SPECTROFOTOMETRIA DE ABSORBŢIE

MOLECULARĂ ÎN UV - VIS
PRIBCIPIUL METODEI
Spectrofotometria de absorţie moleculară în UV – VIs se bazează pe
absorbţia radiaţiilor de regulă între 180 – 800 nm de către speciile
moleculare din probe lichide, solide sau gazoase.
Proba lichidă se pune într-o cuvă şi asupra ei se trimite un fascicul primar
emis de o sursă externă de spectru continuu. Fotonii întâlnesc în calea lor
speciile absorbante moleculare, care absorb o parte din radiaţia incidentă.
Puterea radiantă transmisă prin cuvă este măsurată cu ajutorul unui
detector optic sensibil în domeniul UV – Vis.

Cuvă cu soluţie (probă)
P0(
λ )

Sursa

Pt(
λ )
Detector

P0(λ ) – Puterea radiantă incidentă
Pt (λ ) – Puterea radiantă
transmisă

Bilanţul puterii radiante, dacă se neglijează puterea
radiantă reflectată de pereţii cuvei, cea absorbită de
pereţii cuvei şi cea dispersată prin soluţie este

P0 = Pa + Pt
Puterea radiantă absorbită (Pa)
şi cea transmisă (Pt) depind de

Lungimea de
undă (λ )

Concentraţia speciilor
absorbante

CONCLUZIE. Deoarece Pa şi Pt depind de lungimea de
undă şi concentraţie, prin spectrometria de absorbţie
moleculară se pot face analize calitative şi cantitative

MĂRIMILE OPTICE. TRANSMITANŢA
ŞI ABSORBANŢA
Interacţiunea radiaţiei în absorbţia moleculară se
caracterizează prin două mărimi optice: Transmitanţa
(T) sau transmitanţa procentuală (T%) şi Absorbanţa (A)

MĂRIMI OPTICE
TRANSMITANŢA (T)

ABSORBANŢA (A)

Gradul de transmisie a radiaţiei prin
probă la o anumită lungime de undă

Pt
T=
P0

Pt
T% = × 100
P0

Gradul de absorbţie a radiaţie prin
probă la o anumită lungime de undă

A = − log T

A = 2 − log T%

DOMENIILE DE VARIAŢIE ALE
TRANSMITANŢEI ŞI ABSORBANŢEI
Pt = 0

P t = P0

T Є 0

1

T% Є 0

100

A Є ∞

0

Scala de transmitanţă este liniară iar cea de absorbanţă este
logaritmică. Pe scala unui spectrofotometru pot fi citite absorbanţe
între 0 – 2. Absorbanţele mai mari decât 2 sunt asimilate cu infinit.

LEGEA LAMBERT-BEER LEGEA
ABSORBŢIEI MOLECULARE
Legea lui Lambert – Beer descrie relaţia de legătură dintre
absorbanţă, grasimea stratului absorbant de probă (grosimea
cuvei) şi concentraţia speciilor absorbante

A = ε × b× c

A = a× b× c

A – absorbanţa fără unitate de măsură
b – grosimea stratului absorbant (grosimea cuvei , în cm)
ε - absorbtivitatea molară, în l mol-1 cm-1
a – absorbtivitatea, în l g-1 cm-1
c – concentraţia speciilor absorbante în mo l-1 (pentru ε ) sau
g l-1 (pentru a)
Absorbanţa creşte liniar cu concentraţia speciilor absorbante
şi grosimea cuvei. Dacă grosimea cuvei este constantă atunci
absorbanţa depinde liniar numai de concentraţie.

ABSORBTIVITATEA MOLARĂ (ε )

A
1
−1
−1
ε=
=
= l × mol × cm
−1
b × c cm × mol× l
Dacă b = 1 cm şi concentraţia speciilor absorbante c = 1 mol l-1 ,
rezultă

A=ε
Absorbtivitatea molară (ε ) este absorbanţa unui strat de soluţie cu
grosimea de 1 cm şi concentraţia speciilor absorbante de 1 mol l-1
Cu cât ε este mai mare cu atât substanţa absoarbe mai bine
radiaţia optică.

CARACTERISTICILE ABSORBTIVITĂŢII
MOLARE
CARACTERITICILE
ABSORBTIVITĂŢII MOLARE
(ε )
ESTE O MĂRIME CALITATIVĂ
NU DEPINDE DE CONCENTRAŢIA
SPECIEI ABSORBANTE
DEPINDE DE NATURA SPECIEI
ABSORBANTE
DEPINDE DE LUNGIMEA DE
UNDĂ

RELAŢIILE DE LEGĂTURĂ DINTRE
ABSORBANŢĂ ŞI TRANSMITANŢĂ

A = − log T
A = 2 − log T%
Pt
−A
−εbc
T = = 10 = 10
P0
Pt = P0 ×10

−εbc

Intre absorbanţă şi transmitanţă
există o relaţie logaritmică
Absorbanţa
concentraţia

creşte

liniar

cu

Transmitanţa scade exponenţial cu
concentraţia
Puterea radiantă transmisă scade
exponeneţial cu concentraţia

In metodele prin absorbţie spectrometrul măsoară
transmitanţa, iar absorbanţa este calculată pe baza
relaţiei logaritmice de dependenţă între ele

SPECTRUL DE ABSORBŢIE ŞI DREAPTA
DE CALIBRARE IN ABSORBŢIE
0.8
0.5

0.2
0.1
0

Co(H2O)62+
Cr(H2O)63+

380 430 480 530 580 630 680 730 780

120

Transmitanţa

100
80
60
40

Co(H2O)62+
Cr(H2O)63+

380 430 480 530 580 630 680 730 780

Lungimea de undă / nm

Spectre de absorbţie A = f(λ )
şi transmisie T = (λ )

0.4
0.2
0
0

2

4

6

8 10 12 14

2

4

6

8 10 12 14

120
100
80
60
40
20
0

Transmitanţa

Absorbanţa

0.3

Absorbanţa

0.6

0.4

0

Concentraţie Cr3+ / mg l-1

Dreapta de calibare in absorbţie,
A = (c) şi T = (c)

CONDIŢIILE DE VALABILITATE A LEGII
LUI LAMBERT - BEER

Radiaţia incidentă trebuie să fie perfect monocromatică şi conţine raze paralele,
şi să cadă perpendicular şi uniform distribuite pe suprafaţa mediului absorbant

Reflexia şi absorbţia radiaţiilor de către pereţii cuvei să fie neglijabile

Puterea radiantă incidentă să nu fie suficient de mare pentru a duce la efecte de
saturaţie a absorbţiei şi astfel la limitarea semnalului detectorului optic

Mediul absorbant să fie suficient de diluat, astfel încât speciile absorbante
(moleculele) să interacţioneze independent unele faţă de altele cu fotonii.
Prezenţa moleculelor solventului să nu influenţeze interacţiunea foton-specie
absorbantă şi absorbţia solventului să fie neglijabilă.

Mediul absorbant să fie omogen şi să nu aibă loc o dispersie a luminii la trecerea
prin acesta

Grosimea mediului absorbant să fie uniformă pe toată suprafaţa transversală a
cuvei (lungimea drumului optic al radiaţiei prin mediul absorbant să fie egal pe
toată suprafaţa transversală a mediului absorbant)

ABATERI POZITIVE ŞI NEGATIVE DE LA
LEGEA LUI LAMBERT - BEER
Abateri
pozitive

(+)
(-)
Abateri
negative

Absorbanţ

(+)
(-)
Concentraţie

TIPURI DE ABATERI
ABATERI POZITIVE
Absorbanţa măsurată este mai
mare decât cea teoretică în
conformitate cu legea lui
Lambert- Beer
ABATERI NEGATIVE
Absorbanţa măsurată este mai
mică decât cea teoretică în
conformitate cu legea lui
Lambert- Beer

Abaterile pozitive şi negative de la legea lui Lambert- Beer apar în
soluţii diluate sau concentrate. Există un domeniu dinamic al curbei
de etalonare, pe care există o relaţie liniară între absorbanţă şi
concentraţie. Abaterile duc la erori sistematice pozitive şi negative.

ORIGINEA SPECTRELOR DE
ABSORBŢIE MOLECULARĂ IN UV VIS
Moleculele au trei nivele energetice cuantificate

ELECTRONICE

Ee

VIBRAŢIONALE

Ev

ROTAŢIONALE

Er

Creşte energia

NIVELE ENERGETICE
CUANTIFICATE PENTRU MOLECULE

Pentru fiecare nivel electronic molecula are mai multe nivele
energetice vibraţionale şi pentru fiecare nivel vibraţional mai multe
nivele rotaţionale.

MIŞCAREA DE VIBRAŢIE ŞI ROTAŢIE A
MOLECULELOR
MIŞCĂRI DE VIBRAŢIE

MIŞCĂRI DE ROTAŢIE

α

Alungire

+
-

+
-

Forfecare

+
-

+

Vibraţie în plan şi în planuri diferite
Prin mişcarea de vibraţie se modifică
lungimea legăturilor şi unghiul dintre legături

Prin mişcarea de rotaţie se
schimbă
frecvenţa
de
rotaţie a moleculelor în
jurul centrelor de greutate

ENERGIA MOLECULEI. TRANZIŢII
ENERGETICE
Energia totală a molecule este suma energiei electronice,
vibraţionale şi rotaţionale

Et = E e + E v + E r

Et = hν e + hν v (v + 1) + hcBJ( J + 1)
ν

e

– frecvenţa radiaţiei optice care provoacă tranziţia energetică
electronică

ν

v

– frecvenţa radiaţiei optice care provoacă tranziţia energetică
vibraţională

v – numărul cunatic vibraţional (v = 0, 1, 2, 3,......n)
J – numărul cunatic rotaţional (J = 0, 1, 2, 3,.......n)
B – constanta

TRANZIŢII ENERGETICE ALE MOLECULEI LA
ABSORBŢIA UNEI RADFIAŢII UV VIS
REGULI DE SELECŢIE

3
2
1
v=0

E1

Abs.
radiaţie

Emisie
căldură

∆ n=± 1

3
2
1
v=0

La absorbţia unei radiaţii
UV Vis nu există nici o
regulă de selecţie. Astfel
sunt posibile orice tranziţii
energetice
∆ v = 0, ± 1, ± 2, ± 3, etc

E0

∆ J = 0, ± 1, ± 2, ± 3, etc

La absorbţia unei radiaţii UV Vis molecula suferă o tranziţie energetică electronică de pe
nivelul fundamental (E0) pe cel excitat (E1). Tranziţia electronică a moleculei este însoţită
de mai multe tranziţii energetice vibraţionale şi rotaţionale. In spectrul de bandă a
moleculei sunt grupate mai multe linii spectrale. Banda moleculară are un caracter
hiperfin. Conform principiului Frank – Condon tranziţia de vibraţie pentru care este
aceeaşi distanţă interatomică pe cele două nivele are loc cu probabilitate maximă.
Astfel benzile moleculare de absorbţie UV Vis sunt asimetrice spre lungimi de undă
mari.Spectrele moleculare de absorbţie UV Vis sunt spetre electronice – vibraţionale.

FORMA SPECTRELOR DE ABSORBŢIE
MOLECULARĂ UV VIS
Benzen
vapori

Benzen
lichid

Spectrul de absorbţie moleculară în domeniul UV pentru benzen în
stare de vapori şi în stare lichidă.
Caracterul hiperfin al benzilor moleculare din UV Vis pot fi observate numai
pentru probele în stare gazoasă sau de vapori (exemplu benzen), deoarece
în această stare vibraţia şi rotaţia moleculeor absorbante este liberă. Pentru
probe în stare lichidă (exemplu benzen) caracterul hiperfin nu mai poate fi
observat, deoarec vibraţia şi rotaţia moleculeor de benzen nu este liberă.

INSTRUMENTAŢIA IN SPECTROMETRIA DE
ABSORBŢIE MOLECULARĂ UV - VIS
Schema bloc pentru spectrometria de absorbţie
moleculară

SURSĂ
PRIMARĂ DE
RADIAŢIE

DISPOZITIV
IZOLARE BANDĂ
SPECTALĂ ŞI
SELECTARE
LUNGIME DE UNDĂ

CUVA CU
PROBĂ

DETECTOR
OPTIC UV
VIS

PROBA

AMPLIFICATOR

MĂSURĂ ŞI
AFIŞAJ

Semnal optic

Semnal electric

ELEMENTELE COMPONENTE ALE
SPECTROMETRELOR UTILIZATE ÎN UV VIS

• Sursa primară de radiaţie
• Dispozitivul de monocromare a
radiaţiei şi selectare lungime de undă
(monocromatoare sau policromatoare)
• Detectorul optic
• Sistemul de condiţionare a semnalului
(amplificatorul)
• Sistemul de citire şi afişare rezultat

SURSELE PRIMARE DE RADIAŢIE
UTILIZATE ÎN UV VIS
SURSE PRIMARE
DE RADIAŢIE
DE SPECTRU
CONTINUU

Se utilizaeză în absorbţia
moleculară, fosforescenţa
moleculară, absorbţia
atomică

DE SPECTRU
DE LINII

Se utilizează în absorbţia
atomică şi fluorescenţa
atomică

Aceaşi sursă poate să emită atât un spectru continuu cît
şi un spectru de linii

APARARENŢA SPECTRULUI
CONTINUU ŞI DE LINII
SPECTRUL CONTINUU
SPECTRUL DE LINII

SPECTRUL CONTINUU
Este format din linii spectrale foarte apropiate între ele încât nu pot
fi separate
SPECTRUL DE LINII
Spectrul de linii conţine radiaţii discrete cu lungime de undă bine
definită care port fi separate între ele.

SURSE DE SPECTRU CONTINUU
UTILIZATE ÎN UV VIS
SURSE DE SPECTRU CONTINUU
UTILIZATE ÎN UV VIS
CU CORP
INCANDESCENT

BECUL CU FILAMENT
DE WOLFRAM

LAMPA CU HALOGEN

CU DESCĂRCĂRI
ELECTRICE ÎN GAZE

LAMPA DE DEUTERIU

LAMPA DE XENON

BECUL CU FILAMENT DE
WOLFRAM ŞI LAMPA CU HALOGEN
Se utilizează ca surse de spectru continuu în absorbţia moleculară
în domeniul vizibil.
Au în construcţia lor un filament de W adus la incedescenţă (2000
– 3500 K) închis într-un corp de sticlă sau cuarţ.
Becul cu filament de W emite un spectru continuu în domeniul
vizizib IR (400 – 1400 nm)
Lampa cu halogen emite un spectru continuu în domeniul UV –
VIS, şi are în interiorul o cantitate mică de iod care reduce
sublimarea W de pe filament.

W(s)
W(g) + I2(g)
WI2(g)

W(g)
WI2(g)
W(s) + I2(g)

Forma spectrului continuu emis de
becul cu filament de W

Becul cu filament de W

Intensitatea
spectrului
continuu creşte
cu temperatura
filamentului
Lampa cu halogen

LUNGIMEA DE UNDĂ / nm

Lampa de deuteriu
Funcţionarea se bazează pe o descărcare electrică între doi
electrozi de W imersaţi într-o atmosferă gazoasă de deuteriu sau
hidrogen.
Spectrul este:
 unul continuu în domeniul UV emis de moleculele de deuteriu
(180 – 380 nm
Unul de linii în domeniul vizibil emis de atomii excitaţi de
hidrogen sau deuteriu (liniile hidrogenului din seria Balmer)
Spectrul lămpii de deuteriu este mai intens
UTILIZAREA LĂMPII DE DEUTERIU
 ca sursă de spectru continuu în absorbţia moleculară UV – VIS
 ca sursă de spectru continuu în corecţia de fond în absorbţia
atomică UV - VIS

SPECTRUL DE EMISIE AL LĂMPII DE
DEUTERIU

SPECTRU
CONTINUU
180 – 380 nm

SPECTRU
DE LINII

Lungimea de undă / nm

SPECTRUL DE EMISIE A LĂMPII DE XENON

Lungimea de undă / nm
Lampa de Xe emite un spectru continuu foarte intens în domeniul UV
VIS (200 – 1000 nm), pecte care se suprapune spectrul de linii al Xe.
Lampa de Xe se utilizează ca sursă primară în spectrometria de absorbţie în
cazul spectrometrelor simultane precum şi în fluorescenţă atomică

IMAGINI CU LAMPA DE DEUTERIU
ŞI DE XENON

LAMPA DE DEUTERIU

LAMPA DE XENON

DISPOZITIVE DE IZOLARE BANDĂ SPECTRALĂ DE
TRECERE. MONOCROMATOARE. POLICROMATOARE

ROLUL DISPOZITIVELOR.
Sursele primare de radiaţie sau proba emit de regulă un spectru
policromatic, format din radiaţii cu mai multe lungimi de undă.
Determinările spectrale se efectuează de regulî în radiaţie
monocromatică (radiaţie cu o singură lungime de undă.
Dispozitivele de izolare bandă spectrală de trecere au două roluri:
 De a dispersa radiaţia policromatică provenită de la sursă în
funcţie de lungimea de undă
 De a izolara benzi spectrale de trecere înguste pe ca se
consideră că radiaţia este monocromatică. Cu alte cuvinte de a
selecta radiaţii cu anumite lungimi de undă din spectrul
policromatic.

BENZILE SPECTRALE DE TRECERE IZOLATE.
SELECTARE LUNGIMI DE UNDĂ

Semnal

Benzi spectrale de trecere izolate
Radiaţie considerată monocromnatică

λ1

λ2

λ3

λ4

Lungimea de undă / nm
λi– lungimi de undă selectate din spectrul sursei de radiaţie
Nu se poate izola din spectru o radiaţie perfect monocromatică. Pe banda
spectrală de trecere se consideră ca radiaţia este monocromatică.

MONOCROMATOR ŞI POLICROMATOR
DISPOZITIVE
SELECTARE λ
MONOCROMATOR

POLICROMATOR

Selectează odată o singură
lungime de undă (o singură
bandă spectrală de trecere)
din spectru
Selectează simultan mai
multe lungimi de undă (mai
multe benzi spectrale de
trecere) din spectru

ELEMENTE COMPONENTE ŞI SCHEMA
OPTICĂ A UNUI DISPOZITIV DE DISPERSIE ŞI
SELECTARE LUNGIME DE UNDĂ
Lentilă

Fantă de intrare Colimator Reţea

SURSA DE
RADIAŢIE

Focalizator

Plan
focal

Fantă de
ieşire

λ1

λ1
λ2
λ3

Monocromator
O singură fantă de ieşire
Reţeaua se roteşte pt select λ

Policromator
Mai multe fante de ieşire
Reţea fixă

ELEMENTELE COMPONENTE
MONOCROMATOR / POLICROMATOR
ELEMENTE
COMPONENTE
FANTA DE INTRARE
COLIMATOR
ELEMENT DE DISPERSIE
FOCALIZATOR
FANTA/FANTE DE IEŞIRE

ROLUL COMPONENTELOR
MONOCROMATORULUI / POLICROMATORULUI
FANTA DE INTRARE. Este o deschidere îngustă de 20 – 50 µ m prin
care pătreunde radiaţia de la sursă, sau prin care se vizualizează
sursa spectrală.
COLIMATORUL. Colectează radiaţia pătrunsă în monocromator şi o
proiectează asupra dispozitivului de dispersie sub forma unui fascicul
de raze paralele. Este o lentilă sau oglindă.
DISPOZITIVUL DE DISPERSIE. Realizează dispersia radiaţiei în funcţie
de lungimea de undăîn planul focal în puncte diferite pentru diferite
lungimi de undă.
FOCALIZATORUL. Este o lentilă sau oglindă care focalizează radiaţia
pentru o anumită lungime de undă asupra fantei de ieşire.
Focalizatorul realizează de fapt refacerea imaginii sursei spectrale
pentru diferite lungimi de undă în planul focal al monocromatorului /
policromatorului.

ROLUL COMPONENTELOR
MONOCROMATORULUI / POLICROMATORULUI
FANTA DE IEŞIRE. Este o deschidere îngustă prin care se izolează o
bendă spectrală de trecere care conţine lungimea de undă a radiaţiei
monocromatice pentru analiză. Rezoluţia spectrală (capacitatea de
separare a liniilor spectrale) depinde de lărgimea fantei de ieşire.
Fanta îngustă asigură o rezoluţia mai bună.

Separarea liniei dublet
cu o fantă îngustă

Interferenţa liniilor din
dublet cu o fantă largă

Rezoluţie mare

Rezoluţie mică

TIPURI DE MONOCROMATOARE
MONOCROMATOARE
PRISMĂ

Utilizează ca element dispersiv a
spectrului o prismă din sticlă sau
cuarţ

REŢEA

Utilizează o reţa ca element
dispersiv. Reţeaua este o
suprafaţă striată cu un număr de
1200 – 2400 linii / mm.

MONOCROMATORUL CU REŢEA
Reţeua este o suprafaţă striată (1200 – 2400 linii/mm). Funcţionarea
reţelei se bazează pe dispersia radiaţiei incidente de către
suprafaţa striată şi pefenomenul de interferenţă constructivă între
radiaţiile reflectate de către suprafaţa striaţiunilor.
α – unghiul de incidenţă

θ
α

Θ – unghiul de reflexie
C

θ

α
A

d

d – distnaţa dintre striaţiuni

D

B

d

Diferenţa de drum optic între
raze se calulează cu relaţia,
unde m este ordinul de
interferenţă
m = 0,1, 2, 3....

δ = AC + BD = d (sin α ± d sin θ ) = mλ

CARACTERISTICILE SPECTRALE ALE
MONOCROMATORULUI CU REŢEA

 Monocromatorul cu reţea are putere de dispersie mai
mare decât cel cu prismă
 Scala lungimii de undă este liniară
 Monocromatorul cu reţea acoperă domeniul spectral
UV VIS între 190 – 800 nm. Pentru domeniul spectral
120 – 180 nm, monocromatorul trebuie vidat şi umplut
cu argon sau azot. Radiaţuiile din acest domeniu sunt
absorbite de aer.

MONOCROMATORUL CZERNY TURNER
Axa optică Normala
α
Colimator

Focalizator
Fanta de ieşire

Fanta de
intrare

Detector
λDetector
optic
λ
optic

1

λ

2

Sursa de
radiaţie

Reţea

3

In montajul optic Czerny Turner, reţeua este montată simetric faţă de
colimator şi focalizator. Selectarea lungimii de undă se realizează prin rotirea
reţelei, câd se modifică unghiul de incidenţă şi sunt focalizate diferite radiaţii
asupra fantei de ieşire. Inregistrarea spectrului se realizează prin baleiaj.

DETECTOARE OPTICE UTILIZATE
IN UV VIZIBIL
ROLUL DETECTOARELOR
Sunt dispozitive optoelectronice care realizează transformarea
semnalului optic ănre-un semnal electric. Semnalul electric este
direct proporţional cu cel optic.

S = S0 + k × P

S = S0

daca

P=0

Unde
S – semnalul electric
S0 – semnlul curentului de întuneric (zgomotul detectorului)
generat de detector în absenţa semnalului optic.
Cu cât semnalul de întuneric este mai mic cu atât detectorul este
mai sensibil.

TIPURI DE DETECTOARE IN UV VIS
DETECTOARE OPTICE IN UV VIS
FOTOELECTRONICE

FOTOCELULA

FOTOMULTIPLICATORUL

FOTOCONDUCTIVE

FOTELEMENTUL
CU
SELENIU

ARIA
DE
FOTODIODE

DETECTORUL CU
TRANSFER DE
SARCINĂ

PRINCIPII DE FUNCŢIONARE A
DETECTOARELOR OPTICE UV VIS

DETECTOARELE FOTOELECTRONICE
Funcţionarea
fotoelectric.

se

bazează

pe

efectul

Au în construcţia lor electrozi pe suprafaţa
cărora este depus un material care pune uşor
în libertate electroni sub acţiunea radiaţiilor
UV Vizibil, generând un semnal electric ca
urmare a deplasării electronilor generaţi între
electrozi sub acţiunea unei tensiuni aplicate
între electrozi.

FOTOMULTIPLICATORUL
CONSTRUCŢIE

3001000
V

Anod

Radiaţie
optică

Dinodă

Electroni

Catod

Fotomultiplicatorul are trei electrozi
1. Un catod
2. Un anod
3. Mai multe dinode.
ROLUL ELECTROZILOR
1. Catodul pune în libertate electroni
primari sub acţiunea fotonilor
2. Dionodele au rol de transportare a
lectronilor pănă la nod şi rol de
amplificare internă a semnalului
prin generarea a 2 – 5 electroni
secundari pentru fiecare electron
care atinge suprafaţa sa
3. Anodul are rol de colectare a
electronilor

CARACTERISTICILE
FOTOMULTIPLICATORULUI
1. Semnalul fotomultiplicatorului depinde de mărimea
semnalului optic şi tensiunea aplicată pe fotomultiplicator.
La semnale optice mici se aplică o tensiune mai mare,
respectiv invers. Dacă se menţine tensiunea constantă
semnalul electric depinde liniar de semnalul optic.
2. Fotmultiplicatirul are cea mai mare sensibilitate dintre
detectoarele optice utilizate în UV - VIS. Aceasta se
datorează amplificării interne mari (numarul electronilor care
ajung la anod este cu 8 – 9 ordine de mărime mai mare decât
al electronilor primari generaţi de catod.
3. Fotmultiplicatorul acoperă domeniul UV – VIS între 190 – 900
nm
4. Se interzice ca fotomultiplicatorul să fie sub tensiune şi pe
suprafaţa catodului să cadă lumina zilei.

APLICAŢII CANTITATIVE ALE ABSORBŢIEI
MOLECULARE UV VIS. DETERMINAREA
CONCNTRAŢIEI.
Spectrofotometria de absorbţie moleculară UV – Vis se aplică atât la
analiza substanţelor incolore cât şi la cele colorate.
Se pot analiza atât substnaţe organice cât şi anorganice.
Substanţele organice care sunt incolore prezintă spectre de absorbţie
foarte intense în domeniul UV al spectrului (200 – 400 nm).
Substanţele organice şi anorganice colorate absorb în domeniul
Vizibil al spectrului (400 – 800 nm).
Absorbţia moleculară Uv - Vis se aplică adesea la determinarea
cationilor metalici în soluţii apoase.
In cazul în care cationii nu sunt coloraţi, se aplică o reacţie de
derivatizare prin chelatizare cu un ligand ca reactiv de culoare. In
urma reacţiei rezultă un complex numit specie absorbantă mult mai
intens colorată comparativ cu cationul original, denumit specie de
determinat.

REACŢII DE DERIVATIZARE

Me + mL → [ MeLm ]
n+

Specie de
determinat

Reactiv de
culoare

+ ( n− m )

Specie absorbantă

Ex: determinarea ionilor Fe3+ cu acid sulfosalicilic în mediu acid sau bazic
3-

Fe

3+

+3

HO3S

COOH
OH

HO3S

CO
O

Fe
3

Compexul Fe3+ cu acidul sulfosalicilioc este galben în mediu bazic şi
roşu în mediu acid. Reacţiile de derivatizare sunt totale şi astfel în
calcule se utilizează concentraţia speciei de determinat (Fe3+ ) şi nu
concentraţia speciei absorbante. Prin reacţia de derivatizare creşte
sensibilitatea metodei (creşte ε ).

ABSORBŢIA RADIAŢIILOR VIZIBILE DE
CĂTRE SUBSTANŢELE COLORATE.
Substanţele colorate absorb culoarea lor complementară. Culorile
complementare sunt cele două culori care prin amestecare dau
culoartea albă.
Domeniul
nm

spectral

/Culoarea

Culoarea
complimentară

625 – 750

Roşu

Verde-albastru

590 – 625

Oranj

Albastru-violet

575 – 590

Galben

Albastru

560 – 575

Verde-galben

Violet

500 – 560

Verde

Purpuriu

490 – 500

Albastru

Roşu

480 – 490

Verde-albastru

Oranj

450 – 480

Albastru-verde

Galben

400 – 450

Violet

Galben-verde

METODE DE DETERMINARE A
CONCENTRAŢIEI

1.METODA DREPTEI DE ETALONARE
2.METODA STANDARDULUI DE ADIŢIE

METODA DREPTEI DE ETALONARE
ETAPE
1. Se prepară proba analitică din materialul de analizat care conţine
analitul în concentraţie necunoscută
2. Se prepară etaloanele care conţin enalitul în
cunoscută. Etaloanele se prepară dintr-o soluţie stoc.

concentraţie

3. Se prepară proba martor care nu conţine analitul, dar conţine
reactivii de derivatizare utilizaţi la prepararea ealoanelor şi probei
necunoscute.
4. Se trasează spectrul de absorbţie A = f(λ ) prin măsurarea
absorbanţei unui etalon faţă de martor la diferite lungimi de undă.
Se determină lungimea optimă de analiză corespunzătoare
maximului de absorbţie.
5. Se măsoară absorbanţa etaloanelor la lungimea optimă de analiză,
faţă de martor.
6. Se trasează dreapta de etalonare A = f(c)
7. Se măsoară absorbanţa probei analitice
concentraţia speciei analitice prin interpolare.

şi

se

determină

ALEGEREA LUNGIMII OPTIME DE
ANALIZĂ ÎN ABSORBŢIA MOLECULARĂ

Absorbanţă

ε

Se
maxi

m

λ

lucrează pe maximul de
absorbţie din următoarele
considerente

1. Metoda
are
sensibilitatea
maximă (panta dreptei de
etalonare este maxiumă)

opti

Lungimea de
m undă / nm
Spectrul de absorbţie moleculară.
Absorbanţa în funcţie de λ

2. Dreapta de etalonare are cea
mai
bună
liniritate
(nu
prezintă abateri semnificative
de la legea lui Lambert – Beer.
3. Se pot determina precis
concentraţii mai mici de
analit.

DREAPTA DE ETALONARE IN
ABSORBŢIA MOLECULARĂ

Absorbanţă

Dreapta de etalonare în absorbţia moleculară este reprezentarea
grafică a absorbanţei faţă de concnetraţia etaloanelor. Dreapta de
etalonare se trasează la lungimea optimă de analiză.

Absorbanţă
probă

Ax

Concentraţie
probă

cx
Concentratie

Panta dreptei de etalonare
este
tgα = ε b
Cu cât absorbtivitatea molară
(ε ) este mai mare cu atât
dreapta are o pantă mai mare,
metoda este mai sensibilă şi
pot fi determinate concentraţii
mai mici.

INFLUENŢA DESCHIDERII FANTEI ŞI A LUNGIMII
DE UNDĂ SELECTATE ASUPRA ABATERILOR

ε

C
B

A

A

B C

Absorbanţă

D

D

Absorbtivitate
m

λ
Lungimea
λ m
de undă / nm

Concentraţie

1. Situaţia A. Dacă se lucrează pe maximul peakului (la λ m) şi fanta este
infinitezimală se obţine liniaritate prefectă a curbei de etalonare
2. Situaţia B. Se lucrează pe maximul absorbţiei şi ∆ λ ef
este 1/10 din
semilărgimea benzii de absorbţie, abaterile de la liniaritate sunt neglijabile
3. Situaţia C. Se lucrează pe maximul absorbţiei dar fanta este largă apar abateri
negative în soluţii concentrate.
4. Situaţia D. Se lucrează la alată lungime decât maximul de absorbţie. Panta
dreptei scade semnificativ şi abaterile de la liniaritate sunt cele mai mari.

CURBA ERORILOR ÎN ABSORBŢIA
MOLECULARĂ
Curba erorilor în absorţia moleculară este reprezentarea
grafică a incertitudinii relative a concentraţiei (σc/c) în
fujncţie de absorbanţă sau transmitanţă.
Curba erorilor permite alegerea domeniului optim al
absorbanţei, pentru care incertitudinea concentraţiei este
este mică.
Forma curbei erorilor depinde de tipul zgomotului
preponderent care afectează măsurarea transmitanţei
sau absorbanţei, precum şi de performanţele
spectrometrului.

CURBA ERORILOR PENTRU SPECTROFOTOMETRE
DE SLABĂ ŞI INALTĂ PERFORMANŢĂ. DOMENIUL
OPTIM AL ABSORBANŢEI
CURBA A.
5

σ T = k1

Curba erorilor vpentru un sepctrofotometru
de slabă performanţă. Incertitudinea este
dată aparatul de măsură .
Domeniul optim al absorbanţie este
0.2
– 0.8. Eroarea minimă este la A = 0.434.

4
3
2
1
0

σ T = k1

Eroare rel. Conc. (
%
0

0 .5

1

1 .5

2

CURBA B şi C.

2 .5

3

E
A

D

B
Absorbanţă

C

σ T = k 2T 1/ 2 σ T = k3T

Curba erorilor pentru un spectrometru de
înaltă performanţă. Incertitudinea este
datorată detectorului, fluctuaţiei sursei şi
transmisiei luminii prin cuvă.
Domeniul optim al abasorbanţei este mai
larg 0.2 – 2 sau 0.2 – 3.
CURBA D şi E.
Curbe acare includ 2 sau 3 surse de
incertitudini.

DETERMINAREA SUBSTANŢELOR IN
AMESTEC PRIN ABSORBŢIA MOLECULARĂ
PRINCIPIU:
Determinarea substanţelor în amestec se bazează pe aditivitatea
legii liu Lambert – Beer la o anumită lungime de undă pentru un
amestec de substanţe.
La o anumită lungime de undă, absorbanţa totală este suma
absorbanţelor compuşilor din amestec.
n

n

At = ∑i Ai = ∑i ε iλ × b × ci
Unde
Ai – absorbanţa componentului (i) la lungimea de undă (λ )
ε i – absorbtivitatea molară a componentului (i) la lungimea de undă
(λ )

Pentru un mestec binar, legea lui Lambert – Beer este:

At = A1 + A2 = ε × b × c1 + ε × b × c2
λ
1

λ
2

Din această ecuaţie nu puten calcula concentraţiile c1 şi c2 din
amestec.
Pentru a determina concentraţiile din amestecul binar trebuie să se
cunoască absorbanţa amestecului la două lungimi de undă (λ 1 şi λ 2)

At 1 = ε1 bc 1 + ε2 bc 2

λ
λ
At 2 = ε1 bc 1 + ε2 bc 2
λ

λ

1

1

2

2

Pentru λ

1

Pentru λ

2

Dacă se cunosc absorbanţele amestecului la cele două lungimi de
undă şi coeficienţii sistemului se pot calcula concentraţiile celor
două componente.

Etapele analizei
următoarele:

amestecurilor

de

substanţe

1. Determinarea lungimilor optime de analiză λ

1

şi λ

2. Determinarea coeficienţilor sistemului de ecauţii ε

sunt

2
λ
i

3. Determinarea absorbanţei amestecului la cele două
lungimi de undă şi rezolvarea sistemului
Condiţiile care se impun la determinarea a amestecurilor
de substanţe:
1. Substanţele să nu reacţioneze între ele
2. Substanţele să nu prezinte interferenţe spectrale
3. Substanţele să aibă absotbtivităţi molare diferite,
pentru ca determinantul sistemului (∆ ) să fie diferit de
zero. ∆ ≠ 0

DETERMINAREA LUNGIMILOR OPTIME DE
ANALIZĂ A AMESTECURILOR
Pentru aceasta se prepară un etalon din fiecare compus şi se trasează
spectrul de absorbţie A = f(λ ).
Din spectrul de absorbţie se determină lungimile optime de analiză λ
λ 2, coerspunzătoare maximelor de absorbţie pentru cei doi compuşi.

1

şi

Absorbanţa

Se aleg lungimile optime corespunzătoare maximelor, deoarece la aceste
lungimi de undă dreptele de etalonare au panta maximă, respectiv abaterile
de la liniaritate sunt neglijabile. Implict metoda are sensibilitate şi precizie
foarte bune.
Compus I

λ

1

Compus II

λ

2

Lungimea de undă / nm

DETERMINAREA COEFICIENŢILOR
SISTEMULUI
Se prepară etaloane din fiecare compus
Se măsoară absorbanţele etaloanelor la cele două lungimi de undă
Se trasează drptele de etalonare A = f(c) pentru fiecare compus la cele
două lungimi de undă şi se calculează panta dreptelor, care sunt egale cu
coeficienţii sistemului.

ε 1λ 1b

Comp. II

ε 2λ 1b
Concentratie

λ

1

Comp. II
Absorbanţă

Absorbanţă

Comp. I

ε 2λ 2b

Comp. II

ε 1λ 2b
Concentratie

λ

2

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful