PARTEA A TREIA OPERATII TERMICE Vil. TRANSMITEREA CALDURII A. ELEMENTE DE CALCUL 1. TRANSMITEREA CALDURII PRIN CONDUCTIE a) Fluxul termic Q este dat de legea lui Fourier: Oa a (VIL) on in care: Q estefluxul termic, (17); q — fluxul termic ‘unitar, (W/m); ‘A — aria suprafefei de transfer, (m*); at = _. gradientul de temperatura, (grdfm); én » — conductivitatea termicd, (W/m grd), Variatia temperaturii, in timp gsi spatiu, intr-un corp este reprezentati de ecuatia diferentiali a lui Fourier: gs (VII.2) ae tn care: a= este difusivitatea termict, (m"/s): cp e — c&ldura specific’, (J/kg grd) ; ° — densitatea, (kg/m®); \- operatorul La place, (grd/m’); %,y,2 — directiile de transmitere a cildurii. at In regim stationar, =0, ecuatia (VII.2) devine: v%=0. (VII.3) 155— Vapor’ sigaze de Substanfe organice — Uleiuri ———— Mopori si gaze de subst. onorganice — Solu’ qpoase organice 2) Conductivitatea termiod >. Este o constanta fizicd ce carac- terizeazi natura si starea fiecd- rei substante. In anexele III, VUI si XIX sint date valorile Matericle conductivitafii termice pentru ae diferite substante si_ materiale ioe uzuale, iar in figura VII.1 sint 0008 905 oe 15% BO - A,W/m grd Fig. VII.1. Ordinul de marime al lui } pentru diferite substante. 500 indicate ordinul de maiime al conductivitafii termice pentru diferite clase de substante. Determinarea prin calcul a conductivitatii termice. — Pentru gaze n= BC, (VIL.4) in care: este constanta ; ~ exponentul adiabatic ; — c&ldura specifica la presiune constant’, J/kg-grad; caldura specific’ la volum constant, J/kg-grad: viscozitatea dinamica, N - s/m?. Intrucit pentru ae cu un anumit numar de atomi x este o marime aproximativ constantd, rezult{ ci B are urm&toarele valori: pentru gazele biatomice B = 1,9; pentru gazele triatomice B = 1,72. Conductivitatea termic’ a amestecurilor de gaze se pcate calcula cu relatia apreximativa: ce — = ae, (VIL5) in care: si este frac efia molaré a componentului i; — conductivitatea termicd a componentului i. - Pewat lichide Se poate utiliza ecuatia aproximativa: | X eel Ee ‘i (VIL.6) in care: y, este greutatea specifica relativ’ (raportati la api); M — masa moleculara ; A — coeficient, ce depinde de gradul de asociere al lichidului: pentru lichide neasociate A = 1,52; pentru lichide asociate A= 1,29, Cind nu se dispune de date experimentale, se pot utiliza, cu rezultate mulfu- mitoare, formulele urmatoare: A = 2,1393 = 10-5 MN8G% cor? 1 = 0,000108 32928 7H? ys —____-__ ve (Mc, — 1,987)" * (VIL.7) (VIL8) 156in care: 2 este conductivitatea termic&, (cal/cm-s-grd) ; -- masa molecular, (g/mol) ; e — densitatea, (g/cm?) ; cy — caldura specific, (cal/g-grd) ; 7’ — c&ldura latent& de vaporizare, (cal/g); T — temperatura absoluta, (°K). Dependenfa de temperatura a conductivitifii termice este redat& de relatia: A = Ag(l + Ba 2), (VIL9) fn care: A» este conductivitatea termicd la ¢ = 0°C; & — constanti ce depinde de natura materialului; ~¢ — temperatura, (°C). In acest caz, pentru intervalul de temperatura ¢; — fg, se poate utiliza relatia: naa 2 c) Ecuafiile transmiterii cildurii printr-un perete plan cu fefe paralele se obfin din ecuafia (VII.1) si din integrarea ecuatiei (VII.3). Distribufia temperaturii in perete, pentru cazul in care conductivitatea termici 4 nu depinde de temperatur’, este data de: (VIL.10) t=h—~- Xe — M4 (a—b)=4— 7 At, (VIT.11) iar pentru fluxul de cilduri de ecuatia: a Q=A.4a, (VIL.12) 3 in care: ¢ este temperatura la distanta x, (°C); 3=.x,—%, — grosimea peretelui, (m); At=t;—t, — diferenta dintre temperaturile celor dou’ fefe ale peretelui, (grd). In cazul transmiterii c&ldurii printr-un perete format din mai multe straturi paralele: KAL, (VIL.13) fn care: q = £ este fluxul unitar de caldura, (W/m?); 1 a Kaz", — covficientul total de transfer de c&ldur’ prin con- 3. ductic, W/m? grd (J/m®-s-grd) (keal/mth ged) An a — grosimea stratutui i, (m); - — conductivitatea termick’ a stratului é, W/m grd (kcal/mh grd); 157e) Transmiterea caldurii prin conducfie in regim nestationar. Pentru incAl- zirea unei plici de grosime 3 = 2r solutia ecuatiei (VII.2) cap&t& forma unei serii convergente: 4 R\ at]. Rx ny at). 3nx = eee sided 3 Big (ones | cine 4 foxp| (Sf Si] se 5 + 13 exo[-9(S} Sain 2 1 ny av] Sax sexp|— 25}—]} —]sin— +...$) (VIT.18) +yex|—25(5) SF ]sn t+ (VIL.A8) in care: ¢ este temperatura la adincimea x si momentul +} t’ — temperatura fetei calde, mentinut% calda} t, — temperatura initiald a placii. Cu ajutorul diagramclor Gur ne y-L urie, valoarea temperaturii / se deter- mina in functie de urmatorii parametri adimensionali: xa 8; yoo, mates; nat, (VIL.19) Tn ut Yn in care: ¢' este temperatura mediului de incalzire (racire) 5 4, — temperatura initiala a solidului; — temperatura Ja adincimea r (masurat{ din centrul sau din planul median al corpului) si momentul 7; — raza sferei, cilindrului sau jum&tatea grosimii unei plici (inc&lzit’ pe o singur faf& si izolat’ termic pe fata opusi), (m); Bi= vn — criteriul Biot; @, — se refer la solid; « — coeficientul partial de transfer al mediului de incdlzire (racire), (W/m? gerd). Diagramele G ur ney-L urie, pentru cilindru, sfer& si placd, sint date in anexa XXXIII. Metoda diferenjelor finite. Distribufia temperaturii rezult& din utilizarea succesiva, analitic sau grafic, a relatiei generale: bet Ane + bean ee (v11.20) tn care marimea incrementilor Az si Ax rezult& din conditia: aie (vit.21) (Ax)? 2. TRANSMITEREA CALDURII PRIN CONVECTIE Cind transferul de c&ldur& intre doui fluide are loc printr-un perete (figura VIT.2), indirect, ecuatiile (VII.12) si (VIL.16) iau forma: Q=KAM, (VIT.22) 158At = J) At,este diferenta total de temperatura, (grd); rt n — numarul de straturi. in cazul utiliz&rii conductivitatii termice echivalente, pentru un perete plan neomogen, dati de relatia: (VII.14) fluxul termic este dat de relatia: fa 7 At. (VIL15) d) Fluxul de céldurd, cind transmiterea cAldurii ate loc radial, printr-un perete cilindric este dat de ecuatia: = 4 Ag At, (VII.16) in care: A = 2nr,l este aria. medie, (m*); eh 1, = —" _ raza medie logaritmica, (m); ine % r — raza exterioar a cilindrului, (m); % — raza interioar’ a cilindrului, (m); 1 — lungimea cilindrului, (m). Pentru simplificarea calculului se poate utiliza: ‘ (Te — pentru pereti nu prea grosi (% <15 ‘de rth th, = : 2 — pentru perefi subfiri (3<,) Tq = 1; SAV ty = Moe Pentru transmiterea c&ldurii printr-un cilindru format din mai multe straturi coaxiale se utilizeaz’ ecuatia: : (VILAT) 159si respectiv: Q = KA, Aty, (viT.23) in care: | tae (VIL.24) am dy Me > Transmiterea ¢Ste Coeficientul total de transfer de ciildura (W/m* cAldurii “prin conductie rd) si: si convectie, a — coeficientul partial de transfer de cAldura prin convectie de la fluidul 1 la perete, W/m? grd (Kkeal/m? hgrd) ; @, — coeficientul parfial de transfer de ciildura prin convecfie de la perete la fluidul 2, W/m%grd (kcal/m*h grd) ; 3p —--grosimea.-peretelui,,.(m) ; dy — conductivitatea termic& a peretelui, W/m grd (kcal/mhgrd) ; (2 — temperatura medie a fluidului, 1 (°C); (> — temperatura medie a fluidului 2, (°C); At, = tna — 4n,2 — diferenta de temperatura. Temperaturile fefei interioare si respectiv exterioare a peretelui se cal- culeaz’ din egalitatile: 4 . A = 9 = aullna— bya) = 72 (toa — tra) = Hallo — ta) = Kms (VIE25) » 3. CALCULUL COEFICIENTILOR PARTIAL DE TRANSFER TERMIC Pentru calculul coeficientilor partiali de transfer se aleg formulele cores- punzitoare conditiilor in care are loc transferul de cildura. Constantele fizice ale fluidelor, ca de exemplu: densitatea, cAldura spe- cific’, viscozitatea, conductivitatea termici etc., se iau din tabele, diagrame sau nomograme, sau se calculeazi, la temperatura medie. In general, tem- peratura medie se calculeaz’ cu: aif Hee8, (1126 in care: t, este temperatura fefei peretelui; t’ sit” — temperatura de intrare si de iesire a fluidului. In unele cazuri, temperatura medie se poate calcula si cu relatia: ae . (VII.27 - (vara 1603.1. Fluide fn convectie fortat® a) Curgerea fluidului in Iungul unui perete plan Pentru curgerea laminara, Re = < 100 000, se poate utiliza ecuatia: : Nu = 0,664 Re Py, (VII.28) (co. Nose. a w ~ viteza medie a fluidului, (m/s): J — lungimea plicii in sensul curgerii, (m); » — viscozitatea cinematicd, (m?/s) ; A — conductivitatea termic’, (W/m grd). Valorile constantelor fizice se vor lua la temperatura medie #,, (VII.26). Pentru curgerea turbulent’, Re > 100000, se aplicd ecuatia: Nu = 0,057 (Re + Pr) 7, (VIL29) in care simbolurile au aceeasi semnificatie ca si in cazul formulei (VIL.28). d) Curgerea fluidului prin fevi wd — Pentru curgerea laminard, Re = <2 300, rezultate bune sint obfinute cu relatia lui Hansen: ona Nu =[3,65 + oe Ea (2) ' (VII.30) 1 +.0,045 B® |\n, 7 & —viteza medie a fluidului, (m/s); G, —debitul volumetric al lichidului, (m‘/s) ; A —aria sectiunii de curgere, (m?); d —diametrul interior al tevii, (m) ; L —Tungimea fevii, (m); n — viscozitatea dinamic’ a fluidului la temperatura medie; ‘tp —viscozitatea fluidului la temperatura peretelui. Yalorile constantelor se iau la temperatura medie (VII.26). Formula este aplicabilA atit gazelor cit gi lichidelor in intervalul 10-1 < B < 104. Raportul (n/n,)°"4 in mod obignuit este practic egal cu 1, el influentind sensibil valoarea lui a numai la fluidele la care viscozitatea variazi puternic cu temperatura sau la diferente mari de temperatura intre perete gi fluid. 161— Pentru flwide in curgere in regim intermediar, 2300 < Re <7000, nu exist relatii sigure de calcul a coeficientilor parfiali de transfer, fapt ce recomanda evitarea acestui interval de curgere. Pentru orientare se poate utiliza formula: Nu = 0,008 Re®® Py'8, (VIL.31) in care constantele fizice se iau Ja temperatura medie ¢,, (VII.27). — Pentru curgerea turbulenté se pot utiliza mai multe relatii, functie de domeniul de curgere. O formula generald de corelare, pentru orice fluid, curgind prin tevi lungi, in domeniul Re > 10000, este: Nu = 0,023 Re Pr*, (VIL.32) in care exponentul » are valorile » = 0,4 pentru inealzire si m = 0,3 pentru ricire, iar constantele fizice se iau la temperatura medie f,, (VII.27). Pentru lichide, curgind in domeniul 7000 < Ke <'10°, cu conditia 1 < Pr < 500, ce tine seama si de efectele de capit a tevii, se recomanda: a a Nu = 0,024 [! [ (7) ees pao) : (VI.33) Yp in care constantele fizice se iau la temperatura medie f,, (VII.26). Pentru apa se recomandi ecuatia simplificata: 8 : a= 1545 (14+ 0,01564,) Sr (V11.34) in care: « este coeficientul partial de transfer, (W/m? grd): Z, — temperatura medic a apei, ecuatia (VII.27), (°C); w — viteza apei, (m/s); — diametrul interior al tevii, (m). Pentru flwide curgind prin tevi curbe (serpentine) se aplic&: afi). (VII.35) R, in care: a, este coeficientul partial de transfer termic pentru fteava curba; a — coeficientul partial de transfer termic pentru aceeasi teava dar dreapta ; d — diametrul fevii; R, — raza de curburi le tn cazul serpentin c) Curgerea luidului prin secfiuni necireulare Se utilizeaz4 relatiile pentru curgerea prin tevi dar se inlocuieste dia- metrul d prin diametrul echivalent definit de: 4A : fie = E> (VIL.36) 162in care: A este aria sectiunii de curgere, (m*)} P — perimetrul prin care se transmite c&ldura, (m). 4) Curgerea fluidului prin spapiul intertubular Pentru fluide curgind perpendicular pe o feav& se indic& relatia: en Nu = 1,11 CREMP (0.7857) , (v1.37) valabili pentru domeriul 10-' < Re < 10°, in care: dh Nu=xm, Re= tea under a v d este diametrul exterior al fevii, (m)} w — viteza fluidului in sectiunea liber’ din fata fevii, (m/s); T, — temperatura medie a peretelui tevii, (°K) T,, — temperatura medie a fluidului (VII.27), (°K). Constantele C si m sint functie de domeniul de curgere: 40 << Re < 4000 G 4000 10) B, agezare decalaté 0,73 0,82 0,88 0,91 B, agezare nedecalaté 0,80 0,87 0,90 0,92 94 9.96 0.98 0,99 10 Valorile constantelor fizice se iau la temperatura medie ¢,, (VII.27) iar in calculul criteriilor Nu si Re se introduce drept lungime caracteristicd diametrul exterior al fevilor, iar viteza fluidului este considerat& cea in sec- fiunea minim’ dintre fevi. 163Pentru fluidele ce curg in spatiul extratubular al schimbatoarelor de cAldur& se recomand4, cu bune rezultate, pentru calcul formula lui Donohue: eat Nu = CRe* pas +) ie (VI.40) 'b in care: Nua % Rea “4, ’ d — diametrul exterior al fevilor din fascicul, (m); ‘p — vViscozitatea fluidului la temperatura peretelui, (cP); 2” — viscozitatea fluidului la temperatura medie a fluidului (cP) ; C =fldae) —constantS ce depinde de diametrul echivalent si de constructia geometrica ; naar ac Poppe Ag, Dh at Giametrul-echivalent “al” sectitmitextratubu- sean ? D,+nd Aly: +d) lare, (m); D, — diametrai interior al mantalel, (m); nm — numi&rul de fevi; w = ©. — viteza fluidului, (m/s); at G, — debitul volumetric al fluidului (m%/s) ; Spin — sectiunea minim’ de curgere, fm), Valorile constantelor fizice se iau Ja temperatura wedie ¢,(VIT.27) a fluidului, In cazul unui fascicul de tevi fri sicane: C=1, Hy ane., nd Simin = utilizat& in intervalul 200 < Re < 20 000. n cazul schimbatoarelor de caldura cu sicane in forma de segmente de cerc, si domeniul de curgere 4 < Re < 50000, se utilizeazd: C=0,24, Sp in care S, si S, reprezint& sectiunea minima transversala si respectiv longita- dinali, si se calculeazd cu formulele (VIIT.20) si (VIIT.21). e) Curgerea lichidelor in film Pentru curgerea in film pe suprafefe verticale se pot utiliza formulele: Nu = 0,01 (Ga Pr Re), (VIL41) Coe Smin pentru curgere turbulent, Re > 2000; si Nu = 0,67 (Ga? PP Re)™, (VII.42) 164pentru curgere laminar, Re < 2000, tn care: Nu= 2 : a Re == edecnte : 7 Ga = £ — numarel wi Galileu; Pe ieee peed Ga evi lt: v= Se —viteza medie a lichidului, (m/s) ; G, — debitul volumetric al lichidului, (m/s) ; A — aria sectiunii de curgere a lichidului, (m2); hehic -% — diametrul echivalent, (m); P — perimetrul udat, (m); g — accelerafia gravitationalt, (m/s*). Valorile constantelor fizice se iau la temperatura medie t, (VII.26). n cazul curgerii pe placa: P = b, litimea placii; A = 8, in care 3 este grosimea filmului de lichid. in cazul curgerii pe interiovul tevilor: P =nd,, in care d, este diametrul interior al fevii; A= =a? — (4, — 2)". = [dt — ( — 3) In cazul curgerii pe exteriorul fevilor: P = nd,, in care d, este diametrul exterior al fevii; A= Eid + 3 a Pentru curgerea in film in interiorul tevii se poate utiliza si relatia: a, = ba, (VIL.43) fn care: a, este coeficientul partial in film ; « — coeficientul partial in feava, la curgerea plin’, (completa), pentru acelasi debit de lichid; 2 ba 43(¢ — 8) Pentru curgerea in film pe tevi se poate utiliza formula lui Kern: Nu = 0,23 (deans) Re® Py, (VIL.44) factor de multiplicare. 165in care: eerty = unde: & este pasul, distanta dintre axele a doua tevi vecine, (m); @, — diametrul exterior al tevii, (m). Valorile constantelor fizice se iau la temperatura medie #,, (VII.27). J) Lichide in recipiente cu agitator Se utilizeaza relatia: ox =C raprn( 2) ; (VIL45) 1" in care: Nu = 22; ry ele 7 C ~ constant&, pentru manta C = 0,36, iar in cazul serpentine- lor C = 0,87; m — exponent, cu valoiile m= 0,66 pentru manta si m = 0,62 pentru serpentine ; D_ —~ diametrul interior al recipientului, (m); nm — turafia agitatorului, (rot/s) ; @ — diametrul cercului descris de paletele agitatorului, (m); % — viscozitatea lichidului la temperatura din recipient, (cP); tip — viscozitatea lichidului la temperatura peretelui, (cP). Valorile constantelor tizice se iau la temperatura medie ¢,, (VII.27). 2) Curgerea gazelor prin straturi granulare fixe. Se recomanda utilizarea relatiei propuse de Leva: 0,813 Nu= Re, (VI.46) 6 exp( | in care: Nu =; Re eae v a — coeficientul mediu de transfer de caldura fluid-perete (W/m? gerd) ; d, — diametrul particulelor sferice ale stratului granular, (m); ad — diametrul interior al tubului, (m); w= ie — viteza fictiva a gazului, (m*/s); G, — debitul volumetric ai gazului, (m*/s). Valorile constantelor fizice se iau la temperatura medie a gazului ¢,, (VII.27) 166