You are on page 1of 7

Brazilia (portugheză Brasil), oficial Republica Federativă a

Braziliei , este o republicăfederativă formată din 27 de unități
federative — Districtul Federal și 26 de state. Țara este împărțită
administrativ în 5.564 demunicipii[4]. În 2008 avea o populație de
189.612.814 de locuitori[5] și o suprafață de 8.511.965 km²[6],
ocupând 47% din teritoriul continentului sud-american[4].
Comparată cu celelalte țări ale lumii, Brazilia ocupă locul al cincilea
după numărul populației[7] și aceeași poziție după suprafață[8].
Fiind a noua putere economică din lume și cea mai mare
din America Latină[9], Brazilia are astăzi o influență internațională
mare, atât la nivel regional cât și la nivel global[10]. De asemenea,
aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondială se concentrează
aici[4], exemple ale acestei bogății fiind Pădurea
Amazoniană, Pantanal șiCerrado.
Brazilia se învecinează
cu Venezuela, Guyana, Surinam și Guyana Franceză la nord, cu
statul columbian la nord-vest, cu Peruși Bolivia la vest,
cu Paraguay și Argentina la sud-vest și cu Uruguay la sud. Dintre
țările Americii de Sud, doar Chile și Ecuadornu au frontieră comună
cu această țară. La nord-est, est și sud-est, Brazilia are ieșire
la Oceanul Atlantic. De asemenea, în larg, departe de coastă, țara
posedă și câteva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.
Înainte ca portughezii să ajungă în Brazilia, acest teritoriu era
locuit de aproximativ 5 milioane de amerindieni. Oficial, cel care a
descoperit Brazilia este Pedro Álvares Cabral. La 22 aprilie 1500,
Cabral a luat în stăpânire coastele orientale braziliene, teritoriu care
astăzi corespunde, aproximativ, cu zona în care se află orașul Porto
Seguro (statul Bahia). Colonizarea a început în 1532 odată cu
fondarea cetății São Vincente de Martim Afonso de Sousa. Mai
târziu, la 7 septembrie 1822, Brazilia și-a declarat independența și a
devenit o monarhie constituțională. Imperiul Brazilian a avut o
existență de 67 de ani, perioadă în care a fost condus de doi
împărați. În 1889, o lovitură de stat militară a cauzat demisia
primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo. Apoi, sub
influența mișcării republicane, mareșalul Deodoro da Fonseca a
proclamat republica și a forțat exilul familiei imperiale. După
lovitura de stat, Imperiul Braziliei s-a transformat în Republica
Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind

primul președinte al Braziliei. În secolul al XX-lea s-au remarcat
personalități politice precum Getúlio Vargasși Juscelino Kubitschek.
În ciuda faptului că Brazilia este a cincea țară a lumii ca
populație, ea are una dintre cele mai mici densități ale
populației[11]. Majoritatea locuitorilor trăiesc în zonele situate de-a
lungul litoralului, pe când interiorul și partea de vest se
caracterizează printr-o populare extrem de scăzută[12].
Brazilia este unica țară americană în care limba oficială
este portugheza[13], acest lucru fiind rezultatul colonizării
portugheze. Religia predominantă este romano-catolicismul[14],
Brazilia fiind statul cu cel mai mare număr de catolici de pe
Glob[15]. Există însă și reprezentanți ai altor culte, în special
protestanți, dar și atei. Societatea braziliană este, printre altele, una
dintre cele mai diverse din punct de vedere etnic, fiind formată din
descendenții europenilor, popoarelor autohtone, africane și asiatice
Originile termenului „Brazilia” nu pot fi determinate cu
exactitate. Filologul Adelino José da Silva Azevedo a emis ipoteza că
acest cuvânt și-ar avea originile în limbile celtice, într-o legendă
despre o „țară a deliciilor” văzută printre nori, însă tot el a observat
că proveniența termenului se poate găsi chiar și în limba fenicienilor
antici[17].
În timpul perioadei coloniale, cronicari precum João de
Barros, Frei Vicente do Salvador și Pero de Magalhães Gandavo au
prezentat explicații concordante asupra originii numelui „Brazilia”.
După aceștia, numele derivă de la fernambuc[18] (Caesalpinia
echinata), cunoscut în portugheză capau-brasil, o esență de lemn
folosit pentru spălarea țesăturilor[19]. În epoca marilor descoperiri
geografice, se obișnuia ca exploratorii să țină în mare secret
descoperirile și cuceririle cu scopul de a le explora avantajos, însă
zvonuri despre „insula Brazilia” amplasată în Oceanul Atlantic, de
unde se putea extrage „lemnul brazilian” s-au răspândit imediat în
întreaga Europă. Totuși, această teorie tradițională nu poate fi pe
deplin adevărată, pentru că termenul „Brazilia” a apărut pe hărți
abia în secolul al XIV-lea, cu referire la o insulă ce s-ar fi aflat la vest
de Azore[20].
Etnonimul „brazilian” (brasileiro în portugheză) a apărut
în secolul al XVI-lea, referindu-se la început doar la cei care s-au
ocupat de afacerile cu fernambuc[21]. Mai târziu a fost folosit
pentru a-i desemna pe oamenii născuți în colonia portugheză

pentru a-i deosebi de cei care proveneau din Portugalia. Termenul
de „brazilian” a intrat în limbajul oficial cu sensul de „nativ al
Braziliei” în anul 1824, acest eveniment fiind în strânsă legătură cu
adoptarea primei constituții braziliene[22].
Înainte de a primi numele „Brazilia”, teritoriile fostei colonii
portugheze au purtat diverse denumiri, ca de exemplu: Monte
Pascoal (Muntele Paștelui), insula Vera Cruz (Adevărata Cruce),
Terras de Santa Cruz (Țările Sfintei Cruci), Nova Lusitânia (Noua
Lusitanie) și Cabrália (după Pedro Álvares Cabral, descoperitorul
„oficial” al regiunii). Numele oficial actual, Republica Federativă a
Braziliei a intrat în uz în 1967. Denumirile precedente includeau și
sintagmele: Imperiul Braziliei și Statele Unite ale Braziliei.
Datorită întinderii țării, geografia Braziliei este foarte
diversificată, dispunând de regiuni semi-aride, muntoase, tropicale,
subtropicale și de varietăți climatice de la cea secetoasă, ploioasă
ecuatorială, la un climat mai temperat în zonele sudice. În Brazilia
se regăsesc o serie de superlative mondiale, cum ar
fi Pantanal în Mato Grosso do Sul, una dintre cele mai mari mlaștini
ale lumii[54] și rezervație a biosferei declarată de
UNESCO[55], Insula Bananal, cea mai mare insulă fluvială a
lumii[56], Insula Marajó, cea mai mare insulă
fluviomarină[56],Anavilhanas, unul dintre ce mai mari arhipelaguri
fluviale[57] sau fluviul Amazon, cel mai mare fluviu în raport cu
debitul apei curgătoare și fluviul ce dispune de cel mai mare bazin
hidrografic. De asemena, Amazonul este și unul dintre cele mai
lungi din lume[58].
1.1. DIVERSITATE REGIONALA
Regiunea de sud-est şi de sud este cea mai
dezvoltată. Se compune din două subregiuni:
Triungiul Belo Horizonte - Rio de Janeiro - Sao
Paulo reprezintă inima economică şi politică a ţării. În cadrul său,
statul federal Minas Gerais este cel mai puternic industrializat,
fiind loc de covergenţă între nordul sărac şi susul bogat, între
litoralul suprapopulat şi interiorul Braziliei, încă neexploatat. Aici s-a
dezvoltat mult industria mecanică şi textilă. Sao Paulo este primul
oraş al Americii de Sud, populat de urmaşii europenilor şi ai celor
din Orientul Apropiat. În centura verde a metropolei s-au aşezat

mulţi japonezi. Sao Paulo a prosperat pe baza producţiei de cafea şi
deţine astăzi 4/5 din producţia industrială a Braziliei. Are, totodată,
numeroase oraşe-satelit.
Subregiunea sudică este localizată în climat temperat,
cu păduri de pin şi savane care fac trecerea spre pampa
argentiniană. Portughezii au părăsit în trecut majoritatea acestor
locuri, apoi au fost colonizate, în sec. al XIX-lea, de imigranţi
germani, urmaţi de italieni, polonezi ş.a. Domină creşterea vitelor
pentru carne, a porcilor, cultura orezului şi viţa-de-vie.
Regiunea central-vestică a cunoscut o creştere
progresivă a populaţiei şi o integrare economică după înfiinţarea
noii capitale, Brasilia.
Regiunea centrală prezintă condiţii dificile de mediu (mai
ales în Moto Grosso). În prezent, se remarcă o uşoara tendinţă de
creştere a populaţiei, regiunea fiind pusă în valoare agricol şi minier.
Regiunea amazoniană cuprinde nordul Braziliei (40%
din ţara, dar are numai 15 mil. loc.). Se caracterizează prin ploi,
căldură şi pădure. Nu se pretează pentru agricultura; există totuşi
plantaţii de cauciuc şi palmier de cocos. Drumurile sunt greu de
utilizat, iar exploatările miniere dificil de realizat.
Regiunea de nord-est prezintă o faşie litorală, fertilă
şi spre interior un climat semiarid. Aici s-au fixat primii colonişti şi sau făcut primele plantaţii de trestie de zahăr, utilizând sclavi negri.
Totodată, aici s-a introdus bumbacul şi cafeaua. Cele mai mari
suprafeţe se folosesc pentru creşterea animalelor. Această regiune
traversează o puternică criză economică.
3.3.4. ATRACTII TURISTICE

Pálacio da Alvorada
Este reşedinţa oficială a preşedintelui. Înconjurată de o
gradină de dimensiuni impresionante, cladirea este renumită pentru
coloanele de marmură albă ce au devenit simbol al Brasiliei. A fost
inaugurată în 1958.
Palatul Itamaraty
Cunoscutt şi ca “Palatul Arcurilor”, adăposteşte o mare
varietate de opere de artă şi antichităţi.

Turnul de Televiziune
Este o importantă atracţie turistică, deoarece oferă o
extraordinară perspectivă asupra oraşului de pe o platformă situată
la 75 de metri înălţime. Mulţi turişti vin aici pentru a admira apusul
soarelui. Cu o înălţime totală de 224 metri, găzduieşte de
asemenea, pe o platformă aflată la o înălţime de 25 metri, Muzeul
pietrelor preţioase. În jurul turnului, cel mai mare târg de obiecte
artizanale tradiţionale braziliene oferă turiştilor ocazia de a admira
şi cumpăra suveniruri.
Catedrala Metropolitană Brasiliană
A fost inaugurată în 1970, proiectată fiind de Oscar Niemeyer.
Se deosebeşte prin forma sa rotundă, structurată în jurul a 16
coloane curbate, ce susţin superbe vitralii, asigurând astfel si o
iluminare naturală a naosului, construit sub nivelul străzii. În jurul
bisericii turiştii pot admira sculpturile lui Alfredo Ceschiatti,
reprezentndu-i pe cei patru evanghelişti. Catedrala este pictată de
Di Cavalcanti si Athos Bulcão.
Catedrala “Dom Bosco”
Splendidă, datorită vitraliilor imense, in tonuri de albastru, ce
dau impresia unui cer plin de stele, ce işi schimba locul în funcţie de
poziţia soarelui. Candelabrul principal conţine 7400 de sticle de
Murano.
Templul “Legiao da Boa Vontade”
Templu în formă de piramidă, decorată cu spirale de granit pe
podele, iar pe tavanul templului cu un imens cristal ce restituie
energie pozitivă. Cuprinde de asemenea Camera Egipteană, o
galerie de artă, un magazin de suveniruri.
Muzeul Băncii Naţionale
Oferă o expoziţie permanentă de monede şi bancnote
braziliene şi străine. Este expusă de asemenea cea mai grea piatră
auriferă descoperită în Brazilia, cântărind 64 kg.
Casa memorială a lui Juscelino Kubitschek
Este un muzeu ce conţine picturi, documente, obiecte
personale ale fostului preşedinte, precum şi camera mortuară cu

mormântul acestuia.
Casa memorială a populaţiei indigene
Sunt expuse obiecte utilitare (ceramică, veselă) şi rituale
folosite de triburile de pe teritoriul braziliei.
Parcul Sarah Kubitschek
Are o întindere de peste 4 milioane de metri pătraţi. Deosebit
de frecventat, în special la sfârşit de săptămână. Deţine terenuri de
sport, cluburi de echitaţie, loc de joacă pentru copii, alei pentru
biciclete, alei pentru jogging.
Grădina Botanică
Grădina Botanică oferă vizitatorilor numeroase specii de plante
exotice, dar şi spaţii destinate vegetaţiei tipice din zona « cerrado »,
din centrul Braziliei. De asemenea, alei de plimbare, zone pentru
picnic.
Parcul Naţional Brazilian
Se întinde pe o suprafată de peste 30 de mii de hectare. Pe
cuprinsul lui se află izvoare de ape minerale. Are doua alei
principale: Capivara, de 1,3 km, şi Cristal Agua, de 5 km. Deseori
vizitatorii au ocazie de a întâlnii specii din fauna locală. Este deschid
pe tot parcursul anul, dar timpul cel mai potrivit pentru vizitarea
parcului este între mai şi noiembrie.
Platoul Imperial
Se află la 50 de km în afara capitalei. Pentru vizitarea parcului
se organizează tururi ghidate de-a lungul aleilor şi cascadelor.
Grădina zoologică
O întindere de 140 hectare ce găzduieşte aproximativ 1300 de
animale, mamifere, reptile, păsări, în total 253 de specii, în special
din fauna americii de sud, unele fiind specii pe cale de dispariţie. În
afară de funcţia turistică, grădina zoologică îşi propune să ofere şi
un rol educaţional-cultural, deţinând şi o mică bibliotecă.
Cimitirul vertical
Cel mai înalt cimitir de pe planetă a fost construit în oraşul

brazilian Santos. Momentan cu 14 etaje şi 14.000 de locuri de veci,
"Memorial Necropole Ecumenica" a devenit chiar o atracţie turistică
şi primeşte zi de zi vizitatori. Peste trei ani, administratorii vor
inaugura un nou sediu de 40 de etaje şi 108 metri înălţime, capabil
să găzduiască încă 25.000 de locuri de veci. Structura va fi
complexă şi va include un hotel pentru rudele care trebuie să
petreacă noaptea în apropierea celor dragi la Santos. Cimitirul pune
la dispoziţie un repertoriu de muzică clasică pentru ceremoniile
funerare, iar clienţii potenţiali aleg orice formă de înmormântare,
inclusv incinerare. Cel mai înalt cimitir de pe planetă a fost construit
în oraşul brazilian Santos. Momentan cu 14 etaje şi 14.000 de locuri
de veci, \"Memorial Necropole Ecumenica\" a devenit chiar o
atracţie turistică şi primeşte zi de zi vizitatori.
São Paulo - stat aflat în Sud-Estul Braziliei, se mărgineşte cu
Rio de Janeiro şi cu Oceanul Atlantic în est, cu statul Parana în Sud,
cu Mato Groso do Sul în Vest şi cu statul Minas Gerais în nord. Sao
Paolo are caracteristicile unei câmpii strâmte de coastă. Cele mai
mari înălţimi sunt în munţii Serra do Mar lângă coastă.
São Paulo este principalul stat industrial. O mare gamă de produse
sunt produse în oraş cat şi în împrejurimi: de la echipamente
agricole până la produse alimentare. São Paulo este de asemenea
cel mai important stat agricol; cafeaua, portocalele, bumbacul şi
fasolea sunt produsele de vârf. São Paulo este capitala financiară şi
de afaceri a Braziliei. Cu peste 15 milioane de locuitori reprezintă
cel mai mare oraş alAmericii de Sud. Unii experţi sunt de părere că
rata mare de creştere a populaţiei va face ca oraşul lor să fie al
doilea cel mai mare oraş din lume din al doilea deceniu al secolului
al XXI - lea.
Muzeul de Arte de São Paulo, prezintă o colecţie de lurcrări,
datând de la Renaştere la epoca contemporană. Vizitatorii pot să se
plimbe prin rânduri de picturi care atârnă de tavan.