P. 1
Mircea Olteanu - Analiza matematica - Notiuni teoretice si probleme rezolvate

# Mircea Olteanu - Analiza matematica - Notiuni teoretice si probleme rezolvate

5.0

|Views: 11,800|Likes:

### Availability:

See more
See less

11/20/2013

pdf

text

original

26. Fie f ∈ C2

(R2

) ¸si ﬁe g : R2

R, g(x,y) = f(x2

+ y2

,x2

y2

). S˘a se

calculeze derivatele part¸iale de ordinul ˆıntˆai ¸si al doilea ale funct¸iei g.

Solut¸ie

Fie u = x2

+y2

¸si v = x2

y2

; derivatele part¸iale ale funct¸iilor u ¸si v sunt:

∂u

∂x = 2x, ∂u

∂y = 2y, ∂v

∂x = 2x, ∂v

∂y =2y. Rezult˘a:

∂g

∂x = ∂f
∂u

∂u

∂x + ∂f
∂v

∂v

∂x = 2x

∂f

∂u + ∂f
∂v

∂g

∂y = ∂f
∂u

∂u

∂y + ∂f
∂v

∂v

∂y = 2y

∂f

∂u ∂f
∂v

.

Derivatele part¸iale de ordinul al doilea:

∂2

g

∂x2 = ∂
∂x

∂g
∂x

= ∂
∂x

2x

∂f

∂u + ∂f
∂v

=

= 2

∂f

∂u + ∂f
∂v

+ 2x

∂2

f

∂u2

∂u

∂x + ∂2

f

∂v∂u

∂v

∂x + ∂2

f

∂u∂v

∂u

∂x + ∂2

f

∂v2

∂v

∂x

=

= 2

∂f

∂u + ∂f
∂v

+ 4x2

∂2

f

∂u2 + 2 ∂2

f

∂u∂v + ∂2

f

∂v2

.

∂2

g

∂x∂y = ∂2

g

∂y∂x = ∂
∂y

∂g
∂x

= ∂
∂y

2x

∂f

∂u + ∂f
∂v

=

= 2x

∂2

f

∂u2

∂u

∂y + ∂2

f

∂v∂u

∂v

∂y + ∂2

f

∂u∂v

∂u

∂y + ∂2

f

∂v2

∂v

∂y

= 4xy

∂2

f

∂u2 ∂2

f

∂v2

.

∂2

g

∂y2 = ∂
∂y

∂g
∂y

= ∂
∂y

2y

∂f

∂u ∂f
∂v

=

= 2

∂f

∂u ∂f
∂v

+ 2y

∂2

f

∂u2

∂u

∂y + ∂2

f

∂v∂u

∂v

∂y ∂2

f

∂u∂v

∂u

∂y ∂2

f

∂v2

∂v

∂y

=

= 2

∂f

∂u ∂f
∂v

+ 4y2

∂2

f

∂u22 ∂2

f

∂u∂v + ∂2

f

∂v2

.

27. Fie r =

x2

+y2

+z2

¸si ﬁe f ∈ C1

(R). S˘a se calculeze laplacianul

funct¸iilor g(x,y,z) = f

1

r

¸si h(x,y,z) = f(r).

4.3. DIFERENT¸IALA FUNCT¸IEI COMPUSE

127

Solut¸ie

Calcul˘am mai ˆıntˆai:

∂x

1

r

=x

r3 , ∂

∂x (r) = x
r

Derivatele part¸iale ale funct¸iei g:

∂g

∂x = f

1

r

x
r3

, ∂2

g

∂x2 = f

1

r

x
r3

2

f

1

r

3x2

r2
r5

Rezult˘a ∆g = 1

r4f

1

r

. Derivatele part¸iale ale funct¸iei h:

∂h

∂x = f (r)x

r, ∂2

h

∂x2 = f (r)x2

r2 +f (r)r2

x2
r3 ,

deci ∆h = f (r) + 2

rf (r).

28. Dac˘a f ∈ C2

(R3

) ¸si u(x,y) = f(x2

+y2

,x2

y2

,2xy) s˘a se calculeze

derivatele part¸iale de ordinul al doilea ale funct¸iei u.

Solut¸ie

Fie p = x2

+y2

,q = x2

y2

¸si r = 2xy.

∂u

∂x = ∂f
∂p

∂p

∂x + ∂f
∂q

∂q

∂x + ∂f
∂r

∂r

∂x = 2x∂f

∂p + 2x∂f

∂q + 2y∂f
∂r

∂u

∂y = ∂f
∂p

∂p

∂y + ∂f
∂q

∂q

∂y + ∂f
∂r

∂r

∂y = 2y∂f

∂p2y∂f

∂q + 2x∂f
∂r

∂2

u

∂x2 = 2∂f

∂p + 2x

∂2

f

∂p2

∂p

∂x + ∂2

f

∂p∂q

∂q

∂x + ∂2

f

∂p∂r

∂r

∂x

+ 2∂f

∂q+

+2x

∂2

f

∂q∂p

∂p

∂x + ∂2

f

∂q2

∂q

∂x

+

+2x

∂2

f

∂q∂r

∂r

∂x

+ 2y

∂2

f

∂r∂p

∂p

∂x + ∂2

f

∂r∂q

∂q

∂x + ∂2

f

∂r2

∂r

∂x

=

= 4x2

∂2

f

∂p2 + ∂2

f

∂q2 + 2 ∂2

f

∂p∂q

+4xy

∂2

f

∂p∂r + ∂2

f

∂q∂r

+4y2∂2

f

∂r2 +2∂f

∂p+2∂f
∂q

∂2

u

∂x∂y = 4xy

∂2

f

∂p2 ∂2

f

∂q2 + ∂2

f

∂r2

+ 4(x2

+y2

) ∂2

f

∂p∂r+

128

CAPITOLUL 4. FUNCT¸II DIFERENT¸IABILE

+4(x2

y2

) ∂2

f

∂q∂r + 2∂f
∂r

∂2

u

∂y2 = 4y2

∂2

f

∂p2 + ∂2

f

∂q22 ∂2

f

∂p∂q

+ 4xy

∂2

f

∂p∂r ∂2

f

∂q∂r

+

+4x2∂2

f

∂r2 + 2∂f

∂p2∂f

∂q.

29. Fie a R ¸si ﬁe g ¸si h dou˘a funct¸ii de clas˘a C2

pe R. S˘a se demon-
streze c˘a f(x,y) = g(xay) +h(x+ay) veriﬁc˘a ecuat¸ia coardei vibrante:

∂2

f

∂y2a2∂2

f

∂x2 = 0.

Solut¸ie Calcul direct.

30. S˘a se aﬂe f ∈ C2

(R) ¸stiind c˘a funct¸ia u(x,y) = f(x2

y2

) este

armonic˘a pe R2
.

Solut¸ie

O funct¸ie este armonic˘a dac˘a satisface relat¸ia ∂2

u

∂x2 + ∂2

u

∂y2 = 0.

∂u

∂x = 2xf (x2

y2

) ; ∂2

u

∂x2 = 2f (x2

y2

) + 4x2

f (x2

y2

).

∂u

∂y =2yf (x2

y2

) ; ∂2

u

∂y2 =2f (x2

y2

) + 4y2

f (x2

y2

)

ˆ
Inlocuind ˆın ∂2

u

∂x2 + ∂2

u

∂y2 = 0, rezult˘a 4(x2

+ y2

)f (x2

y2

) = 0; ˆın ﬁnal se

obt¸ine f(t) = at+b, cu a,b R arbitrar ﬁxate.

31. S˘a se aﬂe f ∈ C2

(R) ¸stiind c˘a funct¸ia v(x,y) = f(y

x) este armonic˘a.

Solut¸ie

∂v

∂x = y

x2f (y

x) ; ∂2

v

∂x2 = 2y

x3f (y

x) + y2

x4f (y

x)

∂v

∂y = 1

xf (y

x) ; ∂2

v

∂y2 = 1

x2f (y

x).

ˆ
Inlocuind ˆın ecuat¸ia dat˘a, rezult˘a:

x2

+y2

x4 f (y

x) + 2y

x3f (y

x) = 0.

4.3. DIFERENT¸IALA FUNCT¸IEI COMPUSE

129

Notˆand t = y

x se obt¸ine (dup˘a calcule):

f (t)

f (t) =2t
t2

+ 1,

¸si deci

f(t) = a·arctg(t) +b

cu a,b R arbitrar ﬁxate.

32. S˘a se demonstreze c˘a laplacianul ˆın coordonate polare este:

∆f = ∂2

f

∂ρ2 + 1
ρ2

∂2

f

∂ϕ2 + 1
ρ

∂f

∂ρ.

Solut¸ie

Fie f C2

(R2

),x = ρcosϕ, y = ρsinϕ.

∂x

∂ρ = cosϕ, ∂x

∂ϕ =ρsinϕ, ∂y

∂ρ = sinϕ, ∂y

∂ϕ = ρcosϕ.

∂f

∂ρ = ∂f
∂x

∂x

∂ρ + ∂f
∂y

∂y

∂ρ = ∂f

∂x cosϕ+ ∂f

∂y sinϕ

∂f

∂ϕ = ∂f
∂x

∂x

∂ϕ + ∂f
∂y

∂y

∂ϕ = ∂f

∂x(ρsinϕ) + ∂f

∂yρcosϕ.

Rezolvˆand sistemul, (ˆın necunoscutele ∂f

∂x ¸si ∂f

∂y), rezult˘a:

∂f

∂x = ∂f

∂ρ cosϕ ∂f
∂ϕ

sinϕ

ρ , ∂f

∂y = ∂f

∂ρ sinϕ+ ∂f
∂ϕ

cosϕ

ρ .

∂2

f

∂x2 = ∂
∂x

∂f
∂x

= cosϕ ∂
∂ρ

∂f
∂x

sinϕ
ρ

∂ϕ

∂f
∂x

=

= ∂2

f

∂ρ2 cos2

ϕ2 ∂2

f

∂ρ∂ϕ

sinϕcosϕ

ρ + ∂2

f

∂ϕ2

sin2

ϕ

ρ2 + ∂f
∂ρ

sin2

ϕ

ρ +

+2 ∂f
∂ϕ

sinϕcosϕ

ρ2 .

∂2

f

∂y2 = ∂2

f

∂ρ2 sin2

ϕ+ 2 ∂2

f

∂ρ∂ϕ

sinϕcosϕ

ρ + ∂2

f

∂ϕ2

cos2

ϕ

ρ2 + ∂f
∂ρ

cos2

ϕ

ρ

2∂f
∂ϕ

sinϕcosϕ

ρ2 .

130

CAPITOLUL 4. FUNCT¸II DIFERENT¸IABILE

ˆ
In concluzie:

∆f = ∂2

f

∂ρ2 + 1
ρ2

∂2

f

∂ϕ2 + 1
ρ

∂f

∂ρ.

33. Fie ecuat¸ia diferent¸ial˘a x2d2

y

dx2 + xdy

dx + 2y = 0. Ce devine ecuat¸ia

dac˘a se face schimbarea de variabile (x,y) (t,y), unde x = et

?

Solut¸ie

Calcul˘am dy

dx ¸si d2

y
dx2 ˆın funct¸ie de dy

dt ¸si d2

y
dt2 . Din x = et

, rezult˘a t = lnx ¸si

deci dt

dx = 1

x = et

; rezult˘a:

dy

dx = dy
dt

dt

dx = dy

dtet

,

d2

y

dx2 = d
dx

dy

dtet

= d
dt

dy

dtet

dt

dx = e2t

d2

y

dt2 dy
dt

.

Ecuat¸ia devine: d2

y

dt2 + 2y = 0.

34. S˘a se demonstreze c˘a funct¸ia z(x,y) = xy +xe

y
x veriﬁc˘a ecuat¸ia

x∂z

∂x + ∂z

∂y = xy +z.

Solut¸ie

Se calculeaz˘a derivatele part¸iale de ordinul ˆıntˆai ale lui z.

35. Ce devine ecuat¸ia x2

y + 2xy + 1

x2y = 0 dac˘a se face schimbarea

de variabile (x,y) (t,y), unde t = 1

x.

Solut¸ie

Se calculeaz˘a

dy

dx = dy
dt

dt

dx = 1
x2

dy

dt =t2dy

dt, etc.

36. Ce devine ecuat¸ia x2∂2

z

∂x2y2∂2

z

∂y2 = 0 prin schimbarea de variabile

(x,y) (u,v), unde u = xy, v = x

y.

Solut¸ie

Se calculeaz˘a:

∂z

∂x = ∂z
∂u

∂u

∂x + ∂z
∂v

∂v

∂x = y∂z

∂u + 1
y

∂z

∂v, etc.

4.3. DIFERENT¸IALA FUNCT¸IEI COMPUSE

131

37. S˘a se determine funct¸iile z = z(x,y) care veriﬁc˘a ecuat¸ia

x2∂z

∂x +y2∂z

∂y = z2

,

folosind schimbarea de variabile:

(x,y,z) (u,v,w), unde, u = x, v = 1

y 1

x, w = 1

z 1

x.

Solut¸ie

O metod˘a const˘a ˆın a calcula mai ˆıntˆai x,y ¸si z ˆın funct¸ie de u,v ¸si w; se
obt¸ine:

x = u, y = u

uv + 1, z = u

uw + 1.
Se calculeaz˘a acum derivatele part¸iale ale lui u ¸si v ˆın raport cu x ¸si y:

∂u

∂x = 1, ∂u

∂y = 0, ∂v

∂x = 1

x2 = 1

u2, ∂v

∂y = 1

y2 =

uv + 1
u

2

.

∂z

∂x = ∂
∂x

u
uw + 1

= ∂
∂u

u
uw + 1

∂u

∂x + ∂
∂v

u
uw + 1

∂v

∂x =

= 1u2∂w

∂u ∂w
∂v

(uw + 1)2 .

∂z

∂y = ∂
∂y

u
uw + 1

= ∂
∂u

u
uw + 1

∂u

∂y + ∂
∂v

u
uw + 1

∂v

∂y =

=

uv + 1
uw + 1

2

∂w

∂v .

ˆ
Inlocuind ˆın ecuat¸ia init¸ial˘a, se obt¸ine: ∂w

∂u = 0. Rezult˘a deci c˘a w este o
funct¸ie constant˘a ˆın raport cu variabila u, deci w = f(v), unde f este o
funct¸ie arbitrar˘a de clas˘a C1

pe R. Rezult˘a

1

z 1

x = f

1

y 1
x

,

deci

z(x,y) =

x

1 +xf

1

y 1
x

.

O alt˘a metod˘a const˘a ˆın a calcula:

∂w

∂x = 1
z2

∂z

∂x + 1

x2, ∂w

∂y = 1
z2

∂z

∂y

132

CAPITOLUL 4. FUNCT¸II DIFERENT¸IABILE

¸si deci

∂z

∂x =z2∂w

∂x + z2

x2, ∂z

∂y =z2∂w

∂y .

Se calculeaz˘a apoi

∂w

∂x = ∂w
∂u

∂u

∂x + ∂w
∂v

∂v

∂x, etc.

38. Fie f C1

(R) ¸si n N. S˘a se demonstreze c˘a funct¸ia

z(x,y) = xn

f

y
x2

veriﬁc˘a ecuat¸ia:

x∂z

∂x + 2y∂z

∂y = nz.

Solut¸ie

∂z
∂x = nxn1

f

y
x2

2yxn3

f

y
x2

, ∂z

∂y = xn2

f

y
x2

.
39. O funct¸ie f : D R se nume¸ste omogen˘a de grad r pe D dac˘a

f(t(x1,x2,...,xn)) = tr

f(x1,x2,...,xn),t R,(x1,x2,...,xn) D.

S˘a se arate c˘a orice funct¸ie omogen˘a de grad r pe R3

satisface relat¸iile:

a. x∂f

∂x +y∂f

∂y +z∂f

∂z = rf.

b.

x ∂

∂x +y ∂

∂y +z ∂
∂z

2

f = r(r1)f.

Solut¸ie
a. Derivˆand ˆın raport cu t relat¸ia

f(tx,ty,tz) = tr

f(x,y,z),

rezult˘a:

x∂f

∂x(tx,ty,tz) +y∂f

∂y(tx,ty,tz) +z∂f

∂z(tx,ty,tz) = rtr1

f(x,y,z) ( )

ˆ
In particular pentru t = 1, se obt¸ine relat¸ia de la punctul a.
b. Se deriveaz˘a ˆın continuare relat¸ia ( ) ˆın raport cu t.

40. Operatori diferent¸iali

Fie V = Pi+Qj+Rk un cˆamp de vectori de clas˘a C2

pe un deschis U R3

4.3. DIFERENT¸IALA FUNCT¸IEI COMPUSE

133

¸si f ∈ C2

(U) (cˆamp scalar). Operatorii diferent¸iali de ordinul ˆıntˆai sunt
gradientul, divergent¸a ¸si rotorul, deﬁnit¸i pentru orice a U astfel:

(gradf)(a) = ( f)(a) = ∂f

∂x(a)i+ ∂f

∂y(a)j + ∂f

∂z(a)k.

(divV)(a) = ( V)(a) = ∂P

∂x(a) + ∂Q

∂y (a) + ∂R

∂z (a).

(rotV)(a) = ( ×V)(a) =

=

∂R

∂y (a) ∂Q

∂z (a)

i+

∂P

∂z (a) ∂R

∂x(a)

j +

∂Q

∂x(a) ∂P

∂y (a)

k.

ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom nota cu r = (x,y,z) vectorul de pozit¸ie ¸si cu

r =

x2

+y2

+z2

norma sa. Evident, r este un cˆamp vectorial, iar r

este un cˆamp scalar.
Pentru orice cˆampuri vectoriale V ¸si W ¸si orice cˆampuri scalare f ¸si g de
clas˘a C2

, au loc relat¸iile:
c. div(V ×W) = WrotVVrotW.

e. grad(V W) = W ×rotV +VrotW + dV
dW

+ W
dV

,

unde, dV
dW

este derivata dup˘a direct¸ia W a lui V.

f. rot(V ×W) = VdivWWdivV + dV
dW

dW
dV

.

g. df

da = agradf, grad(a r) = a, pentru orice vector constant a.

= αrα2

r,α R.

j. div(rotV) = 0.

k. div(gradf) = ∆f = ∂2

f

∂x2 + ∂2

f

∂y2 + ∂2

f

∂z2.

Solut¸ie

Calcul direct.

41. S˘a se calculeze divergent¸a cˆampului vectorial

V = r + kr

r4 r,

134

CAPITOLUL 4. FUNCT¸II DIFERENT¸IABILE

unde k este versorul axei Oz, k = (0,0,1).

Solut¸ie

divV = div

r + kr

r4 r

= 3 +

kr
r4

kr
r4

=

= 3 + 3kr

r4 +r

1

=

= 3 + 3kr

r4 +r

k

r44(kr)

r6 r

= 3.

42. S˘a se calculeze rotorul cˆampului vectorial V = 1

r(k×r).

Solut¸ie

rotV = rot

1

r

k×r

= 1

r =

= 1

r

kdivrrdivk + dk

dr dr
dk

+ (k × r) r

r3 = 2k

r .

43. S˘a se veriﬁce c˘a urm˘atoarele transform˘ari sunt difeomorﬁsme ¸si s˘a
se calculeze jacobianul transform˘arii inverse:
a. F : (0,)×(0,2π) R2

\{(0,0)},F(ρ,ϕ) = (ρcosϕ,ρsinϕ).

b. G : R2

\{(0,0)} → R2

\{(0,0)},G(x,y) =

x
x2

+y2, y
x2

+y2

.

Solut¸ie

a. Fie x = ρcosϕ,y = ρsinϕ; atunci D(x,y)

D(ρ,ϕ) = ρ = 0, iar iacobianul

transform˘arii inverse este

D(ρ,ϕ)

D(x,y) =

D(x,y)
D(ρ,ϕ)

1

= 1

ρ.

b. Fie u = x
x2

+y2,v = y
x2

+y2. Atunci

D(u,v)

D(x,y) = 1
(x2

+y2

)2 ¸si D(x,y)

D(u,v) =(x2

+y2

)2

.

4.4. EXTREME LOCALE

135

44. Fie aplicat¸ia

F : {(x,y) R2

|x > 0,y > 0} → {(x,y) R2

|y > 0}, F(x,y) = (xy,3y).

S˘a se demonstreze c˘a F este un difeomorﬁsm.

Solut¸ie

Se demonstreaz˘a c˘a F este bijectiv˘a. Evident, F este de clas˘aC1

. Iacobianul
intr-un punct arbitrar este 3y = 0, deci F este difeomorﬁsm. Se poate cal-
cula ¸si transformarea invers˘a: F1

(x,y) =

3x

y , y

2

.

45. S˘a se demonstreze c˘a aplicat¸ia

f : (0,)×(0,) → {(x,y) R2

|x > 0},f(x,y) =

xy, 1
2

y2

x2

este un difeomorﬁsm ¸si s˘a se calculeze inversa.

Solut¸ie

Faptul c˘a f este difeomorﬁsm local rezult˘a din faptul c˘a iacobianul este
nenul ˆın orice punct: det(Jf(x,y)) = x2

+y2

= 0.

Se arat˘a c˘a f este o biject¸ie ¸si

f1

(x,y) =

x2

+y2

y, x

x2

+y2

y

.

scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->