BOLILE PLEUREI

Se datorează acumulării de: - lichid, - aer sau ţesut inflamator în cavitatea pleurală şi sunt reprezentate de: - pleurezii, - pneumotorax şi - pneumomediastin.

Definiţie Afecţiuni caracterizate prin dezvoltarea unui exudat în cantitate variabilă, liber sau închistat, în cavitatea pleurală.

Clasificare:  Pleurezii uscate (pleurită)  Pleurezii serofibrinoase  Pleurezii purulente

  

PLEUREZIILE USCATE (PLEURITA) Pleurezii serofibrinoase Pleurezii purulente

Definiţia Pleurita reprezintă inflamaţia pleurei viscerale, cu formarea şi depunerea de fibrină pe suprafaţa ei, ca urmare a proceselor parenchimatoase de vecinătate. Procesul colagen. este limitat la pleura viscerală. Se asociază cu pneumonii bacteriene acute, TBC, boli de

Manifestări clinice
-

cele ale bolii de bază Durerea (principalul simptom) accentuată de tuse, strănut, respiraţie profundă. Poziţie antalgică (determinată de durere) în decubit lateral pe partea afectată pentru a limita excursiile cutiei toracice. Asimptomatică – descoperită radiologic.

Examenul fizic
Submatitate sau matitate, Diminuarea murmurului vezicular, Frecătură pleurală

Diagnosticul diferenţial: Tratament

pleurodinia, traumatismul toracic cu fractură costală, tumori spinale, zona zoster, trichineloză, TBC pulmonar. : al afecţiunii în contextul căreia evoluează pleurita.

  

Pleurezii uscate (pleurită) PLEUREZIILE SEROFIBRINOASE Pleurezii purulente

Definiţia Se caracterizează prin afectarea cavităţilor pleurale prin procese inflamatorii ce duc la apariţia exudatului pleural în cantitate mare, bogat în albumină, fibrină şi elemente celulare.

-

-

-

ETIOLOGIA Infecţii : - TBC, - germeni piogeni (pneumococ, Mycopalsma penumonie, abces supraadiafragmatic) Afecţiuni cardiace şi circulatorii : - insuficienţă cardiacă, - embolie pulmonară, - edem pulmonar, - tromboză de venă cavă superioară Afecţiuni diverse : - (tumori maligne intratoracice, - leucoze, - b. Hodgkin, - ACJ forma sistemică, - lupus, - sarcoidoză, - traumatisme)

MANIFESTĂRI CLINICE
-

Febră şi alterarea stării generale Deoarece pleurezia serofibrinoasă este adesea precedată de pleurită, semnele şi simptomele de debut pot fi cele ale pleureziei uscate. Pe măsură ce se acumulează lichid, durerea dispare şi bolnavul devine asimptomatic atâta timp colecţia rămâne în cantitate mică. Consecutiv creşterii cantităţii de lichid apar: tuse, dispnee cu ortopnee, tahipnee, tiraj intercostal cu cianoză. La examenul fizic: • Submatitate până la matitate • Deplasarea mediastinului de partea controlaterală, • Diminuarea vibraţiilor vocale, • Diminuarea până la abolire a m.v. • Suflu pleuretic sau tubulopleuretic Dacă lichidul nu este închistat aceste semne pot varia cu schimbarea poziţiei

-

-

INVESTIGAŢII PARACLINICE
1.

Ex radiologic: imagine densă şi omogenă care voalează sinusul costodiafragmatic sau cardiofrenic sau se localizează interlobar, fie realizează o opacitate cu aspectul curbei Damoiseau Ecografia poate sesiza prezenţa de lichid în cavitatea pleurală. Toracenteza : stabileşte diagnosticul de certitudine. Analiza lichidului extras indică exudat sau transudat – Exudatul se caracterizează prin valoarea proteinelor peste 3g/dl, lactic dehidrogenaza peste 200 UI şi semnifică o reacţie inflamatorie a pleurei Transudatul este un lichid clar, steril, incolor sau uşor gălbui, care apare ca rezultat al scăderii presiunii osmotice plasmatice. Apare în insuf cardiacă congestivă, boli renale, malnutriţie şi conţine o cantitate redusă de proteine (<3g/dl) şi lactic dehidrogenaza sub 200 UI / ml

2. 3.

EVOLUŢIA
   

Resorbţie rapidă în câteva zile (în cazul în care pneumonia bacteriană este bine tratată) Persitenţa lichidului mai mult timp (în cazul pleureziilor TBC, din boli de colagen sau neoplazice) Lichid purulent şi evoluţie spre empiem. Aderenţe – pleura se îngroaşă şi apare pahipleurita.

TRATAMENTUL
1. 2.

Tratamentul bolii de bază (în caz de pneumonie pacienţii necesită antibioterapie + oxigen) Toracenteza în scop diagnostic şi terapeutic.

– – –

Dacă boala de bază este tratată adecvat nu mai este nevoie de altă puncţie evacuatorie Dacă lichidul se reface şi bolnavul este dispneic se repetă toracenteza Dacă pH-ul < 7,20 iar glucoza < 50 mg/dl se va drena pe tub Petzer sau cateter de pelurostomie

Clasificare:  Pleurezii uscate (pleurită)  Pleurezii serofibrinoase  PLEUREZIILE PURULENTE (empiemul pleural)

Se caracterizează prin: acumulare de puroi în cavitatea pleurală. Se datorează (cel mai adesea), asocierii cu pneumonia stafilococică şi cu H. Influenzae.

Mecanism de producere:
1. Ruperea unui abces pulmonar în spaţiul pleural 2. Plăgi toracice contaminate, 3. Secundar unei mediastinite 4. Contiguitate de la un abces intraabdominal

2 1 3 4

5 6 7 8

Legendă: 5 = pulmon 6 = perete toracic 7 = spaţiul pleural 8 = mediastin

Etiologie: Germeni aerobi: stafilococ aureu, H. Influenzae, streptococ pyogenes, diplococus pneumonie, E. Coli, Klebsiella, piocianic Germeni anaerobi (fusobacterii, bacteroides), care pot fi însămânţaţi în urma unor :  intervenţii chirurgicale (apendicectomii, amigdalectomii)  infecţii buco-dentare,  corpi străini intrabronşici,  pneumonie de aspiraţie,

Manifestările clinice:
 

INIŢIAL – pneumonie bacteriană ce evoluează nesatisfăcător, DEBUT – brutal cu : febră (39 – 40 0C), anorexie, iritabilitate ± scaune diareice şi meteorism abdominal ULTERIOR: sindrom toxi-infecţios cu : Alterarea profundă a stării generale, facies toxic, buze prăjite, senzoriu modificat, stare de agitaţie până la comă pseudoencefalitică (hipoxia cerebrală) Tulburări electrolitice şi acido-bazice. Uneori (empiemul din stafilococia pulmonară) : cord pulmonar acut cu – hepatomegalie şi edeme, – Stază renală, oligurie, cilindrurie – Şoc hipovlemic. Febră de tip septic în momentul constituirii colecţiei purulente – (febra lipseşte la imunodeprimaţi, convalescenţi rujeolă), – Chiar sub tratament corect condus febra persistă în primele 2-3 săptămâni.

Manifestările clinice (2):

Manifestările caracteristice bolii sunt cele care ţin de ap. respirator: SINDROM FUNCŢIONAL RESPIRATOR: – În faza de insuficienţă respiratorie acută compensată :  Dispnee expiratorie, geamăt expirator, bătăi ale aripioarelor nazale, tiraj moderat  Tuse frecventă, uscată, spastică, moniliformă.  Cianoza tegumentelor este discretă sau lipseşte – În faza de insuficienţă respiratorie acută decompensată:  Dispnee + tahipnee + amplitudine respiratorie din ce în ce mai mică, Tiraj  Hipersecreţie bronşică cu încărcare bronşică şi agravarea insuficienţei respiratorii  Cianoză generalizată, transpiraţii profuze ale extremităţii cefalice,  Tulburări senzoriale.

Manifestările clinice (2):

Manifestările caracteristice bolii sunt cele care ţin de ap. respirator: SINDROMUL FIZIC (EXAMEN OBIECTIV):
– Matitate lemnoasă, – Diminuarea murmurului vezicular (la nivelul zonei de matitate) – Frecătură pleurală la debut, apoi suflu pleuretic.

În forma cu piopneumotorax
– Debut brutal cu durere toracică, tuse seacă frecventă, dispnee, cianoză, agitaţie sau poate fi un debut insidios. – simptomatologia diferă în funcţie de
 bruscheţea instalării tabloului clinic,  mărimea colecţiei, dacă este închis, deschis, sau cu supapă  dacă este total sau parţial.

La examenul fizic: imobilitatea hemitoracelui respectiv, bombarea spaţiilor intercostale hipersonoritate în jumătatea superioară a hemitoracelui, cu matitate bazală deplasbilă la percuţie. La ausculaţie m.v. este diminuat până la abolire . Dacă este cantitate mare de lichid se produce deplasarea mediastinului şi a vaselor mari cu fenomene circulatori. Se adaugă insuficienţă cardiacă dreaptă. Cu dispnee, hepatomegalie, turgescenţa jugularelor, stază circulatorie.

INVESTIGAŢII PARACLINICE

Radiografie: Imagine hidro-aerică cu nivel de lichid orizontal, Plămânul colabat este împins de către coloana vertebrală Mediastinul şi inima sunt împinse de parte sănătoasă.

TRATAMENT
1. 2. 3. 4. 5.

Antibioterapie, în funcţie de germenul izolat, Drenajul colecţiei purulente ± tratament imunomodulator (gamaglobulină i.v.) Reechilibrare HE şi AB Susţinere cardiacă

TRATAMENT (2)
1.

2.

Antibioterapie, în funcţie de germenul izolat la antibiogramă  Se folosesc de obicei asocieri de antibiotice  Durata tratamentului = 3-4 săptămâni Drenajul pleural (puncţie pleurală) a. Simplu Scopul = evacuarea conţinutului patologic urmată de spălătura cavităţii pleurale cu ser fiziologic. b. Cu sifonaj. Este un drenaj cu circuit închis şi se face când există o cantitate mai mare de lichid.

TRATAMENT (2)
2.

Drenajul pleural (puncţie pleurală) a. Simplu Scopul = evacuarea conţinutului patologic urmată de spălătura cavităţii pleurale cu ser fiziologic. b. Cu sifonaj. - este un drenaj cu circuit închis şi se face când există o cantitate mai mare de lichid.

Legile drenajului pleural: - acul de abord toracic sau Petzer trebuie fixat bine la perete - distanţa de la peretele toracic la borcan să fie de minim 50 cm, iar tubulatura să nu facă bule - lichidul din borcan să nu depăşească un sfert din volumul borcanului - borcanul să fie schimbat de 4 ori / zi sau de câte ori este nevoie - urmărirea frecventă a permeabilităţii tubulaturii. - Locul de puncţie se alege în funcţie de zona de maximă matitate sau în spaţiul V i.c. stâng pe linia axilară posterioară la copilul mare, în timp ce la sugar abordarea se va face în spaţiul III/IV i.c. pe inia axilară medie la sugar şi copilul mic.

Se produce prin scurgere de limfă din canalul toracic limfatic în cavitatea pleurală. Incidenţa a crescut odată cu creşterea numărului de intervenţii chirurgicale pe cord (pentru MCC) ≈ 50% din cazurile de chilotorax provin din ruptura canalului toracic, iar în alte situaţii este rezultatul unor : traumatisme toracice, metastaze primare intratoracice, compresii prin tumori sau adenopatii, limfanngiectazie, boală pulmonară restrictivă, tromboza ductului sau venei subclavii. - Este rareori bilateral, şi de obicei este pe partea stângă.

Diagnosticul pozitiv
-

Se pune prin toracenteză care evidenţiază un lichid lăptos ce conţine grăsimi, proteine, limfocite, etc Un test edificator este demonstrarea conţinutului de trigliceride şi colesterol.

-

Evoluţie - O bună parte din cazurile întâlnite la sugar se pot vindeca spontan - În alte situaţii sunt necesare puncţii repetate deoarece lichidul se reface repede, repaus la pat, restricţie de lipide în alimentaţie, vitaminoterapie, ligatura chirurgicală canalului toracic (< 20% 9

Reprezintă acumularea de lichid cu densitate scăzută (1015) în cavitatea pleurală de origine neinflamatorie. El conţine o cantitate mică de proteine şi celule. Se asociază cu acumulare lichid şi în alte regiuni ale corpului: cavitatea peritoneală, ţesutul subcutanat. Este asociat cu boli cardiace, renale, edeme carenţiale, obstrucţii venoase prin neoplasm, adenopatii sau aderenţe. Este de obicei bilateral în bolile renale şi edemele carenţiale, iar afectarea miocardului este mai frecvent pe partea dreaptă.

 

Manifestările clinice: - sunt cele descrise la pleurezia serofibrinoasă Tratament - este cel al bolii de bază - drenajul pleural este rareori necesar.

   

Reprezintă acumulare de sânge în cavitatea pleurală. Este o afecţiune rară la copil Atunci când se asociază cu pneumotoraxul alcătuieşte hemopneumotoraxul Cauze: Eroziunea unui vas de sânge asociată cu un proces inflamator (TBC) Complicaţie a unor anomalii congenitale Malformaţii arterio-venoase pulmonare Neoplasm intratoracic Discraziile sanguine Traumatismul toracic, Intervenţii chirurgicale toracice, Ruperea unui anevrism

 Dg

(+) prin toracocenteză  Tratament :
Poate necesita intervenţie chirurgicală pentru a opri sângerarea şi transfuzii de sânge.
 Evoluţie: poate apărea o boală

pulmonară restrictivă, secundară. Prin depuneri de fibrină.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful