ea de-a unsprezecea ursitoare tocmai si sfrsea urarea, numai ce intra valvrtej cea

de-a treisprezecea. Pasamite, venise sa se razbune pentru ca nu fusese poftita s

i ea la serbare. Si, fara ca macar sa arunce cuiva vreo privire, rosti cu un gla
s tunator:
- Cnd va mplini fata cincisprezece ani, sa se-ntepe c-un fus si sa moara!
Apoi nu mai spuse nici un cuvnt si, ntorcnd spatele la cei de fata, parasi sala tro
nului. Toti ncremenisera de spaima, dar cea de-a douasprezecea ursitoare, care nu
-i rostise nca urarea, se apropie de leagan si, fiindca nu-i sta n putinta sa ridi
ce blestemul, ci doar sa-l mai ndulceasca, glasui asa:
- Dar sa nu fie moarta, ci sa cada ntr-un somn adnc, care sa tina o suta d
e ani!
mparatul, care dorea din tot sufletul s-o fereasca pe iubita sa copila de napasta
blestemului, dadu porunca sa se puna pe foc toate fusele din mparatie.
n ast timp, fetita crestea si darurile cu care o nzestrasera ursitoarele si
aratau roadele cu prisosinta: era att de frumoasa, de cuminte, de prietenoasa si
de nteleapta, ca oricine o vedea o ndragea pe data.

Se ntmpla nsa ca tocmai n ziua n care domnita mplinea cincisprezece ani mpar
l si mparateasa sa fie dusi de-acasa si fata sa ramna singura n palat. Ca sa-i trea
ca de urt, lua la rnd ncaperile; zabovi ea prin tot felul de sali si odai si colind
a asa, dupa pofta inimii, ceasuri ntregi, pna ce ajunse si la un turn vechi. Urca
scara ngusta si ntortocheata ce ducea sus si se pomeni n dreptul unei usi micute. n
broasca era vrta o cheie ruginita si cnd o rasuci, usa sari n laturi si fetei i fu da
t sa vada ntr-o camaruta o femeie batrna, batrna, care sta si torcea cu srguinta un
fuior de in.
- Buna ziua, batrnico, spuse domnita, da

ce faci aici?

- Iaca, torc si eu! raspunse batrna, dnd din cap.

- Da ce naiba-i aia de se rasuceste asa de repede? ntreba fata si, lund fus
ul n mna, ncerca si ea sa toarca.
Dar de-abia-l atinse, ca se si mplini blestemul ursitoarei si domnita se ntepa la
un deget.
n clipa n care simti ntepatura, fata cazu pe patul care se afla acolo si se
cufunda ntr-un somn adnc. Si somnul asta cuprinse ntreg palatul: mparatul si mparate
asa, care tocmai atunci se ntorsesera acasa si intrasera n sala tronului, adormira
pe loc si o data cu ei adormi ntreaga curte. Adormira si caii n grajd, si cinii pr
in cotloanele curtii, si hulubii pe acoperis, si mustele pe pereti; ba chiar si
focul care ardea n vatra si potoli vapaia si se stinse cu totul. Friptura nceta dea mai sfri, iar bucatarul, care tocmai se pregatea sa-si apuce de chica ucenicul,
fiindca facuse o boroboata, i dadu drumul si adormi si el. Chiar si vntul si opri s
uflarea si nici o frunzulita nu se mai misca n copacii din preajma palatului.