You are on page 1of 29

II.

Transportul activ
Pentru deplasarea ionilor, mai ales cationi (Al3+, Ba2+, Ca2+, Mn2+, NH4+, etc.) şi
alţi solviţi, prin membrana celulară sunt folosite pompele de ioni (protoni).
Transportul se realizează:
● opus gradientului de concentraţie;
● se utilizează, în acest transport, energia furnizată de ATP, rezultat în
urma metabolismului celular.
Adenozin trifosfat (ATP)
Grupări fosfat (PO4-)

Grupări fosfat (PO4-)

■ ATP face parte din familia nucleotidelor care include şi acizii nucleici ADN şi
ARN. În plus, structura fundamentală a nucleotidelor formează baza pentru
cofactorii redox (non-proteine cu rol important în reacţiile metabolice): NAD
(nicotinamid adenin dinucleotid), NADP (nicotinamid adenin dinucleotid fosfat) şi
FAD (flavin adenin dinucleotid). Toţi sunt compuşi
implicaţi indirect în
producerea sintezei de ATP (de ex. în cadrul ciclului Krebs al glicolizei).

■ La plante, sinteza ATP are loc mai ales în mitocondrii, printr-un proces
numit fosforilare chemiosmotică, dar și în cloroplaste.
ADP + Pa → ATP + H2O – sinteza necesită o energie de 7,3 kcal/mol
■ Fosfaţii sunt molecule cu multă energie, ceea ce înseamnă că nivelul lor
energetic, relativ ridicat, este eliberat numai atunci când grupările
polifosfatice sunt eliminate. De fapt, conţinutul ridicat de energie este dat de
interacţiunea dintre toţi atomii din molecula de ATP.
■ ATP stochează energia necesară celulelor care
este eliberată prin hidroliza ultimei legături
polifosfatice P – O – P – (α defosforilare) a ATP*.

ATP + H2O

ADP + Pa + E

ATP + H2O

ADP + HPO4
ortofosfat

*Energia eliberată este folosita apoi în reacţii care necesită energie pentru
a se desfăsura ca de ex- fotosinteza (reactie endergonică, anabolica).

Pompe de protoni implicate în transportul activ al substanţelor între exteriorul şi interiorul celulei. Accesul este modificat ca Interiorul celulei urmare a unei tranziţii conformaţioModul de operare a unei pompe de protoni nale. . a Situl de legare a PO4Situl de legare a ionului ioni de K+ ioni de Na+ a a a Exteriorul celulei ATP ■ O pompă ionică este caracterizată prin prezenţa unui centru activ cu acces alternativ spre partea extracelulară (externă) şi spre cea citoplasmatică (internă).

cotransportul poate fi: ▪ simport .Numărul ionilor şi direcţia de transport prin membranele plasmatice.deplasarea are loc în 2 direcții diferite. ■ cotransport .transportorii proteici membranali transportă 1 singur compus chimic într-o singură direcţie. ■ După sensul de deplasare a acestor compuşi chimici. se cunosc 2 moduri de transport: ■ uniport .transportorii proteici membranali transportă 2 compuşi chimici simultan. . ▪ antiport .deplasarea are loc în acelaşi direcție. ■ După numărul ionilor (moleculelor) transportaţi(e) şi direcţia de transport prin membranele plasmatice.

Se realizează prin invaginări largi ale membranei plasmatice care înconjoară particulele de la o oarecare distanţă. parameciul). învelite într-o membrană. Ea este de 2 tipuri: a.II.). fagocitoza. care nu pot trece direct prin plasmalemă. 1. b. Acest transport este caracteristic pentru anumite celule macrofage (amoeba. particule celulare etc. ►Acest transport permite intrarea sau ieşirea din celule a unor moleculele de dimensiuni mari (proteinele. lipidele. acizii nucleici) sau particule celulare. Macrotransportul Exteriorul celulei Citoplasma Proteină membranală Proteină membranală Membrana plasmatică Molecule ce nu pot trece prin membrana plasmatică. Fagocitoza este procesul de ingerare a unor particule mari. Endocitoza este transportul substanţelor în celulă. solide (bacterii. pinocitoza. Exteriorul celulei Membrana plasmatică Citoplasmă . Fagocitoza a. Acestea trec în citoplasmă sub formă de vezicule fagocitare (fagozomi).

. Atât în fagocitoză cât şi în pinocitoză este utilizată energie (transport activ). Uneori. Pinocitoza este transportul substanţelor dizolvate sub formă de picături de lichid ce vin spre membrana plasmatică pe care o invaginează.Endocitoza Pinocitoza Exteriorul celulei Membrana plasmatică Citoplasmă b. veziculele se pot uni. Ele trec în citoplasmă sub formă de vezicule pinocitare. formând vezicule mai mari.

Endocitoză la amibă şi parameci Veziculă intracelulară Amoeba proteus Vacuolă digestivă Paramecium .

unde îşi varsă conţinutul. Membrana veziculelor este inclusă. propriuzis. Aceste vezicule fuzionează cu membrana plasmatică. Exocitoza este excreţia substanţelor prin intermediul veziculelor exocitare. care se deschide la exterior.Exteriorul celulei Interiorul celulei Exteriorul celulei Receptorii proteici membranali ai plasmalemei Exocitoza Exteriorul celulei Veziculă exocitară Veziculă exocitară Receptorii proteici membranali ai veziculei Exocitoză la Paramecium 2. fapt ce demonstrează că cele 2 membrane au aceeaşi structură şi aceiaşi receptori de membrană. în membrana plasmatică. .

prin procesele de transpiraţie şi gutaţie. în mediul extern. ● eliminarea curentului de apă. . ● circulaţia apei pe traiectul corpului plantelor.Regimul de apă al plantelor se referă la: ● ansamblul proceselor de absorbţie a apei (din substrat şi din atmosferă).

. 5. Are rol structural însemnat. Apa determină în organism formarea soluţiilor moleculare şi a celor coloidale. prin faptul că participă la formarea celulelor şi a ţesuturilor.termoreglare. Prin constanta sa dielectrică mare. 3. oxido-reducere. Participă direct la realizarea unor reacţii de sinteză şi degradare din plante.. având o mare putere de solubilizare. stabilind astfel legătura indispensabilă dintre organism şi mediul înconjurător. etc.ROLUL APEI IN VIAŢA PLANTELOR In viaţa plantelor apa îndeplineşte un rol multiplu şi complex: 1. 4.transpiraţie. ea transportă seva brută de la rădăcini spre frunze şi seva elaborată de la frunze spre organele de depozitare. Asigură transportul unor substanţe la nivelul compartimentelor plantei.eliminare a substanţelor de excreţie. . Apa creează în organism mediul necesar reacţiilor biochimice de hidroliză. Apa facilitează absorbţia substanţelor anorganice şi organice din sol în organismul vegetal. 2. Astfel. hidratare. De asemena. apa îndeplineşte un rol important în procesele de: . . apa favorizează disocierea ionică (electrolitică) a diferitelor substanţe.

care îi conferă unele particularităţi de un deosebit interes biochimic. datorită ei temperatura plantelor nu suportă variaţiuni bruşte când temperatura mediului extern variază intr-un timp scurt. 9. apa constitue un mijloc eficace de apărare contra frigului. in regiunile cu exces de apă cresc plantele hidrofile. deoarece determină repartizarea vegetaţiei pe globul terestru. fiind donatorul de hidrogen necesar reducerii carbonului. apa este o substanţă cu caracter polar. alături de lumină şi temperatură. Are rol ecologic insemnat. in cele cu umiditate potrivită. Astfel. Inportanta mare a apei pentru organismele vegetale se datorează unor proprietăţi fizico-chimice caracteristice. O altă particularitate se leagă de faptul ca apa are o căldură specifică mare (căldura necesară pentru a ridica temperatura unui gram cu 10oC). . Apa este un element de bază în procesul de fotosinteză. plantele mezofile. Apa este un element de bază în fenomenul de osmoză şi concură la realizarea stării de turgescenţă a celulelor. In consecinţă. 11. Dintre fenomenele fiziologice creşterea este procesul cel mai sensibil la lipsa apei. 7. 10. iar în regiunile cu umiditate scăzută. datorită aranjării atomilor de hidrogen de aceeaşi parte a moleculei.6. Astfel. cresc plantele xerofile. 8.

. ceea ce produce răcirea organismului. Apa din sol provine din precipitaţii şi mai puţin. apa higroscopică. CONŢINUTUL DE APĂ DIN SOL ŞI DIN CORPUL PLANTELOR 1. Apa are. d.12. ea reprezintă numărul de calorii necesare pentru evaporarea unui gram de apă la 1000oC. apa de capilariate. Din această cauză. apa de constituţie (apa legată chimic). c. Apa se găseşte în sol sub mai multe forme: a. apa gravitaţională (de gravitaţie. apa liberă). Apa din sol şi acesibilitatea ei pentru plante Solul este principala sursă de apă pentru plante. apa sub formă de vapori. din vaporii de apă din atmosferă. b. e. când se evaporă apa la suprafaţa plantelor este nevoie de multă căldură. apa peliculară. Aceasta proprietate a apei constitue un mijloc eficace de apărare împotriva căldurii. f. de asemenea căldura de vaporizare mare. pe care o absorb cu ajutorul perişorilor absorbanţi ai rădăcinilor.

Si. sol apă Apa de constituţie b.5-30 atm. ● este reţinută cu forţe foarte mari de către sol. apa higroscopică (apa de imbibiţie) – formează un strat monomolecular care imbibă coloizii din sol. Fe. ca apă de cristalizare. ● este moderat accesibilă pentru plante.). ● nu este accesibilă pentru plante !. Apa higroscopică strat extern strat intern Apa peliculară . ● straturile interne sunt reţinute cu forţe foarte mari (30-50 atm. etc.). ● este reţinută cu forţe foarte mari de către sol. apa de constituţie (apa legată chimic) – intră în alcătuirea diferitelor substanţe chimice (hidroxizi de Al. ● straturile externe sunt reţinute cu forţe foarte mici (0. c. ● nu este accesibilă pentru plante !.). apa peliculară – formează straturi succesive la suprafaţa particulelor de sol.a.

● este mobilă şi circulă ascendent sub acţiunea gravitaţiei. de până la 1 atm. apa sub formă de vapori este prezentă în spaţiile pline cu aer ale solului (îmbogăţit în CO2 şi sărăcit în O2). ● este uşor accesibilă pentru plante. ● este uşor accesibilă pentru plante. apa de gravitaţională (apa liberă) – umple spaţiile lacunare ale solului. ● este mobilă şi circulă descendent sub acţiunea gravitaţiei. înconjurând ca o peliculă particulele de sol. apa de constituţie + apa higroscopică + apa sub formă de vapori reprezintă apa fiziologic moartă a solului . e. apa de capilaritate – se află în spaţiile caplilare ale solului. ● este reţinută cu forţe de capilaritate şi de absorbţie mici.Apa de gravitaţie Apa de capilaritate Formele de apă din sol şi accesibilitatea lor pentru plante apa de constituţie apa higroscopică Inaccesibilă pentru plante apa peliculară Moderat accesibilă coeficientul de ofilire apa de capilaritate Accesibilă pentru plante apa de gravitaţie Repartiţia formelor de apă în funcţie de capacitatea solului d. ● nu este accesibilă pentru plante !. h.

intensitatea metabolismului.cu starea fiziologică. lichidă.. solidă – mai rar. Apa se găsește repartizată în organismele vegetale atât extracelular cât şi intracelular. . gazoasă. . 2. ■ forţa de capilaritate. ■ La limita între apa acesibilă şi cea inaccesibilă pentru plante stă coeficientul de ofilire..■ Cele mai importante forţe care reţin apa în sol sunt: ■ forţa osmotică. . tesuturile tinere contin o cantitate de apa mai mare decat cele batrane). Stări şi forme de apa existente în corpul plantelor Cantitatea de apă din organismul vegetal variază cu: . sub 3 stări: a. b.vârsta (in general. . c.regiunea geografică etc. ■ forţa de imbibiţie.

Deosebirea între cele 2 forme de apă .dacă apa liberă îşi păstrează proprietăţile obişnuite. deplasându-se în toate direcţiile. ● este puţin mobilă.apa liberă. asigurând şi turgescenţa celulelor. în corpul plantelor.apa legată. fiind asemănător repartizată în corpul plantelor ca şi apa liberă. ● reţinută cu forţe mici de coloizii hidrofili ai plasmei (proteine. ► Apa liberă se reînoieşte continuu. fiind: ● uşor mobilă.a. Apa lichidă se găseşte sub 2 forme: . luând parte la la toate reacţiile biochimice. ţesuturilor şi organelor plantelor. apa legată are proprietăţi diferite şi nu îngheaţă nici la -600oC. Procentul de apă legată. . ● este reţinută cu forţe mici de coloizii hidrofili ai plasmei. servind la transportul şi schimbul de substanţe nutritive din plante. Apa în stare lichidă – predomină în corpul plantelor. ► Apa legată – se găseşte în cantităţi mici. variază la diferitele specii 1154% din cantitatea totală de apă.). lipide etc. . fiind un element de constituţie.

● Se formează extracelular dar uneori şi intracelular. Apa în stare de gazoasă – este reprezentată prin vapori rezultaţi din apa în stare lichidă a celulelor. apa se găseşte în corpul plantelor în formă solidă. . c. în atmosferă. prin transpiraţie. la temperaturi scăzute. materializată prin de cristale de gheaţă. ● se elimină din plantă.b. Apa în stare solidă – în timpul iernii. ● se găseşte în cantităţi mici în spaţiile intrecelulare şi în camera substomatică a aparatului stomatic.

abs. Pe măsură ce creşte rădăcina. fiind condusă până la aparatul foliar. asigurându-le supravieţuirea. / mm2 /sup. ● perişorii absorbanţi sunt foarte numeroşi / mm2 /suprafaţă rădăcină dar diferă cu specia (între 400 – 1. unde este eliminată în proporţie de 90%. în atmosferă. Absorbţia apei de către plante prin rădăcini Este un proces legat de particularităţile morfo-anatomice ale rădăcinii ce determină funcţia de absorbţie: ● ramificaţie bogată ce măreşte suprafaţa de absorbţie.II. ● prezenţa zonei pilifere. ■ Un perişor absorbant prezintă: ▪ la exterior un peretele celular permeabil. ce are un strat de natură pectică (realizând contact intim cu particulele de sol).) ► Durata de viaţă a perişorilor absorbanţi este mică: 2-8 zile. ABSORBŢIA APEI DE CĂTRE PLANTE Absorbţia este un fenomen fiziologic prin care plantele absorb efectiv seva brută (apa cu săruri minerale) din sol. apar peri noi iar cei vechi mor iar zona se suberifică. ►Curentul continuu. 1.200 p. . care se crează în plantă. este o condiţie esenţială a activităţii fiziologice a plantelor. prin transpiraţie (eliminarea apei sub formă de vapori).

● activă – de ordin fiziologic (subordonată metabolismului celular al rădăcinii). ▪ nucleul este situat în vârful părului pentru că prin porţiunea din vârf. facilitându-i pătrunderea în sol. are loc creşterea sa. II.endoderma periciclu floem xilem cortex citoplasmă perete celular vacuolă Zona piliferă Epiderma Secţiune transversală prin Păr stel absorbant Stel Zona netedă (de elongaţie) Zona vârfului vegetativ Scufia Secţiune longitudinală prin rădăcină nucleu ▪ citoplasma este dispusă parietal. cu o presiune osmotică (P) şi o forţă de sucţiune (S) cu mult mai mare decât cea a forţelor de reţinere a apei de către particulele de sol. ▪ o vacuolă mare centrală cu suc celular concentrat. Mecanismul absorbţiei apei de către plante prin rădăcini Teoriile moderne referitoare la mecanismul absorbţiei apei prin rădăcini consideră că absorbţia apei se realizează pe 2 căi: ● pasivă (supusă legilor fizicii). .

lucru nu se întâmplă. decât forţa de reţinere a apei în sol (0. conform legilor fizicii ale osmozei (implicit ale difuziunii). ►Absorbţia apei are loc în cea mai mare parte a perioadei de vegetaţie.d. ►Soluţia solului are o concentraţie de apă mult mai mare decât cea din celulele rădăcinii.). tinzând spre 0. apa din sol pătrunde pasiv în perişorii absorbanţi.v. celulele rădăcinii participând substanţial în acest proces. ►Acest 1D. când intensitatea transpiraţiei este mare şi solul este uscat. 0. plantele luând din sol apa cu condiţia ca soluţia solului să fie hipotonică.p. în realitate.p.v .d.1 teoretic.când concentraţia sucului celular este mai mare decât cea a soluţiei solului. pentru că intervine absorbţia activă a apei.1. ►Absorbţia pasivă se desfăşoară în sensul gradientului de concentraţie a apei . respectiv perişorii absorbanţi. Pe de altă parte.1 atm. ►D.din punct de vedere. conform gradientului de concentraţie a apei (de la soluţia mai concentrată în apă spre cea cu concentraţie mai mică). Ea însă ar trebui să descrească repede. Absorbţia pasivă În cazul rădăcinii ea se realizează prin procesul de osmoză şi imbibiţie. prin utilizarea energiei metabolice proprii.7 atm.). . sucul celular din vacuolele perişorilor absorbanţi este mult mai concentrat (valoarea P şi S = cca.

. un deficit hidric. ►În final. nivel la care se pierd cantităţi importante de apă. acest stimul ajunge la nivelul sistemului radicular. Deficitul de apă din mezofil acţionează asemeni unui stimul care va fi recepţionat de întreg corpul plantei. generand o reacţie din partea perişorilor absorbanţi.Schema absorbţia pasive a apei din sol de către perii absorbanţi ai rădăcinii Absorbtia pasivă a apei este rezultatul transpiratiei frunzei. creându-se astfel. în mod pasiv. la acest nivel. În aceasta situaţie apa este absorbită. care vor aspira o nouă cantitate de apă din soluţia solului. de perişorii absorbanţi.

. contribuind. la absorbţia apei din sol.Apa eliminată prin transpiraţie Deficit hidric Plantă turgescentă Apa este absorbită de perii absorbanţi ai rădăcinii Transportul apei către frunze variază în cursul zilei în funcţie de factorii externi. în mare măsură.

apa pătrunde încet. De obicei transpiraţia depăşeşte puţin absorbţia în orele zilei dar noaptea cele 2 procese se reglează. primăvara devreme. ►Absorbţia activă are un rol important la plantele perene. tocmai datorită energiei metabolice specifice celulelor radiculare. Abs. până acestea îşi formează noi frunze. Absorbţia activă Presupune consum de energie (furnizată de ATP) şi se realizează cu ajutorul energiei metabolice proprii celulelor radiculare prin mecanisme neosmotice care fac ca forţa de succţiune (S) a sucului lor celular să se menţină permanent la o valoare ridicată.). împotriva gradientului de concentratie. . ►Intensitatea absorbţiei se exprimă prin cantitatea de apă raportată la unitatea de timp şi la greutatea plantei proaspete (uscată) ( ml/h/g sau l/h /g ). iar absorbţia să fie continuă. .) reglează totdeauna intensitatea absorbţiei (I. In acest caz. ►Intensitatea transpiraţiei (I. absorbţia activă este demonstrată de fenomene ca lăcrimarea şi gutaţia. ►Asa cum afirma Milică şi colaboratorii (1982).un mesteacăn 5 l /zi etc. ►I.o plantă de ovăz absoarbe într-o perioadă de vegetaţie 22 l de apă.Abs.T. variază foarte mult cu specia: . timp de câteva săptămâni.2.

..Relaţia dintre transpiraţie şi absorbţia apei în timpul zilelor calde şi senine de vară (după Kramer. din Boldor şi colab. 1983).

) Secţiune transversală prin rădăcină de orhidee Absorbţia apei prin rădăcini aeriene Este specifică plantelor epifite din zone tropicale (Orhideae. Araceae.velamen – al cărui celule absoarb apa continuu. Sub velamen se găseşte un ţesut suberos – exoderma – cu celule de pasaj.Exoderma Velamen rădăcini aeriene Regina casei (Phalaenopsis sp. în rădăcină şi în plantă. pompată de velamen. prin imbibiţie (ca un burete). Bromeliaceae) ale căror rădăcini se caracterizează prin lipsa perişorilor absorbanţi dar prin prezenţa unui ţesut . ce permit pătrunderea apei. .

absorbţia se face prin frunze şi tulpină. fiind scufundate în apă. ● Apa mai poate fi absorbită şi prin ramuri şi muguri.Absorbţia extraradiculară Plantele pot absorbi o parte din apa rezultată în urma ploilor sau apa de rouă prin frunze. în porţiunile dintre nervuri. Aceastã distribuţie se manifestă prin absorţia ei. La speciile lipsite de rădăcini (Utricularia. ►Deoarece aceste plante nu transpiră. Cea mai mare parte de apă este absorbită în cea mai mare măsură din sol. în special în perioada de dezgheţ a primăverii. cele acvatice. ► Cantitatea de apă absorbită prin organele aeriene ale plantelor este mică (56%) şi nesatisfăcătoare pentru necesarul de apă al plantelor. Elodea etc). iar eliminarea ei se face la nivelul zonelor apicale (mai tinere). Absorbţia apei la plantele acvatice La unele plante. Pătrunderea apei în frunze are loc prin cuticulă. rădăcinile sunt lipsite de perişori absorbanţi întrucât. şi nu !! prin stomate. predominant. Frunzele cu cuticulă mai subţire vor absorbi o cantitate mai mare de apă decât cele cu cuticulă mai groasă. prin părţile bazale (mai bătrâne) ale tulpinilor şi ramurilor. apa absorbită este distribuită în întreaga plantă. . absorbţia sevei brute se realizeaza pe toată suprafaţa lor. ►Plantele natante absorb apa prin suprafaţa dorsală (inferioară) a frunzelor.

în locul perişorilor se fixează hifele unor ciuperci simbiotice care indeplinesc aceeaşi funcţie de absorbţie. Ectomicoriză la Pinus radiata (California) Nymphaea alba ► La alte plante (în special arbori. . lipsiţi de peri absorbanţi). după tipul de relaţie trofică directă . Aceste ciuperci trăiesc în simbioză cu rădăcinile plantelor.Myriophyllum sp.micoriza.

prin rădăcină etc. cum ar fi: ▪ rădăcini ramificate. prezintă adaptări speciale morfo-anatomice care le permit sã micşoreze pierderile de apă din ţesuturi. ■ Plantele xerofile şi suculente (care trăiesc în locuri aride). întinse în plan orizontal la mică adâncime. . Factorii interni Mai importanţi sunt: 1.: ▪ muşchii absorb apa prin rizoizi. cu potenţial osmotic ridicat. Specia Un rol deosebit îl au particularităţile morfo-anatomice ale plantelor care determină specilaizarea lor la anumite condiţii de mediu. Ex. ▪ prezenţa areolelor (la cactuşi). ▪ frunze mici sau transformate în ţepi. ● factori externi. ▪ lichenii prin rizine.FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ ABSORBŢIA APEI DIN SOL Absorbţia apei din sol este influenţată de: ● factorii interni. în majoritatea lor. ▪ plantele vasculare terestre.. I. ▪ plantele submerse absorb apa pe toată suprafaţa corpului în timp ce cele natante numai pe faţa inferioară a frunzelor.

Vârsta plantelor Absorbţia apei este mai intensă în perioada de creştere a plantelor. Absorbţia pasivă a apei este stimulată de creşterea I.T.S). iar planta moare.). numiţi fraţi. tomate. de formare a florilor. . soia. Transpiraţia intensă crează un deficit de saturare cu apă la nivelul frunzelor.T. Starea sanitară a plantei Atacului unor dăunători. 3.2. prin faptul că asigură energia biochimică necesară pentru transportul activ al apei şi al sărurilor minerale. unde creşte forţa de aspiraţie (sucţiune . mazăre. Intensitatea transpiraţiei (I. Intensitatea respiratiei rădăcinii Înfluenţează acest proces. 5. factorii poluanţi sau pelicule corozive duc la îmbolnăvirea plantelor fapt ce împiedică absorbţia apei. La fasole. La cereale se cunosc 2 astfel de momente: unul la înfrăţire (de la nodurile bazale ale tulpinii se formează lăstari. fructelor şi seminţelor. castraveţi. 4. care impreună cu tulpina principală formează o tufă) şi altul la inspicare (formarea spicelor). care direcţionează seva brută din vasele de lemn spre limbul foliar. maximul de absorbţie se produce la înflorit.