You are on page 1of 2

universul acesta minuscul

mi spui:
tramontana vine dinspre creste i scutur obloanele, porile,
spaimele de care nu am aflat,
att de atent le cretem, le educm,
le dm din sngele nostru,
hai s ne chircim unul n spatele celuilalt, s numrm
pe ntuneric, pe ntuneric,
ct de repede se face diminea
dac inem ochii nchii
e cineva aici,
un strin pe care l-ai visat, se tocmete pentru nc o noapte,
att mai vreau, tot gesticuleaz, i se ghicete disperarea-n priviri,
mai vreau o noapte, dau o piatr de moar, dau un regat, dau un cal
pentru ea,
sunt gata s i-l ag n tavan, s poat cuprinde de-acolo tot
universul acesta minuscul,
ce iure i cte urme jilave vom gsi, n zori,
pe gt, pe umeri, pe coapse,
un fel de peniten care ne amintete cum e s stm ascuni
unul n cellalt
la fel e i moartea, o strad pe care vntul rsfir copacii,
umbre dormind pe evile de canalizare,
suflete care nu vor s priveasc n urm,
aerul acesta ncrcat de regrete, de sare,
de ipetele pescruilor care au vzut cum se ntoarce marea n
peti,
cum sunt prsii oamenii de lumin
atunci cnd nu mai au la ce s viseze,
la ora 2:00 pm, de la etajul 6, printr-o deschiztur de geam,
te simi la fel de stingher
ca un naufragiu n mijlocul unui ocean nc nedescoperit,

cineva i scrie direct pe retin:


totul se ntmpl cu un scop anume,
treaba ta dac nelegi sau nu
pe cearaful
care te nfoar desenez un liliac care nu mai tie unde e petera
care-l ajut s leviteze,
vorbeti n somn, tramontana ncepe s-i fac de cap,
e cineva aici, un strin care ne scutur obloanele, porile, spaimele,
vine dinspre creste,
s dm vina pe el
pentru frigul acesta care ne cuprinde, ncet, ncet,
ca o moarte care att de mult ne-a lipsit