You are on page 1of 13

1.1.1.

Metoda de exploatare cu transportul sterilului la halde
interioare;
Această metodă de exploatare se aplică în carierele în care golul
remanent rămas în urma procesului tehnologic de extracţie este suficient
să preia întregul volum de descopertă excavat. În general această metodă
se aplica în etapa finală de viaţă a carierei. Această metodă se aplică în
prezent în cariera Rovinari Est.
1.1.2. Metoda de exploatare cu transportul parţial al sterilului la
halde interioare şi parţial prin depunere directă în halde
interioare;
Metoda se aplică în majoritatea carierelor şi se poate considera că
este varianta cu cele mai mici costuri de transport a sterilului întru-cât
distanţa medie de transport este minimă. Ca dezavantaj se poate enumera
faptul că nu se foloseşte decât parţial spaţiul disponibil din treapta I a
haldei interioare întru-cât utilajele de excavare aflate în dotarea carierelor
au braţul benzii deversoare de lungime redusă şi cantitatea posibil de
depus este mică. Eficienţa metodei este relevantă numai pentru situaţia în
care de aplică pentru depunerea intercalaţiilor sterile dintre bancurile de
cărbune din ultima treaptă şi ca atare această metoda se aplica alternativ
cu celelalte metode. Carierele unde se aplică aceasta metodă sunt :
Cariera Gârla, Cariera Rovinari Est, cariera Olteţu.
1.1.3. Metoda de exploatare cu transportul parţial al sterilului la
halde interioare şi parţial prin transbordare cu transbordoare
cu braţ in consolă la halde interioare;
Această metodă este aplicată la toate carierele în perioada de
maturitate şi final de activitate. Condiţiile care trebuie să fie îndeplinite
simultan ca să se poata aplica aceasta metodă sunt : spaţiul disponibil din
zona exploatată să fie suficient de mare pentru a se asigura condiţiile de
stabilitate a haldei interioare ; să existe în dotarea carierei, transbordoare
cu braţ în consolă disponibile ;
Un mare dezavantaj care condiţioneaza aplicarea metodei îl
constituie efortul investiţional necesar achiziţionării transbordorului,
gradul de folosire al transbordorului ce lucrează în tandem cu excavatorul
de pe ultima treaptă este limitat de volumul de steril din aceasta.
Carierele unde se aplică aceasta metodă sunt : Tismana I,
Tismana II, Roşia de Jiu, Peşteana Nord, Peşteana Sud, Lupoaia.

Această metodă de exploatare se aplică în prezent la cariera Husnicioara şi în viitor pentru o perioadă de timp se va aplica la carierele Jilţ Nord şi Pinoasa.5. Fiind o metodă aplicabilă în perioada de tranziţie de la depunerea sterilului în halde exterioare la depunerea acestuia în halde intrerioare se regăseşte la majoritatea carierelor. Metoda de exploatare cu transportul parţial al sterilului la halde interioare. parţial prin transbordare cu transbordoare cu braţ în consolă la halde interioare şi cu transportul parţial la halde exterioare. Metode combinate .1.7. Carierele unde s-a aplicat aceasta metodă sunt: Tismana I.1. Metoda de exploatare cu transportul parţial al sterilului la halde interioare şi cu transportul parţial la halde exterioare . în viitor se va aplica în carierele : Roşiuta şi Jilţ Nord. Pinoasa şi Roşiuţa iar în viitor pe măsura avansării fronturilor de excavare se va renunţa la folosirea ei trecâdu-se treptat la metode care reduc utilizează integral spaţiul exploatat şi distanţele de transport. Metoda de exploatare cu transportul sterilului la halde exterioare . B. 1. Lupoaia. în prezent se aplică în cariera Jilţ Sud. Olteţu. În această situaţie se află carierele : Panga.1. Peşteana Nord. în cazul în care perimetrul se află în zone colinare şi adâncimea stratului de bază este la mica distanţă sub nivelul văilor adiacente care trebuie să rămână deschise sau înclinarea vetrei este mare şi limitează volumul disponibil pentru depunere. Roşia de Jiu. Această metodă de exploatare se aplică în prima parte a activităţii la carierele din zone de luncă şi în perioada de maturitate şi final în carierele ce se dezvoltă în zonele colinare. 1.1. Această metodă de exploatare se aplică în prezent la cariera carierele Jilţ Nord. Ruget.6.1. Acestă metodă de exploatare se aplică la carierele aflate în fazele timpurii de activitate când spaţiul existent în perimetrul exploatat asigură depunerea unei părţi din sterilul excavat.4. 1. Metoda de exploatare cu transportul sterilului la halde exterioare şi parţial prin transbordare cu transbordoare cu braţ in consolă la halde interioare .

cca 70% din producţia CNLO. începând cu anul 1989. Lignitul extras în carierele din Oltenia are ca destinaţie principală producerea energiei electrice şi termice prin arderea acestuia în termocentrale şi centrale de termoficare.1. în studiile de prognoză consultate. Importanţa si necesitatea pentru ţară a zăcămintelor de lignit din Oltenia. Metoda de exploatare cu transportul sterilului la halde exterioare. conform statisticilor existente. Concluzii 1. În urma evenimentelor din decembrie 1989 economia românească a intrat într-un proces de restructurare. se poate aprecia că volumul rezervelor industriale din perimetrele miniere oltene pot asigura cerinţele pieţei interne de cărbune pe o perioadă de peste 50 ani. au fost construite în zona Olteniei mai multe .8. Transformările profunde în toate sectoarele economice de activitate au avut influenţe şi asupra sectorului extractiv de cărbune energetic. În vederea utilizării lignitului în industria energetică. un proces continuu de descreştere. Se estimează. parţial prin transbordare cu transbordoare cu braţ în consolă la halde interioare şi parţial cu transport auto în halde interioare 1. Scăderea producţiei de cărbune se datorează unor factori conjucturali impuşi de restructurarea accentuată a economiei româneşti după 1989 şi alinierii preţului energiei la preţul mondial. Deoarece cererea de lignit cunoaşte. fenomen care se continuă şi în prezent prin tranziţia la economia de piaţă. altfel se poate compromite exploatarea în bazinul Olteniei a unor rezerve importante de surse de producerea energiei. care s-a restructurat în perspectiva alinierii la dinamica consumului de energie atât în România cât şi pe plan mondial.În bazinul Olteniei metodele de exploatare combinate care utilizează tehnologie de lucru cu flux continuu şi tehnologie de lucru cu flux discontinuu sunt : 1. că exploatarea pe termen lung a lignitului se va asigura în condiţiile alinierii parametrilor economici la rigorile cerute de piaţă într-un timp scurt. Numai o mică parte ( cca 3% ) din producţia extrasă este folosită pentru satisfacerea consumatorilor casnici şi alţi utilizatori industriali.2.

atitudinea faţă de mediul înconjurător. 27% hidrocentrale şi 3. printre care pot fi enumeraţi următorii:  posibilităţile de producere a energiei electrice.114 MW capacitatea instalată totală. Luânduse în considerare acest deziderat rezultă că energia bazată pe cărbune va juca în continuare un rol important în economia naţională.  rezolvarea problemelor de protecţie a mediului. De asemenea participarea cărbunelui la producerea energiei termice a fost de 33. în condiţiile de producere la nivelul preţului mondial. pentru producerea energiei electrice se constată o participare crescândă a cărbunelui şi o scădere continuă a aportului hidrocarburilor. Analizându-se toate sursele primare de energie din România.  forţa de muncă disponibilă în sectoarele legate de producerea energiei. Analizându-se evoluţia participării surselor primare. Politica energetică naţională are în vedere o serie întreagă de factori.termocentrale (Işalniţa. în special după 1990. stilul de viaţă.5% termocentrale pe cărbune. iar în viitor va trebui să se asigure într-o măsură tot mai mare necesarul de resurse din rezervele interne.7 % în anul 1995. Rovinari. tot mai mult normele europene cu privire la protecţia mediului. ceea ce arată că în această situaţie cărbunele poate reprezenta o sursă de energie cu un grad ridicat de securitate. în condiţiile relansării . cu o tendinţă de creştere în viitor. principalul nostru producător de energie electrică si termică. În prezent. 30. de structura politică cât şi de dezvoltarea tehnologică a economiei naţionale. Strategia pe termen lung elaborată de CONEL. Turceni şi Halânga) care au avut în vedere. Sigur. concluzia este aceea că se înregistrează un deficit faţă de necesităţi. parametrii calitativi ai lignitului extras (puterea calorică inferioară şi conţinutul în cenuşă). în detrimentul hidrocarburilor şi gazelor. tehnologiile de producere şi consum ale cărbunelui vor trebui să respecte.  asigurarea şi realizarea aspiraţiilor economico-sociale ale populaţiei. în ultimii 20 de ani.4% centrale nucleare. Consumul de energie este influenţat de numărul şi structura populaţiei.1% termocentrale pe hidrocarburi şi gaze.  luarea în considerare a dezvoltării geo-politice prezente si viitoare a ţării etc. ceea ce asigură în viitor cererea de energie electrică în creştere. industria energetică românească realizează cca 75% din producţie din resurse proprii. Sistemul energetic naţional are 20. de nivelul activităţii economice. din care: 39. la proiectarea lor.

În contextul integrării ţării noastre în Comunitatea Europeană. a suportat ulterior un proces de sedimentare care a început din Paleogen şi pe parcursul căruia s-au remarcat mai multe discontinuităţi. Domeniul de sedimentare s-a instalat ca urmare a ridicării zonei cristaline în timpul mişcărilor Laramice în nord. prevede până în anul 2020 o creştere a producţiei de energie cu cca 50% faţă de nivelul de producţie atins în anul 1995. Se poate estima că în România pe măsura restructurării şi relansării creşterii economice se va înregistra în viitor o creştere semnificativă a cererii de energie electrică. De asemenea. evoluând ca atare în Paleogen şi Neogen. 2. care nu au un caracter general. acoperite în cea mai mare parte de depozite mai recente.2. 2. Caracterizarea zăcămintelor de lignit din Oltenia din punct de vedere geologic. o depresiune premontană. pliocene şi cuaternar. 2. Formaţiunile purtătoare de cărbuni se dezvoltă începând din Dacian inferior până în Pleistocen. Formaţiunile sedimentare Depresiunea premontană. În concluzie trebuie remarcat că în România lignitul rămâne pe termen lung o sursă sigură de energie. iar rezervele importante de care se dispune arată că exploatarea acestora va fi posibilă până în anul 2050. care a preluat funcţia de arie de sedimentare.economiei naţionale. mai frecvenţi spre partea superioară. Geologia regiunii Unitatea structurală majoră din care fac parte zăcămintele din Nordul Olteniei este “Depresiunea Getică”. Urmează în continuitate de sedimentare peste Ponţian şi aflorează pe suprafeţe .1. Dacianul este dezvoltat într-un facies argilos-nisipos cu cărbuni. formată în timpul mişcărilor Laramice. prin conectarea Sistemului Energetic Naţional la Sistemul Energetic European se vor crea posibilităţile de export de energie electrică. spre sud în această zona depresionară începând cu paleogenul are loc formarea depozitelor de molasă.startigrafic şi a calităţii substanţei minerale utile. după anul 2000 se impune ca termocentralele româneşti să aplice în practică tehnologiile de folosire curată a cărbunelui energetic (Clean Coal Tehnologies) respectându-se astfel prevederile cuprinse în “Legea Protecţiei Mediului“.

Jumătatea superioară a formaţiunii ce cuprinde şi stratele de cărbune A-D şi I-IV. iar la partea superioară stratele cu Psilodon. serena mirabilis. la partea inferioară se separă stratele cu Pachydacna. Grosimea depozitelor daciene poate atinge până la 400 m. Deşi în ultima vreme s-au făcut o serie de studii la limitele dintre ponţian şi dacian sau dintre dacian şi romanian. argile şi marne uneori roşietice . Limnocardium etc. Succesiunea Dacianului se încheie prin nisipuri cu intercalaţii de cărbune peste care se dispun depozite cu resturi de Mastodon arvernensis. Unio rumanus. Stylodacna heberti. în care se întâlnesc adesea intercalaţii de cărbuni. la care se adaugă 2-8 strate de cărbune. În zona de nord-est a Olteniei situaţia este cu totul alta. însă nu peste tot cu dezvoltare completă. în . sunt reprezentate prin nisipuri cu cărbuni şi includ o faună cu Unio sturdzae. În succesiunea depozitelor atribuite Dacianului. Aceste depozite sunt caracteristice la sud-vest de valea Motrului. P. Romanianul se dezvoltă în continuitate peste Dacian şi include un pachet de depozite alcătuit din nisipuri gălbui. la ora actuală mai sunt discuţii în legătură cu această problemă. Formaţiunea de Berbeşti Partea inferioară a formaţiunii este predominant psamitică. mai ales între valea Oltului şi valea Motrului. Înclinările mici ale acestor formaţiuni au favorizat descoperirea lor în lungul cursurilor de ape. Ultimele studii întreprinse au dus la împărţirea depozitelor Dacian-Romaniene în trei formaţiuni litostratigrafice. astfel încât apar de sub depozitele cuaternar pe arii cu contururi foarte sinuoase. a fost separată sub numele de complexul de Valea Vişenilor. Viviparus bifarcinatus. Stratele cu Psilodon (Dacianul superior). Stratele cu Plachydacna (Dacianul inferior). Unio saratae. sunt reprezentate prin argile nisipoase şi nisipuri conţinând o faună cu Prosodacna rumana. etc. P. dar apar şi nivele pelitice.întinse începând din valea Dâmboviţei până la Dunăre. Pachydacna cobalcescui. Această împărţire reprezintă o fragmentare locală a depozitelor amintite Formaţionea de Jiu Motru înglobându-le pe celelalte două ( Formaţiunea de Berbeşti şi Formaţiunea de Cîndeşti ). De asemenea se poate constata caracterul comprehensiv al formaţiunii de Jiu-Motru ce include atât dacianul cât şi romanianul. Viviparus bifarcinatus. cu diferenţe litostratigrafice specifice fiecărei zone. Depozitele Romaniene aflorează sub forma unei zone aproape continue în tot lungul Depresiunii Getice. serena.

viviparus argesensis. argile siltice partea terminală cuprinde nisipurile de Alunu. deoarece pe valea Motrului mai apar în plus ca . Aceste depozite se dispun discordant peste formaţiunea de Berbeşti atât în zona de ramă cât şi în zona axială a avanfosei. Treptat spre partea superioară fauna tipic Geţiană se diminuează. Andreescu determinând peste 150 de taxoni dintre care: prosodacnomya sturi sturi. Diferenţa dintre grosimea faciesului cărbunos şi a stratelor de cărbune din cele două zone este pusă pe seama vitezei de subsidenţă. hydrobia grandis. În zona de ramă dintre Jiu şi Amaradia formaţiunea de Berbeşti are o grosime redusă cca. În zona de est dezvoltarea redusă a faciesului carbogenerator este pusă pe seama mediului cu recurenţe mai accentuate salmastre. Astfel în est avem o faună cu limnocardide la nivelul Geţianului. depozitele formaţiunii de Berbeşti variază între 180 m la Horăşti-Floreşti şi 280 m între Izvorul Aneştilor şi Livezile. zamphyridacna orientalis.05-0. prosodacnomya stenopleura. prezenţa acestora este rară sau dispare complet. La est de Valea Amaradiei până pe Valea Bistriţei grosimea formaţiunii creşte de la 100 m până la 350 m. Berbeşti-Vest. unio dacicus. stylodacna heberti. În zona de vest în sectorul Jiu-Dunăre. I.ceea ce priveşte aria cu facies cărbunos. unde ating grosimile maxime de peste 300 m. limnodacna rumana. parapachydacna cobalcescui. rumanunio rumanus. aparţine dacianului superior. depozitele formaţiunii de Jiu-Motru au grosimi cuprinse între 20-60 m. pe când spre vestul Bazinului Dacic. În zona de ramă cât şi în zona de cuvertură a Platformei. aceasta reducându-se între valea Bistriţei şi valea Cernei. 40 m. Seciuri-Amaradia. Partea superioară a formaţiunii de Berbeşti caracterizată prin nisipurile de Alunu. dreissena rimestiensis.50 m. După o alternanţă de argile nisipoase. Trebuie menţionat că intervalul ce cuprinde stratele V-XIII este caracteristic Bazinului minier Rovinari şi nu constituie complexul cărbunos de Motru. Formaţiunea de Jiu-Motru Este alcătuită dintr-o succesiune de depozite predominant pelitice cu intercalaţii psamitice şi stratele de lignit V-XII. Alunu. Partea inferioară şi medie a acestei formaţiuni se caracterizează prin asociaţia de moluşte: Prosodacna semisulcata. pachydacna mirabilis. rumana (Wenz). chartochinca cf. la două strate de lignit cu grosimi de 0. destul de dezvoltată.

argile siltice. apar şi frecvente intercalaţii lentiliforme de pietrişuri mărunte care împreună cu nisipurile formează o serie de stratificaţii încrucişate. sunt dezvoltate diferit în zona Jiu faţă de zona Motru prin faptul că spre vest cresc în grosime. nisipuri argiloase. În zona de vest a bazinului până la stratul I (V). turbidite. Trebuie făcută distincţie între zăcămintele dintre valea Jiului şi Motrului deoarece sunt diferenţe notabile atât în domeniul sedimentologic cât şi al arealului carbogenerator. X. Între stratele VII şi VIII se dezvoltă un orizont nisipos considerat un termen litologic de sine stătător ce poartă denumirea de “nisipurile de Poiana”. Palinomorfele caracteristice intervalului cuprins între stratele IV şi V din zona JiuMotru sunt sinonime cu cele din argilele de Valea Mare. euxinicardium sp. Stratele VIII. argile nisipoase. La baza formaţiunii stă un pachet fosilifer de 2-16 m cu: prosodacnomya sturi sturi. Între stratele IV şi V se interpune orizontul fosilifer reper din zona Jiu-Motru. fapt ce denotă un paleodomeniu lacustru cu dese infiltrări fluviatile. Deasupra stratului XI. . Majoritatea cercetătorilor au sugerat ca limita dintre Dacian şi Romanian să se situeze deasupra stratului VII de cărbune. şilţuri. se interpun lentile de nisipuri fără fosile cu grosimi de până la 6 m. materialul sedimentat este predominant nisipos ce denotă o revenire la faciesul fluviatil. specifice acestei zone. la est de Valea Cernei nu mai apare sau se dezvoltă foarte slab. pe lângă argilele de Valea Mare cu fosile. Până la stratul VII predomină faciesul pelitic fapt ce denotă un paleomediu lacustru. IX. Pe lângă argile. În acest interval a existat un regim de sedimentare mixt cu treceri de la argile la lentile de nisipuri. deoarece se dezvoltă cel mai evident în cariera Poiana. Stratele V-VII din zona Jiu-Motru apar de multe ori în complex dar sunt şi individualizate. Corelarea dintre stratul V de lignit din zona Jiu-Motru cu stratul I dintre Valea Gilortului şi Valea Bistriţei a putut fi confirmată de studiile magnetostratigrafice şi palinostratigrafice. Spre sudul bazinului conţinutul faunistic se diminuează şi chiar dispare. De asemenea corespondentul stratelor VI-XIII din zona Jiu-Motru. viviparus rumanus. faciesul carbogenerator a fost foarte restrâns. Spre vest în zona Valea Mare-Berbeşti sub stratul I cărbune. Se mai poate adăuga faptul că între stratele IV şi V de cărbune în zona JiuMotru apar lentile de nisipuri uneori constituind un puternic orizont acvifer.strate exploatabile stratele XIV-XVI. unde atinge grosimi de 15-20 m.

Tectonica regiunii Depresiunea Getică s-a format în urma diastrofismului laramic. se dispune în partea mediană a formaţiunii în care se intercalează şi stratele XIV-XVIII de lignit. 2. Partea superioară a Formaţiunii de Cîndeşti are o vârstă romanian superior – pleistocen inferior. Holocenul este reprezentat prin depozite aluvionare de terasă. in general specific zonei de vest a bazinului (zona Motru). se dezvoltă la partea superioară a formaţiunii şi au caracter predominant psefitic. cuprinzând trei entităţi litologice distincte. Nisipurile de Argentoaia. cât şi celei superioare (Holocen).3. dezvoltate într-un facies psami-pelitic. Complexul de Bălceşti.Peste stratul VII se dezvoltă nivele faunistice aparţinând romanianului inferior. Depozitele care s-au acumulat în Paleogen au caracter de formaţiune postorogenă indicând o perioadă de calm tectonic pentru Depresiunea Getică. fiind de vârstă romanian mediu. depozite deluviale şi depozite proluviale. Această formaţiune are un caracter transgresiv şi se caracterizează prin predominanţa elementelor detritice. Cuaternarul prezintă o largă răspândire şi include depozite atribuite atât subdiviziunii sale inferioare (Pleistocen). situate în baza formaţiunii alcătuiesc împreună cu nivelele de pietrişuri structuri încrucişate cu o foarte bogată faună dezvoltată în toată Oltenia de mijloc. . Pleistocenul este reprezentat prin argile şi marne cu intercalaţii de nisipuri fine. Teisseyre (1901). Pietrişurile de Tetoiu. ca o compensare a ridicării zonei cristalino-mezozoice a Carpaţilor Meridionali. odată cu romanianul mediu. Romanianul superior apare numai în partea de sud-est a Olteniei. În general se poate considera că vârsta formaţiunilor de Jiu-Motru este cuprinsă între Dacian-Superior şi Romanian-Mediu. Acest interval are o dezvoltare discontinuă începând din acoperişul stratului III în zona de nord a Olteniei. mijlocii şi grosiere cu treceri la pietrişuri. Formaţiunea de Cîndeşti Prima definire a fost făcută de L.

pe alocuri remarcându-se uşoare cutări cu orientare pe diferite direcţii.4. 2. apele înaintând şi acoperind o bună parte din vorland. Regimul tectonic descris mai sus determină. În partea internă a zonei de molasă au loc primele deformări plicative care în structura actuală sunt reprezentate prin anticlinalul Ciocadia-Piţic între valea Jiului şi valea Gilortului şi anticlinalul Ocnele Mari-Govora-Slătioarele între valea Oltului şi Olteţ. Efectul major al acestui diastrofism este dat de încălecarea formaţiunilor de molasă peste formaţiunile Platformei Valahe. Accidentele tectonice întâlnite în formaţiunile noi reprezintă reactivări tardive ale structurilor mai profunde. În ansamblu structurile Depresiunii Getice urmăresc direcţia lanţului carpatic având o orientare NE-SV. Mişcările savice nu au produs însă deformări plicative. determină un aport terigen consistent. În general zăcământul coboară de la est spre vest şi de la sud spre nord. a determinat prima transgresiune neogenă de amploare. Ridicarea accentuată a Carpaţilor în Pliocenul superior. Aceste linii de minimă rezistenţă au funcţionat concomitent cu depunerea formaţiunilor Dacian-Romaniene. zonele în care stratele prezintă o înclinare maximă fiind cele în care relieful pozitv prezintă cote maxime. după care a urmat transgresiunea generală din Burdigalian. inclusiv a stratelor de cărbuni. . la scară locală însă ele pot prezenta înclinări de 10-15 . care conduce la colmatarea bazinului pliocen cu depozite ce mulează formaţiunile preexistente. sinclinalul Bâlteni şi anticlinalul Negomir-Peşteana. amploarea lor diminuându-se spre suprafaţă. Individualizarea Depresiunii Getice ca unitate structurală a Carpaţilor Meridionali are loc în urma mişcărilor moldavice din Sarmaţianul inferior. Mişcările neotectonice din Cuaternar au condus la realizarea morfostructurii actuale a Depresiunii Getice. Tectonica zăcămintelor de lignit Stratele de lignit au o dispunere cvasiorizontală. privite pe ansamblu. la nivelul depozitelor pliocene. schiţarea unor cute majore cum sunt anticlinalul Runcurel-Rovinari. Diastrofismul stiric (Tortonian). Această fractură majoră nu reprezintă altceva decât continuarea faliei pericarpatice.Spre sfârşitul Paleogenului. mişcările savice au condus la o regresiune regională care a atins maximum în Acvitanian.

Descărcarea acestor acvifere se realizează prin drenaj natural în aria sudică a Olteniei şi prin drenaj artificial în sistemele de drenaj ale exploatărilor şi în fronturile de captare pentru alimentările cu apă. În cea mai mare parte sunt acvifere captive şi doar local spre ariile de drenaj. Acviferele de adâncime Sunt acvifere de tip intergranular. Hidrogeologia regiunii Regiunea de Nord a Olteniei în care sunt cantonate zăcămintele de lignit este caracterizată de o hidrostructură complexă de mari dimensiuni în care pe verticală se individualizează o succesiune de orizonturi acvifere. precum şi în deluviile. este NV-SE şi coincide sensului general de înclinare a stratelor. cantonate în formaţiuni psamitice de vârstă Dacian-Romanian. Regimul de curgere este determinat de condiţiile de alimentare-descărcare şi de caracteristicile hidraulice. cu extindere regională .2. de acviferele inferioare sau de reţeaua hidrografică. prezintă suprafaţă liberă. în general mineralizaţia crescând cu adâncimea. coluviile şi conurile de dejecţie ce s-au format pe principalele interfluvii din zonă. Aceste acvifere sunt alimentate. Chimismul apelor corespunde normelor de potabilitate şi constituie una din sursele de alimentare cu apă a localităţilor din zonă. Mineralizarea este determinată de dinamica acestor ape care diferă de la un orizont la altul. Direcţia dominantă de curgere în hidrostructură. preponderent din precipitaţiile ce cad pe suprafaţa lor şi sunt drenate. În majoritatea cazurilor se constituie în strate cu dezvoltare continuă la scară regională şi cu grosimi ce variază în limite foarte largi. Acviferele freatice Se dezvoltă predominant în luncile şi terasele reţelei hidrografice în formaţiuni cuaternare. Apele înmagazinate în aceste acvifere sunt în general bicarbonatate calcice şi sodice. în care se găsesc o serie de orizonturi şi complexe . Alimentarea acestor acvifere se face din precipitaţii şi din reţeaua hidrografică (în zonele de aflorare) sau din acviferele freatice. potabilitatea lor fiind redusă datorită mineralizării ridicate. în regim natural.5. Depresiunea Getică constituie un bazin hidrogeologic de mari dimensiuni.

se întâlnesc următoarele complexe acvifere: 1.presiunile hidrostatice cresc de la Nord la Sud (cele mai mari în perimetrul Coşmăneşti. Acest bazin are o zonă întinsă de alimentare în nord şi vest. Jiu.are caracter artezian în lunca Jiului şi Motrului.conductivitate hidraulică k = 10 -2 – 10 2 m/zi . dar şi în cuprinsul său pe văile Motru.este alcătuit din nisipurile fine şi medii. cu grad ridicat de mineraliyare. Tehomir şi Peşteana).drenată ascendent. .coeficient de filtrare – valoare medie 1 m/zi. . datorită dinamicii acestor ape care diferă de la un orizont la altul. Dintre orizonturile acvifere de adâncime se remarcă orizontul din culcuşul stratului IV. Valorile parametrilor hidrogeologici şi de realimentare sunt foarte variabile de la un orizont la altul: . au condus la formarea unor zone captive de mare extindere. acest orizont comunică hidraulic cu orizontul anterior. Funcţie de poziţia relativă faţă de stratele de cărbune exploatabile şi vârsta formaţiunilor acvifere. Direcţia dominantă de curgere în hidrostructură. caracterizat prin extindere regională şi presiuni de 30 – 120 m C.coeficient de drenanţă Kd = 10 -4 -10 6 zi -1 . Jilţ.nivelele piezometrice cele mai ridicate – în nord-vestul perimetrului Roşiuţa. . prin formaţiunile semipermeabile.factor de drenanţă B = 10-3000 m Apele înmagazinate în aceste acvifere sunt în general ape bicarbonatate. Gilort. . Din acest motiv portabilitatea acestor ape este redusă. de litologia şi grosimea bancurilor de nisip. iar lipsa unor zone de descărcare pentru orizonturile inferioare.nivelul hidrostatic +148÷+186. . . în general mineralitatea crescând cu adâncimea.A. 2. .acvifere ale căror caracteristici sunt dependente de poziţia lor pe verticală. Orizontul acvifer din intervalul stratelor IV – V: . este de la nord-vest spre sud-est şi coincide sensului de înclinare a stratelor. Datorită zonelor întinse de nesedimentare.este dezvoltat în nisipurile fine şi grosiere dintre stratele I – IV.drenaj natural – în aria sudică a Olteniei.transmisibilitate T = 10 -1-10 3 m 2 /zi . foarte rar grosiere.drenaj artificial – în sistemele de drenaj ale exploatărilor şi în fronturile de captare pentru alimentare cu apă. Descărcarea acestor acvifere se realizează prin: .Orizontul acvifer principal din culcuşul stratului IV: . . calcice şi sodice.

Orizontul acvifer din culcuşul stratului V: .litologie: prăfoase şi argiloase. Orizontul acvifer din intervalul stratelor VII – VIII: . . argiloase.are grosimi mici.este orizont captiv. ca strat în Sud.coeficient de filtrare: 0. răspândire lentiformă în Nord.este cantonat între bancurile de cărbune ale stratului V. Orizontul acvifer din acoperişul stratului X: .Peşteana – Dragoteşti – Cojmăneşti cu grosime de pâna la 31 m.1÷2 l/sec.alimentarea se face din apele de precipitaţii din capetele de strat sau din orizontul freatic. Orizontul acvifer din intervalul stratelor VIII – IX: .se găsesc deasupra bazei de eroziune locală.litologie: nisipuri fine.este alcătuit din 1÷3 bancuri de nisip. Orizontul acvifer din intervalul stratelorV – VI: .3÷14 m. . 15 m. . . 6. Orizontul acvifer din intervalul stratelor VI – VII: . .se deosebesc 3 aliniamente . 5. . 7. + 299 m în perimetrul Roşiuţa.nivele piezometrice: +135 m în perimetrul Peşteana. .grosime: câţiva cm pâna la 20 m.este alcătuit din 1÷4 bancuri de nisip cu răspândire neuniformă.3 m/zi. . .este dezvoltat pe întreaga regiune.10 şi +243. .3÷30 m.Tismana – Jilţ Nord – Lupoaia cu grosime de cca. 8. . 4. .nivel hidrostatic: +127 m în perimetrul Peşteana.3. . pe versanţii văilor.are grosimi pâna la 15 m. .48÷250.grosimea totală: 0.cu grosimi de 20 – 30 m. .37 m. . . prăfoase. . .este cantonat deasupra bazei de eroziune.nivel piezometric:156. .2.2÷0.debite: 0.Roşia de jiu – Jilţ Sud – Horăşti cu grosime de cca.nivele hidrostatice:+136.se găseşte sub baza de eroziune. 5 m. .grosime totală: 0. +265 m în zona râului Motru.