You are on page 1of 4

Eseul.

Generalităţi, structură şi mod de întocmire
Eseul, preluat din literatură (unde este folosit pentru a exprima liber şi cât mai incitant,
anumite opinii, sentimente şi atitudini, referitoare la diverse aspecte ale vieţii oamenilor, într-un
număr de pagini cât mai mic), poate fi folosit şi ca metodă de evaluare.
Un eseu reprezintă un studiu de proporţii restrânse asupra unor teme ştiinţifice în care se
expune părerea personală. Eseul nu este o producţie fictivă. Redactarea lui se face întotdeauna în
proza dar nu se organizează ca o povestire.
Problematica eseului în învăţământ este foarte diversă putând fi abordată atât cu mijloace
literare, cât şi cu mijloace ştiinţifice, într-un spaţiu care, de regulă, nu depăşeşte două-trei pagini.
Rostul eseului, ca metodă de evaluare, este acela de a-i da studentului posibilitatea de a se
exprima liber, de a-şi formula nestingherit opiniile faţă de un anumit subiect, neîncorsetat de
anumite scheme livreşti sau de prejudecăţi.
El este o alternativă la testul grilă, bazat pe itemi stereotipi, cu alegere duală sau multiplă, care
tind să monopolizeze evaluările sumative în ultimii ani.
Şi eseul însă, ca şi referatul, poate oferi informaţii limitate despre nivelul de pregătire al unui
student, informaţiile lui urmând a fi corelate cu informaţiile obţinute cu ajutorul altor metode de
evaluare.
Oricum, eseul se bucură de o largă apreciere în rândul studenţilor şi, atunci când este bine
folosit (ca moment şi ca domeniu de aplicare), le oferă evaluatorilor informaţii foarte interesante,
cel puţin în ceea ce priveşte capacitatea de gândire a studenţilor, imaginaţia lor, spiritul critic,
puterea de argumentare a unor idei personale şi altele asemenea, ce nu pot fi „măsurate”, la fel de
precis, cu alte metode de evaluare.
Elemente specifice
 subiectivitatea asumată;
 prezentarea unor idei fără obligaţia de a fi demonstrate, argumentate;
 asociaţii libere de teme, motive, simboluri, gânduri;
 libertatea totală de a alege un anume stil;
 atingerea mai multor domenii.
Tipuri de eseuri
ESEUL STRUCTURAT este eseul în care conţinutul este împărţit în secţiuni cu
intertitluri care scot în evidenţă ideea şi care rezuma în acelaşi timp textul. În eseul
structurat putem întâlni o serie de numerotări, de sublinieri care structurează
conţinutul.
ESEUL NESTRUCTURAT păstrează o expunere a textului nedelimitata de secţiuni şi
intertitluri. În acest tip de eseu ideile sunt puse în evidenţă prin împărţirea în paragrafe
şi prin păstrarea unei introduceri , a unui cuprins şi a unei încheieri ( concluzii ). Eseul
nestructurat
este
cel
mai
practic
şi
cel
mai
des
folosit.
ESEUL DE SINTEZĂ are ca rol prezentarea unor subiecte prin scoaterea unor idei
principale. Conţinutul unui astfel de eseu trebuie să sintetizeze adică să sublinieze doar
anumite
aspecte
generale
din
tema
prezentată.
ESEUL COMPARATIV este alt tip de eseu care are ca rol prezentarea în paralel a
doua lucrări, scrieri, opere etc. Prin acest eseu se scoate în evidenţă aspectele generale
a lucrărilor care sunt comparate, accentul căzând pe asemănări şi deosebiri.
ESEUL ARGUMENTATIV. Cel mai important tip de eseu este cel argumentativ sau
eseul "de tip
pedagogic". De cele mai multe ori subiectul prezentat într-un eseu
argumentativ este un subiect controversat care atrage cât mai multe opinii.
Posibile tipuri de structură pentru un eseu cu tematică ştiinţifică
În general eseul permite alegerea liberă a stilului de prezentare, dar dacă eseul are o tematică
ştiinţifică, cum este cazul la acest concurs, eseul va fi cel mai probabil de tip argumentativ sau
1

Structura sa este simplă. Uneori poate conţine un scurt sumar a ceea ce s-a mai scris în domeniu pe acel subiect (literature review). Formatul poate fi privit ca fiind un pic controversial. Prezentarea bibligrafiei permite celor care îl citesc să evalueze în ce măsură faptele şi citatele prezentate susţin cu adevărat teza eseului. Îi permite lui (şi profesorului) să descopere anumite calităţi pe care le are şi pe care trebuie să le întărească. Solicită tema o abordare generală sau una specifică? 2. B.comparativ. 2 . pentru a începe lucrul în mod corect. Alineatul final reaminteşte opinia şi rezumă ideile care o susţin. Precizarea temei eseului II. care ar putea fi consultate dacă există suficient timp. PRECIZAREA TEMEI ESEULUI De obicei un eseu este întocmit ca urmare a solicitării unui profesor sau a unui grup de studiu. Eseul scurt. Îl determină să-şi organizeze gândirea şi să-şi precizeze punctul de vedere cu privire la subiectul lucrării. împreuna cu dovezi. Deoarece aproape orice activitate umană cere capacitatea de exprimare în scris. argumente şi/sau citări. precum şi anumite puncte slabe. este folosit de obicei pentru eseuri până în 1000 cuvinte. De aceea. 3. Structurarea eseului IV.000 şi 5. pe care trebuie să le remedieze. Este un eseu foarte structurat şi foarte popular în sistemul educaţional anglo-saxon. cunoscut şi sub numele de eseul de cinci alineate. Primul alineat introduce o opinie a autorului. Eseul lung. Procesul scrierii unui eseu implică următorii paşi: I. este mai ales folosit pentru eseuri mai lungi. ce au între 2. cunoscut şi sub numele de eseul academic. Fiecare dintre lucrările recomandate în lista iniţială poate conduce la alte surse bibliografice. Pe de o parte permite o organizare clară şi o calitate a prezentării. Redactarea eseului V. Este necesară discutarea implicaţiilor şi a aplicaţiilor care decurg din concluzii? II. Se cere doar o descriere a lucrurilor sau şi o analiză a lor? 5. folosindu-vă de întrebări cum ar fi: 1. Se recomandă în special o anumită sursă de informaţii? 4. aceasta este în mod clar „o calificare pe viaţă“. STRÂNGEREA ŞI CERCETAREA MATERIALULUI DOCUMENTAR A. este important a se urmări regulile de mai jos: A. Lista bibliografică Aceasta este de obicei sugerată de profesor împreună cu tema eseului. dacă vrea să reuşească în domeniul lui de interes. iar pe de altă parte prezintă o structură rigidă şi repetitivă. iar fiecare din următorele trei alineate prezintă câte o idee care să susţină opinia prezentată. Evaluarea critică a versiunii preliminare VI. Rescrierea eseului I. Analizaţi cu atenţie formularea temei. Scrierea unui eseu sau a unei lucrări personale are cel puţin trei avantaje importante pentru cel care o scrie: 1. Acesta are un caracter mai discursiv. de numai cinci alineate. 2. deci următoarele două tipuri de structură sunt cel mai des întâlnite: eseul scurt (eseul de cinci paragrafe) şi eseul lung (eseul academic). Notaţi cu atenţie şi exactitate formularea temei. Strângerea şi cercetarea materialului documentar III. Pentru un astfel de eseu trebuie trebuie prezentate o bibliografie şi referinţe.000 de cuvinte. Scrierea este pasul care completează procesul gândirii şi al învăţării. Se cere prezentarea experienţei personale sau a propriilor convingeri ori numai cunoaşterea poziţiilor exprimate de alţii? 3.

2. D. Stilul 3 . Recapitularea ideilor principale. pe care se scrie pe o singură parte) are avantajul că este la îndemâna oricui şi permite aranjarea materialului documentar în mai multe feluri. notiţele făcute pe un caiet (cea mai folosită. Există mai multe metode de fişare: 1. menţionându-se întotdeauna sursa (autorul. 2. de mărimea unei foi A4 tăiată în opt. eliminând tot ceea ce este banal.4 idei principale. Introducere 1. irelevant sau obscur. Fişarea materialului Toate materialele documentare cercetate trebuie să fie fişate. eventual liniate. ci pe acurateţea ideilor. ştiind care sunt concluziile spre care vă îndreptăţi. pe care le puteţi întâlni curent în jurul vostru. cel care conţine concluziile. III. Exemplificarea ideilor. C. notele introduse în baze de date computerizate. Oferiţi subconştientului ocazia de a vă furniza idei creative de abordare a subiectului. pentru a permite gândirii să „rumege“ subiectul. 2. localitatea. 1. ştiind că în final exprimarea va putea fi rafinată mai uşor. însoţite fiecare de 2. A. Dă orientare redactării. dacă ideile sunt clare şi se înlănţuie în mod logic. Se poate folosi următoarea schema generică pentru lucrarea scrisă: A. Comentarii cu privire la subiectul eseului . Concluzie şi implicaţii. materialul fişat trebuie triat. STRUCTURAREA ESEULUI Pentru a putea lucra în mod eficient. precum şi folosirea lui ulterioară la alte teme de studiu. fraza-citat etc. Cea mai bună abordare este aceea de a pune o serie de întrebări pentru clarificarea titlului său a temei eseului. dar şi cea mai ineficienta). Ce aspecte veţi prezenta şi de ce? B.B. fişele de lectură (cea mai eficientă şi mai ieftină metoda clasică de fişare). Acest lucru este realizat mai uşor după ce am conceput deja structura generală a eseului. editura. Fiţi atenţi la idei relevante şi la exemplificări sugestive. Ordinea Este bine să începeţi scrierea eseului cu ultimul ei alineat. Concluzie 1. Gândirea Începeţi pregătirea lucrării cât mai devreme posibil.ce înseamnă şi care este importanţa lui. REDACTAREA ESEULUI În această primă redactare a lucrării accentul nu trebuie să cadă pe frumuseţea exprimării. B. 2. eventual viitoare perspective de studiu. anul apariţiei. pagina) din care am preluat o anumită idee. expresie. Întrebările Acestea au rolul de a direcţiona lectura şi de a evita pierderea de timp cu lectura integrală a întregului material adunat. Folosirea fiselor de lectură (foi de hârtie. 2. Dezvoltarea argumentaţiei în 3 . 3. IV. Vă asigură convingerea că lucrarea se va încheia cu o concluzie clară. Acest lucru are cel puţin două avantaje: 1. C. Tratare 1. titlul lucrării.

1. 4. fără stângacii şi formulări confuze? (Pentru verificare. 3. VI. imbunatatirea calitatii etc. încercaţi să priviţii eseul din punctul de vedere al celui căruia îi este el adresat. Folosiţi material ilustrativ. TEMA: Intocmiti un eseu despre unul din aspectele care se refera la calitate: conceptul de calitate. Formă Punerea textului în pagina trebuie să reflecte structura gândirii. Acoperă el cu suficientă adâncime toate aspectele principale? 3. Să fie simplu şi direct. În procesul evaluării. 2. Să evite argoul şi exprimarea colocvială. Este textul scris în mod ordonat şi corect ca punctuaţie. RESCRIEREA ESEULUI După ce aţi răspuns la întrebările de mai sus. Este stilul eseului limpede şi simplu. Momentul evaluării Prima variantă a lucrării trebuie lăsată deoparte timp de câteva zile „ca să se răcească“ şi pentru că „orgoliul autorului“ să se domolească. Este conţinutul lui corect şi relevant pentru subiect? 4. EVALUAREA CRITICĂ A VERSIUNII PRELIMINARE A. 4 . sunteţi pregătit pentru a începe redactarea finală a lucrării. V. sau la capitolul pe care-l redactati. Acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: 1. gramatică şi ortografie? C. Întrebări de evaluare Puteţi folosi pentru evaluare următorul set de întrebări de control: 1. acest lucru presupune că eseul nu trebuie să fie scris în ultimul moment.Stilul reprezintă modul cum ne exprimăm ideile. Răspunde eseul la ceea ce se cere sau la subiectul stabilit? 2. Este materialul aranjat în mod logic? 5. B. Procesul evaluării 1.) 10. 5. Întocmiţi o bibliografie a lucrărilor consultate. Folosiţi titluri şi subtitluri. Este corectă lungimea eseului în raport cu scopul ei? 9. citiţi-l cu voce tare. factorii care influenteaza calitatea. 2. Dacă găsiţi că vă vine greu să vă evaluaţi singuri propria lucrare. Fiecare idee principală trebuie să aibă alineatul ei. Să conţină fraze scurte. Menţionaţi toate sursele şi referinţele? 8. Aceasta vă va permite o evaluare mai obiectivă a eseului. De asemenea. 4. 2. 3. Acesta economiseşte mult text. solicitaţi ajutorul unui prieten care este cât de cât competent în acel domeniu. Delimitaţi clar ideile proprii de cele împrumutate de la alţii şi menţionaţi întotdeauna sursele. Exista o delimitare precisă între propriile idei şi cele preluate de la alţi autori? 7. Să fie concis. caracteristicile calitatii. Este fiecare idee susţinută în mod corespunzător prin exemple şi argumente? 6. C.