You are on page 1of 18

4.

Calciul (Ca)
Calciul este absorbit de plante sub forma de cationi (Ca2+).

Calciul îndeplinește rol multiplu în viaţa plantelor:
- activator al unor enzime;
- împreună cu K participă la menţinerea echilibrului hidric celular;
- micşorează permeabilitatea membranelor celulare, reglând şi elasticitatea
pereţilor celulari;
- intervine în sinteza proteinelor;
- stimulează diviziunea celulelor din meristemele apicale şi creşterea
cambiului (Karla, 1956);
- este un element implicat în creşterea rădăcinii (Burstrom și Tullin 1957; Karla,
1956; Bergmann 1954), stimulând şi formarea perilor absorbanţi ai acestui organ
vegetativ;
- favorizează întinderea celulelor;
- este antagonist al ionilor de Al3+ Mg2+, Zn2+, Fe2+, K+, Na+, NH4+, înlăturând
acţiunea lor vătămătoare, în caz de exces etc.
► Conţinutul de Ca din plante este de 0,5-3% dar 0,5%, după Mengel, (1969),
este considerat deja nivel critic.
► Cele mai mari catităţi de Ca sunt conţinute în ţesuturile conducăroare din
peţiol şi tulpină.

scade producţia de tuberculi.la lalea produce îndoirea. . soldată fiziologic cu apariţia clorozei la frunze. ► Plante calcifile: floarea soarelui. . . care capătă o culoare verde deschis. produce insolubilizarea borului. cu vârfurile uscate. . . . .rădăcinile rămân scurte. varza şi tutunul.răsucirea frunzelor tinere.reduce ţesutul palisadic din frunze prin blocarea amidonului în mezofil.Carenţa Determină: .la cartof dereglează activitatea amilazelor și.oprirea creşterii (în formă acută) prin uscarea vârfului vegetativ. mazărea. . ca urmare. deformarea şi pătarea tijei florale iar la frunze despicarea lor transversală.diminuarea creşterii fructelor.determina îmbătrânirea prematură a ţesuturilor. Excesul .în sol. excesul de Ca.produce putregaiul pe fructele de tomate. groase. .

lipidelor şi proteinelor.la grâu. lipsa de Mg produce o decolorare a frunzelor batrâne. orz și ovăz apar pe frunze puncte galben deschis. în procesul de sinteză a glucidelor.5. La o lipsă mai acută de Mg aceste pete devin roşcate. urmată de o necrozare şi chiar căderea lor timpurie. ►El este un activator al multor enzime necesare respirației. sau enzimelor ce participă în sinteza ADN şi ARN. Carenţa Apariţia unei coloraţii galbene-portocalii.la cele mai multe dicotile.la porumb. insuficienţa slabă de Mg produce 2-3 dungi galbene. . . . se transformă în necroze şi apoi frunzele se usucă și cad. pe marginea frunzelor sau apariţia unor pete clorotice de culoare verde-închis pe limb care se manifestă diferit la speciile de plante: . indispensabil formarii clorofilei. înşiruite pe lungimea frunzei. Magneziul (Mg) Este un element absolut necesar plantelor. paralele cu nervura mediană (tigrare).

carenţa de Mg se manifestă prin apariţia de pete întunecate. La vita de vie este importantă valoarea raportului K / Mg care pentru plantele sănătoase este de 2.5 iar în stare de carenţă 1.la vița de vie apare de la marginea frunzelor o decolorare. . .. se produce defolierea lăstarilor. cu excepţia frunzelor de la vârf. care continuă între nervuri.la cartof. . transportul către tuberculi fiind mult încetinit.5. ţesuturile pot fi distruse. iar apoi acestea se răsucesc. devin cenuşii şi se usucă prematur și cad. ►În stadiu mai avansat de carenţă în Mg. La o prelungire a acestei insificienţe frunzele se îngalbenesc. carenţa de Mg blochează amidonul în frunze. . Excesul Este toxic pentru plante şi se anihilează prin tratamente cu săruri de Ca.la varză. iar pe frunze apar necroze.la măr.

5 mg/g de substanţă uscată conform tabelului de mai jos (după Deloch.53 2.05 Mustar (tulpini) 1.31 2.05 2.Conţinutul critic de sulf din plante este considerat la valoarea de 1-1.47 5.34 6.44 Trifoi rosu 1.95 1. CARENŢA BUNA APROVIZONARE Fasole pitica (frunze şi tulpini) 1.67 1.17 Porumb (tulpini) 0. 1960).55 Tomate (frunze şi tulpini) 1.83 Fasole urcatoare (frunze şi tulpini) 0.47 Tutun 2.41 SPECIA .

Carenţa Insuficienta Na la plantele halofite se manifestă prin: . Sodiul (Na) Se află în cantităţi mai mari în algele marine şi în plantele superioare de sărături (halofite). .cloroza frunzelor la tomate.inhibarea creşterii rădăcinilor. cum ar fi Ca2+ sau K+. .dereglarea metabolismului plantelor. El se acumulează în cantităţi mai mari în algele marine. ► El este schimbabil cu alţi cationi. . Clorul (Cl) Este un element prezent în toate plantele. prin stomatele frunzelor.culoarea deschisă a frunzelor. .ondularea marginilor frunzelor. ► Sodiul are ca funcţie principală menţinerea presiunii osmotice în celule. aproape albă. în ferigi şi în plantele halofile. .7. 8. Carenţa determină: .apariţia de pete necrotice. ►Plantele superioare îl iau din sol prin sistemul radicular şi din atmosferă în stare gazoasă.

pe când frunzele batrâne de pe aceleași ramuri rămân verzi. Carenţa Determină: . la carenţa de Fe. producând cloroza frunzelor tinere. ►După Jacobson (1945). iar de către plantele acvatice. .procesul de fotosinteză. . sunt determinate de relaţia strânsă dintre conţinutul de clorofilă. care apare pe frunze între nervuri. ►Spre deosebire de cloroza provocată de lipsa de Mn. Fierul influenţează: .încetinirea creşterii. . sub formă de ioni. cauzele apariţiei simptomelor carenţei de Fe.catalizează biosinteza pigmenţilor clorofilieni şi carotenoizi. submerse prin întreg corpul lor. Rolul fiziologic al microelementelor Fierul (Fe) ►Fe este absorbit de plantele terestre prin sistemul radicular.fosforilarea oxidativă şi metabolismul azotului.îngălbenirea frunzelor.II. acizi solubili şi Fe din frunze. . frunza este afectată în întregime. ►Este utilizat de plante sub forma de săruri feroase şi ferice.

►Raportul Fe/Mn este considerat a fi o cauză a dereglărilor ce apar în nutriţia plantelor (Scherrer şi Mengel. fosfataza şi numeroase dehiodrogenaze. 1969). ►El este absorbit de plante din mediul de viaţă. Zincul (Zn) Este indispensabil pentru plante. El este raspândit la plantele inferioare (alge şi ciuperci) şi la plantele superioare. inul. hameiul ricinul și porumbul. (raportul optim P/Fe este de 40-50). pătarea cu galben a frunzelor.dispunerea în rozetă a ramurilor şi frunzelor terminale. secara. Excesul de fosforul împiedică buna aprovizionare a plantelor cu Fe. Carenţa în corpul plantelor se manifestă prin: . sub forma de ioni. ovăzul şi mazărea. ►Zn intră în structura chimică a enzimelor: carbohidraza. .reducerea creşterii plantelor. ►Plante sensibile la lipsa Zn din nutriţie sunt: vița de vie. ►Plante mai puţin sensibile sunt: grâul.La un conţinut mare de mangan apare şi carenţa de fier. .

rasucirea şi deformarea frunzelor superioare. Borul (B) Borul are un rol fiziologic multiplu. Carenţa Apare mai ales pe terenurile mlaştinoase. . ►Conţinutul cuprului în plante este mic şi variabil. . Aceasta se manifestă prin: .moartea prin uscare a mugurilor terminali. . ca anion şi formând esteri fiziologici activi. .vestejirea şi decolorarea până la o nuanţă albă a frunzelor tinere. chiar urme de Cu. El stimulează absorbţia unor macro. Carenţa .şi microelemente.oprirea proceselor de creştere şi dezvoltare.provoacă cloroza. participând la metabolismul plantei.apariţia de pete brune sau negre în interiorul fructelor sau a unor organe.Cupru (Cu) Cuprul intră în compoziţia chimică a multor substanţe. ►El constituie componentul metalic al unor enzime: fenol-oxidazei lactazei și ascorbic-acid-oxidazei.

Rolul fiziologic al ultramicroelementelor Acestea se găsesc în cantităţi extrem mici în copul plantelor.stimulează absorbţia. ►Dintre acestea. .stimulează creşterea şi dezvoltarea plantelor. ultramicroelementele radioactive: . .stimulează activitatea enzimelor.intensifică diviziunile celulare. . .intensifică procesele metabolice (în special fotosinteza).stimulează trecerea organelor de la starea de repaus la starea activă etc. prezenţa lor în nutriţie fiind însă absolut necesară.III. . .

Fe. format din CO2. se găsesc în cantităţi mari în sol. din mediul înconjurător. care le permite să ia în mod selectiv. ▪ ionii de Cl-. Ex. deşi se găsesc în concentraţii mici în sol. conform reacţiilor: . Mg. ▪ anioni (ioni -) . şi H2O. Ex. dar sunt folosiţi în cantităţi mici de către plante. în special sărurile solubile din soluţia solului. B. Ca urmare absorbţia ionilor nu se face în funcţie de concentraţia lor din soluţia solului. sărurile minerale. Ca. Na+. din sol. pentru nutriţia lor. etc. Zn. Plantele folosesc. ■ Plantele pot folosi şi ionii minerali insolubili prin solubilizarea lor. Al3+ etc.mai comuni sunt P.: ▪ ionii: azotat (NO3) şi fosfat biacid (H2PO4-). S şi CI. Mn. Co. Cu.: CaCO3 insolubil poate fi solubilizat sub acţiunea H2CO3 . ■ Absorbţia ionilor de către plante este un proces complex. prin sistemul radicular.. ■ Sărurile mineralele sunt absorbite din sol de plante sub formă de ioni prezenţi în soluţia solului dintre care: ▪ cationi (ioni +) – mai comuni sunt: K. ei sunt absorbiţi în cantităţi mari de către plante.ABSORBŢIA SĂRURILOR MINERALE DIN SOL Absorbţie minerală reprezintă absorbţia sărurilor minerale din sol de către plante.

elementele minerale sunt absorbite de către celulele rizodermei şi de perii absorbanţi ai acesteia. un rol important în absorbţia elmentelor minerale îl au hifele de ciuperci cu care formează micorize. de care se ataşează ionii minerali (K+. ieşirea ionilor minerali din sol. Mg2+. în majoritatea cazurilor. Ca2+.CO2 + H2O H2CO3 H2CO3 + CaCO3 Ca(HCO3)2 bicarbonat de calciu ■ Bicarbonatul de calciu este o substanţă solubilă din care plantele pot folosi atât ionul de Ca2+ cât şi cel bicarbonat (HCO3-). Na+. . Această ataşare a cationilor impiedică. Hifele absorb nu numai azotul dar şi alte elemente cum sunt: Na. K etc. Micorizele grăbesc absorbţia substanţelor minerale şi determină o creştere mai intensă a arborilor. ■ La speciile lemnoase. Aceste particule transportă o sarcină electrică negativă. ■ În rădăcină. NH4+ etc. ■ Orice sol fertil conţine cel puţin câteva particule de argilă (lut).). în mod eficient. P.

Na+ sau K+) de la suprafaţa particulelor de lut. 3. ionii de H+ deplasează ionii minerali (ex. ◊ pasiv. ►Cercetările din ultimul timp au demosnstrat ca este probabil ca o mai mică parte dintre ionii minerali să pătrundă şi să se deplaseze până la vasele de xilem.LUT LUT LUT LUT LUT Schema deplasării ionilor minerali de la suprafaţa particulrlor de sol în părul absorbant al rădăcinii. În celula vegetală există aşa numitele pompe de protoni care pompează protoni (H+) în afara celulei. Însă cea mai mare parte sunt absorviţi pe cale activă. eliberându-i în apa din sol. 2. . I. Acum ionii minerali sunt liberi a fi absorbiţi în rădăcină prin diferite căi. Acest lucru crează o sarcină electrică negativă în interiorul celulei. pe cale pasivă. Astfel: 1. Când celulele rădăcinii secretă protoni în apa din sol. Mecanismul absorbţiei sărurilor şi ionilor minerali Se cunosc 2 mecanisme (căi) principale: ◊ activ.

de pompele de protonii (H+) secretați de celule. procesul desfăşurându-se fără consum de energie. ■ Mecanismul pasiv al ionilor se realizează: ● pe baza fenomenelor fizice (adsorbţia. de la suprafața particulelor de lut. Robertson (1957). echilibrul Donnan și gradul de deplasare a masei soluţiei minerale a solului. deplasați fiind.1. Din soluţia solului.E. Pe măsură ce ajung. pierderea de protoni determinâ o încărcătură uşor negativă a citoplasmei celulei. osmoză şi absorbţia). ■ Intrarea unui tip de ion în celulă. K+. Din această cauză celulele atrag cationii (+) şi resping anionii (-). Mecanismul pasiv al absorbţiei ionilor din sol A fost demonstrat de G. cu încărcătură electrostatică egală. ● fără consum de energie. a. N. Schimbul de ioni. Ca2+ şi Mg2+ pătrund în celulele rădăcinii. din sol în peretele celular. ● în sensul gradientului de concentraţie. ioni cum sunt cei de Na+. ■ Transportul pasiv implică: schimbul de ioni. difuziunea. furnizată de ATP. deseori cu ajutorul proteinelor transportoare (cazul difuziunii facilitate). trebuie să fie însoţită de ieşirea altui tip de ion. Briggs şi R. .

■ Acest schimb de ioni este însoţit şi de un schimb de anioni ex. un cation H+ este scos din celulă (schimb de ioni).: anionii de Cl.pot fi schimbaţi cu ionii liberi OH. cu compensarea şi menţinerea echilibrului sacrcinilor electrice pozitive şi negative între ionii care intră și ies din celulă Ex.fără a deranja neutralitatea electică.şi Br.: când sunt absorbiţi în celulă cationi de K+. Condiţia este ca să se stabilească o sumă egală de anioni şi cationi pentru a fi absorbiţi în celule. .Sol/soluție Etapa 2 Păr absorbant al rădăcinii Etapa 1 Etapa 2 Etapa 1 Schema schimbului de ioni (anioni și cationi ) între rădăcină și soluția solului.

Ca 2+. Ex. echilibrul este menţinut de ioni de H+ şi OH. Același lucru se întâmplă si în cazul proteinelor etc. compensând şi menţinând echilibrul cu cationii care au intrat deja în interiorul celulei. sunt absorbiţi mai rapid decât sărurile cu cationi bivalenţi sau polivalenţi cum ar fi Mg2+. echilibrul însă poate fi menţinut prin anumite modificări în compoziţia ionică a citoplasmei. disponibili în celulă. În unele cazuri. . iar cationii lor (H+) se mută în mediul extern celulei (pentru ei membrana este permeabilă). În astfel de cazuri raportul de cationi şi anioni este dezechilibrat. celula produce acizi organici (RCOOH).: când sunt asimilaţi mai mulţi cationi. ■ Uneori. cum ar fi cei de K+ Na+ etc. Al3+etc. având mărimi mai mari. de o parte şi de alta a membranei plasmatice celulare. plantele absorb cantităţi diferite de anioni şi cationi. trebuie să rămână în echilibru electric (echilibrul Donnan).din apă. ■ În consecinţă.■ Cationii monovalenţi din săruri. încărcătura de sarcini electrice. Anionii acestor acizi organici (R-COO-). rămân în celulă (pentru ei membrana este impermeabilă).

Donnan în 1911. absorbţia substanţelor minerale se realizează până la atingerea unui echilibru de sarcini. Echilibrul Donnan (echilibru de memebrană) deoarece mecanismul a fost constatat prima oară de chimistul englez Frederick G. Mai se numește și efectul GibbsDonnan (echilibrul Gibbs-Donnan). efect numit și după fizicianul american Iosia Willard Gibbs care. = Ionii – (anionii) din exteriorul celulei . care se menţine în ambele părţi ale membranei semipermeabile celulare. Ionii – (anionii) din interiorul celulei Ionii + (cationii) din interiorul celulei Ionii + (cationii) din exteriorul celulei b. împreună cu Donnan.Membrana plasmatică Exteriorul celulei Proteină Interiorul celulei Citoplasma Schema echilibrului Donnan (echilibrul de membrană) Conform acestui mecanism. au descris acest mecanism în 1924.

astfel încât suma anionilor și cationilor dintr-o parte a membranei este egală cu suma celor din partea opusă. separate printr-o membrană semipermeabilă. Gradul de deplasare a masei soluţiei minerale a solului.Cu alte cuvinte. echilibrul Donnan poate fi considerat o stare în care se stabilește un echilibru între 2 soluții.T. ştiind faptul că absorbţia este direct proporţională cu intensitatea transpiraţiei (I. c.). . În acest caz transpiraţia are rol determinant în procesul absorbţiei ionilor din sol.