii este astfel structurat încât permite efectuarea mai multor mişcări. Rolul cel mai important revine articulaţiei radiocarpiene şi medio-carpiene care sunt articulaţii condiliene cu două grade de libertate. ei sunt: – muşchii lombricali (flexori ai primei falange şi extensori ai ultimelor două falange ale degetelor 2-5). III. V. – muşchii interosoşi. .– muşchii hipotenarieni se găsesc în regiunea hipotenară aflată în partea internă a palme: .

împingerea. abducţie. Însumate.La nivelul policelui. faţa palmară a degetelor 2-5) şi de circumducţie. prin înainte sau prin înapoi. braţul. Mişcările de abducţie şi adducţie active au o amplitudine de 55º . care pe baza informaţiilor instantanee extero şi proprioceptive se automatizează prin repetare şi determină coordonarea optimă a mâinii pentru prindere sau apucare. iar cele pasive au amplitudinea de 65 º. opoziţie (policele priveşte cu faţa lui palmară. mişcările sunt de: flexie. gâtul mâinii şi mâna pot acţiona în cursul diferitelor mişcări fie ca un lanţ cinematic deschis. adaptat. Ca lanţ cinematic închis membrul superior acţionează în: – susţinerea corpului în poziţiile atârnat. Ca lanţ cinematic deschis. cotul. fie ca unul închis. umărul. Policele se suprapune peste celelalte 4 degete putând transforma mâna într-o adevărată pensă care permite prehensiunea. Membrul superior ca lanţ cinematic Centura scapulară. adducţie. aruncarea. – apucarea. lovirea. Flexia şi extensia se execută în plan sagital. extensie. atârnat sprijinit şi stând pe mâini. Evaluarea prehensiunii Prehensiunea este un gest precis. . mişcările de flexie şi extensie active au o amplitudine medie de 1650. conştientizat sau reflex. – rotaţia dinainte înapoi şi dinapoi înainte. antebraţul. membrul superior acţionează în poziţia ortostatică în: – ridicarea şi coborârea braţelor prin lateral. în jurul unei axe transversale care trece prin capul osului mare. iar cele pasive de 175º. – răsucirea înăuntru şi în afară.

După Littler mâna este divizată in trei elemente de mişcare: raza 1. metacarpienelor II şi III şi musculatura aferentă: muşchiul flexor radial al carpului şi muşchii extensori radial ai carpului (lung şi scurt). metacarpianul I şi articulaţiile dintre ele.Prehensiunea terminală se realizează între extremitatea pulpei policelui. şi muşchii policelui. la care participă în mică măsură şi degetul III. care face imposibilă „strângerea în pumn a celorlate degete”. discriminatorie prin care sunt sesizate obiectele fine. Această mişcare necesită integritatea flexorului lung al policelui şi al flexorului profund al degetului opus acestuia. Tipuri de prehensiune 1. . reprezentată de rândul distal al carpienelor. Raza 2. Este o prehensiune bidigitală fină. Ea este evidenţiată de redoarea în extensie a inelarului . Razele 1 şi 2 formează o unitate funcţiuonală pentru activităţi de prehensiune fine. în particular a indexului. precise. policele. indexul. Testul de eficacitate constă în apucarea unui ac sau a unui băţ de chibrit aşezat pe masă. - Raza 3 – formată din degetele III-V şi metacarpienele corespunzătoare. Legătura funcţională dintre razele 1-3 asigură prehensiunea de forţă. metacarpianul I nu se articulează cu cel de-al doilea şi astfel policele poate fi opus degetelor II-V. aproape de unghie şi extremitatea pulpei fiecărui deget. prin cei 7 muşchi proprii poate fi mobilzat independent fată de celelalte trei degete. Aceste trei raze de mişcare sunt grupate în jurul unei unităţi centrale stabile.

se aplică în jurul unor obiecte grele si voluminoase.Prehensiunea subtermino-laterală se realizează între pulpa policelui şi faţa laterală a unui deget. motiv pentru care se mai numeşte „ pensa de cheie”. policele nu poate realiza priza cu celelate degete. deoarce priza se menţine greu. de obicei police. 4. mai frecvent indexul.Prehensiunea polici digitopalmară este o prehensiune de forţă realizată între palmă şi ultimele patru degete şi police.2. acestă priză este utilizată la scris . Când volumul obiectului este prea mare. iar forţa scade. . Este secundară. 6. Ex: menţinerea ţigării între degete.Prehensiunea latero-laterală se realizează interdigital între feţele alăturate a două degete.Prehensiunea subterminală se realizează între pulpa policelui şi pulpa altui deget când este bidigitală sau pulpele a două degete. Acestă prehensiune bidigitală realizează o priză mai puternică decât precedenta . deoarece degetul opus policelui. Testul de eficacitate pentru priza bidigitală index-police constă în încercarea de a smulge o foaie de hârtie ţinută între aceste două degete. apucarea volanului. index şi medius. 3. Este mai rar folosită. purtarea unui geamantan. agăţarea de o bară. ca şi cum am număra banii. Se mai poate realiza şi tridigital între pulpa policelui. în special indexul se sprijină pe celelalte degete şi astfel adductorii policelui pot dezvolta o forţă maximă. am prinde o farfurie sau am răsucii o cheie. când este tridigitală. mai ales index şi medius. dar devine preţioasă în absenţa policelui. 5. motiv pentru care se mai numeşte „pensa de scris”. Acest mod de prehensiune este mai des folosit în activităţile cotidiene şi permite sesizarea unor obiecte mai groase care pot fi apucate cu două sau trei degete. indexului şi faţa laterală a mediusului.Prehensiunea prin opoziţie digitopalmară opune palmei ultimele patru degete şi permite sesizarea unor obiecte mai mici decât precedenta: mânuirea unui levier.