Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N.

Iftimiu - Suceava CUPRINSUL SFINTEI SCRIPTURI

CUPRINSUL SFINTEI SCRIPTURI ISAIA –APOCALIPSA.......................................38 N.T. - P.826.............................................................................................................76 PSALMII 76 PSALMUL 1 Al lui David. Nescris deasupra la evrei...................................................................................................................76 PSALMUL 2 Al lui David. Nescris deasupra la evrei ...................................................................................................................76 PSALMUL 3 Al lui David. Când a fugit din faţa lui Avesalom, fiul său..................................................................................77 PSALMUL 4 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru instrumente cu coarde...........................................................77 PSALMUL 5 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente de suflat............................................................77 PSALMUL 6 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde..........................................................77 PSALMUL 7 Al lui David. Care l-a cântat Domnului, pentru cuvintele lui Husi, fiul lui Iemeni.....................................78 PSALMUL 8 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, epntru ghitith.......................................................................................78 PSALMUL 9 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru cele ascunse ale fiului............................................................78 PSALMUL 10 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................79 PSALMUL 11 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu opt coarde. ..................................................80 PSALMUL 12 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................80 PSALMUL 13 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................80 PSALMUL 14 Al lui David. ..................................................................................................................................................................80 PSALMUL 15 Al lui David. ..................................................................................................................................................................81 PSALMUL 16 O rugăciune a lui David. ............................................................................................................................................81 PSALMUL 17 O cântare a lui David. Mai marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, sluga Domnului, care a grăit Domnului cuvintele cântării acesteia, în ziua în care l-a izbăvit pe el Domnul din mâna vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul. Şi a zis:......................................................................................................................................81

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 18 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................83 PSALMUL 19 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................83 PSALMUL 20 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................83 PSALMUL 21 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru sprijinul cel de dimineaţă....................................................84 PSALMUL 22 Al lui David. ..................................................................................................................................................................84 PSALMUL 23 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................84 PSALMUL 24 Al lui David. ..................................................................................................................................................................85 PSALMUL 25 Al lui David. ..................................................................................................................................................................85 PSALMUL 26 Al lui David. Mai înainte de ungere.........................................................................................................................85 PSALMUL 27 Al lui David. ..................................................................................................................................................................86 PSALMUL 28 Al lui David. La scoaterea Cortului.........................................................................................................................86 PSALMUL 29 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru sfinţirea casei...........................................................................87 PSALMUL 30 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru unire...........................................................................................87 PSALMUL 31 Al lui David. Pentru pricepere..................................................................................................................................88 PSALMUL 32 Al lui David, nedescris deasupra la Evrei...............................................................................................................88 PSALMUL 33 Al lui David, când şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Abimelec şi I-a dat drumul şi s-a dus. .....................88 PSALMUL 34 Al lui David. ..................................................................................................................................................................89 PSALMUL 35 Al lui David, robul Domnului; mai marelui cântăreţilor.....................................................................................89 PSALMUL 36 Al lui David. ..................................................................................................................................................................90 PSALMUL 37 Al lui David; pentru pomenirea sâmbetei................................................................................................................91 PSALMUL 38 Întru sfârşit, lui Iditum, o cântare a lui David. ...................................................................................................91

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 39 Întru sfârşit, un psalm a lui David...........................................................................................................................91 PSALMUL 40 Întru sfârşit, un psalm a lui David...........................................................................................................................92 PSALMUL 41 Un psalm al lui David, spre înţelepţire fiilor lui Core. ......................................................................................92 PSALMUL 42 Un psalm al lui David, nedescris deasupra la evrei. ...........................................................................................93 PSALMUL 43 Întru sfârşit, fiilor lui Core, spre înţelepţire. .......................................................................................................93 PSALMUL 44 Un psalm al lui David, pentru cei ce se vor schimba. Fiilor lui Core, spre înţelepţire, cântare pentru cel iubit...................................................................................................................................................................................94 PSALMUL 45 Un psalm al lui David, fiilor lui Core, pentru cele ascunse. .............................................................................94 PSALMUL 46 Mai marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core. ..................................................................................94 PSALMUL 47 O cântare de psalm, pentru fiii lui Core, pentru a doua zi a sâmbetei.. ........................................................95 PSALMUL 48 Mai marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core. ..................................................................................95 PSALMUL 49 Un psalm al lui Asaf. ...................................................................................................................................................96 PSALMUL 50 Mai marelui cântăreţilor; un psalm, al lui David, când a venit profetul Natan, ca să-l mustre pentru femeia lui Urie. .............................................................................................................................................................96 PSALMUL 51 Mai marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, când a venit Doig Idumeul şi a vestit lui Saul şi i-a zis: Venit-a David în casa lui Abimelec. ........................................................................................................................97 PSALMUL 52 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru maelet, un instrument muzical; un psalm al priceperii .......................................................................................................................................................................97 PSALMUL 53 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde; un psalm al priceperii. Când a venit zefeii şi au zis lui Saul: Iată, oare, nu s-a ascuns David la noi ? .............................................97 PSALMUL 54 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde; un psalm al priceperii. ...........................................................................................................................................................................................97 PSALMUL 55 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru poporul ce se depărtase de la cele sfinte. Când l-au prins pe el cei de alt neam în Gat......................................................................................................................98 PSALMUL 56 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici! Când a fugit de la faţa lui Saul în peşteră. ............................................................................................................................................................................................98

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 57 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici!..........................................................................99 PSALMUL 58 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Când a trimis Saul şi a păzit casa lui, ca să-l omoare pe el...................................................................................................................................................................................99 PSALMUL 59 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei e se vor schimba, spre învăţătură. Când a ars Mesopotamia Siriei şi Sova Siriei şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în Valea Sării, douăsprezece mii......................................................................................................................................................................................99 PSALMUL 60 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde. ....................................100 PSALMUL 61 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru Iditum....................................................................100 PSALMUL 62 Un psalm al lui David; când a fost în pustiul Iudeii...........................................................................................100 PSALMUL 63 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. ..............................................................................................101 PSALMUL 64 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Cântarea lui Ieremia şi a lui Iezechiel din timpul şederii în pământ strein, când avea să iasă din Babilon....................................................................................101 PSALMUL 65 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. O cântare a învierii. .......................................................101 PSALMUL 66 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde.......................................102 PSALMUL 67 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.................................................................................................102 PSALMUL 68 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor schimba..........................................103 PSALMUL 69 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Spre aducere aminte. Ca să mă mântuiască Domnul. ..........................................................................................................................................................................................104 PSALMUL 70 Un psalm al lui David; fiilor lui Ionadav şi celor ce s-au robit mai întâi......................................................104 PSALMUL 71 Al lui David. Despre Solomon.................................................................................................................................105 PSALMUL 72 Un psalm al lui Asaf. ................................................................................................................................................105 PSALMUL 73 Un psalm al lui Asaf. Al priceperii..........................................................................................................................106 PSALMUL 74 Un psalm al lui Asaf.; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici!..........................................................................106 PSALMUL 75 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumentele cu coarde. Cântare către asirieni. ..........................................................................................................................................................................................107

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 76 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru Iditum.......................................................................107 PSALMUL 77 Un psalm al lui Asaf. Al înţelegerii.........................................................................................................................108 PSALMUL 78 Un psalm al lui Asaf. ..................................................................................................................................................109 PSALMUL 79 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor aschimba. Psalm pentru asirieni.109 PSALMUL 80 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru ghitith.......................................................................110 PSALMUL 81 Un psalm al lui Asaf....................................................................................................................................................110 PSALMUL 82 Un psalm al lui Asaf....................................................................................................................................................110 PSALMUL 83 Mai marelui cântăreţilor; pentru ghitith, fiilor lui Core..................................................................................111 PSALMUL 84 Mai marelui cântăreţilor; fiilor lui Core. ...........................................................................................................111 PSALMUL 85 Un psalm al lui David; o rugăciune. ......................................................................................................................111 PSALMUL 86 O cântare fiilor lui Core. .........................................................................................................................................112 PSALMUL 87 Un psalm fiilor lui Core; mai marelui cântăreţilor, pentru maelet. Ca să răspundă; spre pricepere, lui Etam Ezrahitul.............................................................................................................................................................112 PSALMUL 88 Un psalm spre priceperea lui Etam Ezrahitul ....................................................................................................112 PSALMUL 89 Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu. ........................................................................................................114 PSALMUL 90 Un psalm al lui David; o cântare de laudă...........................................................................................................114 PSALMUL 91 Un psalm pentru ziua sâmbetei. Alcătuit pe vremea lui Iezechia. .................................................................114 PSALMUL 92 O cântare de laudă a lui David. Pentru ziua dinaintea sâmbetei, când s-a locuit pământul. .................115 PSALMUL 93 Un psal al lui David . Pentru ziua a patra a sâmbetei........................................................................................115 PSALMUL 94 O cântare de laudă a lui David. .............................................................................................................................115 PSALMUL 95 O cântare a lui David, când s-a zidit casa, după robie. La Evrei fără titlu. ...............................................116

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 96 Un psalm al lui David, când s-a întărit domnia lui. ..........................................................................................116 PSALMUL 97 Un psalm al lui David.................................................................................................................................................116 PSALMUL 98 Un psalm al lui David.................................................................................................................................................117 PSALMUL 99 Un psalm al lui David; spre laudă...........................................................................................................................117 PSALMUL 100 Un psalm al lui David. ..............................................................................................................................................117 PSALMUL 101 Rugăciunea unui sărac mâhnit, care-şi îndreaptă înaintea Domnului ruga sa. .........................................117 PSALMUL 102 Un psal al lui David. .................................................................................................................................................118 PSALMUL 103 Un psalm al lui David. ...............................................................................................................................................118 PSALMUL 104 Aliluia. ..........................................................................................................................................................................119 PSALMUL 105 Aliluia. .........................................................................................................................................................................120 PSALMUL 106 Aliluia. .........................................................................................................................................................................121 PSALMUL 107 Un psalm al lui David. ...............................................................................................................................................122 PSALMUL 108 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. ...............................................................................................122 PSALMUL 109 Un psalm al lui David. ...............................................................................................................................................123 PSALMUL 110 Aliluia. Scris pe vremea lui Neemia. .....................................................................................................................123 PSALMUL 111 Aliluia. Scris pe vremea lui Neemia. .....................................................................................................................123 PSALMUL 112 Aliluia. .........................................................................................................................................................................124 PSALMUL 113 Aliluia. .........................................................................................................................................................................124 PSALMUL 114 Aliluia. .........................................................................................................................................................................124 PSALMUL 115 Aliluia. .........................................................................................................................................................................125 PSALMUL 116 Aliluia. .........................................................................................................................................................................125

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 117 Aliluia. .........................................................................................................................................................................125 PSALMUL 118 Aliluia. .........................................................................................................................................................................125 PSALMUL 119 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................128 PSALMUL 120 O cântare a treptelor ................................................................................................................................................129 PSALMUL 121 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................129 PSALMUL 122 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................129 PSALMUL 123 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................129 PSALMUL 124 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................129 PSALMUL 125 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................130 PSALMUL 126 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................130 PSALMUL 127 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................130 PSALMUL 128 O cântare a treptelor ................................................................................................................................................130 PSALMUL 129 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................130 PSALMUL 130 Un psalm al lui David. O cântare a treptelor. ....................................................................................................131 PSALMUL 131 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................131 PSALMUL 132 Un psalm al lui David. O cântare a treptelor. ....................................................................................................131 PSALMUL 133 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................131 PSALMUL 134 Aliluia. .........................................................................................................................................................................131 PSALMUL 135 Aliluia. .........................................................................................................................................................................132 PSALMUL 136 Un psalm al lui David. Aliluia. ...............................................................................................................................132 PSALMUL 137 Un psalm al lui David. ...............................................................................................................................................133

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 138 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.................................................................................................133 PSALMUL 139 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.................................................................................................133 PSALMUL 140 Un psalm al lui David.................................................................................................................................................134 PSALMUL 141 Un psalm al lui David: al priceperii; când era el în peşteră. O rugăciune....................................................134 PSALMUL 142 Un psalm al lui David: al priceperii; când îl prigonea pe el fiul lui...............................................................134 PSALMUL 143 Un psalm al lui David împotriva lui Goliat...........................................................................................................135 PSALMUL 144 Un psalm de laudă al lui David................................................................................................................................135 PSALMUL 145 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.................................................................................................136 PSALMUL 146 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.................................................................................................136 PSALMUL 147 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.................................................................................................136 PSALMUL 148 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.................................................................................................136 PSALMUL 149 Aliluia. .........................................................................................................................................................................137 PSALMUL 150 Aliluia. .........................................................................................................................................................................137 PSALMUL NECANONIC 151..................................................................................................................................137 Acest psalm este scris deosebi de David şi în afară de numărul psalmilor, când s-a bătut cu Goliat.. 137 PILDELE LUI SOLOMON........................................................................................137 CAP. 1 Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea........................................................................................137 CAP. 2 Învăţătura înţelepciunii...............................................................................................................................138 CAP. 3 Îndemnare la fapte bune. Lauda înţelepciunii.......................................................................................139 CAP. 4 Înlăturarea prilejului spre păcat...............................................................................................................139 CAP. 5 Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăţie...................................................................................140 CAP. 6 Îndemn la muncă cinstită şi la viaţă curată............................................................................................140 CAP. 7 Ferirea de desfrânare...................................................................................................................................141 CAP. 8 Despre adevărata înţelepciune...................................................................................................................142 CAP. 9 Chemarea prietenească a înţelepciunii....................................................................................................143

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 10 Dreptatea.......................................................................................................................................................143 CAP. 11 Folosul şi piedicile în calea dreptăţii......................................................................................................144 CAP. 12 Sfaturi folositoare pentru viaţă...............................................................................................................145 CAP. 13 Dintre sfaturi................................................................................................................................................145 CAP. 14 Lauda iscusinţei în viaţă............................................................................................................................146 CAP. 15 Roadele iscusinţei. Mijloace împotriva păcatelor...............................................................................147 CAP. 16 Îndemnuri pentru smerenie, dreptate şi înfrânare.............................................................................148 CAP. 17 Cearta şi vrajba...........................................................................................................................................148 CAP. 18 Prietenia şi înfrânarea limbii...................................................................................................................149 CAP. 19 Săracii cinstiţi şi fiii binecrescuţi............................................................................................................150 CAP. 20 Alte sfaturi pentru viaţă............................................................................................................................151 CAP. 21 Providenţa lui Dumnezeu..........................................................................................................................151 CAP. 22 Diferite sfaturi.............................................................................................................................................152 CAP. 23 Bunăcuviinţa şi cumpătarea.....................................................................................................................153 CAP. 24 Îndemn la izbăvirea celor în primejdie de moarte. Ferire de uşurătatea minţii.........................154 CAP. 25 Cuviinţa în adunări. Măsura în vorbă şi cumpătarea la mâncare..................................................154 CAP. 26 Sfaturi împotriva leneviei şi a vicleniei................................................................................................155 CAP. 27 Nenorocirile mâniei şi bucuriile adevăratei prietenii.........................................................................156 CAP. 28 Iubirea de lege şi adevărata bogăţie.......................................................................................................156 CAP. 29 Roadele judecăţii sănătoase......................................................................................................................157 CAP. 30 Cugetări despre rostul vieţii.....................................................................................................................158 CAP. 31 Comoară de mare preţ este femeia virtuoasă şi harnică....................................................................159 ECCLESIASTUL.......................................................................................................160 CAP. 1 Nestatornicia lucrurilor pământeşti. ....................................................................................................................160 CAP. 2 Zădărnicia plăcerilor lumeşti. ................................................................................................................................160 CAP. 3 Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de animal. ..............................................................................161 CAP. 4 Zădărnicia avuţiei. ....................................................................................................................................................162 CAP. 5 Folosul avuţiei. ...........................................................................................................................................................162

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 6 Deşertăciunea iubirii de avuţie. .............................................................................................................................163 CAP. 7 Folosul înţelepciunii. Femeia rea este amărăciunea sufletului. .....................................................................163 CAP. 8 Nestatornicia vieţii. ...................................................................................................................................................164 CAP. 9 Cei buni şi cei răi au aceeaşi soartă. Înţelepţii dispreţuiţi. ............................................................................165 CAP. 10 Urmările nedreptăţii omeneşti şi ale trândăviei. ...............................................................................................166 CAP. 11 Aducere-aminte de moarte şi de judecată. ..........................................................................................................166 CAP. 12 Vârsta bătrâneţii şi sfârşitul vieţii. .......................................................................................................................166 CÂNTAREA CÂNTĂRILOR.......................................................................................167 CAP. 1 Iubirea între mire şi mireasă. .................................................................................................................................167 CAP. 2 Mirele laudă frumuseţea miresei. ..........................................................................................................................167 CAP. 3 Mireasa arată iubirea sa către mire. ....................................................................................................................168 CAP. 4 Frumuseţea miresei. .................................................................................................................................................168 CAP. 5 Frumuseţea mirelui ...................................................................................................................................................169 CAP. 6 Iarăşi se laudă frumuseţea miresei. ......................................................................................................................169 CAP. 7 Frumuseţea Sulamitei. .............................................................................................................................................170 CAP. 8 Dragostea cea desăvârşită .......................................................................................................................................170 ISAIA 172

CAP. 1 Proorocia lui Isaia despre adevăratele jertfe. ....................................................................................................172 CAP. 2 Proorocie despre Iuda şi Ierusalim . .....................................................................................................................173 CAP. 3 Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte. .......................................................................................................173

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 4 Bune prevestiri. .........................................................................................................................................................174 CAP. 5 Via neroditoare. .........................................................................................................................................................174 CAP. 6 Slava Domnului. ........................................................................................................................................................175 CAP. 7 Soarta lui Iuda şi Efraim. Naşterea lui Emanuel din Fecioara. .....................................................................176 CAP. 8 Surparea împărăţiei Siriei şi a lui Israel. Vremea lui Mesia. .........................................................................177 CAP. 9 Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia. ............................................................................................................177 CAP. 10 Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor. ...........................................................................................................178 CAP. 11 Puterea lui Mesia. .....................................................................................................................................................179 CAP. 12 Cântare de mulţumire. .............................................................................................................................................180 CAP. 13 Vedenia lui Isaia ........................................................................................................................................................180 CAP. 14 Proorocie împotriva Babilonului. ..........................................................................................................................181 CAP. 15 Proorocie împotriva lui Moab. ...............................................................................................................................182 CAP. 16 Rele prevestiri pentru Moab. .................................................................................................................................182 CAP. 17 Proorocie pentru Damasc ........................................................................................................................................182 CAP. 18 Pustiirea pământului. ...............................................................................................................................................183 CAP. 19 Proorocie pentru Egipt. ...........................................................................................................................................183

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 20 Egiptenii şi Etiopienii vor fi robiţi. .......................................................................................................................184 CAP. 21 Proorocie pentru pustiirea malurilor mării. .......................................................................................................184 CAP. 22 Proorocie pentru Ierusalim . ..................................................................................................................................185 CAP. 23 Proorocie pentru Tir. ................................................................................................................................................186 CAP. 24 Pustiirea lui Iuda .......................................................................................................................................................186 CAP. 25 Cântare de mulţumire. .............................................................................................................................................187 CAP. 26 Cântarea celor răscumpăraţi. ................................................................................................................................187 CAP. 27 Înainte-vestire pentru aşezarea poporului lui Dumnezeu. ..............................................................................188 CAP. 28 Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri. ..........................................................189 CAP. 29 Proorocie împotriva Ierusalimului . .....................................................................................................................190 CAP. 30 Ameninţări asupra lui Iuda. ...................................................................................................................................191 CAP. 31 Dumnezeu va izbăvi pe Israel. ...............................................................................................................................192 CAP. 32 Făgăduinţă pentru timpuri fericite. .....................................................................................................................192 CAP. 33 Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu. ...................................................................................................193 CAP. 34 Proorocie împotriva lui Edom. ...............................................................................................................................194 CAP. 35 Profeţie despre starea de fericire. .........................................................................................................................194

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 36 Năvălirea lui Sanherib în Iuda. Ameninţările lui Rabşache. ..........................................................................195 CAP. 37 Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului . ..........................................................................................196 CAP. 38 Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui. ...........................................................................197 CAP. 39 Iezechia arată vistieriile sale solilor din Babilon. Pedeapsa lui. ...................................................................198 CAP. 40 Proorocie despre Înainte-mergătorul. ..................................................................................................................198 CAP. 41 Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea slujirii la idoli. ..................................................................................199 CAP. 42 Proorocie despre Mesia. ...........................................................................................................................................200 CAP. 43 Anunţarea unei noi împărăţii. Pedeapsa neascultării. .....................................................................................201 CAP. 44 Deosebirea între adevăratul Dumnezeu şi idoli. Împlinirea prezicerilor. .....................................................202 CAP. 45 Profeţia despre Cirus. Mântuirea de la Dumnezeu vestită poporului Său. .................................................203 CAP. 46 Babilonul cade; Israel izbăvit de Domnul. ..........................................................................................................203 CAP. 47 Proorocie pentru căderea Babilonului. ................................................................................................................204 CAP. 48 Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Israel. ..............................................................................................205 CAP. 49 Slujitorul Domnului este Lumina neamurilor. ...................................................................................................205 CAP. 50 Mesia biruitor. ...........................................................................................................................................................206 CAP. 51 Făgăduinţele pentru cei credincioşi. .....................................................................................................................207

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 52 Făgăduinţe de izbăvire şi de întemeierea Ierusalimului . ................................................................................208 CAP. 53 Patimile, moartea şi preaslăvirea lui Mesia. .......................................................................................................208 CAP. 54 Slava noului Ierusalim . ...........................................................................................................................................209 CAP. 55 Sfătuire pentru primirea mântuirii. .....................................................................................................................209 CAP. 56 Toate popoarele vor fi chemate la mântuire. ......................................................................................................210 CAP. 57 Mustrarea necredinţei lui Israel. ...........................................................................................................................210 CAP. 58 Postul cel adevărat. ...................................................................................................................................................211 CAP. 59 Nelegiuirile lui Israel. Făgăduinţa Mântuitorului. ...........................................................................................212 CAP. 60 Slava poporului lui Dumnezeu ...............................................................................................................................212 CAP. 61 Vestirea mântuirii prin Mesia ................................................................................................................................213 CAP. 62 Venirea mântuirii. .....................................................................................................................................................214 CAP. 63 Ziua izbânzii. ..............................................................................................................................................................214 CAP. 64 Rugăciunea poporului. .............................................................................................................................................215 CAP. 65 Răsplătirile Domnului. .............................................................................................................................................215 CAP. 66 Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia Domnului. ...................................................................................216 IEREMIA 217

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 1 Chemarea proorocului. ............................................................................................................................................217 CAP. 2 Mustrări poporului Israel. ......................................................................................................................................218 CAP. 3 Mustrări şi îndemnuri la pocăinţă. .......................................................................................................................219 CAP. 4 Sfătuiri şi ameninţări. ..............................................................................................................................................220 CAP. 5 Fărădelegile Ierusalimului au trecut peste măsură. ........................................................................................221 CAP. 6 Vestirea năvălirii unui neam străin. .....................................................................................................................222 CAP. 7 Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu. ..........................................................................223 CAP. 8 Orbirea poporului şi pedeapsa lui. .......................................................................................................................224 CAP. 9 Plângerea proorocului. Ameninţări de la Dumnezeu. ......................................................................................225 CAP. 10 Deşertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului . ...............................................................................................226 CAP. 11 Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat viclean împotriva proorocului. .........................................................227 CAP. 12 Fericirea amăgitoare a celor răi. ...........................................................................................................................228 CAP. 13 Prevestirea robiei Evreilor închipuită prin brâul de in şi foalele sparte. ..................................................228 CAP. 14 Pedeapsa cu secetă şi foamete. Rugăciunea proorocului. ................................................................................229 CAP. 15 Răspunsul Domnului. Plângerea proorocului. ...................................................................................................230 CAP. 16 O nouă prevestire despre judecăţile lui Dumnezeu. Robia şi izbăvirea poporului. .................................231

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 17 Pedeapsa celor răzvrătiţi. Cinstirea zilei a şaptea. ..........................................................................................232 CAP. 18 Vasul olarului şi neascultarea poporului. ...........................................................................................................233 CAP. 19 Prevestirea dărâmării Ierusalimului . .................................................................................................................233 CAP. 20 Ieremia în temniţă. Plângerea lui. ......................................................................................................................234 CAP. 21 Sedechia cere sfat lui Ieremia , care vesteşte robia Ierusalimului . .............................................................235 CAP. 22 Prezicere împotriva împărăţiei lui Iuda. ............................................................................................................235 CAP. 23 Pedeapsă asupra păstorilor necredincioşi şi a profeţilor mincinoşi. ...........................................................236 CAP. 24 Cele două coşuri cu smochine şi soarta viitoare a poporului. .......................................................................238 CAP. 25 Robia Babilonului şi pedeapsa tuturor neamurilor. ........................................................................................238 CAP. 26 Proorocie despre surparea Ierusalimului şi a templului Domnului. Ieremia în primejdie de moarte. ..........................................................................................................................................................................................239 CAP. 27 Sfatul lui Ieremia de a se supune împăratului Babilonului. .........................................................................240 CAP. 28 Ieremia şi Anania, proorocul cel mincinos. ......................................................................................................241 CAP. 29 Scrisoarea lui Ieremia către cei din robie. ........................................................................................................242 CAP. 30 Dumnezeu făgăduieşte Iudeilor, prin gura profetului, întoarcerea din robie. ..........................................243 CAP. 31 Proorocie privitoare la Mesia. ..............................................................................................................................244

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 32 Ţarina cumpărată de Ieremia . .............................................................................................................................245 CAP. 33 Proorocie despre luarea Ierusalimului . .............................................................................................................247 CAP. 34 Proorocie despre robia Babilonului. ....................................................................................................................248 CAP. 35 Cei din casa Recabiţilor nu voiesc să bea vin. ...................................................................................................249 CAP. 36 Cartea lui Ieremia , arsă în foc de Ioiachim. .....................................................................................................250 CAP. 37 Sedechia închide pe Ieremia în temniţă. ...........................................................................................................251 CAP. 38 Ieremia aruncat şi scos din groapă. .....................................................................................................................252 CAP. 39 Cucerirea Ierusalimului

........................................................................................................................................253

CAP. 40 Ieremia lăsat slobod. ..............................................................................................................................................253 CAP. 41 Uciderea lui Godolia. ...............................................................................................................................................254 CAP. 42 Ieremia se roagă lui Dumnezeu. ..........................................................................................................................255 CAP. 43 Evreii împotriva lui Ieremia . ...............................................................................................................................256 CAP. 44 Ieremia mustră pe Evreii din Egipt. ...................................................................................................................256 CAP. 45 Ieremia mustră pe Baruh. ......................................................................................................................................257 CAP. 46 .Proorocie împotriva Egiptului. ............................................................................................................................258 CAP. 47 Proorocie pentru pieirea celor de alt neam. ......................................................................................................259

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 48 Proorocie împotriva Moabului. ............................................................................................................................259 CAP. 49 Altă proorocie pentru cei de alt neam. ...............................................................................................................260 CAP. 50 Proorocie pentru întoarcerea din robia Babilonului. ......................................................................................262 CAP. 51 Proorocie pentru pieirea Babilonului. ................................................................................................................263 CAP. 52 Pustiirea Ierusalimului . Evreii duşi robi în Babilon. .....................................................................................265 PLÂNGERILE LUI IEREMIA ..................................................................................267 CAP. 1 Nenorocire asupra Ierusalimului . ........................................................................................................................267 CAP. 2 Ruina Ierusalimului . ...............................................................................................................................................268 CAP. 3 Tânguire şi nădejde. .................................................................................................................................................269 CAP. 4 Ultimele nenorociri ale cetăţii. ...............................................................................................................................270 CAP. 5 Rugăciunea profetului Ieremia . ............................................................................................................................271 IEZECHIEL.............................................................................................................272 CAP. 1 Vedeniile proorocului Iezechiel. .............................................................................................................................272 CAP. 2 Vedenia cărţii. ............................................................................................................................................................273 CAP. 3 Vedenia proorocului. ................................................................................................................................................273 CAP. 4 Prevestirea foametei în cetatea Ierusalimului . .................................................................................................274

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 5 Pedeapsa poporului. .................................................................................................................................................275 CAP. 6 Proorocie împotriva lui Iuda. .................................................................................................................................275 CAP. 7 Urmarea proorociei. .................................................................................................................................................276 CAP. 8 Iezechiel răpit cu duhul din Caldeea în Ierusalim . ..........................................................................................277 CAP. 9 Pierderea nelegiuiţilor şi cruţarea celor însemnaţi. ..........................................................................................278 CAP. 10 Vedenia focului şi a heruvimilor. ...........................................................................................................................278 CAP. 11 Vedenia căldării .........................................................................................................................................................279 CAP. 12 Robia Ierusalimului . ................................................................................................................................................280 CAP. 13 Proorocii cei mincinoşi .............................................................................................................................................281 CAP. 14 Pedeapsa profeţilor mincinoşi. ...............................................................................................................................281 CAP. 15 Ierusalimul comparat cu lemnul viţei. .................................................................................................................282 CAP. 16 Darurile lui Dumnezeu asupra Ierusalimului . Patima desfrânării. .............................................................283 CAP. 17 Pilda vulturului şi a cedrului. ................................................................................................................................285 CAP. 18 Îndemn la pocăinţă. ..................................................................................................................................................286 CAP. 19 Pilda leoaicei şi a viei. ..............................................................................................................................................287 CAP. 20 Mustrări poporului lui Israel. ................................................................................................................................288

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 21 Proorocie despre luarea Ierusalimului . ..............................................................................................................289 CAP. 22 Nelegiuirea, fărădelegea şi păcatul atrag mânia lui Dumnezeu. ....................................................................291 CAP. 23 Pilda a două femei desfrânate şi pedepsirea lor. ...............................................................................................292 CAP. 24 Pilda cu fierberea căldării. .....................................................................................................................................293 CAP. 25 Proorocii împotriva celor de alt neam. ................................................................................................................294 CAP. 26 Proorocie pentru pustiirea Tirului. .......................................................................................................................295 CAP. 27 Neguţătoria Tirului şi căderea lui. ........................................................................................................................295 CAP. 28 Proorocie împotriva Tirului şi a Sidonului. ........................................................................................................297 CAP. 29 Proorocie împotriva Egiptului. ..............................................................................................................................297 CAP. 30 Prăpăd asupra multor cetăţi. .................................................................................................................................298 CAP. 31 Proorocie pentru pieirea Egiptului. ......................................................................................................................299 CAP. 32 Plângere asupra Egiptului. .....................................................................................................................................300 CAP. 33 Dregătoria proorocilor. ............................................................................................................................................301 CAP. 34 Păstorii necredincioşi şi făgăduinţa păstorului bun. ........................................................................................302 CAP. 35 Proorocie împotriva Edomului. .............................................................................................................................303 CAP. 36 Făgăduinţa mântuirii lui Israel. ............................................................................................................................304

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 37 Vedenia oaselor uscate. Alcătuirea din nou a trupului şi învierea morţilor. ..............................................305 CAP. 38 Proorocie împotriva lui Gog şi Magog. ................................................................................................................306 CAP. 39 Urmarea proorociei contra lui Gog şi Magog. ..................................................................................................307 CAP. 40 Vedenia zidirii templului. .......................................................................................................................................308 CAP. 41 Rânduiala zidirii templului ....................................................................................................................................311 CAP. 42 Împrejurimile templului .........................................................................................................................................312 CAP. 43 Vedenia slavei lui Dumnezeu. ................................................................................................................................312 CAP. 44 Portul şi cumpătarea preoţilor. .............................................................................................................................313 CAP. 45 Obligaţii rituale pentru rege şi popor. ................................................................................................................315 CAP. 46 Ritualul cerut regelui. .............................................................................................................................................316 CAP. 47 Poziţia templului şi împrejurimile. ......................................................................................................................317 CAP. 48 Împărţirea pământului celui sfânt la cele douăsprezece seminţii. ...............................................................317 DANIEL 319

CAP. 1 Tinerii evrei, aleşi de Nabucodonosor, respectă legea dată strămoşilor. .....................................................319 CAP. 2 Visul regelui tâlcuit de Daniel. ...............................................................................................................................320 CAP. 3 Chipul cel de aur şi cei trei tineri în cuptorul de foc. ......................................................................................321

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 4 Al doilea vis şi tâlcuirea lui. ...................................................................................................................................323 CAP. 5 Ospăţul lui Belşaţar (Baltazar), scrierea minunată şi tâlcuirea ei. ...............................................................324 CAP. 6 Daniel în groapa cu lei. ............................................................................................................................................325 CAP. 7 Vedenia lui Daniel, în care se arată cele patru fiare. ........................................................................................326 CAP. 8 Vedenia berbecului şi a ţapului. ............................................................................................................................327 CAP. 9 Rugăciunea lui Daniel şi proorocia celor şaptezeci de săptămâni de ani. ...................................................328 CAP. 10 Continuarea vedeniilor. ...........................................................................................................................................330 CAP. 11 Proorocie despre regii Persiei, Egiptului şi Siriei. ............................................................................................330 CAP. 12 Vedenie despre învierea morţilor şi despre Antihrist. ......................................................................................332 OSEA 333

CAP. 1 Proorocie despre fărădelegea poporului Israel. .................................................................................................333 CAP. 2 Pedepsirea fărădelegii lui Israel. Dumnezeu făgăduieşte întoarcerea. ........................................................333 CAP. 3 Despre necredinţa poporului şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. ...........................................................334 CAP. 4 Dumnezeu mustră necredinţa Israeliţilor. ..........................................................................................................334 CAP. 5 Fărădelegea lui Israel şi a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor. .........................................................................335 CAP. 6 Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă spre pocăinţă. .............................................................................................335

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 7 Tânguirea asupra lui Israel şi vestirea dreptelor pedepse. .............................................................................336 CAP. 8 Cei fără de Dumnezeu şi cei necredincioşi se vor stinge. ................................................................................336 CAP. 9 Păcatelor grele le urmează pedepse grele. ...........................................................................................................337 CAP. 10 Mustrarea Israeliţilor pentru răutăţile lor. ........................................................................................................337 CAP. 11 Slava milei dumnezeieşti primită de nemulţumitorii Israeliţi. ......................................................................338 CAP. 12 Necredinţa lui Efraim şi judecata lui Dumnezeu împotriva lui luda. ..........................................................338 CAP. 13 Ameninţarea Domnului împotriva fiilor lui Israel. Prezicere despre mântuire. .......................................339 CAP. 14 Îndemnarea lui Israel la pocăinţă. Făgăduinţa lui Dumnezeu. ......................................................................339 AMOS 340

CAP. 1 Preziceri asupra neamurilor din pricina rătăcirii lor. .....................................................................................340 CAP. 2 Pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Moab, Iuda şi Israel. ...............................................................................340 CAP. 3 Fărădelegea Israeliţilor şi prezicerea pedepsei lor. ..........................................................................................341 CAP. 4 Mustrarea şi ameninţarea celor răi din poporul Israel. ..................................................................................341 CAP. 5 Tânguirea proorocului; chemarea la pocăinţă şi căderea lui Israel. ............................................................342 CAP. 6 Ameninţarea cu pieire şi robie a celor mândri şi dezmierdaţi. ......................................................................343 CAP. 7 Vedeniile proorocului Amos despre pedepsele următoare. ..............................................................................343

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 8 Vedenie despre pieirea casei lui Israel şi foametea duhovnicească. ..............................................................344 CAP. 9 Ameninţarea necredincioşilor cu pedeapsă şi întoarcerea poporului din robie. .......................................344 MIHEIA 345

CAP. 1 Proorocie despre pustiirea lui Iuda şi a Samariei din pricina îndepărtării de la Dumnezeu. ................345 CAP. 2 Fărădelegile fiilor lui Israel şi prezicerea robiei lor. ........................................................................................346 CAP. 3 Mustrări pentru căpetenii şi pentru preoţi. ........................................................................................................346 CAP. 4 Profeţie despre chemarea neamurilor şi izbăvirea din robie. .........................................................................347 CAP. 5 Profeţie despre naşterea lui Mesia şi întoarcerea neamurilor. .......................................................................347 CAP. 6 Jertfele plăcute Domnului şi ameninţarea cu pedepse pentru fărădelegi. ..................................................348 CAP. 7 Mustrarea Iudeilor şi făgăduinţa izbăvirii de robie. ........................................................................................348 IOIL 349

CAP. 1 Prezicerea pustiirii lui luda şi îndemn la pocăinţă. ..........................................................................................349 CAP. 2 Pedeapsa, îndemnarea la pocăinţă. .......................................................................................................................350 CAP. 3 Făgăduinţa mântuirii. ..............................................................................................................................................351 CAP. 4 Judecata împotriva neamurilor şi făgăduinţa pentru Iuda. ...........................................................................351 AVDIE 352

CAP. 1 Pedeapsa Edomiţilor, izbăvirea lui Israel. ..........................................................................................................352

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

IONA

352

CAP. 1 Chemarea, neascultarea şi pedeapsa lui Iona. ...................................................................................................352 CAP. 2 Rugăciunea lui Iona pentru izbăvire. ...................................................................................................................353 CAP. 3 Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocăinţa Ninivitenilor. ...........................................................................353 CAP. 4 Întristarea lui Iona şi mustrarea lui Dumnezeu. ...............................................................................................354 NAUM 354

CAP. 1 Mărirea şi puterea lui Dumnezeu împotriva vrăjmaşilor Săi. .......................................................................354 CAP. 2 Proorocie despre dărâmarea Ninivei. ...................................................................................................................355 CAP. 3 Fărădelegile Ninivei şi pustiirea ei. ......................................................................................................................355 AVACUM 356 CAP. 1 Plângerea proorocului pentru fărădelegile lui Iuda. Pedeapsa lui Dumnezeu prin Caldeii năvălitori. ..........................................................................................................................................................................................356 CAP. 2 Vedenia proorocului despre relele viitoare şi pedeapsa Caldeilor pentru rătăcirile lor. .........................357 CAP. 3 Rugăciunea şi cântarea proorocului Avacum pentru izbăvirea poporului. .................................................357 SOFONIE 358 CAP. 1 Proorocie împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului . Ziua mâniei Domnului. ..................................................358 CAP. 2 Îndemn spre pocăinţă. Mustrarea neamurilor. ..................................................................................................359 CAP. 3 Mustrarea Iudeilor pentru fărădelegi; făgăduinţa izbăvirii. .........................................................................359

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

AGHEU

360

CAP. 1 Mustrarea iudeilor pentru trândăvie. Îndemn la rezidirea templului. ........................................................360 CAP. 2 Proorocie despre rezidirea templului al doilea şi strălucirea lui. ..................................................................361 ZAHARIA 362 CAP. 1 Îndemn spre pocăinţă şi frică de Dumnezeu. Cele două vedenii. ..................................................................362 CAP. 2 Vedenia despre rezidirea Ierusalimului şi chemarea neamurilor. ................................................................362 CAP. 3 Vedenie. Marele preot Iosua. Schimbarea veşmintelor rele în bune şi făgăduinţa răscumpărării. ......363 CAP. 4 Vedenia sfeşnicului de aur, a ramurilor de măslin şi a rezidirii templului. ................................................363 CAP. 5 Vedenia cu sulul zburător, discul de plumb şi cu două femei înaripate. .....................................................364 CAP. 6 Vedenia cu cele patru care ieşind din munţi; încununarea marelui preot. .................................................364 CAP. 7 Dumnezeu condamnă posturile făţarnice ale Evreilor şi-i sfătuieşte spre îndreptare. ............................365 CAP. 8 Binecuvântarea Ierusalimului şi întoarcerea popoarelor către Domnul. ..................................................365 CAP. 9 Făgăduinţa binefacerilor dumnezeieşti; proorocie despre chemarea neamurilor. ....................................366 CAP. 10 Făgăduinţa întoarcerii Evreilor din robie şi sfărâmarea idolilor. .................................................................367 CAP. 11 Pustiirea ţării; cei treizeci de arginţi. Păstorii cei răi şi pedepsirea lor. .....................................................367 CAP. 12 Făgăduinţe pentru cei din Ierusalim . Duhul Domnului peste casa lui David şi pedepsirea neamurilor vrăjmaşe. .....................................................................................................................................................................368

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 13 Izvorul curăţirii, pedeapsa proorocilor mincinoşi; proorocie mesianică. ...................................................368 CAP. 14 Proorocii asupra Ierusalimului : apele vii, pedepsirea vrăjmaşilor şi întoarcerea neamurilor către Domnul. .......................................................................................................................................................................369 MALEAHI 370 CAP. 1 Mustrarea lui Israel. Jertfele curate şi cinstirea numelui Domnului între neamuri. ...............................370 CAP. 2 Mustrarea păcatelor leviţilor şi ale poporului. ..................................................................................................370 CAP. 3 Proorocie despre Mesia. Îndemnarea poporului la pocăinţă. Mustrări pentru neaducerea pârgii. .....371 CARTEA LUI TOBIT................................................................................................372 CAP. 1 Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu şi năpasta bătrânului Tobit. .............................................................372 CAP. 2 Orbirea lui Tobit şi răbdarea lui. ..........................................................................................................................373 CAP. 3 Rugăciunea bătrânului Tobit şi a Sarei. ..............................................................................................................373 CAP. 4 Tobit povăţuieşte pe fiul său a păzi poruncile lui Dumnezeu şi-i destăinuieşte cei zece talanţi daţi lui Gabael. .........................................................................................................................................................................374 CAP. 5 Trimiterea lui Tobie şi însoţirea lui de către înger în Ragheşul Mediei. .....................................................375 CAP. 6 Călătoria lui Tobie; prinderea peştelui, luarea măruntaielor lui pentru vindecări şi sfatul îngerului pentru căsătorie. ........................................................................................................................................................376 CAP. 7 Raguel, din îndemnul îngerului, dă pe Sara, fata sa, soţie lui Tobie. ...........................................................376 CAP. 8 Căsătoria lui Tobie cu Sara; rugăciunea lor, ospăţul nunţii şi înzestrarea. ................................................377 CAP. 9 Tobie trimite pe Azaria la Gabael şi aduce banii şi pe Gabael la nuntă. .....................................................378

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 10 Întoarcerea lui Tobie la părinţii săi, care erau îngrijoraţi, împreună cu Sara, soţia sa, şi cu zestrea ei. ..........................................................................................................................................................................................378 CAP. 11 Bucuria părinţilor la sosirea fiului lor Tobie. Tămăduirea minunată a ochilor bătrânului Tobit. .......378 CAP. 12 Îngerul Rafael nu vrea să primească răsplată şi, povăţuindu-i spre bine, se face nevăzut. ...................379 CAP. 13 Cântarea de laudă a bătrânului Tobit şi prevestirea fericirii Ierusalimului . ............................................380 CAP. 14 Sfârşitul vieţii lui Tobit şi a fiului său. ................................................................................................................380 CARTEA IUDITEI...................................................................................................381 CAP. 1 Întărirea cetăţii Ecbatana şi biruinţa lui Nabucodonosor asupra lui Arpaxad. ........................................381 CAP. 2 Nabucodonosor trimite pe Olofern să jefuiască toate popoarele. ..................................................................382 CAP. 3 Olofern supune toate popoarele. ............................................................................................................................383 CAP. 4 Israeliţii înfricoşaţi de Olofern; marele preot Ioachim ii încurajează şi, smerindu-se toţi, cer ajutorul lui Dumnezeu. .............................................................................................................................................................383 CAP. 5 Olofern află de la Ahior care este starea trecută şi cea de faţă a Israeliţilor. ............................................384 CAP. 6 Olofern se mânie pe Ahior Şi, spre pedeapsă, îl trimite la Betulia; iar Israeliţii, luându-l, îl mângâie şi se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor. ..................................................................................................................385 CAP. 7 Înconjurarea cetăţii Betulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israeliţilor şi încurajarea lui Oziaş. ......385 CAP. 8 Iscusitul îndemn şi bunul sfat al Iuditei către bătrânii poporului Israel. ...................................................387 CAP. 9 Rugăciunea Iuditei către Dumnezeu, cerându-I ajutorul pentru zdrobirea vrăjmaşilor. .......................388

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 10 Iudita, frumos împodobită, iese din Betulia cu roaba sa, şi aflând-o cei ce străjuiau, o duc la Olofern. ..........................................................................................................................................................................................389 CAP. 11 Întâlnirea Iuditei cu Olofern şi sfătuirea ei amăgitoare, pentru biruinţa lui. ...........................................390 CAP. 12 Chemarea Iuditei la Olofern. Îngăduirea ei de a ieşi noaptea la rugăciune. Ospăţul lui Olofern. .......391 CAP. 13 Tăierea capului lui Olofern; aducerea lui în Betulia. Mulţumirea şi binecuvântarea poporului ei. ....391 CAP. 14 Sfatul Iuditei despre năvala celor din Betulia; întoarcerea lui Ahior şi spaima Asirienilor. ..................392 CAP. 15 Înfrângerea şi fuga Asirienilor. Binecuvântarea Iuditei şi darurile făcute ei. ...........................................393 CAP. 16 Cântarea de biruinţă a Iuditei. Poporul aduce jertfe de mulţumire în Ierusalim . Moartea Iuditei. . .394 CARTEA LUI BARUH..............................................................................................395 CAP. 1 Baruh vesteşte şi citeşte poporului din Ierusalim cartea primită de la Evreii din Babilon care, făcând mărturisiri, cer rugăciuni şi jertfe de ispăşire. ..................................................................................................395 CAP. 2 Evreii în robie mărturisesc că pentru păcatele lor li s-au întâmplat relele şi cer milă de la Dumnezeu. ..........................................................................................................................................................................................396 CAP. 3 Israel robit pentru părăsirea înţelepciunii lui Dumnezeu. Proorocie despre Mesia. ................................397 CAP. 4 Ierusalimul deplânge pustiirea sa. Îndemn spre răbdare. Proorocie despre mântuire. ...........................398 CAP. 5 Chemarea Ierusalimului spre bucurie pentru întoarcerea fiilor săi cu mărire. .......................................399 EPIST. LUI IEREMIA ...........................................................................................399 Copia scrisorii pe care a trimis-o Ieremia către cei ce aveau să fie duşi robi în Babilon de regele Babilonului, pentru a le face cunoscute sfaturile pe care Dumnezeu i le-a încredinţat.............................399 CÂNTAREA CELOR TREI TINERI........................................................................401 CAP. 1............................................................................................................................................................................401

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

În cuptorul cu foc din Babilon.................................................................................................................................401 CARTEA A TREIA A LUI EZDRA.............................................................................403 CAP. 1 Despre Paştile pe care le-a sărbătorit Iosie şi despre regii următori lui până la robia Babilonului. ...403 CAP. 2 Cirus, regele Perşilor, dă voie Iudeilor robiţi să zidească din nou templul Domnului şi Ierusalimul, iar Artaxerxe îi opreşte. .................................................................................................................................................405 CAP. 3 Întrebările celor trei tineri din garda împăratului Darius. ............................................................................406 CAP. 4 Biruinţa adevărului. Darius înapoiază vasele cele sfinte, dând Iudeilor voie pentru zidirea Ierusalimului şi a templului Domnului. ..............................................................................................................407 CAP. 5 Însemnarea celor întorşi din robia Babilonului. Începerea înnoirii cetăţii Şi a templului Domnului. 409 CAP. 6 Iudeii zidesc templul lui Dumnezeu cu învoirea lui Darius. ...........................................................................411 CAP. 7 Terminarea templului Domnului, sfinţirea lui şi serbarea Paştilor. .............................................................412 CAP. 8 Ezdra în Ierusalim . Scrisoarea lui Artaxerxe. Darurile făcute templului Domnului şi numărarea poporului. ....................................................................................................................................................................413 CAP. 9 Alte porunci. Ezdra citeşte Legea Domnului. Întoarcerea acasă. .................................................................416 SOLOMON CARTEA ÎNŢELEPCIUNII ....................................................................417 CAP. 1 Înţelepciunea adevărată; îndemn spre dreptate, fără care nu este înţelepciune. ......................................417 CAP. 2 Petrecerea necredincioşilor care nu au nădejde în viaţa veşnică. Prigonirea celui drept şi urmările răului. ...........................................................................................................................................................................418 CAP. 3 Fericirea drepţilor şi pedepsirea păcătoşilor. .....................................................................................................419 CAP. 4 Ce trebuie crezut despre moartea cea timpurie a drepţilor şi despre soarta păcătoşilor. .......................419

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 5 Căinţa cea prea târzie a păcătoşilor; fericirea drepţilor şi pedepsirea necredincioşilor. ........................420 CAP. 6 Îndemn către conducătorii lumii să caute şi să urmeze înţelepciunea şi dreptatea. .................................421 CAP. 7 Înţelepciunea şi foloasele ei. Minunata înălţare a omului prin ea. ...............................................................421 CAP. 8 Trebuinţa înţelepciunii şi cererea ei de la Dumnezeu. .....................................................................................422 CAP. 9 Rugăciunea lui Solomon către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii, care este de folos tuturor oamenilor. ....................................................................................................................................................................423 CAP. 10 Înţelepciunea a cârmuit omenirea de la începutul ei. ......................................................................................424 CAP. 11 Înţelepciunea povăţuitoare poporului ales. Dumnezeu pedepseşte pe vrăjmaşii lui şi aşteaptă îndreptarea păcătoşilor. ...........................................................................................................................................424 CAP. 12 Nemărginirea răbdării şi a dreptăţii lui Dumnezeu. ........................................................................................425 CAP. 13 Mustrarea celor ce nu cred şi nebunia închinării la idoli. ..............................................................................426 CAP. 14 Care a fost începutul idolilor şi al închinării lor şi ce răutăţi urmează din închinarea la idoli. ...........427 CAP. 15 Bunătatea şi puterea adevăratului Dumnezeu. Înşelăciunea idolatriei. ......................................................428 CAP. 16 Pedepsele Egiptenilor pentru închinarea la idoli. Binefacerile lui Dumnezeu asupra Evreilor. ............428 CAP. 17 Egiptenii suferind întuneric de trei zile, cu frică şi cu mare groază, cealaltă parte a lumii strălucea cu lumină. .........................................................................................................................................................................429 CAP. 18 Urmarea pedepselor Egiptenilor şi ieşirea Evreilor din Egipt. ......................................................................430 CAP. 19 Pieirea celor fără de lege şi mântuirea drepţilor. ..............................................................................................431

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

ISUS, FIUL LUI SIRAH-CARTEA ÎNŢELEPCIUNII (ECLESIASTICUL)..................432 CAP. 1 Lauda înţelepciunii şi a temerii de Dumnezeu. ..................................................................................................432 CAP. 2 Îndemnuri la răbdare; roadele temerii de Dumnezeu, pedeapsa necredincioşilor. ...................................433 CAP. 3 Datoriile fiilor către părinţi şi binecuvântarea acestora. Inima împietrită este hulită, iar cea înţeleaptă şi milostivă este lăudată. ..........................................................................................................................................433 CAP. 4 Îndemn spre milostenie şi înţelepciune; folosinţele lor. ...................................................................................434 CAP. 5 Nu trebuie a rămâne în păcat, nădăjduind în averi şi în putere. ..................................................................435 CAP. 6 Despre ocară; însuşirile prieteniei celei adevărate şi răsplata celor ce iubesc înţelepciunea. ...............435 CAP. 7 Sfaturi despre ferirea de faptele rele şi făţarnice. Respectul bătrânilor, datoriile părinţilor către fii şi ale fiilor către părinţi. Îndemn la milostenie. ....................................................................................................436 CAP. 8 Nu te certa cu nimeni, nu dispreţui pe cel care se pocăieşte. Ascultarea bătrânilor, certarea păcătoşilor, împrumut şi chezăşie. ...............................................................................................................................................437 CAP. 9 Sfaturi cum să se poarte omul cu femeile, cu prietenii şi cu duşmanii. .......................................................437 CAP. 10 Lauda stăpânirii înţelepte. Despre ferirea de semeţie. Să nu se necinstească săracul cel drept, nici să se laude bogatul cel păcătos. ......................................................................................................................................438 CAP. 11 Urmările înţelepciunii. ............................................................................................................................................439 CAP. 12 Binefacerile înţelepciunii. Recunoaşterea prietenului şi a duşmanului. .....................................................440 CAP. 13 Primejdioasă este unirea cu cel mândru, bogat şi puternic. Iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, purtarea bogatului cu cel sărac. ...........................................................................................................................440 CAP. 14 Întrebuinţarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii şi deprinderea înţelepciunii. ..........................441

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 15 Despre folosul temerii de Dumnezeu şi al înţelepciunii. Voinţa omului. ....................................................442 CAP. 16 Creşterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredincioşilor. ................................442 CAP. 17 Numărarea binefacerilor lui Dumnezeu ţi îndemnarea spre pocăinţă. .......................................................443 CAP. 18 Milostivirea şi îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu; cumpătarea în vorbe şi ferirea de poftele rele. ...444 CAP. 19 Despre înfrânare, limbuţie, dojană şi smerenia cu vicleşug. .........................................................................444 CAP. 20 Despre dreapta întrebuinţare a limbii. Darurile şi minciuna. ......................................................................445 CAP. 21 Îndemn a se feri de păcate. Deosebirea între înţelepţi şi nebuni după însuşirile lor. ..............................446 CAP. 22 Cel leneş tuturor este necinstit. Despre fiii cei neînvăţaţi şi rău-crescuţi şi despre greşelile care strică prietenia. ....................................................................................................................................................................446 CAP. 23 Rugăciune către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii celei adevărate, pentru înfrânarea limbii şi a poftelor. ....................................................................................................................................................................447 CAP. 24 Lauda înţelepciunii. Folosul şi cum se dobândeşte începerea ei. .................................................................448 CAP. 25 Trei lucruri sunt plăcute lui Dumnezeu, şi trei urâte. Nouă cugetări fericesc inima. Despre femeia limbută şi rea. ...........................................................................................................................................................449 CAP. 26 Lauda femeilor celor bune, mustrarea celor rele şi paza fetelor. .................................................................450 CAP. 27 Despre lipsă şi scumpete. Despre cumpărare şi vânzare. Înfrânarea limbii, câştigarea prietenilor. . .450 CAP. 28 A nu pofti izbândă, ci a ierta strâmbătatea. Răutăţile limbii, primejdiile şi înfrânarea ei. ..................451 CAP. 29 Despre împrumut şi chezăşie. Milostenia, oaspeţii cei nemulţumitori şi despre străinii nerecunoscători. .......................................................................................................................................................452

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 30 Despre certarea şi învăţătura poruncilor. Îngrijirea sănătăţii. Veselia, cumpătarea şi înfrânarea. ....453 CAP. 31 Despre bogăţie şi sărăcie. Sfaturi la petreceri. Vinul, cumpătarea şi îngrijirea sănătăţii. ....................453 CAP. 32 Cum se păstrează sănătatea. Respectul bătrânilor. Încrederea în sine şi credinţa în Dumnezeu. .......454 CAP. 33 Dumnezeiasca înţelepciune pe unii îi înalţă, iar pe alţi îi smereşte. Bărbatul înţelept nu se supune prostiei fiului său, nici femeii, nici altcuiva. .....................................................................................................455 CAP. 34 Deşertăciunea visurilor şi a vrăjilor; nădejdea în Dumnezeu; ajutorarea săracului şi simbria slugii. ..........................................................................................................................................................................................456 CAP. 35 Despre jertfele plăcute şi neplăcute lui Dumnezeu. Mângâierea văduvelor, săracilor şi a orfanilor. . 456 CAP. 36 Rugăciunea pentru Israeliţi şi pentru sfânta cetate cea asuprită de neamurile străine. Lauda femeii celei bune şi înţelepte. .............................................................................................................................................457 CAP. 37 Să se deosebească prietenii cei adevăraţi de cei mincinoşi şi sfetnicii cei drepţi de cei făţarnici; despre cumpătare. .................................................................................................................................................................458 CAP. 38 Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru morţi; despre meşteşuguri şi lucrarea pământului. .................................................................................................................................................................458 CAP. 39 Cel înţelept cercetează cuvintele şi faptele celor de demult; datoriile înţeleptului. Dumnezeu este lăudat întru toate lucrurile Lui. ........................................................................................................................................460 CAP. 40 Îndemn spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloşia oamenilor răi. ............................................461 CAP. 41 Căror oameni este plăcută sau amară moartea; grija de numele bun şi de care lucruri să te ruşinezi. ..........................................................................................................................................................................................461 CAP. 42 Păstrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare să se păzească; ferirea de tovărăşia cu femei. ..........................................................................................................................................................................................462 CAP. 43 Dumnezeu este lăudat pentru zidirea tuturor făpturilor; dar decât toată lauda El este mai mare. ....463

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 44 Lauda bărbaţilor celor luminaţi: Enoh, Noe, Avraam şi făgăduinţele lui Isaac şi ale lui Iacov. ..........464 CAP. 45 Lauda lui Moise şi a lui Aaron; râvna lui Finees. ............................................................................................464 CAP. 46 Lauda lui Iosua, a lui Caleb şi a judecătorilor celor drepţi. .........................................................................465 CAP. 47 Natan proorocul, David, Solomon, Roboam şi Ieroboam. ..............................................................................466 CAP. 48 Ilie, Elisei, Iezechia; Isaia prooroc mare, prin a cărui povaţă s-au izbăvit Evreii de Asirieni. ............467 CAP. 49 Despre Iosia şi regii din Iuda. Despre proorocii mari şi mici şi despre alţi bărbaţi şi patriarhi vestiţi. ..........................................................................................................................................................................................467 CAP. 50 Lauda lui Simon, fiul lui Onie şi hulă împotriva celor de alt neam; cei din Sichem şi Samaria. .........468 CAP. 51 Mulţumirea lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu şi cele din urmă îndemnuri. ...........................469 ISTORIA SUSANEI.................................................................................................470 CAP. 1 Doi bătrâni umblă să păcătuiască cu Susana; judecata morţii asupra Susanei; izbăvirea ei prin Daniel. ..........................................................................................................................................................................................470 ISTORIA OMORÂRII BALAURULUI ŞI A SFĂRÂMĂRII LUI BEL (LUATĂ DE LA SFÂRŞITUL CĂRŢII LUI DANIEL).........................................................471 CAP. 1 Slujba idolilor. Moartea balaurului şi izbăvirea lui Daniel din groapa leilor. ...........................................471 CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR.............................................................................473 CAP. 1 Antioh Epifan, după ce a bătut Egiptul, venind asupra Ierusalimului , jefuieşte templul Domnului, asupreşte poporul şi-l sileşte să părăsească legile părinteşti. .........................................................................473 CAP. 2 Matatia preotul, cu fiii săi, împotrivindu-se asupririi lui Antioh şi ducându-se în muntele Modein, adună oştire; murind, îndeamnă pe fiii săi spre râvnirea legilor părinteşti. .............................................474

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 3 Războaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu şi cu Siron, căpeteniile oştirilor lui Antioh. ........................476 CAP. 4 Alte două războaie ale lui Iuda Macabeul împotriva lui Gorgias şi Lisias şi biruinţele lui. Curăţirea templului Domnului. .................................................................................................................................................478 CAP. 5 Alte zece biruinţe ale lui Iuda Macabeul împotriva vrăjmaşilor. .................................................................480 CAP. 6 Antioh Eupator, căzând în grea boală, moare chinuit. ....................................................................................482 CAP. 7 Continuarea luptelor Macabeilor, biruinţa lui Iuda asupra lui Nicanor. ....................................................484 CAP. 8 Despre legătura lui Iuda cu Romanii. ..................................................................................................................485 CAP. 9 Răzbunările lui Iuda Macabeul şi moartea lui. Ionatan urmează în locul lui şi face război. ................486 CAP. 10 Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru. .........................................................................................................488 CAP. 11 Alexandru învins şi omorât în Arabia. Domnia lui Dimitrie. Cinstirea lui Ionatan. ................................491 CAP. 12 Legătura cea nouă a lui Ionatan cu Romanii şi Spartanii. Trifon omoară cu vicleşug pe Ionatan. ......493 CAP. 13 Simon rămâne în locul lui Ionatan. El biruie pe Trifon şi curăţă Ierusalimul. .........................................495 CAP. 14 Arsachis, regele Perşilor, biruind pe Dimitrie, aduce linişte ţărilor. Simon cucereşte Iafa, Ghezerul şi Ierusalimul, mărind hotarele neamului său. ......................................................................................................497 CAP. 15 Simon strică prietenia pe care o legase cu Antioh, fiul lui Dimitrie, şi cu Romanii. ................................498 CAP. 16 Simon şi doi fii ai lui sunt omorâţi mişeleşte. Lui îi urmează Ioan, fiul lui, care s-a numit Hircan şi care a făcut multe războaie şi vitejii. ............................................................................................................................499 CARTEA A DOUA A MACABEILOR..........................................................................500

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 1 Iudeii din Ierusalim scriu celor din Egipt două scrisori. Moartea lui Antioh în Persia. Mulţumirea către Dumnezeu. Praznicul înfigerii corturilor şi aflarea focului sfânt. .....................................................500 CAP. 2 Partea a doua a scrisorii, care a început în CAP. întâi. ...................................................................................502 CAP. 3 Minunata apărare a vistieriei templului din Ierusalim împotriva lui Eliodor răpitorul. ......................503 CAP. 4 Simon pârăşte la Seleuc pe Onia arhiereul, care este omorât de Andronic, din porunca lui Menelau. ..........................................................................................................................................................................................504 CAP. 5 Minunata arătare a ostaşilor care s-au văzut războindu-se în văzduh peste Ierusalim timp de patruzeci de zile; păgânătatea lui Iason şi tirania lui Antioh. ..........................................................................................506 CAP. 6 Pângărirea templului Domnului de către păgâni; moartea lui Eleazar. ......................................................507 CAP. 7 Despre statornicia în credinţă şi chinurile a şapte fraţi Iudei şi ale mamei lor. ........................................508 CAP. 8 Războaiele purtate şi biruinţele lui Iuda Macabeul împotriva lui Nicanor şi Timotei. ...........................510 CAP. 9 Despre ruşinoasa moarte a lui Antioh şi scrisoarea lui pentru urmaşi. .......................................................512 CAP. 10 Curăţirea templului şi biruinţa împotriva Edomiţilor şi asupra lui Timotei. ............................................513 CAP. 11 Iuda sfărâmă oştirea lui Lisias. Lisias face pace între Iuda şi rege. .............................................................514 CAP. 12 Biruinţele lui Iuda Macabeul. Iuda cucereşte multe cetăţi şi învinge neamurile din jur. Înfrângerea lui Gorgias şi a lui Timotei. Căzând şi unii dintre iudei, care aduseseră daruri la idoli, Iuda rânduieşte să se aducă jertfe pentru ei. .........................................................................................................................................516 CAP. 13 Moartea lui Menelau şi pacea lui Antioh cu Iuda. ............................................................................................517 CAP. 14 Necredinţa lui Nicanor; ascultarea lui Iuda şi moartea vitejească a lui Razis. .........................................518 CAP. 15

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

Iuda pierde pe Nicanor şi mulţime din oştirea lui şi porunceşte să-i taie capul şi mâinile şi să le spânzure în Ierusalim , spre pomenirea puterii celei dumnezeieşti. .............................................................520 CARTEA A TREIA A MACABEILOR.........................................................................522 CAP. 1 Ptolomeu Filopator vrea să năvălească în Sfânta Sfintelor şi mare tulburare se face în Ierusalim . ...522 CAP. 2 Rugăciunea lui Simon arhiereul şi a celorlalţi Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu şi însănătoşirea lui. ......523 CAP. 3 Ptolomeu Filopator porunceşte pierzarea a toată suflarea din Iuda. ...........................................................524 CAP. 4 Nici o cetate nu era fără de plâns din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i pot înscrie trimişii în patruzeci de zile. Această împiedicare era din rânduială dumnezeiască. ....................................................525 CAP. 5 Regele poruncind lui Ermon să înarmeze elefanţi în ziua următoare, ca să omoare pe Iudei, a trimis Dumnezeu somn, şi a trecut ceasul, şi prin rugăciune i-a izbăvit de moarte. ............................................526 CAP. 6 Rugăciunea preotului Eleazar. Arătarea îngerilor apărători. Întoarcerea fiarelor asupra ostaşilor. Schimbarea inimii regelui spre bine şi izbăvirea Iudeilor. ..............................................................................528 CAP. 7 Cartea regelui Ptolomeu către supuşii săi, cu privire la întoarcerea Iudeilor. ..........................................530 RUGĂCIUNEA REGELUI MANASE..........................................................................531 Rugăciunea lui Manase, regele lui Iuda, când se afla el ca rob în Babilon. ................................................531 Pr. Prof. Adrian N. Iftimiu

Cuprinsul SFINTEI SCRIPTURI Isaia –aPOCALIPSA

Pr.prof. Adrian N. Iftimiu
CUPRINSUL SFINTEI SCRIPTURI ISAIA –APOCALIPSA.......................................38 N.T. - P.826.............................................................................................................76 PSALMII 76 PSALMUL 1 Al lui David. Nescris deasupra la evrei...................................................................................................................76 PSALMUL 2 Al lui David. Nescris deasupra la evrei ...................................................................................................................76

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 3 Al lui David. Când a fugit din faţa lui Avesalom, fiul său..................................................................................77 PSALMUL 4 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru instrumente cu coarde...........................................................77 PSALMUL 5 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente de suflat............................................................77 PSALMUL 6 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde..........................................................77 PSALMUL 7 Al lui David. Care l-a cântat Domnului, pentru cuvintele lui Husi, fiul lui Iemeni.....................................78 PSALMUL 8 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, epntru ghitith.......................................................................................78 PSALMUL 9 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru cele ascunse ale fiului............................................................78 PSALMUL 10 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................79 PSALMUL 11 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu opt coarde. ..................................................80 PSALMUL 12 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................80 PSALMUL 13 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................80 PSALMUL 14 Al lui David. ..................................................................................................................................................................80 PSALMUL 15 Al lui David. ..................................................................................................................................................................81 PSALMUL 16 O rugăciune a lui David. ............................................................................................................................................81 PSALMUL 17 O cântare a lui David. Mai marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, sluga Domnului, care a grăit Domnului cuvintele cântării acesteia, în ziua în care l-a izbăvit pe el Domnul din mâna vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul. Şi a zis:......................................................................................................................................81 PSALMUL 18 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................83 PSALMUL 19 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................83 PSALMUL 20 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................83 PSALMUL 21 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru sprijinul cel de dimineaţă....................................................84 PSALMUL 22 Al lui David. ..................................................................................................................................................................84

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 23 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor....................................................................................................................84 PSALMUL 24 Al lui David. ..................................................................................................................................................................85 PSALMUL 25 Al lui David. ..................................................................................................................................................................85 PSALMUL 26 Al lui David. Mai înainte de ungere.........................................................................................................................85 PSALMUL 27 Al lui David. ..................................................................................................................................................................86 PSALMUL 28 Al lui David. La scoaterea Cortului.........................................................................................................................86 PSALMUL 29 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru sfinţirea casei...........................................................................87 PSALMUL 30 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru unire...........................................................................................87 PSALMUL 31 Al lui David. Pentru pricepere..................................................................................................................................88 PSALMUL 32 Al lui David, nedescris deasupra la Evrei...............................................................................................................88 PSALMUL 33 Al lui David, când şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Abimelec şi I-a dat drumul şi s-a dus. .....................88 PSALMUL 34 Al lui David. ..................................................................................................................................................................89 PSALMUL 35 Al lui David, robul Domnului; mai marelui cântăreţilor.....................................................................................89 PSALMUL 36 Al lui David. ..................................................................................................................................................................90 PSALMUL 37 Al lui David; pentru pomenirea sâmbetei................................................................................................................91 PSALMUL 38 Întru sfârşit, lui Iditum, o cântare a lui David. ...................................................................................................91 PSALMUL 39 Întru sfârşit, un psalm a lui David...........................................................................................................................91 PSALMUL 40 Întru sfârşit, un psalm a lui David...........................................................................................................................92 PSALMUL 41 Un psalm al lui David, spre înţelepţire fiilor lui Core. ......................................................................................92 PSALMUL 42 Un psalm al lui David, nedescris deasupra la evrei. ...........................................................................................93 PSALMUL 43 Întru sfârşit, fiilor lui Core, spre înţelepţire. .......................................................................................................93

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 44 Un psalm al lui David, pentru cei ce se vor schimba. Fiilor lui Core, spre înţelepţire, cântare pentru cel iubit...................................................................................................................................................................................94 PSALMUL 45 Un psalm al lui David, fiilor lui Core, pentru cele ascunse. .............................................................................94 PSALMUL 46 Mai marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core. ..................................................................................94 PSALMUL 47 O cântare de psalm, pentru fiii lui Core, pentru a doua zi a sâmbetei.. ........................................................95 PSALMUL 48 Mai marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core. ..................................................................................95 PSALMUL 49 Un psalm al lui Asaf. ...................................................................................................................................................96 PSALMUL 50 Mai marelui cântăreţilor; un psalm, al lui David, când a venit profetul Natan, ca să-l mustre pentru femeia lui Urie. .............................................................................................................................................................96 PSALMUL 51 Mai marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, când a venit Doig Idumeul şi a vestit lui Saul şi i-a zis: Venit-a David în casa lui Abimelec. ........................................................................................................................97 PSALMUL 52 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru maelet, un instrument muzical; un psalm al priceperii .......................................................................................................................................................................97 PSALMUL 53 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde; un psalm al priceperii. Când a venit zefeii şi au zis lui Saul: Iată, oare, nu s-a ascuns David la noi ? .............................................97 PSALMUL 54 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde; un psalm al priceperii. ...........................................................................................................................................................................................97 PSALMUL 55 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru poporul ce se depărtase de la cele sfinte. Când l-au prins pe el cei de alt neam în Gat......................................................................................................................98 PSALMUL 56 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici! Când a fugit de la faţa lui Saul în peşteră. ............................................................................................................................................................................................98 PSALMUL 57 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici!..........................................................................99 PSALMUL 58 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Când a trimis Saul şi a păzit casa lui, ca să-l omoare pe el...................................................................................................................................................................................99 PSALMUL 59 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei e se vor schimba, spre învăţătură. Când a ars Mesopotamia Siriei şi Sova Siriei şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în Valea Sării, douăsprezece mii......................................................................................................................................................................................99 PSALMUL 60 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde. ....................................100

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 61 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru Iditum....................................................................100 PSALMUL 62 Un psalm al lui David; când a fost în pustiul Iudeii...........................................................................................100 PSALMUL 63 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. ..............................................................................................101 PSALMUL 64 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Cântarea lui Ieremia şi a lui Iezechiel din timpul şederii în pământ strein, când avea să iasă din Babilon....................................................................................101 PSALMUL 65 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. O cântare a învierii. .......................................................101 PSALMUL 66 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde.......................................102 PSALMUL 67 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.................................................................................................102 PSALMUL 68 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor schimba..........................................103 PSALMUL 69 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Spre aducere aminte. Ca să mă mântuiască Domnul. ..........................................................................................................................................................................................104 PSALMUL 70 Un psalm al lui David; fiilor lui Ionadav şi celor ce s-au robit mai întâi......................................................104 PSALMUL 71 Al lui David. Despre Solomon.................................................................................................................................105 PSALMUL 72 Un psalm al lui Asaf. ................................................................................................................................................105 PSALMUL 73 Un psalm al lui Asaf. Al priceperii..........................................................................................................................106 PSALMUL 74 Un psalm al lui Asaf.; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici!..........................................................................106 PSALMUL 75 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumentele cu coarde. Cântare către asirieni. ..........................................................................................................................................................................................107 PSALMUL 76 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru Iditum.......................................................................107 PSALMUL 77 Un psalm al lui Asaf. Al înţelegerii.........................................................................................................................108 PSALMUL 78 Un psalm al lui Asaf. ..................................................................................................................................................109 PSALMUL 79 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor aschimba. Psalm pentru asirieni.109 PSALMUL 80 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru ghitith.......................................................................110

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 81 Un psalm al lui Asaf....................................................................................................................................................110 PSALMUL 82 Un psalm al lui Asaf....................................................................................................................................................110 PSALMUL 83 Mai marelui cântăreţilor; pentru ghitith, fiilor lui Core..................................................................................111 PSALMUL 84 Mai marelui cântăreţilor; fiilor lui Core. ...........................................................................................................111 PSALMUL 85 Un psalm al lui David; o rugăciune. ......................................................................................................................111 PSALMUL 86 O cântare fiilor lui Core. .........................................................................................................................................112 PSALMUL 87 Un psalm fiilor lui Core; mai marelui cântăreţilor, pentru maelet. Ca să răspundă; spre pricepere, lui Etam Ezrahitul.............................................................................................................................................................112 PSALMUL 88 Un psalm spre priceperea lui Etam Ezrahitul ....................................................................................................112 PSALMUL 89 Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu. ........................................................................................................114 PSALMUL 90 Un psalm al lui David; o cântare de laudă...........................................................................................................114 PSALMUL 91 Un psalm pentru ziua sâmbetei. Alcătuit pe vremea lui Iezechia. .................................................................114 PSALMUL 92 O cântare de laudă a lui David. Pentru ziua dinaintea sâmbetei, când s-a locuit pământul. .................115 PSALMUL 93 Un psal al lui David . Pentru ziua a patra a sâmbetei........................................................................................115 PSALMUL 94 O cântare de laudă a lui David. .............................................................................................................................115 PSALMUL 95 O cântare a lui David, când s-a zidit casa, după robie. La Evrei fără titlu. ...............................................116 PSALMUL 96 Un psalm al lui David, când s-a întărit domnia lui. ..........................................................................................116 PSALMUL 97 Un psalm al lui David.................................................................................................................................................116 PSALMUL 98 Un psalm al lui David.................................................................................................................................................117 PSALMUL 99 Un psalm al lui David; spre laudă...........................................................................................................................117 PSALMUL 100 Un psalm al lui David. ..............................................................................................................................................117

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 101 Rugăciunea unui sărac mâhnit, care-şi îndreaptă înaintea Domnului ruga sa. .........................................117 PSALMUL 102 Un psal al lui David. .................................................................................................................................................118 PSALMUL 103 Un psalm al lui David. ...............................................................................................................................................118 PSALMUL 104 Aliluia. ..........................................................................................................................................................................119 PSALMUL 105 Aliluia. .........................................................................................................................................................................120 PSALMUL 106 Aliluia. .........................................................................................................................................................................121 PSALMUL 107 Un psalm al lui David. ...............................................................................................................................................122 PSALMUL 108 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. ...............................................................................................122 PSALMUL 109 Un psalm al lui David. ...............................................................................................................................................123 PSALMUL 110 Aliluia. Scris pe vremea lui Neemia. .....................................................................................................................123 PSALMUL 111 Aliluia. Scris pe vremea lui Neemia. .....................................................................................................................123 PSALMUL 112 Aliluia. .........................................................................................................................................................................124 PSALMUL 113 Aliluia. .........................................................................................................................................................................124 PSALMUL 114 Aliluia. .........................................................................................................................................................................124 PSALMUL 115 Aliluia. .........................................................................................................................................................................125 PSALMUL 116 Aliluia. .........................................................................................................................................................................125 PSALMUL 117 Aliluia. .........................................................................................................................................................................125 PSALMUL 118 Aliluia. .........................................................................................................................................................................125 PSALMUL 119 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................128 PSALMUL 120 O cântare a treptelor ................................................................................................................................................129 PSALMUL 121 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................129

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 122 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................129 PSALMUL 123 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................129 PSALMUL 124 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................129 PSALMUL 125 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................130 PSALMUL 126 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................130 PSALMUL 127 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................130 PSALMUL 128 O cântare a treptelor ................................................................................................................................................130 PSALMUL 129 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................130 PSALMUL 130 Un psalm al lui David. O cântare a treptelor. ....................................................................................................131 PSALMUL 131 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................131 PSALMUL 132 Un psalm al lui David. O cântare a treptelor. ....................................................................................................131 PSALMUL 133 O cântare a treptelor. ...............................................................................................................................................131 PSALMUL 134 Aliluia. .........................................................................................................................................................................131 PSALMUL 135 Aliluia. .........................................................................................................................................................................132 PSALMUL 136 Un psalm al lui David. Aliluia. ...............................................................................................................................132 PSALMUL 137 Un psalm al lui David. ...............................................................................................................................................133 PSALMUL 138 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.................................................................................................133 PSALMUL 139 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.................................................................................................133 PSALMUL 140 Un psalm al lui David.................................................................................................................................................134 PSALMUL 141 Un psalm al lui David: al priceperii; când era el în peşteră. O rugăciune....................................................134 PSALMUL 142 Un psalm al lui David: al priceperii; când îl prigonea pe el fiul lui...............................................................134

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 143 Un psalm al lui David împotriva lui Goliat...........................................................................................................135 PSALMUL 144 Un psalm de laudă al lui David................................................................................................................................135 PSALMUL 145 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.................................................................................................136 PSALMUL 146 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.................................................................................................136 PSALMUL 147 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.................................................................................................136 PSALMUL 148 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.................................................................................................136 PSALMUL 149 Aliluia. .........................................................................................................................................................................137 PSALMUL 150 Aliluia. .........................................................................................................................................................................137 PSALMUL NECANONIC 151..................................................................................................................................137 Acest psalm este scris deosebi de David şi în afară de numărul psalmilor, când s-a bătut cu Goliat.. 137 PILDELE LUI SOLOMON........................................................................................137 CAP. 1 Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea........................................................................................137 CAP. 2 Învăţătura înţelepciunii...............................................................................................................................138 CAP. 3 Îndemnare la fapte bune. Lauda înţelepciunii.......................................................................................139 CAP. 4 Înlăturarea prilejului spre păcat...............................................................................................................139 CAP. 5 Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăţie...................................................................................140 CAP. 6 Îndemn la muncă cinstită şi la viaţă curată............................................................................................140 CAP. 7 Ferirea de desfrânare...................................................................................................................................141 CAP. 8 Despre adevărata înţelepciune...................................................................................................................142 CAP. 9 Chemarea prietenească a înţelepciunii....................................................................................................143 CAP. 10 Dreptatea.......................................................................................................................................................143 CAP. 11 Folosul şi piedicile în calea dreptăţii......................................................................................................144 CAP. 12 Sfaturi folositoare pentru viaţă...............................................................................................................145 CAP. 13 Dintre sfaturi................................................................................................................................................145 CAP. 14 Lauda iscusinţei în viaţă............................................................................................................................146 CAP. 15 Roadele iscusinţei. Mijloace împotriva păcatelor...............................................................................147 CAP. 16 Îndemnuri pentru smerenie, dreptate şi înfrânare.............................................................................148

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 17 Cearta şi vrajba...........................................................................................................................................148 CAP. 18 Prietenia şi înfrânarea limbii...................................................................................................................149 CAP. 19 Săracii cinstiţi şi fiii binecrescuţi............................................................................................................150 CAP. 20 Alte sfaturi pentru viaţă............................................................................................................................151 CAP. 21 Providenţa lui Dumnezeu..........................................................................................................................151 CAP. 22 Diferite sfaturi.............................................................................................................................................152 CAP. 23 Bunăcuviinţa şi cumpătarea.....................................................................................................................153 CAP. 24 Îndemn la izbăvirea celor în primejdie de moarte. Ferire de uşurătatea minţii.........................154 CAP. 25 Cuviinţa în adunări. Măsura în vorbă şi cumpătarea la mâncare..................................................154 CAP. 26 Sfaturi împotriva leneviei şi a vicleniei................................................................................................155 CAP. 27 Nenorocirile mâniei şi bucuriile adevăratei prietenii.........................................................................156 CAP. 28 Iubirea de lege şi adevărata bogăţie.......................................................................................................156 CAP. 29 Roadele judecăţii sănătoase......................................................................................................................157 CAP. 30 Cugetări despre rostul vieţii.....................................................................................................................158 CAP. 31 Comoară de mare preţ este femeia virtuoasă şi harnică....................................................................159 ECCLESIASTUL.......................................................................................................160 CAP. 1 Nestatornicia lucrurilor pământeşti. ....................................................................................................................160 CAP. 2 Zădărnicia plăcerilor lumeşti. ................................................................................................................................160 CAP. 3 Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de animal. ..............................................................................161 CAP. 4 Zădărnicia avuţiei. ....................................................................................................................................................162 CAP. 5 Folosul avuţiei. ...........................................................................................................................................................162 CAP. 6 Deşertăciunea iubirii de avuţie. .............................................................................................................................163 CAP. 7 Folosul înţelepciunii. Femeia rea este amărăciunea sufletului. .....................................................................163 CAP. 8 Nestatornicia vieţii. ...................................................................................................................................................164 CAP. 9 Cei buni şi cei răi au aceeaşi soartă. Înţelepţii dispreţuiţi. ............................................................................165 CAP. 10 Urmările nedreptăţii omeneşti şi ale trândăviei. ...............................................................................................166

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 11 Aducere-aminte de moarte şi de judecată. ..........................................................................................................166 CAP. 12 Vârsta bătrâneţii şi sfârşitul vieţii. .......................................................................................................................166 CÂNTAREA CÂNTĂRILOR.......................................................................................167 CAP. 1 Iubirea între mire şi mireasă. .................................................................................................................................167 CAP. 2 Mirele laudă frumuseţea miresei. ..........................................................................................................................167 CAP. 3 Mireasa arată iubirea sa către mire. ....................................................................................................................168 CAP. 4 Frumuseţea miresei. .................................................................................................................................................168 CAP. 5 Frumuseţea mirelui ...................................................................................................................................................169 CAP. 6 Iarăşi se laudă frumuseţea miresei. ......................................................................................................................169 CAP. 7 Frumuseţea Sulamitei. .............................................................................................................................................170 CAP. 8 Dragostea cea desăvârşită .......................................................................................................................................170 ISAIA 172

CAP. 1 Proorocia lui Isaia despre adevăratele jertfe. ....................................................................................................172 CAP. 2 Proorocie despre Iuda şi Ierusalim . .....................................................................................................................173 CAP. 3 Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte. .......................................................................................................173 CAP. 4 Bune prevestiri. .........................................................................................................................................................174 CAP. 5 Via neroditoare. .........................................................................................................................................................174 CAP. 6 Slava Domnului. ........................................................................................................................................................175 CAP. 7 Soarta lui Iuda şi Efraim. Naşterea lui Emanuel din Fecioara. .....................................................................176

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 8 Surparea împărăţiei Siriei şi a lui Israel. Vremea lui Mesia. .........................................................................177 CAP. 9 Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia. ............................................................................................................177 CAP. 10 Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor. ...........................................................................................................178 CAP. 11 Puterea lui Mesia. .....................................................................................................................................................179 CAP. 12 Cântare de mulţumire. .............................................................................................................................................180 CAP. 13 Vedenia lui Isaia ........................................................................................................................................................180 CAP. 14 Proorocie împotriva Babilonului. ..........................................................................................................................181 CAP. 15 Proorocie împotriva lui Moab. ...............................................................................................................................182 CAP. 16 Rele prevestiri pentru Moab. .................................................................................................................................182 CAP. 17 Proorocie pentru Damasc ........................................................................................................................................182 CAP. 18 Pustiirea pământului. ...............................................................................................................................................183 CAP. 19 Proorocie pentru Egipt. ...........................................................................................................................................183 CAP. 20 Egiptenii şi Etiopienii vor fi robiţi. .......................................................................................................................184 CAP. 21 Proorocie pentru pustiirea malurilor mării. .......................................................................................................184 CAP. 22 Proorocie pentru Ierusalim . ..................................................................................................................................185 CAP. 23 Proorocie pentru Tir. ................................................................................................................................................186

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 24 Pustiirea lui Iuda .......................................................................................................................................................186 CAP. 25 Cântare de mulţumire. .............................................................................................................................................187 CAP. 26 Cântarea celor răscumpăraţi. ................................................................................................................................187 CAP. 27 Înainte-vestire pentru aşezarea poporului lui Dumnezeu. ..............................................................................188 CAP. 28 Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri. ..........................................................189 CAP. 29 Proorocie împotriva Ierusalimului . .....................................................................................................................190 CAP. 30 Ameninţări asupra lui Iuda. ...................................................................................................................................191 CAP. 31 Dumnezeu va izbăvi pe Israel. ...............................................................................................................................192 CAP. 32 Făgăduinţă pentru timpuri fericite. .....................................................................................................................192 CAP. 33 Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu. ...................................................................................................193 CAP. 34 Proorocie împotriva lui Edom. ...............................................................................................................................194 CAP. 35 Profeţie despre starea de fericire. .........................................................................................................................194 CAP. 36 Năvălirea lui Sanherib în Iuda. Ameninţările lui Rabşache. ..........................................................................195 CAP. 37 Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului . ..........................................................................................196 CAP. 38 Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui. ...........................................................................197 CAP. 39 Iezechia arată vistieriile sale solilor din Babilon. Pedeapsa lui. ...................................................................198 CAP. 40 Proorocie despre Înainte-mergătorul. ..................................................................................................................198

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 41 Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea slujirii la idoli. ..................................................................................199 CAP. 42 Proorocie despre Mesia. ...........................................................................................................................................200 CAP. 43 Anunţarea unei noi împărăţii. Pedeapsa neascultării. .....................................................................................201 CAP. 44 Deosebirea între adevăratul Dumnezeu şi idoli. Împlinirea prezicerilor. .....................................................202 CAP. 45 Profeţia despre Cirus. Mântuirea de la Dumnezeu vestită poporului Său. .................................................203 CAP. 46 Babilonul cade; Israel izbăvit de Domnul. ..........................................................................................................203 CAP. 47 Proorocie pentru căderea Babilonului. ................................................................................................................204 CAP. 48 Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Israel. ..............................................................................................205 CAP. 49 Slujitorul Domnului este Lumina neamurilor. ...................................................................................................205 CAP. 50 Mesia biruitor. ...........................................................................................................................................................206 CAP. 51 Făgăduinţele pentru cei credincioşi. .....................................................................................................................207 CAP. 52 Făgăduinţe de izbăvire şi de întemeierea Ierusalimului . ................................................................................208 CAP. 53 Patimile, moartea şi preaslăvirea lui Mesia. .......................................................................................................208 CAP. 54 Slava noului Ierusalim . ...........................................................................................................................................209 CAP. 55 Sfătuire pentru primirea mântuirii. .....................................................................................................................209 CAP. 56 Toate popoarele vor fi chemate la mântuire. ......................................................................................................210

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 57 Mustrarea necredinţei lui Israel. ...........................................................................................................................210 CAP. 58 Postul cel adevărat. ...................................................................................................................................................211 CAP. 59 Nelegiuirile lui Israel. Făgăduinţa Mântuitorului. ...........................................................................................212 CAP. 60 Slava poporului lui Dumnezeu ...............................................................................................................................212 CAP. 61 Vestirea mântuirii prin Mesia ................................................................................................................................213 CAP. 62 Venirea mântuirii. .....................................................................................................................................................214 CAP. 63 Ziua izbânzii. ..............................................................................................................................................................214 CAP. 64 Rugăciunea poporului. .............................................................................................................................................215 CAP. 65 Răsplătirile Domnului. .............................................................................................................................................215 CAP. 66 Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia Domnului. ...................................................................................216 IEREMIA 217 CAP. 1 Chemarea proorocului. ............................................................................................................................................217 CAP. 2 Mustrări poporului Israel. ......................................................................................................................................218 CAP. 3 Mustrări şi îndemnuri la pocăinţă. .......................................................................................................................219 CAP. 4 Sfătuiri şi ameninţări. ..............................................................................................................................................220 CAP. 5 Fărădelegile Ierusalimului au trecut peste măsură. ........................................................................................221

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 6 Vestirea năvălirii unui neam străin. .....................................................................................................................222 CAP. 7 Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu. ..........................................................................223 CAP. 8 Orbirea poporului şi pedeapsa lui. .......................................................................................................................224 CAP. 9 Plângerea proorocului. Ameninţări de la Dumnezeu. ......................................................................................225 CAP. 10 Deşertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului . ...............................................................................................226 CAP. 11 Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat viclean împotriva proorocului. .........................................................227 CAP. 12 Fericirea amăgitoare a celor răi. ...........................................................................................................................228 CAP. 13 Prevestirea robiei Evreilor închipuită prin brâul de in şi foalele sparte. ..................................................228 CAP. 14 Pedeapsa cu secetă şi foamete. Rugăciunea proorocului. ................................................................................229 CAP. 15 Răspunsul Domnului. Plângerea proorocului. ...................................................................................................230 CAP. 16 O nouă prevestire despre judecăţile lui Dumnezeu. Robia şi izbăvirea poporului. .................................231 CAP. 17 Pedeapsa celor răzvrătiţi. Cinstirea zilei a şaptea. ..........................................................................................232 CAP. 18 Vasul olarului şi neascultarea poporului. ...........................................................................................................233 CAP. 19 Prevestirea dărâmării Ierusalimului . .................................................................................................................233 CAP. 20 Ieremia în temniţă. Plângerea lui. ......................................................................................................................234 CAP. 21 Sedechia cere sfat lui Ieremia , care vesteşte robia Ierusalimului . .............................................................235

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 22 Prezicere împotriva împărăţiei lui Iuda. ............................................................................................................235 CAP. 23 Pedeapsă asupra păstorilor necredincioşi şi a profeţilor mincinoşi. ...........................................................236 CAP. 24 Cele două coşuri cu smochine şi soarta viitoare a poporului. .......................................................................238 CAP. 25 Robia Babilonului şi pedeapsa tuturor neamurilor. ........................................................................................238 CAP. 26 Proorocie despre surparea Ierusalimului şi a templului Domnului. Ieremia în primejdie de moarte. ..........................................................................................................................................................................................239 CAP. 27 Sfatul lui Ieremia de a se supune împăratului Babilonului. .........................................................................240 CAP. 28 Ieremia şi Anania, proorocul cel mincinos. ......................................................................................................241 CAP. 29 Scrisoarea lui Ieremia către cei din robie. ........................................................................................................242 CAP. 30 Dumnezeu făgăduieşte Iudeilor, prin gura profetului, întoarcerea din robie. ..........................................243 CAP. 31 Proorocie privitoare la Mesia. ..............................................................................................................................244 CAP. 32 Ţarina cumpărată de Ieremia . .............................................................................................................................245 CAP. 33 Proorocie despre luarea Ierusalimului . .............................................................................................................247 CAP. 34 Proorocie despre robia Babilonului. ....................................................................................................................248 CAP. 35 Cei din casa Recabiţilor nu voiesc să bea vin. ...................................................................................................249 CAP. 36 Cartea lui Ieremia , arsă în foc de Ioiachim. .....................................................................................................250

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 37 Sedechia închide pe Ieremia în temniţă. ...........................................................................................................251 CAP. 38 Ieremia aruncat şi scos din groapă. .....................................................................................................................252 CAP. 39 Cucerirea Ierusalimului

........................................................................................................................................253

CAP. 40 Ieremia lăsat slobod. ..............................................................................................................................................253 CAP. 41 Uciderea lui Godolia. ...............................................................................................................................................254 CAP. 42 Ieremia se roagă lui Dumnezeu. ..........................................................................................................................255 CAP. 43 Evreii împotriva lui Ieremia . ...............................................................................................................................256 CAP. 44 Ieremia mustră pe Evreii din Egipt. ...................................................................................................................256 CAP. 45 Ieremia mustră pe Baruh. ......................................................................................................................................257 CAP. 46 .Proorocie împotriva Egiptului. ............................................................................................................................258 CAP. 47 Proorocie pentru pieirea celor de alt neam. ......................................................................................................259 CAP. 48 Proorocie împotriva Moabului. ............................................................................................................................259 CAP. 49 Altă proorocie pentru cei de alt neam. ...............................................................................................................260 CAP. 50 Proorocie pentru întoarcerea din robia Babilonului. ......................................................................................262 CAP. 51 Proorocie pentru pieirea Babilonului. ................................................................................................................263 CAP. 52 Pustiirea Ierusalimului . Evreii duşi robi în Babilon. .....................................................................................265

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PLÂNGERILE LUI IEREMIA ..................................................................................267 CAP. 1 Nenorocire asupra Ierusalimului . ........................................................................................................................267 CAP. 2 Ruina Ierusalimului . ...............................................................................................................................................268 CAP. 3 Tânguire şi nădejde. .................................................................................................................................................269 CAP. 4 Ultimele nenorociri ale cetăţii. ...............................................................................................................................270 CAP. 5 Rugăciunea profetului Ieremia . ............................................................................................................................271 IEZECHIEL.............................................................................................................272 CAP. 1 Vedeniile proorocului Iezechiel. .............................................................................................................................272 CAP. 2 Vedenia cărţii. ............................................................................................................................................................273 CAP. 3 Vedenia proorocului. ................................................................................................................................................273 CAP. 4 Prevestirea foametei în cetatea Ierusalimului . .................................................................................................274 CAP. 5 Pedeapsa poporului. .................................................................................................................................................275 CAP. 6 Proorocie împotriva lui Iuda. .................................................................................................................................275 CAP. 7 Urmarea proorociei. .................................................................................................................................................276 CAP. 8 Iezechiel răpit cu duhul din Caldeea în Ierusalim . ..........................................................................................277 CAP. 9 Pierderea nelegiuiţilor şi cruţarea celor însemnaţi. ..........................................................................................278 CAP. 10 Vedenia focului şi a heruvimilor. ...........................................................................................................................278

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 11 Vedenia căldării .........................................................................................................................................................279 CAP. 12 Robia Ierusalimului . ................................................................................................................................................280 CAP. 13 Proorocii cei mincinoşi .............................................................................................................................................281 CAP. 14 Pedeapsa profeţilor mincinoşi. ...............................................................................................................................281 CAP. 15 Ierusalimul comparat cu lemnul viţei. .................................................................................................................282 CAP. 16 Darurile lui Dumnezeu asupra Ierusalimului . Patima desfrânării. .............................................................283 CAP. 17 Pilda vulturului şi a cedrului. ................................................................................................................................285 CAP. 18 Îndemn la pocăinţă. ..................................................................................................................................................286 CAP. 19 Pilda leoaicei şi a viei. ..............................................................................................................................................287 CAP. 20 Mustrări poporului lui Israel. ................................................................................................................................288 CAP. 21 Proorocie despre luarea Ierusalimului . ..............................................................................................................289 CAP. 22 Nelegiuirea, fărădelegea şi păcatul atrag mânia lui Dumnezeu. ....................................................................291 CAP. 23 Pilda a două femei desfrânate şi pedepsirea lor. ...............................................................................................292 CAP. 24 Pilda cu fierberea căldării. .....................................................................................................................................293 CAP. 25 Proorocii împotriva celor de alt neam. ................................................................................................................294 CAP. 26 Proorocie pentru pustiirea Tirului. .......................................................................................................................295

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 27 Neguţătoria Tirului şi căderea lui. ........................................................................................................................295 CAP. 28 Proorocie împotriva Tirului şi a Sidonului. ........................................................................................................297 CAP. 29 Proorocie împotriva Egiptului. ..............................................................................................................................297 CAP. 30 Prăpăd asupra multor cetăţi. .................................................................................................................................298 CAP. 31 Proorocie pentru pieirea Egiptului. ......................................................................................................................299 CAP. 32 Plângere asupra Egiptului. .....................................................................................................................................300 CAP. 33 Dregătoria proorocilor. ............................................................................................................................................301 CAP. 34 Păstorii necredincioşi şi făgăduinţa păstorului bun. ........................................................................................302 CAP. 35 Proorocie împotriva Edomului. .............................................................................................................................303 CAP. 36 Făgăduinţa mântuirii lui Israel. ............................................................................................................................304 CAP. 37 Vedenia oaselor uscate. Alcătuirea din nou a trupului şi învierea morţilor. ..............................................305 CAP. 38 Proorocie împotriva lui Gog şi Magog. ................................................................................................................306 CAP. 39 Urmarea proorociei contra lui Gog şi Magog. ..................................................................................................307 CAP. 40 Vedenia zidirii templului. .......................................................................................................................................308 CAP. 41 Rânduiala zidirii templului ....................................................................................................................................311 CAP. 42 Împrejurimile templului .........................................................................................................................................312

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 43 Vedenia slavei lui Dumnezeu. ................................................................................................................................312 CAP. 44 Portul şi cumpătarea preoţilor. .............................................................................................................................313 CAP. 45 Obligaţii rituale pentru rege şi popor. ................................................................................................................315 CAP. 46 Ritualul cerut regelui. .............................................................................................................................................316 CAP. 47 Poziţia templului şi împrejurimile. ......................................................................................................................317 CAP. 48 Împărţirea pământului celui sfânt la cele douăsprezece seminţii. ...............................................................317 DANIEL 319

CAP. 1 Tinerii evrei, aleşi de Nabucodonosor, respectă legea dată strămoşilor. .....................................................319 CAP. 2 Visul regelui tâlcuit de Daniel. ...............................................................................................................................320 CAP. 3 Chipul cel de aur şi cei trei tineri în cuptorul de foc. ......................................................................................321 CAP. 4 Al doilea vis şi tâlcuirea lui. ...................................................................................................................................323 CAP. 5 Ospăţul lui Belşaţar (Baltazar), scrierea minunată şi tâlcuirea ei. ...............................................................324 CAP. 6 Daniel în groapa cu lei. ............................................................................................................................................325 CAP. 7 Vedenia lui Daniel, în care se arată cele patru fiare. ........................................................................................326 CAP. 8 Vedenia berbecului şi a ţapului. ............................................................................................................................327 CAP. 9 Rugăciunea lui Daniel şi proorocia celor şaptezeci de săptămâni de ani. ...................................................328

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 10 Continuarea vedeniilor. ...........................................................................................................................................330 CAP. 11 Proorocie despre regii Persiei, Egiptului şi Siriei. ............................................................................................330 CAP. 12 Vedenie despre învierea morţilor şi despre Antihrist. ......................................................................................332 OSEA 333

CAP. 1 Proorocie despre fărădelegea poporului Israel. .................................................................................................333 CAP. 2 Pedepsirea fărădelegii lui Israel. Dumnezeu făgăduieşte întoarcerea. ........................................................333 CAP. 3 Despre necredinţa poporului şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu. ...........................................................334 CAP. 4 Dumnezeu mustră necredinţa Israeliţilor. ..........................................................................................................334 CAP. 5 Fărădelegea lui Israel şi a lui Iuda. Prezicerea pedepsei lor. .........................................................................335 CAP. 6 Pedeapsa lui Dumnezeu îndeamnă spre pocăinţă. .............................................................................................335 CAP. 7 Tânguirea asupra lui Israel şi vestirea dreptelor pedepse. .............................................................................336 CAP. 8 Cei fără de Dumnezeu şi cei necredincioşi se vor stinge. ................................................................................336 CAP. 9 Păcatelor grele le urmează pedepse grele. ...........................................................................................................337 CAP. 10 Mustrarea Israeliţilor pentru răutăţile lor. ........................................................................................................337 CAP. 11 Slava milei dumnezeieşti primită de nemulţumitorii Israeliţi. ......................................................................338 CAP. 12 Necredinţa lui Efraim şi judecata lui Dumnezeu împotriva lui luda. ..........................................................338

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 13 Ameninţarea Domnului împotriva fiilor lui Israel. Prezicere despre mântuire. .......................................339 CAP. 14 Îndemnarea lui Israel la pocăinţă. Făgăduinţa lui Dumnezeu. ......................................................................339 AMOS 340

CAP. 1 Preziceri asupra neamurilor din pricina rătăcirii lor. .....................................................................................340 CAP. 2 Pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Moab, Iuda şi Israel. ...............................................................................340 CAP. 3 Fărădelegea Israeliţilor şi prezicerea pedepsei lor. ..........................................................................................341 CAP. 4 Mustrarea şi ameninţarea celor răi din poporul Israel. ..................................................................................341 CAP. 5 Tânguirea proorocului; chemarea la pocăinţă şi căderea lui Israel. ............................................................342 CAP. 6 Ameninţarea cu pieire şi robie a celor mândri şi dezmierdaţi. ......................................................................343 CAP. 7 Vedeniile proorocului Amos despre pedepsele următoare. ..............................................................................343 CAP. 8 Vedenie despre pieirea casei lui Israel şi foametea duhovnicească. ..............................................................344 CAP. 9 Ameninţarea necredincioşilor cu pedeapsă şi întoarcerea poporului din robie. .......................................344 MIHEIA 345

CAP. 1 Proorocie despre pustiirea lui Iuda şi a Samariei din pricina îndepărtării de la Dumnezeu. ................345 CAP. 2 Fărădelegile fiilor lui Israel şi prezicerea robiei lor. ........................................................................................346 CAP. 3 Mustrări pentru căpetenii şi pentru preoţi. ........................................................................................................346

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 4 Profeţie despre chemarea neamurilor şi izbăvirea din robie. .........................................................................347 CAP. 5 Profeţie despre naşterea lui Mesia şi întoarcerea neamurilor. .......................................................................347 CAP. 6 Jertfele plăcute Domnului şi ameninţarea cu pedepse pentru fărădelegi. ..................................................348 CAP. 7 Mustrarea Iudeilor şi făgăduinţa izbăvirii de robie. ........................................................................................348 IOIL 349

CAP. 1 Prezicerea pustiirii lui luda şi îndemn la pocăinţă. ..........................................................................................349 CAP. 2 Pedeapsa, îndemnarea la pocăinţă. .......................................................................................................................350 CAP. 3 Făgăduinţa mântuirii. ..............................................................................................................................................351 CAP. 4 Judecata împotriva neamurilor şi făgăduinţa pentru Iuda. ...........................................................................351 AVDIE 352

CAP. 1 Pedeapsa Edomiţilor, izbăvirea lui Israel. ..........................................................................................................352 IONA 352

CAP. 1 Chemarea, neascultarea şi pedeapsa lui Iona. ...................................................................................................352 CAP. 2 Rugăciunea lui Iona pentru izbăvire. ...................................................................................................................353 CAP. 3 Mustrarea cea roditoare a lui Iona. Pocăinţa Ninivitenilor. ...........................................................................353 CAP. 4 Întristarea lui Iona şi mustrarea lui Dumnezeu. ...............................................................................................354 NAUM 354

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 1 Mărirea şi puterea lui Dumnezeu împotriva vrăjmaşilor Săi. .......................................................................354 CAP. 2 Proorocie despre dărâmarea Ninivei. ...................................................................................................................355 CAP. 3 Fărădelegile Ninivei şi pustiirea ei. ......................................................................................................................355 AVACUM 356 CAP. 1 Plângerea proorocului pentru fărădelegile lui Iuda. Pedeapsa lui Dumnezeu prin Caldeii năvălitori. ..........................................................................................................................................................................................356 CAP. 2 Vedenia proorocului despre relele viitoare şi pedeapsa Caldeilor pentru rătăcirile lor. .........................357 CAP. 3 Rugăciunea şi cântarea proorocului Avacum pentru izbăvirea poporului. .................................................357 SOFONIE 358 CAP. 1 Proorocie împotriva lui Iuda şi a Ierusalimului . Ziua mâniei Domnului. ..................................................358 CAP. 2 Îndemn spre pocăinţă. Mustrarea neamurilor. ..................................................................................................359 CAP. 3 Mustrarea Iudeilor pentru fărădelegi; făgăduinţa izbăvirii. .........................................................................359 AGHEU 360

CAP. 1 Mustrarea iudeilor pentru trândăvie. Îndemn la rezidirea templului. ........................................................360 CAP. 2 Proorocie despre rezidirea templului al doilea şi strălucirea lui. ..................................................................361 ZAHARIA 362 CAP. 1 Îndemn spre pocăinţă şi frică de Dumnezeu. Cele două vedenii. ..................................................................362 CAP. 2 Vedenia despre rezidirea Ierusalimului şi chemarea neamurilor. ................................................................362

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 3 Vedenie. Marele preot Iosua. Schimbarea veşmintelor rele în bune şi făgăduinţa răscumpărării. ......363 CAP. 4 Vedenia sfeşnicului de aur, a ramurilor de măslin şi a rezidirii templului. ................................................363 CAP. 5 Vedenia cu sulul zburător, discul de plumb şi cu două femei înaripate. .....................................................364 CAP. 6 Vedenia cu cele patru care ieşind din munţi; încununarea marelui preot. .................................................364 CAP. 7 Dumnezeu condamnă posturile făţarnice ale Evreilor şi-i sfătuieşte spre îndreptare. ............................365 CAP. 8 Binecuvântarea Ierusalimului şi întoarcerea popoarelor către Domnul. ..................................................365 CAP. 9 Făgăduinţa binefacerilor dumnezeieşti; proorocie despre chemarea neamurilor. ....................................366 CAP. 10 Făgăduinţa întoarcerii Evreilor din robie şi sfărâmarea idolilor. .................................................................367 CAP. 11 Pustiirea ţării; cei treizeci de arginţi. Păstorii cei răi şi pedepsirea lor. .....................................................367 CAP. 12 Făgăduinţe pentru cei din Ierusalim . Duhul Domnului peste casa lui David şi pedepsirea neamurilor vrăjmaşe. .....................................................................................................................................................................368 CAP. 13 Izvorul curăţirii, pedeapsa proorocilor mincinoşi; proorocie mesianică. ...................................................368 CAP. 14 Proorocii asupra Ierusalimului : apele vii, pedepsirea vrăjmaşilor şi întoarcerea neamurilor către Domnul. .......................................................................................................................................................................369 MALEAHI 370 CAP. 1 Mustrarea lui Israel. Jertfele curate şi cinstirea numelui Domnului între neamuri. ...............................370 CAP. 2 Mustrarea păcatelor leviţilor şi ale poporului. ..................................................................................................370 CAP. 3 Proorocie despre Mesia. Îndemnarea poporului la pocăinţă. Mustrări pentru neaducerea pârgii. .....371

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CARTEA LUI TOBIT................................................................................................372 CAP. 1 Neamul lui Tobit. Frica de Dumnezeu şi năpasta bătrânului Tobit. .............................................................372 CAP. 2 Orbirea lui Tobit şi răbdarea lui. ..........................................................................................................................373 CAP. 3 Rugăciunea bătrânului Tobit şi a Sarei. ..............................................................................................................373 CAP. 4 Tobit povăţuieşte pe fiul său a păzi poruncile lui Dumnezeu şi-i destăinuieşte cei zece talanţi daţi lui Gabael. .........................................................................................................................................................................374 CAP. 5 Trimiterea lui Tobie şi însoţirea lui de către înger în Ragheşul Mediei. .....................................................375 CAP. 6 Călătoria lui Tobie; prinderea peştelui, luarea măruntaielor lui pentru vindecări şi sfatul îngerului pentru căsătorie. ........................................................................................................................................................376 CAP. 7 Raguel, din îndemnul îngerului, dă pe Sara, fata sa, soţie lui Tobie. ...........................................................376 CAP. 8 Căsătoria lui Tobie cu Sara; rugăciunea lor, ospăţul nunţii şi înzestrarea. ................................................377 CAP. 9 Tobie trimite pe Azaria la Gabael şi aduce banii şi pe Gabael la nuntă. .....................................................378 CAP. 10 Întoarcerea lui Tobie la părinţii săi, care erau îngrijoraţi, împreună cu Sara, soţia sa, şi cu zestrea ei. ..........................................................................................................................................................................................378 CAP. 11 Bucuria părinţilor la sosirea fiului lor Tobie. Tămăduirea minunată a ochilor bătrânului Tobit. .......378 CAP. 12 Îngerul Rafael nu vrea să primească răsplată şi, povăţuindu-i spre bine, se face nevăzut. ...................379 CAP. 13 Cântarea de laudă a bătrânului Tobit şi prevestirea fericirii Ierusalimului . ............................................380 CAP. 14 Sfârşitul vieţii lui Tobit şi a fiului său. ................................................................................................................380 CARTEA IUDITEI...................................................................................................381

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 1 Întărirea cetăţii Ecbatana şi biruinţa lui Nabucodonosor asupra lui Arpaxad. ........................................381 CAP. 2 Nabucodonosor trimite pe Olofern să jefuiască toate popoarele. ..................................................................382 CAP. 3 Olofern supune toate popoarele. ............................................................................................................................383 CAP. 4 Israeliţii înfricoşaţi de Olofern; marele preot Ioachim ii încurajează şi, smerindu-se toţi, cer ajutorul lui Dumnezeu. .............................................................................................................................................................383 CAP. 5 Olofern află de la Ahior care este starea trecută şi cea de faţă a Israeliţilor. ............................................384 CAP. 6 Olofern se mânie pe Ahior Şi, spre pedeapsă, îl trimite la Betulia; iar Israeliţii, luându-l, îl mângâie şi se roagă lui Dumnezeu pentru ajutor. ..................................................................................................................385 CAP. 7 Înconjurarea cetăţii Betulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israeliţilor şi încurajarea lui Oziaş. ......385 CAP. 8 Iscusitul îndemn şi bunul sfat al Iuditei către bătrânii poporului Israel. ...................................................387 CAP. 9 Rugăciunea Iuditei către Dumnezeu, cerându-I ajutorul pentru zdrobirea vrăjmaşilor. .......................388 CAP. 10 Iudita, frumos împodobită, iese din Betulia cu roaba sa, şi aflând-o cei ce străjuiau, o duc la Olofern. ..........................................................................................................................................................................................389 CAP. 11 Întâlnirea Iuditei cu Olofern şi sfătuirea ei amăgitoare, pentru biruinţa lui. ...........................................390 CAP. 12 Chemarea Iuditei la Olofern. Îngăduirea ei de a ieşi noaptea la rugăciune. Ospăţul lui Olofern. .......391 CAP. 13 Tăierea capului lui Olofern; aducerea lui în Betulia. Mulţumirea şi binecuvântarea poporului ei. ....391 CAP. 14 Sfatul Iuditei despre năvala celor din Betulia; întoarcerea lui Ahior şi spaima Asirienilor. ..................392 CAP. 15 Înfrângerea şi fuga Asirienilor. Binecuvântarea Iuditei şi darurile făcute ei. ...........................................393

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 16 Cântarea de biruinţă a Iuditei. Poporul aduce jertfe de mulţumire în Ierusalim . Moartea Iuditei. . .394 CARTEA LUI BARUH..............................................................................................395 CAP. 1 Baruh vesteşte şi citeşte poporului din Ierusalim cartea primită de la Evreii din Babilon care, făcând mărturisiri, cer rugăciuni şi jertfe de ispăşire. ..................................................................................................395 CAP. 2 Evreii în robie mărturisesc că pentru păcatele lor li s-au întâmplat relele şi cer milă de la Dumnezeu. ..........................................................................................................................................................................................396 CAP. 3 Israel robit pentru părăsirea înţelepciunii lui Dumnezeu. Proorocie despre Mesia. ................................397 CAP. 4 Ierusalimul deplânge pustiirea sa. Îndemn spre răbdare. Proorocie despre mântuire. ...........................398 CAP. 5 Chemarea Ierusalimului spre bucurie pentru întoarcerea fiilor săi cu mărire. .......................................399 EPIST. LUI IEREMIA ...........................................................................................399 Copia scrisorii pe care a trimis-o Ieremia către cei ce aveau să fie duşi robi în Babilon de regele Babilonului, pentru a le face cunoscute sfaturile pe care Dumnezeu i le-a încredinţat.............................399 CÂNTAREA CELOR TREI TINERI........................................................................401 CAP. 1............................................................................................................................................................................401 În cuptorul cu foc din Babilon.................................................................................................................................401 CARTEA A TREIA A LUI EZDRA.............................................................................403 CAP. 1 Despre Paştile pe care le-a sărbătorit Iosie şi despre regii următori lui până la robia Babilonului. ...403 CAP. 2 Cirus, regele Perşilor, dă voie Iudeilor robiţi să zidească din nou templul Domnului şi Ierusalimul, iar Artaxerxe îi opreşte. .................................................................................................................................................405 CAP. 3 Întrebările celor trei tineri din garda împăratului Darius. ............................................................................406 CAP. 4 Biruinţa adevărului. Darius înapoiază vasele cele sfinte, dând Iudeilor voie pentru zidirea Ierusalimului şi a templului Domnului. ..............................................................................................................407

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 5 Însemnarea celor întorşi din robia Babilonului. Începerea înnoirii cetăţii Şi a templului Domnului. 409 CAP. 6 Iudeii zidesc templul lui Dumnezeu cu învoirea lui Darius. ...........................................................................411 CAP. 7 Terminarea templului Domnului, sfinţirea lui şi serbarea Paştilor. .............................................................412 CAP. 8 Ezdra în Ierusalim . Scrisoarea lui Artaxerxe. Darurile făcute templului Domnului şi numărarea poporului. ....................................................................................................................................................................413 CAP. 9 Alte porunci. Ezdra citeşte Legea Domnului. Întoarcerea acasă. .................................................................416 SOLOMON CARTEA ÎNŢELEPCIUNII ....................................................................417 CAP. 1 Înţelepciunea adevărată; îndemn spre dreptate, fără care nu este înţelepciune. ......................................417 CAP. 2 Petrecerea necredincioşilor care nu au nădejde în viaţa veşnică. Prigonirea celui drept şi urmările răului. ...........................................................................................................................................................................418 CAP. 3 Fericirea drepţilor şi pedepsirea păcătoşilor. .....................................................................................................419 CAP. 4 Ce trebuie crezut despre moartea cea timpurie a drepţilor şi despre soarta păcătoşilor. .......................419 CAP. 5 Căinţa cea prea târzie a păcătoşilor; fericirea drepţilor şi pedepsirea necredincioşilor. ........................420 CAP. 6 Îndemn către conducătorii lumii să caute şi să urmeze înţelepciunea şi dreptatea. .................................421 CAP. 7 Înţelepciunea şi foloasele ei. Minunata înălţare a omului prin ea. ...............................................................421 CAP. 8 Trebuinţa înţelepciunii şi cererea ei de la Dumnezeu. .....................................................................................422 CAP. 9 Rugăciunea lui Solomon către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii, care este de folos tuturor oamenilor. ....................................................................................................................................................................423

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 10 Înţelepciunea a cârmuit omenirea de la începutul ei. ......................................................................................424 CAP. 11 Înţelepciunea povăţuitoare poporului ales. Dumnezeu pedepseşte pe vrăjmaşii lui şi aşteaptă îndreptarea păcătoşilor. ...........................................................................................................................................424 CAP. 12 Nemărginirea răbdării şi a dreptăţii lui Dumnezeu. ........................................................................................425 CAP. 13 Mustrarea celor ce nu cred şi nebunia închinării la idoli. ..............................................................................426 CAP. 14 Care a fost începutul idolilor şi al închinării lor şi ce răutăţi urmează din închinarea la idoli. ...........427 CAP. 15 Bunătatea şi puterea adevăratului Dumnezeu. Înşelăciunea idolatriei. ......................................................428 CAP. 16 Pedepsele Egiptenilor pentru închinarea la idoli. Binefacerile lui Dumnezeu asupra Evreilor. ............428 CAP. 17 Egiptenii suferind întuneric de trei zile, cu frică şi cu mare groază, cealaltă parte a lumii strălucea cu lumină. .........................................................................................................................................................................429 CAP. 18 Urmarea pedepselor Egiptenilor şi ieşirea Evreilor din Egipt. ......................................................................430 CAP. 19 Pieirea celor fără de lege şi mântuirea drepţilor. ..............................................................................................431 ISUS, FIUL LUI SIRAH-CARTEA ÎNŢELEPCIUNII (ECLESIASTICUL)..................432 CAP. 1 Lauda înţelepciunii şi a temerii de Dumnezeu. ..................................................................................................432 CAP. 2 Îndemnuri la răbdare; roadele temerii de Dumnezeu, pedeapsa necredincioşilor. ...................................433 CAP. 3 Datoriile fiilor către părinţi şi binecuvântarea acestora. Inima împietrită este hulită, iar cea înţeleaptă şi milostivă este lăudată. ..........................................................................................................................................433 CAP. 4 Îndemn spre milostenie şi înţelepciune; folosinţele lor. ...................................................................................434

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 5 Nu trebuie a rămâne în păcat, nădăjduind în averi şi în putere. ..................................................................435 CAP. 6 Despre ocară; însuşirile prieteniei celei adevărate şi răsplata celor ce iubesc înţelepciunea. ...............435 CAP. 7 Sfaturi despre ferirea de faptele rele şi făţarnice. Respectul bătrânilor, datoriile părinţilor către fii şi ale fiilor către părinţi. Îndemn la milostenie. ....................................................................................................436 CAP. 8 Nu te certa cu nimeni, nu dispreţui pe cel care se pocăieşte. Ascultarea bătrânilor, certarea păcătoşilor, împrumut şi chezăşie. ...............................................................................................................................................437 CAP. 9 Sfaturi cum să se poarte omul cu femeile, cu prietenii şi cu duşmanii. .......................................................437 CAP. 10 Lauda stăpânirii înţelepte. Despre ferirea de semeţie. Să nu se necinstească săracul cel drept, nici să se laude bogatul cel păcătos. ......................................................................................................................................438 CAP. 11 Urmările înţelepciunii. ............................................................................................................................................439 CAP. 12 Binefacerile înţelepciunii. Recunoaşterea prietenului şi a duşmanului. .....................................................440 CAP. 13 Primejdioasă este unirea cu cel mândru, bogat şi puternic. Iubirea de Dumnezeu şi de aproapele, purtarea bogatului cu cel sărac. ...........................................................................................................................440 CAP. 14 Întrebuinţarea bunurilor vremelnice. Stăpânirea limbii şi deprinderea înţelepciunii. ..........................441 CAP. 15 Despre folosul temerii de Dumnezeu şi al înţelepciunii. Voinţa omului. ....................................................442 CAP. 16 Creşterea rea a copiilor. Mila Domnului spre cei buni. Pedeapsa necredincioşilor. ................................442 CAP. 17 Numărarea binefacerilor lui Dumnezeu ţi îndemnarea spre pocăinţă. .......................................................443 CAP. 18 Milostivirea şi îndelungă-răbdarea lui Dumnezeu; cumpătarea în vorbe şi ferirea de poftele rele. ...444 CAP. 19 Despre înfrânare, limbuţie, dojană şi smerenia cu vicleşug. .........................................................................444

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 20 Despre dreapta întrebuinţare a limbii. Darurile şi minciuna. ......................................................................445 CAP. 21 Îndemn a se feri de păcate. Deosebirea între înţelepţi şi nebuni după însuşirile lor. ..............................446 CAP. 22 Cel leneş tuturor este necinstit. Despre fiii cei neînvăţaţi şi rău-crescuţi şi despre greşelile care strică prietenia. ....................................................................................................................................................................446 CAP. 23 Rugăciune către Dumnezeu pentru dobândirea înţelepciunii celei adevărate, pentru înfrânarea limbii şi a poftelor. ....................................................................................................................................................................447 CAP. 24 Lauda înţelepciunii. Folosul şi cum se dobândeşte începerea ei. .................................................................448 CAP. 25 Trei lucruri sunt plăcute lui Dumnezeu, şi trei urâte. Nouă cugetări fericesc inima. Despre femeia limbută şi rea. ...........................................................................................................................................................449 CAP. 26 Lauda femeilor celor bune, mustrarea celor rele şi paza fetelor. .................................................................450 CAP. 27 Despre lipsă şi scumpete. Despre cumpărare şi vânzare. Înfrânarea limbii, câştigarea prietenilor. . .450 CAP. 28 A nu pofti izbândă, ci a ierta strâmbătatea. Răutăţile limbii, primejdiile şi înfrânarea ei. ..................451 CAP. 29 Despre împrumut şi chezăşie. Milostenia, oaspeţii cei nemulţumitori şi despre străinii nerecunoscători. .......................................................................................................................................................452 CAP. 30 Despre certarea şi învăţătura poruncilor. Îngrijirea sănătăţii. Veselia, cumpătarea şi înfrânarea. ....453 CAP. 31 Despre bogăţie şi sărăcie. Sfaturi la petreceri. Vinul, cumpătarea şi îngrijirea sănătăţii. ....................453 CAP. 32 Cum se păstrează sănătatea. Respectul bătrânilor. Încrederea în sine şi credinţa în Dumnezeu. .......454 CAP. 33 Dumnezeiasca înţelepciune pe unii îi înalţă, iar pe alţi îi smereşte. Bărbatul înţelept nu se supune prostiei fiului său, nici femeii, nici altcuiva. .....................................................................................................455 CAP. 34

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

Deşertăciunea visurilor şi a vrăjilor; nădejdea în Dumnezeu; ajutorarea săracului şi simbria slugii. ..........................................................................................................................................................................................456 CAP. 35 Despre jertfele plăcute şi neplăcute lui Dumnezeu. Mângâierea văduvelor, săracilor şi a orfanilor. . 456 CAP. 36 Rugăciunea pentru Israeliţi şi pentru sfânta cetate cea asuprită de neamurile străine. Lauda femeii celei bune şi înţelepte. .............................................................................................................................................457 CAP. 37 Să se deosebească prietenii cei adevăraţi de cei mincinoşi şi sfetnicii cei drepţi de cei făţarnici; despre cumpătare. .................................................................................................................................................................458 CAP. 38 Despre vindecarea bolilor; cum trebuie să fie plângerea pentru morţi; despre meşteşuguri şi lucrarea pământului. .................................................................................................................................................................458 CAP. 39 Cel înţelept cercetează cuvintele şi faptele celor de demult; datoriile înţeleptului. Dumnezeu este lăudat întru toate lucrurile Lui. ........................................................................................................................................460 CAP. 40 Îndemn spre lauda lui Dumnezeu. Tânguire despre ticăloşia oamenilor răi. ............................................461 CAP. 41 Căror oameni este plăcută sau amară moartea; grija de numele bun şi de care lucruri să te ruşinezi. ..........................................................................................................................................................................................461 CAP. 42 Păstrarea tainei; grija de lucrurile casei; fetele fecioare să se păzească; ferirea de tovărăşia cu femei. ..........................................................................................................................................................................................462 CAP. 43 Dumnezeu este lăudat pentru zidirea tuturor făpturilor; dar decât toată lauda El este mai mare. ....463 CAP. 44 Lauda bărbaţilor celor luminaţi: Enoh, Noe, Avraam şi făgăduinţele lui Isaac şi ale lui Iacov. ..........464 CAP. 45 Lauda lui Moise şi a lui Aaron; râvna lui Finees. ............................................................................................464 CAP. 46 Lauda lui Iosua, a lui Caleb şi a judecătorilor celor drepţi. .........................................................................465 CAP. 47 Natan proorocul, David, Solomon, Roboam şi Ieroboam. ..............................................................................466

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 48 Ilie, Elisei, Iezechia; Isaia prooroc mare, prin a cărui povaţă s-au izbăvit Evreii de Asirieni. ............467 CAP. 49 Despre Iosia şi regii din Iuda. Despre proorocii mari şi mici şi despre alţi bărbaţi şi patriarhi vestiţi. ..........................................................................................................................................................................................467 CAP. 50 Lauda lui Simon, fiul lui Onie şi hulă împotriva celor de alt neam; cei din Sichem şi Samaria. .........468 CAP. 51 Mulţumirea lui Sirah pentru binefacerile lui Dumnezeu şi cele din urmă îndemnuri. ...........................469 ISTORIA SUSANEI.................................................................................................470 CAP. 1 Doi bătrâni umblă să păcătuiască cu Susana; judecata morţii asupra Susanei; izbăvirea ei prin Daniel. ..........................................................................................................................................................................................470 ISTORIA OMORÂRII BALAURULUI ŞI A SFĂRÂMĂRII LUI BEL (LUATĂ DE LA SFÂRŞITUL CĂRŢII LUI DANIEL).........................................................471 CAP. 1 Slujba idolilor. Moartea balaurului şi izbăvirea lui Daniel din groapa leilor. ...........................................471 CARTEA ÎNTÂI A MACABEILOR.............................................................................473 CAP. 1 Antioh Epifan, după ce a bătut Egiptul, venind asupra Ierusalimului , jefuieşte templul Domnului, asupreşte poporul şi-l sileşte să părăsească legile părinteşti. .........................................................................473 CAP. 2 Matatia preotul, cu fiii săi, împotrivindu-se asupririi lui Antioh şi ducându-se în muntele Modein, adună oştire; murind, îndeamnă pe fiii săi spre râvnirea legilor părinteşti. .............................................474 CAP. 3 Războaiele lui Iuda Macabeul cu Apoloniu şi cu Siron, căpeteniile oştirilor lui Antioh. ........................476 CAP. 4 Alte două războaie ale lui Iuda Macabeul împotriva lui Gorgias şi Lisias şi biruinţele lui. Curăţirea templului Domnului. .................................................................................................................................................478 CAP. 5 Alte zece biruinţe ale lui Iuda Macabeul împotriva vrăjmaşilor. .................................................................480 CAP. 6 Antioh Eupator, căzând în grea boală, moare chinuit. ....................................................................................482

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 7 Continuarea luptelor Macabeilor, biruinţa lui Iuda asupra lui Nicanor. ....................................................484 CAP. 8 Despre legătura lui Iuda cu Romanii. ..................................................................................................................485 CAP. 9 Răzbunările lui Iuda Macabeul şi moartea lui. Ionatan urmează în locul lui şi face război. ................486 CAP. 10 Prietenia lui Ionatan cu regele Alexandru. .........................................................................................................488 CAP. 11 Alexandru învins şi omorât în Arabia. Domnia lui Dimitrie. Cinstirea lui Ionatan. ................................491 CAP. 12 Legătura cea nouă a lui Ionatan cu Romanii şi Spartanii. Trifon omoară cu vicleşug pe Ionatan. ......493 CAP. 13 Simon rămâne în locul lui Ionatan. El biruie pe Trifon şi curăţă Ierusalimul. .........................................495 CAP. 14 Arsachis, regele Perşilor, biruind pe Dimitrie, aduce linişte ţărilor. Simon cucereşte Iafa, Ghezerul şi Ierusalimul, mărind hotarele neamului său. ......................................................................................................497 CAP. 15 Simon strică prietenia pe care o legase cu Antioh, fiul lui Dimitrie, şi cu Romanii. ................................498 CAP. 16 Simon şi doi fii ai lui sunt omorâţi mişeleşte. Lui îi urmează Ioan, fiul lui, care s-a numit Hircan şi care a făcut multe războaie şi vitejii. ............................................................................................................................499 CARTEA A DOUA A MACABEILOR..........................................................................500 CAP. 1 Iudeii din Ierusalim scriu celor din Egipt două scrisori. Moartea lui Antioh în Persia. Mulţumirea către Dumnezeu. Praznicul înfigerii corturilor şi aflarea focului sfânt. .....................................................500 CAP. 2 Partea a doua a scrisorii, care a început în CAP. întâi. ...................................................................................502 CAP. 3 Minunata apărare a vistieriei templului din Ierusalim împotriva lui Eliodor răpitorul. ......................503 CAP. 4 Simon pârăşte la Seleuc pe Onia arhiereul, care este omorât de Andronic, din porunca lui Menelau. ..........................................................................................................................................................................................504

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 5 Minunata arătare a ostaşilor care s-au văzut războindu-se în văzduh peste Ierusalim timp de patruzeci de zile; păgânătatea lui Iason şi tirania lui Antioh. ..........................................................................................506 CAP. 6 Pângărirea templului Domnului de către păgâni; moartea lui Eleazar. ......................................................507 CAP. 7 Despre statornicia în credinţă şi chinurile a şapte fraţi Iudei şi ale mamei lor. ........................................508 CAP. 8 Războaiele purtate şi biruinţele lui Iuda Macabeul împotriva lui Nicanor şi Timotei. ...........................510 CAP. 9 Despre ruşinoasa moarte a lui Antioh şi scrisoarea lui pentru urmaşi. .......................................................512 CAP. 10 Curăţirea templului şi biruinţa împotriva Edomiţilor şi asupra lui Timotei. ............................................513 CAP. 11 Iuda sfărâmă oştirea lui Lisias. Lisias face pace între Iuda şi rege. .............................................................514 CAP. 12 Biruinţele lui Iuda Macabeul. Iuda cucereşte multe cetăţi şi învinge neamurile din jur. Înfrângerea lui Gorgias şi a lui Timotei. Căzând şi unii dintre iudei, care aduseseră daruri la idoli, Iuda rânduieşte să se aducă jertfe pentru ei. .........................................................................................................................................516 CAP. 13 Moartea lui Menelau şi pacea lui Antioh cu Iuda. ............................................................................................517 CAP. 14 Necredinţa lui Nicanor; ascultarea lui Iuda şi moartea vitejească a lui Razis. .........................................518 CAP. 15 Iuda pierde pe Nicanor şi mulţime din oştirea lui şi porunceşte să-i taie capul şi mâinile şi să le spânzure în Ierusalim , spre pomenirea puterii celei dumnezeieşti. .............................................................520 CARTEA A TREIA A MACABEILOR.........................................................................522 CAP. 1 Ptolomeu Filopator vrea să năvălească în Sfânta Sfintelor şi mare tulburare se face în Ierusalim . ...522 CAP. 2 Rugăciunea lui Simon arhiereul şi a celorlalţi Iudei; pedeapsa lui Ptolomeu şi însănătoşirea lui. ......523 CAP. 3 Ptolomeu Filopator porunceşte pierzarea a toată suflarea din Iuda. ...........................................................524

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 4 Nici o cetate nu era fără de plâns din cauza izgonirii Iudeilor, pe care nu-i pot înscrie trimişii în patruzeci de zile. Această împiedicare era din rânduială dumnezeiască. ....................................................525 CAP. 5 Regele poruncind lui Ermon să înarmeze elefanţi în ziua următoare, ca să omoare pe Iudei, a trimis Dumnezeu somn, şi a trecut ceasul, şi prin rugăciune i-a izbăvit de moarte. ............................................526 CAP. 6 Rugăciunea preotului Eleazar. Arătarea îngerilor apărători. Întoarcerea fiarelor asupra ostaşilor. Schimbarea inimii regelui spre bine şi izbăvirea Iudeilor. ..............................................................................528 CAP. 7 Cartea regelui Ptolomeu către supuşii săi, cu privire la întoarcerea Iudeilor. ..........................................530 RUGĂCIUNEA REGELUI MANASE..........................................................................531 Rugăciunea lui Manase, regele lui Iuda, când se afla el ca rob în Babilon. ................................................531

N.T. - p.826
PSALMII
PSALMUL 1 Al lui David. Nescris deasupra la evrei
Ps.1:1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut; Ps.1:2. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. Ps.1:3. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori; Ps.1:4. Nu sunt aşa necredincioşii, nu sunt aşa! Ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe faţa pământului. Ps.1:5. De aceea nu se vor ridica necredincioşii la judecată, nici păcătoşii în sfatul drepţilor. Ps.1:6. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.

PSALMUL 2 Al lui David. Nescris deasupra la evrei
Ps.2:1. Pentru ce s-au întărâtat neamurile şi popoarele au cugetat deşertăciuni? Ps.2:2. S-au ridicat împăraţii pământului şi căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului şi a unsului Său, zicând: Ps.2:3, “Să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor”. Ps.2:4. Cel ce locuieşte în ceruri va râde de dânşii şi Domnul îi va batjocori pe ei! Ps.2:5. Atunci va grăi către ei întru urgia Lui şi întru mânia Lui îi va tulbura pe ei; Ps.2:6. Iar Eu sunt pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului. Ps.2:7. Domnul a zis către Mine: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut! Ps.2:8. Cere de la Mine şi-Ţi voi da neamurile moştenirea Ta şi stăpânirea Ta marginile pământului.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.2:9. Le vei paşte pe ele cu toiag de fier; ca pe vasul olarului le vei zdrobi!” Ps.2:10. Şi acum împăraţi înţelegeţi! Învăţaţi-vă toţi, care judecaţi pământul! Ps.2:11. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur. Ps.2:12. Luaţi învăţătură, ca nu cumva să Se mânie Domnul şi să pieriţi din calea cea dreaptă, când se va aprinde degrab mânia Lui! Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

PSALMUL 3 Al lui David. Când a fugit din faţa lui Avesalom, fiul său.
Ps.3:1. Ps.3:2. Ps.3:3. Ps.3:4. Ps.3:5. Ps.3:6. Ps.3:7. Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; Mulţi zic sufletului meu: “Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui! “ Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că Domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert; dinţii păcătoşilor ai zdrobit. Ps.3:8. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău, binecuvântarea Ta.

PSALMUL 4 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru instrumente cu coarde.
Ps.4:1. Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! Milostiveşte-Te spre mine şi ascultă rugăciunea mea. Ps.4:2. Fiii oamenilor, până când grei la inimă? Pentru ce iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? Ps.4:3. Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul. Ps.4:4. Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi; de cele ce ziceţi în inimile voastre, întru aşternuturile voastre, vă căiţi. Ps.4:5. Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Domnul. Ps.4:6. Mulţi zic: “Cine ne va arăta nouă cele bune?” Dar s-a însemnat peste noi lumina feţei Tale, Doamne! Ps.4:7. Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât veselia pentru rodul lor de grâu, de vin şi de untdelemn ce s-a înmulţit. Ps.4:8. Cu pace, aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat.

PSALMUL 5 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente de suflat.
Ps.5:1. Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înţelege strigarea mea! Ps.5:2. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine, mă voi ruga, Doamne! Ps.5:3. Dimineaţa vei auzi glasul meu; dimineaţa voi sta înaintea Ta şi mă vei vedea. Ps.5:4. Că Tu eşti Dumnezeu, Care nu voieşti fărădelegea, nici nu va locui lângă Tine cel ce vicleneşte. Ps.5:5. Nu vor sta călcătorii de lege în preajma ochilor Tăi. Urât-ai pe toţi cei ce lucrează fără de lege. Ps.5:6. Pierde-vei pe toţi cei ce grăiesc minciuna; pe ucigaş şi pe viclean îl urăşte Domnul. Ps.5:7. Iar eu, întru mulţimea milei Tale, voi intra în casa Ta, închina-mă-voi spre sfânt locaşul Tău, întru frica Ta. Ps.5:8. Doamne, povăţuieşte-mă întru dreptatea Ta din pricina duşmanilor mei! Îndreptează înaintea mea calea Ta. Ps.5:9. Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deşartă; groapă deschisă grumazul lor, cu limbile lor viclenesc. Ps.5:10. Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulţimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne, Ps.5:11. şi să se veselească toţi cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor bucura şi le vei fi lor sălaş şi se vor lăuda cu Tine toţi cei ce iubesc numele Tău. Ps.5:12. Că Tu vei binecuvânta pe cel drept, Doamne, căci cu arma bunei voiri ne-ai încununat pe noi.

PSALMUL 6 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.6:1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerţi. Ps.6:2. Miluieşte-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele; Ps.6:3. Şi sufletul meu s-a tulburat foarte şi Tu, Doamne, până când? Ps.6:4. Întoarce-Te, Doamne; izbăveşte sufletul meu, mântuieşte-mă, pentru mila Ta. Ps.6:5. Că nu este întru moarte cel ce Te pomeneşte pe Tine. Şi în iad cine Te va lăuda pe Tine? Ps.6:6. Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele aşternutul meu voi uda. Ps.6:7. Tulburatu-s-a de supărare ochiul meu, îmbătrânit-am între toţi vrăjmaşii mei. Ps.6:8. Depărtaţi-vă de la mine toţi cei ce lucraţi fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele. Ps.6:9. Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit. Ps.6:10. Să se ruşineze şi să se tulbure foarte toţi vrăjmaşii mei; să se întoarcă şi să se ruşineze foarte degrab.

PSALMUL 7 Al lui David. Care l-a cântat Domnului, pentru cuvintele lui Husi, fiul lui Iemeni
Ps.7:1. Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuieşte-mă de toţi cei ce mă prigonesc şi mă izbăveşte, Ps.7:2. Ca nu cumva să răpească sufletul meu ca un leu, nefiind cine să mă izbăvească, nici cine să mă mântuiască. Ps.7:3. Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele, Ps.7:4. De am răsplătit cu rău celor ce mi-au făcut mie rău şi de am jefuit pe vrăjmaşii mei fără temei, Ps.7:5. Să prigonească vrăjmaşul sufletul meu şi să-l prindă, să calce la pământ viaţa mea şi mărirea mea în ţărână să o aşeze. Ps.7:6. Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalţă-Te până la hotarele vrăjmaşilor mei; scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca cu care ai poruncit Ps.7:7. Şi adunare de popoare Te va înconjura şi peste ea la înălţime Te întoarce. Ps.7:8. Domnul va judeca pe popoare; judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea şi după nevinovăţia mea. Ps.7:9. Sfârşească-se răutatea păcătoşilor şi întăreşte pe cel drept, Cel ce cerci inimile şi rărunchii, Dumnezeule drepte. Ps.7:10. Ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuieşte pe cei drepţi la inimă. Ps.7:11. Dumnezeu este judecător drept, tare şi îndelung-răbdător şi nu se mânie în fiecare zi. Ps.7:12. De nu vă veţi întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat şi l-a pregătit Ps.7:13. Şi în el a gătit unelte de moarte; săgeţile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat. Ps.7:14. Iată a poftit nedreptatea, a zămislit silnicia şi a născut nelegiuirea. Ps.7:15. Groapă a săpat şi a adâncit-o şi va cădea în groapa pe care a făcut-o. Ps.7:16. Să se întoarcă nedreptatea lui pe capul lui şi pe creştetul lui silnicia lui să se coboare. Ps.7:17. Lăuda-voi pe Domnul după dreptatea Lui şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

PSALMUL 8 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, epntru ghitith.
Ps.8:1. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul! Că s-a înălţat slava Ta, mai presus de ceruri. Ps.8:2. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă, pentru vrăjmaşii Tăi, ca să amuţeşti pe vrăjmaş şi pe răzbunător. Ps.8:3. Când privesc cerurile, lucrul mâinilor Tale, luna şi stelele pe care Tu le-ai întemeiat, îmi zic: Ps.8:4. Ce este omul că-ţi aminteşti de el? Sau fiul omului, că-l cercetezi pe el? Ps.8:5. Micşoratu-l-ai pe dânsul cu puţin faţă de îngeri, cu mărire şi cu cinste l-ai încununat pe el. Ps.8:6. Pusu-l-ai pe dânsul peste lucrul mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele lui. Ps.8:7. Oile şi boii, toate; încă şi dobitoacele câmpului; Ps.8:8. Păsările cerului şi peştii mării, cele ce străbat cărările mărilor. Ps.8:9. Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele Tău în tot pământul!

PSALMUL 9 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru cele ascunse ale fiului.
Ps.9:1. Lăuda-Te-voi, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.9:2. Veseli-mă-voi şi mă voi bucura de Tine; cânta-voi numele Tău, Preaînalte. Ps.9:3. Când se vor întoarce vrăjmaşii mei înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta! Ps.9:4. Că ai făcut judecata mea şi dreptatea mea; şezut-ai pe scaun, Cel ce judeci cu dreptate. Ps.9:5. Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi în veacul veacului. Ps.9:6. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărâmat; pierit-a pomenirea lor în sunet. Ps.9:7. Iar Domnul rămâne în veac; gătit-a scaunul Lui de judecată Ps.9:8. Şi El va judeca lumea; cu dreptate va judeca popoarele. Ps.9:9. Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. Ps.9:10. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele Tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne! Ps.9:11. Cântaţi Domnului, Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi între neamuri faptele Lui. Ps.9:12. Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. Ps.9:13. Miluieşte-mă, Doamne! Vezi smerenia mea, de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii, Ps.9:14. Ca să vestesc toate laudele Tale, în porţile fiicei Sionului; Veseli-mă-voi de mântuirea Ta! Ps.9:15. Căzut-au neamurile în groapa pe care au făcut-o; în cursa aceasta, pe care au ascunso, s-a prins piciorul lor. Ps.9:16. Se cunoaşte Domnul când face judecată! Întru faptele mâinilor lui s-a prins păcătosul. Ps.9:17. Să se întoarcă păcătoşii în iad; toate neamurile care uită pe Dumnezeu. Ps.9:18. Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri. Ps.9:19. Scoală-Te, Doamne, să nu se întărească omul; să fie judecate neamurile înaintea Ta! Ps.9:20. Pune, Doamne, legiuitor peste ele, ca să cunoască neamurile că oameni sunt. Ps.9:21. Pentru ce, Doamne, stai departe? Pentru ce treci cu vederea la vreme de necaz? Ps.9:22. Când se mândreşte necredinciosul, se aprinde săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc. Ps.9:23. Că se laudă păcătosul cu poftele sufletului lui, iar cel ce face strâmbătate, pe sine se binecuvintează. Ps.9:24. Întărâtat-a cel păcătos pe Domnul, după mulţimea mâniei lui; nu-L va căuta; nu este Dumnezeu înaintea lui. Ps.9:25. Spurcate sunt căile lui în toată vremea; lepădate sunt judecăţile Tale de la faţa lui, peste toţi vrăjmaşii lui va stăpâni. Ps.9:26. Că a zis întru inima sa: Nu mă voi clinti din neam în neam, rău nu-mi va fi. Ps.9:27. Gura lui e plină de blestem, de amărăciune şi de vicleşug; sub limba lui osteneală şi durere. Ps.9:28. Stă la pândă în ascuns cu cei bogaţi ca să ucidă pe cel nevinovat; ochii lui spre cel sărac privesc. Ps.9:29. Pândeşte din ascunziş, ca leul din culcuşul său; pândeşte ca să apuce pe sărac, pândeşte pe sărac ca să-l tragă la el. Ps.9:30. În lanţul lui îl va smeri; se va pleca şi va cădea asupra lui, când va stăpâni pe cei săraci. Ps.9:31. Că a zis în inima lui: “Uitat-a Dumnezeu! Întors-a faţa Lui, ca să nu vadă până în sfârşit!” Ps.9:32. Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit! Ps.9:33. Pentru ce a mâniat necredinciosul pe Dumnezeu? Că a zis în inima lui: Domnul nu va cerceta! Ps.9:34. Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. Ps.9:35. Zdrobeşte braţul celui păcătos şi rău, păcatul lui va fi căutat şi nu se va afla. Ps.9:36. Împărăţi-va Domnul în veac şi în veacul veacului! Pieriţi neamuri din pământul Lui. Ps.9:37. Dorinţa săracilor a auzit-o Domnul; la râvna inimii lor a luat aminte urechea Ta. Ps.9:38. Judecă pe sărac şi pe smerit, ca să nu se mai mândrească omul pe pământ.

PSALMUL 10 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor.
Ps.10:1. În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: “Mută-te în munţi, ca o pasăre?” Ps.10:2. Că iată păcătoşii au încordat arcul, au gătit săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în întuneric pe cei drepţi la inimă. Ps.10:3. Că au surpat ceea ce ai aşezat; dar dreptul ce a făcut?

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.10:4. Domnul este în locaşul cel sfânt al Său, Domnul în cer are scaunul Său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor. Ps.10:5. Domnul cercetează pe cel drept şi pe cel necredincios; iar pe cel ce iubeşte nedreptatea îl urăşte sufletul Său. Ps.10:6. Va ploua peste păcătoşi laţuri, foc şi pucioasă; iar suflare de vifor este partea paharului lor. Ps.10:7. Că drept este Domnul şi dreptatea a iubit şi faţa Lui spre cel drept priveşte.

PSALMUL 11 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu opt coarde.
Ps.11:1. Mântuieşte-mă, Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-a împuţinat adevărul de la fiii oamenilor. Ps.11:2. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă şi în inimă rele au grăit. Ps.11:3. Pierde-va Domnul toate buzele cele viclene şi limba cea plină de mândrie. Ps.11:4. Pe cei ce au zis: “Cu limba noastră ne vom mări, căci buzele noastre la noi sunt; cine ne este Domn?” Ps.11:5. Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă. Ps.11:6. Cuvintele Domnului, cuvinte curate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori. Ps.11:7. Tu, Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac. Ps.11:8. Căci, atunci când se ridică sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni.

PSALMUL 12 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor.
Ps.12:1. Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit? Până când vei întoarce fata Ta de la mine? Ps.12:2. Până când voi grămădi gânduri în sufletul meu, durere în inima mea ziua şi noaptea? Ps.12:3. Până când se va înălţa vrăjmaşul meu împotriva mea? Ps.12:4. Caută, auzi-mă, Doamne, Dumnezeul meu, luminează ochii mei, ca nu cumva să adorm întru moarte, Ps.12:5. Ca nu cumva să zică vrăjmaşul meu: “Întăritu-m-am asupra lui”. Cei ce mă necăjesc se vor bucura de mă voi clătina. Ps.12:6. Iar eu spre mila Ta am nădăjduit; bucura-se-va inima mea de mântuirea Ta; cânta-voi Domnului, Celui ce mi-a făcut bine şi voi cânta numele Domnului Celui Preaînalt.

PSALMUL 13 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor.
Ps.13:1. Zis-a cel nebun în inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Stricatu-s-au oamenii şi urâţi s-au făcut întru îndeletnicirile lor. Nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. Ps.13:2. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. Ps.13:3. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bunătate, nu este până la unul. Ps.13:4. Oare, nu se vor înţelepţi toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu ca pâinea, pe Domnul nu L-au chemat. Ps.13:5. Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor. Ps.13:6. Săracul nădăjduieşte în Domnul şi voi aţi râs de nădejdea lui, zicând: Cine va da din Sion mântuire lui Israel? Ps.13:7. Dar când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucura-se-va Iacob şi se va veseli Israel.

PSALMUL 14 Al lui David.
Ps.14:1. Doamne, cine va locui în locaşul Tău şi cine se va sălăşlui în muntele cel sfânt al Tău? Ps.14:2. Cel ce umblă fără prihană şi face dreptate, cel ce are adevărul în inima sa, Ps.14:3. Cel ce n-a viclenit cu limba, nici n-a făcut rău împotriva vecinului său şi ocară n-a rostit împotriva aproapelui său. Ps.14:4. Defăimat să fie înaintea Lui “el ce vicleneşte, iar pe cei ce se tem de Domnul îi slăveşte; cel ce se jură aproapelui său şi nu se leapădă,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.14:5. Argintul său nu l-a dat cu camătă şi daruri împotriva celor nevinovaţi n-a luat. Cel ce face acestea nu se va clătina în veac.

PSALMUL 15 Al lui David.
Ps.15:1. Ps.15:2. Ps.15:3. Ps.15:4. Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit. Zis-am Domnului: “Domnul meu eşti Tu, că bunătăţile mele nu-ţi trebuie”. Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui minunată a făcut Domnul toată voia întru ei. Înmulţitu-s-au slăbiciunile celor ce aleargă după alţi dumnezei. Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele. Ps.15:5. Domnul este partea moştenirii mele şi a paharului meu. Tu eşti Cel care îmi aşezi mie iarăşi moştenirea mea. Ps.15:6. Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică. Ps.15:7. Binecuvânta-voi pe Domnul, Cel ce m-a înţelepţit; la aceasta şi noaptea mă îndeamnă inima mea. Ps.15:8. Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. Ps.15:9. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. Ps.15:10. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. Ps.15:11. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii; umplea-mă-vei de veselie cu faţa Ta, şi la dreapta Ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura.

PSALMUL 16 O rugăciune a lui David.
Ps.16:1. Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte cererea mea, ascultă rugăciunea mea, din buze fără de viclenie. Ps.16:2. De la faţa Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte. Ps.16:3. Cercetat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate. Ps.16:4. Ca să nu grăiască gura mea lucruri omeneşti, pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre. Ps.16:5. Îndreaptă picioarele mele în cărările Tale, ca să nu şovăie paşii mei. Ps.16:6. Eu am strigat, că m-ai auzit Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine şi auzi cuvintele mele. Ps.16:7. Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine de cei ce stau împotriva dreptei Tale. Ps.16:8. Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă Ps.16:9. De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; Ps.16:10. Cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. Ps.16:11. Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ. Ps.16:12. Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri. Ps.16:13. Scoală-Te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios, cu sabia Ta. Ps.16:14. Doamne, desparte-mă de oamenii acestei lumi, ce-şi iau partea în viaţă, căci s-a umplut pântecele lor de bunătăţile Tale; săturatu-s-au fiii lor şi au lăsat rămăşiţele pruncilor. Ps.16:15. Iar eu întru dreptate mă voi arăta feţei Tale, sătura-mă-voi când se va arăta slava Ta.

PSALMUL 17 O cântare a lui David. Mai marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, sluga Domnului, care a grăit Domnului cuvintele cântării acesteia, în ziua în care l-a izbăvit pe el Domnul din mâna vrăjmaşilor lui şi din mâna lui Saul. Şi a zis:
Ps.17:1. Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, Ps.17:2. Dumnezeul meu, ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, Ps.17:3. Apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu. Ps.17:4. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat. Durerile iadului m-au înconjurat; întâmpinatu-m-au laţurile morţii. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui, va intra în urechile Lui. Ps.17:9. Şi s-a clătinat şi s-a cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că S-a mâniat pe ele Dumnezeu. Ps.17:10. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de la El. Ps.17:11. Şi a plecat cerurile şi S-a coborât şi negură era sub picioarele Lui. Ps.17:12. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului. Ps.17:13. Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului. Ps.17:14. De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc. Ps.17:15. Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său. Ps.17:16. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei. Ps.17:17. Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, Ps.17:18. De certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale. Ps.17:19. Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatu-m-a din ape multe. Ps.17:20. Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine. Ps.17:21. Întâmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea Ps.17:22. Şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit. Ps.17:23. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie, Ps.17:24. Că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu. Ps.17:25. Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine. Ps.17:26. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea. Ps.17:27. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui. Ps.17:28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Ps.17:29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici. Ps.17:30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri. Ps.17:31. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu. Ps.17:32. Căci cu Tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul. Ps.17:33. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce nădăjduiesc în El. Ps.17:34. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru? Ps.17:35. Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea. Ps.17:36. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste cele înalte mă pune. Ps.17:37. Cel ce întăreşti mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele. Ps.17:38. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit. Ps.17:39. Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa. Ps.17:40. Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele. Ps.17:41. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i voi prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi. Ps.17:42. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele. Ps.17:43. Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea. Ps.17:44. Şi pe vrăjmaşii mei i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit. Ps.17:45. Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei. Ps.17:46. Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei. Ps.17:47. Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor. Ps.17:48. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit. Ps.17:49. Fiii străini m-au minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor. Ps.17:50. Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mântuirii mele. Ps.17:51. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii cei furioşi, Ps.17:52. De la cei ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă. Ps.17:53. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta. Ps.17:54. Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi Faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac. Ps.17:5. Ps.17:6. Ps.17:7. Ps.17:8.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 18 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor.
Ps.18:1. Ps.18:2. Ps.18:3. Ps.18:4. Ps.18:5. Ps.18:6. Ps.18:7. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei spune cuvânt, şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. Nu sunt graiuri, nici cuvinte, ale căror glasuri să nu se audă. În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor. În soare şi-a pus locaşul său; şi el este ca un mire ce iese din cămara sa. Bucura-se-va ca un uriaş, care aleargă drumul lui. De la marginea cerului ieşirea lui, şi oprirea lui până la marginea cerului; şi nu este cine să se ascundă de căldura lui. Ps.18:8. Legea Domnului este fără prihană, întoarce sufletele; mărturia Domnului este credincioasă, înţelepţeşte pruncii; Ps.18:9. Judecăţile Domnului sunt drepte, veselesc inima; porunca Domnului este strălucitoare, luminează ochii. Ps.18:10. Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului. Judecăţile Domnului sunt adevărate, toate îndreptăţite. Ps.18:11. Dorite sunt mai mult decât aurul, şi decât piatra cea de mare preţ; şi mai dulci decât mierea şi fagurele. Ps.18:12. Că robul Tău le păzeşte pe ele, şi răsplătire multă are. Ps.18:13. Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă Ps.18:14. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare. Ps.18:15. Şi vor bineplăcea cuvintele gurii mele şi cugetul inimii mele înaintea Ta pururea; Doamne, Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu.

PSALMUL 19 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor.
Ps.19:1. Ps.19:2. Ps.19:3. Ps.19:4. Ps.19:5. Să te audă Domnul în ziua necazului şi să te apere numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ţie ajutor din locaşul Său cel sfânt şi din Sion să te sprijinească pe tine. Pomenească toată jertfa ta şi arderea de tot a ta bineplăcută să-I fie. Dea ţie Domnul după inima ta şi tot sfatul tău să-l plinească. Bucura-ne-vom de mântuirea ta şi întru numele Dumnezeului nostru ne vom mări. Plinească Domnul toate cererile tale. Ps.19:6. Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei Sale. Ps.19:7. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Ps.19:8. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Ps.19:9. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut, iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Ps.19:10. Doamne, mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi, în orice zi Te vom chema.

PSALMUL 20 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor.
Ps.20:1. Doamne, întru puterea Ta se va veseli împăratul şi întru mântuirea Ta se va bucura foarte. Ps.20:2. După dorirea inimii lui i-ai dat lui, şi de voia buzelor lui nu l-ai lipsit pe el. Ps.20:3. Că l-ai întâmpinat pe el cu binecuvântările bunătăţii, pus-ai pe capul lui cunună de piatră scumpă. Ps.20:4. Viaţă a cerut de la Tine şi i-ai dat lui lungime de zile în veacul veacului. Ps.20:5. Mare este slava lui întru mântuirea Ta, slavă şi mare cuviinţă vei pune peste el. Ps.20:6. Că îi vei da lui binecuvântare în veacul veacului, îl vei veseli pe dânsul întru bucurie cu faţa Ta. Ps.20:7. Că împăratul nădăjduieşte în Domnul şi întru mila Celui Preaînalt nu se va clinti. Ps.20:8. Află-se mâna Ta peste toţi vrăjmaşii Tăi, dreapta Ta să afle pe toţi cei ce Te urăsc pe Tine. Ps.20:9. Îi vei pune pe ei ca un cuptor de foc în vremea arătării Tale; Ps.20:10. Domnul întru mânia Sa îi va tulbura pe ei, şi-i va mânca pe ei focul. Ps.20:11. Rodul lor de pe pământ îl vei pierde şi sămânţa lor dintre fiii oamenilor. Ps.20:12. Că au gândit rele împotriva Ta, au cugetat sfaturi care nu vor putea să stea. Ps.20:13. Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. Ps.20:14. Înalţă-Te, Doamne, întru tăria Ta, cânta-vom şi vom lăuda puterile Tale.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 21 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor, pentru sprijinul cel de dimineaţă.
Ps.21:1. Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, ia aminte la mine, pentru ce m-ai părăsit? Departe sunt de mântuirea mea cuvintele greşelilor mele. Ps.21:2. Dumnezeul meu, striga-voi ziua şi nu vei auzi, şi noaptea şi nu Te vei gândi la mine. Ps.21:3. Iar Tu întru cele sfinte locuieşti, lauda lui Israel. Ps.21:4. În Tine au nădăjduit părinţii noştri, nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei. Ps.21:5. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. Ps.21:6. Iar eu sunt vierme şi nu om, ocara oamenilor şi defăimarea poporului. Ps.21:7. Toţi cei ce m-au văzut m-au batjocorit, grăit-au cu buzele, clătinat-au capul zicând: Ps.21:8. “Nădăjduit-a spre Domnul, izbăvească-l pe el, mântuiască-l pe el, că-l voieşte pe el”. Ps.21:9. Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea, de la sânul maicii mele. Ps.21:10. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu. Ps.21:11. Nu Te depărta de la mine, că necazul este aproape, şi nu este cine să-mi ajute. Ps.21:12. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi m-au împresurat. Ps.21:13. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. Ps.21:14. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. Ps.21:15. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu. Ps.21:16. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea, şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât. Ps.21:17. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. Ps.21:18. Străpuns-au mâinile mele şi picioarele mele. Ps.21:19. Numărat-au toate oasele mele, iar ei priveau şi se uitau la mine. Ps.21:20. Împărţit-au hainele mele loruşi şi pentru cămaşa mea au aruncat sorţi. Ps.21:21. Iar Tu, Doamne, nu depărta ajutorul Tău de la mine, spre sprijinul meu ia aminte. Ps.21:22. Izbăveşte de sabie sufletul meu şi din gheara câinelui viaţa mea. Ps.21:23. Izbăveşte-mă din gura leului şi din coarnele taurilor smerenia mea. Ps.21:24. Spune-voi numele Tău fraţilor mei; în mijlocul adunării Te voi lăuda, zicând: Ps.21:25. Cei ce vă temeţi de Domnul, lăudaţi-L pe El, toată seminţia lui Iacob slăviţi-L pe El! Ps.21:26. Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel. Ps.21:27. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului, Ps.21:28. Nici n-a întors fala Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul, m-a auzit. Ps.21:29. De la Tine este lauda mea în adunare mare, rugăciunile mele le voi face înaintea celor ce se tem de El. Ps.21:30. Mânca-vor săracii şi se vor sătura şi vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. Ps.21:31. Îşi vor aduce aminte şi se vor întoarce la Domnul toate marginile pământului. Ps.21:32. Şi se vor închina înaintea Lui toate seminţiile neamurilor. Ps.21:33. Că a Domnului este împărăţia şi El stăpâneşte peste neamuri. Ps.21:34. Mâncat-au şi s-au închinat toţi graşii pământului, înaintea Lui vor cădea toţi cei ce se coboară în pământ. Ps.21:35. Şi sufletul meu în El viază, şi seminţia mea va sluji Lui. Ps.21:36. Se va vesti Domnului neamul ce va să vină. Şi vor vesti dreptatea Lui poporului ce se va naşte şi ce a făcut Domnul.

PSALMUL 22 Al lui David.
Ps.22:1. Ps.22:2. Ps.22:3. Ps.22:4. Ps.22:5. Ps.22:6. Domnul mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povăţuitu-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui. Că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul Tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Ps.22:7. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

PSALMUL 23 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor.
Ps.23:1. Al Domnului este pământul şi plinirea lui; lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea. Ps.23:2. Acesta pe mări l-a întemeiat pe el şi pe râuri l-a aşezat pe el. Ps.23:3. Cine se va sui în muntele Domnului Şi cine va sta în locul cel sfânt al Lui?

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.23:4. Cel nevinovat cu mâinile şi curat cu inima, care n-a luat în deşert sufletul său şi nu s-a jurat cu vicleşug aproapelui său. Ps.23:5. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul şi milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Ps.23:6. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută faţa Dumnezeului lui Iacob. Ps.23:7. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. Ps.23:8. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare şi puternic, Domnul Cel tare în război. Ps.23:9. Ridicaţi, căpetenii, porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice şi va intra Împăratul slavei. Ps.23:10. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

PSALMUL 24 Al lui David.
Ps.24:1. Către Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu, Dumnezeul meu. Ps.24:2. Spre Tine am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac, nici să râdă de mine vrăjmaşii mei. Ps.24:3. Pentru că toţi cei ce Te aşteaptă pe Tine nu se vor ruşina; să se ruşineze toţi cei ce fac fărădelegi în deşert. Ps.24:4. Căile Tale, Doamne, arată-mi, şi cărările Tale mă învaţă. Ps.24:5. Îndreptează-mă spre adevărul Tău şi mă învaţă, că Tu eşti Dumnezeu, Mântuitorul meu, şi pe Tine Te-am aşteptat toată ziua. Ps.24:6. Adu-ţi aminte de îndurările şi milele Tale, Doamne, că din veac sunt. Ps.24:7. Păcatele tinereţilor mele şi ale neştiinţei mele nu le pomeni. Ps.24:8. După mila Ta pomeneşte-mă Tu, pentru bunătatea Ta, Doamne. Ps.24:9. Bun şi drept este Domnul, pentru aceasta lege va pune celor ce greşesc în cale. Ps.24:10. Îndrepta-va pe cei blânzi la judecată, învăţa-va pe cei blânzi căile Sale. Ps.24:11. Toate căile Domnului sunt milă şi adevăr pentru cei ce caută aşezământul Lui şi mărturiile Lui. Ps.24:12. Pentru numele Tău, Doamne, curăţeşte păcatul meu că mult este. Ps.24:13. Cine este omul cel ce se teme de Domnul? Lege va pune lui în calea pe care a ales-o. Ps.24:14. Sufletul lui întru bunătăţi se va sălăşlui şi seminţia lui va moşteni pământul. Ps.24:15. Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ps.24:16. Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele. Ps.24:17. Caută spre mine şi mă miluieşte, că părăsit şi sărac sunt eu. Ps.24:18. Necazurile inimii mele s-au înmulţit; din nevoile mele scoate-mă. Ps.24:19. Vezi smerenia mea şi osteneala mea şi-mi iartă toate păcatele mele. Ps.24:20. Vezi pe vrăjmaşii mei că s-au înmulţit şi cu ură nedreaptă m-au urât. Ps.24:21. Păzeşte sufletul meu şi mă izbăveşte, ca să nu mă ruşinez că am nădăjduit în Tine. Ps.24:22. Cei fără răutate şi cei drepţi s-au lipit de mine, că Te-am aşteptat, Doamne. Ps.24:23. Izbăveşte, Dumnezeule, pe Israel din toate necazurile lui.

PSALMUL 25 Al lui David.
Ps.25:1. Judecă-mă, Doamne, că eu întru nerăutate am umblat şi în Domnul nădăjduind, nu voi slăbi. Ps.25:2. Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea. Ps.25:3. Că mila Ta este înaintea ochilor mei şi bine mi-a plăcut adevărul Tău. Ps.25:4. Nu am şezut în adunarea deşertăciunii şi cu călcătorii de lege nu voi intra. Ps.25:5. Urât-am adunarea celor ce viclenesc şi cu cei necredincioşi nu voi şedea. Ps.25:6. Spăla-voi întru cele nevinovate mâinile mele şi voi înconjura jertfelnicul Tău, Doamne, Ps.25:7. Ca să aud glasul laudei Tale şi să spun toate minunile Tale. Ps.25:8. Doamne, iubit-am bunăcuviinţa casei Tale şi locul locaşului slavei Tale. Ps.25:9. Să nu pierzi cu cei necredincioşi sufletul meu şi cu vărsătorii de sânge viaţa mea, Ps.25:10. Întru ale căror mâini sunt fărădelegi şi dreapta cărora e plină de daruri. Ps.25:11. Iar eu întru nerăutatea mea am umblat; izbăveşte-mă, Doamne, şi mă miluieşte, Ps.25:12. Căci piciorul meu a stat întru dreptate; întru adunări Te voi binecuvânta, Doamne.

PSALMUL 26 Al lui David. Mai înainte de ungere.
Ps.26:1. Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu; Cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea; De s-ar ridica împotriva mea război, eu în El nădăjduiesc. Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, Ps.26:8. Ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. Ps.26:9. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui; Ps.26:10. Pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei. Ps.26:11. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului. Ps.26:12. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat; miluieşte-mă şi mă ascultă. Ps.26:13. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. Ps.26:14. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău; Ps.26:15. Ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu. Ps.26:16. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. Ps.26:17. Lege pune-mi mie, Doamne, în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. Ps.26:18. Nu mă da pe mine pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi. Ps.26:19. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii. Ps.26:20. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul. Ps.26:2. Ps.26:3. Ps.26:4. Ps.26:5. Ps.26:6. Ps.26:7.

PSALMUL 27 Al lui David.
Ps.27:1. Către Tine, Doamne, am strigat, Dumnezeul meu, ia aminte! Că de nu mă vei auzi, mă voi asemăna cu cei care se coboară în groapă. Ps.27:2. Ascultă glasul rugăciunii mele când mă rog către Tine, când ridic mâinile mele către locaşul Tău cel sfânt. Ps.27:3. Să nu tragi cu cei păcătoşi sufletul meu, şi cu cei ce lucrează nedreptate să nu mă pierzi, Ps.27:4. Cu cei ce grăiesc pace către aproapele lor, dar cele rele sunt în inimile lor. Ps.27:5. Dă-le lor după faptele lor şi după vicleşugul gândurilor lor. Ps.27:6. După lucrul mâinilor lor, dă-le lor; răsplăteşte-i după faptele lor, Ps.27:7. Că n-au înţeles lucrurile Domnului şi faptele mâinilor Lui; îi vei dărâma şi nu-i vei zidi. Ps.27:8. Binecuvântat este Domnul că a auzit glasul rugăciunii mele. Ps.27:9. Domnul este ajutorul şi apărătorul meu, în El a nădăjduit inima mea şi mi-a ajutat. Ps.27:10. Şi a înflorit trupul meu şi de bunăvoia mea Îl voi lăuda pe El. Ps.27:11. Domnul este întărirea poporului Său şi apărător mântuirilor unsului Său. Ps.27:12. Mântuieşte poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; paşte-i pe ei şi-i ridică până în veac.

PSALMUL 28 Al lui David. La scoaterea Cortului.
Ps.28:1. Aduceţi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, aduceţi Domnului mieii oilor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; Ps.28:2. Aduceţi Domnului slavă numelui Său; închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui. Ps.28:3. Glasul Domnului peste ape; Dumnezeul slavei a tunat; Domnul peste ape multe. Ps.28:4. Glasul Domnului întru tărie, glasul Domnului întru mare cuviinţă; Ps.28:5. Glasul Domnului cel ce sfărâmă cedrii şi va zdrobi Domnul cedrii Libanului; Ps.28:6. El face să sară Libanul ca un viţel; iar Ermonul ca un pui de gazelă. Ps.28:7. Glasul Domnului, cel ce varsă para focului. Ps.28:8. Glasul Domnului, cel ce cutremură pustiul şi va cutremura Domnul pustiul Cadeşului. Ps.28:9. Glasul Domnului dezleagă pântecele cerboaicelor, glasul Domnului despoaie cedrii şi în locaşul Lui, fiecare va spune: Slavă! Ps.28:10. Domnul va împărăţi peste potop şi va şedea Domnul Împărat în veac. Ps.28:11. Domnul tărie poporului Său va da, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 29 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru sfinţirea casei.
Ps.29:1. Ps.29:2. Ps.29:3. Ps.29:4. Ps.29:5. Te voi înălţa, Doamne, că m-ai ridicat şi n-ai veselit pe vrăjmaşii mei împotriva mea. Doamne, Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mântuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă. Cântaţi Domnului cei cuvioşi ai Lui şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui. Că iuţime este întru mânia Lui şi viaţă întru voia Lui; seara se va sălăşlui plângerea, iar dimineaţa bucuria. Ps.29:6. Iar eu am zis întru îndestularea mea: “Nu mă voi clătina în veac!” Ps.29:7. Doamne, întru voia Ta, dat-ai frumuseţii mele putere; dar când ţi-ai întors faţa Ta, eu m-am tulburat. Ps.29:8. Către Tine, Doamne, voi striga şi către Dumnezeul meu mă voi ruga. Ps.29:9. Ce folos ai de sângele meu de mă cobor în stricăciune? Oare, Te va lăuda pe Tine ţărâna, sau va vesti adevărul Tău? Ps.29:10. Auzit-a Domnul şi m-a miluit; Domnul a fost ajutorul meu! Ps.29:11. Schimbat-ai plângerea mea întru bucurie, rupt-ai sacul meu şi m-ai încins cu veselie. Ps.29:12. Ca slava mea să-ţi cânte ţie şi să nu mă mâhnesc; Doamne, Dumnezeul meu, în veac Te voi lăuda!

PSALMUL 30 Al lui David. Mai marelui cântăreţilor pentru unire.
Ps.30:1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Întru îndreptarea Ta izbăveşte-mă şi mă scoate. Ps.30:2. Pleacă spre mine urechea Ta, grăbeşte de mă scoate. Fii mie Dumnezeu apărător şi casă de scăpare ca să mă mântuieşti. Ps.30:3. Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. Ps.30:4. Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. Ps.30:5. În mâinile Tale îmi voi da duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului. Ps.30:6. Urât-ai pe cei ce păzesc deşertăciuni în zadar, iar eu spre Domnul am nădăjduit. Ps.30:7. Bucura-mă-voi şi mă voi veseli de mila Ta, că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu Ps.30:8. Şi nu m-ai lăsat în mâinile vrăjmaşului; pus-ai în loc desfătat picioarele mele. Ps.30:9. Miluieşte-mă, Doamne, că mă necăjesc; tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, sufletul meu şi inima mea. Ps.30:10. Că s-a stins întru durere viaţa mea şi anii mei în suspinuri; slăbit-a întru sărăcie tăria mea şi oasele mele s-au tulburat. Ps.30:11. La toţi vrăjmaşii mei m-am făcut de ocară şi vecinilor mei foarte, şi frică cunoscuţilor mei. Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine. Ps.30:12. Uitat am fost ca un mort din inima lor, ajuns-am ca un vas stricat. Ps.30:13. Că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur, când se adunau ei împreună împotriva mea; ca să ia sufletul meu s-au sfătuit. Ps.30:14. Iar eu către Tine am nădăjduit, Doamne, zis-am: “Tu eşti Dumnezeul meu!” Ps.30:15. În mâinile Tale, soarta mea, izbăveşte-mă din mâna vrăjmaşilor mei şi de cei ce mă prigonesc. Ps.30:16. Arată faţa Ta peste robul Tău, mântuieşte-mă cu mila Ta! Ps.30:17. Doamne, să nu fiu ruşinat, că Te-am chemat pe Tine; să se ruşineze necredincioşii şi să se coboare în iad. Ps.30:18. Mute să fie buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie şi cu defăimare. Ps.30:19. Cât este de mare mulţimea bunătăţii Tale, Doamne, pe care ai gătit-o celor ce se tem de Tine, pe care ai făcut-o celor ce nădăjduiesc în Tine, înaintea fiilor oamenilor! Ps.30:20. Ascunde-i-vei pe dânşii cu acoperământul feţei Tale de tulburarea oamenilor. Ps.30:21. Acoperi-i-vei pe ei în cortul Tău de împotrivirea limbilor. Ps.30:22. Binecuvântat este Domnul, că minunată a fost mila Sa, în cetate întărită. Ps.30:23. Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. Ps.30:24. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. Ps.30:25. Iubiţi pe Domnul toţi cuvioşii Lui că adevărul caută Domnul şi răsplăteşte celor ce se mândresc, cu prisosinţă. Ps.30:26. Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toii cei ce nădăjduiţi în Domnul.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 31 Al lui David. Pentru pricepere.
Ps.31:1. Ps.31:2. Ps.31:3. Ps.31:4. Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug. Că am tăcut, îmbătrânit-au oasele mele, când strigam toată ziua. Că ziua şi noaptea s-a îngreunat peste mine mâna Ta şi am căzut în suferinţă când ghimpele Tău mă împungea. Ps.31:5. Păcatul meu l-am cunoscut şi fărădelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea. Ps.31:6. Zis-am: “Mărturisi-voi fărădelegea mea Domnului”; şi Tu ai iertat nelegiuirea păcatului meu. Ps.31:7. Pentru aceasta se va ruga către Tine tot cuviosul la vreme potrivită, iar potop de ape multe de el nu se va apropia. Ps.31:8. Tu eşti scăparea mea din necazul ce mă cuprinde, bucuria mea; izbăveşte-mă de cei ce m-au înconjurat. Ps.31:9. Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta, pe care vei merge; aţinti-voi spre tine ochii Mei. Ps.31:10. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine. Ps.31:11. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul, mila îl va înconjura. Ps.31:12. Veseliţi-vă în Domnul şi vă bucuraţi, drepţilor, şi vă lăudaţi toţi cei drepţi la inimă.

PSALMUL 32 Al lui David, nedescris deasupra la Evrei.
Ps.32:1. Bucuraţi-vă, drepţilor; celor drepţi li se cuvine laudă. Ps.32:2. Lăudaţi pe Domnul în alăută, în psaltire cu zece strune cântaţi-I Lui. Ps.32:3. Cântaţi-I Lui cântare nouă, cântaţi-I frumos, cu strigăt de bucurie. Ps.32:4. Că drept este cuvântul Domnului şi toate lucrurile Lui întru credinţă. Ps.32:5. Iubeşte milostenia şi judecata, Domnul; de mila Domnului plin este pământul. Ps.32:6. Cu cuvântul Domnului cerurile s-au întărit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor. Ps.32:7. Adunat-a ca într-un burduf apele mării, pus-a în vistierii adâncurile. Ps.32:8. Să se teamă de Domnul tot pământul şi de El să se cutremure toii locuitorii lumii. Ps.32:9. Că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Ps.32:10. Domnul risipeşte sfaturile neamurilor, leapădă gândurile popoarelor şi defaimă sfaturile căpeteniilor. Ps.32:11. Iar sfatul Domnului rămâne în veac, gândurile inimii Lui, din neam în neam. Ps.32:12. Fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul pe care l-a ales de moştenire Lui. Ps.32:13. Din cer a privit Domnul, văzut-a pe toţi fiii oamenilor. Ps.32:14. Din locaşul Său, cel gata, privit-a spre toţi cei ce locuiesc pământul. Ps.32:15. Cel ce a zidit îndeosebi inimile lor, Cel ce pricepe toate lucrurile lor. Ps.32:16. Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui. Ps.32:17. Mincinos este calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi. Ps.32:18. Iată ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete. Ps.32:19. Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi apărătorul nostru este. Ps.32:20. Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit. Ps.32:21. Fie, Doamne, mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

PSALMUL 33 Al lui David, când şi-a schimbat faţa sa înaintea lui Abimelec şi I-a dat drumul şi s-a dus.
Ps.33:1. Bine voi cuvânta pe Domnul în toată vremea, pururea lauda Lui în gura mea. Ps.33:2. În Domnul se va lăuda sufletul meu; să audă cei blânzi şi să se veselească. Ps.33:3. Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele Lui împreună. Ps.33:4. Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Ps.33:5. Apropiaţi-vă de El şi vă luminaţi; şi feţele voastre să nu se ruşineze. Ps.33:6. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile lui l-a izbăvit. Ps.33:7. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei. Ps.33:8. Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul; fericit bărbatul care nădăjduieşte în El. Ps.33:9. Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că n-au lipsă cei ce se tem de El. Ps.33:10. Bogaţii au sărăcit şi au flămânzit, iar cei ce-L caută pe Domnul, nu se vor lipsi de tot binele. Ps.33:11. Veniţi fiilor, ascultaţi-mă pe mine, frica Domnului vă voi învăţa pe voi;

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.33:12. Cine este omul cel ce voieşte viaţa, care iubeşte să vadă zile bune? Opreşte-ţi limba de la rău şi buzele tale să nu grăiască vicleşug. Ps.33:13. Fereşte-te de rău şi fă bine, caută pacea şi o urmează pe ea. Ps.33:14. Ochii Domnului spre cei drepţi şi urechile Lui spre rugăciunea lor. Ps.33:15. Iar faţa Domnului spre cei ce fac rele, ca să piară de pe pământ pomenirea lor. Ps.33:16. Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile lor i-a izbăvit. Ps.33:17. Aproape este Domnul de cei umiliţi la inimă şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. Ps.33:18. Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Ps.33:19. Domnul păzeşte toate oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. Ps.33:20. Moartea păcătoşilor este cumplită şi cei ce urăsc pe cel drept vor greşi. Ps.33:21. Mântui-va Domnul sufletele robilor Săi şi nu vor greşi toţi cei ce nădăjduiesc în El.

PSALMUL 34 Al lui David.
Ps.34:1. Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate; luptă împotriva celor ce se luptă cu mine; Ps.34:2. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu; Ps.34:3. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: “Mântuirea ta sunt Eu!” Ps.34:4. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce gândesc rău de mine. Ps.34:5. Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul Domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească. Ps.34:6. Că în zadar au ascuns de mine groapa laţului lor, în deşert au ocărât sufletul meu. Ps.34:7. Să vină asupra lor laţul pe care nu-l cunosc şi cursa pe care au ascuns-o să-i prindă pe ei; şi chiar în laţul lor să cadă. Ps.34:8. Iar sufletul meu să se bucure de Domnul, să se veselească de mântuirea lui. Ps.34:9. Toate oasele mele vor zice: Doamne, cine este asemenea ţie? Cel ce izbăveşte pe sărac din mâna celor mai tari decât el şi pe sărac şi pe sărman de cei ce-l răpesc pe el. Ps.34:10. S-au sculat martori nedrepţi şi de cele ce nu ştiam m-au întrebat. Ps.34:11. Răsplătit-au mie rele pentru bune şi au vlăguit sufletul meu. Ps.34:12. Iar eu, când mă supărau ei, m-am îmbrăcat cu sac şi am smerit cu post sufletul meu şi rugăciunea mea în sinul meu se va întoarce. Ps.34:13. Ca şi cu un vecin, ca şi cu un frate al nostru aşa de bine m-am purtat; ca şi cum aş fi jelit şi m-aş fi întristat, aşa m-am smerit. Ps.34:14. Dar împotriva mea s-au veselit şi s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi şi n-am ştiut; risipiţi au fost şi nu s-au căit. Ps.34:15. M-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, au scrâşnit împotriva mea cu dinţii lor. Ps.34:16. Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, viaţa mea. Ps.34:17. Lăuda-Te-voi, Doamne, în adunare mare, întru popor numeros Te voi lăuda. Ps.34:18. Să nu se bucure de. mine cei ce mă duşmănesc pe nedrept, cei ce mă urăsc în zadar şi fac semn cu ochii. Ps.34:19. Că mie de pace îmi grăiau şi asupra mea vicleşuguri gândeau. Ps.34:20. Lărgitu-şi-au împotriva mea gura lor; zis-au: “Bine, bine, văzut-au ochii noştri”. Ps.34:21. Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine. Ps.34:22. Scoală-Te, Doamne şi ia aminte spre judecata mea, Dumnezeul meu şi Domnul meu, spre pricina mea. Ps.34:23. Judecă-mă după dreptatea Ta, Doamne Dumnezeul meu şi să nu se bucure de mine. Ps.34:24. Să nu zică întru inimile lor: “Bine, bine, sufletului nostru”, nici să zică: “L-am înghiţit pe el”. Ps.34:25. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu ruşine şi ocară cei ce se laudă împotriva mea. Ps.34:26. Să se bucure şi să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea şi să spună pururea: “Slăvit să fie Domnul, Cel ce voieşte pacea robului Său!” Ps.34:27. Şi limba mea va grăi dreptatea Ta, în toată ziua, lauda Ta.

PSALMUL 35 Al lui David, robul Domnului; mai marelui cântăreţilor.
Ps.35:1. Necredinţa călcătorului de lege spune inimii mele, că nu este într-însul frica de Dumnezeu. Ps.35:2. El singur se amăgeşte în ochii săi, când zice că ar fi urmărind fărădelegea şi ar fi urând-o. Ps.35:3. Graiurile gurii lui fărădelege şi vicleşug; n-a vrut să priceapă ca să Facă bine.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.35:4. Fărădelege a gândit în aşternutul său, în toată calea cea bună n-a stat şi răutatea n-a urât. Ps.35:5. Doamne, în cer este mila Ta şi adevărul Tău până la nori. Ps.35:6. Dreptatea Ta ca munţii lui Dumnezeu, judecăţile Tale adânc mare; oameni şi dobitoace vei izbăvi Doamne. Ps.35:7. Că ai înmulţit mila Ta, Dumnezeule, iar fiii oamenilor în umbra aripilor Tale vor nădăjdui. Ps.35:8. Sătura-se-vor din grăsimea casei Tale şi din izvorul desfătării Tale îi vei adăpa pe ei. Ps.35:9. Că la Tine este izvorul vieţii, întru lumina Ta vom vedea lumină. Ps.35:10. Tinde mila Ta celor ce Te cunosc pe Tine şi dreptatea Ta celor drepţi la inimă. Ps.35:11. Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine. Ps.35:12. Acolo au căzut toţi cei ce lucrează fărădelegea; izgoniţi au fost şi nu vor putea să stea.

PSALMUL 36 Al lui David.
Ps.36:1. Nu râvni la cei ce viclenesc, nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. Ps.36:2. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor trece. Ps.36:3. Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate şi locuieşte pământul şi hrăneşte-te cu bogăţia lui. Ps.36:4. Desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale. Ps.36:5. Descoperă Domnului calea ta şi nădăjduieşte în El şi El va împlini. Ps.36:6. Şi va scoate ca lumina dreptatea ta şi judecata ca lumina de amiază. Ps.36:7. Supune-te Domnului şi roagă-L pe El; nu râvni după cel ce sporeşte în calea sa, după omul care face nelegiuirea. Ps.36:8. Părăseşte mânia şi lasă iuţimea; nu căuta să vicleneşti. Ps.36:9. Că cei ce viclenesc de tot vor pieri; iar cei ce aşteaptă pe Domnul vor moşteni pământul. Ps.36:10. Şi încă puţin şi nu va mai fi păcătosul şi vei căuta locul lui şi nu-l vei afla. Ps.36:11. Iar cei blânzi vor moşteni pământul şi se vor desfăta de mulţimea păcii. Ps.36:12. Pândi-va păcătosul pe cel drept şi va scrâşni asupra lui, cu dinţii săi. Ps.36:13. Iar Domnul va râde de el, că mai înainte vede că va veni ziua lui. Ps.36:14. Sabia au scos păcătoşii, întins-au arcul lor ca să doboare pe sărac şi pe sărman, ca să junghie pe cei drepţi la inimă. Ps.36:15. Sabia lor să intre în inima lor şi arcurile lor să se frângă. Ps.36:16. Mai bun este puţinul celui drept, decât bogăţia multă a păcătoşilor. Ps.36:17. Că braţele păcătoşilor se vor zdrobi, iar Domnul întăreşte pe cei drepţi. Ps.36:18. Cunoaşte Domnul căile celor fără prihană şi moştenirea lor în veac va fi. Ps.36:19. Nu se vor ruşina în vremea cea rea şi în zilele de foamete se vor sătura. Ps.36:20. Că păcătoşii vor pieri, iar vrăjmaşii Domnului, îndată ce s-au mărit şi s-au înălţat, sau stins, ca fumul au pierit. Ps.36:21. Împrumută păcătosul şi nu dă înapoi, iar dreptul se îndură şi dă. Ps.36:22. Că cei ce-L binecuvântează pe El vor moşteni pământul, iar cei ce-L blesteamă pe El, de tot vor pieri. Ps.36:23. De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte. Ps.36:24. Când va cădea, nu se va zdruncina, că Domnul întăreşte mâna lui. Ps.36:25. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine; Ps.36:26. Toată ziua dreptul miluieşte şi împrumută şi seminţia lui binecuvântată va fi. Ps.36:27. Fereşte-te de rău şi fă binele şi vei trăi în veacul veacului. Ps.36:28. Că Domnul iubeşte judecata şi nu va părăsi pe cei cuvioşi ai Săi; în veac vor fi păziţi. Iar cei fără de lege vor fi izgoniţi şi seminţia necredincioşilor va fi stârpită. Ps.36:29. Iar drepţii vor moşteni pământul şi vor locui în veacul veacului pe el. Ps.36:30. Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată. Ps.36:31. Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui. Ps.36:32. Pândeşte păcătosul pe cel drept şi caută să-l omoare pe el; Ps.36:33. Iar Domnul nu-l va lăsa pe el, în mâinile lui, nici nu-l va osândi, când se va judeca cu el. Ps.36:34. Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea. Ps.36:35. Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului. Ps.36:36. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui. Ps.36:37. Păzeşte nerăutatea şi caută dreptatea, că urmaşi are omul făcător de pace. Ps.36:38. Iar cei fără de lege vor pieri deodată şi urmaşii necredincioşilor vor fi stârpiţi. Ps.36:39. Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.36:40. Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şi-i va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El.

PSALMUL 37 Al lui David; pentru pomenirea sâmbetei.
Ps.37:1. Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi. Ps.37:2. Că săgeţile Tale s-au înfipt în mine şi ai întărit peste mine mâna Ta. Ps.37:3. Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. Ps.37:4. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. Ps.37:5. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele. Ps.37:6. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. Ps.37:7. Că şalele mele s-au umplut de ocări şi nu este vindecare în trupul meu. Ps.37:8. Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnit-am din suspinarea inimii mele. Ps.37:9. Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea şi suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns. Ps.37:10. Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei şi aceasta nu este cu mine. Ps.37:11. Prietenii mei şi vecinii mei în preajma mea s-au apropiat şi au şezut; şi cei de aproape ai mei departe au stat. Ps.37:12. Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Ps.37:13. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Ps.37:14. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. Ps.37:15. Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu mă vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu, Ps.37:16. Că am zis, ca nu cumva să se bucure de mine vrăjmaşii mei; şi când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea s-au semeţit. Ps.37:17. Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea. Ps.37:18. Că fărădelegea mea eu o voi vesti şi mă voi îngriji pentru păcatul meu; Ps.37:19. Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. Ps.37:20. Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune, mă defăimau, că urmam bunătatea. Ps.37:21. Nu mă lăsa, Doamne Dumnezeul meu, nu Te depărta de la mine; Ps.37:22. Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

PSALMUL 38 Întru sfârşit, lui Iditum, o cântare a lui David.
Ps.38:1. Zis-am: “Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; Ps.38:2. Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea”. Ps.38:3. Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. Ps.38:4. Înfierbântatu-s-a inima mea înăuntrul meu şi în cugetul meu se va aprinde foc. Ps.38:5. Grăit-am cu limba mea: “Fă-mi cunoscut, Doamne, sfârşitul meu, Ps.38:6. Şi numărul zilelor mele care este, ca să ştiu ce-mi lipseşte”. Ps.38:7. Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Ps.38:8. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. Ps.38:9. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Ps.38:10. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. Ps.38:11. Şi acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Şi statul meu de la Tine este. Ps.38:12. De toate fărădelegile mele izbăveşte-mă; ocară celui fără de minte nu mă da. Ps.38:13. Amuţit-am şi n-am deschis gura mea, că Tu eşti Cel ce m-ai făcut pe mine. Depărtează de la mine bătăile Tale. Ps.38:14. De tăria mâinii Tale, eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om Ps.38:15. Şi ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul. Ps.38:16. Auzi rugăciunea mea, Doamne, şi cererea mea ascult-o; lacrimile mele să nu le treci, Ps.38:17. Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei. Ps.38:18. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi de a nu mai fi.

PSALMUL 39 Întru sfârşit, un psalm a lui David.
Ps.39:1. Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. Ps.39:2. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei. Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru; Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase. Ps.39:7. Multe ai făcut Tu, Doamne, Dumnezeul meu, minunile Tale, şi nu este cine să se asemene gândurilor Tale; Ps.39:8. Vestit-am şi am grăit: înmulţitu-s-au peste număr. Ps.39:9. Jertfă şi prinos n-ai voit, dar trup mi-ai întocmit; Ps.39:10. Ardere de tot şi jertfă pentru păcat n-ai cerut. Atunci am zis: “Iată vin! Ps.39:11. În capul cărţii este scris despre mine. Ca să fac voia Ta, Dumnezeul meu, am voit şi legea Ta înăuntru inimii mele”. Ps.39:12. Bine am vestit dreptate în adunare mare; iată buzele mele nu le voi opri; Doamne, Tu ai cunoscut. Ps.39:13. Dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea, adevărul Tău şi mântuirea Ta am spus. Ps.39:14. N-am ascuns mila Ta şi adevărul Tău în adunare mare. Ps.39:15. Iar Tu, Doamne, să nu depărtezi îndurările Tale de la mine, mila Ta şi adevărul Tău pururea să mă sprijinească. Ps.39:16. Că m-au împresurat rele, cărora nu este număr; ajunsu-m-au fărădelegile mele şi nam putut să văd; Ps.39:17. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu şi inima mea m-a părăsit. Ps.39:18. Binevoieşte, Doamne, ca să mă izbăveşti; Doamne, spre ajutorul meu ia aminte. Ps.39:19. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi deodată cei ce caută să ia sufletul meu. Ps.39:20. Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele; Ps.39:21. Să fie ruşinaţi îndată cei ce-mi zic mie: “Bine, bine”. Ps.39:22. Să se bucure şi să se veselească de Tine, toţi cei ce Te caută pe Tine, Doamne, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: “Slăvit să fie Domnul!” Ps.39:23. Iar eu sărac sunt şi sărman; Domnul se va îngriji de mine. Ps.39:24. Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti Tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. Ps.39:3, Ps.39:4. Ps.39:5. Ps.39:6.

PSALMUL 40 Întru sfârşit, un psalm a lui David.
Ps.40:1. Fericit cel care caută la sărac şi la sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul. Ps.40:2. Domnul să-l păzească pe el şi să-l vieze şi să-l fericească pe pământ şi să nu-l dea în mâinile vrăjmaşilor lui. Ps.40:3. Domnul să-l ajute pe el pe patul durerii lui; în aşternutul bolii lui să-l întărească pe el. Ps.40:4. Eu am zis: “Doamne, miluieşte-mă; vindecă sufletul meu, că am greşit ţie”. Ps.40:5. Vrăjmaşii mei m-au grăit de rău zicând: “Când va muri şi va pieri numele lui?” Ps.40:6. Iar de venea cineva să mă vadă, minciuni grăia; inima lui aduna fărădelege sieşi, ieşea afară şi grăia. Ps.40:7. Împreună împotriva mea şopteau toţi vrăjmaşii mei; împotriva mea gândeau de mine rele. Ps.40:8. Cuvânt nelegiuit spuneau împotriva mea, zicând: “Nu zace, oare? Nu se va mai scula!” Ps.40:9. Chiar omul cu care eram în pace, în care am nădăjduit, care a mâncat pâinea mea, a ridicat împotriva mea călcâiul. Ps.40:10. Iar Tu, Doamne, miluieşte-mă şi mă scoală şi voi răsplăti lor. Ps.40:11. Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmaşul meu de mine. Ps.40:12. Iar pe mine pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit şi m-ai întărit înaintea Ta, în veac. Ps.40:13. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel din veac şi până în veac. Amin. Amin.

PSALMUL 41 Un psalm al lui David, spre înţelepţire fiilor lui Core.
Ps.41:1. În ce chip doreşte cerbul izvoarele apelor, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Ps.41:2. Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu? Ps.41:3. Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: “Unde este Dumnezeul tău?” Ps.41:4. De acestea mi-am adus aminte cu revărsare de inimă, când treceam cu mulţime mare spre casa lui Dumnezeu, Ps.41:5. În glas de bucurie şi de laudă şi în sunet de sărbătoare. Ps.41:6. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Ps.41:7. Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.41:8. În mine sufletul meu s-a tulburat; pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic. Ps.41:9. Adânc pe adânc cheamă în glasul căderilor apelor Tale. Ps.41:10. Toate talazurile şi valurile Tale peste mine au trecut. Ps.41:11. Ziua va porunci Domnul milei Sale, iar noaptea cântare Lui de la mine. Ps.41:12. Rugăciunea Dumnezeului vieţii mele, spune-voi lui Dumnezeu: “Sprijinitorul meu eşti Tu, pentru ce m-ai uitat?” Ps.41:13. Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu? Ps.41:14. Când se sfărâmau oasele mele mă ocărau asupritorii mei. Ps.41:15. Când îmi ziceau mie în toate zilele: “Unde este Dumnezeul tău?” Ps.41:16. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Ps.41:17. Nădăjduieşte în Dumnezeu, că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

PSALMUL 42 Un psalm al lui David, nedescris deasupra la evrei.
Ps.42:1. Judecă-mă, Dumnezeule, şi apără dreptatea mea de neamul necuvios, de omul nedrept şi viclean, şi izbăveşte-mă. Ps.42:2. Că Tu eşti, Dumnezeule, întărirea mea; pentru ce m-ai lepădat? Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu? Ps.42:3. Trimite lumina Ta şi adevărul Tău; acestea m-au povăţuit şi m-au condus la muntele cel sfânt al Tău şi la locaşurile Tale. Ps.42:4. Şi voi intra la jertfelnicul lui Dumnezeu, la Dumnezeul Cel ce veseleşte tinereţile mele; Ps.42:5. Lăuda-Te-voi în alăută, Dumnezeule, Dumnezeul meu. Ps.42:6. Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru ce mă tulburi? Ps.42:7. Nădăjduieşte în Dumnezeu că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu.

PSALMUL 43 Întru sfârşit, fiilor lui Core, spre înţelepţire.
Ps.43:1. Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă Ps.43:2. Lucrul pe care l-ai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult. Ps.43:3. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare, iar pe ei i-ai înmulţit. Ps.43:4. Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, Ps.43:5. Ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei. Ps.43:6. Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu, Cel ce porunceşti mântuirea lui Iacob; Ps.43:7. Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră. Ps.43:8. Pentru că nu în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui. Ps.43:9. Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat. Ps.43:10. Cu Dumnezeu ne vom lăuda toată ziua şi numele Tău îl vom lăuda în veac. Ps.43:11. Iar acum ne-ai lepădat şi ne-ai ruşinat pe noi şi nu vei ieşi cu oştirile noastre; Ps.43:12. Întorsu-ne-ai pe noi înapoi de la duşmanii noştri şi cei ce ne urăsc pe noi ne-au jefuit. Ps.43:13. Datu-ne-ai pe noi ca oi de mâncare şi întru neamuri ne-ai risipit; Ps.43:14. Vândut-ai pe poporul Tău fără de preţ şi nu l-ai preţuit când l-ai vândut. Ps.43:15. Pusu-ne-ai pe noi ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru; Ps.43:16. Pusu-ne-ai pe noi pildă către neamuri, clătinare de cap între popoare. Ps.43:17. Toată ziua înfruntarea mea înaintea mea este şi ruşinea obrazului meu m-a acoperit, Ps.43:18. De către glasul celui ce ocărăşte şi cleveteşte, de către faţa vrăjmaşului şi prigonitorului. Ps.43:19. Acestea toate au venit peste noi şi nu Te-am uitat şi n-am călcat legământul Tău Ps.43:20. Şi nu s-a dat înapoi inima noastră; iar paşii noştri nu s-au abătut de la calea Ta, Ps.43:21. Că ne-ai smerit pe noi în loc de durere şi ne-a acoperit pe noi umbra morţii. Ps.43:22. De am fi uitat numele Dumnezeului nostru şi am fi întins mâinile noastre spre dumnezeu străin, Ps.43:23. Oare, Dumnezeu n-ar fi cercetat acestea? Că El ştie ascunzişurile inimii. Ps.43:24. Că pentru Tine suntem ucişi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Ps.43:25. Deşteaptă-Te, pentru ce dormi, Doamne? Scoală-Te şi nu ne lepăda până în sfârşit. Ps.43:26. Pentru ce întorci faţa Ta? Uiţi de sărăcia noastră şi de necazul nostru?

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.43:27. Că s-a plecat în ţărână sufletul nostru, lipitu-s-a de pământ pântecele nostru. Ps.43:28. Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne izbăveşte pe noi, pentru numele Tău.

PSALMUL 44 Un psalm al lui David, pentru cei ce se vor schimba. Fiilor lui Core, spre înţelepţire, cântare pentru cel iubit.
Ps.44:1. Cuvânt bun răspuns-a inima mea; grăi-voi cântarea mea Împăratului. Ps.44:2. Limba mea este trestie de scriitor ce scrie iscusit. Ps.44:3. Împodobit eşti cu frumuseţea mai mult decât fiii oamenilor; revărsatu-s-a har pe buzele tale. Pentru aceasta te-a binecuvântat pe tine Dumnezeu, în veac. Ps.44:4. Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice, Ps.44:5. Cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează-ţi arcul, propăşeşte şi împărăţeşte, Ps.44:6. Pentru adevăr, blândeţe şi dreptate, şi te va povăţui minunat dreapta ta. Ps.44:7. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea. Ps.44:8. Scaunul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului, toiag de dreptate toiagul împărăţiei Tale. Ps.44:9. Iubit-ai dreptatea şi ai urât fărădelegea; pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi. Ps.44:10. Smirna şi aloea îmbălsămează veşmintele Tale; din palate de fildeş cântări de alăută Te veselesc; fiice de împăraţi întru cinstea Ta; Ps.44:11. Stătut-a împărăteasa de-a dreapta Ta, îmbrăcată în haină aurită şi prea înfrumuseţată. Ps.44:12. Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, Ps.44:13. Că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău. Ps.44:14. Şi se vor închina Lui fiicele Tirului cu daruri, felei Tale se vor ruga mai-marii poporului. Ps.44:15. Toată slava fiicei Împăratului este înăuntru, îmbrăcată cu ţesături de aur şi prea înfrumuseţată. Ps.44:16. Aduce-se-vor Împăratului fecioare în urma ei, prietenele ei se vor aduce ţie. Ps.44:17. Aduce-se-vor întru veselie şi bucurie Ps.44:18. Aduce-se-vor în palatul Împăratului. Ps.44:19. În locul părinţilor tăi s-au născut ţie fii; pune-i-vei pe ei căpetenii peste tot pământul. Ps.44:20. Pomeni-vor numele tău în tot neamul; Ps.44:21. Pentru aceasta popoarele te vor lăuda în veac şi în veacul veacului.

PSALMUL 45 Un psalm al lui David, fiilor lui Core, pentru cele ascunse.
Ps.45:1. Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. Ps.45:2. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. Ps.45:3. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui. Ps.45:4. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. Ps.45:5. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-dedimineaţă. Ps.45:6. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul. Ps.45:7. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob. Ps.45:8. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ. Ps.45:9. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Ps.45:10. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Ps.45:11. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

PSALMUL 46 Mai marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core.
Ps.46:1. Ps.46:2. Ps.46:3. Ps.46:4. Ps.46:5. Toate popoarele bateţi din palme, strigaţi lui Dumnezeu cu glas de bucurie. Că Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul. Supusu-ne-a nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre; Alesu-ne-a nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o. Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă.

Ps.46:6. Ps.46:7. Ps.46:8. Ps.46:9.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Cântaţi Dumnezeului nostru, cântaţi; cântaţi Împăratului nostru, cântaţi. Că Împărat a tot pământul este Dumnezeu; cântaţi cu înţelegere. Împărăţit-a Dumnezeu peste neamuri, Dumnezeu şade pe tronul cel sfânt al Său. Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam, că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El S-a înălţat foarte.

PSALMUL 47 O cântare de psalm, pentru fiii lui Core, pentru a doua zi a sâmbetei..
Ps.47:1. Mare este Domnul şi lăudat foarte în cetatea Dumnezeului nostru, în muntele cel sfânt al Lui; Ps.47:2. Bine întemeiată spre bucuria întregului pământ. Muntele Sionului, coastele de miazănoapte, cetatea Împăratului Celui mare. Ps.47:3. Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte, când o apără pe ea. Ps.47:4. Că iată împăraţii s-au adunat, strânsu-s-au împreună. Ps.47:5. Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat; Ps.47:6. Cutremur i-a cuprins pe ei acolo; dureri ca ale celei ce naşte. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului. Ps.47:7. Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru. Ps.47:8. Dumnezeu a întemeiat-o pe ea în veac. Primit-am, Dumnezeule, mila Ta, în mijlocul locaşului Tău. Ps.47:9. După numele Tău, Dumnezeule, aşa şi lauda Ta peste marginile pământului; dreapta Ta este plină de dreptate. Ps.47:10. Să se veselească Muntele Sionului, să se bucure fiicele lui Iuda pentru judecăţile Tale, Doamne. Ps.47:11. Înconjuraţi Sionul şi-l cuprindeţi pe el, povestiţi despre turnurile lui. Ps.47:12. Puneţi-vă inimile voastre întru puterea lui şi străbateţi palatele lui, ca să povestiţi neamului ce vine, Ps.47:13. Că Acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru în veac şi în veacul veacului; El ne va paşte pe noi în veci.

PSALMUL 48 Mai marelui cântăreţilor; un psalm pentru fiii lui Core.
Ps.48:1. Ps.48:2. Ps.48:3. Ps.48:4. Ps.48:5. Auziţi acestea toate neamurile, ascultaţi toţi cei ce locuiţi în lume: Pământenii şi fiii oamenilor, împreună bogatul şi săracul. Gura mea va grăi înţelepciune şi cugetul inimii mele pricepere. Pleca-voi spre pildă urechea mea, tâlcui-voi în sunet de psaltire gândul meu. Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei? Ps.48:6. Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă. Ps.48:7. Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, Ps.48:8. Că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, Ps.48:9. Ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. Ps.48:10. Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii, şi lasă altora bogăţia lor. Ps.48:11. Mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numit-au cu numele lor pământurile lor. Ps.48:12. Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor. Ps.48:13. Această cale le este sminteală lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor. Ps.48:14. Ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei. Ps.48:15. Şi-i vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul ce-l nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad. Ps.48:16. Dar Dumnezeu va izbăvi sufletul meu din mâna iadului, când mă va apuca. Ps.48:17. Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava casei lui. Ps.48:18. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. Ps.48:19. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine, Ps.48:20. Totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină. Ps.48:21. Omul în cinste fiind n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 49 Un psalm al lui Asaf.
Ps.49:1. Ps.49:2. Ps.49:3. Ps.49:4. Ps.49:5. Ps.49:6. Ps.49:7. Ps.49:8. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul, De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea. Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare. Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său. Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe. Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este. “Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi ţie, Israele!... Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu. Ps.49:9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea. Ps.49:10. Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi, Ps.49:11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii. Ps.49:12. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este. Ps.49:13. De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei. Ps.49:14. Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi bea? Ps.49:15. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale. Ps.49:16. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi”. Ps.49:17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: “Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta? Ps.49:18. Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta. Ps.49:19. De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai. Ps.49:20. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug. Ps.49:21. Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală. Ps.49:22. Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustrate-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale. Ps.49:23. Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte. Ps.49:24. Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea”.

PSALMUL 50 Mai marelui cântăreţilor; un psalm, al lui David, când a venit profetul Natan, ca să-l mustre pentru femeia lui Urie.
Ps.50:1. Ps.50:2. Ps.50:3. Ps.50:4. Ps.50:5. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu. Ps.50:6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea. Ps.50:7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie. Ps.50:8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Ps.50:9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite. Ps.50:10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le. Ps.50:11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. Ps.50:12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine. Ps.50:13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte. Ps.50:14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce. Ps.50:15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucurase-va limba mea de dreptatea Ta. Ps.50:16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Ps.50:17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Ps.50:18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Ps.50:19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului. Ps.50:20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 51 Mai marelui cântăreţilor; un psalm al lui David, când a venit Doig Idumeul şi a vestit lui Saul şi i-a zis: Venit-a David în casa lui Abimelec.
Ps.51:1. Ce te făleşti întru răutate, puternice? Fărădelege toată ziua, nedreptate a vorbit limba ta; ca un brici ascuţit a făcut vicleşug. Ps.51:2. Iubit-ai răutatea mai mult decât bunătatea, nedreptatea mai mult decât a grăi dreptatea. Ps.51:3. Iubit-ai toate cuvintele pierzării, limbă vicleană! Ps.51:4. Pentru aceasta Dumnezeu te va doborî până în sfârşit, te va smulge şi te va muta din locaşul tău şi rădăcina ta din pământul celor vii. Ps.51:5. Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi vor zice: “Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lui, Ps.51:6. Ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa”. Ps.51:7. Dar eu, ca un măslin roditor în casa lui Dumnezeu, am nădăjduit în mila lui Dumnezeu, în veac şi în veacul veacului. Ps.51:8. Slăvi-Te-voi în veac, că ai făcut aceasta şi voi aştepta numele Tău, că bun este înaintea cuvioşilor Tăi.

PSALMUL 52 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru maelet, un instrument muzical; un psalm al priceperii
Ps.52:1. Zis-a cel nebun întru inima sa: “Nu este Dumnezeu!” Ps.52:2. Stricatu-s-au şi urâţi s-au făcut întru fărădelegi. Nu este cel ce face bine. Ps.52:3. Domnul din cer a privit peste fiii oamenilor, să vadă de este cel ce înţelege, sau cel ce caută pe Dumnezeu. Ps.52:4. Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut; nu este cel ce face bine, nu este până la unul. Ps.52:5. Oare, nu vor cunoaşte, toţi cei ce lucrează fărădelegea? Cei ce mănâncă pe poporul Meu cum mănâncă pâinea, Ps.52:6. Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică, Ps.52:7. Că Dumnezeu a risipit oasele celor ce plac oamenilor; ruşinatu-s-au, că Dumnezeu i-a urgisit pe ei. Ps.52:8. Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? Când va întoarce Domnul pe cei robiţi ai poporului Său, bucurase-va Iacob şi se va veseli Israel.

PSALMUL 53 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde; un psalm al priceperii. Când a venit zefeii şi au zis lui Saul: Iată, oare, nu s-a ascuns David la noi ?
Ps.53:1. Dumnezeule, întru numele Tău mântuieşte-mă şi întru puterea Ta mă judecă. Ps.53:2. Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintele gurii mele! Ps.53:3. Că străinii s-au ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. Ps.53:4. Dar iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinul sufletului meu. Ps.53:5. Întoarce-va cele rele vrăjmaşilor mei; cu adevărul Tău îi vei pierde pe ei. Ps.53:6. De bunăvoie voi jertfi ţie; lăuda-voi numele Tău, Doamne, că este bun, Ps.53:7. Că din tot necazul m-ai izbăvit şi spre vrăjmaşii mei a privit ochiul meu.

PSALMUL 54 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru instrumente cu coarde; un psalm al priceperii.
Ps.54:1. Auzi, Dumnezeule, rugăciunea mea şi nu trece cu vederea ruga mea. Ps.54:2. Ia aminte spre mine şi mă ascultă; mâhnitu-m-am întru neliniştea mea şi m-am tulburat de glasul vrăjmaşului şi de necazul păcătosului. Ps.54:3. Că a abătut asupra mea fărădelege şi întru mânie m-a vrăjmăşit. Ps.54:4. Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine; Ps.54:5. Teamă şi cutremur au venit asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Ps.54:6. Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor şi să mă odihnesc? Ps.54:7. Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustiu. Ps.54:8. Aşteptat-am pe Dumnezeu, Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor. Ps.54:9. Nimiceşte-i, Doamne şi împarte limbile lor, că am văzut fărădelege şi dezbinare în cetate.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.54:10. Ziua şi noaptea o va înconjura pe ea peste zidurile ei; fărădelege şi osteneală în mijlocul ei şi nedreptate; Ps.54:11. Şi n-a lipsit din uliţele ei camătă şi vicleşug. Ps.54:12. Că de m-ar fi ocărât vrăjmaşul, aş fi răbdat; Ps.54:13. Şi dacă cel ce mă urăşte s-ar fi fălit împotriva mea, m-aş fi ascuns de el. Ps.54:14. Iar tu, omule, asemenea mie, căpetenia mea şi cunoscutul meu, Ps.54:15. Care împreună cu mine te-ai îndulcit de mâncări, în casa lui Dumnezeu am umblat în acelaşi gând! Ps.54:16. Să vină moartea peste ei şi să se coboare în iad de vii, Ps.54:17. Căci vicleşug este în locaşurile lor, în mijlocul lor. Ps.54:18. Iar eu, către Dumnezeu am strigat, şi Domnul m-a auzit pe mine. Ps.54:19. Seara şi dimineaţa şi la amiezi spune-voi, voi vesti, şi va auzi glasul meu. Ps.54:20. Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine, că mulţi erau împotriva mea. Ps.54:21. Auzi-va Dumnezeu şi-i va smeri pe ei, Cel ce este mai înainte de veci. Ps.54:22. Că nu este în ei îndreptare şi nu s-au temut de Dumnezeu. Întins-au mâinile împotriva aliaţilor lor, Ps.54:23. Întinat-au legământul Lui. Risipiţi au fost de mânia feţei Lui şi s-au apropiat inimile lor; Ps.54:24. Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi. Ps.54:25. Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. Ps.54:26. Iar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî pe ei în groapa stricăciunii. Ps.54:27. Bărbaţii vărsători de sânge şi vicleni nu vor ajunge la jumătatea zilelor lor; iar eu voi nădăjdui spre Tine, Doamne.

PSALMUL 55 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor, pentru poporul ce se depărtase de la cele sfinte. Când l-au prins pe el cei de alt neam în Gat.
Ps.55:1. Mântuieşte-mă, Doamne, că m-a necăjit omul; toată ziua războindu-se m-a necăjit. Ps.55:2. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine, din înălţime. Ps.55:3. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. Ps.55:4. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul? Ps.55:5. Toată ziua cuvintele mele au urât, împotriva mea toate gândurile lor sunt spre rău. Ps.55:6. Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu, ca şi cum ar căuta sufletul meu. Ps.55:7. Pentru nimic nu-i vei mântui pe ei; în mânie popoare vei sfărâma, Dumnezeule. Ps.55:8. Viaţa mea am spus-o ţie; pune lacrimile mele înaintea Ta, după făgăduinţa Ta. Ps.55:9. Întoarce-se-vor vrăjmaşii mei înapoi, în orice zi Te voi chema. Iată, am cunoscut că Dumnezeul meu eşti Tu. Ps.55:10. În Dumnezeu voi lăuda graiul, în Dumnezeu voi lăuda cuvântul; Ps.55:11. În Dumnezeu am nădăjduit, nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul? Ps.55:12. În mine sunt, Dumnezeule, făgăduinţele pe care le voi aduce laudei Tale, Ps.55:13. Că ai izbăvit sufletul meu de la moarte, picioarele mele de alunecare, ca bine să plac înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.

PSALMUL 56 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici! Când a fugit de la faţa lui Saul în peşteră.
Ps.56:1. Ps.56:2. Ps.56:3. Ps.56:4. Ps.56:5. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul meu Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat. Ps.56:6. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită. Ps.56:7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta! Ps.56:8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu; Ps.56:9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea. Ps.56:10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda slava Ta. Ps.56:11. Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.56:12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri, Ps.56:13. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău. Ps.56:14. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!

PSALMUL 57 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici!
Ps.57:1. Ps.57:2. Ps.57:3. Ps.57:4. De grăiţi într-adevăr dreptate, drept judecaţi, fii ai oamenilor. Pentru că în inimă fărădelege lucraţi pe pământ, nedreptate mâinile voastre împletesc. Înstrăinatu-s-au păcătoşii de la naştere, rătăcit-au din pântece, grăit-au minciuni. Mânia lor după asemănarea şarpelui, ca a unei vipere surde, care-şi astupă urechile ei,

Ps.57:5. Care nu va auzi glasul descântătoarelor, al vrăjitorului care vrăjeşte cu iscusinţă. Ps.57:6. Dumnezeu va zdrobi dinţii lor în gura lor; măselele leilor le-a sfărâmat Domnul. Ps.57:7. De nimic se vor face, ca apa care trece; întinde-va arcul Său până ce vor slăbi. Ps.57:8. Ca ceara ce se topeşte vor fi nimiciţi; a căzut foc peste ei şi n-au văzut soarele. Ps.57:9. Înainte ca spinii voştri să se aprindă, ca pe nişte vii întru mânie îi va înghiţi pe ei. Ps.57:10. Veseli-se-va dreptul când va vedea răzbunarea împotriva necredincioşilor; mâinile lui le va spăla în sângele păcătosului. Ps.57:11. Şi va zice omul: “Da, este răsplată pentru cel drept! Da, este Dumnezeu Care îi judecă pe ei în viată!

PSALMUL 58 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Când a trimis Saul şi a păzit casa lui, ca să-l omoare pe el.
Ps.58:1. Scoate-mă de la vrăjmaşii mei, Dumnezeule, şi de cei ce se scoală împotriva mea, izbăveşte-mă. Ps.58:2. Izbăveşte-mă de cei ce lucrează fărădelegea şi de bărbaţii vărsărilor de sânge mă izbăveşte. Ps.58:3. Că iată au vânat sufletul meu, stătut-au împotriva mea cei tari. Ps.58:4. Nici fărădelegea şi nici păcatul meu nu sunt pricină, Doamne. Fără de nelegiuire am alergat şi m-am îndreptat spre Tine; Ps.58:5. Scoală-Te, întru întâmpinarea mea şi vezi. Şi Tu, Doamne, Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, Ps.58:6. Ia aminte să cercetezi toate neamurile; să nu Te milostiveşti de toii cei ce lucrează fărădelegea. Ps.58:7. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea. Ps.58:8. Iată, vor striga cu gura lor şi sabie în buzele lor, că cine i-a auzit? Ps.58:9. Şi Tu, Doamne, vei râde de ei, vei face de nimic toate neamurile. Ps.58:10. Puterea mea în Tine o voi păzi, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti. Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina; Ps.58:11. Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea duşmanilor mei. Ps.58:12. Să nu-i omori pe ei, ca nu cumva să uite legea Ta; Ps.58:13. Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei, apărătorul meu, Doamne. Ps.58:14. Păcatul gurii lor, cuvântul buzelor lor, să se prindă întru mândria lor şi de blestemul şi minciuna lor se va duce vestea. Ps.58:15. Nimiceşte-i, întru mânia Ta nimiceşte-i, ca să nu mai fie! Ps.58:16. Şi vor cunoaşte că Dumnezeu stăpâneşte pe Iacob şi marginile pământului. Ps.58:17. Întoarce-se-vor spre seară şi vor flămânzi ca un câine şi vor înconjura cetatea. Ps.58:18. Ei se vor risipi să mănânce; iar de nu se vor sătura, vor murmura. Ps.58:19. Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta. Ps.58:20. Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu. Ps.58:21. Ajutorul meu eşti, ţie-Ţi voi cânta, că Tu, Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea.

PSALMUL 59 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei e se vor schimba, spre învăţătură. Când a ars Mesopotamia Siriei şi Sova Siriei şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în Valea Sării, douăsprezece mii.
Ps.59:1. Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi. Ps.59:2. Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei. Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului; Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: “Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura. Ps.59:7. Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu, Ps.59:8. Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele. Ps.59:9. Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus”. Ps.59:10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea? Ps.59:11. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre? Ps.59:12. Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om. Ps.59:13. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi. Ps.59:3. Ps.59:4. Ps.59:5. Ps.59:6.

PSALMUL 60 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde.
Ps.60:1. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea! Ps.60:2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat. Ps.60:3. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. Ps.60:4. Locui-voi în locaşul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale, Ps.60:5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moştenire celor ce se tem de numele Tău. Ps.60:6. Zile la zilele împăratului adaugă, anii lui din neam în neam. Ps.60:7. Rămâne-va în veac înaintea lui Dumnezeu; mila şi adevărul va păzi. Ps.60:8. Aşa voi cânta numelui Tău în veacul veacului, ca să împlinesc făgăduinţele mele zi de zi.

PSALMUL 61 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru Iditum.
Ps.61:1. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea; Ps.61:2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult. Ps.61:3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat! Ps.61:4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau. Ps.61:5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea; Ps.61:6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta. Ps.61:7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu. Ps.61:8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru. Ps.61:9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune. Ps.61:10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea. Ps.61:11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

PSALMUL 62 Un psalm al lui David; când a fost în pustiul Iudeii.
Ps.62:1. Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut dis-de-dimineaţă. Ps.62:2. Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu, Ps.62:3. În pământ pustiu şi neumblat şi fără de apă. Aşa în locul cel sfânt m-am arătat Ţie, ca să văd puterea Ta şi slava Ta. Ps.62:4. Că mai bună este mila Ta decât viaţa; buzele mele Te vor lăuda. Ps.62:5. Aşa Te voi binecuvânta în viaţa mea şi în numele Tău voi ridica mâinile mele. Ps.62:6. Ca de seu şi de grăsime să se sature sufletul meu şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea. Ps.62:7. De mi-am adus aminte de Tine în aşternutul meu, în dimineţi am cugetat la Tine, că ai fost ajutorul meu

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.62:8. Şi întru acoperământul aripilor Tale mă voi bucura. Lipitu-s-a sufletul meu de Tine şi pe mine m-a sprijinit dreapta Ta. Ps.62:9. Iar ei în deşert au căutat sufletul meu, intra-vor în cele mai de jos ale pământului; dase-vor în mâinile sabiei, părţi vulpilor vor fi. Ps.62:10. Iar împăratul se va veseli de Dumnezeu; lăuda-se-va tot cel ce se jură întru El, că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

PSALMUL 63 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.
Ps.63:1. Auzi, Dumnezeule, glasul meu, când mă rog Ţie; de la frica vrăjmaşului scoate sufletul meu. Ps.63:2. Acoperă-mă de adunarea celor ce viclenesc, de mulţimea celor ce lucrează fărădelege, Ps.63:3. Care şi-au ascuţit ca sabia limbile lor şi ca nişte săgeţi aruncă vorbele lor veninoase ca să săgeteze din ascunzişuri pe cel nevinovat. Ps.63:4. Fără de veste îl vor săgeta pe el şi nu se vor teme. Întăritu-s-au în gânduri rele. Ps.63:5. Grăit-au ca să ascundă curse; spus-au: “Cine ne va vedea pe noi?” Ps.63:6. Iscodit-au fărădelegi şi au pierit când le iscodeau, Ps.63:7. Ca să pătrundă înlăuntrul omului şi în adâncimea inimii lui. Ps.63:8. Dar Dumnezeu îi va lovi cu săgeata şi fără de veste îi va răni, că ei singuri se vor răni cu limbile lor. Ps.63:9. Tulburatu-s-au toţi cei ce i-au văzut pe ei; şi s-a temut tot omul. Ps.63:10. Şi au vestit lucrurile lui Dumnezeu şi faptele Lui le-au înţeles. Ps.63:11. Veseli-se-va cel drept de Domnul şi va nădăjdui în El şi se vor lăuda toţi cei drepţi la inimă.

PSALMUL 64 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Cântarea lui Ieremia şi a lui Iezechiel din timpul şederii în pământ strein, când avea să iasă din Babilon.
Ps.64:1. Ţie Ţi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion şi Ţie ţi se va împlini făgăduinţa în Ierusalim. Ps.64:2. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni. Ps.64:3. Cuvintele celor fără de lege ne-au biruit pe noi şi nelegiuirile noastre Tu le vei curăţi. Ps.64:4. Fericit este cel pe care l-ai ales şi l-ai primit; locui-va în curţile Tale. Ps.64:5. Umplea-ne-vom de bunătăţile casei Tale; sfânt este locaşul Tău, minunat în dreptate. Ps.64:6. Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului şi a celor de pe mare departe; Ps.64:7. Cel ce găteşti munţii cu tăria Ta, încins fiind cu putere; Cel ce tulburi adâncul mării şi vuietul valurilor ei. Ps.64:8. Tulbura-se-vor neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc marginile, de semnele Lui; ieşirile dimineţii şi ale serii le vei veseli. Ps.64:9. Cercetat-ai pământul şi l-ai adăpat pe el, bogăţiile lui le-ai înmulţit; Ps.64:10. Râul lui Dumnezeu s-a umplut de apă; gătit-ai hrana lor, că aşa este gătirea Ta. Ps.64:11. Adapă brazdele lui, înmulţeşte roadele lui şi se vor bucura de picături de ploaie, răsărind. Ps.64:12. Vei binecuvânta cununa anului bunătăţii Tale şi câmpiile Tale se vor umple de roade grase. Ps.64:13. Îngrăşa-se-vor păşunile pustiei şi cu bucurie dealurile se vor încinge. Ps.64:14. Îmbrăcatu-s-au păşunile cu oi şi văile vor înmulţi grâul; vor striga şi vor cânta.

PSALMUL 65 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. O cântare a învierii.
Ps.65:1. Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul. Cântaţi numele Lui; daţi slavă laudei Lui. Ps.65:2. Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare lucrurile Tale! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşii Tăi. Ps.65:3. Tot pământul să se închine Ţie şi să cânte ţie, să cânte numelui Tău. Ps.65:4. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decât fiii oamenilor. Ps.65:5. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. Acolo ne vom veseli de El, Ps.65:6. De Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc, să nu se înalţe întru sine. Ps.65:7. Binecuvântaţi neamuri pe Dumnezeul nostru şi Faceţi să se audă glasul laudei Lui,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.65:8. Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele. Ps.65:9. Că ne-ai cercetat pe noi, Dumnezeule, cu foc ne-ai lămurit pe noi, precum se lămureşte argintul. Ps.65:10. Prinsu-ne-ai pe noi în cursă; pus-ai necazuri pe umărul nostru; Ps.65:11. Ridicat-ai oameni pe capetele noastre, trecut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos la odihnă. Ps.65:12. Intra-voi în casa Ta cu arderi de tot, împlini-voi ţie făgăduinţele mele, Ps.65:13. Pe care le-au rostit buzele mele şi le-a grăit gura mea, întru necazul meu. Ps.65:14. Arderi de tot grase voi aduce ţie, cu tămâie şi berbeci; Îţi voi jertfi boi şi ţapi. Ps.65:15. Veniţi de auziţi toţi cei ce vă temeţi de Dumnezeu şi vă voi povesti câte a făcut El sufletului meu. Ps.65:16. Către Dânsul cu gura mea am strigat şi L-am lăudat cu gura mea. Ps.65:17. Nedreptate de am avut în inima mea să nu mă audă Domnul. Ps.65:18. Pentru aceasta m-a auzit Dumnezeu; luat-a aminte glasul rugăciunii mele. Ps.65:19. Binecuvântat este Dumnezeu, Care n-a depărtat rugăciunea mea şi mila Lui de la mine.

PSALMUL 66 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumente cu coarde.
Ps.66:1. Dumnezeule, milostiveşte-Te spre noi şi ne binecuvintează, luminează fala Ta spre noi şi ne miluieşte! Ps.66:2. Ca să cunoaştem pe pământ calea Ta, în toate neamurile mântuirea Ta. Ps.66:3. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele, Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate! Ps.66:4. Veselească-se şi să se bucure neamurile, că vei judeca popoarele cu dreptate şi neamurile pe pământ le vei povăţui. Ps.66:5. Lăuda-Te-vor pe Tine popoarele Dumnezeule, lăuda-Te-vor pe Tine popoarele toate. Pământul şi-a dat rodul său. Ps.66:6. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, Dumnezeul nostru. Binecuvintează-ne pe noi, Dumnezeule, şi să se teamă de Tine toate marginile pământului.

PSALMUL 67 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.
Ps.67:1. Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ceL urăsc pe El. Ps.67:2. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, Ps.67:3. Iar drepţii să se bucure şi să se veselească înaintea lui Dumnezeu, să se desfăteze în veselie. Ps.67:4. Cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi numelui Lui, gătiţi calea Celui ce străbate pustia, Domnul este numele Lui, Ps.67:5. Şi vă bucuraţi înaintea Lui. Să se tulbure de faţa Lui, a Părintelui orfanilor şi a Judecătorului văduvelor. Ps.67:6. Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşază pe cei singuratici în casă, Ps.67:7. Scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte. Ps.67:8. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, Ps.67:9. Pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. Ps.67:10. Ploaie de bunăvoie vei osebi, Dumnezeule, moştenirii Tale. Ea a slăbit, dar Tu ai întărit-o. Ps.67:11. Vietăţile Tale locuiesc în ea; întru bunătatea Ta, Dumnezeule, purtat-ai grijă de cel sărac. Ps.67:12. Domnul va da cuvântul celor ce vestesc cu putere multă. Ps.67:13. Împăratul puterilor, poporului iubit va împărţi prăzile. Ps.67:14. Dacă veţi dormi în mijlocul moştenirilor voastre, aripile voastre argintate vor fi ca ale porumbiţei şi spatele vostru va străluci ca aurul. Ps.67:15. Când Împăratul Cel ceresc va împrăştia pe regi în ţara Sa, ei vor fi albi ca zăpada pe Selmon. Ps.67:16. Munte al lui Dumnezeu este muntele Vasan, munte de piscuri este muntele Vasan. Ps.67:17. Pentru ce, munţi cu piscuri, pizmuiţi muntele în care a binevoit Dumnezeu să locuiască în el, pentru că va locui în el până la sfârşit? Ps.67:18. Carele lui Dumnezeu sunt mii de mii; mii sunt cei ce se bucură de ele. Domnul în mijlocul lor, pe Sinai, în locaşul Său cel sfânt.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.67:19. Suitu-Te-ai la înălţime, robit-ai mulţime, luat-ai daruri de la oameni, chiar şi cu cei răzvrătiţi îngăduiţi au fost să locuiască. Ps.67:20. Domnul Dumnezeu este binecuvântat, binecuvântat este Dumnezeu zi de zi; să sporească între noi, Dumnezeul mântuirii noastre. Ps.67:21. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii şi ale Domnului Dumnezeu sunt ieşirile morţii. Ps.67:22. Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor. Ps.67:23. Zis-a Domnul: “Din Vasan îl voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării, Ps.67:24. Pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi. Ps.67:25. Văzut-am, Dumnezeule, intrarea Ta, văzut-am intrarea Dumnezeului şi Împăratului meu în locaşul cel sfânt: Ps.67:26. Înainte mergeau căpeteniile, după ei cei ce cântau din strune, în mijloc fecioarele bătând din timpane şi zicând: Ps.67:27. “În adunări binecuvântaţi pe Dumnezeu, pe Domnul din izvoarele lui Israel!” Ps.67:28. Acolo era Veniamin cel mai tânăr, în uimire; căpeteniile lui Iuda, povăţuitorii lor, căpeteniile Zabulonului, căpeteniile Neftalimului şi ziceau: Ps.67:29. “Porunceşte, Dumnezeule, puterii Tale; întăreşte Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă. Ps.67:30. Pentru locaşul Tău, din Ierusalim, Îţi vor aduce împăraţii daruri. Ps.67:31. Ceartă fiarele din trestii, ceartă taurii adunaţi împotriva junincilor popoarelor, ca să nu fie depărtaţi cei care au fost încercaţi ca argintul. Ps.67:32. Risipeşte neamurile cele ce voiesc războaie”. Veni-vor soli din Egipt; Etiopia va întinde mai înainte la Dumnezeu mâna ei, zicând: Ps.67:33. “Împărăţiile pământului cântaţi lui Dumnezeu, cântaţi Domnului. Ps.67:34. Cântaţi Dumnezeului Celui ce S-a suit peste cerul cerului, spre răsărit; iată va da glasul Său, glas de putere. Ps.67:35. Daţi slavă lui Dumnezeu! Peste Israel măreţia Lui şi puterea Lui în nori. Ps.67:36. Minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui, Dumnezeul lui Israel; Însuşi va da putere şi întărire poporului Său. Binecuvântat este Dumnezeu”.

PSALMUL 68 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor schimba.
Ps.68:1. Ps.68:2. Ps.68:3. Ps.68:4. Mântuieşte-mă, Dumnezeule, că au intrat ape până la sufletul meu. Afundatu-m-am în noroiul adâncului, care nu are fund; Intrat-am în adâncurile mării şi furtuna m-a potopit. Ostenit-am strigând, amorţit-a gâtlejul meu, slăbit-au ochii mei nădăjduind spre Dumnezeul meu. Ps.68:5. Înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu cei ce mă urăsc pe mine în zadar. Ps.68:6. Întăritu-s-au vrăjmaşii mei, cei ce mă prigonesc pe nedrept; cele ce n-am răpit, pe acelea le-am plătit. Ps.68:7. Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns. Ps.68:8. Să nu fie ruşinaţi, din pricina mea, cei ce Te aşteaptă pe Tine, Doamne, Doamne al puterilor, nici înfruntaţi pentru mine, cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeul lui Israel. Ps.68:9. Că pentru Tine am suferit ocară, acoperit-a batjocura obrazul meu. Ps.68:10. Înstrăinat am fost de fraţii mei şi străin fiilor maicii mele, Ps.68:11. Că râvna casei Tale m-a mâncat şi ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut asupra mea. Ps.68:12. Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie. Ps.68:13. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură. Ps.68:14. Împotriva mea grăiau cei ce şedeau în porţi şi despre mine cântau cei ce beau vin. Ps.68:15. Iar eu întru rugăciunea mea către Tine, Doamne, am strigat la timp bine-plăcut. Ps.68:16. Dumnezeule, întru mulţimea milei Tale auzi-mă, întru adevărul milei Tale. Ps.68:17. Mântuieşte-mă din noroi, ca să nu mă afund; izbăveşte-mă de cei ce mă urăsc şi din adâncul apelor, Ps.68:18. Ca să nu mă înece vâltoarea apei, nici să mă înghită adâncul, nici să-şi închidă peste mine adâncul gura lui. Ps.68:19. Auzi-mă, Doamne, că bună este mila Ta; după mulţimea îndurărilor Tale caută spre mine. Ps.68:20. Să nu-ţi întorci fala Ta de la credinciosul Tău, când mă necăjesc. Degrabă mă auzi. Ps.68:21. Ia aminte la sufletul meu şi-l mântuieşte pe el; din mâinile vrăjmaşilor mei izbăveştemă,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.68:22. Că Tu cunoşti ocara mea şi ruşinea mea şi înfruntarea mea; Ps.68:23. Înaintea Ta sunt toţi cei ce mă necăjesc. Zdrobit a fost sufletul meu de ocări şi necaz, Ps.68:24. Şi am aşteptat pe cel ce m-ar milui şi nu era şi pe cei ce m-ar mângâia şi nu i-am aflat. Ps.68:25. Şi mi-au dat spre mâncarea mea fiere şi în setea mea m-au adăpat cu oţet. Ps.68:26. Facă-se masa lor înaintea lor cursă, răsplătire şi sminteală; Ps.68:27. Să se întunece ochii lor, ca să nu vadă şi spinarea lor pururea o gârboveşte; Ps.68:28. Varsă peste ei urgia Ta şi mânia urgiei Tale să-i cuprindă pe ei; Ps.68:29. Facă-se curtea lor pustie şi în locaşurile lor să nu fie locuitori; Ps.68:30. Că pe care Tu l-ai bătut, ei l-au prigonit şi au înmulţit durerea rănilor lui. Ps.68:31. Adaugă fărădelege la fărădelegea lor şi să nu intre întru dreptatea Ta; Ps.68:32. Şterşi să fie din cartea celor vii şi cu cei drepţi să nu se scrie. Ps.68:33. Sărac şi îndurerat sunt eu; mântuirea Ta, Dumnezeule, să mă sprijinească! Ps.68:34. Lăuda-voi numele Dumnezeului meu cu cântare şi-L voi preamări pe El cu laudă; Ps.68:35. Şi-I va plăcea lui Dumnezeu mai mult decât viţelul tânăr, căruia îi cresc coarne şi unghii. Ps.68:36. Să râdă săracii şi să se veselească; cântaţi lui Dumnezeu şi viu va fi sufletul vostru! Ps.68:37. Că a auzit pe cei săraci Domnul şi pe cei ferecaţi în obezi ai Săi nu i-a urgisit. Ps.68:38. Să-L laude pe El cerurile şi pământul, marea şi toate câte se târăsc în ea. Ps.68:39. Că Dumnezeu va mântui Sionul şi se vor zidi cetăţile lui Iuda şi vor locui acolo şi-l vor moşteni pe el; Ps.68:40. Şi seminţia credincioşilor Lui îl va stăpâni pe el şi cei ce iubesc numele Lui vor locui m el.

PSALMUL 69 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor. Spre aducere aminte. Ca să mă mântuiască Domnul.
Ps.69:1. Ps.69:2. Ps.69:3. Ps.69:4. Ps.69:5. Dumnezeule, spre ajutorul meu ia aminte! Doamne, să-mi ajuţi mie grăbeşte-Te! Să se ruşineze şi să se înfrunte cei ce caută sufletul meu; Să se întoarcă înapoi şi să se ruşineze cei ce-mi voiesc mie rele; Întoarcă-se îndată ruşinaţi cei ce-mi grăiesc mie: “Bine, bine!” Să se bucure şi să se veselească de Tine toţi cei ce Te caută pe Tine, Dumnezeule, şi să zică pururea cei ce iubesc mântuirea Ta: “Slăvit să fie Domnul!” Ps.69:6. Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ps.69:7. Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti Tu, Doamne, nu zăbovi!

PSALMUL 70 Un psalm al lui David; fiilor lui Ionadav şi celor ce s-au robit mai întâi.
Ps.70:1. Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. Ps.70:2. Întru dreptatea Ta, izbăveşte-mă şi mă scoate, pleacă urechea Ta către mine şi mă mântuieşte. Ps.70:3. Fii mie Dumnezeu apărător şi loc întărit, ca să mă mântuieşti, Ps.70:4. Că întărirea şi scăparea mea eşti Tu. Ps.70:5. Dumnezeul meu, izbăveşte-mă din mâna păcătosului, din mâna călcătorului de lege şi a celui ce face strâmbătate, Ps.70:6. Că Tu eşti aşteptarea mea, Doamne; Domnul este nădejdea mea din tinereţile mele. Ps.70:7. Întru Tine m-am întărit din pântece; din pântecele maicii mele Tu eşti acoperitorul meu; întru Tine este lauda mea pururea. Ps.70:8. Ca o minune m-am făcut multora, iar Tu eşti ajutorul meu cel tare. Ps.70:9. Să se umple gura mea de lauda Ta, ca să laud slava Ta, toată ziua mare cuviinţa Ta. Ps.70:10. Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor; când va lipsi tăria mea, să nu mă laşi pe mine. Ps.70:11. Că au zis vrăjmaşii mei mie şi cei ce păzesc sufletul meu s-au sfătuit împreună, Ps.70:12. Zicând: Dumnezeu l-a părăsit pe el, urmăriţi-l şi-l prindeţi pe el, că nu este cel ce izbăveşte. Ps.70:13. Dumnezeule, nu Te depărta de la mine; Dumnezeul meu, spre ajutorul meu ia aminte! Ps.70:14. Să se ruşineze şi să piară cei ce defăimează sufletul meu, să se îmbrace cu ruşine şi înfruntare cei ce caută să-mi Facă rău. Ps.70:15. Iar eu pururea voi nădăjdui spre Tine şi voi înmulţi lauda Ta. Ps.70:16. Gura mea va vesti dreptatea Ta, toată ziua mântuirea Ta, al căror nume nu-l cunosc. Ps.70:17. Intra-voi întru puterea Domnului; Doamne, îmi voi aduce aminte numai de dreptatea Ta. Ps.70:18. Dumnezeule, m-ai învăţat din tinereţile mele şi eu şi astăzi vestesc minunile Tale.

Ps.70:19. Ps.70:20. Ps.70:21. Ps.70:22. Ps.70:23. Ps.70:24. Ps.70:25. Ps.70:26. Ps.70:27.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Până la bătrâneţe şi cărunteţe, Dumnezeule, să nu mă părăseşti, Ca să vestesc braţul Tău la tot neamul ce va să vină, Puterea Ta şi dreptatea Ta, Dumnezeule, până la cele înalte, măreţiile pe care le-ai făcut. Dumnezeule, cine este asemenea Ţie? Multe necazuri şi rele ai trimis asupra mea, dar întorcându-Te mi-ai dat viaţă şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos. Înmulţit-ai spre mine mărirea Ta şi întorcându-Te m-ai mângâiat şi din adâncurile pământului iarăşi m-ai scos. Că eu voi lăuda cu instrumente de cântare adevărul Tău, Dumnezeule, cânta-voi ţie din alăută, Sfântul lui Israel. Bucura-se-vor buzele mele când voi cânta ţie şi sufletul meu pe care l-ai mântuit. Încă şi limba mea toată ziua va rosti dreptatea Ta, când vor fi ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută să-mi Facă rău.

PSALMUL 71 Al lui David. Despre Solomon.
Ps.71:1. Dumnezeule, judecata Ta dă-o împăratului şi dreptatea Ta fiului împăratului, Ps.71:2. Ca să judece pe poporul Tău cu dreptate şi pe săracii Tăi cu judecată. Ps.71:3. Să aducă munţii pace poporului Tău şi dealurile dreptate. Ps.71:4. Judeca-va pe săracii poporului şi va milui pe fiii săracilor şi va umili pe clevetitor. Ps.71:5. Şi se vor teme de Tine cât va fi soarele şi cât va fi luna din neam în neam. Ps.71:6. Pogorâ-se-va ca ploaia pe lână şi ca picăturile ce cad pe pământ. Ps.71:7. Răsări-va în zilele lui dreptatea şi mulţimea păcii, cât va fi luna. Ps.71:8. Şi va domni de la o mare până la alta şi de la râu până la marginile lumii. Ps.71:9. Înaintea lui vor îngenunchia etiopienii şi vrăjmaşii lui ţărâna vor linge. Ps.71:10. Împăraţii Tarsisului şi insulele daruri vor aduce, împăraţii arabilor şi ai reginei Saba prinoase vor aduce. Ps.71:11. Şi se vor închina lui toţi împăraţii pământului, toate neamurile vor sluji lui. Ps.71:12. Că a izbăvit pe sărac din mâna celui puternic şi pe sărmanul care n-avea ajutor. Ps.71:13. Va avea milă de sărac şi de sărman şi sufletele săracilor va mântui; Ps.71:14. De camătă şi de asuprire va scăpa sufletele lor şi scump va fi numele lor înaintea lui. Ps.71:15. Şi va fi viu şi se va da lui din aurul Arabiei şi se vor ruga pentru el pururea; toată ziua îl vor binecuvânta pe el. Ps.71:16. Fi-va belşug de pâine pe pământ până-n vârful munţilor; pomii roditori se vor înălţa ca cedrii Libanului; şi vor înflori cei din cetate ca iarba pământului. Ps.71:17. Numele lui va dăinui pe vecie; cât va fi soarele va fi pomenit numele lui. Ps.71:18. Se vor binecuvânta întru el toate seminţiile pământului, toate neamurile îl vor ferici pe el. Ps.71:19. Binecuvântat este Domnul Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel, singurul Care face minuni. Ps.71:20. Binecuvântat este numele slavei Lui în veac şi în veacul veacului. Ps.71:21. Tot pământul se va umple de slava Lui. Amin. Amin.

PSALMUL 72 Un psalm al lui Asaf.
Ps.72:1. Cât de bun este Dumnezeu cu Israel, cu cei drepţi la inimă. Ps.72:2. Iar mie, puţin a fost de nu mi-au alunecat picioarele, puţin a fost de nu s-au poticnit paşii mei. Ps.72:3. Că am pizmuit pe cei fără de lege, când vedeam pacea păcătoşilor. Ps.72:4. Că n-au necazuri până la moartea lor şi tari sunt când lovesc ei. Ps.72:5. De osteneli omeneşti n-au parte şi cu oamenii nu sunt biciuiţi. Ps.72:6. Pentru aceea îi stăpâneşte pe ei mândria şi se îmbracă cu nedreptatea şi silnicia. Ps.72:7. Din răutatea lor iese nedreptatea şi cugetele inimii lor ies la iveală. Ps.72:8. Gândesc şi vorbesc cu vicleşug, nedreptate grăiesc de sus. Ps.72:9. Până la cer ridică gura lor şi cu limba lor străbat pământul. Ps.72:10. Pentru aceasta poporul meu se ia după ei şi găseşte că ei sunt plini de zile bune Ps.72:11. Şi zice: “Cum? ştie aceasta Dumnezeu? Are cunoştinţă Cel Preaînalt? Ps.72:12. Iată, aceştia sunt păcătoşi şi sunt îndestulaţi. Veşnic sunt bogaţi”. Ps.72:13. Iar eu am zis: “Deci, în deşert am fost drept la inimă şi mi-am spălat întru cele nevinovate mâinile mele, Ps.72:14. Că am fost lovit toată ziua şi mustrat în fiecare dimineaţă”. Ps.72:15. Dacă aş fi grăit aşa, iată aş fi călcat legământul neamului fiilor Tăi. Ps.72:16. Şi mă frământam să pricep aceasta, dar anevoios lucru este înaintea mea.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.72:17. Până ce am intrat în locaşul cel sfânt al lui Dumnezeu şi am înţeles sfârşitul celor răi: Ps.72:18. Ps.72:19. Ps.72:20. Ps.72:21. Ps.72:22. Ps.72:23. Ps.72:24. Ps.72:25. Ps.72:26. Ps.72:27. Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborât când se înălţau. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut. De aceea s-a bucurat inima mea şi rărunchii mei s-au potolit. Că eram fără de minte şi nu ştiam; ca un dobitoc eram înaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine. Apucatu-m-ai de mâna mea cea dreaptă. Cu sfatul Tău m-ai povăţuit şi cu slavă m-ai primit. Că pe cine am eu în cer afară de Tine? Şi afară de Tine, ce am dorit pe pământ? Stinsu-s-a inima mea şi trupul meu, Dumnezeul inimii mele şi partea mea, Dumnezeule, în veac. Că iată cei ce se depărtează de Tine vor pieri; nimicit-ai pe tot cel ce se leapădă de Tine. Iar mie a mă lipi de Dumnezeu bine este, a pune în Domnul nădejdea mea, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului.

PSALMUL 73 Un psalm al lui Asaf. Al priceperii.
Ps.73:1. Pentru ce m-ai lepădat, Dumnezeule, până în sfârşit? Aprinsu-s-a inima Ta peste oile păşunii Tale. Ps.73:2. Adu-ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat de la început. Ps.73:3. Izbăvit-ai toiagul moştenirii Tale, muntele Sionului, acesta în care ai locuit. Ps.73:4. Ridică mâinile Tale împotriva mândriilor lor, până la sfârşit, că rău a făcut vrăjmaşul în locul cel sfânt al Tău. Ps.73:5. Şi s-au fălit cei ce Te urăsc pe Tine în mijlocul locului de prăznuire al Tău, pus-au semnele lor drept semne; Ps.73:6. Sfărâmat-au intrarea cea de deasupra. Ps.73:7. Ca în codru cu topoarele au tăiat uşile locaşului Tău, cu topoare şi ciocane l-au sfărâmat. Ps.73:8. Ars-au cu foc locaşul cel sfânt al Tău, până la pământ; spurcat-au locul numelui Tău. Ps.73:9. Zis-au în inima lor împreună cu neamul lor: “Veniţi să ardem toate locurile de prăznuire ale lui Dumnezeu de pe pământ”. Ps.73:10. Semnele noastre nu le-am văzut; nu mai este profet şi pe noi nu ne va mai cunoaşte. Ps.73:11. Până când, Dumnezeule, Te va ocărî vrăjmaşul, până când va huli potrivnicul numele Tău, până în sfârşit? Ps.73:12. Pentru ce întorci mâna Ta şi dreapta Ta din sânul Tău, până în sfârşit? Ps.73:13. Dar Dumnezeu, Împăratul nostru înainte de veac, a făcut mântuire în mijlocul pământului. Ps.73:14. Tu ai despărţit, cu puterea Ta, marea; Tu ai zdrobit capetele balaurilor din apă; Ps.73:15. Tu ai sfărâmat capul balaurului; datu-l-ai pe el mâncare popoarelor pustiului. Ps.73:16. Tu ai deschis izvoare şi pâraie; Tu ai secat râurile Itanului. Ps.73:17. A Ta este ziua şi a Ta este noaptea. Tu ai întocmit lumina şi soarele. Ps.73:18. Tu ai făcut toate marginile pământului; vara şi primăvara Tu le-ai zidit. Ps.73:19. Adu-Ţi aminte de aceasta: Vrăjmaşul a ocărât pe Domnul şi poporul cel fără de minte a hulit numele Tău. Ps.73:20. Să nu dai fiarelor sufletul ce Te laudă pe Tine; sufletele săracilor Tăi să nu le uiţi până în sfârşit. Ps.73:21. Caută spre legământul Tău, că s-au umplut ascunzişurile pământului de locuinţele fărădelegilor. Ps.73:22. Să nu se întoarcă ruşinat cel umilit; săracul şi sărmanul să laude numele Tău. Ps.73:23. Scoală-Te, Dumnezeule, apără pricina Ta; adu-Ţi aminte de ocara de fiecare zi, cu care Te necinsteşte cel fără de minte. Ps.73:24. Nu uita strigătul vrăjmaşilor Tăi! Răzvrătirea celor ce Te urăsc pe Tine se urcă pururea spre Tine.

PSALMUL 74 Un psalm al lui Asaf.; mai marelui cântăreţilor. Să nu strici!
Ps.74:1. Lăuda-Te-vom pe Tine, Dumnezeule, lăuda-Te-vom şi vom chema numele Tău. Ps.74:2. Voi spune toate minunile Tale. “Când va fi vremea, zice Domnul, cu dreptate voi judeca. Ps.74:3. Cutremuratu-s-a pământul şi toţi cei ce locuiesc pe el; Eu am întărit stâlpii lui”.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.74:4. Şi am zis celor fără de lege: “Nu Faceţi fărădelege!” şi păcătoşilor: “Nu înălţaţi fruntea! Ps.74:5. Nu ridicaţi la înălţime fruntea voastră, să nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu”. Ps.74:6. Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul; Ps.74:7. Ci Dumnezeu este judecătorul; pe unul îl smereşte şi pe altul îl înalţă. Ps.74:8. Paharul este în mâna Domnului, plin cu vin curat bine-mirositor, şi îl trece de la unul la altul, dar drojdia lui nu s-a vărsat; din ea vor bea toţi păcătoşii pământului. Ps.74:9. Iar eu mă voi bucura în veac, cânta-voi Dumnezeului lui Iacob. Ps.74:10. Şi toate frunţile păcătoşilor voi zdrobi şi se va înălţa fruntea dreptului.

PSALMUL 75 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru instrumentele cu coarde. Cântare către asirieni.
Ps.75:1. Ps.75:2. Ps.75:3. Ps.75:4. Ps.75:5. Cunoscut este în Iudeea Dumnezeu; în Israel mare este numele Lui. Că s-a făcut în Ierusalim locul Lui şi locaşul Lui în Sion. Acolo a zdrobit tăria arcurilor, arma şi sabia şi războiul. Tu luminezi minunat din munţii cei veşnici. Tulburatu-s-au toţi cei nepricepuţi la inimă, dormit-au somnul lor şi toţi cei războinici nu şi-au mai găsit mâinile. Ps.75:6. De certarea Ta, Dumnezeule al lui Iacob, au încremenit călăreţii pe cai. Ps.75:7. Tu înfricoşător eşti şi cine va sta împotriva mâniei Tale? Ps.75:8. Din cer ai făcut să se audă judecată; pământul s-a temut şi s-a liniştit, Ps.75:9. Când s-a ridicat la judecată Dumnezeu, ca să mântuiască pe toţi blânzii pământului. Ps.75:10. Că gândul omului Te va lăuda şi amintirea gândului Te va prăznui. Ps.75:11. Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului Dumnezeului vostru. Toţi cei dimprejurul Lui vor aduce daruri Ps.75:12. Celui înfricoşător şi Celui ce ia duhurile căpeteniilor, Celui înfricoşător împăraţilor pământului.

PSALMUL 76 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru Iditum.
Ps.76:1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Dumnezeu şi a căutat spre mine. Ps.76:2. în ziua necazului meu pe Dumnezeu am căutat; chiar şi noaptea mâinile mele stau întinse înaintea Lui şi n-am slăbit; sufletul n-a vrut să se mângâie. Ps.76:3. Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat; gândit-am şi a slăbit duhul meu. Ps.76:4. Ochii mei au luat-o înainte, treji; tulburatu-m-am şi n-am grăit. Ps.76:5. Gândit-am la zilele cele de demult şi de anii cei veşnici mi-am adus aminte şi cugetam; Ps.76:6. Ps.76:7. Ps.76:8. Ps.76:9. Noaptea în inima mea gândeam şi se frământa duhul meu zicând: Oare, în veci mă va lepăda Domnul şi nu va mai binevoi în mine? Oare, până în sfârşit mă va lipsi de mila Lui, din neam în neam? Oare, va uita să Se milostivească Dumnezeu? Sau va închide în mâinile Lui îndurările Sale? Ps.76:10. Şi am zis: Acum am început să înţeleg; aceasta este schimbarea dreptei Celui Preaînalt. Ps.76:11. Adusu-mi-am aminte de lucrurile Domnului şi-mi voi aduce aminte de minunile Tale, dintru început. Ps.76:12. Şi voi cugeta la toate lucrurile Tale şi la faptele Tale mă voi gândi. Ps.76:13. Dumnezeule, în sfinţenie este calea Ta. Cine este Dumnezeu mare ca Dumnezeul nostru? Tu eşti Dumnezeu, Care Faci minuni! Ps.76:14. Cunoscută ai făcut între popoare puterea Ta. Izbăvit-ai cu braţul Tău poporul Tău, pe fiii lui Iacob şi ai lui Iosif. Ps.76:15. Văzutu-Te-au apele, Dumnezeule, văzutu-Te-au apele şi s-au spăimântat şi s-au tulburat adâncurile. Ps.76:16. Glas au dat norii că săgeţile Tale trec. Ps.76:17. Glasul tunetului Tău în vârtej, luminat-au fulgerele Tale lumea, clătinatu-s-a şi s-a cutremurat pământul. Ps.76:18. În mare este calea Ta şi cărările Tale în ape multe şi urmele Tale nu se vor cunoaşte. Ps.76:19. Povăţuit-ai ca pe nişte oi pe poporul Tău, cu mâna lui Moise şi a lui Aaron.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 77 Un psalm al lui Asaf. Al înţelegerii.
Ps.77:1. Luaţi aminte, poporul meu, la legea mea, plecaţi urechile voastre spre graiurile gurii mele. Ps.77:2. Deschide-voi în pilde gura mea, spune-voi cele ce au fost dintru început, Ps.77:3. Câte am auzit şi am cunoscut şi câte părinţii noştri ne-au învăţat. Ps.77:4. Nu s-au ascuns de la fiii lor, din neam în neam, Ps.77:5. Vestind laudele Domnului şi puterile Lui şi minunile pe care le-a făcut. Ps.77:6. Şi a ridicat mărturie în Iacob şi lege a pus în Israel. Ps.77:7. Câte a poruncit părinţilor noştri ca să le arate pe ele fiilor lor, ca să le cunoască neamul ce va să vină, Ps.77:8. Fiii ce se vor naşte şi se vor ridica, şi le vor vesti fiilor lor, Ps.77:9. Ca să-şi pună în Dumnezeu nădejdea lor şi să nu uite binefacerile lui Dumnezeu şi poruncile Lui să le ţină, Ps.77:10. Ca să nu fie ca părinţii lor neam îndărătnic şi răzvrătit, Ps.77:11. Neam care nu şi-a îndreptat inima sa şi nu şi-a încredinţat lui Dumnezeu duhul său. Ps.77:12. Fiii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele, în zi de război. Ps.77:13. N-au păzit legământul lui Dumnezeu şi în legea Lui n-au v rut să umble. Ps.77:14. Şi au uitat facerile Lui de bine şi minunile Lui, pe care le-a arătat lor, Ps.77:15. Minunile pe care le-a făcut înaintea părinţilor lor, în pământul Egiptului, în câmpia Taneos. Ps.77:16. Despicat-a marea şi i-a trecut pe ei; stătut-au apele ca un zid; Ps.77:17. Povăţuitu-i-a pe ei cu nor ziua şi toată noaptea cu lumină de foc; Ps.77:18. Despicat-a piatră în pustie şi i-a adăpat pe ei cu bogăţie de apă. Ps.77:19. Scos-a apă din piatră şi au curs apele ca nişte râuri. Ps.77:20. Dar ei încă au greşit înaintea Lui, amărât-au pe Cel Preaînalt, în loc fără de apă. Ps.77:21. Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletelor lor. Ps.77:22. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: “Va putea, oare, Dumnezeu să gătească masă în pustiu?” Ps.77:23. - Pentru că a lovit piatra şi au curs ape şi pâraiele s-au umplut de apă. Ps.77:24. “Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?” Ps.77:25. Pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacob şi mânie s-a suit peste Israel. Ps.77:26. Căci n-au crezut în Dumnezeu, nici n-au nădăjduit în izbăvirea Lui. Ps.77:27. Şi a poruncit norilor de deasupra şi uşile cerului le-a deschis Ps.77:28. Şi a plouat peste ei mană de mâncare şi pâine cerească le-a dat lor. Ps.77:29. Pâine îngerească a mâncat omul; bucate le-a trimis lor din destul. Ps.77:30. Poruncit-a El, din cer, vânt dinspre răsărit şi a adus cu puterea Lui vânt dinspre miazăzi. Ps.77:31. Şi a plouat peste ei ca pulberea cărnuri şi ca nisipul mării păsări zburătoare. Ps.77:32. Şi au căzut în mijlocul taberei lor, împrejurul corturilor lor. Ps.77:33. Şi au mâncat şi s-au săturat foarte şi pofta lor şi-au împlinit-o. Ps.77:34. Nimic nu le lipsea din cele ce pofteau şi mâncarea le era încă în gura lor, Ps.77:35. Când mânia lui Dumnezeu s-a ridicat peste ei şi a ucis pe cei sătui ai lor şi pe cei aleşi ai lui Israel i-a doborât. Ps.77:36. Cu toate acestea încă au mai păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui. Ps.77:37. Şi s-au stins în deşertăciune zilele lor şi anii lor degrabă. Ps.77:38. Când îi ucidea pe ei, Îl căutau şi se întorceau şi reveneau la Dumnezeu. Ps.77:39. Şi şi-au adus aminte că Dumnezeu este ajutorul lor şi Dumnezeul Cel Preaînalt este izbăvitorul lor. Ps.77:40. Dar L-au înşelat pe El, cu gura lor şi cu limba lor L-au minţit. Ps.77:41. În inima lor n-au fost drepţi cu El, nici n-au crezut în legământul Lui. Ps.77:42. Iar El este îndurător, va curăţi păcatele şi nu-i va nimici. Ps.77:43. Îşi va întoarce de multe ori mânia Lui şi nu va aprinde toată urgia Lui. Ps.77:44. Şi-a adus aminte că trup sunt ei, suflare ce trece şi nu se mai întoarce. Ps.77:45. De câte ori L-au amărât în pustiu, L-au mâniat în pământ fără de apă? Ps.77:46. Şi s-au întors şi au ispitit pe Dumnezeu şi pe Sfântul lui Israel L-au întărâtat. Ps.77:47. Nu şi-au adus aminte de braţul Lui, de ziua în care i-a izbăvit pe ei din mâna asupritorului. Ps.77:48. Că a făcut în Egipt semnele Lui şi minunile Lui în câmpia Taneos: Ps.77:49. El a prefăcut în sânge râurile lor şi apele lor, ca să nu bea. Ps.77:50. El a trimis asupra lor tăuni şi i-a mâncat pe ei; şi broaşte şi i-a prăpădit pe ei. Ps.77:51. Dat-a stricăciunii rodul lor şi ostenelile lor, lăcustelor. Ps.77:52. Bătut-a cu grindină via lor şi duzii lor cu piatră. Ps.77:53. Dat-a grindinii dobitoacele lor şi averea lor focului.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.77:54. Trimis-a asupra lor urgia mâniei Lui; mânie, urgie şi necaz trimis-a prin îngeri nimicitori. Ps.77:55. Făcut-a cale mâniei Lui; n-a cruţat de moarte sufletele lor şi dobitoacele lor morţii le-a dat. Ps.77:56. Lovit-a pe toţi cei întâi-născuţi din Egipt, pârga ostenelilor lor, în locaşurile lui Ham. Ps.77:57. Ridicat-a ca pe nişte oi pe poporul Său şi i-ţa dus pe ei, ca pe o turmă, în pustiu. Ps.77:58. Povăţuitu-i-a pe ei cu nădejde şi nu s-au înfricoşat şi pe vrăjmaşii lor i-a acoperit marea. Ps.77:59. Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui. Ps.77:60. Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire; Ps.77:61. Şi a aşezat în corturile lor seminţiile lui Israel. Ps.77:62. Dar ei au ispitit şi au amărât pe Dumnezeul Cel Preaînalt şi poruncile Lui nu le-au păzit. Ps.77:63. Şi s-au întors şi au călcat legământul ca şi părinţii lor, întorsu-s-au ca un arc strâmb. Ps.77:64. Şi L-au mâniat pe El cu înălţimile lor şi cu idolii lor L-au întărâtat pe El. Ps.77:65. Auzit-a Dumnezeu şi S-a mâniat şi a urgisit foarte pe Israel. Ps.77:66. A lepădat cortul Său din Şilo, locaşul Lui, în care a locuit printre oameni. Ps.77:67. Şi a robit tăria lor şi frumuseţea lor a dat-o în mâinile vrăjmaşului. Ps.77:68. Şi a dat sabiei pe poporul Său şi de moştenirea Lui n-a ţinut seama. Ps.77:69. Pe tinerii lor i-a mistuit focul şi fecioarele lor n-au fost înconjurate cu cinste. Ps.77:70. Preoţii lor de sabie au căzut şi văduvele lor nu vor plânge. Ps.77:71. Şi S-a deşteptat Domnul ca cel ce doarme, ca un viteaz ameţit de vin, Ps.77:72. Şi a lovit din spate pe vrăjmaşii Săi; ocară veşnică le-a dat lor. Ps.77:73. Şi a lepădat cortul lui Iosif şi seminţia lui Efraim n-a ales-o; Ps.77:74. Ci a ales seminţia lui Iuda, Muntele Sion, pe care l-a iubit. Ps.77:75. Şi a zidit locaşul Său cel sfânt, ca înălţimea cerului; pe pământ l-a întemeiat pe el în veac. Ps.77:76. Şi a ales pe David robul Său şi l-a luat pe el de la turmele oilor. Ps.77:77. De lângă oile ce nasc l-a luat pe el, ca să pască pe Iacob, poporul Său, şi pe Israel, moştenirea Sa. Ps.77:78. Şi i-a păscut pe ei întru nerăutatea inimii lui şi în priceperea mâinii lui i-a povăţuit pe ei.

PSALMUL 78 Un psalm al lui Asaf.
Ps.78:1. Dumnezeule, intrat-au neamurile în moştenirea Ta, pângărit-au locaşul Tău cel sfânt, făcut-au din Ierusalim ruină. Ps.78:2. Pus-au cadavrele robilor Tăi mâncare păsărilor cerului, trupurile celor cuvioşi ai Tăi, fiarelor pământului. Ps.78:3. Vărsat-au sângele lor ca apa împrejurul Ierusalimului şi nu era cine să-i îngroape. Ps.78:4. Făcutu-ne-am ocară vecinilor noştri, batjocură şi râs celor dimprejurul nostru. Ps.78:5. Până când, Doamne, Te vei mânia până în sfârşit? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta? Ps.78:6. Varsă mânia Ta peste neamurile care nu Te cunosc şi peste împărăţiile care n-au chemat numele Tău. Ps.78:7. Că au mâncat pe Iacob şi locul lui l-au pustiit. Ps.78:8. Să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult; degrabă să ne întâmpine pe noi îndurările Tale, că am sărăcit foarte. Ps.78:9. Ajută-ne nouă, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, pentru slava numelui Tău; Doamne, izbăveşte-ne pe noi şi curăţeşte păcatele noastre pentru numele Tău. Ps.78:10. Ca nu cumva să zică neamurile: “Unde este Dumnezeul lor?” Să se cunoască între neamuri, înaintea ochilor noştri, Ps.78:11. Răzbunarea sângelui vărsat, al robilor Tăi; să intre înaintea Ta suspinul celor ferecaţi. Ps.78:12. După măreţia braţului Tău, păzeşte pe fiii celor omorâţi. Ps.78:13. Răsplăteşte vecinilor noştri de şapte ori, în sânul lor, ocara lor cu care Te-au ocărât pe Tine, Doamne. Ps.78:14. Iar noi, poporul Tău şi oile păşunii Tale, mărturisi-ne-vom ţie, în veac, din neam în neam vom vesti lauda Ta.

PSALMUL 79 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor aschimba. Psalm pentru asirieni.
Ps.79:1. Cel ce paşti pe Israel, ia aminte! Cel ce povăţuieşti ca pe o oaie pe Iosif,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.79:2. Cel ce şezi pe heruvimi, arată-Te înaintea lui Efraim şi Veniamin şi Manase. Ps.79:3. Deşteaptă puterea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi. Ps.79:4. Dumnezeule, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta, şi ne vom mântui! Ps.79:5. Doamne, Dumnezeul puterilor, până când Te vei mânia de ruga robilor Tăi? Ps.79:6. Ne vei hrăni pe noi cu pâine de lacrimi şi ne vei adăpa cu lacrimi, peste măsură? Ps.79:7. Pusu-ne-ai în ceartă cu vecinii noştri şi vrăjmaşii noştri ne-au batjocorit pe noi. Ps.79:8. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui. Ps.79:9. Via din Egipt ai mutat-o; izgonit-ai neamuri şi ai răsădit-o pe ea. Ps.79:10. Cale ai făcut înaintea ei şi ai răsădit rădăcinile ei şi s-a umplut pământul. Ps.79:11. Umbra ei şi mlădiţele ei au acoperit cedrii lui Dumnezeu. Ps.79:12. Întins-a viţele ei până la mare şi până la râu lăstarele ei. Ps.79:13. Pentru ce ai dărâmat gardul ei şi o culeg pe ea toţi cei ce trec pe cale? Ps.79:14. A stricat-o pe ea mistreţul din pădure şi porcul sălbatic a păscut-o pe ea. Ps.79:15. Dumnezeul puterilor, întoarce-Te dar, caută din cer şi vezi şi cercetează via aceasta, Ps.79:16. Şi o desăvârşeşte pe ea, pe care a sădit-o dreapta Ta, şi pe fiul omului pe care l-ai întărit ţie. Ps.79:17. Arsă a fost în foc şi smulsă, dar de cercetarea feţei Tale ei vor pieri. Ps.79:18. Să fie mâna Ta peste bărbatul dreptei Tale şi peste fiul omului pe care l-ai întărit ţie. Ps.79:19. Şi nu ne vom depărta de Tine; ne vei da viaţă şi numele Tău vom chema. Ps.79:20. Doamne, Dumnezeul puterilor, întoarce-ne pe noi şi arată faţa Ta şi ne vom mântui.

PSALMUL 80 Un psalm al lui Asaf; mai marelui cântăreţilor. Pentru ghitith.
Ps.80:1. Ps.80:2. Ps.80:3. Ps.80:4. Bucuraţi-vă de Dumnezeu, ajutorul nostru; strigaţi Dumnezeului lui Iacob! Cântaţi psalmi şi bateţi din timpane; cântaţi dulce din psaltire şi din alăută! Sunaţi din trâmbiţă, la lună nouă, în ziua cea binevestită a sărbătorii noastre! Că poruncă pentru Israel este şi orânduire a Dumnezeului lui Iacob. Mărturie a pus în Iosif, când a ieşit din pământul Egiptului, şi a auzit limba pe care n-o ştia: Ps.80:5. “Luat-am sarcina de pe umerii lui, că mâinile lui au robit la coşuri. Ps.80:6. Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, te-am auzit în mijlocul furtunii şi te-am cercat la apa certării. Ps.80:7. Ascultă, poporul Meu, şi-ţi voi mărturisi ţie, Israele: De Mă vei asculta pe Mine, Ps.80:8. Nu vei avea alt Dumnezeu, nici nu te vei închina la dumnezeu străin, Ps.80:9. Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Cel ce te-am scos din pământul Egiptului. Deschide gura şi o voi umple pe ea. Ps.80:10. Dar na ascultat poporul Meu glasul Meu şi Israel n-a căutat la Mine. Ps.80:11. Şi i-am lăsat să umble după dorinţele inimilor lor şi au mers după cugetele lor. Ps.80:12. De M-ar fi ascultat poporul Meu, de ar fi umblat Israel în căile Mele, Ps.80:13. I-aş fi supus de tot pe vrăjmaşii lor şi aş fi pus mâna Mea pe asupritorii lor. Ps.80:14. Vrăjmaşii Domnului L-au minţit pe El, dar le va veni timpul lor, în veac. Ps.80:15. Că Domnul i-a hrănit pe ei din griul cel mai ales şi cu miere din stâncă i-a săturat pe ei”.

PSALMUL 81 Un psalm al lui Asaf.
Ps.81:1. Ps.81:2. Ps.81:3. Ps.81:4. Ps.81:5. Dumnezeu a stat în dumnezeiască adunare şi în mijlocul dumnezeilor va judeca. Până când veţi judeca cu nedreptate şi la feţele păcătoşilor veţi căuta? Judecaţi drept pe orfan şi pe sărac şi Faceţi dreptate celui smerit, celui sărman. Mântuiţi pe cel sărman şi pe cel sărac; din mina păcătosului, izbăviţi-i. Dar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci în întuneric umblă; stricase-vor toate rânduielile pământului. Ps.81:6. Eu am zis: “Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”. Ps.81:7. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul din căpetenii cădeţi. Ps.81:8. Scoală-Te, Dumnezeule, judecă pământul, că toate neamurile sunt ale Tale.

PSALMUL 82 Un psalm al lui Asaf.
Ps.82:1. Ps.82:2. Ps.82:3. Ps.82:4. Dumnezeule, cine se va asemăna ţie? Să nu taci, nici să Te linişteşti, Dumnezeule! Că iată, vrăjmaşii Tăi s-au întărâtat şi cei ce Te urăsc au ridicat capul. Împotriva poporului Tău au lucrat cu vicleşug şi s-au sfătuit împotriva sfinţilor Tăi. Zis-au: “Veniţi să-i pierdem pe ei dintre neamuri şi să nu se mai pomenească numele lui Israel”.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.82:5. Că s-au sfătuit într-un gând împotriva lui. Împotriva Ta legământ au făcut: Ps.82:6. Locaşurile Idumeilor şi Ismaelitenii, Moabul şi Agarenii, Ps.82:7. Gheval şi Amon şi Amalic şi cei de alt neam, cu cei ce locuiesc în Tir. Ps.82:8. Că şi Asur a venit împreună cu ei, ajutat-au fiilor lui Lot. Ps.82:9. Fă-le lor ca lui Madian şi lui Sisara şi ca lui Iavin, la râul Chişon. Ps.82:10. Pierit-au în Endor; făcutu-s-au ca gunoiul pe pământ. Ps.82:11. Pune pe căpeteniile lor ca pe Oriv şi Zev şi Zevel şi Salmana, pe toate căpeteniile lor, care au zis: “Să moştenim noi jertfelnicul lui Dumnezeu”. Ps.82:12. Dumnezeul meu, pune-i pe ei ca o roată, ca trestia în faţa vântului, Ps.82:13. Ca focul care arde pădurea, ca văpaia care arde munţii, Ps.82:14. Aşa alungă-i pe ei, în viforul Tău şi în urgia Ta. Ps.82:15. Umple feţele lor de ocară şi vor căuta faţa Ta, Doamne. Ps.82:16. Să se ruşineze şi să se tulbure în veacul veacului şi să fie înfruntaţi şi să piară. Ps.82:17. şi să cunoască ei că numele Tău este Domnul. Tu singur eşti Cel Preaînalt peste tot pământul.

PSALMUL 83 Mai marelui cântăreţilor; pentru ghitith, fiilor lui Core.
Ps.83:1. Cât de iubite sunt locaşurile Tale, Doamne al puterilor! Ps.83:2. Doreşte şi se sfârşeşte sufletul meu după curţile Domnului; inima mea şi trupul meu sau bucurat de Dumnezeul cel viu. Ps.83:3. Că pasărea şi-a aflat casă şi turtureaua cuib, unde-şi va pune puii săi: Ps.83:4. Altarele Tale, Doamne al puterilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Ps.83:5. Fericiţi sunt cei ce locuiesc în casa Ta; în vecii vecilor Te vor lăuda. Ps.83:6. Fericit este bărbatul al cărui ajutor este de la Tine, Doamne; suişuri în inima sa a pus, Ps.83:7. În valea plângerii, în locul care i-a fost pus. Că binecuvântare va da Cel ce pune lege, Ps.83:8. Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. Ps.83:9. Doamne, Dumnezeul puterilor, auzi rugăciunea mea! Ascultă, Dumnezeul lui Iacob! Ps.83:10. Apărătorul nostru, vezi Dumnezeule şi caută spre faţa unsului Tău! Ps.83:11. Că mai bună este o zi în curţile Tale decât mii. Ales-am a fi lepădat în casa lui Dumnezeu, mai bine, decât a locui în locaşurile păcătoşilor. Ps.83:12. Că mila şi adevărul iubeşte Domnul; Dumnezeu har şi slavă va da. Dumnezeu nu va lipsi de bunătăţi pe cei ce umblă întru nerăutate. Ps.83:13. Doamne al puterilor, fericit este omul cel ce nădăjduieşte întru Tine.

PSALMUL 84 Mai marelui cântăreţilor; fiilor lui Core.
Ps.84:1. Bine ai voit, Doamne, pământului Tău, întors-ai robimea lui Iacob. Ps.84:2. Iertat-ai fărădelegile poporului Tău, acoperit-ai toate păcatele lor. Ps.84:3. Potolit-ai toată mânia Ta; întorsu-Te-ai de către iuţimea mâniei Tale. Ps.84:4. Întoarce-ne pe noi, Dumnezeul mântuirii noastre şi-ţi întoarce mânia Ta de la noi. Ps.84:5. Oare, în veci Te vei mânia pe noi? Sau vei întinde mânia Ta din neam în neam? Ps.84:6. Dumnezeule, Tu întorcându-Te, ne vei dărui viaţă şi poporul Tău se va veseli de Tine. Ps.84:7. Arată-ne nouă, Doamne, mila Ta şi mântuirea Ta dă-ne-o nouă. Ps.84:8. Auzi-voi ce va grăi întru mine Domnul Dumnezeu; că va grăi pace peste poporul Său Ps.84:9. Şi peste cuvioşii Săi şi peste cei ce îşi întorc inima spre Dânsul. Ps.84:10. Dar mântuirea Lui aproape este de cei ce se tem de Dânsul, ca să se sălăşluiască slava în pământul nostru. Ps.84:11. Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat. Ps.84:12. Adevărul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit. Ps.84:13. Că Domnul va da bunătate şi pământul nostru îşi va da rodul său; Ps.84:14. Dreptatea înaintea Lui va merge şi va pune pe cale paşii Săi.

PSALMUL 85 Un psalm al lui David; o rugăciune.
Ps.85:1. Pleacă, Doamne, urechea Ta şi mă auzi, că sărac şi necăjit sunt eu. Ps.85:2. Păzeşte sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuieşte, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduieşte în Tine. Ps.85:3. Miluieşte-mă, Doamne, că spre Tine voi striga toată ziua. Veseleşte sufletul robului Tău, că spre Tine, Doamne, am ridicat sufletul meu. Ps.85:4. Că Tu, Doamne, bun şi blând eşti şi mult-milostiv tuturor celor ce Te cheamă pe Tine. Ps.85:5. Ascultă, Doamne, rugăciunea mea şi ia aminte la glasul cererii mele.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.85:6. În ziua necazului meu am strigat către Tine, că m-ai auzit. Ps.85:7. Nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne şi nici fapte nu sunt ca faptele Tale. Ps.85:8. Veni-vor toate neamurile pe care le-ai făcut şi se vor închina înaintea Ta, Doamne şi vor slăvi numele Tău. Ps.85:9. Că mare eşti Tu, Cel ce Faci minuni, Tu eşti singurul Dumnezeu. Ps.85:10. Povăţuieşte-mă, Doamne, pe calea Ta şi voi merge întru adevărul Tău; veselească-se inima mea, ca să se teamă de numele Tău. Ps.85:11. Lăuda-Te-voi, Doamne, Dumnezeul meu, cu toată inima mea şi voi slăvi numele Tău în veac. Ps.85:12. Că mare este mila Ta spre mine şi ai izbăvit sufletul meu din iadul cel mai de jos. Ps.85:13. Dumnezeule, călcătorii de lege s-au sculat asupra mea şi adunarea celor tari a căutat sufletul meu şi nu Te-au pus pe Tine înaintea lor. Ps.85:14. Dar Tu, Doamne, Dumnezeu îndurat şi milostiv eşti; îndelung-răbdător şi mult-milostiv şi adevărat. Ps.85:15. Caută spre mine şi mă miluieşte, dă tăria Ta slugii Tale şi mântuieşte pe fiul slujnicei Tale. Ps.85:16. Fă cu mine semn spre bine, ca să vadă cei ce mă urăsc şi să se ruşineze, că Tu, Doamne, m-ai ajutat şi m-ai mângâiat.

PSALMUL 86 O cântare fiilor lui Core.
Ps.86:1. Temelia Sionului pe munţii cei sfinţi. Domnul iubeşte porţile Sionului, mai mult decât toate locaşurile lui Iacob. Ps.86:2. Lucruri mărite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu. Ps.86:3. Îmi voi aduce aminte de Raav şi de Babilon, între cei ce mă cunosc pe mine; şi iată cei de alt neam şi Tirul şi poporul etiopienilor, aceştia acolo s-au născut. Ps.86:4. Mamă va zice Sionului omul şi om s-a născut în el şi Însuşi Cel Preaînalt l-a întemeiat pe el. Ps.86:5. Domnul va povesti în cartea popoarelor şi a căpeteniilor acestora, ce s-au născut în el. Ps.86:6. Că în Tine este locaşul tuturor celor ce se veselesc.

PSALMUL 87 Un psalm fiilor lui Core; mai marelui cântăreţilor, pentru maelet. Ca să răspundă; spre pricepere, lui Etam Ezrahitul.
Ps.87:1. Ps.87:2. Ps.87:3. Ps.87:4. Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat şi noaptea înaintea Ta. Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea; pleacă urechea Ta spre ruga mea, Doamne, Că s-a umplut de rele sufletul meu şi viaţa mea de iad s-a apropiat. Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă; ajuns-am ca un om neajutorat, între cei morii slobod. Ps.87:5. Ca nişte oameni răniţi ce dorm în mormânt, de care nu ţi-ai mai adus aminte şi care au fost lepădaţi de la mina Ta. Ps.87:6. Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate şi în umbra morţii. Ps.87:7. Asupra mea s-a întărâtat mânia Ta şi toate valurile Tale le-ai adus spre mine. Ps.87:8. Depărtat-ai pe cunoscuţii mei de la mine, ajuns-am urâciune lor. Ps.87:9. Închis am fost şi n-am putut ieşi. Ochii mei au slăbit de suferinţă. Ps.87:10. Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua, întins-am către Tine mâinile mele. Ps.87:11. Oare, morţilor vei face minuni? Sau cei morii se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine? Ps.87:12. Oare, va spune cineva în mormânt mila Ta şi adevărul Tău în locul pierzării? Ps.87:13. Oare, se vor cunoaşte întru întuneric minunile Tale şi dreptatea Ta în pământ uitat? Ps.87:14. Iar eu către Tine, Doamne, am strigat şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina. Ps.87:15. Pentru ce Doamne, lepezi sufletul meu şi întorci faţa Ta de la mine? Ps.87:16. Sărac sunt eu şi în osteneli din tinereţile mele, înălţat am fost, dar m-am smerit şi mam mâhnit. Ps.87:17. Peste mine au trecut mâniile Tale şi înfricoşările Tale m-au tulburat. Ps.87:18. Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua şi m-au cuprins deodată. Ps.87:19. Depărtat-ai de la mine pe prieten şi pe vecin, iar pe cunoscuţii mei de ticăloşia mea.

PSALMUL 88 Un psalm spre priceperea lui Etam Ezrahitul
Ps.88:1. Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta. Ps.88:2. Din neam în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea, Ps.88:3. Că ai zis: “În veac mila se va zidi, în ceruri se va întări adevărul Tău.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Făcut-am legământ cu aleşii Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu: Până în veac voi întări seminţia ta şi voi zidi din neam în neam scaunul tău”. Lăuda-vor cerurile minunile Tale, Doamne şi adevărul Tău, în adunarea sfinţilor. Că cine va fi asemenea Domnului în nori şi cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu? Ps.88:8. Dumnezeul Cel Preamărit în sfatul sfinţilor, mare şi înfricoşător este peste cei dimprejurul Lui. Ps.88:9. Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea ţie? Tare eşti, Doamne, şi adevărul Tău împrejurul Tău. Ps.88:10. Tu stăpâneşti puterea mării şi mişcarea valurilor ei Tu o potoleşti. Ps.88:11. Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu braţul puterii Tale ai risipit pe vrăjmaşii Tăi. Ps.88:12. Ale Tale sunt cerurile şi al Tău este pământul; lumea şi plinirea ei Tu le-ai întemeiat. Ps.88:13. Miazănoapte şi miazăzi Tu ai zidit; Taborul şi Ermonul în numele Tău se vor bucura. Braţul Tău este cu putere. Ps.88:14. Să se întărească mâna Ta, să se înalţe dreapta Ta. Dreptatea şi judecata sunt temelia scaunului Tău. Ps.88:15. Mila şi adevărul vor merge înaintea feţei Tale. Fericit este poporul care cunoaşte strigăt de bucurie; Ps.88:16. Doamne, în lumina feţei Tale vor merge şi în numele Tău se vor bucura toată ziua şi intru dreptatea Ta se vor înălţa. Ps.88:17. Că lauda puterii lor Tu eşti şi întru bună vrerea Ta se va înălţa puterea noastră. Ps.88:18. Că al Domnului este sprijinul şi al Sfântului lui Israel, Împăratului nostru. Ps.88:19. Atunci ai grăit în vedenii cuvioşilor Tăi şi ai zis: Dat-am ajutor celui puternic, înălţatam pe cel ales din poporul Meu. Ps.88:20. Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el; Ps.88:21. Pentru că mâna Mea îl va ajuta şi braţul Meu îl va întări. Ps.88:22. Nici un vrăjmaş nu va izbuti împotriva lui şi fiul fărădelegii nu-i va mai face rău. Ps.88:23. Şi voi tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge. Ps.88:24. Şi adevărul Meu şi mila Mea cu el vor fi şi în numele Meu se va înălţa puterea lui. Ps.88:25. Şi voi pune peste mare mâna lui şi peste râuri dreapta lui; Ps.88:26. Acesta Mă va chema: Tatăl meu eşti Tu, Dumnezeul meu şi sprijinitorul mântuirii mele. Ps.88:27. Şi îl voi face pe el întâi-născut, mai înalt decât împăraţii pământului; Ps.88:28. În veac îi voi păstra mila Mea şi legământul Meu credincios îi va fi. Ps.88:29. Şi voi pune în veacul veacului seminţia lui şi scaunul lui ca zilele cerului; Ps.88:30. De vor părăsi fiii lui legea Mea şi după rânduielile Mele nu vor umbla, Ps.88:31. De vor nesocoti dreptăţile Mele şi poruncile Mele nu vor păzi, Ps.88:32. Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor şi cu bătăi păcatele lor. Ps.88:33. Iar mila Mea nu o voi depărta de la el, nici nu voi face strâmbătate întru adevărul Meu, Ps.88:34. Nici nu voi rupe legământul Meu şi cele ce ies din buzele Mele nu le voi schimba. Ps.88:35. O dată m-am jurat pe sfinţenia Mea: Oare, voi minţi pe David? Seminţia lui în veac va rămâne Ps.88:36. Şi scaunul lui ca soarele înaintea Mea şi ca luna întocmită în veac şi martor credincios în cer. Ps.88:37. Dar Tu ai lepădat, ai defăimat şi ai aruncat pe unsul Tău. Ps.88:38. Stricat-ai legământul robului Tău, batjocorit-ai pe pământ sfinţenia lui. Ps.88:39. Doborât-ai toate gardurile lui, făcut-ai întăriturile lui ruină. Ps.88:40. Jefuitu-l-au pe el toţi cei ce treceau pe cale, ajuns-a ocară vecinilor săi. Ps.88:41. Înălţat-ai dreapta vrăjmaşilor lui, veselit-ai pe toţi duşmanii lui. Ps.88:42. Luat-ai puterea sabiei lui şi nu l-ai ajutat în vreme de război. Ps.88:43. Nimicit-ai curăţenia lui şi scaunul lui la pământ l-ai doborât. Ps.88:44. Micşorat-ai zilele vieţii lui, umplutu-l-ai de ruşine. Ps.88:45. Până când, Doamne, Te vei întoarce? Până când se va aprinde ca focul mânia Ta? Ps.88:46. Adu-Ţi aminte de mine; oare, în deşert ai zidit pe toţi fiii oamenilor? Ps.88:47. Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? Ps.88:48. Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David, întru adevărul Tău? Ps.88:49. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care o port în sânul meu, de la multe neamuri. Ps.88:50. Adu-Ţi aminte, Doamne, de ocara cu care m-au ocărât vrăjmaşii Tăi, cu care au ocărât paşii unsului Tău. Ps.88:51. Binecuvântat este Domnul în veci. Amin. Amin. Ps.88:4. Ps.88:5. Ps.88:6. Ps.88:7.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 89 Rugăciunea lui Moise, omul lui Dumnezeu.
Ps.89:1. Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Ps.89:2. Mai înainte de ce s-au făcut munţii şi s-a zidit pământul şi lumea, din veac şi până în veac eşti Tu. Ps.89:3. Nu întoarce pe om întru smerenie, Tu, care ai zis: “Întoarceţi-vă, fii ai oamenilor”, Ps.89:4. Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii. Ps.89:5. Nimicnicie vor fi anii lor; dimineaţa ca iarba va trece. Ps.89:6. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. Ps.89:7. Că ne-am sfârşit de urgia Ta şi de mânia Ta ne-am tulburat. Ps.89:8. Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta, greşelile noastre ascunse, la lumina feţei Tale. Ps.89:9. Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Ps.89:10. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani; Ps.89:11. Iar de vor fi în putere optzeci de ani şi ce este mai mult decât aceştia osteneală şi durere; Ps.89:12. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Ps.89:13. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? Ps.89:14. Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre, ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. Ps.89:15. Întoarce-Te, Doamne! Până când vei sta departe? Mângâie pe robii Tăi! Ps.89:16. Umplutu-ne-am dimineaţa de mila Ta şi ne-am bucurat şi ne-am veselit în toate zilele vieţii noastre. Ps.89:17. Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit, pentru anii în care am văzut rele. Ps.89:18. Caută spre robii Tăi şi spre lucrurile Tale şi îndreptează pe fiii lor. Ps.89:19. Şi să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi şi lucrurile mâinilor noastre le îndreptează.

PSALMUL 90 Un psalm al lui David; o cântare de laudă.
Ps.90:1. Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăşlui. Ps.90:2. Va zice Domnului: “Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Ps.90:3. Că El te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Ps.90:4. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Ps.90:5. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, Ps.90:6. De lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Ps.90:7. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Ps.90:8. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Ps.90:9. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Ps.90:10. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Ps.90:11. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Ps.90:12. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Ps.90:13. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. Ps.90:14. “Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Ps.90:15. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şil voi slăvi. Ps.90:16. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

PSALMUL 91 Un psalm pentru ziua sâmbetei. Alcătuit pe vremea lui Iezechia.
Ps.91:1. Ps.91:2. Ps.91:3. Ps.91:4. Bine este a lăuda pe Domnul şi a cânta numele Tău, Preaînalte, A vesti dimineaţa mila Ta şi adevărul Tău în toată noaptea, În psaltire cu zece strune, cu cântece din alăută. Că m-ai veselit, Doamne, întru făpturile Tale şi întru lucrurile mâinilor Tale mă voi bucura. Ps.91:5. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt gândurile Tale! Ps.91:6. Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător nu va înţelege acestea,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.91:7. Când răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea, Ps.91:8. Ca să piară în veacul veacului. Iar Tu, Preaînalt eşti în veac, Doamne. Ps.91:9. Că iată vrăjmaşii Tăi, Doamne, vor pieri şi se vor risipi toţi cei ce lucrează fărădelegea. Ps.91:10. şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrâneţile mele unse din belşug. Ps.91:11. Şi a privit ochiul meu către vrăjmaşii mei şi pe cei vicleni, ce se ridică împotriva mea, îi va auzi urechea mea. Ps.91:12. Dreptul ca finicul va înflori şi ca cedrul cel din Liban se va înmulţi. Ps.91:13. Răsădiţi fiind în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru vor înflori. Ps.91:14. Încă întru bătrâneţe unse se vor înmulţi şi bine vieţuind vor fi, ca să vestească: Ps.91:15. Drept este Domnul Dumnezeul nostru şi nu este nedreptate întru Dânsul.

PSALMUL 92 O cântare de laudă a lui David. Pentru ziua dinaintea sâmbetei, când s-a locuit pământul.
Ps.92:1. Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins, Ps.92:2. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti. Ps.92:3. Gata este scaunul Tău de atunci, din veac eşti Tu. Ps.92:4. Ridicat-au râurile, Doamne, ridicat-au râurile glasurile lor, Ps.92:5. Ridicat-au râurile valurile lor; dar mai mult decât glasul apelor clocotitoare, Ps.92:6. Mai mult decât zbuciumul neasemuit al mării, minunat este, întru cele înalte, Domnul. Ps.92:7. Mărturiile Tale s-au adeverit foarte. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

PSALMUL 93 Un psal al lui David . Pentru ziua a patra a sâmbetei.
Ps.93:1. Dumnezeul răzbunărilor, Domnul, Dumnezeul răzbunărilor cu îndrăzneală a grăit. Ps.93:2. Înalţă-Te Cel ce judeci pământul, răsplăteşte răsplătirea celor mândri. Ps.93:3. Până când păcătoşii, Doamne, până când păcătoşii se vor făli? Ps.93:4. Până când vor spune şi vor grăi nedreptate; grăi-vor toţi cei ce lucrează fărădelegea? Ps.93:5. Pe poporul Tău, Doamne, l-au asuprit şi moştenirea Ta au apăsat-o. Ps.93:6. Pe văduvă şi pe sărac au ucis şi pe orfani i-au omorât. Ps.93:7. Şi au zis: “Nu va vedea Domnul, nici nu va pricepe Dumnezeul lui Iacob”. Ps.93:8. Înţelegeţi, dar, cei neînţelepţi din popor, şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată! Ps.93:9. Cel ce a sădit urechea, oare, nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte? Ps.93:10. Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa, Ps.93:11. Domnul, cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte. Ps.93:12. Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne, şi din legea Ta îl vei învăţa pe el, Ps.93:13. Ca să-l linişteşti pe el în zile rele, până ce se va săpa groapă păcătosului. Ps.93:14. Că nu va lepăda Domnul pe poporul Său şi moştenirea Sa nu o va părăsi, Ps.93:15. Până ce dreptatea se va întoarce la judecată şi toţi cei cu inima curată, care se ţin de dânsa. Ps.93:16. Cine se va ridica cu mine împotriva celor ce viclenesc şi cine va sta împreună cu mine împotriva celor ce lucrează fărădelegea? Ps.93:17. Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. Ps.93:18. Când am zis: “S-a clătinat piciorul meu”, mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie. Ps.93:19. Doamne, când s-au înmulţit durerile mele în inima mea, mângâierile Tale au veselit sufletul meu. Ps.93:20. Nu va sta împreună cu Tine scaunul fărădelegii, cel ce face asuprire împotriva legii. Ps.93:21. Ei vor prinde în cursă sufletul dreptului şi sânge nevinovat vor osândi. Ps.93:22. Dar Domnul mi-a fost mie scăpare şi Dumnezeul meu ajutorul nădejdii mele; Ps.93:23. Le va răsplăti lor Domnul după fărădelegea lor şi după răutatea lor îi va pierde pe ei Domnul Dumnezeul nostru.

PSALMUL 94 O cântare de laudă a lui David.
Ps.94:1. Ps.94:2. Ps.94:3. Ps.94:4. Ps.94:5. Veniţi să ne bucurăm de Domnul şi să strigăm lui Dumnezeu, Mântuitorului nostru. Să întâmpinăm faţa Lui întru laudă şi în psalmi să-I strigăm Lui, Că Dumnezeu mare este Domnul şi Împărat mare peste tot pământul. Că în mâna Lui sunt marginile pământului şi înălţimile munţilor ale Lui sunt. Că a Lui este marea şi El a făcut-o pe ea, şi uscatul mâinile Lui l-au zidit.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.94:6. Veniţi să ne închinăm şi să cădem înaintea Lui şi să plângem înaintea Domnului, Celui ce ne-a făcut pe noi. Ps.94:7. Că El este Dumnezeul nostru şi noi poporul păşunii Lui şi oile mâinii Lui. Ps.94:8. O, de I-aţi auzi glasul care zice: “Să nu vă învârtoşaţi inimile voastre, Ps.94:9. Ca în timpul cercetării, ca în ziua ispitirii în pustiu, Ps.94:10. Unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au ispitit şi au văzut lucrurile Mele. Ps.94:11. Patruzeci de ani am urât neamul acesta şi am zis: “Pururea rătăcesc cu inima”. Ps.94:12. Şi ei n-au cunoscut căile Mele, că M-am jurat întru mânia Mea: “Nu vor intra întru odihna Mea”.

PSALMUL 95 O cântare a lui David, când s-a zidit casa, după robie. La Evrei fără titlu.
Ps.95:1. Ps.95:2. Ps.95:3. Ps.95:4. Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi Domnului tot pământul. Cântaţi Domnului, binecuvântaţi numele Lui, binevestiţi din zi în zi mântuirea Lui. Vestiţi între neamuri slava Lui, între toate popoarele minunile Lui; Că mare este Domnul şi lăudat foarte, înfricoşător este; mai presus decât toţi dumnezeii. Ps.95:5. Că toţi dumnezeii neamurilor sunt idoli; iar Domnul cerurile a făcut. Ps.95:6. Laudă şi frumuseţe este înaintea Lui, sfinţenie şi măreţie în locaşul cel sfânt al Lui. Ps.95:7. Aduceţi Domnului, seminţiile popoarelor, aduceţi Domnului slavă şi cinste; aduceţi Domnului slavă numelui Lui. Ps.95:8. Aduceţi jertfe şi intraţi în curţile Lui. Închinaţi-vă Domnului în curtea cea sfântă a Lui. Ps.95:9. Să tremure de faţa Lui tot pământul. Spuneţi între neamuri că Domnul a împărăţit, Ps.95:10. Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti; judeca-va popoare întru dreptate. Ps.95:11. Să se veselească cerurile şi să se bucure pământul, să se zguduie marea şi toate cele ce sunt întru ea; să se bucure câmpiile şi toate cele ce sunt pe ele. Ps.95:12. Atunci se vor bucura toţi copacii pădurii, de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul. Ps.95:13. Judeca-va lumea întru dreptate şi popoarele întru adevărul Său.

PSALMUL 96 Un psalm al lui David, când s-a întărit domnia lui.
Ps.96:1. Domnul împărăţeşte! Să se bucure pământul, să se veselească insule multe. Ps.96:2. Nor şi negură împrejurul Lui, dreptatea şi judecata este temelia neamului Lui. Ps.96:3. Foc înaintea Lui va merge şi va arde împrejur pe vrăjmaşii Lui. Ps.96:4. Luminat-au fulgerele Lui lumea; văzut-a şi s-a cutremurat pământul. Ps.96:5. Munţii ca ceara s-au topit de faţa Domnului, de faţa Domnului a tot pământul. Ps.96:6. Vestit-au cerurile dreptatea Lui şi au văzut toate popoarele slava Lui. Ps.96:7. Să se ruşineze toţi cei ce se închină chipurilor cioplite şi se laudă cu idolii lor. Ps.96:8. Închinaţi-vă Lui toţi îngerii Lui; auzit-a şi s-a veselit Sionul Ps.96:9. Şi s-au bucurat fiicele Iudeii, pentru judecăţile Tale, Doamne. Ps.96:10. Că Tu eşti Domnul Cel Preaînalt peste tot pământul; înălţatu-Te-ai foarte, mai presus decât toţi dumnezeii. Ps.96:11. Cei ce iubiţi pe Domnul, urâţi răul; Domnul păzeşte sufletele cuvioşilor Lui; din mâna păcătosului îi va izbăvi pe ei. Ps.96:12. Lumină a răsărit dreptului şi celor drepţi cu inima, veselie. Ps.96:13. Veseliţi-vă, drepţilor, în Domnul şi lăudaţi pomenirea sfinţeniei Lui!

PSALMUL 97 Un psalm al lui David.
Ps.97:1. Cântaţi Domnului cântare nouă, că lucruri minunate a făcut Domnul. Ps.97:2. Mântuitu-l-a pe el dreapta Lui şi braţul cel sfânt al Lui. Ps.97:3. Cunoscută a făcut Domnul mântuirea Sa; înaintea neamurilor a descoperit dreptatea Sa. Ps.97:4. Pomenit-a mila Sa lui Iacob şi adevărul Său casei lui Israel; Ps.97:5. Văzut-au toate marginile pământului mântuirea Dumnezeului nostru. Ps.97:6. Strigaţi lui Dumnezeu tot pământul; cântaţi şi vă bucuraţi şi cântaţi. Ps.97:7. Cântaţi Domnului cu alăută, cu alăută şi în sunet de psaltire; Ps.97:8. Cu trâmbiţe şi în sunet de corn, strigaţi înaintea Împăratului şi Domnului. Ps.97:9. Să se zguduie marea şi plinirea ei, lumea şi cei ce locuiesc în ea. Ps.97:10. Râurile vor bate din palme, deodată, munţii se vor bucura de faţa Domnului, că vine, vine să judece pământul.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.97:11. Judeca-va lumea cu dreptate şi popoarele cu nepărtinire.

PSALMUL 98 Un psalm al lui David.
Ps.98:1. Domnul împărăţeşte: să tremure popoarele; şade pe heruvimi: să se cutremure pământul. Ps.98:2. Domnul în Sion este mare şi înalt peste toate popoarele. Ps.98:3. Să se laude numele Tău cel mare, că înfricoşător şi sfânt este. Şi cinstea împăratului iubeşte dreptatea. Ps.98:4. Tu ai întemeiat dreptatea; judecată şi dreptate în Iacob, Tu ai făcut. Ps.98:5. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi aşternutului picioarelor Lui, că sfânt este! Ps.98:6. Moise şi Aaron, între preoţii Lui şi Samuel între cei ce cheamă numele Lui. Ps.98:7. Chemat-au pe Domnul şi El i-a auzit pe ei, în stâlp de nor grăia către ei; Ps.98:8. Căci păzeau mărturiile Lui şi poruncile pe care le-a dat lor. Ps.98:9. Doamne, Dumnezeul nostru, Tu i-ai auzit pe ei; Dumnezeule, Tu Te-ai milostivit de ei şi ai răsplătit toate faptele lor. Ps.98:10. Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru şi vă închinaţi în Muntele cel sfânt al Lui, că sfânt este Domnul, Dumnezeul nostru!

PSALMUL 99 Un psalm al lui David; spre laudă.
Ps.99:1. Strigaţi Domnului tot pământul, slujiţi Domnului cu veselie, intraţi înaintea Lui cu bucurie. Ps.99:2. Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe noi şi nu noi. Ps.99:3. Iar noi poporul Lui şi oile păşunii Lui. Intraţi pe porţile Lui cu laudă şi în curţile Lui cu cântări lăudaţi-L pe El. Ps.99:4. Cântaţi numele Lui! Că bun este Domnul; în veac este mila Lui şi din neam în neam adevărul Lui.

PSALMUL 100 Un psalm al lui David.
Ps.100:1. Ps.100:2. Ps.100:3. Ps.100:4. Ps.100:5. Mila şi judecata Ta voi cânta ţie, Doamne. Cânta-voi şi voi merge, cu pricepere, în cale fără prihană. Când vei veni la mine? Umblat-am întru nerăutatea inimii mele, în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urât. Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău, care se depărta de mine, nu l-am cunoscut. Ps.100:6. Pe cel ce clevetea în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Ps.100:7. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima, cu acela n-am mâncat. Ps.100:8. Ochii mei sunt peste credincioşii pământului, ca să şadă ei împreună cu mine. Cel ce umbla pe cale fără prihană, acela îmi slujea. Ps.100:9. Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. Ps.100:10. În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea.

PSALMUL 101 Rugăciunea unui sărac mâhnit, care-şi îndreaptă înaintea Domnului ruga sa.
Ps.101:1. Doamne, auzi rugăciunea mea, şi strigarea mea la Tine să ajungă! Ps.101:2. Să nu întorci faţa Ta de la mine; în orice zi mă necăjesc, pleacă spre mine urechea Ta! Ps.101:3. În orice zi Te voi chema, degrabă auzi-mă! Ps.101:4. Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. Ps.101:5. Rănită este inima mea şi s-a uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. Ps.101:6. De glasul suspinului meu, osul meu s-a lipit de carnea mea. Ps.101:7. Asemănatu-m-am cu pelicanul din pustiu; ajuns-am ca bufniţa din dărâmături. Ps.101:8. Privegheat-am şi am ajuns ca o pasăre singuratică pe acoperiş. Ps.101:9. Toată ziua m-au ocărât vrăjmaşii mei şi cei ce mă lăudau, împotriva mea se jurau. Ps.101:10. Că cenuşă am mâncat, în loc de pâine, şi băutura mea cu plângere am amestecat-o,

Ps.101:11. Ps.101:12. Ps.101:13. Ps.101:14.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Din pricina urgiei Tale şi a mâniei Tale; că ridicându-mă eu, m-ai surpat. Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. Iar Tu, Doamne, în veac rămâi şi pomenirea Ta din neam în neam. Sculându-Te, vei milui Sionul, că vremea este să-l miluieşti pe el, că a venit vremea.

Ps.101:15. Că au iubit robii Tăi pietrele lui şi de ţărâna lui le va fi milă. Ps.101:16. Şi se vor teme neamurile de numele Domnului şi toţi împăraţii pământului de slava Ta. Ps.101:17. Că va zidi Domnul Sionul şi se va arăta întru slava Sa. Ps.101:18. Căutat-a spre rugăciunea celor smeriţi şi n-a dispreţuit cererea lor. Ps.101:19. Să se scrie acestea pentru neamul ce va să vină şi poporul ce se zideşte va lăuda pe Domnul; Ps.101:20. Că a privit din înălţimea cea sfântă a Lui, Domnul din cer pe pământ a privit, Ps.101:21. Ca să audă suspinul celor ferecaţi, să dezlege pe fiii celor omorâţi, Ps.101:22. Să vestească în Sion numele Domnului şi lauda Lui în Ierusalim, Ps.101:23. Când se vor aduna popoarele împreună şi împărăţiile ca să slujească Domnului. Ps.101:24. Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele. Ps.101:25. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. Ps.101:26. Dintru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi lucrul mâinilor Tale, sunt cerurile. Ps.101:27. Acelea vor pieri, iar Tu vei rămâne şi toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba şi se vor schimba. Ps.101:28. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor împuţina. Ps.101:29. Fiii robilor Tăi vor locui pământul lor şi seminţia lor în veac va propăşi.

PSALMUL 102 Un psal al lui David.
Ps.102:1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui. Ps.102:2. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul şi nu uita toate răsplătirile Lui. Ps.102:3. Pe Cel ce curăţeşte toate fărădelegile tale, pe Cel ce vindecă toate bolile tale; Ps.102:4. Pe Cel ce izbăveşte din stricăciune viaţa ta, pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări; Ps.102:5. Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta; înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţile tale. Ps.102:6. Cel ce face milostenie, Domnul, şi judecată tuturor celor ce li se face strâmbătate. Ps.102:7. Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise, fiilor lui Israel voile Sale. Ps.102:8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Ps.102:9. Nu până în sfârşit se va iuţi, nici în veac se va mânia. Ps.102:10. Nu după păcatele noastre a făcut nouă, nici după fărădelegile noastre a răsplătit nouă, Ps.102:11. Ci cât este departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui, spre cei ce se tem de El. Ps.102:12. Pe cât sunt de departe răsăriturile de la apusuri, depărtat-a de la noi fărădelegile noastre. Ps.102:13. În ce chip miluieşte tatăl pe fii, aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de El; Ps.102:14. Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Ps.102:15. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Ps.102:16. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se va mai cunoaşte încă locul său. Ps.102:17. Iar mila Domnului din veac în veac spre cei ce se tem de Dânsul, Ps.102:18. Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, spre cei ce păzesc legământul Lui Ps.102:19. Şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le Facă pe ele. Domnul în cer a gătit scaunul Său şi împărăţia Lui peste toţi stăpâneşte. Ps.102:20. Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari la vârtute, care Faceţi cuvântul Lui şi auziţi glasul cuvintelor Lui. Ps.102:21. Binecuvântaţi pe Domnul toate puterile Lui, slugile Lui, care Faceţi voia Lui. Ps.102:22. Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui; în tot locul stăpânirii Lui, binecuvintează suflete al meu pe Domnul.

PSALMUL 103 Un psalm al lui David.
Ps.103:1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte. Ps.103:2. Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.103:3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui; Ps.103:4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor; Ps.103:5. Cel ce Faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc; Ps.103:6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului. Ps.103:7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape. Ps.103:8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa. Ps.103:9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele. Ps.103:10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul. Ps.103:11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape; Ps.103:12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli. Ps.103:13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas. Ps.103:14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul. Ps.103:15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor; Ps.103:16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului; Ps.103:17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte. Ps.103:18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib. Ps.103:19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor. Ps.103:20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său. Ps.103:21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii; Ps.103:22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor. Ps.103:23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca. Ps.103:24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara. Ps.103:25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta. Ps.103:26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari. Ps.103:27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea. Ps.103:28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme. Ps.103:29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi; Ps.103:30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. Ps.103:31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului. Ps.103:32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale. Ps.103:33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă. Ps.103:34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi. Ps.103:35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul. Ps.103:36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.

PSALMUL 104 Aliluia.
Ps.104:1. Ps.104:2. Ps.104:3. Ps.104:4. Ps.104:5. Lăudaţi pe Domnul şi chemaţi numele Lui; vestiţi între neamuri lucrurile Lui. Cântaţi-I şi-L lăudaţi pe El; spuneţi toate minunile Lui. Lăudaţi-vă cu numele cel sfânt al Lui; veselească-se inima celor ce caută pe Domnul. Căutaţi pe Domnul şi vă întăriţi; căutaţi fala Lui, pururea. Aduceţi-vă aminte de minunile Lui, pe care le-a făcut; de minunile Lui şi de judecăţile gurii Lui. Ps.104:6. Seminţia lui Avraam, robii Lui, fiii lui Iacob, aleşii Lui. Ps.104:7. Acesta este Domnul Dumnezeul nostru, în tot pământul judecăţile Lui. Ps.104:8. Adusu-şi-a aminte în veac de legământul Lui, de cuvântul pe care l-a poruncit într-o mie de neamuri, Ps.104:9. Pe care l-a încheiat cu Avraam şi de jurământul Său lui Isaac. Ps.104:10. Şi l-a pus pe el lui Iacob, spre poruncă, şi lui Israel legătură veşnică, Ps.104:11. Zicând: “Ţie îţi voi da pământul Canaan, partea moştenirii tale”. Ps.104:12. Atunci când erau ei puţini la număr şi străini în pământul lor Ps.104:13. Şi au trecut de la un neam la altul, de la o împărăţie la un alt popor, Ps.104:14. N-a lăsat om să le Facă strâmbătate şi a certat pentru ei pe împăraţi, zicându-le: Ps.104:15. “Nu vă atingeţi de unşii Mei şi nu vicleniţi împotriva profeţilor Mei”. Ps.104:16. Şi a chemat foamete pe pământ şi a sfărâmat paiul de grâu. Ps.104:17. Trimis-a înaintea lor om; rob a fost rânduit Iosif.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.104:18. Smeritu-l-au, punând în obezi picioarele lui; prin fier a trecut sufletul lui, până ce a venit cuvântul Lui. Ps.104:19. Cuvântul Domnului l-a aprins pe el; trimis-a împăratul şi l-a slobozit, căpetenia poporului şi l-a liberat pe el. Ps.104:20. Pusu-l-a pe el domn casei lui şi căpetenie peste toată avuţia lui, Ps.104:21. Ca să înveţe pe căpeteniile lui, ca pe sine însuşi şi pe bătrânii lui să-i înţelepţească. Ps.104:22. Şi a intrat Israel în Egipt şi Iacob a locuit ca străin, în pământul lui Ham. Ps.104:23. Şi a înmulţit pe poporul lui foarte şi l-a întărit pe el mai mult decât pe vrăjmaşii lui. Ps.104:24. Întors-a inima lor, ca să urască pe poporul Său, ca să viclenească împotriva robilor Săi. Ps.104:25. Trimis-a pe Moise robul Său, pe Aaron, pe care l-a ales. Ps.104:26. Pus-a în ei cuvintele semnelor şi minunilor Lui în pământul lui Ham. Ps.104:27. Trimis-a întuneric şi i-a întunecat, căci au amărât cuvintele Lui; Ps.104:28. Prefăcut-a apele lor în sânge şi a omorât peştii lor; Ps.104:29. Scos-a pământul lor broaşte în cămările împăraţilor lor. Ps.104:30. Zis-a şi a venit muscă câinească şi mulţime de muşte în toate hotarele lor. Ps.104:31. Pus-a în ploile lor grindină, foc arzător în pământul lor; Ps.104:32. Şi a bătut viile lor şi smochinii lor şi a sfărâmat pomii hotarelor lor. Ps.104:33. Zis-a şi a venit lăcustă şi omidă fără număr. Ps.104:34. Şi a mâncat toată iarba în pământul lor şi a mâncat rodul pământului lor, Ps.104:35. Şi a bătut pe toţi întâi-născuţii din pământul lor, pârga întregii lor osteneli. Ps.104:36. Şi i-a scos pe ei cu argint şi cu aur şi nu era în seminţiile lor bolnav. Ps.104:37. Veselitu-s-a Egiptul la ieşirea lor, că frica de ei îi cuprinsese. Ps.104:38. Întins-a nor spre acoperirea lor şi foc ca să le lumineze noaptea. Ps.104:39. Cerut-au şi au venit prepeliţe şi cu pâine cerească i-a săturat pe ei. Ps.104:40. Despicat-a piatră şi au curs ape şi au curs râuri în pământ fără de apă. Ps.104:41. Că şi-a adus aminte de cuvântul cel sfânt al Lui, spus lui Avraam, robul Lui. Ps.104:42. Şi a scos pe poporul Său, întru bucurie şi pe cei aleşi ai Săi, întru veselie. Ps.104:43. Şi le-a dat lor ţările neamurilor şi ostenelile popoarelor au moştenit, Ps.104:44. Ca să păzească dreptăţile Lui şi legea Lui s-o ţină.

PSALMUL 105 Aliluia.
Ps.105:1. Ps.105:2. Ps.105:3. Ps.105:4. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Cine va grăi puterile Domnului şi cine va face auzite toate laudele Lui? Fericiţi cei ce păzesc judecata şi fac dreptate în toată vremea. Adu-Ţi aminte de noi, Doamne, întru bunăvoinţa Ta faţă de poporul Tău; cerceteazăne pe noi cu mântuirea Ta, Ps.105:5. Ca să vedem întru bunătăţi pe aleşii Tăi, să ne bucurăm de veselia poporului Tău şi să ne lăudăm cu moştenirea Ta. Ps.105:6. Păcătuit-am ca şi părinţii noştri, nelegiuit-am, făcut-am strâmbătate. Ps.105:7. Părinţii noştri în Egipt n-au înţeles minunile Tale, nu şi-au adus aminte de mulţimea milei Tale şi Te-au amărât când s-au suit la Marea Roşie. Ps.105:8. Dar i-a mântuit pe ei pentru numele Său, ca să Facă cunoscută puterea Lui. Ps.105:9. El a certat Marea Roşie şi a secat-o şi i-a condus pe ei prin adâncul mării ca prin pustiu; Ps.105:10. El i-a scos pe ei din mâna celor ce-i urau şi i-a izbăvit pe ei din mâna vrăjmaşului; Ps.105:11. Şi a acoperit apa pe cei ce-i asupreau pe ei, nici unul din ei n-a rămas. Ps.105:12. Şi au crezut în cuvintele Lui şi au cântat laudă Lui; Ps.105:13. Dar degrab au uitat lucrurile Lui şi n-au suferit sfatul Lui; Ps.105:14. Ci au fost cuprinşi de mare poftă, în pustiu, şi au ispitit pe Dumnezeu, în loc fără de apă. Ps.105:15. Şi le-a împlinit cererea lor şi a săturat sufletele lor. Ps.105:16. Şi au mâniat pe Moise în tabără şi pe Aaron, sfântul Domnului. Ps.105:17. S-a deschis pământul şi a înghiţit pe Datan şi a acoperit adunarea lui Abiron. Ps.105:18. Şi s-a aprins foc în adunarea lor, văpaie a ars pe păcătoşi. Ps.105:19. Şi au făcut viţei în Horeb şi s-au închinat idolului. Ps.105:20. Şi au schimbat slava Lui întru asemănare de viţel, care mănâncă iarbă. Ps.105:21. Au uitat pe Dumnezeu, Care i-a izbăvit pe ei, Care a făcut lucruri mari în Egipt, Ps.105:22. Lucruri minunate în pământul lui Ham şi înfricoşătoare în Marea Roşie. Ps.105:23. Atunci a zis să-i piardă pe dânşii, şi i-ar fi pierdut, dacă Moise, alesul Lui, n-ar fi stat înaintea feţei Lui ca să întoarcă mânia Lui şi să nu-i piardă. Ps.105:24. Apoi ei au dispreţuit pământul cel dorit şi n-au crezut în cuvântul Lui, Ps.105:25. Ci au cârtit în corturile lor şi n-au ascultat glasul Domnului. Ps.105:26. Atunci El a ridicat mâna Sa asupra lor, ca să-i doboare pe ei în pustiu

Ps.105:27. Ps.105:28. Ps.105:29. Ps.105:30. Ps.105:31. Ps.105:32. Ps.105:33. Ps.105:34. Ps.105:35. Ps.105:36. Ps.105:37. Ps.105:38. Ps.105:39. Ps.105:40. Ps.105:41. Ps.105:42. Ps.105:43. Ps.105:44. Ps.105:45. Ps.105:46. Ps.105:47. Ps.105:48.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Şi să doboare sămânţa lor întru neamuri şi să-i risipească pe ei în toate părţile. Au jertfit lui Baal-Peor şi au mâncat jertfele morţilor Şi L-au întărâtat pe El cu faptele lor şi au murit mulţi dintre ei. Dar a stat Finees şi L-a îmblânzit şi a încetat bătaia Şi i s-a socotit lui întru dreptate, din neam în neam până în veac. Apoi L-au mâniat pe El la apa certării şi Moise a suferit pentru ei, Că au amărât duhul lui şi a grăit nesocotit cu buzele lui. N-au nimicit neamurile de care le-a pomenit Domnul; Ci s-au amestecat cu neamurile şi au deprins lucrurile lor Şi au slujit idolilor lor şi s-au smintit. Şi-au jertfit pe fiii lor şi pe fetele lor idolilor, Au vărsat sânge nevinovat, sângele fiilor lor şi al fetelor lor, pe care i-au jertfit idolilor din Canaan şi s-a spurcat pământul de sânge. S-au pângărit de lucrurile lor şi s-au desfrânat cu faptele lor. Atunci S-a aprins de mânie Domnul împotriva poporului Său şi a urât moştenirea Sa Şi i-a dat pe ei în mâinile neamurilor şi i-au stăpânit pe ei cei ce-i urau pe ei. Vrăjmaşii lor i-au asuprit pe ei şi au fost nefericiţi sub mâinile lor. De multe ori Domnul i-a izbăvit pe ei, dar ei L-au amărât pe El cu sfatul lor şi i-a umilit pentru fărădelegile lor. Dar Domnul i-a văzut când se necăjeau ei, a auzit rugăciunea lor, Şi şi-a adus aminte de legământul Lui şi S-a căit după mulţimea milei Sale; Şi le-a dat să găsească milă înaintea celor ce i-au robit pe ei. Izbăveşte-ne, Doamne Dumnezeul nostru, şi ne adună din neamuri, ca să lăudăm numele cel sfânt al Tău şi să ne fălim cu lauda Ta. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, din veac şi până în veac. Tot poporul să zică: Amin. Amin.

PSALMUL 106 Aliluia.
Ps.106:1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Ps.106:2. Să spună cei izbăviţi de Domnul, pe care i-a izbăvit din mâna vrăjmaşului. Ps.106:3. Din ţări i-a adunat pe ei, de la răsărit şi de la apus, de la miazănoapte şi de la miazăzi. Ps.106:4. Rătăcit-au în pustie, în pământ fără de apă şi cale spre cetatea de locuit n-au găsit. Ps.106:5. Erau flămânzi şi însetaţi; sufletul lor într-înşii se sfârşea; Ps.106:6. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei Ps.106:7. Şi i-a povăţuit pe cale dreaptă, ca să meargă spre cetatea de locuit. Ps.106:8. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor. Ps.106:9. Că a săturat suflet însetat şi suflet flămând a umplut de bunătăţi. Ps.106:10. Şedeau în întuneric şi în umbra morţii; erau ferecaţi de sărăcie şi de fier, Ps.106:11. Pentru că au amărât cuvintele Domnului şi sfatul Celui Preaînalt au întărâtat. Ps.106:12. El a umilit întru osteneli inima lor; slăbit-au şi nu era cine să le ajute; Ps.106:13. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit pe ei. Ps.106:14. Şi i-a scos pe ei din întuneric şi din umbra morţii şi legăturile lor le-a rupt. Ps.106:15. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! Ps.106:16. Că a sfărâmat porţi de aramă şi zăvoare de fier a frânt Ps.106:17. Şi i-a ajutat să iasă din calea fărădelegii lor, căci pentru fărădelegile lor au fost umiliţi. Ps.106:18. Urât-a sufletul lor orice mâncare şi s-au apropiat de porţile morţii. Ps.106:19. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor i-a izbăvit. Ps.106:20. Trimis-a cuvântul Său şi i-a vindecat pe ei şi i-a izbăvit pe ei din stricăciunile lor. Ps.106:21. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! Ps.106:22. Şi să-I jertfească Lui jertfă de laudă şi să vestească lucrurile Lui, în bucurie. Ps.106:23. Cei ce se coboară la mare în corăbii, cei ce-şi fac lucrarea lor în ape multe, Ps.106:24. Aceia au văzut lucrurile Domnului şi minunile Lui întru adânc. Ps.106:25. El a zis şi s-a pornit vânt furtunos şi s-au înălţat valurile mării. Ps.106:26. Se urcau până la ceruri şi se coborau până în adâncuri, iar sufletul lor întru primejdii încremenea. Ps.106:27. Se tulburau şi se clătinau ca un om beat şi toată priceperea lor a pierit. Ps.106:28. Dar au strigat către Domnul în necazurile lor şi din nevoile lor ia izbăvit Ps.106:29. Şi i-a poruncit furtunii şi s-a liniştit şi au tăcut valurile mării.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.106:30. Şi s-au veselit ei, că s-au liniştit valurile şi Domnul i-a povăţuit pe ei la limanul dorit de ei. Ps.106:31. Lăudat să fie Domnul pentru milele Lui, pentru minunile Lui, pe care le-a făcut fiilor oamenilor! Ps.106:32. Înălţaii-L pe El în adunarea poporului şi în scaunul bătrânilor lăudaţi-L pe El, Ps.106:33. Prefăcut-a râurile în pământ pustiu, izvoarele de apă în pământ însetat Ps.106:34. Şi pământul cel roditor în pământ sărat, din pricina celor ce locuiesc pe el. Ps.106:35. Prefăcut-a pustiul în iezer de ape, iar pământul cel fără de apă în izvoare de ape, Ps.106:36. Şi a aşezat acolo pe cei flămânzi şi au zidit cetate de locuit Ps.106:37. Şi au semănat ţarine şi au sădit vii şi au strâns belşug de roade Ps.106:38. Şi i-a binecuvântat pe ei şi s-au înmulţit foarte şi vitele lor nu le-a împuţinat. Ps.106:39. Şi iarăşi au fost împuţinaţi şi chinuiţi de apăsarea necazurilor şi a durerii. Ps.106:40. Aruncat-a dispreţ asupra căpeteniilor lor şi i-a rătăcit pe ei în loc neumblat şi fără de cale. Ps.106:41. Dar pe sărac l-a izbăvit de sărăcie şi i-a pus pe ei ca pe nişte oi de moştenire. Ps.106:42. Vedea-vor drepţii şi se vor veseli şi toată fărădelegea îşi va astupa gura ei. Ps.106:43. Cine este înţelept va păzi acestea şi va pricepe milele Domnului.

PSALMUL 107 Un psalm al lui David.
Ps.107:1. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea; cânta-voi şi voi lăuda întru inima mea. Ps.107:2. Deşteaptă-te slava mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi dimineaţa. Ps.107:3. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri, Ps.107:4. Că mai mare decât cerurile este mila Ta şi până la nori adevărul Tău. Ps.107:5. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta, ca să se izbăvească cei plăcuţi ai Tăi. Ps.107:6. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Lui: Ps.107:7. Înălţa-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi Valea Sucot o voi măsura. Ps.107:8. Al Meu este Galaad şi al Meu este Manase şi Efraim sprijinul capului Meu, Ps.107:9. Iuda, legiuitorul Meu; Moab, vas al spălării Mele; Ps.107:10. Spre Idumeea voi arunca încălţămintea Mea. Mie cei de alt neam Mi s-au supus”. Ps.107:11. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până în Idumeea? Ps.107:12. Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi, Dumnezeule, cu oştirile noastre? Ps.107:13. Dă-ne nouă ajutor, ca să ieşim din necaz, că deşartă este izbăvirea cea de la oameni. Ps.107:14. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe vrăjmaşii noştri.

PSALMUL 108 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.
Ps.108:1. Dumnezeule, lauda mea n-o ţine sub tăcere. Că gura păcătosului şi gura vicleanului asupra mea s-au deschis. Ps.108:2. Grăit-au împotriva mea cu limbă vicleană şi cu cuvinte de ură m-au înconjurat şi s-au luptat cu mine în zadar. Ps.108:3. În loc să mă iubească, mă cleveteau, iar eu mă rugam. Ps.108:4. Pus-au împotriva mea rele în loc de bune şi ură în locul iubirii mele. Ps.108:5. Pune peste dânsul pe cel păcătos şi diavolul să stea de-a dreapta lui. Ps.108:6. Când se va judeca să iasă osândit, iar rugăciunea lui să se prefacă în păcat. Ps.108:7. Să fie zilele lui puţine şi dregătoria lui să o ia altul; Ps.108:8. Să ajungă copiii lui orfani şi femeia lui văduvă; Ps.108:9. Să fie strămutaţi copiii lui şi să cerşească; să fie scoşi din curţile caselor lor; Ps.108:10. Să smulgă cămătarul toată averea lui; să răpească străinii ostenelile lui; Ps.108:11. Să nu aibă sprijinitor şi nici orfanii lui miluitor; Ps.108:12. Să piară copiii lui şi într-un neam să se stingă numele lui; Ps.108:13. Să se pomenească fărădelegea părinţilor lui înaintea Domnului şi păcatul maicii lui să nu se şteargă; Ps.108:14. Să fie înaintea Domnului pururea şi să piară de pe pământ pomenirea lui, pentru că nu şi-a adus aminte să Facă milă. Ps.108:15. Şi a prigonit pe cel sărman, pe cel sărac şi pe cel smerit cu inima, ca să-l omoare. Ps.108:16. Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va îndepărta de la el. Ps.108:17. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.108:18. Să-i fie lui ca o haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge. Ps.108:19. Aceasta să fie răsplata celor ce mă clevetesc pe mine înaintea Domnului şi grăiesc rele împotriva sufletului meu. Ps.108:20. Dar Tu, Doamne, fă cu mine milă, pentru numele Tău, că bună este mila Ta. Ps.108:21. Izbăveşte-mă, că sărac şi sărman sunt eu şi inima mea s-a tulburat înlăuntrul meu. Ps.108:22. Ca umbra ce se înclină m-am trecut; ca bătaia de aripi a lăcustelor tremur. Ps.108:23. Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului Ps.108:24. Şi eu am ajuns lor ocară. M-au văzut şi au clătinat cu capetele lor. Ps.108:25. Ajută-mă, Doamne Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, după mila Ta, Ps.108:26. Şi să cunoască ei că mâna Ta este aceasta şi Tu, Doamne, ai făcut-o pe ea. Ps.108:27. Ei vor blestema şi Tu vei binecuvânta. Cei ce se scoală împotriva mea să se ruşineze, iar robul Tău să se veselească. Ps.108:28. Să se îmbrace cei ce mă clevetesc pe mine cu ocară şi cu ruşinea lor ca şi cu un veşmânt să se învelească. Ps.108:29. Lăuda-voi pe Domnul foarte cu gura mea şi în mijlocul multora Îl voi preaslăvi pe El, Ps.108:30. Că a stat de-a dreapta săracului, ca să izbăvească sufletul lui de cei ce-l prigonesc.

PSALMUL 109 Un psalm al lui David.
Ps.109:1. Zis-a Domnul Domnului Meu: “Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Ps.109:2. Toiagul puterii Tale ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: “Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi. Ps.109:3. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut”. Ps.109:4. Juratu-S-a Domnul şi nu-I va părea rău: “Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”. Ps.109:5. Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi. Ps.109:6. Judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ. Ps.109:7. Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul.

PSALMUL 110 Aliluia. Scris pe vremea lui Neemia.
Ps.110:1. Ps.110:2. Ps.110:3. Ps.110:4. Ps.110:5. Ps.110:6. Ps.110:7. Ps.110:8. Ps.110:9. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, în sfatul celor drepţi şi în adunare. Mari sunt lucrurile Domnului şi potrivite tuturor voilor Lui. Laudă şi măreţie este lucrul Lui şi dreptatea Lui rămâne în veacul veacului. Pomenire a făcut de minunile Sale. Milostiv şi îndurat este Domnul. Hrană a dat celor ce se tem de Dânsul; aduceţi-vă aminte în veac de legământul Lui. Tăria lucrurilor Sale a vestit-o poporului Său, ca să le dea lor moştenirea neamurilor. Lucrurile mâinilor Lui adevăr şi judecată. Adevărate sunt toate poruncile Lui, Întărite în veacul veacului, făcute în adevăr şi dreptate. Izbăvire a trimis poporului Său; poruncit-a în veac legământul Său; sfânt şi înfricoşător este numele Lui. Ps.110:10. Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului.

PSALMUL 111 Aliluia. Scris pe vremea lui Neemia.
Ps.111:1. Ps.111:2. Ps.111:3. Ps.111:4. Ps.111:5. Ps.111:6. Ps.111:7. Ps.111:8. Ps.111:9. Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte. Puternică va fi pe pământ seminţia Lui; neamul drepţilor se va binecuvânta. Slavă şi bogăţie în casa lui şi dreptatea lui rămâne în veacul veacului. Răsărit-a în întuneric lumină drepţilor, Cel milostiv, îndurat şi drept. Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti. întru pomenire veşnică va fi dreptul; de vorbire de rău nu se va teme. Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se va teme, până ce va ajunge să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi. Risipit-a, dat-a săracilor; dreptatea lui rămâne în veacul veacului. Puterea lui se va înălţa întru slavă.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.111:10. Păcătosul va vedea şi se va mânia, va scrâşni din dinţi şi se va topi. Pofta păcătoşilor va pieri.

PSALMUL 112 Aliluia.
Ps.112:1. Ps.112:2. Ps.112:3. Ps.112:4. Ps.112:5. Ps.112:6. Ps.112:7. Ps.112:8. Ps.112:9. Lăudaţi, tineri, pe Domnul, lăudaţi numele Domnului. Fie numele Domnului binecuvântat de acum şi până în veac. De la răsăritul soarelui până la apus, lăudat este numele Domnului. Înalt este peste toate neamurile Domnul, peste ceruri este slava Lui. Cine este ca Domnul Dumnezeul nostru, Cel ce locuieşte întru cele înalte Şi spre cele smerite priveşte, În cer şi pe pământ? Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman, Ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său. Cel ce face să locuiască cea stearpă în casă, ca o mamă ce se bucură de fii.

PSALMUL 113 Aliluia.
Ps.113:1. Ps.113:2. Ps.113:3. Ps.113:4. Ps.113:5. Ps.113:6. Ps.113:7. Ps.113:8. Ps.113:9. La ieşirea lui Israel din Egipt, a casei lui Iacob dintr-un popor barbar, Ajuns-a Iuda sfinţirea Lui, Israel stăpânirea Lui. Marea a văzut şi a fugit, Iordanul s-a întors înapoi. Munţii au săltat ca berbecii şi dealurile ca mieii oilor. Ce-ţi este ţie, mare, că ai fugit? Şi ţie Iordane, că te-ai întors înapoi? Munţilor, că aţi săltat ca berbecii şi dealurilor, ca mieii oilor? De faţa Domnului s-a cutremurat pământul, de faţa Dumnezeului lui Iacob, Care a prefăcut stânca în iezer, iar piatra în izvoare de apă. Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă, pentru mila Ta şi pentru adevărul Tău, Ps.113:10. Ca nu cumva să zică neamurile: “Unde este Dumnezeul lor?” Ps.113:11. Dar Dumnezeul nostru e în cer; în cer şi pe pământ toate câte a voit a făcut. Ps.113:12. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti: Ps.113:13. Gură au şi nu vor grăi; ochi au şi nu vor vedea; Ps.113:14. Urechi au şi nu vor auzi; nări au şi nu vor mirosi; Ps.113:15. Mâini au şi nu vor pipăi; picioare au şi nu vor umbla, nu vor glăsui cu gâtlejul lor. Ps.113:16. Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. Ps.113:17. Casa lui Israel a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este. Ps.113:18. Casa lui Aaron a nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este. Ps.113:19. Cei ce se tem de Domnul au nădăjduit în Domnul; ajutorul lor şi apărătorul lor este. Ps.113:20. Domnul şi-a adus aminte de noi şi ne-a binecuvântat pe noi; a binecuvântat casa lui Israel, a binecuvântat casa lui Aaron, Ps.113:21. A binecuvântat pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici împreună cu cei mari. Ps.113:22. Sporească-vă Domnul pe voi, pe voi şi pe copiii voştri! Ps.113:23. Binecuvântaţi să fiţi de Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Ps.113:24. Cerul cerului este al Domnului, iar pământul l-a dat fiilor oamenilor. Ps.113:25. Nu morţii Te vor lăuda pe Tine, Doamne, nici toţi cei ce se coboară în iad, Ps.113:26. Ci noi, cei vii, vom binecuvânta pe Domnul de acum şi până în veac.

PSALMUL 114 Aliluia.
Ps.114:1. Iubit-am pe Domnul, că a auzit glasul rugăciunii mele, Ps.114:2. Că a plecat urechea Lui spre mine şi în zilele mele Îl voi chema. Ps.114:3. Cuprinsu-m-au durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit; necaz şi durere am aflat Ps.114:4. Şi numele Domnului am chemat: “O, Doamne, izbăveşte sufletul meu!” Ps.114:5. Milostiv este Domnul şi drept şi Dumnezeul nostru miluieşte. Ps.114:6. Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit. Ps.114:7. Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, că Domnul ţi-a făcut ţie bine; Ps.114:8. Că a scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere. Ps.114:9. Bine voi plăcea înaintea Domnului, în pământul celor vii.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 115 Aliluia.
Ps.115:1. Ps.115:2. Ps.115:3. Ps.115:4. Ps.115:5. Ps.115:6. Ps.115:7. Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: “Tot omul este mincinos!” Ce voi răsplăti Domnului pentru toate câte mi-a dat mie? Paharul mântuirii voi lua şi numele Domnului voi chema. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Său. Scumpă este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui. O, Doamne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău şi fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ps.115:8. Ţie-ţi voi aduce jertfă de laudă şi numele Domnului voi chema. Ps.115:9. Făgăduinţele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot poporului Lui, Ps.115:10. În curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime.

PSALMUL 116 Aliluia.
Ps.116:1. Lăudaţi pe Domnul toate neamurile; lăudaţi-L pe El toate popoarele; Ps.116:2. Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

PSALMUL 117 Aliluia.
Ps.117:1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Ps.117:2. Să zică, dar, casa lui Israel, că este bun, că în veac este mila Lui. Ps.117:3. Să zică, dar, casa lui Aaron, că este bun, că în veac este mila Lui. Ps.117:4. Să zică, dar, toţi cei ce se tem de Domnul, că este bun, că în veac este mila Lui. Ps.117:5. În necaz am chemat pe Domnul şi m-a auzit şi m-a scos întru desfătare. Ps.117:6. Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme de ce-mi va face mie omul. Ps.117:7. Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei. Ps.117:8. Mai bine este a Te încrede în Domnul, decât a Te încrede în om. Ps.117:9. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii. Ps.117:10. Toate neamurile m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei. Ps.117:11. Înconjurând m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei. Ps.117:12. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul de spini şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei. Ps.117:13. Împingându-mă m-au împins să cad, dar Domnul m-a sprijinit. Ps.117:14. Tăria mea şi lauda mea este Domnul şi mi-a fost mie spre izbăvire. Ps.117:15. Glas de bucurie şi de izbăvire în corturile drepţilor: “Dreapta Domnului a făcut putere, Ps.117:16. Dreapta Domnului m-a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere!” Ps.117:17. Nu voi muri, ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului. Ps.117:18. Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat. Ps.117:19. Deschideţi-mi mie porţile dreptăţii, intrând în ele voi lăuda pe Domnul. Ps.117:20. Aceasta este poarta Domnului; drepţii vor intra prin ea. Ps.117:21. Te voi lăuda, că m-ai auzit şi ai fost mie spre izbăvire. Ps.117:22. Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. Ps.117:23. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri. Ps.117:24. Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea. Ps.117:25. O, Doamne, mântuieşte! O, Doamne, sporeşte! Ps.117:26. Binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului; binecuvântatu-v-am pe voi, din casa Domnului. Ps.117:27. Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă. Tocmiţi sărbătoare cu ramuri umbroase, până la coarnele altarului. Ps.117:28. Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi lăuda; Dumnezeul meu eşti Tu şi Te voi înălţa. Te voi lăuda că m-ai auzit şi ai fost mie spre mântuire. Ps.117:29. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.

PSALMUL 118 Aliluia.
Ps.118:1. Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Ps.118:2. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.118:3. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Ps.118:4. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. Ps.118:5. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! Ps.118:6. Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. Ps.118:7. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. Ps.118:8. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. Ps.118:9. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Ps.118:10. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. Ps.118:11. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc ţie. Ps.118:12. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Ps.118:13. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. Ps.118:14. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia. Ps.118:15. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. Ps.118:16. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Ps.118:17. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. Ps.118:18. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. Ps.118:19. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Ps.118:20. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale, în toată vremea. Ps.118:21. Certat-ai pe cai mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ps.118:22. Ia de la mine ocara şi defăimarea, că mărturiile Tale am păzit. Ps.118:23. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugeta la îndreptările Tale. Ps.118:24. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. Ps.118:25. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. Ps.118:26. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Ps.118:27. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. Ps.118:28. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. Ps.118:29. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu legea Ta mă miluieşte. Ps.118:30. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Ps.118:31. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Ps.118:32. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea. Ps.118:33. Lege pune mie, Doamne, calea îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. Ps.118:34. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. Ps.118:35. Povăţuieşte-mă pe cărarea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Ps.118:36. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. Ps.118:37. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea; în calea Ta viază-mă. Ps.118:38. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. Ps.118:39. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. Ps.118:40. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Ps.118:41. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău, Ps.118:42. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. Ps.118:43. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit, Ps.118:44. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Ps.118:45. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. Ps.118:46. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. Ps.118:47. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Ps.118:48. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. Ps.118:49. Adu-Ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. Ps.118:50. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. Ps.118:51. Cei mândri m-au batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut. Ps.118:52. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi m-am mângâiat. Ps.118:53. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. Ps.118:54. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Ps.118:55. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. Ps.118:56. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Ps.118:57. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. Ps.118:58. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. Ps.118:59. Cugetat-am la căile Tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. Ps.118:60. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Ps.118:61. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. Ps.118:62. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. Ps.118:63. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. Ps.118:64. De mila Ta, Doamne, este plin pământul; îndreptările Tale mă învaţă. Ps.118:65. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Ps.118:66. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.118:67. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. Ps.118:68. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. Ps.118:69. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. Ps.118:70. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m-am desfătat. Ps.118:71. Bine este mie că m-ai smerit, ca să învăţ îndreptările Tale. Ps.118:72. Bună-mi este mie legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint. Ps.118:73. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. Ps.118:74. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. Ps.118:75. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Ps.118:76. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Ps.118:77. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. Ps.118:78. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Ps.118:79. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. Ps.118:80. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. Ps.118:81. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. Ps.118:82. Sfârşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: “Când mă vei mângâia?” Ps.118:83. Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Ps.118:84. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? Ps.118:85. Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Ps.118:86. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept m-au prigonit. Ajută-mă! Ps.118:87. Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. Ps.118:88. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii mele. Ps.118:89. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; Ps.118:90. În neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. Ps.118:91. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare ţie. Ps.118:92. De n-ar fi fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit intru necazul meu. Ps.118:93. În veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Ps.118:94. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. Ps.118:95. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. Ps.118:96. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. Ps.118:97. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Ps.118:98. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei mai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Ps.118:99. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. Ps.118:100. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. Ps.118:101. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. Ps.118:102. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. Ps.118:103. Cât sunt de dulci limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Ps.118:104. Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urât toată calea nedreptăţii. Ps.118:105. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Ps.118:106. Juratu-m-am şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. Ps.118:107. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. Ps.118:108. Cele de bunăvoie ale gurii mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. Ps.118:109. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. Ps.118:110. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am rătăcit. Ps.118:111. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Ps.118:112. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. Ps.118:113. Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit. Ps.118:114. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. Ps.118:115. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Ps.118:116. Apără-mă, după cuvântul Tău, şi mă viază şi să nu-mi dai de ruşine aşteptarea mea. Ps.118:117. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale, pururea. Ps.118:118. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. Ps.118:119. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului; pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. Ps.118:120. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. Ps.118:121. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. Ps.118:122. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Ps.118:123. Sfârşitu-sau ochii mei după mântuirea Ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. Ps.118:124. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.118:125. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. Ps.118:126. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. Ps.118:127. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul. Ps.118:128. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urât. Ps.118:129. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Ps.118:130. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci. Ps.118:131. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. Ps.118:132. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, fală de cei ce iubesc numele Tău. Ps.118:133. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege. Ps.118:134. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Ps.118:135. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Ps.118:136. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. Ps.118:137. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Ps.118:138. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. Ps.118:139. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. Ps.118:140. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Ps.118:141. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Ps.118:142. Dreptatea Ta este dreptate în veac şi legea Ta adevărul. Ps.118:143. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Ps.118:144. Drepte sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Ps.118:145. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. Ps.118:146. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. Ps.118:147. Din zori m-am sculat şi am strigat; intru cuvintele Tale am nădăjduit. Ps.118:148. Deschis-am ochii mei dis-de-dimineaţă, ca să cuget la cuvintele Tale. Ps.118:149. Glasul meu auzi-l, Doamne, după mila Ta; după judecata Ta mă viază. Ps.118:150. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. Ps.118:151. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. Ps.118:152. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. Ps.118:153. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. Ps.118:154. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. Ps.118:155. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale n-au căutat. Ps.118:156. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază. Ps.118:157. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Ps.118:158. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. Ps.118:159: Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; intru mila Ta mă viază. Ps.118:160. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. Ps.118:161. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. Ps.118:162. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. Ps.118:163. Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit. Ps.118:164. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. Ps.118:165. Pace multă au cei ce iubesc legea Ta şi nu se smintesc. Ps.118:166. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. Ps.118:167. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. Ps.118:168. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. Ps.118:169. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Ps.118:170. Să ajungă cererea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte. Ps.118:171. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. Ps.118:172. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. Ps.118:173. Mina Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. Ps.118:174. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. Ps.118:175. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. Ps.118:176. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat.

PSALMUL 119 O cântare a treptelor.
Ps.119:1. Către Domnul am strigat când m-am necăjit şi m-a auzit. Ps.119:2. Doamne, izbăveşte sufletul meu de buzele nedrepte şi de limba vicleană. Ps.119:3. Ce se va da ţie şi ce vei câştiga de la limba vicleană?

Ps.119:4. Ps.119:5. Ps.119:6. Ps.119:7.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Săgeţi ascuţite cu cărbuni aprinşi trase de Cel puternic. Vai mie, că pribegia mea s-a prelungit, că locuiesc în corturile lui Chedar! Mult a pribegit sufletul meu. Cu cei ce urau pacea, făcător de pace eram; când grăiam lor, se luptau cu mine în zadar.

PSALMUL 120 O cântare a treptelor
Ps.120:1. Ps.120:2. Ps.120:3. Ps.120:4. Ps.120:5. Ps.120:6. Ps.120:7. Ps.120:8. Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul tău, nici nu va dormita Cel ce păzeşte. Iată, nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi pe tine, Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta ieşirea ta de acum şi până în veac.

PSALMUL 121 O cântare a treptelor.
Ps.121:1. Ps.121:2. Ps.121:3. Ps.121:4. Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: “În casa Domnului vom merge!” Stăteau picioarele noastre în curţile tale, Ierusalime! Ierusalimul, cel ce este zidit ca o cetate, ale cărei porţi sunt strâns-unite. Că acolo s-au suit seminţiile, seminţiile Domnului, după legea lui Israel, ca să laude numele Domnului. Ps.121:5. Că acolo s-au aşezat scaunele la judecată, scaunele pentru casa lui David. Ps.121:6. Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului şi pentru îndestularea celor ce te iubesc pe tine. Ps.121:7. Să fie pace în întăriturile tale şi îndestulare în turnurile tale. Ps.121:8. Pentru fraţii mei şi pentru vecinii mei grăiam despre tine pace. Ps.121:9. Pentru casa Domnului Dumnezeului nostru am dorit cele bune ţie.

PSALMUL 122 O cântare a treptelor.
Ps.122:1. Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Ps.122:2. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi. Ps.122:3. Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare, Ps.122:4. Că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.

PSALMUL 123 O cântare a treptelor.
Ps.123:1. Ps.123:2. Ps.123:3. Ps.123:4. Ps.123:5. Ps.123:6. Ps.123:7. De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel! De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, De vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră. Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare. Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinţilor lor. Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit. Ps.123:8. Ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

PSALMUL 124 O cântare a treptelor.
Ps.124:1. Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului; nu se va clătina în veac cel ce locuieşte în Ierusalim. Ps.124:2. Munţi sunt împrejurul lui şi Domnul împrejurul poporului Său, de acum şi până în veac.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.124:3. Că nu va lăsa Domnul toiagul păcătoşilor peste soarta drepţilor, ca să nu-şi întindă drepţii întru fărădelegi mâinile lor. Ps.124:4. Fă bine, Doamne, celor buni şi celor drepţi cu inima; Ps.124:5. Iar pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei ce lucrează fărădelegea. Pace peste Israel!

PSALMUL 125 O cântare a treptelor.
Ps.125:1. Când a întors Domnul robia Sionului ne-am umplut de mângâiere. Ps.125:2. Atunci s-a umplut de bucurie gura noastră şi limba noastră de veselie; atunci se zicea între neamuri: “Mari lucruri a făcut Domnul cu ei!” Ps.125:3. Mari lucruri a făcut Domnul cu noi: ne-a umplut de bucurie. Ps.125:4. Întoarce, Doamne, robia noastră, cum întorci pâraiele spre miazăzi. Ps.125:5. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Ps.125:6. Mergând mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.

PSALMUL 126 O cântare a treptelor.
Ps.126:1. De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. Ps.126:2. în zadar vă sculaţi dis-de-dimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da Domnul somn, iubiţi ai Săi. Ps.126:3. Iată, fiii sunt moştenirea Domnului, răsplata rodului pântecelui. Ps.126:4. Precum sunt săgeţile în mâna celui viteaz, aşa sunt copiii părinţilor tineri. Ps.126:5. Fericit este omul care-şi va umple casa de copii; nu se va ruşina când va grăi cu vrăjmaşii săi în poartă.

PSALMUL 127 O cântare a treptelor.
Ps.127:1. Fericiţi toţi cei ce se tem de Domnul, care umblă în căile Lui. Ps.127:2. Rodul muncii mâinilor tale vei mânca. Fericit eşti; bine-ţi va fi! Ps.127:3. Femeia ta ca o vie roditoare, în laturile casei tale; fiii tăi ca nişte vlăstare tinere de măslin, împrejurul mesei tale. Ps.127:4. Iată, aşa se va binecuvânta omul, cel ce se teme de Domnul. Ps.127:5. “Te va binecuvânta Domnul din Sion şi vei vedea bunătăţile Ierusalimului în toate zilele vieţii tale. Ps.127:6. Şi vei vedea pe fiii fiilor tăi. Pace peste Israel!

PSALMUL 128 O cântare a treptelor
Ps.128:1. Ps.128:2. Ps.128:3. Ps.128:4. Ps.128:5. Ps.128:6. Ps.128:7. Ps.128:8. De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel! De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit. Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor; Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor. Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi toţi cei ce urăsc Sionul. Facă-se ca iarba de pe acoperişuri, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat, Din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii, Şi trecătorii nu vor zice: “Binecuvântarea Domnului fie peste voi!” sau: “Vă binecuvântăm în numele Domnului!”

PSALMUL 129 O cântare a treptelor.
Ps.129:1. Ps.129:2. Ps.129:3. Ps.129:4. Ps.129:5. Dintru adâncuri am strigat către Tine; Doamne! Doamne, auzi glasul meu! Fie urechile Tale cu luare-aminte la glasul rugăciunii mele. De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea. Pentru numele Tău, Te-am aşteptat, Doamne; aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.129:6. Nădăjduit-a sufletul meu în Domnul, din straja dimineţii până în noapte. Din straja dimineţii să nădăjduiască Israel spre Domnul. Ps.129:7. Că la Domnul este mila şi multă mântuire la El Ps.129:8. Şi El va izbăvi pe Israel din toate fărădelegile lui.

PSALMUL 130 Un psalm al lui David. O cântare a treptelor.
Ps.130:1. Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu s-au înălţat ochii mei, nici n-am umblat după lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine, Ps.130:2. Dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu. Ps.130:3. Să nădăjduiască Israel în Domnul, de acum şi până în veac!

PSALMUL 131 O cântare a treptelor.
Ps.131:1. Adu-ţi aminte, Doamne, de David şi de toate blândeţile lui. Ps.131:2. Cum s-a jurat Domnului şi a făgăduit Dumnezeului lui Iacob: Ps.131:3. Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui pe patul meu de odihnă, Ps.131:4. Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, Ps.131:5. Până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacob. Ps.131:6. Iată am auzit de chivotul legii; în Efrata l-am găsit, în ţarina lui Iaar. Ps.131:7. Intra-vom în locaşurile Lui, închina-ne-vom la locul unde au stat picioarele Lui. Ps.131:8. Scoală-Te, Doamne, intru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţirii Tale. Ps.131:9. Preoţii Tăi se vor îmbrăca cu dreptate şi cuvioşii Tăi se vor bucura. Ps.131:10. Din pricina lui David, robul Tău, să nu întorci faţa unsului Tău. Ps.131:11. Juratu-S-a Domnul lui David adevărul şi nu-l va lepăda: “Din rodul pântecelui tău voi pune pe scaunul tău, Ps.131:12. De vor păzi fiii tăi legământul Meu şi mărturiile acestea ale Mele, în care îi voi învăţa pe ei şi fiii lor vor şedea până în veac pe scaunul tău”. Ps.131:13. Că a ales Domnul Sionul şi l-a ales ca locuinţă Lui. Ps.131:14. “Aceasta este odihna Mea în veacul veacului. Aici voi locui, că l-am ales pe el. Ps.131:15. Roadele lui le voi binecuvânta foarte; pe săracii lui îi voi sătura cu pâine. Ps.131:16. Pe preoţii lui îi voi îmbrăca cu izbăvire şi cuvioşii lui cu bucurie se vor bucura. Ps.131:17. Acolo voi face să răsară puterea lui David, gătit-am făclie unsului Meu. Ps.131:18. Pe vrăjmaşii lui îi voi îmbrăca cu ruşine, iar pe dânsul va înflori sfinţenia Mea”.

PSALMUL 132 Un psalm al lui David. O cântare a treptelor.
Ps.132:1. Iată acum ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună! Ps.132:2. Aceasta este ca mirul pe cap, care se coboară pe barbă, pe barba lui Aaron, care se coboară pe marginea veşmintelor lui. Ps.132:3. Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboară pe munţii Sionului, că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea şi viaţa până în veac.

PSALMUL 133 O cântare a treptelor.
Ps.133:1. Iată acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului, care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru. Ps.133:2. Noaptea ridicaţi mâinile voastre spre cele sfinte şi binecuvântaţi pe Domnul. Ps.133:3. Te va binecuvânta Domnul din Sion, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

PSALMUL 134 Aliluia.
Ps.134:1. Ps.134:2. Ps.134:3. Ps.134:4. Ps.134:5. Ps.134:6. Lăudaţi numele Domnului, lăudaţi slugi pe Domnul, Cei ce staţi în casa Domnului, în curţile Dumnezeului nostru. Lăudaţi pe Domnul, că este bun Domnul; cântaţi numele Lui, că este bun. Că pe Iacob şi l-a ales Domnul, pe Israel spre moştenire Lui. Că eu am cunoscut că este mare Domnul şi Domnul nostru peste toţi dumnezeii. Toate câte a vrut Domnul a făcut în cer şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.134:7. A ridicat nori de la marginea pământului; fulgerele spre ploaie le-a făcut; El scoate vânturile din vistieriile Sale. Ps.134:8. El a bătut pe cei întâi-născuţi ai Egiptului, de la om până la dobitoc. Ps.134:9. Trimis-a semne şi minuni în mijlocul tău, Egipte, lui Faraon şi tuturor robilor lui. Ps.134:10. El a bătut neamuri multe şi a ucis împăraţi puternici: Ps.134:11. Pe Sihon împăratul Amoreilor şi pe Og împăratul Vasanului şi toate stăpânirile Canaanului. Ps.134:12. Şi a dat pământul lor moştenire, moştenire lui Israel, poporului Său. Ps.134:13. Doamne, numele Tău este în veac şi, pomenirea Ta în neam şi în neam. Ps.134:14. Că va judeca Domnul pe poporul Său şi de slugile Sale se va milostivi. Ps.134:15. Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri făcute de mâini omeneşti. Ps.134:16. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea. Ps.134:17. Urechi au şi nu vor auzi, că nu este duh în gura lor. Ps.134:18. Asemenea lor să fie toţi cei care îi fac pe ei şi toţi cei ce se încred în ei. Ps.134:19. Casa lui Israel, binecuvântaţi pe Domnul; casa lui Aaron, binecuvântaţi pe Domnul; Ps.134:20. Casa lui Levi, binecuvântaţi pe Domnul; cei ce vă temeţi de Domnul, binecuvântaţi pe Domnul. Ps.134:21. Binecuvântat este Domnul din Sion, Cel ce locuieşte în Ierusalim.

PSALMUL 135 Aliluia.
Ps.135:1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui. Ps.135:2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui. Ps.135:3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui. Ps.135:4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui. Ps.135:5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui. Ps.135:6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui. Ps.135:7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui. Ps.135:8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui. Ps.135:9. Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui. Ps.135:10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui. Ps.135:11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui. Ps.135:12. Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui. Ps.135:13. Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui. Ps.135:14. Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui. Ps.135:15. Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui. Ps.135:16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui. Ps.135:17. Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui. Ps.135:18. Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui. Ps.135:19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui. Ps.135:20. Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui. Ps.135:21. Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui. Ps.135:22. Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui. Ps.135:23. Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui. Ps.135:24. Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui. Ps.135:25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui. Ps.135:26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

PSALMUL 136 Un psalm al lui David. Aliluia.
Ps.136:1. La râul Babilonului, acolo am şezut şi am plâns, când ne-am adus aminte de Sion. Ps.136:2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre. Ps.136:3. Că acolo cei ce ne-au robit pe noi ne-au cerut nouă cântare, zicând: “Cântaţi-ne nouă din cântările Sionului!” Ps.136:4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin? Ps.136:5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Ps.136:6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele. Ps.136:7. Adu-ţi aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: “Stricaţi-l, stricaţi-l până la temeliile lui!” Ps.136:8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit este cel ce-ţi va răsplăti ţie fapta ta pe care ai făcut-o nouă. Ps.136:9. Fericit este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tăi de piatră.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

PSALMUL 137 Un psalm al lui David.
Ps.137:1. Lăuda-Te-voi, Doamne, cu toată inima mea, că ai auzit cuvintele gurii mele şi înaintea îngerilor Îţi voi cânta. Ps.137:2. Închina-mă-voi în locaşul Tău cel sfânt şi voi lăuda numele Tău, pentru mila Ta şi adevărul Tău; că ai mărit peste tot numele cel sfânt al Tău. Ps.137:3. În orice zi Te voi chema, degrabă mă auzi! Sporeşte în sufletul meu puterea. Ps.137:4. Să Te laude pe Tine, Doamne, toţi împăraţii pământului, când vor auzi toate graiurile gurii Tale, Ps.137:5. Şi să cânte în căile Domnului, că mare este slava Domnului. Ps.137:6. Că înalt este Domnul şi spre cele smerite priveşte şi pe cele înalte de departe le cunoaşte. Ps.137:7. De ajung la necaz, viază-mă! Împotriva vrăjmaşilor mei ai întins mâna Ta şi m-a izbăvit dreapta Ta. Ps.137:8. Domnul le va plăti lor pentru mine. Doamne, mila Ta este în veac; lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.

PSALMUL 138 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.
Ps.138:1. Doamne, cercetatu-m-ai şi m-ai cunoscut. Ps.138:2. Tu ai cunoscut şederea mea şi scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe. Ps.138:3. Cărarea mea şi firul vieţii mele Tu le-ai cercetat şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut. Ps.138:4. Că încă nu este cuvânt pe limba mea Ps.138:5. Şi iată, Doamne, Tu le-ai cunoscut pe toate şi pe cele din urmă şi pe cele de demult; Tu m-ai zidit şi ai pus peste mine mâna Ta. Ps.138:6. Minunată este ştiinţa Ta, mai presus de mine; este înaltă şi n-o pot ajunge. Ps.138:7. Unde mă voi duce de la Duhul Tău şi de la faţa Ta unde voi fugi? Ps.138:8. De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti. De mă voi coborî în iad, de faţă eşti. Ps.138:9. De voi lua aripile mele de dimineaţă şi de mă voi aşeza la marginile mării Ps.138:10. Ps.138:11. Şi am zis: “Poate întunericul mă va acoperi şi se va face noapte lumina dimprejurul meu”. Ps.138:12. Dar întunericul nu este întuneric la Tine şi noaptea ca ziua va lumina. Cum este întunericul ei, aşa este şi lumina ei. Ps.138:13. Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele. Ps.138:14. Te voi lăuda, că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrurile Tale şi sufletul meu le cunoaşte foarte. Ps.138:15. Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici fiinţa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. Ps.138:16. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi şi în cartea Ta toate se vor scrie; zi de zi se vor săvârşi şi nici una din ele nu va fi nescrisă. Ps.138:17. Iar eu am cinstit foarte pe prietenii Tăi, Dumnezeule, şi foarte s-a întărit stăpânirea lor. Ps.138:18. Şi-i voi număra pe ei, şi mai mult decât nisipul se vor înmulţi. M-am sculat şi încă sunt cu Tine. Ps.138:19. O, de ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Bărbaţi vărsători de sânge, depărtaţi-vă de la mine! Ps.138:20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele. Ps.138:21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi mam mâhnit? Ps.138:22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani. Ps.138:23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele Ps.138:24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.

PSALMUL 139 Un psalm al lui David; mai marelui cântăreţilor.
Ps.139:1. Scoate-mă, Doamne, de la omul viclean şi de omul nedrept mă izbăveşte, Ps.139:2. Care gândeau nedreptate în inimă, toată ziua îmi duceau război. Ps.139:3. Ascuţit-au limba lor ca a şarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.139:4. Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scoate-mă de la oamenii nedrepţi, care au gândit să împiedice paşii mei. Ps.139:5. Pusu-mi-au cei mândri cursă mie şi funii; curse au întins picioarelor mele; pe cărare mi-au pus pietre de poticneală. Ps.139:6. Zis-am Domnului: “Dumnezeul meu eşti Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele”. Ps.139:7. Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război. Ps.139:8. Să nu mă dai pe mine, Doamne, din pricina poftei mele, pe mina păcătosului; viclenitau împotriva mea; să nu mă părăseşti, ca să nu se trufească. Ps.139:9. Vârful laţului lor, osteneala buzelor lor să-i acopere pe ei! Ps.139:10. Să cadă peste ei cărbuni aprinşi; în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda. Ps.139:11. Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire. Ps.139:12. Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani; Ps.139:13. Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

PSALMUL 140 Un psalm al lui David.
Ps.140:1. Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine. Ps.140:2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. Ps.140:3. Pune Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. Ps.140:4. Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor. Ps.140:5. Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor. Ps.140:6. Prăbuşească-se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit, Ps.140:7. Ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad. Ps.140:8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu. Ps.140:9. Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege. Ps.140:10. Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sunt eu până ce voi trece.

PSALMUL 141 Un psalm al lui David: al priceperii; când era el în peşteră. O rugăciune.
Ps.141:1. Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat. Ps.141:2. Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune. Ps.141:3. Când lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. În calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie. Ps.141:4. Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu. Ps.141:5. Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: “Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii”. Ps.141:6. Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decât mine. Ps.141:7. Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

PSALMUL 142 Un psalm al lui David: al priceperii; când îl prigonea pe el fiul lui.
Ps.142:1. Ps.142:2. Ps.142:3. Ps.142:4. Ps.142:5. Ps.142:6. Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. Mâhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită înlăuntrul meu. Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit. Întins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoşat.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-ţi întoarce fala Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormânt. Ps.142:8. Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine îmi este nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. Ps.142:9. Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. Ps.142:10. Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţuiască la pământul dreptăţii. Ps.142:11. Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă. Întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. Ps.142:12. Fă bunătate de stârpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău. Ps.142:7.

PSALMUL 143 Un psalm al lui David împotriva lui Goliat
Ps.143:1. Binecuvântat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război. Ps.143:2. Mila mea şi Scăparea mea, Sprijinitorul meu şi Izbăvitorul meu, Apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine. Ps.143:3. Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti pe el? Ps.143:4. Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec. Ps.143:5. Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-Te de munţi şi fă-i să fumege. Ps.143:6. Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi tulbură-i! Ps.143:7. Trimite mâna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mâna străinilor, Ps.143:8. A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii. Ps.143:9. Dumnezeule, cântare nouă Îţi voi cânta ţie; în psaltire cu zece strune Îţi voi cânta ţie, Ps.143:10. Celui ce dai mântuire împăraţilor, Celui ce izbăveşti pe David, robul Tău, din robia cea cumplită. Ps.143:11. Izbăveşte-mă şi mă scoate din mâna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii, Ps.143:12. Ai căror fii sunt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului. Ps.143:13. Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplând drumurile când ies; Ps.143:14. Boii lor sunt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor. Ps.143:15. Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.

PSALMUL 144 Un psalm de laudă al lui David.
Ps.144:1. Înălţa-Te-voi Dumnezeul meu, Împăratul meu şi voi binecuvânta numele Tău în veac şi în veacul veacului. Ps.144:2. În toate zilele Te voi binecuvânta şi voi lăuda numele Tău în veac şi în veacul veacului. Ps.144:3. Mare este Domnul şi lăudat foarte şi măreţia Lui nu are sfârşit. Ps.144:4. Neam şi neam vor lăuda lucrurile Tale şi puterea Ta o vor vesti. Ps.144:5. Măreţia slavei sfinţeniei Tale vor grăi şi minunile Tale vor istorisi Ps.144:6. Şi puterea lucrurilor Tale înfricoşătoare vor spune şi slava Ta vor povesti. Ps.144:7. Pomenirea mulţimii bunătăţii Tale vor vesti şi de dreptatea Ta se vor bucura. Ps.144:8. Îndurat şi milostiv este Domnul, îndelung-răbdător şi mult-milostiv. Ps.144:9. Bun este Domnul cu toţi şi îndurările Lui peste toate lucrurile Lui. Ps.144:10. Să Te laude pe Tine, Doamne, toate lucrurile Tale şi cuvioşii Tăi să Te binecuvânteze. Ps.144:11. Slava împărăţiei Tale vor spune şi de puterea Ta vor grăi. Ps.144:12. Ca să se Facă fiilor oamenilor cunoscută puterea Ta şi slava măreţiei împărăţiei Tale. Ps.144:13. Împărăţia Ta este împărăţia tuturor veacurilor, iar stăpânirea Ta din neam în neam. Credincios este Domnul intru cuvintele Sale şi cuvios întru toate lucrurile Sale. Ps.144:14. Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe toţi cei gârboviţi. Ps.144:15. Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc şi Tu le dai lor hrană la bună vreme. Ps.144:16. Deschizi Tu mâna Ta şi de bunăvoinţă saturi pe toţi cei vii. Ps.144:17. Drept este Domnul în toate căile Lui şi cuvios în toate lucrurile Lui.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.144:18. Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El, de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr. Ps.144:19. Voia celor ce se tem de El o va face şi rugăciunea lor o va auzi şi-i va mântui pe dânşii. Ps.144:20. Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc pe El şi pe toţi păcătoşii îi va pierde. Ps.144:21. Lauda Domnului va grăi gura mea şi să binecuvinteze tot trupul numele cel sfânt al Lui, în veac şi în veacul veacului.

PSALMUL 145 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.
Ps.145:1. Ps.145:2. Ps.145:3. Ps.145:4. Laudă, suflete al meu, pe Domnul. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi. Nu vă încredeţi în cei puternici, în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor. Ps.145:5. Fericit cel ce are ajutor pe Dumnezeul lui Iacob, nădejdea lui, în Domnul Dumnezeul lui, Ps.145:6. Cel ce a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele din ele; Cel ce păzeşte adevărul în veac; Ps.145:7. Cel ce face judecată celor năpăstuiţi, Cel ce dă hrană celor flămânzi. Domnul dezleagă pe cei ferecaţi în obezi; Ps.145:8. Domnul îndreaptă pe cei gârboviţi, Domnul înţelepţeşte orbii, Domnul iubeşte pe cei drepţi; Ps.145:9. Domnul păzeşte pe cei străini; pe orfani şi pe văduvă va sprijini şi calea păcătoşilor o va pierde. Ps.145:10. Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam.

PSALMUL 146 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.
Ps.146:1. Lăudaţi pe Domnul, că bine este a cânta; Dumnezeului nostru plăcută Îi este cântarea. Ps.146:2. Când va zidi Ierusalimul, Domnul va aduna şi pe cei risipiţi ai lui Israel; Ps.146:3. Cel ce vindecă pe cei zdrobiţi cu inima şi leagă rănile lor Ps.146:4. Cel ce numără mulţimea stelelor şi dă tuturor numele lor. Ps.146:5. Mare este Domnul nostru şl mare este tăria Lui şi priceperea Lui nu are hotar. Ps.146:6. Domnul înalţă pe cei blânzi şi smereşte pe cei păcătoşi până la pământ. Ps.146:7. Cântaţi Domnului cu cântare de laudă; cântaţi Dumnezeului nostru în alăută; Ps.146:8. Celui ce îmbracă cerul cu nori, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă şi verdeaţă spre slujba oamenilor; Ps.146:9. Celui ce dă animalelor hrana lor şi puilor de corb, care Îl cheamă pe El. Ps.146:10. Nu în puterea calului este voia Lui, nici în cel iute la picior bunăvoinţa Lui. Ps.146:11. Bunăvoinţa Domnului este în cei ce se tem de El şi în cei ce nădăjduiesc în mila Lui.

PSALMUL 147 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.
Ps.147:1. Ps.147:2. Ps.147:3. Ps.147:4. Ps.147:5. Ps.147:6. Ps.147:7. Ps.147:8. Ps.147:9. Laudă, Ierusalime, pe Domnul, laudă pe Dumnezeul tău, Sioane, Că a întărit stâlpii porţilor tale, a binecuvântat pe fiii tăi, în tine. Cel ce pune la hotarele tale pace şi cu fruntea grâului te-a săturat, Cel ce trimite cuvântul Său pământului; repede aleargă cuvântul Lui; Cel ce dă zăpada ca lâna, Cel ce presară negura ca cenuşa, Cel ce aruncă gheaţa Lui, ca bucăţelele de pâine; gerul Lui cine-l va suferi? Va trimite cuvântul Lui şi le va topi; va sufla Duhul Lui şi vor curge apele. Cel ce vesteşte cuvântul Său lui Iacob, îndreptările şi judecăţile Sale lui Israel. N-a făcut aşa oricărui neam şi judecările Sale nu le-a arătat lor.

PSALMUL 148 Un psalm al lui Agheu şi al lui Zaharia. Aliluia.
Ps.148:1. Ps.148:2. Ps.148:3. Ps.148:4. Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru cele înalte. Lăudaţi-L pe El toţi îngerii Lui, lăudaţi-L pe El toate puterile Lui. Lăudaţi-L pe El soarele şi luna, lăudaţi-L pe El toate stelele şi lumina. Lăudaţi-L pe El cerurile cerurilor şi apa cea mai presus de ceruri,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ps.148:5. Să laude numele Domnului, că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit. Ps.148:6. Pusu-le-ai pe ele în veac şi în veacul veacului; lege le-a pus şi nu o vor trece. Ps.148:7. Lăudaţi pe Domnul toţi cei de pe pământ, balaurii şi toate adâncurile; Ps.148:8. Focul, grindina, zăpada, gheaţa, viforul, toate îndepliniţi cuvântul Lui; Ps.148:9. Munţii şi toate dealurile, pomii cei roditori şi toţi cedrii; Ps.148:10. Fiarele şi toate animalele, târâtoarele şi păsările cele zburătoare; Ps.148:11. Împăraţii pământului şi toate popoarele, căpeteniile şi toţi judecătorii pământului; Ps.148:12. Tinerii şi fecioarele, bătrânii cu tinerii, Ps.148:13. Să laude numele Domnului, că numai numele Lui s-a înălţat. Lauda Lui pe pământ şi în cer. Ps.148:14. Şi va înălţa puterea poporului Lui. Cântare tuturor cuvioşilor Lui, fiilor lui Israel, poporului ce se apropie de El.

PSALMUL 149 Aliluia.
Ps.149:1. Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în adunarea celor cuvioşi. Ps.149:2. Să se veselească Israel de Cel ce l-a făcut pe el şi fiii Sionului să se bucure de Împăratul lor. Ps.149:3. Să laude numele Lui în horă; în timpane şi în psaltire să-I cânte Lui. Ps.149:4. Că iubeşte Domnul poporul Său şi va învăţa pe cei blânzi şi-i va izbăvi. Ps.149:5. Se vor lăuda cuvioşii întru slavă şi se vor bucura în aşternuturile lor. Ps.149:6. Laudele Domnului în gura lor şi săbii cu două tăişuri în mâinile lor, Ps.149:7. Ca să se răzbune pe neamuri şi să pedepsească pe popoare, Ps.149:8. Ca să lege pe împăraţii lor în obezi şi pe cei slăviţi ai lor în cătuşe de fier, Ps.149:9. Ca să Facă între dânşii judecată scrisă. Slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Săi.

PSALMUL 150 Aliluia.
Ps.150:1. Ps.150:2. Ps.150:3. Ps.150:4. Ps.150:5. Ps.150:6. Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui; lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui; lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui. Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă; lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă; lăudaţi-L pe El în strune şi organe. Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul!

PSALMUL NECANONIC 151 Acest psalm este scris deosebi de David şi în afară de numărul psalmilor, când s-a bătut cu Goliat.
Ps.151:1. Ps.151:2. Ps.151:3. Ps.151:4. Mic eram intre fraţii mei şi tânăr în casa tatălui meu; păşteam oile tatălui meu. Mâinile mele au făcut harpa şi degetele mele au întocmit psaltirea. Şi cine va vesti Domnului meu? Însuşi Domnul, Însuşi va auzi. El a trimis pe îngerul Lui şi m-a luat de la oile tatălui meu şi m-a uns cu untdelemnul ungerii Lui. Ps.151:5. Fraţii mei erau buni şi mari şi nu a binevoit întru dânşii Domnul. Ps.151:6. Ieşit-am în întâmpinarea celui de alt neam şi m-a blestemat cu idolii lui. Ps.151:7. Iar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul şi am ridicat ocara de pe fiii lui Israel.

PILDELE LUI SOLOMON
CAP. 1 Cum se dobândeşte şi se pierde înţelepciunea.
Pilde 1:1 Pildele lui Solomon, fiul lui David, Pilde 1:2 Folositoare pentru cunoaşterea înţelepciunii şi a stăpânirii de sine, Pilde 1:3 Pentru înţelegerea cuvintelor adânci, pentru dobândirea unei îndrumări bune, pentru dreptate, pentru dreapta judecată şi nepărtinire, Pilde 1:4 Pentru a prilejui celor fără gând rău o judecată isteaţă, omului tânăr cunoştinţă şi bună cugetare. Pilde 1:5 Să ia aminte cel înţelept şi îşi va spori ştiinţa, iar cel priceput va dobândi iscusinţa de a se purta,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 1:6 Pătrunzând cu mintea pildele şi înţelesurile adânci, graiurile celor înţelepţi şi tâlcuirea lor nepătrunsă. Pilde 1:7 Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. Pilde 1:8 Ascultă, fiul meu, învăţătura tatălui tău şi nu lepăda îndrumările maicii tale. Pilde 1:9 Căci ele sunt ca o cunună pe capul tău şi ca o salbă împrejurul gâtului tău. Pilde 1:10 Fiul meu, de voiesc păcătoşii să te ademenească, nu te învoi, Pilde 1:11 Dacă-ţi spun: ”Vino cu noi, să ne punem la pândă, ca să vărsăm sânge, să întindem curse fără cuvânt celui neprihănit, Pilde 1:12 Să-i înghiţim de vii ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se coboară în mormânt. Pilde 1:13 Să punem stăpânire pe tot felul de lucruri scumpe, să ne umplem de pradă casele noastre, Pilde 1:14 Fii părtaş la obştea noastră, o singură pungă fi-va pentru toţi !” Pilde 1:15 Fiul meu, nu te întovărăşi cu ei pe cale; abate piciorul tău din cărarea lor, Pilde 1:16 Căci picioarele lor aleargă numai la rău, iar ei zoresc să verse sânge. Pilde 1:17 Zadarnic se întind curse în văzul păsărilor ! Pilde 1:18 Căci ei întind curse tocmai împotriva sângelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei lanţuri. Pilde 1:19 Aceasta este soarta celor lacomi de câştig; lăcomia le aduce pierderea vieţii. Pilde 1:20 Înţelepciunea strigă pe uliţe şi în pieţe îşi ridică glasul. Pilde 1:21 Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune cuvântul: Pilde 1:22 “Până când proştilor, veţi iubi prostia ? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa ? Pilde 1:23 Întoarceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. Pilde 1:24 Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama! Pilde 1:25 Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. Pilde 1:26 De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi, Pilde 1:27 Când va veni peste voi necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. Pilde 1:28 Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, Pilde 1:29 Pentru că ei au urât ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, Pilde 1:30 Fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o, Pilde 1:31 Mânca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor, Pilde 1:32 Căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte; Pilde 1:33 Iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme”

CAP. 2 Învăţătura înţelepciunii.
Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 2:1 2:2 2:3 2:4 2:5 2:6 2:7 Fiul meu, de vei primi poveţele mele şi sfaturile mele de le vei păstra, Plecându-ţi urechea la înţelepciune şi înclinând inima ta spre bună chibzuială, Dacă vei chema prevederea şi spre buna-cugetare îţi vei îndrepta glasul tău, Dacă o vei căuta întocmai ca pe argint şi o vei săpa ca şi pe o comoară, Atunci vei pricepe temerea de Domnul şi vei dobândi cunoştinţa de Dumnezeu, Căci Domnul dă înţelepciune; din gura Lui izvorăşte ştiinţa şi prevederea; El păstrează mântuirea pentru oamenii cei drepţi; El este scut pentru cei ce umblă în calea desăvârşirii; 2:8 El păzeşte căile dreptăţii şi pe cărarea celor cuvioşi ai Lui stă de veghe. 2:9 Atunci tu vei înţelege dreptatea şi buna judecată, calea cea dreaptă şi toate potecile binelui. 2:10 Când înţelepciunea se va sui la inima ta şi ştiinţa va desfăta sufletul tău, 2:11 Când buna chibzuială va veghea peste tine şi înţelegerea te va păzi, 2:12 Atunci tu vei fi izbăvit de calea celui rău şi de omul care grăieşte minciună, 2:13 De cei ce părăsesc căile cele drepte, ca să umble pe drumuri întunecoase, 2:14 De cei ce se bucură când fac rău şi se veselesc când umblă pe poteci întortocheate, 2:15 Ale căror cărări sunt strâmbe şi rătăcesc pe căi piezişe. 2:16 Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia, de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare, 2:17 Care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită de legământul Dumnezeului ei, 2:18 Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad; 2:19 Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi nici unul nu mai află cărările vieţii.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 2:20 Drept aceea mergi pe calea oamenilor celor buni şi păzeşte cărările celor drepţi, Pilde 2:21 Căci cei drepţi vor locui pământul şi cei fără de prihană vor sălăşlui pe el; Pilde 2:22 Iar cei fără de lege vor fi nimiciţi de pe pământ şi cei necredincioşi vor fi smulşi de pe el.

CAP. 3 Îndemnare la fapte bune. Lauda înţelepciunii.
Pilde 3:1 Fiul meu, nu uita învăţătura mea şi inima ta să păzească sfaturile mele, Pilde 3:2 Căci lungime de zile şi ani de viaţă şi propăşire ţi se vor adăuga. Pilde 3:3 Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le împrejurul gâtului tău, scrie-le pe tabla inimii tale; Pilde 3:4 Atunci vei afla har şi bunăvoinţă înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. Pilde 3:5 Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Pilde 3:6 Pe toate căile tale gândeşte-te la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale. Pilde 3:7 Nu fii înţelept în ochii tăi; teme-te Dumnezeu şi fugi de rău; Pilde 3:8 Aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale. Pilde 3:9 Cinsteşte pe Domnul din averea ta şi din pârga tuturor roadelor tale. Pilde 3:10 Atunci jitniţele tale se vor umple de grâu şi mustul va da afară din teascurile tale. Pilde 3:11 Fiul meu, nu dispreţui certarea Domnului şi nu simţi scârbă pentru mustrările Lui, Pilde 3:12 Căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte şi ca un părinte pedepseşte pe feciorul care Îi este drag. Pilde 3:13 Fericit este omul care a aflat înţelepciunea şi bărbatul care a dobândit pricepere, Pilde 3:14 Căci dobândirea ei este mai scumpă decât argintul şi preţul ei mai mare decât al celui mai curat aur. Pilde 3:15 Ea este mai preţioasă decât pietrele scumpe; nici un rău nu i se poate împotrivi şi e bine-cunoscută tuturor celor ce se apropie de ea; nimic din cele dorite de tine nu se aseamănă cu ea. Pilde 3:16 Viaţă lungă este în dreapta ei, iar în stânga ei, bogăţie şi slavă; din gura ei iese dreptatea; legea şi mila pe limbă le poartă. Pilde 3:17 Căile ei sunt plăcute şi toate cărările ei sunt căile păcii. Pilde 3:18 Pom al vieţii este ea pentru cei ce o stăpânesc, iar cei ce se sprijină pe ea sunt fericiţi. Pilde 3:19 Prin înţelepciune, Domnul a întemeiat pământul, iar prin înţelegere a întărit cerurile. Pilde 3:20 Prin ştiinţa Sa a deschis adâncurile şi norii picură rouă. Pilde 3:21 Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială, Pilde 3:22 Căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Pilde 3:23 Atunci tu vei merge fără teamă pe calea ta şi piciorul tău nu se va poticni. Pilde 3:24 De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce. Pilde 3:25 Să nu te temi de frica fără veste şi nici de vreo năvală a celor păcătoşi, Pilde 3:26 Că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă. Pilde 3:27 Nu zăbovi a face bine celui ce are nevoie, când ai putinţa să-l ajuţi. Pilde 3:28 Nu spune aproapelui tău: “Du-te şi vino, mâine îţi voi da !”, când poţi să-i dai acum. Pilde 3:29 Nu pune la cale răul împotriva aproapelui tău, când el locuieşte fără grijă lângă tine. Pilde 3:30 Nu te certa cu nimeni fără pricină, de vreme ce nu ţi-a făcut nici un rău. Pilde 3:31 Nu râvni să fi ca omul silnic şi nu alege nici una din căile lui; Pilde 3:32 Căci omul cu gând rău este urât de Domnul, iar de cei drepţi El este mai aproape. Pilde 3:33 Domnul blesteamă casa celui fără de lege şi binecuvântează adăposturile celor drepţi. Pilde 3:34 De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi el le dă har. Pilde 3:35 Cei înţelepţi vor moşteni mărirea, iar cei nebuni vor avea parte de ocară.

CAP. 4 Înlăturarea prilejului spre păcat.
Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 4:1 4:2 4:3 4:4 Ascultaţi, fiilor, învăţătura tatălui şi luaţi aminte să cunoaşteţi buna chibzuială, Căci eu vă dau învăţătură bună :Nu părăsiţi povaţa mea. Căci şi eu am fost fecior la tatăl meu, singur, şi cu duioşie iubit la mama mea Şi el mă învăţa şi îmi zicea: “Inima ta să păstreze cuvintele inimii mele, păzeşte poruncile mele şi vei fi viu. 4:5 Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele! 4:6 Nu o lepăda şi ea te va păzi; iubeşte-o şi ea va sta de veghe. 4:7 Iată începutul înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea. 4:8 Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa. 4:9 Ea va pune cunună de daruri pe capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste. 4:10 Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi.

Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde

4:11 4:12 4:13 4:14 4:15 4:16

Pilde 4:17 Pilde 4:18 Pilde 4:19 Pilde 4:20 Pilde 4:21 Pilde 4:22 Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 4:23 4:24 4:25 4:26 4:27 4:28 4:29

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi, chiar de vei alerga, nu te vei poticni. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşte-o căci ea este viaţa ta. Nu apuca pe calea celor fără de lege şi nu păşi pe drumul celor răi. Ocoleşte-o şi nu merge pe ea, treci pe alăturea şi mergi mai departe; Căci ei nu dorm până nu făptuiesc rău şi nu-i mai prinde somnul până nu fac pe cineva să cadă. Căci ei se hrănesc din pâine agonisită prin fărădelege şi beau vin dobândit prin asuprire. Calea drepţilor e ca zarea dimineţii ce se măreşte mereu până se face ziua mare; Iar calea celor fără de lege e ca întunericul şi ei nici nu bănuiesc de ce se pot împiedica. Fiul meu, ia aminte la graiurile mele; la poveţele mele pleacă-ţi urechea ta! Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înlăuntrul inimii tale, Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru tot trupul omenesc. Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţa. Leapădă din gura ta orice cuvânt cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia. Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite. Nu te abate nici la dreapta, nici la stânga, ţine piciorul tău departe de rău. Căci cărările drepte le păzeşte Domnul, iar cele strâmbe sunt căi rele. El va face drepte căile tale şi mergerea ta o va face să fie în pace.

CAP. 5 Ferirea de desfrânare. Îndreptarea spre curăţie.
Pilde 5:1 Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, Pilde 5:2 Ca să-ţi poţi păstra judecata şi ca buzele tale să păzească ştiinţa. Pilde 5:3 Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele cele străine picură miere şi cerul gurii sale este mai alunecător decât untdelemnul, Pilde 5:4 Dar la sfârşit ea este mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două ascuţişuri. Pilde 5:5 Picioarele ei coboară către moarte ; paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii. Pilde 5:6 Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde. Pilde 5:7 Şi acum, fiul meu, ascultă-mă şi nu te îndepărta de la cuvintele gurii mele. Pilde 5:8 Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei, Pilde 5:9 Ca să nu dai vârtutea ta altora şi anii tăi unora fără de milă; Pilde 5:10 Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia; Pilde 5:11 Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi fără de vlagă, Pilde 5:12 Şi să zici: “Pentru ce am urât povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea? Pilde 5:13 De ce nu am ascultat de îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă învăţau n-am plecat urechea mea? Pilde 5:14 Puţin a trebuit să nu mă nenorocesc, în plină adunare şi în mijlocul obştei”. Pilde 5:15 Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău. Pilde 5:16 Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. Pilde 5:17 Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine! Pilde 5:18 Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe. Pilde 5:19 Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fie ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze. Pilde 5:20 Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute? Pilde 5:21 Căci cărările omului sunt înaintea Domnului şi El ia seama la toate căile lui. Pilde 5:22 Cel fără de lege este prins în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat. Pilde 5:23 El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri.

CAP. 6 Îndemn la muncă cinstită şi la viaţă curată.
Pilde 6:1 Fiul meu, dacă te-ai pus chezaş pentru prietenul tău, dacă ai dat mâna pentru altul, Pilde 6:2 Atunci te-ai prins prin făgăduieli ieşite din gura ta şi te-ai legat prin cuvintele gurii tale. Pilde 6:3 Fă dar, fiul meu, aceasta: O, izbăveşte-te. Şi fiindcă ai căzut în mâinile aproapelui tău, du-te şi cazi la picioarele aproapelui tău şi-l roagă ; Pilde 6:4 Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 6:5 Şi te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului. Pilde 6:6 Du-te, leneşule, la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Pilde 6:7 Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor, Pilde 6:8 Îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge în seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea e iubită şi lăudată de toţi, deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. Pilde 6:9 Până când, leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? Pilde 6:10 “Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate !” Pilde 6:11 Iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca pe un tâlhar. Dar dacă nu vei lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine. Pilde 6:12 Omul de nimic, omul necinstit şi viclean umblă cu minciuna pe buze. Pilde 6:13 Face cu ochiul, dă din picioare, face semne cu degetele. Pilde 6:14 În inima lui e vicleşug, pururea se gândeşte la rău şi seamănă gâlceavă. Pilde 6:15 Pentru aceasta fără de veste va veni peste el prăpădul, nimicit va fi dintr-o dată şi fără leac. Pilde 6:16 Şase sunt lucrurile pe care le urăşte Domnul, ba chiar şapte de care se scârbeşte cugetul Său : Pilde 6:17 Ochii mândrii, limba mincinoasă, mâinile care varsă sânge nevinovat, Pilde 6:18 Inima care plănuieşte gânduri viclene, picioarele grabnice să alerge spre rău, Pilde 6:19 Martorul mincinos care spune minciuni şi cel care seamănă vrajbă între fraţi. Pilde 6:20 Păzeşte, fiule, povaţa tatălui tău şi nu lepăda îndemnul maicii tale. Pilde 6:21 Leagă-le la inima ta, pururea atârnă-le de gâtul tău. Pilde 6:22 Ele te vor conduce când vei vrea să mergi; în vremea somnului te vor păzi, iar când te vei deştepta vor grăi cu tine. Pilde 6:23 Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii. Pilde 6:24 Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare a celei străine. Pilde 6:25 Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei. Pilde 6:26 Că femeia desfrânata umblă după o bucată de pâine, pe când femeia-soţie doreşte un suflet de mare preţ. Pilde 6:27 Oare poate pune cineva foc în sânul lui, fără ca veşmintele lui să nu ardă? Pilde 6:28 Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile? Pilde 6:29 Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit. Pilde 6:30 Nimeni nu dispreţuieşte un hoţ pentru că a furat ca să-şi astâmpere foamea; Pilde 6:31 Dar când a fost prins, el dă înapoi înşeptit, întoarce tot ce are în casa lui. Pilde 6:32 Cel ce se desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi făcând astfel; Pilde 6:33 El nu dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge. Pilde 6:34 Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; Pilde 6:35 El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, tot nu se îmblânzeşte.

CAP. 7 Ferirea de desfrânare.
Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 7:1 7:2 7:3 7:4 7:5 Fiul meu, păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine. Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi. Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale! Spune înţelepciunii: “Tu eşti sora mea !”, şi numeşte priceperea prietena ta, Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. 7:6 Odată stam la fereastra casei mele şi priveam printre gratii, 7:7 Şi am zărit printre cei lipsiţi de minte, am văzut un tânăr fără pricepere. 7:8 El trecea pe uliţă pe lângă colţul casei ei şi se îndrepta către locuinţa ei. 7:9 Era în amurgul serii unei zile, când se lăsa umbra şi întunericul nopţii. 7:10 Şi iată o femeie îl întâmpină, având înfăţişare de desfrânată şi cu prefăcătorie în inimă; 7:11 Aprigă şi de neţinut în frâu, picioarele ei nu se mai odihneau în casă; 7:12 Când în casă, când afară, stând la pândă lângă orice colţ. 7:13 Ea îl apucă şi-l sărută şi cu o căutătură obraznică îi zise: 7:14 “Trebuia să aduc jertfe de pace; astăzi am împlinit făgăduinţele mele; 7:15 Pentru aceasta am ieşit în întâmpinarea ta, ca să te caut şi iată că te-am găsit. 7:16 Cu scoarţe am gătit patul meu, cu aşternuturi de in din Egipt, 7:17 Cu miresme am gătit patul meu, cu mir, aloe şi chinamon.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 7:18 Vino, să ne îmbătăm de iubire până dimineaţă, să ne cufundăm în desfătări de dragoste, Pilde 7:19 Că bărbatul meu nu este acasă, plecat-a la drum departe, Pilde 7:20 Luat-a cu dânsul o pungă cu bani şi se va întoarce acasă la lună plină!” Pilde 7:21 Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale; Pilde 7:22 El începu să meargă dintr-o dată după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care se zoreşte spre capcană, Pilde 7:23 Până când o săgeată îi zdrobeşte ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre lanţ şi nuşi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa. Pilde 7:24 Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele! Pilde 7:25 Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu te rătăci pe potecile ei, Pilde 7:26 Căci ea a rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât. Pilde 7:27 Casa ei sunt căile iadului, care duc la cămările morţii.

CAP. 8 Despre adevărata înţelepciune.
Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 8:1 8:2 8:3 8:4 Oare înţelepciunea nu strigă ea şi priceperea nu-şi ridică glasul său? Pe vârfurile cele mai înalte, pe cale, la răspântiile drumurilor stă, Pe lângă porţi, în împrejurimile cetăţii, la intrarea porţilor, strigă tare: “Către voi, oamenilor, se îndreaptă strigătul meu şi glasul meu către voi, fii ai oamenilor. 8:5 Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi, cei nebuni, înţelepţiţi-vă! 8:6 Ascultaţi, căci voi spune lucruri măreţe şi buzele mele se deschid pentru a înălţa ceea ce este drept; 8:7 Căci gura mea grăieşte adevărul şi buzele mele se dezgustă de fărădelege. 8:8 Toate graiurile gurii mele sunt întru dreptate, în ele nu este nimic sucit şi fără rost; 8:9 Toate sunt lămurite pentru cel priceput şi drepte pentru cei ce au aflat ştiinţa. 8:10 Luaţi învăţătura mea mai degrabă decât argintul şi ştiinţa mai mult decât aurul cel mai curat, 8:11 Căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei. 8:12 Eu, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi bunachibzuială. 8:13 Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu. 8:14 Al meu este sfatul şi buna-chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. 8:15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi principii rânduiesc dreptatea. 8:16 Prin mine cârmuiesc dregătorii şi mai-marii sunt judecătorii pământului. 8:17 Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc. 8:18 Cu mine este bogăţia şi mărirea, averea vrednică de cinste şi dreptatea. 8:19 Rodul meu este mai bun decât aurul şi decât aurul cel mai curat, şi ceea ce vine de la mine este mai de preţ decât argintul lămurit. 8:20 Merg pe calea dreptăţii, în mijlocul căilor judecăţii drepte, 8:21 Ca să dau celor ce mă iubesc bogăţii şi să le umplu cămările lor. 8:22 Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. 8:23 Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. 8:24 Nu era adâncul atunci când am fost eu născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. 8:25 Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă. 8:26 Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, 8:27 Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului, 8:28 Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug, 8:29 Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului, 8:30 Atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătândumă fără încetare în faţa Lui; 8:31 Dezmierdându-mă pe rotundul pământului Lui şi găsindu-mi plăcerea printre fiii oamenilor. 8:32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă! Fericiţi sunt cei ce păzesc căile mele! 8:33 Ascultaţi învăţătura ca să ajungeţi înţelepţi, şi nu o lepădaţi. 8:34 Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele! 8:35 Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul;

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 8:36 Iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine iubesc moartea”.

CAP. 9 Chemarea prietenească a înţelepciunii.
Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 9:1 9:2 9:3 9:4 9:5 Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi, A înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii: “Cine este neînţelept să intre la mine!” Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice: “Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu multe mirodenii. 9:6 Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!” 9:7 Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul, şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. 9:8 Nu certa pe batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept, şi el te va iubi. 9:9 Dă sfat celui înţelept, şi el se va face mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. 9:10 Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. 9:11 Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă. 9:12 Dacă tu eşti înţelept, eşti înţelept pentru tine, şi dacă eşti batjocoritor, singur vei purta ponosul. 9:13 Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic. 9:14 Ea stă la uşa casei sale, pe un scaun înalt şi strigă, 9:15 Ca să poftească pe cei ce trec pe drum şi pe cei ce merg pe calea lor fără să se abată: 9:16 “Cine este neînţelept să intre la mine!” Şi celui lipsit de buna-chibzuială îi zice : 9:17 “Apa furată e mai plăcută şi pâinea mâncată pe furiş are gust mai bun”. 9:18 Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află demult în adâncurile şeolului (locuinţa morţilor).

CAP. 10 Dreptatea.
Pilde 10:1 Pildele lui Solomon. Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui. Pilde 10:2 Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte. Pilde 10:3 Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă el respinge lăcomia celui fără de lege. Pilde 10:4 Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii. Pilde 10:5 Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară. Pilde 10:6 Binecuvântarea Domnul vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege. Pilde 10:7 Pomenirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat. Pilde 10:8 Cel cu inima înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pieirea lui. Pilde 10:9 Cel ce umblă întru neprihănire umblă pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol. Pilde 10:10 Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea. Pilde 10:11 Izvor de viaţă este gura celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. Pilde 10:12 Ura aduce ceartă, iar dragostea acopere toate cusururile. Pilde 10:13 Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă. Pilde 10:14 Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată. Pilde 10:15 Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani e sărăcia lor. Pilde 10:16 Agonisita celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege spre păcat; Pilde 10:17 Cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte. Pilde 10:18 Cel care ascunde ura are buzele mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 10:19 Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept. Pilde 10:20 Limba omului drept este argint curat, dar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. Pilde 10:21 Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi. Pilde 10:22 Numai binecuvântarea Domnul îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor. Pilde 10:23 Ca o pricină de bucurie este pentru nebun săvârşirea unei fapte ruşinoase; la fel este cu înţelepciunea pentru omul priceput. Pilde 10:24 De ceea ce se teme cel nelegiuit nu scapă, iar cererea celor drepţi (Dumnezeu) o împlineşte. Pilde 10:25 Precum trece furtuna, aşa piere şi cel fără de lege, iar dreptul este ca o temelie neclintită. Pilde 10:26 Precum este oţetul pentru dinţi şi fumul pentru ochi, aşa este omul leneş pentru cei ce-l pun la treabă. Pilde 10:27 Frica de Dumnezeu lungeşte zilele (omului ), iar anii celor fără de lege sunt puţini. Pilde 10:28 Nădejdea celor drepţi este numai bucurie, iar nădejdea celor păcătoşi sfârşeşte în rău. Pilde 10:29 Calea Domnului este o întăritură pentru cel desăvârşit şi o prăbuşire pentru cei ce săvârşesc fărădelegi. Pilde 10:30 Niciodată cel drept nu se va clătina, iar cei nelegiuiţi nu vor locui pământul. Pilde 10:31 Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Pilde 10:32 Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea.

CAP. 11 Folosul şi piedicile în calea dreptăţii.
Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 11:1 11:2 11:3 11:4 11:5 Cântarul strâmb este urgisit de Domnul, şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea izbăveşte de moarte. Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui. 11:6 Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi, iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor. 11:7 La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea. 11:8 Dreptul scapă din strâmtoare, şi cel fără de lege îi ia locul. 11:9 Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. 11:10 De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie. 11:11 Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. 11:12 Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace. 11:13 Grăitorul de rele dă pe faţă lucruri de taină, iar omul cu duhul cumpănit le ţine ascunse. 11:14 Unde lipseşte cârmuirea, poporul cade; izbăvirea stă în mulţimea sfetnicilor. 11:15 Celui ce se pune chezaş pentru un străin îi merge rău; cel ce nu se pune chezaş stă la adăpost. 11:16 Femeia cu purtare bună agoniseşte cinstire, iar cea care urăşte cinstea e o ruşine. Nu leneşii ci silitorii agonisesc avere. 11:17 Omul milostiv îşi face bine sufletului său, pe când cel fără milă îşi chinuieşte trupul său. 11:18 Cel nelegiuit capătă un câştig înşelător, iar cel ce seamănă dreptatea, o răsplată adevărată. 11:19 Cel ce umblă după dreptate ajunge la viaţă, iar cel ce fuge după rău, la moarte. 11:20 Pe cei cu inima vicleană îi urgiseşte Domnul; plăcerea Lui este spre cei fără prihană. 11:21 Încetul cu încetul păcătosul nu va rămâne nepedepsit, iar neamul celor drepţi va fi mântuit. 11:22 Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte. 11:23 Dorinţa celor drepţi este bine; nădejdea celor fără de lege este mânia lui Dumnezeu. 11:24 Unul dă mereu şi se îmbogăţeşte, altul se zgârceşte afară din cale şi sărăceşte. 11:25 Cel ce binecuvântează va fi îndestulat, iar cel ce blestemă va fi blestemat. 11:26 Cel ce ţine grâul este blestemat de popor, iar binecuvântarea (se revarsă) peste capul celui ce îl vinde.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 11:27 Cel ce caută binele dobândeşte bunăvoinţa Domnul, iar cel ce umblă după rău va da peste el. Pilde 11:28 Cel ce-şi pune nădejdea în bogăţia lui se veştejeşte, iar cei drepţi ca frunzişul odrăslesc. Pilde 11:29 Cine îşi tulbură casa lui culege vânt, iar cel nebun va fi sluga celui înţelept. Pilde 11:30 Rodul dreptăţii este un pom al vieţii, iar silnicia nimiceşte viaţa. Pilde 11:31 Dacă cel drept este răsplătit pe pământ, cu cât mai mult cel nelegiuit şi păcătos!

CAP. 12 Sfaturi folositoare pentru viaţă.
Pilde 12:1 Cel ce iubeşte învăţătura iubeşte ştiinţa, iar cel ce urăşte certarea este nebun. Pilde 12:2 Cel bun dobândeşte har de la Domnul, iar pe omul viclean îl osândeşte Domnul. Pilde 12:3 Omul nu se întăreşte întru fărădelegea lui; rădăcina celor drepţi nu se va clătina niciodată. Pilde 12:4 Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui. Pilde 12:5 Socotelile celor drepţi sunt dreptatea, iar punerile la cale ale celor nelegiuiţi înşelăciunea. Pilde 12:6 Graiul celor nelegiuiţi sunt curse de moarte, iar gura celor drepţi îi scapă pe ei din primejdie. Pilde 12:7 Cei fără de lege numai cât se întorc şi nu mai sunt, dar casa drepţilor dăinuieşte de-a pururi. Pilde 12:8 Omul este preţuit după priceperea lui, iar cel nepriceput este urgisit. Pilde 12:9 Mai mult preţuieşte un om smerit dar harnic, decât unul mândru dar lipsit de pâine. Pilde 12:10 Cel drept are milă de vite, iar inima celui rău este fără de îndurare. Pilde 12:11 Cel ce munceşte ogorul său se satură de pâine, iar cel ce umblă după deşertăciuni este om lipsit de minte. Pilde 12:12 Nelegiuitul pofteşte prada celor răi, dar rădăcina celor drepţi dă rodul său. Pilde 12:13 Prin păcatul buzelor se prinde în laţ păcătosul, iar dreptul (prin dreptatea lui) scapă din strâmtoare. Pilde 12:14 Din rodul gurii sale se satură de cele bune omul, şi fiecăruia i se răsplăteşte după faptele lui. Pilde 12:15 Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat. Pilde 12:16 Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi ascunde ocara. Pilde 12:17 Cel ce spune adevărul vesteşte dreptatea, iar martorul mincinos umblă cu înşelăciunea. Pilde 12:18 Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tămăduire. Pilde 12:19 Buzele care spun adevărul vor dăinui totdeauna, iar limba grăitoare de minciună numai pentru o clipă. Pilde 12:20 Înşelăciunea este în gura celor ce gândesc rău, iar bucuria pentru cei ce dau sfaturi de pace. Pilde 12:21 Nici o nenorocire nu se întâmplă celui drept, pe când cei nelegiuiţi sunt covârşiţi de rele. Pilde 12:22 Buzele cele grăitoare de minciună sunt urâciune înaintea Domnului, iar cei ce făptuiesc după adevăr sunt plăcerea Lui. Pilde 12:23 Omul înţelept îşi ascunde ştiinţa, pe când inima celor nebuni propovăduieşte nebunia. Pilde 12:24 Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică. Pilde 12:25 Supărarea se abate asupra omului, dar numai un cuvânt bun îl bucură. Pilde 12:26 Dreptul cercetează cu de-amănuntul pe prietenul său; calea celor nelegiuiţi duce la rătăcire. Pilde 12:27 Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca. Pilde 12:28 Pe cărarea dreptăţii este viaţa şi pe calea pe care ea o însemnează, nemurirea, iar calea nebuniei duce la moarte.

CAP. 13 Dintre sfaturi.
Pilde 13:1 Fiul înţelept ascultă de învăţătura tatălui său, iar cel batjocoritor nici de mustrare. Pilde 13:2 Din rodul gurii sale omul mănâncă binele; pofta celor vicleni este silnicia. Pilde 13:3 Cine îşi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele o face spre pieirea lui. Pilde 13:4 Sufletul celui leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori este îndestulat. Pilde 13:5 Dreptul urăşte cuvintele mincinoase; ticălosul aduce numai ruşine şi ocară.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 13:6 Dreptatea păzeşte calea omului fără prihană, iar fărădelegea e pricina ruinii celui păcătos. Pilde 13:7 Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. Pilde 13:8 Bogăţia cuiva slujeşte la răscumpărarea lui; cel sărac nu se teme nici chiar de ameninţare. Pilde 13:9 Lumina celor drepţi luminează, pe când sfeşnicul celor fără de lege se stinge. Pilde 13:10 Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi. Pilde 13:11 Bogăţia adunată în grabă se împuţinează, numai cel ce-o adună pe încetul o înmulţeşte. Pilde 13:12 Aşteptarea prea lungă îmbolnăveşte inima, iar dorinţa împlinită este pom al vieţii. Pilde 13:13 Cel ce nu ia în seamă cuvântul (lui Dumnezeu) este dat pierzării, iar cel ce se teme de porunca Lui este răsplătit. Pilde 13:14 Învăţătura celui înţelept este izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii. Pilde 13:15 Buna înţelegere rodeşte har; calea celor vicleni este spre pieirea lor. Pilde 13:16 Orice om înţelept lucrează cu chibzuinţă, numai cel nebun îşi desfăşoară nebunia. Pilde 13:17 Un sol ticălos cade în nenorocire, iar unul credincios aduce alinare. Pilde 13:18 De sărăcie şi de ruşine are parte cel ce nesocoteşte certarea, iar cel ce primeşte mustrarea va fi cinstit. Pilde 13:19 Dorinţa împlinită mulţumeşte sufletul, iar depărtarea de rău este urâciune pentru cei nebuni. Pilde 13:20 Cel ce se însoţeşte cu cei înţelepţi ajunge înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu cei nebuni se face rău. Pilde 13:21 Nenorocirea urmăreşte pe cei păcătoşi, iar fericirea răsplăteşte pe cei drepţi. Pilde 13:22 Omul bun lasă moştenirea sa nepoţilor săi, iar averea celui păcătos este sortită pentru cei drepţi. Pilde 13:23 Arătura în ţelină, făcută de cei săraci, dă hrană din belşug, însă averea se pierde din pricina nedreptăţii. Pilde 13:24 Cine cruţă toiagul său îşi urăşte copilul, iar cel care îl iubeşte îl ceartă la vreme. Pilde 13:25 Dreptul mănâncă şi îşi îndestulează sufletul său, iar pântecele celor fără de lege duce lipsă.

CAP. 14 Lauda iscusinţei în viaţă.
Pilde 14:1 Femeile înţelepte zidesc casa, iar cele nebune o dărâmă cu mâna lor. Pilde 14:2 Cel ce umblă întru dreptate se teme de Domnul, iar cel ce umblă pe căi strâmbe Îl dispreţuieşte. Pilde 14:3 În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. Pilde 14:4 Unde nu sunt boi, staulul este gol, însă puterea boilor aduce mult folos. Pilde 14:5 Martorul care grăieşte adevărul nu minte, iar martorul mincinos spune numai minciuni. Pilde 14:6 Batjocoritorul caută înţelepciunea şi nu o găseşte, iar pentru cel priceput ştiinţa este uşoară. Pilde 14:7 Fugi dinaintea omului fără de minte, căci tu şti că nu este nici o ştiinţa pe buzele lui. Pilde 14:8 Înţelepciunea omului chibzuit este a-şi înţelege calea lui; iar nebunia celor neînţelepţi este înşelăciune. Pilde 14:9 Nebunul îşi bate jos de jertfa pentru păcat, însă între oamenii drepţi este bună înţelegere. Pilde 14:10 Inima cunoaşte amărăciunile sale, iar un străin nu poate împărţi bucuriile ei. Pilde 14:11 Casa celor fără de lege va fi distrusă, iar cortul celor drepţi va înflori. Pilde 14:12 Unele căi par drepte în ochii omului, dar sfârşitul lor sunt căile morţii. Pilde 14:13 Chiar când râdem inima se întristează; bucuria se sfârşeşte prin plângere. Pilde 14:14 Nelegiuitul se va sătura de căile sale şi omul bun de roadele sale. Pilde 14:15 Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi. Pilde 14:16 Înţeleptul se teme şi se fereşte de rău, iar cel fără de minte îşi iese din fire şi se simte la adăpost. Pilde 14:17 Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte. Pilde 14:18 Cei nepricepuţi au parte de nebunie, pe când cei înţelepţi sunt încununaţi cu ştiinţă. Pilde 14:19 Cei răi se pleacă înaintea celor buni şi cei nelegiuiţi stau la porţile celor drepţi. Pilde 14:20 Săracul este dispreţuit chiar şi de prietenul lui, pe când prietenii celui bogat sunt fără de număr. Pilde 14:21 Cel care nu bagă în seamă pe prietenul său săvârşeşte un păcat; iar cel ce îndură de sărmani e fericit. Pilde 14:22 Cu adevărat rătăcesc cei ce plănuiesc fărădelegea, iar cei ce cugetă la lucruri bune au parte de milostivire şi de adevăr.

Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava 14:23 Orice osteneală duce la îndestulare, iar cuvintele fără rost la lipsă. 14:24 Bogăţia este o cunună pentru cei înţelepţi; iar coroana celor nebuni este nebunia. 14:25 Martorul drept scapă suflete, iar cel viclean spune numai minciuni. 14:26 Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare; fiii lui afla-vor ( acolo ) un liman. 14:27 Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă, ca să putem scăpa de cursele morţii. 14:28 Strălucirea unui rege se sprijină pe mulţimea poporului, iar lipsa de supuşi este pieirea prinţului. 14:29 Cel încet la mânie este bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia. 14:30 O inima fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase. 14:31 Cel care apasă pe cel sărman defaimă pe Ziditorul lui, dar cel ce are milă de sărac Îl cinsteşte. 14:32 Cel fără de lege este răsturnat de răutatea lui, iar cel drept găseşte scăpare în neprihănirea lui. 14:33 Înţelepciunea sălăşluieşte în inima celui înţelept, iar în inima celor nebuni nu se arată. 14:34 Dreptatea înalţă un popor, în vreme ce păcatul este ocara popoarelor. 14:35 Bunăvoinţa regelui este pentru sluga înţeleaptă, iar mânia lui pentru cel ce îi face ruşine.

CAP. 15 Roadele iscusinţei. Mijloace împotriva păcatelor.
Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Un răspuns blând domoleşte mânia, iar un cuvânt aspru aţâţă mânia. Limba celor înţelepţi picură ştiinţă, iar gura celor nebuni revarsă prostie. Ochii Domnul sunt pretutindeni, veghind asupra celor buni şi asupra celor răi. Limba dulce este pom al vieţii, iar limba vicleană zdrobeşte inima. Nebunul nu ia în seamă învăţătura tatălui său, iar cine trage folos din certare se face mai înţelept. Pilde 15:6 În casa celui drept sunt comori fără de număr; în câştigul celui fără de lege este tulburare. Pilde 15:7 Buzele celor înţelepţi răspândesc ştiinţa, dar inima celor nebuni nu. Pilde 15:8 Jertfa celor fără de lege este urâciune înaintea Domnul, iar rugăciunea celor drepţi este plăcerea Lui. Pilde 15:9 Calea celui nelegiuit este urâciune înaintea Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după dreptate. Pilde 15:10 O certare aspră capătă cel ce părăseşte cărarea; cel ce urgiseşte mustrarea va muri. Pilde 15:11 Iadul şi adâncul sunt cunoscute Domnului, cu atât mai vârtos inimile fiilor oamenilor. Pilde 15:12 Celui batjocoritor nu-i place dojana; de aceea el nu se îndreaptă spre cei înţelepţi. Pilde 15:13 O inima veselă înseninează faţa, iar când inima e tristă şi duhul e fără de curaj. Pilde 15:14 Inima înţeleaptă caută ştiinţa, iar gura celor nebuni se simte mulţumită cu nebunia. Pilde 15:15 Toate zilele celui sărac sunt rele, dar inima mulţumită este un ospăţ necurmat. Pilde 15:16 Mai bine puţin întru frica lui Dumnezeu, decât visterie mare şi tulburare ( multă ). Pilde 15:17 Mai mult face o mâncare de verdeţuri şi cu dragoste, decât un bou îngrăşat şi cu ură. Pilde 15:18 Omul mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. Pilde 15:19 Calea celui leneş e ca un gard de spini, iar calea celui silitor e netedă. Pilde 15:20 Fiul înţelept bucură pe tatăl său, iar fiul nebun nu bagă în seamă pe maica lui. Pilde 15:21 Nebunia este o bucurie pentru omul fără minte, iar cel înţelept merge pe calea dreaptă. Pilde 15:22 Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori. Pilde 15:23 Omul se bucură pentru un răspuns bun ieşit din gura lui şi cât e de bună vorba spusă la locul ei! Pilde 15:24 Înţeleptul merge pe cărarea vieţii ce duce în sus, ca să ocolească drumul iadului care merge în jos. Pilde 15:25 Domnul prăbuşeşte casa celor mândri şi întăreşte hotarul văduviei. Pilde 15:26 Gândurile cele rele sunt urâciune înaintea Domnul, iar cuvintele frumoase sunt curate.( în ochii Lui). Pilde 15:27 Cel ce umblă după câştig nedrept îşi surpă casa lui, iar cel ce urăşte mita va trăi. Pilde 15:28 Inima celui drept chibzuieşte ce să răspundă, iar gura celor nelegiuiţi împrăştie răutăţi. Pilde 15:29 Domnul se ţine departe de cei nelegiuiţi, dar ascultă rugăciunea celor drepţi. Pilde 15:30O privire binevoitoare înveseleşte inima şi o veste bună întăreşte oasele. 15:1 15:2 15:3 15:4 15:5

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 15:31 Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi. Pilde 15:32 Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. Pilde 15:33 Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi.

CAP. 16 Îndemnuri pentru smerenie, dreptate şi înfrânare.
Pilde 16:1 În putere stă omului să plăsmuiască planuri în inimă, dar răspunsul limbii vine de la Domnul. Pilde 16:2 Toate căile Domnului sunt curate în ochii lui, dar numai Domnul este Cel ce cercetează duhul. Pilde 16:3 Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti. Pilde 16:4 Pe toate le-a făcut Domnul fiecare cu ţelul său, la fel şi pe nelegiuit pentru ziua nenorocirii. Pilde 16:5 Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnul; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. Pilde 16:6 Prin iubire şi credinţă se ispăşeşte păcatul şi prin frica de Dumnezeu te fereşti de rele. Pilde 16:7 Când căile omului sunt plăcute înaintea Domnului, chiar şi pe vrăşmaşii lui îi sileşte la pace. Pilde 16:8 Mai degrabă puţin şi cu dreptate, decât agoniseală multă cu strâmbătate. Pilde 16:9 Inima omului gândeşte la calea lui, dar numai Domnul poartă paşii lui. Pilde 16:10 Hotărâri dumnezeieşti sunt pe buzele împăratului; la darea hotărârii să nu se înşele gura lui! Pilde 16:11 Cântarul şi cumpăna dreaptă sunt de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui. Pilde 16:12 Urâciune sunt regii care făptuiesc fărădelegea, fiindcă numai întru dreptate se întăreşte tronul. Pilde 16:13 Buzele grăitoare de dreptate sunt plăcute regilor şi iubesc pe cel ce spune drept. Pilde 16:14 Întărâtarea regelui este ca vestitorii morţii, dar omul înţelept o domoleşte. Pilde 16:15 Seninătatea feţei regelui dă viaţă şi bunăvoinţa lui este ca un nor de ploaie de primăvară. Pilde 16:16 Dobândirea înţelepciunii este mai bună decât aurul, iar câştigarea priceperii este mai de preţ decât argintul. Pilde 16:17 Calea celor drepţi este ferirea de rău; numai acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufletul său. Pilde 16:18 Înaintea prăbuşirii merge trufia şi semeţia înaintea căderii. Pilde 16:19 Mai bine să fii smerit cu cei smerit decât să împarţi prada cu cei mândri. Pilde 16:20 Cel care ia aminte la cuvânt află fericirea, iar cel ce se încrede în Domnul este fericit. Pilde 16:21 Cel ce este înţelept se cheamă priceput; dulceaţa cuvintelor de pe buzele lui înmulţeşte ştiinţa. Pilde 16:22 Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are; pedeapsa celui nebun e nebunia. Pilde 16:23 Inima celui înţelept dă înţelepciune gurii lui şi pe buzele sale sporeşte ştiinţa. Pilde 16:24 Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase. Pilde 16:25 Multe căi i se par bune omului, dar la capătul lor încep căile morţii. Pilde 16:26 Foamea îndeamnă pe lucrător la muncă, fiindcă gura lui îl sileşte. Pilde 16:27 Omul viclean pregăteşte nenorocirea şi pe buzele lui este ca un foc arzător. Pilde 16:28 Omul cu gând rău aţâţă cearta şi defăimătorul desparte pe prieteni. Pilde 16:29 Omul asupritor amăgeşte pe prietenul său şi îl îndreaptă pe un drum care nu este bun. Pilde 16:30 Cel care închide din ochi urzeşte viclenii; cine îşi muşcă buzele a şi săvârşit răul. Pilde 16:31 Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei. Pilde 16:32 Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce îşi stăpâneşte duhul este mai preţuit decât cuceritorul unei cetăţi. Pilde 16:33 Se aruncă sorţii în pulpana hainei, dar hotărârea toată vine de la Domnul.

CAP. 17 Cearta şi vrajba.
Pilde 17:1 Mai bună este o bucată de pâine uscată în pace, decât o casă pline cu carne de jertfe, dar cu vrajbă. Pilde 17:2 Un slujitor înţelept e mai presus decât un fiu aducător de ruşine; acele va împărţi moştenirea cu fraţii.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 17:3 În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, dar cel ce încearcă inimile este Domnul. Pilde 17:4 Făcătorul de rele ia aminte la buzele nedrepte, mincinosul pleacă urechea la limba cea rea. Pilde 17:5 Cel ce îşi bate joc de sărac defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire nu va rămâne nepedepsit. Pilde 17:6 Cununa bătrânilor sunt nepoţii, iar mărirea fiilor sunt părinţii lor. Pilde 17:7 Nebunului nu-i sunt dragi cuvintele alese, cu atât mai mult unui om de seamă vorbele mincinoase. Pilde 17:8 Piatră nestemată este darul în ochii celui ce-l are; oriunde se întoarce(totul) îi merge în plin. Pilde 17:9 Cel ce acoperă un păcat caută prietenie, iar cine scoate la iveală un lucru (uitat) desparte pe prieteni. Pilde 17:10 Certarea înrâureşte mai adânc pe omul înţelept, decât o sută de lovituri pe cel nebun. Pilde 17:11 Omul rău aţâţă răzvrătirea; pentru acesta un sol aprig va fi trimis împotriva lui. Pilde 17:12 Mai degrabă să întâlneşti o ursoaică lipsită de puii ei, decât un nebun în nebunia lui. Pilde 17:13 Cel ce răsplăteşte cu rău pentru bine nu va vedea depărtându-se nenorocirea de casa lui. Pilde 17:14 Începutul unei certe e ca slobozirea apei (dintr-un iezer) ;înainte de a se aprinde dă-te la o parte ! Pilde 17:15 Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului. Pilde 17:16 Ce folos aduc banii în mâna celui nebun ? Ar putea dobândi înţelepciune, dar nu are pricepere. Pilde 17:17 Prietenul iubeşte în orice vreme, iar în nenorocire el e ca un frate. Pilde 17:18 Omul fără pricepere se prinde prin dărnicia mâinii lui; el se pune chezaş pentru aproapele lui. Pilde 17:19 Cine iubeşte certurile iubeşte păcatul; cel ce ridică glasul îşi iubeşte ruina. Pilde 17:20 Cel ce are o inima vicleană nu află fericirea şi cel ce are o limbă şireată dă peste necaz. Pilde 17:21 Cel ce dă naştere unui nebun va avea o mare supărare şi părintele nu are nici o bucurie pentru un fiu sărit din minte. Pilde 17:22 O inima veselă este un leac minunat, pe când un duh fără curaj usucă oasele. Pilde 17:23 Nelegiuitul primeşte daruri scoase (pe ascuns) din sân, ca să abată cărările dreptăţii. Pilde 17:24 Omul priceput are înaintea ochilor lui înţelepciunea, iar ochii celui nebun se uită la capătul pământului. Pilde 17:25 Feciorul nebun este necaz pentru tatăl lui şi amărăciune pentru maica lui. Pilde 17:26 Nu se cuvine să pui la plată pe omul drept, nici să osândeşti pe cei nevinovaţi din pricină că umblă drept. Pilde 17:27 Cel ce îşi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce îşi ţine cumpătul este un om priceput. Pilde 17:28 Chiar şi nebunul, când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cuminte.

CAP. 18 Prietenia şi înfrânarea limbii.
Pilde 18:1 Cel ce se ţine deoparte caută să-şi mulţumească pornirea pătimaşă, împotriva oricărui sfat înţelept se porneşte. Pilde 18:2 Celui nebun nu-i place înţelepciunea, ci darea pe faţă a gândurilor lui. Pilde 18:3 Când vine cel nelegiuit, vine şi defăimarea şi o dată cu ruşinea şi batjocora. Pilde 18:4 Vorbele (ieşite) din gura omului sunt ape fără fund; izvorul înţelepciunii este un şuvoi care dă peste maluri. Pilde 18:5 Nu este bine să cauţi la faţa celui fără de lege şi să nu Faci dreptate celui drept la judecată. Pilde 18:6 Buzele celui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări! Pilde 18:7 Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi buzele lui sunt un laţ pentru sufletul lui. Pilde 18:8 Vorbele defăimătorului sunt ca nişte mâncări alese; ele coboară în cămările pântecelui. Pilde 18:9 Omul lăsător pentru lucrul lui este ca cel care dărâmă. Pilde 18:10 Turn puternic este numele Domnului; cel drept la El îşi află scăparea şi este la adăpost. Pilde 18:11 Averea celui bogat este o cetate tare pentru el, iar în închipuirea lui ca un zid înalt. Pilde 18:12 Înaintea prăbuşirii vine trufia inimii, iar înaintea măririi merge umilinţa. Pilde 18:13 Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi ascultat-o este nebun şi încurcat la minte.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 18:14 Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica ? Pilde 18:15 O inimă pricepută dobândeşte ştiinţă şi urechea celor înţelepţi umblă după iscusinţă. Pilde 18:16 Darul adus de un om îi lărgeşte (calea lui) şi-l poartă înaintea celor mari. Pilde 18:17 Pârâtul pare că are dreptate în pricina sa, iar când vine pârâşul, atunci se ia la cercetare. Pilde 18:18 Sorţul face să înceteze sfada şi hotărăşte între cei puternici. Pilde 18:19 Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată. Pilde 18:20 Din rodul gurii omului se satură pântecele lui; din ceea ce dă buzele lui se îndestulează. Pilde 18:21 În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă din rodul ei. Pilde 18:22 Cel ce găseşte o femeie bună află un lucru de mare preţ şi dobândeşte dar de la Dumnezeu. Pilde 18:23 Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu îndrăzneală. Pilde 18:24 Sunt prieteni aducători de nenorocire; dar este şi câte un prieten mai apropiat decât un frate.

CAP. 19 Săracii cinstiţi şi fiii binecrescuţi.
Pilde 19:1 Mai de preţ este săracul care umblă întru neprihănirea lui, decât un bogat cu buze viclene şi nebun. Pilde 19:2 Neştiinţa sufletului nu este bună iar cel ce umblă repede dă greş. Pilde 19:3 Nebunia omului dărâmă calea lui şi inima lui se mânie împotriva Domnului. Pilde 19:4 Bogăţia strânge prieteni fără de număr, iar săracul se desparte chiar de prietenul său. Pilde 19:5 Martorul mincinos nu va rămâne nepedepsit şi cel ce spune lucruri neadevărate nu va scăpa. Pilde 19:6 Mulţi sunt cei ce linguşesc pe un om darnic şi toţi sunt prieteni ai celui care dă daruri. Pilde 19:7 Toţi fraţii celui sărac îl urăsc; cât de mult prietenii lui se depărtează de el ! El caută vorbe (mângâietoare), dar nu le află. Pilde 19:8 Cel ce dobândeşte înţelepciune iubeşte sufletul său şi cel ce ţine cu tărie la pricepere află fericirea. Pilde 19:9 Martorul mincinos nu rămâne nepedepsit şi cel ce spune lucruri neadevărate se va prăbuşi. Pilde 19:10 Nu-i stă bine celui fără de minte să trăiască în desfătări, cu atât mai puţin unui rob să conducă peste căpetenii. Pilde 19:11 Înţelepciunea domoleşte mânia omului şi faima lui este iertarea greşelilor. Pilde 19:12 Furia unui rege este ca răcnetul unui leu, iar bunăvoinţa lui este ca roua pe iarbă. Pilde 19:13 Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna. Pilde 19:14 O casă şi o avere sunt moştenire de la părinţi, iar o femeie înţeleaptă este un dar de la Dumnezeu. Pilde 19:15 Lenea te face să cazi în toropeală; sufletului trândav îi va fi foame. Pilde 19:16 Cel ce ia seama la poruncă îşi păstrează sufletul său, iar cel ce dispreţuieşte cuvântul (Domnului) va muri. Pilde 19:17 Cel ce are milă de sărman împrumută Domnului şi El îi va răsplăti fapta lui cea bună. Pilde 19:18 Pedepseşte pe feciorul tău, cât mai este nădejde (de îndreptare), dar nu ajunge până acolo ca să-l omori. Pilde 19:19 Omul aprig la mânie trebuie să fie pedepsit; dacă îl cruţi odată, trebuie să începi din nou. Pilde 19:20 Ascultă sfatul şi primeşte învăţătura, ca să fii înţelept toată viaţă ta. Pilde 19:21 Multe puneri la cale frământă inima omului, dar numai sfatul Domnului se împlineşte. Pilde 19:22 Omul se face plăcut prin mărinimia lui; mai de preţ este un sărac bun decât un mincinos. Pilde 19:23 Frica de Dumnezeu duce la viaţă şi ne îndestulăm fără să fim loviţi de nenorocire. Pilde 19:24 Leneşul întinde mâna în blid şi nu are putere să o ducă la gură. Pilde 19:25 Loveşte pe cel ce batjocoreşte şi cel fără de minte va deveni înţelept; mustră pe cel înţelept şi el va pricepe ştiinţa. Pilde 19:26 Cel ce se poartă rău cu tatăl său şi alungă (din casă) pe mama sa, este fiu aducător de ocară şi de ruşine.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 19:27 Încetează, fiul meu, să asculţi ademenirea şi să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte. Pilde 19:28 Martorul de nimic îşi bate joc de dreptate şi gura celor fără de lege înghite nelegiuirea. Pilde 19:29 Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt pentru spinarea celor nebuni.

CAP. 20 Alte sfaturi pentru viaţă.
Pilde 20:1 Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este înţelept. Pilde 20:2 Groaza pe care o insuflă regele este ca răcnetul leului; cel ce îl întărâtă păcătuieşte împotriva sa însuşi. Pilde 20:3 Este o mare însuşire pentru un om să se stăpânească de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă. Pilde 20:4 Toamna leneşul nu lucrează, iar când vine să culeagă rodul la seceriş, nimic nu află. Pilde 20:5 O apă adâncă e sfatul în inima omului, iar omul deştept ştie s-o scoată. Pilde 20:6 Mulţi oameni se laudă cu mărinimia, dar un prieten adevărat cine-l află ? Pilde 20:7 Omul drept umblă pe calea lui fără prihană; fericiţi sunt copiii care vin după el ! Pilde 20:8 Un rege care stă pe scaunul de judecată deosebeşte cu ochii lui orice faptă rea. Pilde 20:9 Cine poate spune: Curăţit-am inima mea; sunt curat de păcat ? Pilde 20:10 Două feluri de greutăţi de cântărit şi de măsurat sunt urâciune înaintea Domnului. Pilde 20:11 Copilul se dă pe faţă din lucrările lui, dacă purtarea lui este fără de prihană şi dreaptă. Pilde 20:12 Urechea care aude şi ochiul care vede, pe amândouă le-a zidit Domnul. Pilde 20:13 Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac; ţine ochii deschişi, numai aşa vei fi îndestulat de pâine. Pilde 20:14 “Rău, rău!”, zice cumpărătorul, iar după ce pleacă se laudă. Pilde 20:15 Chiar dacă ai aur şi pietre preţioase, dar o podoabă fără seamăn sunt buzele chibzuite. Pilde 20:16 Ia-i haina şi fiindcă s-a pus chezaş pentru altul în locul celor străini, ia-l zălog. Pilde 20:17 Bună e la gust pâinea agonisită cu înşelăciune, dar după aceea gura se umple de pietricele. Pilde 20:18 Planurile se întăresc prin sfaturi; luptă-te cu luare aminte. Pilde 20:19 Cine trădează taina umblă ca un defăimător şi nu te întovărăşi cu cel ce are mereu buzele deschise. Pilde 20:20 Cel ce blestemă pe tatăl său şi pe mama sa stinge sfeşnicul în mijlocul întunericului. Pilde 20:21 O moştenire repede câştigată de la început, la urmă va fi fără binecuvântare. Pilde 20:22 Nu spune: “Vreau să răsplătesc cu rău!” Nădăjduieşte în Domnul şi El îţi va veni în ajutor. Pilde 20:23 Greutăţile nedrepte pentru cântărire sunt urâciune înaintea Domnului şi cântarele înşelătoare nu sunt decât un lucru rău. Pilde 20:24 De Domnul sunt hotărâţi paşii omului, căci cum ar putea omul să priceapă calea lui? Pilde 20:25 O cursă este pentru om să afierosească Domnului ceva în grabă şi după ce a făgăduit să-i pară rău. Pilde 20:26 Un rege înţelept simte pe cei fără de lege şi lasă să treacă roata peste ei. Pilde 20:27 Sufletul omului este un sfeşnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului. Pilde 20:28 Iubirea şi credinţa păzesc pe rege şi prin iubire îşi sprijină tronul său. Pilde 20:29 Faima celor tineri este puterea lor şi podoaba celor bătrâni părul lor cărunt. Pilde 20:30 Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel răufăcător şi lovituri care pătrund până înlăuntrul trupului.

CAP. 21 Providenţa lui Dumnezeu.
Pilde 21:1 Asemenea unui curs de apă este inima regelui în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea. Pilde 21:2 Toată calea Domnul este dreaptă în ochii lui, dar numai Domnul cântăreşte inimile. Pilde 21:3 Făptuirea dreptăţii şi a judecăţii este mai de preţ pentru Domnul decât jertfa sângeroasă. Pilde 21:4 Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor. Acesta nu este decât păcat. Pilde 21:5 Chibzuiala omului silitor duce numai la câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă. Pilde 21:6 Comorile dobândite cu limba mincinoasă sunt deşertăciune trecătoare şi laţuri ale morţii. Pilde 21:7 Silnicia celor fără de lege se ţine după ei, căci nu voiesc să înfăptuiască dreptatea. Pilde 21:8 Calea celui răufăcător e sucită; cel nevinovat lucrează drept.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 21:9 Mai degrabă să locuieşti într-un colţ pe acoperiş, decât cu o femeie certăreaţă şi întro casă mare. Pilde 21:10 Sufletul celui fără de lege pofteşte răutatea, iar aproapele lui nu află milă în ochii lui. Pilde 21:11 Când cel batjocoritor e pedepsit, cel fără minte se înţelepţeşte şi când cel înţelept este dojenit, el câştigă în ştiinţă. Pilde 21:12 Dreptul ia aminte la casa celui nelegiuit. Dumnezeu prăbuşeşte pe cei fără de lege în nenorocire. Pilde 21:13 Cine îşi astupă urechea la strigătul celui sărman şi el, când va striga, nu i se va răspunde. Pilde 21:14 Un dar făcut într-ascuns potoleşte mânia şi un plocon scos din sân, o mânie puternică. Pilde 21:15 Dreptul tresaltă de bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima este pentru cei ce săvârşesc fărădelegea. Pilde 21:16 Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii, se va odihni curând în adunarea celor morţi. Pilde 21:17 Cel ce iubeşte veselia va duce lipsă; cel căruia îi place vinul şi miresmele nu se îmbogăţeşte. Pilde 21:18 Nelegiuitul slujeşte ca preţ de răscumpărare pentru cel drept şi vicleanul pentru cel fără de prihană. Pilde 21:19 Mai bine să locuieşti în pustiu decât cu o femeie certăreaţă şi supărăcioasă. Pilde 21:20 Comori de preţ şi untdelemn(se găsesc) în casa celui înţelept, dar omul cel nebun le risipeşte. Pilde 21:21 Cel ce umblă în calea dreptăţii şi a milei află viaţă, dreptate şi mărire. Pilde 21:22 Înţeleptul ia cu luptă cruntă cetatea vitejilor şi răstoarnă întăriturile în care ei îşi puneau nădejdea. Pilde 21:23 Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui îşi păzeşte sufletul lui de primejdie. Pilde 21:24 Cine este semeţ şi îngâmfat se cheamă batjocoritor; acela se poartă cu prisos de trufie. Pilde 21:25 Pofta celui leneş îl omoară, căci mâinile nu voiesc să lucreze. Pilde 21:26 Mereu cel fără de lege pofteşte, iar cel drept dă şi nu se zgârceşte. Pilde 21:27 Jertfa celor nelegiuiţi este urâciune pentru Domnul, mai cu seamă când o aduc pentru o faptă ruşinoasă. Pilde 21:28 Martorul mincinos va pieri, iar omul care ascultă va putea vorbi totdeauna. Pilde 21:29 Răufăcătorul are o privire neruşinată, iar omul cel drept îşi ia aminte la purtarea lui. Pilde 21:30 Nu este înţelepciune, nici pricepere şi nici sfat care să aibă putere înaintea Domnului. Pilde 21:31 Calul este gata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul.

CAP. 22 Diferite sfaturi.
Pilde 22:1 Un nume (bun) este mai de preţ decât bogăţia; cinstea este mai preţioasă decât argintul şi decât aurul. Pilde 22:2 Bogatul şi săracul se întâlnesc unul cu altul; dar Cine I-a făcut este Domnul. Pilde 22:3 Cel iscusit vede nenorocirea şi se ascunde, cei simpli trec mai departe şi suferă. Pilde 22:4 Rodul umilinţei şi a temerii de Dumnezeu sunt : bogăţia, mărirea şi viaţa. Pilde 22:5 Mărăcini şi curse sunt în calea celui viclean; cel ce îşi fereşte sufletul lui se dă la o parte de la ele. Pilde 22:6 Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie să o aibă; chiar când va îmbătrâni nu se va abate de la ea. Pilde 22:7 Bogatul stăpâneşte pe cei săraci, şi cel ce împrumută este slujitor celui de la care se împrumută. Pilde 22:8 Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocire, iar toiagul mâniei lui îl va bate pe el. Pilde 22:9 Omul blând va fi binecuvântat, căci din pâinea lui dă celui sărac. Pilde 22:10 Alungă pe cel batjocoritor şi cearta va lua sfârşit şi pricina şi defăimarea vor înceta. Pilde 22:11 Cel ce iubeşte curăţia inimii şi ale cărui buze sunt (pline) de vorbe alese are de prieten pe conducător. Pilde 22:12 Ochii Domnului păzesc ştiinţa şi dărâmă cuvintele celui fără de lege. Pilde 22:13 Cel leneş pune pricini şi zice: “Afară este un leu, aş putea să fiu sugrumat în mijlocul uliţelor”. Pilde 22:14 O groapă fără fund este gura femeilor străine; cel ce este lovit de mânia Domnului cade în ea. Pilde 22:15 Dacă nebunia se pripăşeşte în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el. Pilde 22:16 Dacă împilezi pe un sărac, îţi înmulţeşti averea, dacă dai unui bogat sărăceşti.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 22:17 Pleacă urechea ta şi ascultă cuvintele celor iscusiţi şi inima ta îndreapt-o spre ştiinţa mea. Pilde 22:18 Este plăcut dacă tu le păstrezi înlăuntrul tău. O, de-ar sta toate pe buzele tale! Pilde 22:19 Pentru a-ţi pune nădejdea în Domnul, vreau să-ţi dau învăţătură astăzi. Pilde 22:20 Oare nu ti-am aşezat în scris în nenumărate rânduri sfaturi şi învăţături, Pilde 22:21 Ca să-ţi fac cunoscut credincioşia cuvintelor adevărate şi să răspunzi prin cuvinte de bună credinţă, celor ce te întreabă? Pilde 22:22 Nu jefui pe sărac, pentru că el e sărac şi nu asupri pe cel nenorocit la poarta (cetăţii), Pilde 22:23 Căci Domnul va apăra pricina lor şi va ridica viaţa celor care îi vor fi jefuit. Pilde 22:24 Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu cel înfierbântat de furie să n-ai nici un amestec, Pilde 22:25 Ca să nu te deprinzi pe calea lui şi să-ţi întinzi o cursă pentru viaţa ta. Pilde 22:26 Nu fi dintre aceia care dau mâna, care se pun chezaşi pentru datorii. Pilde 22:27 Dacă nu ai cu ce plăti, pentru ce te învoieşti ca să ţi se ia şi patul de sub tine? Pilde 22:28 Nu muta hotarul străvechi pe care l-au însemnat părinţii tăi. Pilde 22:29 Vezi tu un om dibaci la lucrul lui? El va sta înaintea conducătorilor şi nu înaintea oamenilor de rând.

CAP. 23 Bunăcuviinţa şi cumpătarea.
Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 23:1 23:2 23:3 23:4 23:5 Când stai la masă cu un dregător, ia seama pe cine ai înaintea ta; Pune-ţi un cuţit la gât, dacă tu eşti lacom. Nu pofti bucatele lui, căci sunt mâncări înşelătoare. Nu te osteni să ajungi bogat; nu-ţi pune iscusinţa ta în aceasta. Oare vrei să te uiţi cu ochii cum ea se risipeşte? Căci bogăţia face aripi ca un vultur care se înalţă către cer. 23:6 Nu mânca pâinea celui ce se uită cu ochi răi şi nu pofti bucatele lui, 23:7 Căci el îţi numără bucăţile din gură. ”Mănâncă şi bea !”,îţi va spune, dar inima lui nu e pentru tine. 23:8 Bucata pe care ai mâncat-o o vei da afară din tine, iar tu ţi-ai risipit (zadarnic) vorbele tale alese. 23:9 Nu grăi la urechea celui nebun, căci el nu va băga de seamă iscusinţa graiurilor tale. 23:10 Nu muta hotarul văduvei şi nu încălca ogorul celor orfani, 23:11 Căci Ocrotitorul lor e tare şi El va apăra pricina lor împotriva ta. 23:12 Sileşte la învăţătură inima ta şi urechea ta la cuvinte iscusite. 23:13 Nu cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar dacă îl loveşti cu varga, nu moare. 23:14 Tu îl baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. 23:15 Fiul meu, dacă inima ta este plină de înţelepciune şi inima mea se va bucura. 23:16 Rărunchii mei vor tresării de bucurie, când buzele tale vor grăi ceea ce este drept. 23:17 Să nu râvnească inima ta la cei păcătoşi, ci totdeauna să rămână la frica de Domnul, 23:18 Căci dacă o vei păzi pe ea, mai ai şi tu un viitor şi nădejdea ta nu se va pierde. 23:19 Ascultă, fiul meu, şi te înţelepţeşte şi îndreaptă inima ta pe calea cea dreaptă. 23:20 Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce îşi desfrânează trupul lor, 23:21 Căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. 23:22 Ascultă pe tatăl tău care te-a născut şi nu dispreţui pe mama ta când ea a ajuns bătrână. 23:23 Adună adevăr şi nu-l vinde, înţelepciune şi învăţătură şi bună chibzuială. 23:24 Tatăl celui drept tresaltă de bucurie şi cel ce a dat naştere unui înţelept se bucură de el. 23:25 Să se bucure tatăl şi mama ta şi să salte de veselie cea care te-a născut! 23:26 Dă-mi, fiule, mie inima ta, şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele, 23:27 Căci femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea străină un puţ strâmt. 23:28 Pentru aceasta ea stă ca un hoţ la pândă şi sporeşte printre oameni numărul celor înşelaţi de ea. 23:29 Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi? 23:30 Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii. 23:31 Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, 23:32 Căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. 23:33 Dacă ochii tăi vor privi la femeia străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite, 23:34 Vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg. 23:35 “M-au lovit…Nu m-a durut! M-au bătut…Nu ştiu nimic ! Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi vin”.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 24 Îndemn la izbăvirea celor în primejdie de moarte. Ferire de uşurătatea minţii.
Nu râvni la oamenii răi şi nu pofti să fi în tovărăşia lor, Căci inima lor pune la cale lucruri silnice şi buzele lor grăiesc cele nelegiuite. Prin înţelepciune se ridică o casă, prin bună chibzuială se întăreşte Şi prin ştiinţă se umplu cămările ei de tot felul de avuţie scumpă şi plăcută. Mai puternic este un înţelept decât un voinic şi cel priceput decât unul plin de putere. Pilde 24:6 Cu orice dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. Pilde 24:7 Peste măsură de înaltă este înţelepciunea pentru omul nebun; când stă la poarta (cetăţii) el nu deschide gura. Pilde 24:8 Cel ce-şi pune în gând să Facă rău se cheamă un mare răufăcător. Pilde 24:9 Gândul celui nebun nu este decât păcat; batjocoritorul este urgia oamenilor. Pilde 24:10 Dacă te arăţi slab în ziua strâmtorării, puterea ta nu este decât slăbiciune. Pilde 24:11 Izbăveşte pe cei ce sunt târâţi la moarte şi pe cei ce se duc clătinându-se la junghere scapă-i! Pilde 24:12 Dacă vrei să spui: “Iată n-am ştiut nimic !”, oare Cel ce cântăreşte inimile nu pătrunde cu privirea şi Cel ce veghează peste sufletul tău nu ştie şi nu va răsplăti omului după faptele lui? Pilde 24:13 Fiul meu, mănâncă miere, căci e bună şi un fagure de miere este dulce gurii tale. Pilde 24:14 Să ştii că înţelepciunea este la fel pentru sufletul tău; dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută. Pilde 24:15 Nu pândi, nelegiuitule, casa celui drept şi nu tulbura locaşul lui, Pilde 24:16 Căci dacă cel drept cada de şapte ori şi tot se scoală, cei fără de lege se poticnesc în nenorocire. Pilde 24:17 Nu te bucura când cade vrăşmaşul tău şi, când se poticneşte, să nu se veselească inima ta, Pilde 24:18 Ca nu cumva să vadă Domnul şi să fie neplăcut în ochii lui şi să nu întoarcă mânia Sa de la el (spre tine). Pilde 24:19 Nu te aprinde împotriva răufăcătorului şi nu-ţi întărâta râvna împotriva celor fără de lege. Pilde 24:20 Căci cel ce face rău nu propăşeşte, şi sfeşnicul celor nelegiuiţi se va stinge. Pilde 24:21 Fiul meu, teme-te de Domnul şi de rege şi cu cei se răzvrătesc nu lege prietenie. Pilde 24:22 Că fără de veste va veni nenorocirea şi cine poate să cunoască sfârşitul lor năprasnic? Pilde 24:23 Şi aceste (proverbe) sunt ale înţelepţilor: Nu e bine ca la judecată să cauţi la faţa oamenilor. Pilde 24:24 Pe cel ce zice celui fără de lege: “Tu este drept!”, popoarele îl blestemă şi neamurile îl afurisesc; Pilde 24:25 Dar celor care îl ceartă cum se cuvine le merge bine şi peste ei vine binecuvântarea şi fericirea. Pilde 24:26 Buzele sărută pe cei ce dau răspunsuri drepte. Pilde 24:27 Rânduieşte-ţi lucrul tău afară şi adu-l la îndeplinire pe câmpul tău, apoi îţi vei ridica o casă. Pilde 24:28 Nu fi martor mincinos împotriva prietenului tău şi nu fi pricina (unei hotărâri nedrepte), cu buzele tale. Pilde 24:29 Nu spune: ”Precum mi-a făcut aşa îi voi face şi eu lui; voi răsplăti omului după faptele lui”. Pilde 24:30 Am trecut pe ogorul unui leneş şi pe la via unui om lipsit de minte, Pilde 24:31 Şi iată spinii creşteau în toate locurile, mărăcinii o acopereau cu totul, iar zidul de pietre se prăbuşise. Pilde 24:32 Atunci m-am uitat şi m-am frământat în inima mea, am privit cu luare aminte şi am tras o învăţătură: Pilde 24:33 “Încă puţin somn, încă puţină aţipeală, încă puţin să mai stau cu mâinile în sân ca să dorm…” Pilde 24:34 Şi sărăcia va veni peste tine ca un călător şi lipsa ca un om înarmat. Pilde Pilde Pilde Pilde Pilde 24:1 24:2 24:3 24:4 24:5

CAP. 25 Cuviinţa în adunări. Măsura în vorbă şi cumpătarea la mâncare.
Pilde 25:1 Şi acestea sunt pildele lui Solomon, pe care le-au adunat oamenii lui Iezechia, regele lui Iuda. Pilde 25:2 Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor e să le cerceteze cu de-amănuntul. Pilde 25:3 Precum înălţimea cerului şi adâncul pământului sunt lucruri nepătrunse, tot aşa şi inima regilor.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 25:4 Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va face din el un vas ales. Pilde 25:5 Dă la o parte pe cel fără de lege din faţa mai marelui şi tronul lui se va întări prin dreptate. Pilde 25:6 Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în locul hotărât pentru cei mari, Pilde 25:7 Căci mai degrabă să ţi se zică: ”Suie aici!” decât să te umilească în faţa stăpânului. Ceea ce au văzut ochii tăi, Pilde 25:8 Nu aduce grabnic spre dispută, căci ce ai să Faci după aceea când aproapele tău te va da de ruşine? Pilde 25:9 Ceartă-te cu aproapele tău, dar taina altuia să nu o dai pe faţă, Pilde 25:10 Ca nu cumva cel ce o aude să nu te defaime şi să nu dărâme (pentru totdeauna) faima ta. Pilde 25:11 Ca merele de aur pe poliţe de argint, aşa este cuvântul spus la locul lui. Pilde 25:12 Inel de aur şi podoabe de aur de mult preţ este povăţuitorul înţelept la urechea ascultătoare. Pilde 25:13 Precum este răcoarea zăpezii în vremea secerişului, aşa este solul credincios pentru cei ce-l trimit; el bucură sufletul stăpânului său. Pilde 25:14 Precum sunt norii şi vântul fără ploaie, aşa este omul care se laudă cu darul pe care niciodată nu-l dă. Pilde 25:15 Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. Pilde 25:16 Dacă ai găsit miere, mănâncă atât cât îţi trebuie, ca nu cumva să te saturi şi să o verşi. Pilde 25:17 Pune rar piciorul în casa prietenului tău, ca nu cumva să se sature de tine şi să te urască. Pilde 25:18 Un ciocan, o sabie şi o săgeată ascuţită este omul care dă mărturie mincinoasă împotriva aproapelui său. Pilde 25:19 Dinte rău şi picior şovăitor este cel fără credinţă în vreme de nevoie. Pilde 25:20 Ca atunci când dezbraci haina pe vreme friguroasă, sau torni oţet pe silitră, aşa este cântarea pentru o inima întristată. Pilde 25:21 De flămânzeşte vrăşmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează, adapă-l cu apă. Pilde 25:22 Că numai aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui şi Domnul îţi va răsplăti ţie. Pilde 25:23 Vântul de la miazănoapte aduce ploaie şi limba clevetitoare aduce o faţă mâhnită. Pilde 25:24 Mai bine să sălăşluieşti într-un colţ pe acoperiş, decât să trăieşti cu o femeie certăreaţă într-o casă mare. Pilde 25:25 Precum e apa rece pentru un suflet însetat, aşa e vestea bună dintr-o ţară depărtată. Pilde 25:26 Ca un izvor tulbure şi stricat, aşa este dreptul care şovăie în faţa celui nelegiuit. Pilde 25:27 Precum celui care mănâncă multă miere nu-i merge bine, tot aşa şi celui care se lasă copleşit de cuvinte de laudă. Pilde 25:28 Asemenea unei cetăţi cu o spărtură şi fără zid, aşa este omul căruia îi lipseşte stăpânirea de sine.

CAP. 26 Sfaturi împotriva leneviei şi a vicleniei.
Pilde 26:1 Precum este zăpada în timpul verii şi ploaia la seceriş, aşa nu-i place celui nebun cinstea. Pilde 26:2 Precum vrabia zboară şi rândunica se înalţă în văzduh, tot aşa blestemul fără pricină nu nimereşte. Pilde 26:3 Biciul este bun pentru cal, frâul pentru măgar, iar varga pentru spatele celor nebuni. Pilde 26:4 Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu te asemeni şi tu cu el. Pilde 26:5 Răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept în ochii lui. Pilde 26:6 Cel ce încredinţează solia în mâna celui nebun îşi taie picioarele şi bea nedreptate. Pilde 26:7 Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte. Pilde 26:8 Ca şi când pui o piatră în praştie, aşa este cel ce dă cinste unui nebun. Pilde 26:9 Precum un ghimpe intră în mâna unui beţiv, tot aşa sunt cuvintele înţelepte în gura celor păcătoşi. Pilde 26:10 Ca un arcaş care răneşte pe toţi, aşa este cel ce se pune chezaş pentru cel nebun şi pentru cei ce trec pe cale. Pilde 26:11 Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui. Pilde 26:12 Dacă vezi un om care se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult de la un nebun decât de la el. Pilde 26:13 Leneşul zice: “Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!” Pilde 26:14 Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa şi leneşul în patul lui.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 26:15 Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate o duce la gură. Pilde 26:16 Leneşul se crede înţelept în ochii lui, mai mult decât şapte sfetnici înţelepţi. Pilde 26:17 Ca cel ce prinde un câine de urechi, aşa este cel ce se vâră într-o ceartă în care nu este amestecat. Pilde 26:18 Ca unul care aruncă săgeţi arzătoare, lănci, săgeţi şi moarte, Pilde 26:19 Aşa e omul care înşeală pe prietenul său şi zice: “Da, am glumit!” Pilde 26:20 Când nu mai sunt lemne se stinge focul şi dacă nu mai este nici un defăimător se potoleşte cearta. Pilde 26:21 Cărbunii slujesc pentru căldură, lemnele pentru foc, iar omul certăreţ pentru a aţâţa cearta. Pilde 26:22 Vorbele celui defăimător sunt ca bucatele gustoase; ele se duc în adâncul măruntaielor. Pilde 26:23 Spoială de argint care îmbracă un vas de lut, aşa sunt buzele mierose şi o inimă rea. Pilde 26:24 Cu buzele sale se preface cel ce urăşte, iar înlăuntrul lui nutreşte înşelăciune; Pilde 26:25 Când îşi schimbă glasul, să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. Pilde 26:26 Cineva poate să-şi ascundă ura lui prin prefăcătorie, dar în adunare răutatea lui se dă pe faţă. Pilde 26:27 Cine sapă groapa (altuia) cade singur în ea şi cel ce rostogoleşte o piatră se prăvăleşte (tot) peste el. Pilde 26:28 Limba mincinoasă urăşte adevărul şi gura linguşitorilor pricinuieşte prăbuşirea.

CAP. 27 Nenorocirile mâniei şi bucuriile adevăratei prietenii.
Pilde 27:1 Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere. Pilde 27:2 Să te laude altul şi nu gura ta, un străin şi nu buzele tale. Pilde 27:3 Piatra este grea şi nisipul cu anevoie de ridicat; însă furia nebunului este mai grea decât amândouă. Pilde 27:4 Întărâtarea este crudă şi mânia aprigă, dar tăria pizmei cine o va putea îndura? Pilde 27:5 Mai mult preţuieşte o dojană pe faţă decât o dragoste ascunsă. Pilde 27:6 De bună credinţă sunt rănile pricinuite de un prieten, iar sărutările celui ce te urăşte sunt viclene. Pilde 27:7 Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar (i se pare) dulce. Pilde 27:8 Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa. Pilde 27:9 Untdelemnul şi mirezmele înveselesc inima, dar tot aşa de dulci sunt sfaturile unui prieten care pornesc din suflet. Pilde 27:10 Pe prietenul tău şi pe prietenul tatălui tău nu-l părăsi; în casa fratelui tău nu intra în ziua restriştii tale. Mai bun e un vecin aproape de tine, decât un frate departe. Pilde 27:11 Fii înţelept, fiul meu, şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte. Pilde 27:12 Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz. Pilde 27:13 Ia-i haina că s-a pus chezaş pentru altul şi cere-i zălog din pricina celor străini. Pilde 27:14 Celui ce binecuvântează pe prietenul său cu glas mare dis-de-dimineaţă, i se socoteşte ca un blestem. Pilde 27:15 Un jgheab care curge în vreme de ploaie şi o femeie arţăgoasă sunt la fel; Pilde 27:16 Cel care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea undelemn. Pilde 27:17 Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om. Pilde 27:18 Cel ce păzeşte un smochin mănâncă din rodul lui, iar cel ce păzeşte pe stăpânul său va fi răsplătit cu cinste. Pilde 27:19 Precum nu se aseamănă faţă cu faţă, tot aşa inima unui om cu inima altuia. Pilde 27:20 Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa şi inima omului este de nesăturat. Pilde 27:21 În topitoare se lămureşte argintul şi în cuptor aurul, iar omul se preţuieşte după numele cel bun. Pilde 27:22 Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun, întocmai ca pe boabe, tot nu-l vei despărţi de nebunia lui. Pilde 27:23 Sârguieşte-te să-ţi cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta, Pilde 27:24 Că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam. Pilde 27:25 Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi fânul de pe dealuri s-a strâns, Pilde 27:26 Tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ca să plăteşti păşunea; Pilde 27:27 Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare, pentru hrana casei, şi merinde pentru slujnicele tale.

CAP. 28 Iubirea de lege şi adevărata bogăţie.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 28:1 Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă. Pilde 28:2 Din pricina greşelilor unui om silnic se ivesc certuri, iar omul iscusit le stinge. Pilde 28:3 Un om bogat, care asupreşte pe cei săraci, e ca ploaia care trânteşte tot la pământ, iar pâinea nu se face. Pilde 28:4 Cei ce părăsesc legea ridică în slăvi pe păcătoşi, iar cei ce o păzesc se aprind împotriva lor. Pilde 28:5 Oamenii răi nu pricep nimic din ceea ce e drept, iar cei ce caută pe Domnul înţeleg tot. Pilde 28:6 Mai de preţ e săracul care umblă întru neprihănirea lui, decât cel prefăcut în căile lui, chiar dacă e bogat. Pilde 28:7 Cel ce păzeşte legea este un fiu înţelept, iar cel ce se întovărăşeşte cu clevetitorii face ruşine tatălui său. Pilde 28:8 Cel ce îşi sporeşte averea lui, prin dobândă şi prin camătă, adună pentru cel ce are milă de săraci. Pilde 28:9 Cel ce îşi opreşte urechea de la ascultarea legii, chiar rugăciunea lui e urâciune. Pilde 28:10 Cel ce rătăceşte pe cei drepţi pe o cale rea va cădea în groapa (pe care a săpat-o); cei fără de prihană vor fi fericiţi. Pilde 28:11 Omul bogat este înţelept în ochii lui, dar cel sărac şi priceput îl dovedeşte cu mintea. Pilde 28:12 Când drepţii biruiesc e mare sărbătoare, iar când cei fără de lege ies la iveală, oamenii se ascund. Pilde 28:13 Cel ce îşi ascunde păcatele lui nu propăşeşte, iar cel ce le mărturiseşte şi se lasă de ele va fi miluit. Pilde 28:14 Fericit este omul care se teme totdeauna, iar cel ce îşi învârtoşează inima lui va cădea în nenorocire. Pilde 28:15 Leu care răcneşte şi urs flămând este cel rău care stăpâneşte peste un popor sărac. Pilde 28:16 Stăpânitorul cel lipsit de venituri este mare asupritor; cel ce urăşte câştigul (nedrept) va trăi multă vreme. Pilde 28:17 Un om pe care îl îngreuiază sângele unui ucis fuge până la groapă; nimeni să nu-l oprească! Pilde 28:18 Cel ce umblă fără prihană va fi mântuit, iar cine apucă pe căi strâmbe va cădea într-o groapă. Pilde 28:19 Cel ce lucrează pământul lui se va îndestula de pâine, iar cel ce umblă după lucruri de nimic se va sătura de sărăcie. Pilde 28:20 Omul credincios va fi încărcat de binecuvântări, iar cine zoreşte să ajungă bogat nu va rămâne nepedepsit. Pilde 28:21 Nu este bine să te uiţi la faţa omului, căci pentru o bucată de pâine cineva poate să greşească. Pilde 28:22 Omul lacom se grăbeşte să se îmbogăţească, dar nu gândeşte că lipsa va veni peste el. Pilde 28:23 Cel care ceartă pe un om va avea mai multă mulţumire decât cel care îl linguşeşte. Pilde 28:24 Cine despoaie pe tatăl său şi pe mama sa şi zice: “Nu-i păcat!” este tovarăş cu făcătorul de rele. Pilde 28:25 Omul lacom aţâţă cearta, iar cel ce nădăjduieşte în Domnul va fi îndestulat. Pilde 28:26 Cel ce îşi pune nădejdea în inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce după înţelepciune, acela va fi mântuit. Pilde 28:27 Cine dă la cel sărac nu duce lipsă; iar cine acoperă ochii lui va fi blestemat. Pilde 28:28 Când nelegiuiţii ies la iveală, oamenii se ascund, iar când ei pier, se înmulţesc cei drepţi.

CAP. 29 Roadele judecăţii sănătoase.
Pilde 29:1 Un om pedepsit îndelung şi tare la cerbicie va fi într-o clipă zdrobit şi fără vindecare. Pilde 29:2 Când drepţii domnesc se bucură poporul şi, când stăpânesc cei fără de lege, suspină. Pilde 29:3 Cine iubeşte înţelepciunea bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea. Pilde 29:4 Un conducător prin dreptate face să propăşească ţara, iar cel ce pune dări grele o ruinează. Pilde 29:5 Omul care linguşeşte pe prietenul său întinde cursă paşilor lui. Pilde 29:6 Pe calea celui rău este întins un laţ, dar dreptul trebuie să fugă şi să salte de bucurie. Pilde 29:7 Omul drept se îngrijeşte de pricina celor sărmani; celui fără de lege nu-i pasă de ei. Pilde 29:8 Batjocoritorii răscoală cetatea, iar cei înţelepţi potolesc mânia. Pilde 29:9 Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 29:10 Oamenii setoşi de sânge urăsc pe cel fără prihană, iar cei drepţi ocrotesc viaţa lui. Pilde 29:11 Nebunul face să izbucnească pornirea lui pătimaşă, iar înţeleptul îşi înfrânează mânia. Pilde 29:12 Când un conducător ascultă de cuvinte mincinoase, toţi slujitorii lui sunt răi. Pilde 29:13 Săracul şi cu cel ce asupreşte pe cei săraci se întâlnesc; Cel ce luminează ochii amândurora este Domnul. Pilde 29:14 Un conducător care judecă cu dreptate pe cei săraci îşi întăreşte scaunul lui pe veci. Pilde 29:15 Varga şi certarea aduc înţelepciune, iar tânărul care este lăsat (în voia apucăturilor lui) face ruşine maicii sale. Pilde 29:16 Când cei fără de lege domnesc se înmulţesc răutăţile, iar drepţii vor vedea (cu bucurie) prăbuşirea lor. Pilde 29:17 Mustră pe fiul tău şi el îţi va fi odihnă şi îţi va face plăcere sufletului tău. Pilde 29:18 Fără vedenie de prooroc poporul e fără de stăpân, dar fericit este cel care păzeşte legea! Pilde 29:19 Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă, deşi pricepe, însă nu ascultă. Pilde 29:20 Dacă vezi un om care se zoreşte la vorbă, atunci pentru un nebun e mai multă nădejde decât pentru el. Pilde 29:21 Dacă (vreun stăpân) dezmiardă din copilărie pe robul său, acesta ajunge la sfârşit să se creadă fiu. Pilde 29:22 Un om mânios aţâţă cearta şi cel aprig săvârşeşte multe păcate. Pilde 29:23 Mândria umileşte pe om, iar de cinste are parte cel smerit. Pilde 29:24 Cel ce împarte cu hoţul îşi urăşte sufletul lui, fiindcă aude blestemul, dar nu zice nimic. Pilde 29:25 Teama de oameni duce la căderea în cursă, dar cel ce nădăjduieşte în Domnul stă la adăpost. Pilde 29:26 Mulţi caută faţa stăpânitorului, dar dreptatea omului vine de la Domnul. Pilde 29:27 Omul nedrept este urâciune pentru cei drepţi, iar cel drept este o urâciune pentru cei răi.

CAP. 30 Cugetări despre rostul vieţii.
Pilde 30:1 Cuvintele lui Agur, fiul lui Iache din Massa. Acest om a zis: “Sunt ostenit Dumnezeule, sunt obosit, Doamne, sunt sleit de puteri! Pilde 30:2 Căci sunt tare prost, ca să mă pot socoti ca om şi nu am pricepere (care ar putea să fie vrednică) de un om. Pilde 30:3 Nici n-am învăţat înţelepciunea şi nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc. Pilde 30:4 Cine s-a suit în ceruri şi iarăşi s-a pogorât, cine a adunat vântul în mâinile lui? Cine a legat apele în haina lui? Cine a întărit toate marginile pământului? Care este numele lui şi care este numele fiului său? Spune dacă ştii! Pilde 30:5 Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt lămurite, scut este El pentru cei ce caută la El scăparea. Pilde 30:6 Nu adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te tragă la socoteală şi să fii găsit de minciună! Pilde 30:7 Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge înainte de a muri: Pilde 30:8 Prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă, Pilde 30:9 Ca nu cumva, săturându-mă, să mă lepăd de Tine şi să zic: “Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind, să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu. Pilde 30:10 Nu grăi de rău pe slugă la stăpânul său, ca nu cumva să te blesteme şi să te silească să-ţi ceri iertare. Pilde 30:11 Este câte un neam de oameni care blestemă pe tatăl său şi nu binecuvintează pe maica sa; Pilde 30:12 Un neam căruia i se pare că e fără de prihană în ochii lui şi care nu este curăţit de necurăţia lui; Pilde 30:13 Un neam…O, cum ridică ochii lui sus şi cât se înalţă de sus genele lui! Pilde 30:14 Un neam ai cărui dinţi sunt ca săbiile şi ai căror colţi sunt cuţite, ca să mănânce pe cei sărmani de pe pământ şi pe cei săraci dintre oameni. Pilde 30:15 Lipitoarea are două fiice care zic: “Dă-mi, dă-mi!” Trei lucruri nu se pot sătura, ba şi al patrulea care nu zice niciodată: “Destul!” şi anume: Pilde 30:16 Locuinţa morţilor, pântecele sterp, pământul care nu e sătul de apă şi focul care nu zice niciodată: “Destul!” Pilde 30:16 Ochiul cere îşi bate joc de părintele său şi nu ia în seamă ascultarea (ce este dator) maicii sale, să-l scoată corbii care sălăşuiesc lângă un curs de apă, iar puii de vultur să-l mănânce. Pilde 30:18 Trei lucruri mi se par minunate, ba chiar patru, pe care nu le pot pricepe:

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Pilde 30:19 Calea vulturului pe cer, urma şarpelui pe stâncă, mersul corăbiei în mijlocul mării şi calea omului la o fecioară. Pilde 30:20 Aşa este purtarea unei femei desfrânate: ea mănâncă şi îşi şterge gura şi zice: ”Nam făcut nimic rău!” Pilde 30:21 Pentru trei lucruri se cutremură pământul, ba chiar pentru patru nu poate să rabde: Pilde 30:22 Pentru robul care ajunge rege, pentru nebunul care se satură de pâine, Pilde 30:23 Pentru o femeie dispreţuită când ea se mărită şi pentru o slugă care moşteneşte pe stăpâna sa. Pilde 30:24 Patru sunt animalele cele mai mici de pe pământ şi care sunt cele mai înţelepte: Pilde 30:25 Furnicile, neam fără putere, care îşi agonisesc vara hrana lor; Pilde 30:26 Dihorii, neam slab, care-şi clădesc în stânci locaşul lor; Pilde 30:27 Lăcustele care nu au rege şi totuşi ies toate în stoluri; Pilde 30:28 Şopârla care se poate prinde cu mâna şi care pătrunde în palatele regilor. Pilde 30:29 Trei fiinţe au înfăţişare frumoasă, ba patru, care au un mers măreţ: Pilde 30:30 Leul, viteazul printre dobitoace, care nu dă înapoi în faţa nimănui; Pilde 30:31 Cocoşul cel ager, ţapul şi regele căruia nimeni nu-i poate sta împotrivă. Pilde 30:32 De eşti aşa de nebun ca să te laşi mânat de mânie, bate-te cu mâna peste gură. Pilde 30:33 Bătutul laptelui dă untul, lovitura peste nas face să ţâşnească sângele, iar întărâtarea mâniei duce la ceartă.

CAP. 31 Comoară de mare preţ este femeia virtuoasă şi harnică
Pilde 31:1 Comoară de mare preţ este femeia virtuoasă şi harnică. Pilde 31:2 Cuvintele lui Lemuel, regele din Massa, cu care mama sa îl învăţa: Pilde 31:3 Fiul meu, rodul pântecelui meu, feciorul făgăduinţelor mele, cu ce pot eu să te îndemn? Pilde 31:4 Nu da puterea ta femeilor şi căile tale celor care pierd pe regi. Pilde 31:5 Nu se cuvine regilor, o Lemuel, nu se cuvine regilor să bea vin şi conducătorii băuturi îmbătătoare, Pilde 31:6 Ca nu cumva bând să uite legea şi să judece strâmb pe toţi sărmanii. Pilde 31:7 Daţi băutură îmbătătoare celui ce este gata să piară şi vin celui cu amărăciune în suflet, Pilde 31:8 Ca să bea şi să uite sărăcia şi să nu-şi mai aducă aminte de chinul lui. Pilde 31:9 Deschide gura ta pentru cel mut şi pentru pricina tuturor părăsiţilor. Pilde 31:10 Deschide gura ta, judecă drept şi fă dreptate celui sărac şi năpăstuit. Pilde 31:11 Cine poate găsi o femeie virtuoasă? Preţul ei întrece mărgeanul. Pilde 31:12 Într-însa se încrede inima soţului ei, iar câştigul nu-i va lipsi niciodată. Pilde 31:13 Ea îi va face bine şi nu rău în tot timpul vieţii sale. Pilde 31:14 Ea caută lână şi cânepă şi lucrează voios cu mâna sa. Pilde 31:15 Ea se aseamănă cu corabia unui neguţător care de departe aduce hrana ei. Pilde 31:16 Ea se scoală dis-de-dimineaţă şi împarte hrana în casa ei şi dă porunci slujnicelor. Pilde 31:17 Gândeşte să cumpere o ţarină şi o dobândeşte; din osteneala palmelor sale sădeşte vie. Pilde 31:18 Ea îşi încinge cu putere coapsele sale şi îşi întăreşte braţele sale. Pilde 31:19 Ea simte că bun e câştigul ei; sfeşnicul ei nu se stinge nici noaptea. Pilde 31:20 Ea pune mâna pe furcă şi cu degetele sale apucă fusul. Pilde 31:21 Ea întinde mâna spre cel sărman şi braţul ei spre cel necăjit. Pilde 31:22 N-are teamă pentru cei ai casei sale în vreme de iarnă, căci toţi din casă sunt îmbrăcaţi în haine stacoji. Pilde 31:23 Ea îşi face scoarţe; hainele ei sunt de vison şi de porfiră. Pilde 31:24 Cinstit este bărbatul ei la porţile cetăţii, când stă la sfat cu bătrânii ţării. Pilde 31:25 Ea face cămăşi şi le vinde, şi brâie dă neguţătorilor. Pilde 31:26 Tărie şi farmec este haina ei şi ea râde zilei de mâine. Pilde 31:27 Gura şi-o deschide cu înţelepciune şi sfaturi pline de dragoste sunt pe limba ei. Pilde 31:28 Ea veghează la propăşirea casei sale şi pâine, fără să lucreze, ea nu mănâncă. Pilde 31:29 Feciorii săi vin şi o fericesc, iar soţul ei o laudă: Pilde 31:30 “Multe fete s-au dovedit harnice, dar tu le-ai întrecut pe toate!” Pilde 31:31 Înşelător este farmecul şi deşartă este frumuseţea; femeia care se teme de Domnul trebuie lăudată! Pilde 31:32 Să se bucure de rodul mâinilor sale, şi la porţile cetăţii hărnicia ei să fie dată ca pildă!

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

ECCLESIASTUL
CAP. 1 Nestatornicia lucrurilor pământeşti.
Eccl.1:1. Cuvintele Ecclesiastului, fiul lui David, rege în Ierusalim. Eccl.1:2. Deşertăciunea deşertăciunilor, zice Ecclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sânt deşertăciuni! Eccl.1:3. Ce folos are omul din toată truda lui cu care se trudeşte sub soare? Eccl.1:4. Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Eccl.1:5. Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi. Eccl.1:6. Vântul suflă către miazăzi, vântul se întoarce către miazănoapte şi, făcând roate-roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Eccl.1:7. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple, căci ele se întorc din nou la locul din care au plecat. Eccl.1:8. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude. Eccl.1:9. Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi, şi ceea ce s-a întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Eccl.1:10. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: “Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile străvechi, de dinaintea noastră. Eccl.1:11. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost înainte, şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă; nici o pomenire nu va fi la urmaşii lor. Eccl.1:12. Eu Ecclesiastul am fost regele lui Israel în Ierusalim. Eccl.1:13. Şi m-am sârguit în inima mea să cercetez şi să iau aminte cu înţelepciune la tot ceea ce se petrece sub cer. Acesta este un chin cumplit pe care Dumnezeu l-a dat fiilor oamenilor, ca să se chinuiască întru el. Eccl.1:14. M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt. Eccl.1:15. Ceea ce este strâmb nu se poate îndrepta şi ceea ce lipseşte nu se poate număra. Eccl.1:16. Grăit-am în inima mea: Cu adevărat am adunat şi am strâns înţelepciune - mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim căci inima mea a avut cu belşug înţelepciune şi ştiind. Eccl.1:17. Şi mi-am silit inima ca să pătrund înţelepciunea şi ştiinţa, nebunia şi prostia, dar am înţeles că şi aceasta este vânare de vânt, Eccl.1:18. Că unde este multă înţelepciune este şi multă amărăciune, şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa.

CAP. 2 Zădărnicia plăcerilor lumeşti.
Eccl.2:1. Grăiam inimii mele: “Vino să te ispitesc cu veselia şi să te fac să guşti plăcerea!” Şi iată că şi aceasta este deşertăciune. Eccl.2:2. “E nebunie!” am zis despre râs. Şi despre veselie: “La ce poate să folosească!” Eccl.2:3. Am cugetat apoi în inima mea, să desfăt trupul meu cu vin - pe când cugetul meu umbla după înţelepciune şi cerceta nebunia - până ce voi vedea ceea ce este bun pentru fiii oamenilor să Facă sub cer în vremea vieţii lor. Eccl.2:4. Am început lucrări mari: am zidit case, am sădit vii, Eccl.2:5. Am făcut grădini şi parcuri şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori; Eccl.2:6. Mi-am făcut iazuri, ca să pot uda din ele o dumbravă unde creşteau copacii; Eccl.2:7. Am cumpărat robi şi roabe şi am avut feciori născuţi în casă, asemenea şi turme de vite, şi oi fără de număr, mai mult decât toţi cei care au fost înaintea mea în Ierusalim. Eccl.2:8. Am strâns aur şi argint şi număr mare de regi şi de satrapi; am adus cântăreţi şi cântăreţe şi desfătarea fiilor anului mi-am agonisit: o prinţesă şi alte prinţese. Eccl.2:9. Am fost mare şi am întrecut pe toţi cei ce au trăit înaintea mea în Ierusalim şi înţelepciunea a rămas cu mine. Eccl.2:10. Şi tot ceea ce doreau ochii mei nu am dat la o parte şi n-am oprit inima mea de la nici o veselie, căci inima mea s-a bucurat de toată osteneala mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată munca mea. Eccl.2:11. Apoi m-am uitat cu luare aminte la toate lucrurile pe care le-au făcut mâinile mele şi la truda cu care m-am trudit ca să le săvârşesc şi iată, totul este deşertăciune şi vânare de vânt şi fără nici un folos sub soare. Eccl.2:12. Şi mi-am întors privirea să văd înţelepciunea, nebunia şi prostia. Căci ce poate să Facă un om de rând peste ceea ce a făcut un rege?

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Eccl.2:13. Atunci m-am încredinţat că înţelepciunea are întâietate asupra nebuniei tot atât cât are lumina asupra întunericului. Eccl.2:14. Înţeleptul are ochii în cap, iar nebunul merge întru întuneric. Dar am cunoscut şi eu că aceeaşi soartă vor avea toţi. Eccl.2:15. Deci am zis în inima mea: “Aceeaşi soartă ca şi cel nebun avea-voi şi eu; atunci la ce îmi foloseşte înţelepciunea?” Şi am zis în mintea mea că şi aceasta este deşertăciune. Eccl.2:16. Căci pomenirea celui înţelept ca şi a celui nebun nu este veşnică, fiindcă în zilele ce vor veni amândoi vor fi uitaţi; atunci înţeleptul moare ca şi nebunul. Eccl.2:17. Drept aceea am urât viaţa, căci rele sunt cele ce se fac sub soare; şi totul este deşertăciune şi vânare de vânt. Eccl.2:18. Şi am urât toată munca pe care am muncit-o sub soare, fiindcă voi lăsa-o omului care va veni după mine. Eccl.2:19. Şi cine ştie dacă el va fi înţelept sau nebun! Şi el va face ce va găsi cu cale din tot lucrul cu care m-am trudit şi m-am chibzuit sub soare! Şi aceasta este deşertăciune! Eccl.2:20. Şi am început să mă las deznădejdii pentru toată munca cea de sub soare, Eccl.2:21. Căci un om care a pus în lucrul lui înţelepciune şi ştiinţă şi a avut izbândă, îl împarte cu cel care n-a lucrat. Şi aceasta aste deşertăciune şi un rău nespus de mare. Eccl.2:22. Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui şi din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare? Eccl.2:23. Toate zilele lui nu sunt decât suferinţă şi îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este deşertăciune! Eccl.2:24. Nimic nu este mai bun pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi desfăteze sufletul cu mulţumirea din munca sa. Şi am văzut că şi aceasta vine numai din mâna lui Dumnezeu. Eccl.2:25. Cine poate oare să mănânce şi să bea fără să mulţumească Lui? Eccl.2:26. Omului care este bun înaintea lui Dumnezeu, Dumnezeu îi dă înţelepciune, ştiinţă şi bucurie, iar păcătosului îi dă sarcina să adune şi să strângă pentru a da celui ce este bun în faţa lui Dumnezeu. Şi aceasta este deşertăciune şi vinare de vânt!

CAP. 3 Vremea tuturor lucrurilor. Deosebirea omului de animal.
Eccl.3:1. Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Eccl.3:2. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme este să sădeşti şi vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Eccl.3:3. Vreme este să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. Eccl.3:4. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Eccl.3:5. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare. Eccl.3:6. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Eccl.3:7. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Eccl.3:8. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace. Eccl.3:9. Care este folosul celui ce lucrează întru osteneala pe care o ia asupră-şi? Eccl.3:10. Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor, ca să se zbuciume. Eccl.3:11. Toate le-a făcut Dumnezeu frumoase şi la timpul lor; El a pus în inima lor şi veşnicia, dar fără ca omul să poată înţelege lucrarea pe care o face Dumnezeu, de la început până la sfârşit. Eccl.3:12. Atunci mi-am dat cu socoteala că nu este fericire decât să te bucuri şi să trăieşti bine în timpul vieţii tale. Eccl.3:13. Drept aceea dacă un om mănâncă şi bea şi trăieşte bine de pe urma muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu. Eccl.3:14. Atunci mi-am dat seama că tot ceea ce a făcut Dumnezeu va ţine în veac de veac şi nimic nu se poate adăuga, nici nu se poate micşora şi că Dumnezeu lucrează aşa ca să ne temem de faţa Lui. Eccl.3:15. Ceea ce este a mai fost şi ceea ce va mai fi a fost în alte vremuri; şi Dumnezeu cheamă iarăşi aceea ce a lăsat să treacă. Eccl.3:16. Dar am mai văzut sub soare că în locul dreptăţii este fărădelegea şi în locul celui cucernic, cel nelegiuit. Eccl.3:17. Şi am gândit în inima mea: “Dumnezeu va judeca pe cel drept ca şi pe cel nelegiuit”, căci este vreme pentru orice punere la cale şi pentru orice faptă. Eccl.3:18. şi am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: “Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-şi dea seama că nu sânt decât dobitoace”.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Eccl.3:19. Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viată, iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune! Eccl.3:20. Amândoi merg în acelaşi loc: amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se întorc. Eccl.3:21. Cine ştie dacă duhul omului se urcă în sus şi duhul dobitocului se coboară în jos către pământ? Eccl.3:22. Şi mi-am dat seama că nimic nu este mai de preţ pentru om decât să se bucure de lucrurile sale, că aceasta este partea lui, fiindcă cine îi va da lui putere să mai vadă ceea ce se va întâmpla în urma lui?

CAP. 4 Zădărnicia avuţiei.
Eccl.4:1. Şi iarăşi am luat aminte la toate silniciile care se săvârşesc sub soare. Şi iată lacrimile celor apăsaţi şi nimeni nu era care să-i mângâie, iar în mâna celor silnici toată asuprirea şi nici un mângâietor nu se găsea! Eccl.4:2. Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât pe cei vii care sânt acum în viaţă. Eccl.4:3. Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel care n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare. Eccl.4:4. Şi am văzut că toată strădania şi toată izbânda omului la lucru nu este decât pizma unuia faţă de altul. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt! Eccl.4:5. Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând: Eccl.4:6. “Mai de preţ este un pumn plin de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt”. Eccl.4:7. Şi iarăşi am văzut o nepotrivire sub soare: Eccl.4:8. Este câte un om care este stingher şi care nu are nici copil, nici frate şi totuşi lucrul nu-l mai sfârşeşte şi ochii lui nu se mai satură de bogăţie. Dar vine o vreme când zice: “Pentru cine m-am trudit şi am lipsit sufletul meu de traiul cel bun?” Şi aceasta este deşertăciune şi rea îndeletnicire. Eccl.4:9. Mai fericiţi sânt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor; Eccl.4:10. Căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice! Eccl.4:11. Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi? Eccl.4:12. Şi dacă unul este luat fără de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci sfoara pusă în trei nu se rupe degrabă. Eccl.4:13. Mai de preţ este un copil sărman şi înţelept decât un rege bătrân şi nebun, care nu mai este în stare să asculte de sfaturi; Eccl.4:14. Căci el poate să iasă din închisoare ca să domnească, deşi s-a născut sărac în ţara celuilalt. Eccl.4:15. Văzut-am pe toţi cei vii care merg sub soare îmbulzindu-se lângă tânărul care va sta în locul regelui ca moştenitor. Eccl.4:16. Şi nu se mai sfârşea poporul în fruntea căruia era; totuşi urmaşii lui nu se vor bucura de el. Şi aceasta este deşertăciune şi vânare de vânt. Eccl.4:17. Ia seama la picioarele tale când te duci în templul Domnului. Dacă te apropii să asculţi este mai bine, decât să aduci jertfa nebunilor, căci ei nu ştiu decât să Facă rău.

CAP. 5 Folosul avuţiei.
Eccl.5:1. Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale puţine. Eccl.5:2. Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe. Eccl.5:3. Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o trecere; tu însă împlineşte ce ai făgăduit. Eccl.5:4. Mai bine să nu făgăduieşti decât să nu împlineşti ce ai făgăduit. Eccl.5:5. Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: “A fost o rătăcire!” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale? Eccl.5:6. Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea, teme-te de Dumnezeu! Eccl.5:7. Dacă vezi asuprirea celui sărac şi obijduirea dreptului şi a dreptăţii în cetate, nu te mira de lucrul acesta, căci peste cel mare este unul mai mare, iar Cel Atotputernic veghează peste toţi.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Eccl.5:8. Totuşi este un folos pentru tară şi anume: un rege care să poarte grijă muncii pământului. Eccl.5:9. Cine iubeşte banii nu se va sătura de bani, iar cel ce iubeşte bogăţia nu va avea parte de rodul ei. Şi aceasta este deşertăciune! Eccl.5:10. Când se înmulţesc averile, sporesc şi cei ce le mănâncă şi ce folos are stăpânul lor că numai le vede? Eccl.5:11. Dulce este somnul lucrătorului, fie că mănâncă mult, fie că mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă răgaz să doarmă. Eccl.5:12. Este un rău cumplit pe care l-am văzut sub soare: bogăţii puse la o parte de stăpânul lor pentru a lui nenorocire. Eccl.5:13. Şi dacă bogăţia se pierde dintr-o întâmplare nenorocită şi el are un copil, acestuia nui rămâne nimic în mină. Eccl.5:14. Precum a ieşit din pântecele maicii sale, gol se va duce, aşa cum a venit, şi pentru munca lui el nu va primi nimic, ca să poată lua în mâna lui. Eccl.5:15. Şi aceasta este o întâmplare nenorocită, ca să se ducă aşa cum a venit; şi ce folos că i-a fost munca în vânt? Eccl.5:16. Mai mult încă, toată viaţa lui este întuneric şi supărare, necaz peste fire şi boală şi durere! Eccl.5:17. Cu adevărat iată ceea ce am văzut că este bine şi frumos: să mănânce şi să bea şi să trăiască omul bine din tot lucrul cu care se trudeşte sub soare în vremea vieţii dăruite lui de Dumnezeu, căci aceasta este partea lui. Eccl.5:18. Şi ori de câte ori Dumnezeu dă omului bogăţii şi bunuri şi ii îngăduie să mănânce şi să-şi ia partea lui şi să se bucure de munca lui, acesta este un dar de la Dumnezeu; Eccl.5:19. Căci el nu se gândeşte prea mult la zilele vieţii lui, fiindcă Dumnezeu îl sine prins cu bucuria inimii lui.

CAP. 6 Deşertăciunea iubirii de avuţie.
Eccl.6:1. Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care apasă greu asupra omului; Eccl.6:2. Omului căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i îngăduie însă să se bucure de ele, ci un străin le va mânca. Iată o deşertăciune şi un rău nespus de mare! Eccl.6:3. Dacă un om ar fi să aibă o sută de fii şi să trăiască mulţi ani şi numeroase să fie zilele anilor săi, dacă nu s-a săturat sufletul lui de bine şi el nu are loc de îngropare zic: “Chiar şi fătul lepădat e mai fericit decât el!” Eccl.6:4. A venit în zadar şi se duce în întuneric şi în întuneric numele lui va fi învăluit; Eccl.6:5. Nici n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, şi fătul lepădat a avut mai multă odihnă decât omul acesta. Eccl.6:6. Şi dacă ar fi trăit de două ori câte o mie de ani şi nu s-a bucurat de fericire, oare nu toii se duc în acelaşi loc? Eccl.6:7. Toată munca omului este pentru gura lui şi cu toate acestea pofta lui nu e astâmpărată. Eccl.6:8. Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are săracul care ştie să se poarte înaintea celor vii? Eccl.6:9. Mai bine să te uiţi cu ochii decât să pribegeşti cu dorinţa. Şi aceasta este deşertăciune şi vinare de vânt! Eccl.6:10. La tot ce îşi ia fiinţă i s-a hotărât numele de mai înainte; se ştie ce va fi omul; el nu poate să intre în pricină cu cel ce este mai tare decât el. Eccl.6:11. Cu cit se spun mai multe cuvinte, cu atât este mai multă deşertăciune. Ce folos trage omul? Eccl.6:12. Căci cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă, în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? Şi cine va spune mai dinainte omului ce va fi după el sub soare?

CAP. 7 Folosul înţelepciunii. Femeia rea este amărăciunea sufletului.
Eccl.7:1. Mai de preţ este un nume bun decât untdelemnul cel binemirositor şi ziua morţii decât ziua naşterii. Eccl.7:2. Mai bine este să mergi în casă de plâns, decât să te duci în casă de ospăţ, căci acolo se vede sfârşitul omului şi cine îl vede pune la inimă. Eccl.7:3. Mai bun este necazul decât râsul, căci întristarea feţei este bună pentru inimă. Eccl.7:4. Inima celor înţelepţi este în casa cea cu tânguire, iar inima celor nebuni în casa veseliei. Eccl.7:5. Mai degrabă să auzi certarea unui înţelept, decât să asculţi cântecul celor nebuni;

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Eccl.7:6. Că precum este pârâitul spinilor sub căldare, tot aşa este şi râsul celui nebun. Şi aceasta este deşertăciune!... Eccl.7:7. Căci asuprirea poate să Facă nebun pe un înţelept, şi mita strică inima. Eccl.7:8. Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai de preţ este un duh răbdător decât un duh semeţ. Eccl.7:9. Nu te grăbi să te întărâţi întru duhul tău, pentru că mânia sălăşluieşte în sânul celor nebuni. Eccl.7:10. Nu spune niciodată: “Cum se face că zilele cele de altădată au fost mai bune decât acestea?” Căci nu din înţelepciune întrebi una ca aceasta. Eccl.7:11. Înţelepciunea este tot atât ţie bună ca şi o moştenire de folos celor ce văd soarele, Eccl.7:12. Că aşa este ocrotirea înţelepciunii şi a banului; dar folosul ştiinţei este că înţelepciunea ţine cu viaţă pe stăpânul ei. Eccl.7:13. Socoteşte cu mintea faptele lui Dumnezeu; cine poate să îndrepte ceea ce El a strâmbat? Eccl.7:14. În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare. Eccl.7:15. Aceste două lucruri le-am văzut eu în zilele nimicniciei mele: este câte un drept, care piere întru dreptatea lui, şi este câte un nelegiuit care trăieşte mereu în răutatea lui. Eccl.7:16. Nu fii drept peste măsură şi nu te arăta prea înţelept! Pentru ce vrei să te nimiceşti? Eccl.7:17. Nu fii nelegiuit până la sfârşit şi nu fii nici nebun; de ce să mori înainte de timpul tău? Eccl.7:18. Este bine să te ţii de una şi de cealaltă să nu te desfaci, că cine se teme de Dumnezeu scapă din toate. Eccl.7:19. Înţelepciunea dă înţeleptului mai multă putere decât au zece nerozi într-o cetate. Eccl.7:20. Căci nu este om drept pe pământ care să Facă binele şi să nu păcătuiască. Eccl.7:21. Nu lua aminte la toate vorbele pe care cineva le spune, ca nu cumva să auzi că sluga ta te grăieşte de rău; Eccl.7:22. Căci inima ta singură ştie de câte ori şi tu ai defăimat pe alţii. Eccl.7:23. Toate acestea le-am încercat prin înţelepciune şi am zis: “Vreau să fiu înţelept!” dar înţelepciunea a rămas departe de mine. Eccl.7:24. Ceea ce a fost este departe, şi adânc, adânc! Cine poate acum să-i dea de înţeles? Eccl.7:25. Şi eu m-am silit şi inima mea a cercetat şi a urmărit ştiinţa şi înţelepciunea şi buna chibzuială şi mi-am dat seama că răutatea este o nebunie, iar prostia este zănatică răutate. Eccl.7:26. Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ şi mâinile ei sânt cătuşe. Cel ce este bun înaintea lui Dumnezeu scapă, iar păcătosul este prins. Eccl.7:27. Iată ce am aflat, zice Ecclesiastul, şi încă şi altele ca să pot descoperi înţelesul, Eccl.7:28. Pe care sufletul meu l-a căutat şi nu l-a aflat. Am găsit însă un om la o mie, dar n-am găsit nici o femeie din toate câte sânt. Eccl.7:29. Dar iată numai ce am găsit: Dumnezeu a făcut pe om drept, iar oamenii născocesc multe vicleşuguri.

CAP. 8 Nestatornicia vieţii.
Eccl.8:1. Cine este ca înţeleptul şi cine poate să ştie ca el tâlcuirea lucrurilor? Înţelepciunea unui om îi luminează faţa şi asprimea felei lui i se schimbă. Eccl.8:2. Ascultă de porunca regelui din pricina jurământului făcut lui Dumnezeu. Eccl.8:3. Nu te grăbi să te depărtezi de fata lui. Nu stărui în lucrul cel rău, că ceea ce voieşte face. Eccl.8:4. Cuvântul regelui este hotărâtor şi cine poate să-i spună: “Ce Faci?” Eccl.8:5. Celui ce ascultă porunca nu i se va întâmpla nimic rău, că inima unui om înţelept va cunoaşte timpul şi judecata. Eccl.8:6. Pentru orice lucru este un timp şi o judecată; că mare este nenorocirea care apasă asupra omului, Eccl.8:7. De vreme ce el nu poate să ştie mai dinainte ceea ce se va întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire ceea ce va fi cu el? Eccl.8:8. Omul nu este stăpân pe duhul său de viaţă, ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua morţii şi în această luptă nu încape amânare. Nelegiuirea nu va scăpa pe cel care o săvârşeşte. Eccl.8:9. Am văzut toate aceste lucruri şi mi-am sârguit inima mea spre tot lucrul care se face sub soare într-o vreme când omul stăpâneşte pe altul spre nenorocirea lui. Eccl.8:10. Şi am văzut păcătoşi în mare cinste purtaţi la locul de odihnă, pe când cei ce lucraseră drept au fost izgoniţi de la locul cel sfânt şi au fost uitaţi în cetate. Şi aceasta este deşertăciune!

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Eccl.8:11. Din pricină că hotărârea pentru pedepsirea răutăţii nu este îndeplinită de îndată, pentru aceasta se umple de răutate inima oamenilor ca să Facă rău. Eccl.8:12. Dar deşi păcătosul face rău de o sută de ori şi îşi lungeşte zilele, eu ştiu că fericirea este a acelora care se tem de Dumnezeu şi se sfiiesc în faţa Lui. Eccl.8:13. Fericirea nu va fi pentru cel fără de lege, care, asemenea umbrei, nu-şi va lungi viaţa, fiindcă el nu se teme de Domnul. Eccl.8:14. Este încă o nepotrivire care se petrece pe pământ, adică: sânt drepţi cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor nelegiuiţi şi sânt păcătoşi cărora li se răsplăteşte ca după faptele celor drepţi. Am zis că şi aceasta este încă o deşertăciune! Eccl.8:15. Şi am ridicat în slăvi veselia, căci nu este nimic mai bun pentru om sub soare, decât să mănânce, să bea şi să se veselească. Numai de l-ar întovărăşi la lucrul lui în tot timpul vieţii pe care Dumnezeu i-o dă sub soare! Eccl.8:16. Când mi-am îndreptat inima ca să cunosc înţelepciunea şi să pătrund care este menirea omului pe pământ, căci nici zi, nici noapte ochii lui nu văd somnul, Eccl.8:17. Atunci mi-am dat seama, privind lucrarea lui Dumnezeu, că omul nu poate să înţeleagă toate câte se fac sub soare, dar se osteneşte căutându-le, fără să le dea de rost; iar dacă înţeleptul crede că le cunoaşte, el nu poate să le pătrundă.

CAP. 9 Cei buni şi cei răi au aceeaşi soartă. Înţelepţii dispreţuiţi.
Eccl.9:1. Cu adevărat toate acestea le-am pus la inimă şi inima mea le-a văzut: că cei drepţi şi cei înţelepţi împreună cu toate faptele lor sânt în mina lui Dumnezeu. Nici măcar iubirea, nici ura nu o cunoaşte omul; ci totul este deşertăciune înaintea oamenilor, Eccl.9:2. Căci toţi au aceeaşi soartă: cel drept ca şi cel păcătos, cel bun ca şi cel rău, cel curat ea şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce nu aduce, cel bun ca şi cel rău, cel ce jură ca şi cel ce cinsteşte jurământul. Eccl.9:3. Este un mare rău în tot ceea ce se face sub soare, căci toţi au aceeaşi soartă şi pe lângă aceasta inima oamenilor este plină de răutate şi nebunia în inima lor dăinuieşte toată viaţa lor şi se duc în acelaşi loc cu cei morţi; Eccl.9:4. Oare cine va rămâne în viaţă? Pentru toţi cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preţ decât un câine mort. Eccl.9:5. Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat. Eccl.9:6. Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare. Eccl.9:7. Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale. Eccl.9:8. Toată vremea veşmintele tale să fie albe şi untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău! Eccl.9:9. Bucură-te de viaţă cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele vieţii tale celei deşarte, pe care ţi-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare; căci aceasta este partea ta în viaţă şi în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare. Eccl.9:10. Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune. Eccl.9:11. Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a celor înţelepţi, nici bogăţia a celor pricepuţi, nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul şi întâmplarea întâmpină pe toţi. Eccl.9:12. Că omul nu ştie nici măcar vremea lui: întocmai ea şi peştii care sânt prinşi în vicleanul năvod, întocmai ca şi păsările în laţ, aşa sânt prinşi fără de veste oamenii în vremea de restrişte, când vine dintr-odată peste ei. Eccl.9:13. Şi am mai văzut sub soare acest fapt de înţelepciune care mi s-a părut într-adevăr mare: Eccl.9:14. A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puţini şi împotriva ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o şi a ridicat de jur împrejur întărituri puternice. Eccl.9:15. Într-însa se afla un sărac înţelept care a scăpat cetatea prin înţelepciunea lui şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de acest om sărman. Eccl.9:16. Şi am zis: “Mai bună este înţelepciunea decât puterea; dar înţelepciunea celui sărac este urgisită, şi cuvintele lui nu sânt luate în seamă”. Eccl.9:17. Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni. Eccl.9:18. Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 10 Urmările nedreptăţii omeneşti şi ale trândăviei.
Eccl.10:1. O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune. Eccl.10:2. Inima celui înţelept este la dreapta lui, iar inima celui nebun la stânga. Eccl.10:3. La fel celui nebun când merge pe drum îi lipseşte dreapta pricepere, iar toată lumea zice: “E nebun!” Eccl.10:4. Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău. Căci firea domoală înlătură mari neajunsuri. Eccl.10:5. Am mai luat seama la încă un rău de sub soare, ca o greşeală care porneşte de la stăpânitor: Eccl.10:6. Nebunul este ridicat la dregătorii înalte, iar cei vrednici stau în locuri de jos. Eccl.10:7. Am văzut robi călări pe cai şi căpetenii mergând ca robii pe jos. Eccl.10:8. Cel ce sapă o groapă poate să cadă în ea şi cel ce dărâmă un zid poate fi muşcat de şarpe. Eccl.10:9. Cel ce sfărâmă pietre se poate răni cu ele, iar cel ce despică lemne se primejduieşte. Eccl.10:10. Dacă o unealtă s-a tocit şi nu a fost ascuţită, trebuie să îndoim puterile, dar înţelepciunea are ca parte izbânda. Eccl.10:11. Dacă şarpele muşcă înainte de a fi descântat, atunci descântătorul nu are nici un folos. Eccl.10:12. Graiurile gurii celui înţelept sânt har, iar buzele celui nebun îl doboară. Eccl.10:13. Începutul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată. Eccl.10:14. Nebunul sporeşte vorbele. Omul nu ştie ce va fi după el, căci cine îi va spune ce se va întâmpla după el? Eccl.10:15. Munca oboseşte pe cel nebun; cine nu ştie drumul nu poate să se ducă în cetate. Eccl.10:16. Vai de tine, ţară, care ai un copil rege şi căpeteniile tale mănâncă dis-de-dimineaţă! Eccl.10:17. Fericită eşti tu, ţară, care ai rege un fecior de neam mare şi căpeteniile tale mănâncă la vreme, ca toţi oamenii, şi nu se dau la băutură. Eccl.10:18. Din pricina lenei, grinzile casei se lasă, iar când stai cu mâinile în sin, apa picură în casă. Eccl.10:19. Ospeţele se fac pentru a gusta plăcerea; vinul înveseleşte viaţa şi banii răspund la toate. Eccl.10:20. Chiar în gândul tău nu blestema pe rege şi în cămara unde dormi nu defăima pe cel puternic; căci păsările cerului pot să ducă un cuvânt şi neamul celor înaripate să dea vorba ta pe faţă.

CAP. 11 Aducere-aminte de moarte şi de judecată.
Eccl.11:1. Aruncă pâinea ta pe apă, căci o vei afla după multe zile. Eccl.11:2. Împarte o bucată în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate întâmpla în ţară. Eccl.11:3. Când norii se umplu de ploaie, ei se deşartă pe pământ. Şi dacă un capac cade la miazăzi sau la miazănoapte, unde a căzut, acolo rămâne. Eccl.11:4. Cel ce păzeşte vântul nu seamănă, şi cel ce se uită la nori nu seceră. Eccl.11:5. După cum nu ştii care este calea vântului, cum se întocmesc oasele în pântecele maicii, tot aşa nu cunoşti lucrarea lui Dumnezeu, care face toate. Eccl.11:6. Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până seara nu odihni mâna ta, căci nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sânt deopotrivă de bune. Eccl.11:7. Şi lumina este dulce şi plăcut este ochilor să privească soarele. Eccl.11:8. Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deşertăciune. Eccl.11:9. Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sânt deşertăciune.

CAP. 12 Vârsta bătrâneţii şi sfârşitul vieţii.
Eccl.12:1. Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: “N-am nici o plăcere de ei ...”

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Eccl.12:2. Înainte ca să se întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie; Eccl.12:3. Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sânt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă; Eccl.12:4. Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele; Eccl.12:5. Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi bocitoarele dau târcoale pe uliţă; Eccl.12:6. Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii, Eccl.12:7. Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat. Eccl.12:8. Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sânt deşertăciuni! Eccl.12:9. Şi pe lângă că Ecclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe popor cunoştinţa şi a cercetat şi a privit cu luare aminte şi a cules multe pilde. Eccl.12:10. Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai. Eccl.12:11. Cuvintele celor înţelepţi sânt ca boldurile de îmboldit dobitoacele şi ca nişte cuie înfipte şi ascuţite şi sânt date de un Păstor. Eccl.12:12. Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru trup. Eccl.12:13. Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui om. Eccl.12:14. Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele.

CÂNTAREA CÂNTĂRILOR
CAP. 1 Iubirea între mire şi mireasă.
Cânt.1:1. Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul. Cânt.1:2. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc. Cânt.1:3. Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! - Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte! Cânt.1:4. Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon. Cânt.1:5. Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars. Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o! Cânt.1:6. Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi? Cânt.1:7. Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între femei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ţi mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor! Cânt.1:8. Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te asemăn eu, draga mea! Cânt.1:9. Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare. Cânt.1:10. Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint. Cânt.1:11. Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă. Cânt.1:12. Perniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei. Cânt.1:13. Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules. Cânt.1:14. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi. Cânt.1:15. Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cât de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat. Cânt.1:16. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii.

CAP. 2 Mirele laudă frumuseţea miresei.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Cânt.2:1. Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele. Cânt.2:2. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete. Cânt.2:3. Cum este mărul între copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea! Cânt.2:4. El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea. Cânt.2:5. Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire. Cânt.2:6. Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde. Cânt.2:7. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia! Cânt.2:8. Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Cânt.2:9. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită. Cânt.2:10. Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino! Cânt.2:11. Iarna a trecut, ploaia a încetat. Cânt.2:12. Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude. Cânt.2:13. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino! Cânt.2:14. Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută. Cânt.2:15. Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare. Cânt.2:16. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii. Cânt.2:17. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.

CAP. 3 Mireasa arată iubirea sa către mire.
Cânt.3:1. Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat. Cânt.3:2. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. Cânt.3:3. Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; „N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?” Cânt.3:4. Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei. Cânt.3:5. Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia! Cânt.3:6. Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, parc-ar arde smirnă şi tămâie, parc-ar arde miresme iscusit gătite? Cânt.3:7. Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici din Israel. Cânt.3:8. Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte. Cânt.3:9. Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban. Cânt.3:10. Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim. Cânt.3:11. Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui!

CAP. 4 Frumuseţea miresei.
Cânt.4:1. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Cânt.4:2. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură. Cânt.4:3. Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu. Cânt.4:4. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji. Cânt.4:5. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini. Cânt.4:6. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie. Cânt.4:7. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Cânt.4:8. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi! Cânt.4:9. Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân. Cânt.4:10. Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta. şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir. Cânt.4:11. Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban. Cânt.4:12. Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit. Cânt.4:13. Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme: Cânt.4:14. Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori. Cânt.4:15. În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Liban. Cânt.4:16. Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce.

CAP. 5 Frumuseţea mirelui
Cânt.5:1. Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei! Cânt.5:2. De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii. Cânt.5:3. Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le murdăresc eu iar? Cânt.5:4. Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit. Cânt.5:5. Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii. Cânt.5:6. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat. Cânt.5:7. Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi lau luat, cei ce zidul îl păzesc. Cânt.5:8. Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire. Cânt.5:9. Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei? Cu cât iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ? Cânt.5:10. Iubitul meu e alb şi rumen, şi între zeci de mii este întâiul. Cânt.5:11. Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-nchis, pană de corb. Cânt.5:12. Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi. Cânt.5:13. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate. Cânt.5:14. Braţele-i sunt drugi de aur cu topaze împodobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safire ferecat. Cânt.5:15. Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul. Cânt.5:16. Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire!

CAP. 6 Iarăşi se laudă frumuseţea miresei.
Cânt.6:1. Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l cutăm şi noi cu tine? Cânt.6:2. Iubitul meu în grădina lui s-a dus, în straturi d-aromate pline, să-şi pască turma acolo şi crini frumoşi s-adune. Cânt.6:3. Eu a iubitului meu sunt şi el este al meu, el printre crini îşi paşte iezii. Cânt.6:4. Frumoasă eşti, iubita mea, frumoasă eşti ca Tirţa şi ca Ierusalimul dragă, dar ca şi oastea în război temută. Cânt.6:5. Întoarce-ţi ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Cânt.6:6. Părul tău turme de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură. Cânt.6:7. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu. Cânt.6:8. Solomon are şaizeci de regine şi optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai ţine! Cânt.6:9. Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat. Cânt.6:10. Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută? Cânt.6:11. La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vita de vie şi dacă merii au înflorit. Cânt.6:12. Şi nu ştiu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oştirea de război a viteazului meu neam.

CAP. 7 Frumuseţea Sulamitei.
Cânt.7:1. Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fata să Zi-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? Cânt.7:2. Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat. Cânt.7:3. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de grâu, încins frumos cu crini din câmp. Cânt.7:4. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele. Cânt.7:5. Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta BatRabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc. Cânt.7:6. Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul ţi-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie. Cânt.7:7. Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito! Cânt.7:8. Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie. Cânt.7:9. În finic eu m-aş sui - ziceam eu - şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere. Cânt.7:10. Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind. Cânt.7:11. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă. Cânt.7:12. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la tară să petrecem! Cânt.7:13. Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vila de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo iţi voi da dezmierdările mele. Cânt.7:14. Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat.

CAP. 8 Dragostea cea desăvârşită
Cânt.8:1. O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sinul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea. Cânt.8:2. Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii. Cânt.8:3. Stânga sa este sub capul meu şi cu dreapta-i mă cuprinde. Cânt.8:4. Fete din Ierusalim, vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga mea până nu-i va fi ei voia! Cânt.8:5. Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta. Cânt.8:6. Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer. Cânt.8:7. Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela. Cânt.8:8. Avem o mică surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră, când ea ar fi peţită? Cânt.8:9. Zid de piatră de-ar fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dac-ar fi, cu lemn de cedru am căptuşi-o.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Cânt.8:10. Zid sunt eu acum şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat pacea. Cânt.8:11. Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucrătorilor, s-o lucreze şi săi dea fiecare la rod o mie de sicli de argint. Cânt.8:12. Via mea este la mine acasă; mia de sicli să fie a ta, Solomoane, şi două sute numai pentru cei ce păzesc roadele ei! Cânt.8:13. O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei! Cânt.8:14. Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb, peste munţii cei îmbălsămaţi!

Profesor Preot Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu Suceava 2000-01-07

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

ISAIA
CAP. 1 Proorocia lui Isaia despre adevăratele jertfe.

Isaia 1:1 Vedenia lui Isaia, fiul lui Amos, pe care a văzut-o despre Iuda şi Ierusalim , în vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Iezechia, regii lui Iuda. Isaia 1:2 Ascultă, cerule, şi ia aminte, pământule, că Domnul grăieşte: Hrănit-am feciori şi i-am crescut, dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Isaia 1:3 Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte; poporul Meu nu Mă pricepe. Isaia 1:4 Vai ţie neam păcătos, popor împovărat de nedreptate, soi rău, fii ai pieirii! Ei au părăsit pe Domnul, tăgăduit-au pe Sfântul lui Israel, întorsu-I-au spatele. Isaia 1:5 Pe unde să mai fiţi loviţi voi, cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită. Isaia 1:6 Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate. Isaia 1:7 Ţara voastră este pustiită, cetăţile voastre arse cu foc, ţarinile voastre le mănâncă străinii înaintea ochilor voştri, totul este pustiit, ca la nimicirea Sodomei. Isaia 1:8 Sionul ajuns-a ca o colibă într-o vie, ca o covercă într-o bostănărie, ca o cetate împresurată! Isaia 1:9 Dacă Domnul Savaot nu ne-ar fi lăsat o rămăşiră, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora. Isaia 1:10 Ascultaţi cuvântul Domnului, voi conducători ai Sodomei, luaţi aminte la învăţătura Domnului, voi popor al Gomorei! Isaia 1:11 Ce-mi foloseşte mulţimea jertfelor voastre? zice Domnul. M-am săturat de arderile de tot cu berbeci şi de grăsimea viţeilor graşi şi nu mai vreau sânge de tauri, de miei şi de ţapi! Isaia 1:12 Când veneaţi să le aduceţi, cine vi le ceruse? Nu mai călcaţi în curtea templului Meu! Isaia 1:13 Nu mai aduceţi daruri zadarnice! Tămâierile Îmi sunt dezgustătoare; lunile noi, zilele de odihnă şi adunările de la sărbători nu le mai pot suferi. Însăşi prăznuirea voastră e nelegiuire! Isaia 1:14 Urăsc lunile noi şi sărbătorile voastre sunt pentru Mine o povară. Ajunge! Isaia 1:15 Când ridicaţi mâinile voastre către Mine, Eu Îmi întorc ochii aiurea, şi când înmulţiţi rugăciunile voastre, nu le ascult. Mâinile voastre sunt pline de sânge; spălaţi-vă, curăţiţivă! Isaia 1:16 Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei. Încetaţi odată! Isaia 1:17 Învăţaţi să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ajutaţi pe cel apăsat, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! Isaia 1:18 Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. Isaia 1:19 De veţi vrea şi de Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca. Isaia 1:20 Iar de nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, atunci sabia vă va mânca, căci gura Domnului grăieşte. Isaia 1:21 Cum a ajuns ca o desfrânată cetatea cea credincioasă şi plină de dreptate? Dreptatea locuia în ea, iar acum este plină de ucigaşi. Isaia 1:22 Argintul tău s-a prefăcut în zgură şi vinul tău este amestecat cu apă; Isaia 1:23 Mai-marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii; toţi iubesc darurile şi umblă după răsplată. Ei nu judecă orfanul, iar pricina văduvei nu ajunge până la ei. Isaia 1:24 Pentru aceasta zice Domnul, Dumnezeul Savaot, puternicul lui Israel: Răzbuna-Mă-voi împotriva asupritorilor Mei şi Mă voi întărâta cu răzbunare asupra vrăjmaşilor Mei! Isaia 1:25 Voi întoarce mâna Mea împotriva ta şi te voi curăţi de toată zgura ta, ca în cuptor. Isaia 1:26 Voi întoarce judecătorii tăi să judece ca la început şi sfetnicii tăi ca odinioară. După aceasta te vei putea numi iarăşi cetate dreaptă, oraş credincios. Isaia 1:27 Sionul va fi răscumpărat prin judecată şi locuitorii săi care se vor întoarce la credinţă, prin dreptate.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

Isaia 1:28 Domnul va zdrobi pe cei răzvrătiţi, iar cei ce au părăsit pe Domnul vor fi nimiciţi. Isaia 1:29 Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care le-au ales. Isaia 1:30 Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grădină fără nici un strop de apă. Isaia 1:31 Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă.
CAP. 2 Proorocie despre Iuda şi Ierusalim .
Isaia 2:1 Vedenia pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos, pentru Iuda şi Ierusalim . Isaia 2:2 Fi-va în vremurile cele de pe urmă, că muntele templului Domnului va fi întărit peste vârfurile munţilor şi se va ridica pe deasupra dealurilor. Şi toate popoarele vor curge într-acolo. Isaia 2:3 Multe popoare vor veni şi vor zice: "Veniţi să ne suim în muntele Domnului, în casa Dumnezeului lui Iacov, ca El să ne înveţe căile Sale şi să mergem pe cărările Sale". Căci din Sion va ieşi legea şi cuvântul lui Dumnezeu din Ierusalim . Isaia 2:4 El va judeca neamurile şi la popoare fără de număr va da legile Sale. Preface-vor săbiile în fiare de pluguri şi lăncile lor în cosoare. Nici un neam nu va mai ridica sabia împotriva altuia şi nu vor mai învăţa războiul. Isaia 2:5 Voi, cei din casa lui Iacov, veniţi să umblăm în lumina Domnului! Isaia 2:6 Tu ai lepădat neamul Tău, casa lui Iacov. Ea este plină de vrăjitori şi de magi ca Filistenii şi ea face legământ cu cei de alt neam. Isaia 2:7 Pământul ei este plin de aur şi de argint, de comori fără număr, pământul ei este plin de cai şi de căruţe fără sfârşit. Isaia 2:8 Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor făcuţi de degetele lor. Isaia 2:9 Şi omul va fi umilit şi muritorul va fi pogorât şi Tu nu-i vei ierta! Isaia 2:10 Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţi-vă în pulbere, din pricina fricii de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui. Isaia 2:11 Ochii celui mândru vor fi smeriţi, mândria celor de rând va fi pogorâtă şi numai Domnul în ziua aceea va fi ridicat în slăvi, Isaia 2:12 Că Domnul Savaot va avea ziua Lui, se va ridica împotriva a tot ceea ce este mândru şi semeţ şi-l va pogorî. Isaia 2:13 Împotriva tuturor cedrilor Libanului şi stejarilor celor înalţi ai Vasanului. Isaia 2:14 Împotriva tuturor munţilor înalţi şi colinelor celor mândre. Isaia 2:15 Împotriva tuturor turnurilor ridicate sus şi zidurilor întărite. Isaia 2:16 Împotriva tuturor corăbiilor Tarsisului şi lucrurilor de preţ. Isaia 2:17 Mândria omului va fi pogorâtă şi semeţia celor muritori va fi smerită; în ziua aceea numai Domnul va fi înalt; Isaia 2:18 Şi toţi idolii vor pieri. Isaia 2:19 Iar oamenii vor intra în scorburile stâncilor, în prăpăstiile şi în crăpăturile pământului, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul. Isaia 2:20 În ziua aceea idolii de argint şi de aur, pe care omul i-a făcut ca să li se închine, vor fi părăsiţi ca să fie sălaş şobolanilor şi liliecilor. Isaia 2:21 Iar el va intra în crăpăturile stâncilor şi în prăpăstiile munţilor, de frica Domnului şi de strălucirea slavei Lui, când va veni El ca să lovească pământul. Isaia 2:22 Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în nările căruia nu este decât o suflare! Oare, ce putere are el?

CAP. 3 Pedeapsa mândriei şi a podoabelor deşarte.
Isaia 3:1 Iată, Domnul Dumnezeu Savaot va lua din Ierusalim şi din Iuda orice sprijin şi orice ajutor, orice hrană de pâine şi orice sprijin de apă, Isaia 3:2 Pe viteaz şi pe omul de luptă, pe judecător şi pe prooroc, pe prezicător şi pe bătrân; Isaia 3:3 Pe căpetenia peste cincizeci, pe sfătuitor, pe înţelept, pe fermecător şi pe ghicitor. Isaia 3:4 Voi pune băieţi căpetenii peste ei şi copiii vor domni peste aceia. Isaia 3:5 În popor se vor strâmtora unul pe altul şi fiecare va împila pe aproapele său; cel tânăr se va purta obraznic cu cel bătrân şi cel de neam rău cu cel de neam bun. Isaia 3:6 Atunci va alerga omul la fratele său, în casa tatălui său, şi-i va zice: Tu mai ai o haină, fii căpetenie peste noi şi să fie aceste dărâmături sub mâna ta. Isaia 3:7 Iar acela cu jurământ se va lepăda, zicând: "Nu pot vindeca rănile poporului! N-am în casa mea nici pâine, nici haină, nu mă faceţi conducător peste popor!"

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 3:8 Ierusalimul va ajunge dărâmătură şi Iuda este gata să cadă, căci limba lor şi gândurile lor sunt împotriva Domnului şi dispreţuiesc privirea slavei Lui. Isaia 3:9 Înfăţişarea lor mărturiseşte împotriva lor, căci ei îşi vădesc păcatele lor ca Sodoma, în loc să fie ascundă. Vai de ei! Căci ei şi-au făcut loruşi rău... Isaia 3:10 Fericit este omul drept, că el va mânca din rodul lucrurilor lui. Isaia 3:11 Vai de cel rău, că răutatea este a lui şi va fi judecat după faptele lui. Isaia 3:12 Poporul meu este asuprit de nişte copii, şi femeile domnesc peste el. Poporul meu! Cei care te conduc te rătăcesc şi te abat de la calea pe care tu mergi. Isaia 3:13 Domnul Se ridică la judecată şi stă ca să judece pe poporul Său. Isaia 3:14 Domnul intră la judecată cu bătrânii şi cârmuitorii poporului Său şi zice: "Voi, voi aţi pustiit via Mea şi prada luată de la cei sărmani se află în casele voastre. Isaia 3:15 Pentru ce aţi zdrobit pe poporul Meu şi aţi sfărâmat faţa celor sărmani?" zice Domnul Dumnezeu Savaot. Isaia 3:16 Şi mai zice Domnul: "Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Isaia 3:17 Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor". Isaia 3:18 În ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, luniţe, Isaia 3:19 Cercei, brăţări, văluri, Isaia 3:20 Cununi, lănţişoare, cingătoare, miresme, talismane, Isaia 3:21 Inele, verigi de nas, Isaia 3:22 Veşminte de sărbătoare, mantii, şaluri, pungi, Isaia 3:23 Oglinzi, pânzeturi subţiri, turbane şi tunici. Isaia 3:24 Atunci va fi în loc de miresme, putreziciune, şi în loc de cingători, frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios, zdrenţe, şi în loc de frumuseţe: pecete de robie. Isaia 3:25 Locuitorii Sionului vor cădea de sabie şi vitejii lui în războaie. Isaia 3:26 Porţile fiicei Sionului vor scârţâi şi se vor jeli şi, jefuită, ea va şedea despuiată pe pământ.

CAP. 4 Bune prevestiri.
Isaia 4:1 În ziua aceea şapte femei se vor certa pentru un singur om, zicând: "Noi vom mânca pâinea noastră şi vom purta veşmintele noastre. Nu cerem altceva decât să purtăm numele tău. Ridică ocara noastră!" Isaia 4:2 În ziua aceea se va arăta mlădiţa Domnului în podoabă şi în slavă şi roadele pământului în mărire şi în cinste pentru aceia din Israel care vor fi scăpat. Isaia 4:3 Rămăşiţa Sionului şi cei ce vor fi scăpat cu viaţă din Ierusalim se vor chema sfinţi şi oricine va fi înscris să trăiască în Ierusalim . Isaia 4:4 Când Domnul va fi spălat necurăţenia fiicelor Sionului şi va fi şters fărădelegile din mijlocul lui prin duhul dreptăţii şi al nimicirii, Isaia 4:5 Domnul va veni pe Muntele Sionului şi în adunările Sale ca un nor şi ca un fum ziua, iar noaptea ca un foc strălucitor şi ca o văpaie. Că peste tot locul slava Domnului va fi acoperământ: Isaia 4:6 Fi-va în timpul zilei cort, care să-l apere de căldură şi să-l adăpostească de vreme rea şi de ploaie.

CAP. 5 Via neroditoare.
Isaia 5:1 Vreau să cânt pentru prietenul meu cântecul lui de dragoste pentru via lui. Prietenul meu avea o vie pe o coastă mănoasă. Isaia 5:2 El a săpat-o, a curăţit-o de pietre şi a sădit-o cu viţă de bun soi. Ridicat-a în mijlocul ei un turn, săpat-a şi un teasc. Şi avea nădejde că va face struguri, dar ea a făcut aguridă. Isaia 5:3 Şi acum voi, locuitori ai Ierusalimului şi bărbaţi ai lui Iuda, fiţi judecători intre mine şi via mea. Isaia 5:4 Ce se putea face pentru via mea şi n-am făcut eu? Pentru ce atunci când nădăjduiam să-mi rodească struguri, mi-a rodit aguridă? Isaia 5:5 Acum vă voi face să ştiţi cum mă voi purta cu via mea: Strica-voi gardul ei şi ea va fi pustiită, dărâma-voi zidul ei şi va fi călcată în picioare. Isaia 5:6 Şi o voi pustii! Nu va mai fi tăiată, nici săpată şi o vor năpădi spinii şi bălăriile. De asemenea şi norilor le voi da poruncă să nu-şi mai verse ploaia peste ea.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 5:7 Dar via Domnului Savaot este casa lui Israel, iar oamenii din Iuda sunt sădirea Sa dragă. El nădăjduia ca acesta să fie un popor fără păcate, dar iată-l plin de sânge. Nădăjduit-a să-I rodească dreptate, dar iată: răzvrătire. Isaia 5:8 Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini lângă ţarini până nu mai rămâne nici un loc, ca să fiţi numai voi stăpânitori în ţară! Isaia 5:9 Urechile mele au auzit de asemenea acest jurământ al Domnului Savaot: "Jur că aceste case multe, mari şi frumoase, vor fi pustii şi nimeni nu va mai locui în ele. Isaia 5:10 Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un homer de sămânţă, numai o efă". Isaia 5:11 Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă cu vin! Isaia 5:12 Cei care doresc, la ospeţele lor, chitară, harpă, tobă, flaut şi vin ei nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale. Isaia 5:13 Pentru aceasta poporul meu va fi dus în robie fără să bage de seamă, mai-marii săi vor fi doborâţi de foame, iar gloata se va usca de sete! Isaia 5:14 De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie... Isaia 5:15 Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi. Isaia 5:16 Dar Domnul Savaot este mare prin judecata Sa şi Dumnezeul cel sfânt este sfânt prin dreptatea Sa. Isaia 5:17 Oile vor paşte în voie, iar străinii se vor hrăni în locurile mănoase, lăsate de cei bogaţi. Isaia 5:18 Vai de cei ce îşi atrag pedeapsa ca şi cu nişte frânghii şi plata păcatului ca şi cu nişte ştreanguri, Isaia 5:19 Căci ei zic: "Grăbească Domnul să-Şi facă lucrul Său curând, ca să vedem şi să se plinească planul Sfântului lui Israel, ca să-l cunoaştem". Isaia 5:20 Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar! Isaia 5:21 Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor! Isaia 5:22 Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la făcut băuturi îmbătătoare! Isaia 5:23 Vai de cei ce dau dreptate celui nelegiuit pentru mită şi lipsesc de dreptate pe cel drept! Isaia 5:24 Pentru aceasta, după cum paiele sunt mistuite de foc şi iarba uscată de flăcări, aşa rădăcina lor va fi topită ca pleava şi floarea lor va fi spulberată precum este cenuşa, căci au călcat legea Domnului Savaot şi au nesocotit cuvântul Sfântului lui Israel! Isaia 5:25 De aceea, mânia Domnului s-a aprins împotriva poporului Său! El întinde mâna Sa spre el, îl loveşte şi munţii se clatină. Cadavrele lor sunt ca gunoiul pe cale. Cu toate acestea mânia Lui nu se domoleşte şi mâna Lui stă mereu întinsă Isaia 5:26 Şi va ridica steagul pentru un popor de departe şi îl va chema de la capătul pământului. Iată-l că se zoreşte şi vine. Isaia 5:27 Nimeni din ai lui nu va obosi, nici va boli, nu va dormita, nici va adormi; nimeni nu-şi va descinge brâul şi nici cureaua încălţămintei lui nu se va rupe. Isaia 5:28 Săgeţile lor sunt ascuţite şi arcurile lor gata să tragă. Copitele cailor sunt ca şi cremenea cea tare, roţile căruţelor sunt ca o furtună. Isaia 5:29 Strigătul, strigăt de leu, răcnesc ca puii de leu, mugesc şi apucă prada, şi nimeni nu roate s-o scape. Isaia 5:30 În vremea aceea fi-va împotriva lui un vuiet ca vuietul mării. Toţi vor arunca privirea spre pământ şi iată: întuneric şi strâmtorare; lumina se va întuneca întocmai ca o noapte, fără să se mai ivească zorile!

CAP. 6 Slava Domnului.
Isaia 6:1 În anul morţii regelui Ozia, am văzut pe Domnul stând pe un scaun înalt şi măreţ şi poalele hainelor Lui umpleau templul. Isaia 6:2 Serafimi stăteau înaintea Lui, fiecare având câte şase aripi: cu două îşi acopereau feţele, cu două picioarele, iar cu două zburau Isaia 6:3 Şi strigau unul către altul, zicând: "Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!" Isaia 6:4 Din pricina acestor strigăte, porţile se zguduiau din ţâţânele lor, iar templul s-a umplut de fum. Isaia 6:5 Şi am zis: "Vai mie, că sunt pierdut! Sunt om cu buze spurcate şi locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. Şi pe Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei!" Isaia 6:6 Atunci unul dintre serafimi a zburat spre mine, având în mâna sa un cărbune, pe care îl luase cu cleştele de pe jertfelnic. Isaia 6:7 Şi l-a apropiat de gura mea şi a zis: "Iată s-a atins de buzele tale şi va şterge toate păcatele tale, şi fărădelegile tale le va curăţi".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 6:8 Şi am auzit glasul Domnului care zicea: "Pe cine îl voi trimite şi cine va merge pentru Noi?" Şi am răspuns: "Iată-mă, trimite-mă pe mine!" Isaia 6:9 Şi El a zis: "Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi, uitându-vă, vă veţi uita, dar nu veţi vedea. Isaia 6:10 Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec". Isaia 6:11 Şi am zis: "Până când, Doamne!" Atunci El mi-a răspuns: "Până când cetăţile vor fi pustiite şi vor rămâne fără locuitori, şi casele fără oameni şi pământul pustiu; Isaia 6:12 Până când Domnul va izgoni pe oameni şi pustiirea va fi mare în mijlocul acestei ţări. Isaia 6:13 Şi dacă va rămâne încă unul din zece, şi acela va fi hărăzit focului, ca şi terebintul şi stejarul, ale căror trunchiuri sunt trântite la pământ. Din butucul rămas va lăstări o mlădiţă sfântă".

CAP. 7 Soarta lui Iuda şi Efraim. Naşterea lui Emanuel din Fecioara.
Isaia 7:1 Şi a fost în zilele lui Ahaz, fiul lui Iotam, fiul lui Ozia, regele lui Iuda, că s-a suit Reţin, regele Siriei, împreună cu Pecah, fiul lui Remalia, regele lui Israel, ca să cuprindă Ierusalimul. Şi n-a izbutit ca să-l cuprindă. Isaia 7:2 Atunci a venit cineva să dea de ştire casei lui David, zicând: "Armata Sirienilor a tăbărât în Efraim". Şi inima regelui şi a poporului tremura de spaimă în ziua aceea, precum tremură copacii pădurii din pricina vântului. Isaia 7:3 Şi a grăit Domnul către Isaia, zicând: "Ieşi întru întâmpinarea lui Ahaz, tu şi ŞearIaşub, fiul tău, la capătul canalului lacului celui de sus, pe drumul ţarinii nălbitorului, Isaia 7:4 Şi îi vei zice: "Ia aminte, fii liniştit şi nu te teme şi inima ta să nu se slăbească din pricina acestor doi tăciuni care fumegă: de iuţimea mâniei lui Reţin şi a lui Aram şi a fiului lui Remalia Isaia 7:5 De vreme ce Aram a hotărât pustiirea ta, împreună cu Efraim şi cu fiul Remaliei, zicând: Isaia 7:6 "Să ne suim în Iuda, să-l speriem, să ne facem stăpâni pe el şi să punem rege peste el pe feciorul lui Tabeel". Isaia 7:7 Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Aceasta nu va fi, nici nu se va împlini! Isaia 7:8 Căci căpetenia Aramului este Damascul şi mai mare peste Damasc este Reţin. - Mai sunt încă şaizeci şi cinci de ani şi Efraim va pieri din rândul popoarelor. Isaia 7:9 Şi capitala lui Efraim este Samaria şi mai mare peste Samaria este feciorul lui Remalia. Dacă nu credeţi, veţi fi zdrobiţi!" Isaia 7:19 Şi Isaia mai grăi către Ahaz: Isaia 7:11 "Cere un semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus". Isaia 7:12 Şi a spus Ahaz: "Nu voi cere şi nu voi ispiti pe Domnul!" Isaia 7:13 Şi a zis Isaia: "Ascultaţi voi cei din casa lui David! Nu vă ajunge să obosiţi pe oameni, de veniţi să obosiţi şi pe Dumnezeul meu? Isaia 7:14 Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel. Isaia 7:15 El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă binele. Isaia 7:16 Că înainte ca fiul acesta să ştie să dea la o parte răul şi să aleagă binele, pământul de care îţi este teamă, din pricina celor doi regi, va fi pustiit. Isaia 7:17 Dar Domnul va aduce peste tine, peste poporul tău şi peste casa tatălui tău, vremuri care n-au mai venit de când Efraim s-a desfăcut de Iuda; va aduce pe regele Asiriei. Isaia 7:18 Şi va fi că în ziua aceea Domnul va chema muştele care se află la capătul Nilului fluviul Egiptului - şi albinele din pământul Asiriei; Isaia 7:19 Şi vor veni şi se vor aşeza cu toate în văile cele prăpăstioase şi în crăpăturile stâncilor şi în toate tufişurile şi în toate ţinuturile nelocuite. Isaia 7:20 În vremea aceea, va rade Domnul cu un brici, luat de împrumut de dincolo de Eufrat, pe regele Asiriei, capul, părul de pe trup şi îi va smulge şi barba. Isaia 7:21 În vremea aceea, cine va hrăni o vacă şi două oi Isaia 7:22 Va avea belşug de unt din pricina mulţimii laptelui şi cei ce vor fi rămas în ţară se vor hrăni cu smântână şi cu miere. Isaia 7:23 În ziua aceea, unde era un loc de o mie de butuci pe preţ de o mie de sicli, va fi plin de spini şi de bălării. Isaia 7:24 Acolo oamenii vor intra înarmaţi cu arcuri şi cu săgeţi, căci toată ţara va fi plină de spini şi de bălării. Isaia 7:25 Şi în toţi munţii care erau curăţaţi cu săpăliga, tu nu te vei duce, de frica spinilor şi a bălăriilor. Acolo se va da drumul boilor şi oilor, ca să calce pământul.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 8 Surparea împărăţiei Siriei şi a lui Israel. Vremea lui Mesia.
Isaia 8:1 Şi a zis Domnul către mine: "Ia o carte mare şi scrie deasupra ei cu slove omeneşti: "Maher-Şalal-Haş-Baz" (grabnic – pradă – apropiat – jaf). Isaia 8:2 Adu-Mi martori credincioşi pe Urie preotul şi pe Zaharia, fiul lui Ieberechia". Isaia 8:3 Atunci m-am apropiat de proorociţă şi a luat în pântece şi a născut un fiu. Şi a zis Domnul către mine: "Pune-i numele Maher-Şalal-Haş-Baz". Isaia 8:4 Căci înainte ca băiatul să zică: "tată şi mamă!", toată bogăţia Damascului şi prada Samariei vor fi duse înaintea regelui Asiriei". Isaia 8:5 Şi mi-a mai grăit Domnul astfel: Isaia 8:6 "Fiindcă poporul acesta a nesocotit apele Siloamului, care curg lin, şi a tremurat înaintea lui Reţin, feciorul Remaliei, Isaia 8:7 Iată acum că Domnul va aduce peste ei apele cele mari şi furioase ale Eufratului: pe regele Asiriei şi toată strălucirea lui. Ele vor trece peste toate zăgazurile şi vor da afară peste malurile lui. Isaia 8:8 Şi se va revărsa în Iuda, îl va îneca şi îl va umple de apă, va ajunge până la gât şi cu revărsările lui întinse va acoperi toată ţara. Isaia 8:9 Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginile pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi. Isaia 8:10 Şi orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul, şi cuvântul pe care îl veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci cu noi este Dumnezeu!" Isaia 8:11 Aşa îmi zicea mie Domnul, ţinând peste mine mâna Sa cea tare şi insuflându-mi să nu umblu pe căile acestui popor. Apoi mi-a zis: Isaia 8:12 "Nu numiţi uneltire tot ceea ce poporul acesta socoteşte uneltire, şi nu vă temeţi, nici nu vă înfricoşaţi de ceea ce se tem ei. Isaia 8:13 Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. Isaia 8:14 El va fi pentru voi piatră de încercare şi stâncă de poticnire pentru cele două case ale lui Israel, cursă şi laţ pentru cei ce locuiesc în Ierusalim . Isaia 8:15 Şi mulţi se vor poticni, vor cădea şi se vor sfărâma, vor fi prinşi în cursă şi vor fi duşi în robie!" Isaia 8:16 Voi strânge laolaltă această mărturie şi voi sigila această învăţătură pentru ucenicii mei. Isaia 8:17 Voi aştepta deci pe Domnul, Care îşi ascunde faţa Sa de la casa lui Iacov şi voi nădăjdui întru El. Isaia 8:18 Iată eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu spre semne şi minuni în Israel, din partea Domnului Savaot, Care locuieşte în Muntele Sionului. Isaia 8:19 Şi când vă vor zice: "Întrebaţi pe cei ce cheamă morţii şi ghicitorii care şoptesc şi bolborosesc", să le răspundeţi: "Nu se cuvine oare poporului să alerge la Dumnezeul său? Să întrebe oare pe morţi pentru soarta celor vii?" Isaia 8:20 Întrebaţi legea şi descoperirea! De nu vă vor vorbi asemenea cuvântului acesta, atunci nu-i lumină în ei. Isaia 8:21 Vor rătăci pe pământ flămânzi şi cumplit apăsaţi, şi în vremea foametei îşi vor arăta colţii şi vor huli pe regele lor şi pe Dumnezeul lor. Isaia 8:22 Apoi îşi vor întoarce privirea spre pământ şi iată că acolo va fi strâmtorare, întuneric şi scârbă şi nevoie! Dar noaptea va fi alungată! Isaia 8:23 Căci nu va mai fi întuneric pentru ţara care era în nevoie. În vremurile de demult el a supus pământul Zabulonului şi ţinutul lui Neftali; în vremurile cele de pe urmă el va acoperi de slavă calea mării, celălalt ţărm al Iordanului, Galileea neamurilor.

CAP. 9 Naşterea, numele şi împărăţia lui Mesia.
Isaia 9:1 Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare şi voi cei ce locuiaţi în latura umbrei morţii lumină va străluci peste voi. Isaia 9:2 Tu vei înmulţi poporul şi vei spori bucuria lui. El se va veseli înaintea Ta, cum se bucură oamenii în timpul secerişului şi se veselesc la împărţirea prăzilor. Isaia 9:3 Căci jugul ce-l apasă, şi toiagul ce-l loveşte, şi nuiaua ce-l asupreşte, Tu le vei sfărâma, ca în zilele lui Madian. Isaia 9:4 Încălţămintea cea zgomotoasă de om războinic şi haina cea stropită de sânge vor fi aruncate în foc şi mistuite în flăcări! Isaia 9:5 Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 9:6 Şi mare va fi stăpânirea Lui şi pacea Lui nu va avea hotar. Va împărăţi pe tronul şi peste împărăţia lui David, ca s-o întărească şi s-o întemeieze prin judecată şi prin dreptate, de acum şi până-n veac. Râvna Domnului Savaot va face aceasta. Isaia 9:7 Cuvânt va trimite Domnul peste Iacob, şi el se va pogorî peste Israel. Isaia 9:8 Ca să ştie tot poporul, Efraim şi locuitorii Samariei, care întru mândria lor şi întru semeţia inimii lor zic: Isaia 9:9 "Cărămizile au căzut, să zidim cu piatră cioplită; smochinii au fost tăiaţi, să punem cedri în locul lor!" Isaia 9:10 Ridica-va Domnul împotriva lui pe vrăjmaşii lui Reţin şi pe duşmanii lui îi va înarma: Isaia 9:11 Pe Sirienii de la răsărit şi pe Filistenii de la asfinţit; şi vor mânca aceştia pe Israel cu toată gura. Cu toate acestea mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui tot întinsă va fi; Isaia 9:12 Dar poporul nu se va întoarce la Cel care îl lovise şi nu va căuta pe Domnul Savaot. Isaia 9:13 Şi Domnul va tăia din Israel, într-o singură zi, capul şi coada, ramura de finic şi trestia. Isaia 9:14 Bătrânii şi căpeteniile sunt capul; proorocul şi învăţătorul mincinos sunt coada. Isaia 9:15 Căpeteniile acestui popor îl duc în rătăcire şi cei conduşi de ei vor pieri. Isaia 9:16 Pentru aceasta, Domnul nu se bucură de cei tineri şi de orfanii lui şi de văduve nu-i este milă, fiindcă toţi sunt nelegiuiţi şi răi şi gura lor grăieşte vorbe nesocotite. Pentru toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi. Isaia 9:17 Că fărădelegea arde ca focul, care mistuie spinii şi bălăriile uscate; el arde tot mărăcinişul pădurii, iar fumul se înalţă în rotocoale. Isaia 9:18 Din pricina iuţimii mâniei Domnului Savaot, pământul va fi ca un jeratic, iar poporul va ajunge pradă focului. Nimeni nu va cruţa pe vecinul său. Isaia 9:19 Jefui-vor la dreapta şi vor rămâne flămânzi; la stânga vor mânca şi nu se vor sătura; fiecare va mânca din carnea aproapelui său: Isaia 9:20 Manase pe Efraim, Efraim pe Manase, şi amândoi sunt împotriva lui Iuda. Pe lângă toate acestea, mânia Lui nu se va potoli şi braţul Lui mereu întins va fi.

CAP. 10 Pedeapsa nedreptăţii. Pieirea Asirienilor.
Isaia 10:1 Vai de cei ce fac legi nedrepte şi de cei ce scriu hotărâri silnice Isaia 10:2 Ca să îndepărteze pe cei slabi de la judecată şi să răpească dreptatea sărmanilor poporului Meu, ca să facă din văduve prada lor şi să jefuiască pe cei orfani! Isaia 10:3 Dar ce veţi face voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine de departe? Către cine veţi fugi ca să fiţi ajutaţi şi unde veţi lăsa comorile voastre? Isaia 10:4 Fără mine vor merge cu frunţile plecate printre robi şi vor cădea printre cei ucişi şi totuşi mânia Lui nu se va potoli şi mâna Lui mereu întinsă va fi. Isaia 10:5 O, Asirie, varga mâniei Mele şi toiagul urgiei Mele! Isaia 10:6 Împotriva unui neam fără de lege o voi trimite şi împotriva unui popor al urgiei Mele o voi îndrepta, ca să-l prade şi să-l jefuiască şi să-l calce ca pe tina uliţelor. Isaia 10:7 Dar ea n-are aceeaşi judecată şi inima ei nu simte la fel; să prade este în inima ei şi să nimicească neamuri fără număr! Isaia 10:8 Căci ea zice: "Oare mai-marii mei nu sunt ei laolaltă regi? Isaia 10:9 Calno oare nu este ca şi Carchemişul? Şi Hamatul ca Arpadul şi Samaria ca Damascul?" Isaia 10:10 Cum a cuprins mâna Mea împărăţiile idolilor, unde idolii erau mai numeroşi decât în Ierusalim şi în Samaria; Isaia 10:11 Precum am făcut Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face şi Ierusalimului şi chipurilor lui! Isaia 10:12 Şi când Domnul va sfârşi tot lucrul Lui în muntele Sionului şi în Ierusalim , atunci va pedepsi pe regele Asiriei pentru graiul cel mândru din inima lui şi pentru semeţia privirilor lui, Isaia 10:13 Că a zis: "Prin puterea mâinii mele am făcut aceasta şi prin înţelepciunea mea; căci sunt priceput! Trecut-am peste graniţele popoarelor, jefuit-am comorile lor şi ca un atotputernic am dat jos de pe tron pe conducători. Isaia 10:14 Mâna mea a apucat ca pe un cuib bogăţiile popoarelor şi, precum iei ouă părăsite, tot aşa am cuprins eu tot pământul. şi nimeni n-a scuturat aripile, n-a deschis ciocul şi nici n-a scos vreun ţipăt! Isaia 10:15 Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi braţul care îl duce! Isaia 10:16 De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol. Isaia 10:17 Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate, într-o singură zi!

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 10:18 Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de sus şi până jos. Isaia 10:19 Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i numere. Isaia 10:20 În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel. Isaia 10:21 O rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. Isaia 10:22 Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă se va întoarce. Nimicirea este hotărâtă de dreptatea cea nemăsurată. Isaia 10:23 Această poruncă de nimicire, Domnul Dumnezeu Savaot o va împlini în tot cuprinsul ţării. Isaia 10:24 Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu Savaot: "Poporul Meu, care locuieşte în Sion, nu te teme de Asiria, care te loveşte cu toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul. Isaia 10:25 Dar, peste puţină vreme, urgia va înceta şi mânia Mea îi va nimici". Isaia 10:26 Domnul Savaot ridica-va asupra lor un bici, ca atunci când a bătut pe Madian la stânca Oreb şi Îşi va întinde toiagul Său spre mare şi-l va ridica precum l-a ridicat asupra Egiptenilor. Isaia 10:27 În vremea aceea va ridica povara de pe umerii tăi şi jugul de pe grumajii tăi. Isaia 10:28 Vine din latura Rimonului şi ajunge la Aiat, trece la Migron, la Micmas lasă poverile sale de drum. Isaia 10:29 Ei au trecut pasul şi noaptea au rămas la Gheba. Rama este înspăimântată, Ghibeea lui Saul a luat-o la fugă. Isaia 10:30 Urlă fiică a lui Galim, ia aminte Laişa, răspunde-i tu, Anatot. Isaia 10:31 Madmena se împrăştie, locuitorii din Ghebim au luat-o la fugă. Isaia 10:32 O zi va sta la Nob, ameninţă cu mâna muntele Sionului şi colina Ierusalimului ! Isaia 10:33 Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o lovitură năprasnică: vârfurile sunt tăiate şi crengile de sus date jos. Isaia 10:34 Desişul pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, cedrii Libanului se prăbuşesc la pământ.

CAP. 11 Puterea lui Mesia.
Isaia 11:1 O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da. Isaia 11:2 Şi Se va odihni peste El Duhul lui Dumnezeu, duhul înţelepciunii şi al înţelegerii, duhul sfatului şi al tăriei, duhul cunoştinţei şi al bunei-credinţe. Isaia 11:3 Şi-L va umple pe El duhul temerii de Dumnezeu. Şi va judeca nu după înfăţişarea cea din afară şi nici nu va da hotărârea Sa după cele ce se zvonesc, Isaia 11:4 Ci va judeca pe cei săraci întru dreptate şi după lege va mustra pe sărmanii din ţară. Pe cel aprig îl va bate cu toiagul gurii Lui şi cu suflarea buzelor Lui va omorî pe cel fără de lege. Isaia 11:5 Dreptatea va fi ca o cingătoare pentru rărunchii Lui şi credincioşia ca un brâu pentru coapsele Lui. Isaia 11:6 Atunci lupul va locui laolaltă cu mielul şi leopardul se va culca lângă căprioară; şi viţelul şi puiul de leu vor mânca împreună şi un copil îi va paşte. Isaia 11:7 Juninca se va duce la păscut împreună cu ursoaica şi puii lor vor sălăşlui la un loc, iar leul ca şi boul va mânca paie; Isaia 11:8 Pruncul de ţâţă se va juca lângă culcuşul viperei şi în vizuina şarpelui otrăvitor copilul abia înţărcat îşi va întinde mâna. Isaia 11:9 Nu va fi nici o nenorocire şi nici un prăpăd în tot muntele Meu cel sfânt! Că tot pământul este plin de cunoştinţa şi de temerea de Dumnezeu, precum marea este umplută de ape! Isaia 11:10 Şi în vremea aceea, Mlădiţa cea din rădăcina lui Iesei, va fi ca un steag pentru popoare; pe Ea o vor căuta neamurile şi sălaşul Ei va fi plin de slavă. Isaia 11:11 În ziua aceea, Domnul va ridica din nou mâna Sa ca să răscumpere rămăşiţa poporului Său dintre robii din Asiria şi din Egipt, din Patros, din Etiopia, din Elam, din Babilon, din Hamat şi din insulele mării. Isaia 11:12 El va ridica steag pentru neamuri şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Israel şi va strânge la un loc pe cei împrăştiaţi ai lui Iuda din cele patru colţuri ale pământului. Isaia 11:13 Atunci pizma lui Efraim va înceta şi duşmanii lui Iuda vor fi zdrobiţi. Efraim nu va mai pizmui pe Iuda şi Iuda nu va mai fi vrăjmaşul lui Efraim. Isaia 11:14 Ci se vor avânta în latura Filistenilor la apus şi vor jefui împreună pe feciorii răsăritului; asupra Edomului şi Moabului îşi vor întinde mâna lor, şi copiii lui Amon vor asculta de ei.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 11:15 Domnul va seca limba de mare a Egiptului şi mâna Lui va ameninţa groaznic Eufratul, şi-l va împărţi în şapte râuri şi se va putea trece cu piciorul. Isaia 11:16 Atunci se va croi un drum pentru rămăşiţa din poporul Său, pentru cei scăpaţi din robia Asiriei, precum s-a întâmplat altădată cu Israel, în ziua când el a ieşit din Egipt.

CAP. 12 Cântare de mulţumire.
Isaia 12:1 Şi tu vei zice în ziua aceea: Lăuda-Te-voi, Doamne, că deşi pornit împotriva mea, mânia Ta s-a întors de la mine şi m-ai miluit. Isaia 12:2 Iată Dumnezeul cel tare al mântuirii mele; nădăjdui-voi întru El şi nu mă voi înfricoşa, că izvorul puterii mele şi cântarea mea de laudă este Domnul Dumnezeu şi izbăvirea mea. Isaia 12:3 Veţi scoate apa cu veselie din izvoarele mântuirii Isaia 12:4 Şi veţi zice în ziua aceea: "Lăudaţi pe Domnul, chemaţi numele Lui, vestiţi printre neamuri lucrările Lui, daţi de ştire că înalt este numele Lui! Isaia 12:5 Cântaţi în strune pe Domnul, căci El a făcut fapte strălucite! Să ştie aceasta tot pământul! Isaia 12:6 Săltaţi şi vă veseliţi locuitori ai Sionului, căci mare este în mijlocul vostru Sfântul lui Israel!"

CAP. 13 Vedenia lui Isaia
Isaia 13:1 Proorocia despre Babilon pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amos. Isaia 13:2 Pe un munte pleşuv înălţaţi steag, strigaţi către ei, faceţi semn cu mâna, ca să intre pe poarta asupritorilor. Isaia 13:3 "Eu am poruncit sfintei Mele oştiri, zice Domnul, chemat-am pe vitejii mâniei Mele, pe cei ce se veselesc de slava Mea". Isaia 13:4 Ascultaţi acest zgomot surd în munţi, vuiet al unui neam fără de număr; auziţi această zarvă de împărăţii, de neamuri adunate; Domnul Savaot cercetează oştirea gata de luptă. Isaia 13:5 Ele vin dintr-un ţinut depărtat, de la capătul cerului; vine Domnul şi uneltele mâniei Lui, ca să nimicească tot pământul. Isaia 13:6 Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Isaia 13:7 Drept aceea, toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică. Isaia 13:8 Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor cuprinde; zvârcolise-vor în dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază, iar feţele lor vor fi roşii ca flacăra. Isaia 13:9 Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărâtată la mânie ca să pustiiască pământul şi să stârpească pe păcătoşi de pe el. Isaia 13:10 Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da lumina lor; soarele se va întuneca în răsăritul lui şi luna nu va mai străluci. Isaia 13:11 Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru păcatele lor. Voi smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ. Isaia 13:12 Voi face ca oamenii să fie mai rari decât aurul cel mai scump, mai căutaţi decât aurul de Ofir. Isaia 13:13 Pentru aceasta voi prăbuşi cerurile; şi pământul se va clătina din locul lui, din pricina mâniei Domnului Savaot, în ziua iuţimii mâniei Lui. Isaia 13:14 Atunci, ca o gazelă sperioasă şi ca o turmă pe care nimeni nu poate s-o adune, fiecare se va întoarce la poporul său şi fiecare va fugi în pământul său. Isaia 13:15 Oricine va fi aflat va fi străpuns şi oricare va fi prins va cădea de sabie. Isaia 13:16 Copiii lor vor fi zdrobiţi înaintea ochilor lor, casele lor vor fi jefuite şi femeile lor necinstite. Isaia 13:17 Iată că Eu ridic asupra lor pe Mezi, care nu pun preţ pe argint şi care nu se lăcomesc pentru aur. Isaia 13:18 Arcurile oamenilor de luptă vor doborî pe cei tineri. De roada pântecelui nu se vor milostivi, şi pentru copii ochii lor nu vor simţi nici o milă. Isaia 13:19 Atunci Babilonul, podoaba împărăţiilor, cununa mândriei Caldeilor, fi-va ca Sodoma şi ca Gomora, pe care Dumnezeu le-a nimicit. Isaia 13:20 Nu va mai fi locuit în veci şi din neam în neam. Arabii nu vor mai înfige acolo corturi şi nici ciobanii nu-şi vor mai face târle în latura aceea. Isaia 13:21 Ci numai animale sălbatice se vor sălăşlui într-însul, şi bufniţele vor locui prin case, struţii îşi vor face cuiburi acolo şi oameni cu chip de ţap vor juca în acel loc.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 13:22 Şacalii vor urla în palatele lor şi lupii în casele lor de petrecere. Vremea este aproape să sosească şi zilele ei nu vor zăbovi!

CAP. 14 Proorocie împotriva Babilonului.
Isaia 14:1 Dar Domnul Se va milostivi de Iacov şi va alege încă o dată pe Israel şi îl va statornici în pământul lui. Cei străini se vor alătura lor şi se vor uni cu casa lui Iacov. Isaia 14:2 Pe popoare le va lua şi le va duce la ei, iar casa lui Israel le va avea în pământul Domnului ca robi şi roabe. Ei vor duce în robie pe cei care i-au dus în robie şi vor stăpâni peste apăsătorii lor. Isaia 14:3 Iar în ziua în care Domnul te va odihni de osteneli, de chinuri şi de amarnica ta robie în care ai fost, Isaia 14:4 Tu vei cânta cântecul acesta de ocară împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: "Cum s-a sfârşit cu asupritorul şi cum a încetat chinul nostru! Isaia 14:5 Domnul a zdrobit toiagul celor fără de lege, sceptrul răilor apăsători! Isaia 14:6 Iată pe cel care lovea popoarele fără încetare cu mânia lui şi care în întărâtarea lui punea neamurile sub stăpânirea lui, supunându-le fără cruţare! Isaia 14:7 Tot pământul este în pace şi se odihneşte; toţi izbucnesc în cântece de veselie. Isaia 14:8 Până şi chiparoşii împreună cu cedrii cei din Liban se bucură de căderea ta: "De când tu te-ai prăbuşit, nimeni nu se mai suie la noi ca să ne doboare!" Isaia 14:9 Şeolul (iadul) se mişcă în adâncurile sale, ca să iasă întru întâmpinarea ta. Pentru tine el deşteaptă umbrele, pe toţi stăpânitorii pământului; el ridică de pe jilţurile lor pe toţi împăraţii pământului. Isaia 14:10 Toţi iau cuvântul şi îţi zic: "Şi tu eşti slab ca noi şi te asemeni nouă". Isaia 14:11 În iad s-a pogorât mărirea ta în cântecul harfelor tale. Sub tine se vor aşterne viermii şi viermii vor fi acoperământul tău. Isaia 14:12 Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri! Isaia 14:13 Tu care ziceai în cugetul tău: "Ridica-mă-voi în ceruri şi mai presus de stelele Dumnezeului celui puternic voi aşeza jilţul meu! În muntele cel sfânt voi pune sălaşul meu, în fundurile laturei celei de miazănoapte. Isaia 14:14 Sui-mă-voi deasupra norilor şi asemenea cu Cel Preaînalt voi fi". Isaia 14:15 Şi acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului! Isaia 14:16 Cei ce te văd îşi întorc privirea în spre tine şi se uită cu luare aminte zicând: "Oare acesta este omul de care tremura pământul şi împărăţiile se cutremurau?" Isaia 14:17 Oare acesta este cel ce prefăcea lumea în pustiu şi cetăţile le dobora şi nu da drumul robilor săi?" Isaia 14:18 Toţi împăraţii popoarelor se odihnesc cu cinste, fiecare în locaşul său. Isaia 14:19 Şi numai tu eşti azvârlit departe de mormântul tău, ca o ramură fără de preţ, ca rămăşiţele celor care au fost ucişi cu lovituri de sabie, zvârliţi pe pietre de mormânt, ca un hoit călcat în picioare. Isaia 14:20 Tu nu te vei pogorî în mormânt, căci tu ai pustiit pământul tău şi pe poporul tău l-ai ucis! Niciodată nu se va mai vorbi despre neamul celor răi! Isaia 14:21 Pregătiţi măcelul feciorilor, din pricina fărădelegilor părinţilor lor, ca nu cumva să se ridice şi să cucerească pământul şi să umple de ruine faţa a tot pământul. Isaia 14:22 "Eu Mă voi scula împotriva lor, zice Domnul Savaot, şi voi nimici numele Babilonului şi pe cei care au mai rămas: şi mugurii şi mlădiţele, zice Domnul. Isaia 14:23 Acolo va stăpâni ariciul şi va fi mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii", zice Domnul Savaot. Isaia 14:24 Juratu-S-a Domnul Savaot şi a zis: "Cum am hotărât, aşa va fi, precum M-am sfătuit, aşa se va întâmpla! Isaia 14:25 Sfărâma-voi Asiria în pământul Meu şi o voi călca în picioare pe munţii Mei. Şi robii vor fi liberaţi de jugul lor şi umerii de povara lor". Isaia 14:26 Iată hotărârea pentru tot pământul, iată mâna întinsă peste toate neamurile! Isaia 14:27 Dacă Domnul Savaot a hotărât, cine îl va putea împiedica? Şi dacă mâna Lui stă întinsă, cine o va întoarce la loc? Isaia 14:28 În anul morţii lui Ahaz, fost-a această proorocie: Isaia 14:29 "Nu te veseli, toată ţara Filistenilor, fiindcă a fost zdrobit toiagul care te lovea. Căci din rădăcina şarpelui va ieşi o viperă şi din urmaşii lui un şarpe zburător. Isaia 14:30 Cei sărmani vor paşte pe păşunile Mele, iar cei săraci vor fi fără de grijă. Voi face să moară de foame neamul tău, iar pe cei ce vor rămâne din tine îi voi ucide. Isaia 14:31 Tu, poartă, urlă! Şi tu, cetate, ţipă! Cutremură-te tu, ţară a Filistenilor, toată! Că din partea de miazănoapte vine un fum şi şirurile vrăjmaşilor sunt strânse". Isaia 14:32 Şi ce se va răspunde în ziua aceea celor trimişi dintre popoare? Că "Domnul a întemeiat Sionul, limanul celor îndureraţi din poporul Lui".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 15 Proorocie împotriva lui Moab.
Isaia 15:1 Prins fără de veste în vreme de noapte Ar-Moabul a fost pustiit. Luat fără de veste noaptea, Chir-Moabul a fost nimicit. Isaia 15:2 Poporul se urcă la templul de la Dibon, la locurile înalte, ca să plângă pe Nebo şi la Medeba, Moabul se tânguieşte. Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate. Isaia 15:3 Pe uliţele lui toţi ies îmbrăcaţi în sac; pe acoperişuri, în pieţe, toţi se jelesc şi izbucnesc în plâns. Isaia 15:4 Heşbonul şi Eleale bocesc, iar glasul lor până la Iahaţ se aude. Chiar şi războinicii Moabului se vaită şi sufletul le este cuprins de groază. Isaia 15:5 Din adâncul inimii, Moabul strigă; fugarii lui sosesc până la Ţoar, până la EglatŞelişia. Coasta Luhitului toţi o urcă plângând; pe drumul de la Horonaim scot strigăte de deznădejde, Isaia 15:6 Că apele de la Nimrim au secat, iarba s-a uscat, iarba verde nu mai este, verdeaţa a pierit. Isaia 15:7 De aceea ei îşi fac provizii şi duc bunurile lor dincolo de pârâul Sălciilor. Isaia 15:8 Ţipetele au făcut înconjurul Moabului, vaietele sale au ajuns până la Eglaim, jeluirea lui până la Beer-Elim, că apele Dimonului sunt pline de sânge! Isaia 15:9 Asupra Dimonului voi trimite iarăşi nenorociri; pentru cei ce au scăpat. din Moab cât şi pentru cei rămaşi în ţară voi trimite lei.

CAP. 16 Rele prevestiri pentru Moab.
Isaia 16:1 "Trimiteţi miei stăpânitorului ţării, trimiteţi-i din Petra, prin pustiu, la muntele fiicei Sionului". Isaia 16:2 Ca o pasăre care fuge sperioasă din cuibul ei, ca un cuib risipit, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului. Isaia 16:3 "Dă un sfat, dă o hotărâre, întinde umbra ta, ca noaptea, în miezul zilei, ascunde pe cei duşi în robie, nu descoperi pe cei fugari! Isaia 16:4 Adăposteşte la tine pe toţi robii Moabului, să le fii acoperitor în faţa pustiitorului, până când năvala va fi trecut, prăpădul va lua sfârşit şi vrăjmaşul va lăsa tara în pace. Isaia 16:5 Jilţul lui se va întări prin milostivire şi pe el va şedea de-a pururi în cortul lui David un judecător apărător al pricinei drepte şi râvnitor dreptăţii. Isaia 16:6 Am auzit de semeţia Moabului, că foarte mândru este; am auzit de obrăznicia, de mândria, de trufia şi de graiurile lui deşarte". Isaia 16:7 Pentru aceasta, Moabiţii se tânguiesc pentru Moab, toţi împreună se tânguiesc! Ei suspină pentru turtele de struguri de la Chir-Hareset, înmărmuriţi. Isaia 16:8 Câmpiile Heşbonului au sărăcit, asemenea şi via de la Sibma; stăpânitorul popoarelor a distrus cele mai bune viţe ale ei, care se întinseseră până la Iazer şi acoperiseră pustiul; lăstarii lor se întinseseră şi trecuseră marea. Isaia 16:9 Pentru aceasta plâng împreună cu Iazerul pentru via din Sibma. Vă ud cu lacrimile mele pe voi, Heşbon şi Eleale, că nu se mai aud acolo strigătele vesele din timpul secerişului şi al culesului viilor. Isaia 16:10 Nici bucurie, nici veselie prin grădini, iar prin vii nici cântece, nici chiote! Nimeni nu mai dă vinul la teasc, strigătul călcătorului a încetat. Isaia 16:11 Pentru aceasta lăuntrul meu se zbuciumă pentru Moab ca o harfă şi inima mea pentru Chir-Hares. Isaia 16:12 Iată că Moabul este văzut urcând obosit pe locurile înalte, intră în templul său să se roage, dar nu dobândeşte nimic. Isaia 16:13 Aceasta este proorocia pe care a grăit-o Domnul odinioară pentru Moab. Isaia 16:14 Iar acum Domnul a zis aşa: "Peste trei ani, socotiţi ca anii unui simbriaş, mărirea Moabului se va micşora cu vuiet mare şi va rămâne mică şi slabă, fără nici o putere".

CAP. 17 Proorocie pentru Damasc
Isaia 17:1 Proorocie împotriva Damascului: "Damascul este scos din numărul cetăţilor şi a rămas o grămadă de ruine. Isaia 17:2 Cetăţile Aroerului sunt pustiite pentru vecie; ele sunt bune de păscut turmele, care se culcă acolo şi nimeni nu le goneşte.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 17:3 Nici cetate întărită pentru Efraim şi nici împărăţie la Damasc. Tot aşa va fi cu rămăşiţa Siriei şi cu mărirea ei, precum a fost cu fiii lui Israel, zice Domnul Savaot. Isaia 17:4 Şi va fi în ziua aceea că mărirea lui Iacob se va împuţina şi acest trup gras se va usca. Isaia 17:5 Va fi atunci ca pe urma secerătorului ce seceră holda, când mâna lui adună spice şi cum e când oamenii adună spice în valea Refaim; Isaia 17:6 Vor rămâne pe urmă câteva roade, ca la scuturatul măslinului, două-trei măsline pe vârf, patru-cinci pe ramuri", zice Domnul Dumnezeul lui Israel. Isaia 17:7 În ziua aceea, omul îşi va întoarce privirea către Ziditorul său şi ochii lui către Sfântul lui Israel se vor întoarce. Isaia 17:8 Şi nu va mai privi către jertfelnice, lucrurile mâinilor lui, şi nu se va mai uita la făptura degetelor lui, la Astartele şi statuile ridicate soarelui. Isaia 17:9 În vremea aceea, cetăţile sale întărite vor fi părăsite ca ale Amoreilor şi Heveilor, lăsate înaintea fiilor lui Israel şi vor rămâne pustii. Isaia 17:10 Căci tu ai uitat pe Dumnezeul izbăvirii tale şi de Stânca scăpării tale nu ţi-ai adus aminte. Iată pentru ce tu întemeiezi grădini lui Adonis şi acolo sădeşti vie pentru un dumnezeu străin. Isaia 17:11 În ziua când o sădeşti, tu vezi că se ridică şi a doua zi are flori; dar de culesul roadelor nu te bucuri în ziua nenorocirii şi durerea este fără leac. Isaia 17:12 Ah! Această zarvă de popoare este ca vuietul de ape multe, acest zgomot de neamuri este ca zgomotul de ape mari; Isaia 17:13 El le ameninţă şi ele fug departe, gonite ca pleava pe care vânturătorii o vântură în vânt şi ca vârtejul de pulbere în vreme de furtună. Isaia 17:14 În vremea serii, atunci e ceasul spaimei, iar mai înainte de a se face ziuă, ei nu mai sunt. Iată partea, partea jefuitorilor noştri şi soarta celor ce ne-au prădat pe noi.

CAP. 18 Pustiirea pământului.
Isaia 18:1 Vai ţie, ţară în care se aude zăngănit de arme şi care eşti dincolo de fluviile Etiopiei! Isaia 18:2 Tu, care trimiţi soli pe Nil în bărci de papură pe întinsele ape. Mergeţi voi, soli iuţi, către un neam de statură înaltă şi cu pielea lucie, departe către un popor de temut, popor plin de putere şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii. Isaia 18:3 Voi, toţi locuitori ai lumii şi care stăpâniţi pământul! Când veţi vedea înălţându-se steagul deasupra munţilor, priviţi! Şi când va suna trâmbiţa, ascultaţi! Isaia 18:4 Că aşa zice Domnul către mine: "Privesc liniştit din locaşul Meu, întocmai ca adierea fierbinte a verii la lumina soarelui, ca norul de rouă în zăduful secerişului. Isaia 18:5 Căci înainte de cules, după ce florile s-au scuturat şi mugurii s-au prefăcut în ciorchini copţi, viţele vor fi tăiate cu cosoarele, ramurile vor fi luate, smulse vor fi. Isaia 18:6 Toate vor fi lăsate vulturilor de munte şi fiarelor pământului; vulturii vor petrece acolo vara, iar fiarele câmpului iarna. Isaia 18:7 În vremea aceea, se vor aduce daruri de la neamul de statură înaltă şi cu pielea lucie, de la poporul de temut cel de departe, de la poporul cel plin de putere şi viteaz, a cărui ţară este străbătută de fluvii, către locul numelui Domnului Savaot, muntele Sionului".

CAP. 19 Proorocie pentru Egipt.
Isaia 19:1 Isaia 19:2 Isaia 19:3 Isaia 19:4 Isaia 19:5 Isaia 19:6 Isaia 19:7 Isaia 19:8 Isaia 19:9 Iată Domnul vine pe nor uşor şi ajunge în Egipt. Idolii Egiptului tremură înaintea feţei Lui şi inima Egiptenilor se topeşte în ei. Voi întărâta pe Egipteni unii împotriva altora şi se vor război frate cu frate şi prieten cu prieten, cetate cu cetate, împărăţie cu împărăţie. Egiptul îşi va pierde mintea şi voi încurca isteţimea lui şi vor merge ei să întrebe pe idoli şi pe vrăjitori, pe fermecători şi pe ghicitori. Şi voi da Egiptul în mâna unui stăpânitor crud şi un împărat puternic îl va stăpâni, zice Domnul Dumnezeu Savaot. Apele mării se vor sfârşi şi fluviul va seca şi se va usca de tot. Canalele se vor preface în ape stătătoare. Râurile Egiptului vor scădea şi se vor usca, papura şi trestia se vor veşteji. Lunca Nilului şi toată verdeaţa de pe malurile lui se vor usca, vor cădea şi nu vor mai fi! Pescarii vor suspina şi se vor tângui; toţi cei care aruncă undiţa în Nil, cei care aruncă năvodul pe faţa apelor, vor fi deznădăjduiţi. Cei care lucrează inul vor fi nedumeriţi şi pieptănătoarele şi ţesătorii vor fi în mare încurcătură.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 19:10 Ţesătorii vor fi tulburaţi şi toţi lucrătorii, în întristare mare. Isaia 19:11 Mai-marii Toanului au ajuns nebuni, sfătuitorii cei înţelepţi ai lui Faraon dau sfaturi fără de minte! Cum îndrăzniţi voi să ziceţi lui Faraon: "Eu sunt ucenicul celor înţelepţi, al regilor de altădată?" Isaia 19:12 Unde sunt oare înţelepţii tăi? Să te vestească şi să-ţi dea de ştire ceea ce a hotărât Domnul Savaot împotriva Egiptului. Isaia 19:13 Mai-marii Ţoanului au ajuns nebuni, mai-marii Nofului şi-au pierdut mintea şi căpeteniile seminţiilor duc Egiptul pe căi greşite. Isaia 19:14 Domnul a aruncat peste ei un duh de zăpăceală; în orice faptă a lor ei rătăcesc Egiptul şi nu-şi dau seama, cum nu-şi dă seama beţivul când varsă. Isaia 19:15 Şi nu va fi nici un lucru în Egipt cu rostul lui: nici cap, nici coadă, nici început, nici sfârşit. Isaia 19:16 În ziua aceea, Egiptenii vor fi ca femeile fricoase şi tremurătoare, din pricina ameninţării mâinii Domnului Savaot pe care o va ridica peste ei. Isaia 19:17 Atunci pământul lui Iuda va fi pentru Egipt înfricoşare mare; ori de câte ori i se va aminti numele; Egiptul va tremura, din pricina hotărârii luate împotriva lui de Domnul Savaot. Isaia 19:18 În vremea aceea, vor fi numai cinci cetăţi în pământul Egiptului care vor grăi limba Canaanului şi vor jura în numele Domnului Savaot; una se va numi "Cetatea Soarelui". Isaia 19:19 În ziua aceea, va fi un jertfelnic în mijlocul pământului Egiptului şi un stâlp de pomenire la hotarul lui, pentru Domnul. Isaia 19:20 Acesta va fi un semn şi o mărturie pentru Domnul Savaot în pământul Egiptului. Când vor striga către Domnul în strâmtorările lor, atunci El le va trimite un mântuitor şi un răzbunător oare-i va mântui. Isaia 19:21 Domnul se va face ştiut în Egipt şi Egiptenii vor cunoaşte pe Domnul în ziua aceea. Şi vor aduce arderi de tot şi prinoase şi vor face făgăduinţe Domnului şi le vor împlini. Isaia 19:22 Şi Domnul va bate Egiptul, îl va lovi şi apoi îl va vindeca. Şi ei se vor întoarce la Domnul şi El se va îndupleca şi îi va tămădui. Isaia 19:23 În vremea aceea, va fi un drum din Egipt în Asiria şi Asiria va merge în Egipt şi Egiptul în Asiria şi Egiptenii şi Asirienii vor sluji pe Domnul. Isaia 19:24 În ziua aceea, Israel va fi al treilea în legământul cu Egiptul şi cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului, Isaia 19:25 Binecuvântare a Domnului Savaot, Care zice: "Binecuvântat să fie poporul Meu, Egiptul şi Asiria, lucrul mâinilor Mele şi Israel, moştenirea Mea!"

CAP. 20 Egiptenii şi Etiopienii vor fi robiţi.
Isaia 20:1 Isaia 20:2 Isaia 20:3 Isaia 20:4 Isaia 20:5 Isaia 20:6 În anul în care Tartan a venit la Aşdod, trimis de Sargon, regele Asiriei, şi a împresurat Aşdodul şi l-a cuprins, În vremea aceea a grăit Domnul prin gura lui Isaia, fiul lui Amos, zicând: "Du-te şi dezbracă sacul de pe coapsele tale şi descalţă încălţămintele tale". Şi a făcut aşa şi mergea gol şi desculţ. Şi a zis Domnul: "Precum a umblat robul Meu Isaia gol şi desculţ vreme de trei ani, ca semn şi prevestire pentru Egipt şi pentru Etiopia, Astfel va aduce regele Asiriei robi din Egipt şi surghiuniţi din Etiopia, tineri şi bătrâni, goi şi desculţi şi cu spatele descoperit, spre ruşinea Egiptului. Şi cei care se bizuiau pe Etiopia şi erau mândri cu Egiptul vor fi cuprinşi de teamă şi de ruşine. Locuitorii acestui ţinut vor zice în ziua aceea: "Iată pe cine ne bizuim, către care vrem să fugim să căutăm ajutor şi scăpare dinaintea regelui Asiriei! Şi acum cum vom scăpa?"

CAP. 21 Proorocie pentru pustiirea malurilor mării.
Isaia 21:1 Ca furtuna care vine de la miazănoapte, aceasta vine din pustiu, dintr-un ţinut înfricoşător. Isaia 21:2 O vedenie grozavă mi s-a descoperit: jefuitorul jefuieşte şi pustiitorul pustieşte. Avântă-te, Elame! împresuraţi pe Mezi, n-aveţi nici o milă! Isaia 21:3 De aceea inima mea s-a umplut de nelinişte, dureri m-apucă, ca durerile unei femei care este gata să nască. înspăimântat cum sunt, nu mai aud; tulburat, nici că mai văd;

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 21:4 Duhul meu rătăceşte, frica dă năvală peşte mine. Noaptea care atât îmi plăcea mă umple de groază! Isaia 21:5 Masa este pusă, aşternuturile întinse, toţi mănâncă şi beau. Voi, căpetenii, sculaţi-vă, prindeţi scutul! Isaia 21:6 Că aşa zice Domnul către mine: "Du-te şi pune pe cineva de strajă, care să-Mi dea de ştire despre ceea ce va vedea! Isaia 21:7 Dacă va vedea călăreţi, doi câte doi pe cai, călăreţi pe asini, pe cămile, să se uite cu băgare de seamă, cu mare băgare de seamă". Isaia 21:8 Şi el a strigat ca un leu: "Stau de strajă, Doamne, neîncetat toată ziua şi la locul meu de veghe în fiecare noapte. Isaia 21:9 Şi iată că soseşte călărime, călăreţi doi câte doi". Şi el a vorbit şi a zis: "A căzut, a căzut Babilonul şi toate chipurile cioplite ale idolilor lui stau sfărâmate la pământ!" Isaia 21:10 O, poporul meu, fecior al ariei mele, bătut cum se bate grâul, ceea ce am auzit de la Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, ti le dau de ştire! Isaia 21:11 Proorocie despre Edom. Cineva strigă din Seir către mine: "Străjerule, cât a trecut din noapte? Străjerule, cât mai este până trece noaptea? Isaia 21:12 Şi străjerul răspunde: “dimineaţa se apropie, de asemenea şi noaptea. Dacă voiţi, întrebaţi, întoarceţi-vă reveniţi". Isaia 21:13 Proorocie despre Arabia. Într-o pădure de stepă petreceţi noaptea, voi, caravane din Dedan! Isaia 21:14 Aduceţi apă celor însetaţi, voi, locuitori ai ţinutului Tema, întâmpinaţi cu pâine pe cei fugari, Isaia 21:15 Că ei au fugit dinaintea sabiei, din faţa sabiei scoase din teacă, de arcul întins şi de grozăviile războiului! Isaia 21:16 Că iată ce mi-a spus Domnul: "Încă un an, ca anii unui simbriaş, şi toată strălucirea lui Chedar se duce. Isaia 21:17 Vitejii arcaşi ai fiilor lui Chedar se vor împuţina; că Domnul Dumnezeul lui Israel a grăit".

CAP. 22 Proorocie pentru Ierusalim .
Isaia 22:1 Proorocia despre valea vedeniei. Ce ai tu că tot poporul tău s-a urcat pe acoperişuri, Isaia 22:2 Tu, cetate zgomotoasă, cetate plină de zarvă şi de chiote de veselie? Răniţii tăi nu sunt răniţi de sabie şi n-au murit în luptă. Isaia 22:3 Mai-marii tăi au fugit laolaltă, au fost luaţi robi nu cu puterea arcului; toţi vitejii tăi de luptă prinşi au fost cu toţii, când ei fugeau departe. Isaia 22:4 De aceea vă zic: "Depărtaţi-vă de mine şi lăsaţi-mă să plâng amar, nu vă îmbulziţi să mă mângâiaţi pentru nenorocirea fiicei poporului meu. Isaia 22:5 Că este o zi de tulburare, de zdrobire, de uluire de la Domnul Dumnezeu Savaot în valea vedeniei, prăbuşire de zid şi ţipetele celor ce fug înspre munţi! Isaia 22:6 Elamul a luat tolba de săgeţi, Aramul a încălecat pe cal şi Chirul a scos pavăza! Isaia 22:7 Văile tale măreţe sunt pline de care şi călăreţi, tăbărâţi la porţile tale; Isaia 22:8 Vălul va fi ridicat de pe Iuda! Şi voi veţi privi în ziua aceea grămezile de arme din casa cea din pădure. Isaia 22:9 Spărturile zidurilor cetăţii lui David sunt fără număr, voi le vedeţi. Adunaţi apele din iazul cel mai de jos, Isaia 22:10 Număraţi casele cele din Ierusalim , dărâmaţi-le ca să întăriţi zidul. Isaia 22:11 Un iaz mai mare faceţi între cele două ziduri, ca să strângeţi apa din iazul cel mai de demult. Dar voi nu luaţi aminte la Cel care a făcut toate acestea, la Cel care le-a pregătit de demult. Voi nu-L vedeţi! Isaia 22:12 Şi în ziua aceea ne va îndemna Domnul Dumnezeu Savaot să plângem, să suspinăm, să ne radem capul şi să ne încingem cu sac. Isaia 22:13 Iată bucuria şi veselia, boi tăiaţi şi oi junghiate; toţi mănâncă din carne şi beau vin: "Să mâncăm şi să bem, că mâine vom muri!" Isaia 22:14 Domnul Savaot a descoperit urechilor mele: Acest păcat nu vă va fi iertat nici până la moarte, zice Domnul Dumnezeu Savaot. Isaia 22:15 Împotriva lui Şebna, mai-marele palatului, iată ce spune Domnul Dumnezeu Savaot: "Du-te la acest dregător, Isaia 22:16 Care îşi sapă mormânt pe un loc înalt, care îşi pregăteşte locaş în stâncă şi zi-i: "Ce ai tu şi cine eşti tu de-ţi sapi aici mormânt? Isaia 22:17 Iată că Domnul te azvârle, dintr-o singură aruncătură, te strânge cu o singură strângere. Isaia 22:18 El te înfăşură şi te rostogoleşte ca pe un ghem pe un câmp întins. Acolo tu vei muri; acolo vor merge carele tale măreţe, tu, ruşinea palatului stăpânului tău. Isaia 22:19 El îţi va lua slujba ta şi te va lipsi de dregătoria ta.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 22:20 Şi în ziua aceea voi chema pe sluga mea, pe Eliachim, feciorul lui Hilchia, Isaia 22:21 Şi îl voi îmbrăca cu veşmintele tale, îl voi încinge cu brâul tău şi-i voi da în mână dregătoria ta. El va fi tată pentru cei ce locuiesc în Ierusalim şi pentru casa lui Iuda. Isaia 22:22 Şi îi voi pune pe umeri cheile casei lui David şi dacă el va deschide, nimeni nu va închide, şi dacă el va închide, nimeni nu va deschide. Isaia 22:23 Şi îl voi înfige ca pe un cui într-un loc de nădejde şi va fi scaun de cinste pentru casa tatălui său. Isaia 22:24 Pe el se va rezema toată slava casei tatălui său, fii şi nepoţi; toate vasele cele mai mici de la căni şi până la marile lighene. Isaia 22:25 În ziua aceea, zice Domnul Savaot, cuiul înfipt într-un loc tare se va slăbi; se va smulge şi va cădea şi povara atârnată de el va fi nimicită, că aşa a grăit Domnul!"

CAP. 23 Proorocie pentru Tir.
Isaia 23:1 Tânguiţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci limanul vostru a fost nimicit. Venitu-le-a această ştire din ţara Chitim. Isaia 23:2 Amuţiţi voi, locuitori ai coastei pe care o umpleau neguţătorii din Sidon care străbăteau marea! Isaia 23:3 Veniturile lui erau grâul Nilului, secerişul din valea lui, adus pe ape mari; el era târgul neamurilor. Isaia 23:4 Ruşinează-te, Sidonule, că marea îţi zice: "Tu n-ai avut dureri de mamă, tu n-ai născut şi nici n-ai crescut băieţi şi nici n-ai ridicat fete". Isaia 23:5 Treceţi în Tarsis, bociţi-vă, voi, locuitori de pe ţărmuri! Isaia 23:7 Aceasta este, oare, cetatea voastră de petrecere, a cărei obârşie se urcă în vremuri vechi şi care îşi călăuzea paşii spre sălaşuri depărtate? Isaia 23:8 Cine a poruncit acest lucru împotriva Tirului cel încercat, ai cărui neguţători erau prinţi şi ai cărui vânzători erau cei mari ai pământului? Isaia 23:9 Domnul Savaot a hotărât aceasta, ca să veştejească mândria a tot ce străluceşte, să smerească pe toţi cei mari ai pământului. Isaia 23:10 Treci şi du-te în pământul tău, tu fiică a Tarsisului, căci portul tău nu mai este. Isaia 23:11 El a întins mâna spre mare, a doborât regatele. Domnul a hotărât împotriva lui Canaan ruina întărituri lor lui. Isaia 23:12 El a zis: "Nu tresălta de bucurie, tu, fecioară necinstită a Sidonului! Scoală-te şi dute la Chitim, dar nici acolo nu vei avea odihnă!" Isaia 23:13 Iată ţara Caldeilor! Acest popor nu sunt Asirienii; El a dat-o pradă fiarelor de câmp. Ei şi-au înălţat turnuri, au dărâmat palate, făcut-au totul o ruină. Isaia 23:14 Bociţi-vă voi, corăbii ale Tarsisului, căci portul vostru a fost dărâmat. Isaia 23:15 Şi va fi în ziua aceea că Tirul va fi uitat şaptezeci de ani, ca în zilele unui singur rege, şi la sfârşitul celor şaptezeci de ani Tirul va fi aşa cum se află în cântecul desfrânatei: Isaia 23:16 "Ia chitara, dă ocol cetăţii, tu, desfrânată! Cântă cât mai bine, reia cântările ca lumea să-şi aducă aminte de tine!" Isaia 23:17 Şi după cei şaptezeci de ani, Domnul va cerceta iarăşi cetatea Tirului şi ea va reîncepe să primească preţul desfrâului ei. Ea se va desfrâna pentru toate regatele lumii de pe faţa pământului. Isaia 23:18 Dar tot câştigul, toate foloasele ei vor fi afierosite Domnului şi nu vor fi adunate, nici puse la păstrare; ci câştigul va fi pentru cei ce locuiesc înaintea Domnului, ca să aibă hrană din belşug şi haine strălucite.

CAP. 24 Pustiirea lui Iuda
Isaia 24:1 Iată Domnul pustieşte pământul şi îl preface în deşert, răstoarnă faţa lui şi împrăştie pe locuitori. Isaia 24:2 Şi preotului i se întâmplă ca şi poporului, stăpânului ca şi robului, slugii ca şi stăpânei sale; vânzătorului ca şi cumpărătorului, celui care dă cu împrumut ca şi celui care se împrumută, datornicului ca şi cel căruia îi este dator. Isaia 24:3 Pământul va fi pustiit, el va fi jefuit, că Domnul a grăit cuvântul acesta. Isaia 24:4 Pământul este în chin şi sleit, lumea tânjeşte şi se istoveşte, cerul împreună cu pământul vor pieri. Isaia 24:5 Pământul este pângărit sub locuitorii lui, căci ei au călcat legea, au înfrânt orânduiala şi legământul stricatu-l-au pe veci! Isaia 24:6 Pentru aceasta, blestemul mistuie pământul şi locuitorii îndură pedeapsa lor; drept aceea cei ce locuiesc pe pământ sunt mistuiţi, iar oamenii rămaşi sunt puţini la număr!

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 24:7 Via tânjeşte, viţele sale sunt firave, cei cu inima veselă suspină. Isaia 24:8 Glasul cel plin de veselie al lirei a încetat, chiotele zgomotoase nu mai sunt, încetat-a glasul harpei. Isaia 24:9 La cântec nu se mai bea, şi amar este vinul pentru băutor. Isaia 24:10 Cetatea pustiită este în ruină, intrarea fiecărei case este închisă. Isaia 24:11 Pe uliţă lumea strigă: "Nici un strop de vin!" Nu mai este bucurie, veselia este izgonită de pe pământ. Isaia 24:12 În cetate au rămas numai dărâmături, porţi sfărâmate şi stricate. Isaia 24:13 Aşa se va întâmpla în mijlocul acestui ţinut, înăuntrul popoarelor, ca şi când se scutură măslinii şi ca pe urma culesului viei. Isaia 24:14 Aceia înalţă glasul şi cântă, preaslăvesc mărirea Domnului la apus. Isaia 24:15 Pentru aceasta, în insule se preaslăveşte Domnul, în insulele mării numele Domnului Dumnezeului lui Israel. Isaia 24:16 De la marginile pământului auzim cântând: "Slavă celui drept!" Şi eu am zis: "Vai de cei fără de lege, care lucrează, depărtându-se de lege!" Isaia 24:17 Groază, laţ şi groapă pentru voi, locuitori ai pământului! Isaia 24:18 Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi temeliile pământului se vor clătina. Isaia 24:19 Pământul se sfărâmă, pământul sare în bucăţi, se clatină pământul. Isaia 24:20 Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un om beţiv, se dă în sus şi în jos ca un scrânciob; păcatele apasă asupra lui, ca să nu se mai scoale! Isaia 24:21 Şi în ziua aceea Domnul va cerceta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de sus şi pe pământ pe regii pământului. Isaia 24:22 Şi ca robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ şi după multe zile vor fi cercetaţi. Isaia 24:23 Luna va fi roşie, iar soarele va pierde din lumina lui, căci Domnul Savaot va fi rege şi slava Lui va străluci înaintea bătrânilor în muntele Sionului şi în Ierusalim !

CAP. 25 Cântare de mulţumire.
Isaia 25:1 Doamne Dumnezeul meu, pe Tine Te voi înălţa, lăuda-voi numele Tău, că Tu ai făcut lucruri minunate; planurile Tale de mult întocmite sunt adevărate şi statornice. Isaia 25:2 Că Tu ai făcut din cetate o grămadă de pietre şi din cetatea cea întărită o dărâmătură. Cetatea celor fără de lege nu mai este cetate, zidită nu va mai fi în veci. Isaia 25:3 Pentru aceasta un popor tare Te va preaslăvi, cetatea puternicelor neamuri de Tine se va teme. Isaia 25:4 Fost-ai scăpare pentru cel sărman, adăpost pentru cel ce era în strâmtorare, liman în vremi vijelioase, umbră în vreme de căldură. Căci suflarea celor apăsători este ca furtuna de iarnă Isaia 25:5 Şi ca arşiţa soarelui într-un pământ uscat. Ai potolit zarva celor nelegiuiţi. Precum se potoleşte căldura la umbra unui nor, aşa se va domoli cântecul de biruinţă al stăpânitorilor silnici. Isaia 25:6 Şi Domnul Savaot va pregăti în muntele acesta pentru toate popoarele un ospăţ de cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune, cărnuri grase cu măduvă, vinuri bune, limpezite! Isaia 25:7 Şi în muntele acesta El va da la o parte vălul care învăluie toate popoarele şi perdeaua care acoperă toate neamurile. Isaia 25:8 El va înlătura moartea pe vecie! Şi Domnul Dumnezeu va şterge lacrimile de pe toate feţele şi ruşinea poporului Său o va îndepărta de pe pământ, căci Domnul a grăit! Isaia 25:9 Şi se va zice în ziua aceea: Iată Dumnezeul nostru în Care nădăjduiam ca să fim mântuiţi. Iată Domnul, în Care am nădăjduit, să ne bucurăm şi să ne veselim de mântuirea Lui, Isaia 25:10 Că mâna Domnului se va odihni pe acest munte. Moabul însă va fi călcat în picioare pe locul lui, ca nişte paie în groapa cu gunoi. Isaia 25:11 Şi va întinde mâinile sale, precum înotătorul le întinde ca să înoate. Dar Domnul va zdrobi mândria lui şi silinţele mâinilor lui. Isaia 25:12 Întăriturile lui măreţe şi înalte le va nimici, le va răsturna şi la pământ le va culca, în ţărână.

CAP. 26 Cântarea celor răscumpăraţi.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 26:1 În ziua aceea se va cânta cântarea aceasta în pământul lui Iuda: "Avem o cetate întărită. Domnul ne vine într-ajutor cu ziduri şi întărituri. Isaia 26:2 Deschideţi porţile, ca să intre un neam drept care păzeşte credincioşia! Isaia 26:3 Nădejde neclintită, Tu ne vei păstra pacea noastră, că întru Tine ne punem nădejdea. Isaia 26:4 Încredeţi-vă în Domnul pururea, căci Domnul Dumnezeu este stânca veacurilor. Isaia 26:5 Că El a coborât pe cei ce locuiau pe înălţime, cetatea cea mândră El a supus-o până la pământ, a culcat-o în pulbere. Isaia 26:6 Ea este călcată în picioare, în picioarele săracilor, sub paşii obijduiţilor! Isaia 26:7 Calea celui drept este dreaptă; Tu netezeşti drumul drept al celui drept. Isaia 26:8 Pe calea judecăţilor Tale, Doamne, noi Te aşteptăm; numele Tău şi amintirea Ta erau nădejdea sufletului nostru. Isaia 26:9 Sufletul meu Te-a dorit în vreme de noapte, duhul meu năzuieşte spre Tine; căci când îndreptările Tale vor fi pe pământ, cei ce locuiesc lumea vor învăţa ce este dreptatea. Isaia 26:10 Dacă de cel fără de lege ne este milă, el nu mai învaţă ce este dreptatea şi în pământul celor sfinţi va săvârşi strâmbătatea. Să nu mai fie pe pământ cei fără de lege şi să nu mai vadă slava Celui Preaînalt. Isaia 26:11 Doamne, mâna Ta era ridicată, dar ei n-au văzut-o! Vor vedea râvna Ta pentru poporul Tău şi se vor ruşina. Şi focul hărăzit vrăjmaşilor Tăi îi va mânca! Isaia 26:12 Doamne, revarsă pacea peste noi, căci toate lucrurile noastre, pentru noi le-ai făcut! Isaia 26:13 Doamne, Dumnezeul nostru, am avut peste noi şi alţi stăpâni afară de Tine, dar noi ne vom aduce aminte numai de numele Tău! Isaia 26:14 Morţii nu vor mai trăi şi umbrele nu vor învia, fiindcă Tu le-ai pedepsit şi le-ai nimicit şi ai şters până şi numele lor. Isaia 26:15 Înmulţeşte poporul, Doamne, înmulţeşte poporul şi arată-Te mare, lărgeşte din nou toate hotarele ţării! Isaia 26:16 Doamne, pe Tine Te-au căutat ei în vreme de restrişte, către Tine am strigat în scârba noastră, când Tu ne pedepseai. Isaia 26:17 Ca femeia însărcinată şi gata să nască prunc, care se zvârcoleşte şi strigă în durerea ei, aşa am fost noi, Doamne, cu toţii în faţa Ta! Isaia 26:18 Zămislit-am, dureri de facere am avut şi am născut vânt! Mântuire ţării noi n-am dat şi în lume nu s-au născut locuitorii ei! Isaia 26:19 Morţii Tăi vor trăi şi trupurile lor vor învia! Deşteptaţi-vă, cântaţi de bucurie, voi cei ce sălăşluiţi în pulbere! Căci roua Ta este rouă de lumină şi din sânul pământului umbrele vor învia. Isaia 26:20 Du-te, poporul meu, intră în cămările tale şi închide uşa după tine; ascunde-te puţine clipe, până când mânia va fi trecut! Isaia 26:21 Că iată Domnul va ieşi din locaşul Său, ca să pedepsească fărădelegile locuitorilor pământului. Pământul va arăta sângele pe care l-a supt şi nu va mai ascunde pe ucigaşii lui".

CAP. 27 Înainte-vestire pentru aşezarea poporului lui Dumnezeu.
Isaia 27:1 În ziua aceea Domnul se va năpusti cu sabia Sa grea, mare şi puternică, asupra leviatanului, a şarpelui care fuge, asupra leviatanului, a şarpelui încolăcit, şi va omorî balaurul cel din Nil. Isaia 27:2 Şi se va zice în ziua aceea: "Vie cu vin bun, cântă! Isaia 27:3 Eu, Domnul, sunt străjerul ei, în fiecare clipă Eu o ud, ca frunzele ei să nu cadă. Zi şi noapte Eu o păzesc; Isaia 27:4 Nu sunt mâniat de fel pe ea. Dar dacă voi găsi mărăcini şi spini, voi porni război împotriva lor şi-i voi arde pe toţi. Isaia 27:5 Sau mai bine să caute ocrotirea Mea şi cu Mine să facă pace, şi cu Mine să fie în pace!...". Isaia 27:6 Dar într-o zi Iacov va prinde rădăcini, Israel va înflori, va rodi şi cu roadele sale lumea o va umple. Isaia 27:7 L-a lovit oare Domnul cum l-au lovit cei ce l-au lovit, sau i-a omorât El cum au făcut ucigaşii lui? Isaia 27:8 Cu izgonire, cu robie pedepsitu-i-a şi i-a măturat cu suflarea Lui năprasnică de vânt de răsărit.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 27:9 Aşa a fost ispăşită fărădelegea lui Iacov, şi acesta este rodul iertării păcatului său. El a sfărâmat în bucăţi toate pietrele jertfelnicului, ca nişte pietre de var; dumbrăvile Astartei şi stâlpii soarelui nu se vor mai ridica. Isaia 27:10 Cetatea cea întărită a rămas singură, un loc părăsit şi neumblat ca un pustiu. Acolo paşte viţelul, în ea îşi are sălaşul şi îi mănâncă mlădiţele. Isaia 27:11 Când crengile se usucă, se rup şi cad, femeile vin şi le dau foc. Acesta este un popor fără de minte şi nici Ziditorul lui nu Se milostiveşte de el şi nici Făcătorul lui nu are milă de el. Isaia 27:12 Şi în ziua aceea, Domnul va aduna roade de la Eufrat şi până la râul Egiptului; şi voi veţi fi culeşi unul câte unul, feciori ai lui Israel! Isaia 27:13 În vremea aceea, trâmbiţa cea mare va trâmbiţa şi cei care se pierduseră în pământul Asiriei şi cei ce se risipiseră în ţara Egiptului vor veni şi se vor închina Domnului, în muntele cel sfânt, în Ierusalim .

CAP. 28 Proorocie împotriva lui Efraim. Ameninţări şi mângâieri.
Isaia 28:1 Vai de cununa mândriei beţivilor din Efraim; vai de floarea veştedă din podoaba lor, care stă pe culmea de deasupra văii celei mănoase a celor beţi de vin! Isaia 28:2 Iată un om tare şi puternic vine de la Domnul: ca un potop de grindină, ca o vijelie nimicitoare, ca o năvală de apă potopitoare o va răsturna la pământ. Isaia 28:3 Şi va fi călcată în picioare cununa cea îngâmfată a beţivilor din Efraim; Isaia 28:4 Iar floarea cea veştejită din strălucita sa găteală care străluceşte pe culmea de deasupra văii celei mănoase, va fi ca o smochină timpurie şi înainte de vreme; cine o vede o ia şi o mănâncă! Isaia 28:5 În ziua aceea Domnul Savaot va fi o cunună strălucitoare şi o strălucită găteală pentru cei ce au mai rămas din popor, Isaia 28:6 Duh de dreptate pentru cei ce stau la judecată cu dreptate şi tărie pentru cei ce se luptă la porţi. Isaia 28:7 Dar şi aceştia se clatină de vin şi rătăcesc drumul din pricina băuturilor tari; preotul şi proorocul se poticnesc de băutură, sunt biruiţi de vin, au ameţeli din pricina băuturilor tari, în vedenii se înşeală, în hotărâri şovăiesc. Isaia 28:8 Toate mesele sunt pline de vărsături, nici un loc curat nu mai este. Isaia 28:9 Dar totuşi zic: "Pe cine vrea acesta să înveţe cu vedenia? Şi pe cine vrea el cu propovăduirea să înţelepţească? Au doar pe cei înţărcaţi sau pe cei abia depărtaţi de la sânul mamei lor? Isaia 28:10 Căci ţav laţav, ţav laţav; cav lacav, cav lacav; zeher şam, zeher şam, (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă; regulă peste regulă, regulă peste regulă; când pe aici, când pe acolo !) Isaia 28:11 De aceea într-o limbă străină şi stâlcită se va grăi poporului acestuia, Isaia 28:12 Căruia i se spunea: "Iată odihna, să se odihnească cel care este obosit; iată uşurarea, dar el n-a vrut să asculte". Isaia 28:13 Şi cuvântul Domnului va fi pentru ei: ţav laţav, ţav laţav, cav lacav, cav lacav, zeher şam, zeher şam, (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe acolo) ca să meargă şi să cadă peste cap, să se sfărâme şi în cursă să fie prinşi! Isaia 28:14 Pentru aceasta, ascultaţi cuvântul Domnului, voi, oameni de râs, îndrumători ai poporului celui din Ierusalim ! Isaia 28:15 Voi ziceţi: Noi am făcut legământ cu moartea şi cu iadul (şeolul) învoială; urgia va trece fără să ne atingă, căci ne-am făcut din minciună un adăpost şi din viclenie un liman! Isaia 28:16 Pentru aceasta aşa zice Dumnezeu: "Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina! Isaia 28:17 Şi voi face judecata dreptar şi dreptatea cumpănă. Şi grindina va lua la vale adăpostul minciunii şi potop de ape va peste limanul ei! Isaia 28:18 Şi legământul vostru cu moartea va fi stricat şi înţelegerea voastră cu iadul (şeolul) va fi desfăcută. Când urgia va trece, vă va zdrobi, Isaia 28:19 Ori de câte ori va trece, vă va apuca! Căci ea va trece în fiecare dimineaţă, ziua şi noaptea, şi nu va fi decât groază pentru a pricepe descoperirea! Isaia 28:20 Patul acesta va fi scurt şi nu te vei putea întinde, iar aşternutul lui prea scurt, ca să te înveleşti".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 28:21 Că Domnul se va ridica precum altădată în muntele Peraţim şi se va întărâta ca în valea Ghibeonului ca să săvârşească fapta Lui, fapta Lui ciudată, să împlinească lucrul Lui, lucrul Lui minunat. Isaia 28:22 Deci nu vă mai bateţi joc, ca legăturile voastre să nu se strângă, că am auzit de la Domnul Dumnezeu Savaot că nimicirea este hotărâtă să fie pentru toată ţara! Isaia 28:23 Luaţi aminte şi ascultaţi; fiţi cu luare aminte şi ascultaţi graiul meu! Isaia 28:24 Oare în fiecare zi plugarul ară, seamănă, desfundă pământul şi îl grăpează? Isaia 28:25 Nu vine el apoi, după ce i-a netezit faţa, să arunce în brazde chimenul, să pună grâul, orzul şi alacul pe margini? Isaia 28:26 Dumnezeul lui îl învaţă şi dă aceste rânduieli. Isaia 28:27 Meiul nu este călcat sub copita cailor şi tăvălugul nu trece peste chimen; ci meiul cu un băl este bătut şi chimenul cu o nuia. Isaia 28:28 Grâul este treierat, dar nu sfărâmat. Peste el trece un tăvălug purtat de cai şi îl scutură din spice. Isaia 28:29 Şi aceasta vine de la Domnul Savaot. Minunat este sfatul Lui şi mare purtarea Lui de grijă!

CAP. 29 Proorocie împotriva Ierusalimului .
Isaia 29:1 Vai ţie, Ariele, Ariele, cetate în care a trăit David! Treacă an de an, şirul de praznice să se sfârşească! Isaia 29:2 Apoi voi împresura Arielul şi el va plânge şi va geme! Cetatea va fi ca un Ariel pentru Mine. Isaia 29:3 Ca David voi tăbărî asupra ta, te voi înconjura cu valuri şi voi ridica întărituri împotriva ta. Isaia 29:4 Vei fi doborât la pământ şi de acolo se va auzi glasul tău; graiul tău din ţărână se va auzi; glasul tău va fi ca al unei năluci ce iese din pământ şi din praf spusele tale ca un murmur vor părea. Isaia 29:5 Mulţimea vrăjmaşilor tăi va fi ca pulberea măruntă, ceata asupritorilor ca pleava care zboară. Dar aceasta se va petrece într-o clipă. Isaia 29:6 Domnul Savaot te va cerceta cu tunet, cutremur şi zgomot mare, uragan şi vijelie şi flăcări de foc mistuitor! Isaia 29:7 Şi ca un vis, ca o vedenie de noapte va fi mulţimea de popoare luptătoare împotriva lui Ariel, care se vor război cu el, cu cetatea lui şi de jur împrejur o vor strânge. Isaia 29:8 După cum cel flămând visează că mănâncă şi se trezeşte tot cu stomacul gol, şi după cum cel însetat visează că bea şi se trezeşte istovit şi tot însetat, tot aşa se va întâmpla cu mulţimea de popoare care vor merge împotriva muntelui Sion! Isaia 29:9 Staţi încremeniţi şi înmărmuriţi, fiţi orbi şi orbi rămâneţi! Îmbătaţi-vă, dar nu de vin; clătinaţi-vă, dar nu de băutură! Isaia 29:10 Că Domnul a turnat peste voi un duh de toropeală. El a închis ochii voştri, profeţilor, şi capetele voastre, văzătorilor, le-a acoperit cu văl. Isaia 29:11 Drept aceea orice descoperire este pentru voi ca graiurile dintr-o carte pecetluită. Dacă le dai cuiva care ştie carte şi-i zici: "Citeşte!" el iţi răspunde: "Nu pot, căci ea este pecetluită!" Isaia 29:12 Şi dacă o dai cuiva care nu ştie carte şi-i zici: "Citeşte!", el îţi va răspunde: "Nu ştiu carte!" Isaia 29:13 Şi a zis Domnul: "De aceea poporul acesta se apropie de Mine cu gura şi cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima este departe, căci închinarea înaintea Mea nu este decât o rânduială omenească învăţată de la oameni. Isaia 29:14 De aceea voi face pentru poporul acesta minuni fără seamăn. Înţelepciunea celor înţelepţi se va pierde şi isteţimea celor isteţi va pieri. Isaia 29:15 Vai de cei ce ascund lui Dumnezeu taina planurilor lor, ca faptele lor să se facă la întuneric! Vai de cei care zic: "Cine ne vede? Cine ne ştie?" Isaia 29:16 Ce stricăciune! Oare olarul poate fi socotit drept lut? Lucrul poate oare zice despre lucrător: "Nu m-a făcut el!" Vasul zice oare despre olar: "El nu pricepe?" Isaia 29:17 Încă puţină vreme şi Libanul se va schimba în grădină, şi grădina va fi socotită pădure. Isaia 29:18 În vremea aceea, cei surzi vor auzi cuvintele cărţii şi ochii celor orbi vor vedea fără umbră şi fără întuneric. Isaia 29:19 Cei smeriţi se vor bucura întru Domnul şi cei săraci se vor veseli de Sfântul lui Israel. Isaia 29:20 Că apăsătorul nu va mai fi, cel batjocoritor va pieri, distruşi vor fi cei ce pândeau să facă rău, Isaia 29:21 Cei care găseau vină oricui, pentru un cuvânt în faţa lumii întind cursă judecătorului şi pentru nimic răpesc dreptul celui cinstit.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 29:22 Pentru aceasta, Domnul, Care a răscumpărat pe Avraam aşa zice către casa lui Iacov: "De aici încolo, nu se va mai ruşina Iacov şi faţa lui nu se va mai îngălbeni. Isaia 29:23 Şi atunci când vor vedea lucrul mâinilor Mele în mijlocul lor, sfinţi-vor numele Meu, vor chema sfânt pe Sfântul lui Iacov şi se vor teme de Dumnezeul lui Israel. Isaia 29:24 Cei rătăciţi cu duhul vor căpăta înţelepciune şi cei cârtitori învăţătură".

CAP. 30 Ameninţări asupra lui Iuda.
Isaia 30:1 Vai de feciorii răzvrătiţi, zice Domnul, vai de cei ce fac planuri fără Mine, care fac legăminte ce nu sunt în Duhul Meu, ca să grămădească păcate peste păcate. Isaia 30:2 Ei iau calea Egiptului, fără să fi întrebat gura Mea, să cerşească de la Faraon ajutor şi la umbra Egiptului să se adăpostească. Isaia 30:3 Pentru aceasta sprijinul lui Faraon va fi pentru voi ruşine şi râs adăpostul la umbra lui. Isaia 30:4 Deşi căpeteniile lui sunt la Ţoan şi până la Hanes ajung trimişii lui, Isaia 30:5 Toţi sunt neliniştiţi de acest popor, care nu le va fi de folos, care nu le va da nici un ajutor, ci numai nedumerire şi ocară. Isaia 30:6 Proorocie despre fiarele de la miazăzi: Printr-o ţară de strâmtorare şi îngrijorare, cu lei şi leoaice mugitoare, năpârci şi şerpi zburători, ei duc pe măgari avuţiile lor şi pe cămile comorile lor, către un popor care nu le foloseşte la nimic. Isaia 30:7 Căci ajutorul Egiptului este deşertăciune şi nimic, pentru aceea l-am numit Rahab cel adormit. Isaia 30:8 Acum, du-te" scrie acestea pe o tablă şi trece-le într-o carte, ca să fie pentru mai târziu mărturie veşnică. Isaia 30:9 Pentru că ei sunt un popor de răzvrătiţi, feciori mincinoşi, care nu voiesc să asculte de legea Domnului, Isaia 30:10 Care zic proorocilor: "Voi nu vedeţi!" Şi văzătorilor: "Nu ne proorociţi pedepse, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, proorociţi-ne închipuiri amăgitoare! Isaia 30:11 Daţi-vă la o parte din cale, nu ne împiedicaţi în drum, luaţi din faţa noastră pe Sfântul lui Israel!" Isaia 30:12 Pentru aceasta zice Sfântul lui Israel: "Fiindcă voi aţi dispreţuit cuvântul acesta şi vaţi încrezut în nedreptate şi minciună şi aţi nădăjduit numai în ele, Isaia 30:13 Iată cum va fi păcatul vostru: ca o spărtură într-un zid înalt, care dintr-o dată şi pe neaşteptate se prăbuşeşte; Isaia 30:14 Ca un vas de lut, care este aşa de spart şi zdrobit fără de milă, încât între cioburile lui nu se află măcar unul cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână". Isaia 30:15 Că aşa zice Domnul Dumnezeu, Sfântul lui Israel: "Dacă vă întoarceţi şi sunteţi în bună pace, vă veţi izbăvi; liniştea şi nădejdea sunt vârtutea voastră". Dar voi n-aţi vrut să ascultaţi, Isaia 30:16 Ci aţi zis: "Nu! Noi vom fugi călări pe cai!" Aşa, fugiţi! "Vom încăleca pe cai iuţi ca vântul!" Ei bine, veţi fi urmăriţi şi mai repede! Isaia 30:17 O mie vor fugi de ameninţarea unuia şi când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi, până când veţi rămâne ca un stâlp pe vârful muntelui şi ca un steag pe vârf de deal. Isaia 30:18 Pentru aceasta Domnul aşteaptă să Se milostivească spre voi, de aceea El Se ridică să aibă milă de voi. Că Domnul este Dumnezeu al dreptăţii; fericiţi sunt cei care nădăjduiesc în El! Isaia 30:19 Popor din Sion, care locuieşti în Ierusalim , nu plânge! El se va milostivi la glasul strigătului tău şi te va auzi degrabă! Isaia 30:20 Când Domnul îţi va fi dat ţie pâinea îngrijorării şi apa strâmtorării, şi cei ce te învaţă nu se vor mai ascunde, ci ochii tăi vor vedea pe dascălii tăi Isaia 30:21 Şi urechile tale vor auzi cuvântul celor ce te călăuzesc pe tine, zicând: "Iată calea, mergeţi pe ea!", fie că aţi merge la dreapta sau la stânga, Isaia 30:22 Atunci argintul care acoperă idolii îl veţi găsi spurcat şi aurul care împodobeşte chipurile turnate, ca necurat îl veţi arunca, zicând: "Afară de aici!" Isaia 30:23 Şi El îţi va da ploaie pentru semănătura ta pe care vei fi semănat-a pe pământ şi pâinea pe care o va rodi pământul va fi gustoasă şi hrănitoare. Turmele tale vor paşte în ziua aceea pe pajişti întinse. Isaia 30:24 Şi boii şi asinii care lucrează pământul, vor mânca nutreţ dat cu sare, cu lopata şi cu baniţa vânturat. Isaia 30:25 Atunci pe orice munte înalt şi pe orice deal mare, vor fi râuleţe şi pâraie de apă, în ziua măcelului groaznic, când turnurile vor cădea. Isaia 30:26 Şi luna va străluci ca soarele, iar soarele va străluci de şapte ori mai mult, ca lumina a şapte zile, în ziua când Domnul va lega rana poporului Său şi va tămădui vânătăile de pe trupul lui.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 30:27 Iată numele Domnului Care vine de departe, mânie înfocată şi nor greu; buzele Sale sunt pline de urgie şi limba Lui e foc mistuitor! Isaia 30:28 Duhul Lui ca un şuvoi revărsat care ajunge până la gât, ca să cearnă pe neamuri cu sita nimicirii. Isaia 30:29 Voi veţi cânta atunci, ca în noaptea cea de praznic, cu bucurie în inimi, în sunetul de flaut, ca să mergeţi în muntele Domnului, vârtutea lui Israel. Isaia 30:30 Şi Domnul va face să răsune glasul Său măreţ şi va prăvăli braţul Său în aprinderea mâniei Sale, în mijlocul unui foc mistuitor, al vijeliei şi al potopului de ape şi grindină. Isaia 30:31 La glasul Domnului va tremura Asiria; cu toiagul Său o va lovi. Isaia 30:32 La fiecare lovitură pe care Domnul i-o va da cu toiagul cel de mustrare, sunete de tobă, de harpă şi de joc vor izbucni. în cântece şi Domnul va lupta împotriva ei cu mina ridicată. Isaia 30:33 Un jertfelnic de multă vreme este pregătit, hotărât pentru Moloh. Pus-a un rug mare şi larg, paiele şi lemnele sunt din belşug. Suflarea Domnului îl va aprinde ca un şuvoi de pucioasă.

CAP. 31 Dumnezeu va izbăvi pe Israel.
Isaia 31:1 Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul. Isaia 31:2 Dar El este înţelept, El face să vină nenorocirea şi nu Îşi ia înapoi cuvintele. El Se ridică împotriva casei celor fără de lege şi împotriva ajutorului celor care săvârşesc nedreptatea. Isaia 31:3 Egipteanul este om, nu Dumnezeu, caii lui sunt carne şi nu duh. Când Domnul Îşi va întinde mâna Lui, ocrotitorul se va împiedica şi ocrotitul va cădea, iar amândoi împreună vor pieri. Isaia 31:4 Că iată ce mi-a grăit Domnul: "Precum leul şi puiul de leu răcnesc asupra prăzii şi împotriva lor se adună toată ceata de păstori şi nu se înfioară de strigătele lor, nici nu se tulbură de mulţimea lor, tot astfel Domnul Savaot Se va pogorî să se războiască pe muntele Sionului şi pe colina lui. Şi duşmanii se vor risipi toţi, Isaia 31:5 Ca păsările care zboară. Aşa Domnul Savaot va ocroti Ierusalimul, îl va acoperi, îl va mântui, îl va cruţa, îl va libera". Isaia 31:6 Întoarceţi-vă către Acela de Care adâncul vă desparte, copii ai lui Israel! Isaia 31:7 În vremea aceea fiecare din voi veţi da la o parte idolii de argint şi cei de aur pe care i-aii făcut cu mâinile voastre cele păcătoase. Isaia 31:8 Şi Asiria va cădea în sabie care nu este omenească, va fi nimicită nu de sabia unui muritor. Ea o va lua la fugă în faţa sabiei, iar tinerii vor fi duşi în robie! Isaia 31:9 De frică întăritura ei va fi nimicită, iar căpeteniile vor fugi din jurul steagului, zice Domnul, a Cărui văpaie este în Sion şi cuptorul în Ierusalim !

CAP. 32 Făgăduinţă pentru timpuri fericite.
Isaia 32:1 Iată că un rege va stăpâni prin dreptate şi căpeteniile vor cârmui cu dreptate. Isaia 32:2 Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, ca un liman împotriva vijeliei, ca pâraiele de apă într-un pământ uscat şi ca umbra unei stânci înalte într-un ţinut însetat. Isaia 32:3 Ochii celor care văd nu vor fi închişi şi urechile celor care aud vor lua aminte. Isaia 32:4 Inima celor uşuratici va judeca sănătos şi limba celor gângavi va grăi iute şi desluşit. Isaia 32:5 Nebunului nu i se va mai zice că e de neam bun şi celui viclean că e mare la suflet. Isaia 32:6 Că nebunul grăieşte nebunii şi inima lui gândeşte răul ca să săvârşească nelegiuiri, să rostească cuvinte mincinoase împotriva Domnului, să lase nemâncat pe cel flămând şi celor însetaţi să nu le dea să bea. Isaia 32:7 Uneltele celui mişel sunt ticăloase, el plăsmuieşte uneltiri ca să piardă pe cei smeriţi prin cuvinte mincinoase, pe cel sărac care-şi caută dreptate. Isaia 32:8 Omul de viţă bună sfătuieşte cele cuviincioase şi stăruieşte în cuviinţa lui. Isaia 32:9 Femei fără de grijă, sculaţi-vă şi ascultaţi glasul meu! Fecioare încrezătoare, luaţi aminte la graiul meu! Isaia 32:10 Într-un an şi câteva zile veţi tremura, voi încrezătoarelor, culesul va fi trecut şi strânsul nu se va mai face! Isaia 32:11 Tremuraţi, nepăsătoarelor, înfioraţi-vă, încrezătoarelor, scoateţi îmbrăcămintea, dezbrăcaţi-vă, încingeţi-vă peste mijloc cu haine de jale.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 32:12 Bateţi-vă în piept şi plângeţi pentru ţarinele cele frumoase, şi rodnicia viilor. Isaia 32:13 Pe pământul poporului meu vor creşte spini şi ciulini, ba şi în toate casele de petrecere ale veselei cetăţi. Isaia 32:14 Palatul va fi pustiu, cetatea cea zgomotoasă, părăsită, colina şi turnul de strajă, pustiite, prefăcute pe vecie în vizuini, loc de zburdare pentru asini şi păşune pentru turme, Isaia 32:15 Până când se va turna din Duhul cel de sus şi pustiul va fi ca o grădină cu pomi şi grădina socotită ca o pădure. Isaia 32:16 Atunci judecata va locui în deşert şi dreptatea va sălăşlui în grădina cea cu pomi. Isaia 32:17 Pacea va fi lucrul dreptăţii, roada dreptăţii va fi liniştea şi nădejdea în veci de veci. Isaia 32:18 Atunci poporul meu va locui într-un loc de pace, în sălaşuri de nădejde şi în adăposturi fără grijă. Isaia 32:19 Pădurea va cădea de grindină, iar cetatea va fi supusă. Isaia 32:20 Fericiţi sunteţi voi, care semănaţi şi nu legaţi nici boul, nici asinul!

CAP. 33 Izbăvirea făgăduită poporului lui Dumnezeu.
Isaia 33:1 Vai ţie, pustiitorule, care n-ai fost pustiit şi ţie, jefuitorule, care n-ai fost încă jefuit. Când vei sfârşi de pustiit, vei fi pustiit, când vei fi jefuit din destul, vei fi jefuit şi tu. Isaia 33:2 Doamne, miluieşte-ne, că întru Tine am nădăjduit, fii ajutorul nostru în fiecare dimineaţă şi izbăvirea noastră în vremuri de strâmtorare! Isaia 33:3 La glasul tunetului Tău neamurile vor fugi; când Te ridici Tu, popoarele se vor risipi. Isaia 33:4 Şi vor aduna prada voastră, cum adună lăcustele; arunca-se-vor asupra ei, cum se aruncă lăcustele. Isaia 33:5 Domnul este mare, El locuieşte în înălţime; Sionul este plin de judecată şi de dreptate. Isaia 33:6 Ocrotirea Domnului în aceste vremuri va fi pentru Sion comoară de fericire; înţelepciunea, ştiinţa şi temerea de Dumnezeu sunt avuţia lui. Isaia 33:7 Iată că locuitorii din Ariel strigă pe uliţe, solii pentru pace plâng amar. Isaia 33:8 Drumurile sunt pustii, nici un trecător pe cale. El strică legământul, nesocoteşte cetăţile, nu mai ţine seamă de nimeni. Isaia 33:9 Ţara plânge şi tânjeşte, Libanul este tulburat şi ofilit. Şaronul a ajuns ca un pustiu, Basanul şi Carmelul îşi scutură frunzişul lor. Isaia 33:10 "Acum Mă voi scula, zice Domnul, acum Mă voi ridica, acum Mă voi înălţa!" Isaia 33:11 Zămislit-aţi fin şi aţi născut paie, suflarea voastră e foc care vă va mistui, Isaia 33:12 Popoarele vor fi prefăcute în cenuşă ca spinii tăiaţi şi mistuiţi de foc! Isaia 33:13 Voi cei de departe, auziţi ce am făcut, şi voi cei de aproape, cunoaşteţi puterea Mea! Isaia 33:14 Păcătoşii vor tremura în Sion şi pe cei fără de lege fierul îi va cuprinde: "Care din noi poate să îndure focul mistuitor, care din noi poate să stea pe jarul cel de veci?" Isaia 33:15 Omul cel drept în calea sa şi cel ce grăieşte cuvinte de cinste, care dă la o parte câştigul cel nedrept, cel ce mâinile înapoi le trage şi mită nu primeşte, care-şi astupă urechile când aude fărădelegi şi îşi pune văl pe ochi ca să nu mai vadă răul, Isaia 33:16 Acela va locui pe înălţimi, Şi stâncile cele tari vor fi cetatea lui; pâine i se va da şi apa nu-i va lipsi. Isaia 33:17 Ochii tăi vor privi pe rege în toată frumuseţea lui şi o ţară îndepărtată vor vedea. Isaia 33:18 Inima ta îşi va aduce aminte de aceste vremuri de groază, zicând: "Unde este scriitorul, unde este vistiernicul, unde este străjuitorul cel din turnuri? Isaia 33:19 Atunci nu vei mai vedea pe poporul acesta îndrăzneţ, acest neam cu vorbe încâlcite, pe care nu-l înţelegem, care bâlbâie o limbă care nu se poate pricepe. Isaia 33:20 Priveşte Sionul, cetatea sărbătorilor noastre; ochii tăi să vadă Ierusalimul, loc de linişte, cort bine înfipt, ai cărui ţăruşi nu se pot scoate, ale cărui frânghii nu se pot desface. Isaia 33:21 Domnul este pentru noi aici în toată slava Sa; El ţine loc pentru noi de fluvii, de largi canaluri, pe care nici o barcă cu vâsle nu trece, pe care nici o corabie mare nu merge. Isaia 33:22 Domnul este Judecătorul nostru, Domnul este Căpetenia noastră, Domnul este Împăratul nostru, El ne va izbăvi! Isaia 33:23 Frânghiile tale sunt dezlegate, ele nu mai sprijină catargul, nici nu mai întind pânzele. Atunci se va împărţi o mare pradă şi şchiopii vor avea parte de ea. Isaia 33:24 Nimeni dintre locuitorii Sionului nu va zice: "Sunt bolnav!" Poporul care-l locuieşte va dobândi iertarea păcatelor.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 34 Proorocie împotriva lui Edom.
Isaia 34:1 Apropiaţi-vă, voi neamuri, şi ascultaţi, şi voi popoare, luaţi aminte; să asculte pământul şi cei ce-l locuiesc, lumea cu toate făpturile ei. Isaia 34:2 Că Domnul este mâniat asupra popoarelor, cu urgie împotriva oştirii lor. El le nimiceşte şi le dă la junghiere; Isaia 34:3 Morţii lor vor fi aruncaţi pe câmp, cadavrele lor greu vor mirosi şi prin munţi vor şerpui pârâiaşe din sângele lor. Isaia 34:4 Toată oştirea cerului se va topi, cerurile se vor strânge ca un sul de hârtie şi toată oştirea lor va cădea cum cad frunzele de viţă şi cele de smochin. Isaia 34:5 Că s-a îmbătat de mânie în ceruri sabia Domnului şi iată că asupra lui Edom coboară, asupra poporului hărăzit pedepsei. Isaia 34:6 Sabia Domnului este plină de sânge, acoperită de grăsime, de sânge de miei şi de ţapi, de grăsimea rărunchilor de berbeci. Că Domnul face jertfă la Boţra şi mare junghiere în ţara lui Edom. Isaia 34:7 Bivolii cad împreună cu ei, şi boii cu taurii. Şi pământul se îmbată de sângele lor şi pulberea de grăsime este plină. Isaia 34:8 Căci aceasta este ziua de răzbunare a Domnului, an de răsplătire pentru pricina Sionului! Isaia 34:9 Râurile în păcură se vor preface şi pulberea în pucioasă. Pământul lui va fi pucioasă arzătoare, Isaia 34:10 Zi şi noapte. Niciodată nu se va mai stinge în veci de veci şi din neam în neam se va înălţa văpaia şi fumul lui. Pe veci el va rămâne pustiu şi nimeni pe acolo nu va trece. Isaia 34:11 Pelicanul şi ariciul vor fi stăpânii lui, bufniţa şi corbul, locuitorii lui. Şi pe deasupra, Domnul va întinde peste el frânghia nimicirii şi cumpăna pustiirii. Şi oameni cu chip de ţap într-însul vor locui şi de viţă bună socotiţi vor fi. Isaia 34:12 Nu se va pomeni acolo de nici un regat şi toţi prinţii lui vor fi nimiciţi. Isaia 34:13 În palatele lui vor creşte spini, iar în turnurile dărâmate mărăcini şi urgie. Acolo va fi sălaşul şacalilor şi adăpostul struţilor. Isaia 34:14 Câini şi pisici sălbatice se vor pripăşi pe acolo şi făpturi omeneşti cu chip de ţap se vor strânge (fără număr). Acolo vor zăbovi năluci ce umblă noaptea şi în acele locuri îşi vor găsi odihna. Isaia 34:15 Acolo îşi va face şarpele cuibul, şi va depune ouă în el, va cloci şi va scoate pui. Acolo se vor strânge vulturii de pradă şi în acele locuri se vor găsi cu toţii. Isaia 34:16 Cercetaţi cartea Domnului şi citiţi, că nimic din acestea nu lipseşte. Căci gura Domnului a poruncit şi suflarea Lui le-a adunat. Isaia 34:17 El singur a aruncat sorţii şi mâna Lui le-a împărţit pământul cu funia. Pentru totdeauna ei le vor stăpâni şi în el vor locui din neam în neam.

CAP. 35 Profeţie despre starea de fericire.
Isaia 35:1 Veseleşte-te pustiu însetat, să se bucure pustiul; ca şi crinul să înflorească. Isaia 35:2 Şi va înflori şi se va bucura pustiul Iordanului şi mărirea Libanului se va da lui şi cinstea Carmelului; şi poporul meu va vedea slava Domnului, strălucirea Dumnezeului nostru. Isaia 35:3 Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi. Isaia 35:4 Ziceţi celor slabi la inimă şi la cuget: "Întăriţi-vă şi nu vă temeţi. Iată Dumnezeul nostru! Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui". Isaia 35:5 Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Isaia 35:6 Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 35:7 Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă. Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi bălţi. Isaia 35:8 Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni necurat şi nici nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi nu se vor rătăci. Isaia 35:9 Şi nu va fi acolo leu, nici fiare cumplite nu se vor sui pe ea şi nici nu se vor afla acolo; ci vor merge pe dânsa cei mântuiţi şi cei răscumpăraţi de Domnul se vor întoarce. Isaia 35:10 Şi vor veni în Sion în chiote de bucurie şi veselia cea veşnică va încununa capul lor. Lauda şi bucuria şi veselia îi vor ajunge pe aceştia şi vor fugi durerea, întristarea şi suspinarea.

CAP. 36 Năvălirea lui Sanherib în Iuda. Ameninţările lui Rabşache.
Isaia 36:1 În anul al paisprezecelea al domniei lui Iezechia, Sanherib, regele Asiriei, a pornit cu război împotriva cetăţilor celor întărite ale lui Iuda şi le-a cuprins. Isaia 36:2 Şi regele Asiriei a trimis pe Rabşache cu mare oştire din Lachiş la Ierusalim către regele Iezechia. Rabşache a tăbărât lângă canalul de apă al iazului de sus, pe drumul către ţarina nălbitorului. Isaia 36:3 Atunci a ieşit întru întâmpinarea lui Eliachim, feciorul lui Hilchia, căpetenia casei regelui, şi Şebna scriitorul şi Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf. Isaia 36:4. Şi Rabşache a zis către ei: "Spuneţi lui Iezechia: Aşa zice regele cel mare, regele Asiriei: De unde vine încrederea aceasta pe care te bizui? Isaia 36:5 Crezi tu că vorbele goale slujesc drept sfat şi tărie în luptă? În cine ţi-ai pus nădejdea, de te-ai răzvrătit împotriva mea? Isaia 36:6 Ah, ştiu! ţi-ai pus nădejdea în Egipt; ai luat ca ocrotitor această trestie frântă, care sparge şi intră în mâna oricui se sprijină de ea. Aşa este Faraon pentru toţi cei ce se încred în el! Isaia 36:7 Şi dacă voi îmi ziceţi: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne-am pus nădejdea noastră", oare nu este Acesta Dumnezeul pentru Care Iezechia a oprit închinarea pe dealurile înalte şi altarele Lui le-a nimicit, zicând către Iuda şi Ierusalim : "Voi vă veţi închina numai înaintea acestui jertfelnic?" Isaia 36:8 Şi acum fă acest legământ cu stăpânul meu, regele Asiriei, şi eu îţi voi da ţie două mii de cai, numai să ai tot atâţi călăreţi care să-i încalece. Isaia 36:9 Cum ai putea tu să nu iei în seamă pe unul din cei mai mici slujitori ai stăpânului meu? Dar tu te duci în Egipt pentru cai şi pentru călăreţi. Isaia 36:10 Şi crezi tu că fără voia Domnului m-am suit eu în această ţară ca să o pustiesc? Domnul mi-a spus: "Suie-te în ţinutul acesta şi-l pustieşte!" Isaia 36:11 Atunci Eliachim, Şebna şi Ioah răspunseră lui Rabşache: "Grăieşte robilor tăi în graiul arameian, că noi îl înţelegem, şi nu ne grăi în limba iudaică în auzul poporului care este pe ziduri!" Isaia 36:12 Şi a zis Rabşache: "Către stăpânul tău şi către tine m-a trimis stăpânul meu ca să grăiesc cuvintele acestea? Oare nu către oamenii care stau pe ziduri şi curând vor fi siliţi să îşi mănânce cu voi excrementele şi să îşi bea urina?" Isaia 36:13 Şi a stat Rabşache şi a strigat cu glas mare în limba iudaică şi a zis: "Ascultaţi cuvintele marelui rege, regele Asiriei! Isaia 36:14 Că iată ce vă spune regele: "Iezechia să nu vă înşele pe voi, căci el nu vă va putea scăpa; Isaia 36:15 Şi Iezechia să nu vă facă să nădăjduiţi în Domnul, zicând: "Domnul ne va izbăvi şi nu va da cetatea aceasta în mâna regelui Asiriei!" Isaia 36:16 Nu ascultaţi pe Iezechia, că iată ce zice regele Asiriei: "Faceţi pace cu mine şi fiţi supuşii mei, şi fiecare va mânca din via şi din smochinul său şi va bea apă din puţul său, Isaia 36:17 Până ce voi veni ca să vă duc într-o ţară ca a voastră, ţară de grâu şi de must, de pâine şi de vii. Isaia 36:18 Şi Iezechia să nu înşele credinţa voastră, zicând: "Domnul ne va scăpa!" Oare dumnezeii neamurilor au scăpat fiecare ţara lui din mâna regelui Asiriei? Isaia 36:19 Unde sunt dumnezeii Hamatului şi Arpadului şi ai Samariei? Au scăpat ei oare Samaria din mâinile mele? Isaia 36:20 Care din toţi dumnezeii ţărilor acestora au scăpat ţara lor din mina mea, ca Domnul Dumnezeul vostru să elibereze Ierusalimul din mina mea?" Isaia 36:21 Şi ei au tăcut şi nimic nu i-au răspuns, pentru că era porunca regelui care spunea: "Să nu-i răspundeţi!"

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 36:22 Atunci Eliachim, feciorul lui Hilchia, mai-marele peste casa regelui, şi Şebna scriitorul şi Ioah cronicarul, feciorul lui Asaf, au venit la Iezechia şi, rupându-şi hainele, i-au făcut cunoscut cuvintele lui Rabşache.

CAP. 37 Rugăciunea lui Iezechia. Izbăvirea Ierusalimului .
Isaia 37:1 Şi când a auzit regele Iezechia cuvintele acestea, şi-a rupt veşmintele, s-a îmbrăcat în sac şi a intrat în templul Domnului. Isaia 37:2 Şi a trimis pe Eliachim, cel de peste casa sa, şi pe Şebna scriitorul şi pe cei mai bătrâni dintre preoţi, îmbrăcaţi în sac, către proorocul Isaia, fiul lui Amos. Isaia 37:3 Şi au zis către dânsul: "Ziua de astăzi este zi de strâmtorare, de pedeapsă şi de ruşine; căci pruncii sunt gata a ieşi din pântecele maicii lor, dar ele nu au putere să-i nască! Isaia 37:4 Poate Domnul Dumnezeul tău a auzit cuvintele lui Rabşache, pe care le-a trimis regele Asiriei, stăpânul său, ca să facă de ocară pe Dumnezeul cel viu, şi Domnul Dumnezeul tău poate îl va pedepsi pentru cuvintele pe care le-a auzit. Înalţă dar o rugăciune pentru rămăşiţa care se mai află!" Isaia 37:5 Şi au intrat robii regelui Iezechia la proorocul Isaia. Isaia 37:6 Şi le-a zis Isaia: "Aşa veţi răspunde stăpânului vostru: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeu: Nu te teme de cuvintele pângăritoare pe care le-ai auzit din partea slujitorilor regelui Asiriei. Isaia 37:7 Iată, voi pune în el un astfel de duh, că va primi o veste şi se va întoarce în ţara lui şi acolo va cădea în ascuţişul sabiei". Isaia 37:8 Şi s-a întors Rabşache şi a aflat pe regele Asiriei tăbărât la Libna, căci i se spusese că a plecat din Lachiş. Isaia 37:9 Atunci (regele Asiriei) a aflat că Tirhaca, regele Etiopiei, pornise împotriva lui şi iarăşi a trimis soli către Iezechia, zicând: Isaia 37:10 "Aşa veţi zice lui Iezechia, regele lui Iuda: Să nu te încrezi în Dumnezeul tău, şi să nu te amăgeşti, zicând: Ierusalimul nu va fi dat în mâinile regelui Asiriei. Isaia 37:11 Tu ai aflat ceea ce au făcut regii Asiriei tuturor ţărilor, cum le-au nimicit şi numai tu ai scăpat! Isaia 37:12 Oare dumnezeii lor au izbăvit popoarele pe care le-au distrus părinţii mei: Gozanul, Haranul, Reţeful şi pe fiii lui Eden din Telasar? Isaia 37:13 Unde este regele Hamatului, al Arpadului, cel al cetăţii Sefarvaim, al Henei şi al Ivei?" Isaia 37:14 Atunci Iezechia a luat scrisoarea din mina trimişilor şi a citit-o. Apoi el a intrat în templul Domnului şi a întins-o desfăcută înaintea Domnului. Isaia 37:15 Şi s-a rugat Iezechia către Domnul, zicând: Isaia 37:16 "Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Care stai pe heruvimi, numai Tu singur eşti Dumnezeu al tuturor regatelor de pe pământ. Tu ai făcut cerul şi pământul. Isaia 37:17 Pleacă, Doamne, urechea Ta şi deschide, Doamne, ochii Tăi şi vezi şi ia aminte la cuvintele lui Sanherib, pe care le-a trimis ca să facă de batjocură pe Dumnezeul cel viu. Isaia 37:18 Cu adevărat, Doamne, regii Asiriei au nimicit toate neamurile şi ţările lor; Isaia 37:19 Şi pe dumnezeii lor i-au ars cu foc, că ei nu sunt dumnezei, ci lucruri de mâini omeneşti: lemn şi piatră; pentru aceea ei i-au nimicit. Isaia 37:20 Şi acum, Doamne, Dumnezeul nostru, izbăveşte-ne din mâna lui ca să ştie toate împărăţiile pământului că Tu singur eşti Domnul nostru!" Isaia 37:21 Şi a trimis Isaia, fiul lui Amos, către Iezechia, zicând: "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel, către Care te-ai rugat cu privire la Sanherib, regele Asiriei; Isaia 37:22 Iată hotărârea pe care a rostit-o împotriva lui: "Te dispreţuieşte şi îşi bate joc de tine fecioara, fiica Sionului; în spatele tău clatină din cap fiica Ierusalimului ! Isaia 37:23 Pe cine ai pângărit şi îi făcut de râs şi împotriva cui ai ridicat glasul şi sus ai înălţat ochii tăi? împotriva Sfântului lui Israel! Isaia 37:24 Prin mina servilor tăi ai hulit pe Domnul meu şi ai zis: Cu carele mele multe voi urca pe vârfurile munţilor, pe cele mai înalte piscuri ale Libanului! Voi tăia cedrii cei falnici şi cei mai de seamă dintre chiparoşi şi voi ajunge pe cele mai înalte culmi cu păduri dese. Isaia 37:25 Că eu sunt cel ce am săpat fântâni şi am băut apă şi am secat sub paşii mei toate pâraiele Egiptului! Isaia 37:26 Oare nu auzi tu? Din vremi străvechi am pregătit aceasta; din veac le-am hotărât şi acum le aduc la îndeplinire! Tu voiai să prefaci în ruină cetăţile cele întărite. Isaia 37:27 Cei ce locuiau în ele erau fără putere, înspăimântaţi şi uluiţi. Ca iarba câmpului erau ei, ca frageda verdeaţă, ca iarba de pe acoperişuri înainte ca paiul ei să fi fost crescut.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 37:28 Ştiu când te scoli şi când te culci, toate faptele tale Îmi sunt cunoscute. Isaia 37:29 Întărâtarea ta împotriva Mea, trufia ta au ajuns până la urechile Mele. De aceea voi pune belciug în nările tale şi frâul Meu buzelor tale şi te voi întoarce pe calea pe care ai venit! Isaia 37:30 Şi pentru tine, acesta va fi semnul: anul acesta mâncaţi din pâinea ce creşte pe ogoare, în anul al doilea, din ceea ce creşte de la sine, iar în al treilea an semănaţi, seceraţi, sădiţi vii şi mâncaţi din roadele lor. Isaia 37:31 Şi rămăşiţa care va fi scăpat din casa lui Iuda îşi va înfige rădăcini în jos şi va face roade în sus. Isaia 37:32 Că din Ierusalim va ieşi o rămăşită şi din muntele Sionului cei scăpaţi cu viaţă. Râvna Domnului Savaot va face aceasta. Isaia 37:33 Pentru aceasta, aşa zice Domnul către regele Asiriei: Nu va intra în această cetate şi nu va arunca nici o săgeată. Nu va porni împotriva ei cu scut şi nu o va înconjura cu valuri. Isaia 37:34 Pe calea pe care a venit se va întoarce şi nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul. Isaia 37:35 Apăra-voi cetatea aceasta şi o voi scăpa pentru Mine şi pentru David, sluga Mea!" Isaia 37:36 Şi a ieşit îngerul Domnului şi a bătut în tabăra Asiriei o sută şi cincizeci de mii; iar dimineaţa, la sculare, toţi erau morţi. Isaia 37:37 Atunci Sanherib, regele Asiriei, a ridicat tabăra şi a plecat şi s-a oprit la Ninive. Isaia 37:38 Şi pe când el se închina în templul lui Nisroc, dumnezeul său, Adramelec şi Şareser, feciorii lui, l-au lovit cu sabia şi au fugit în ţinutul Ararat. Iar în locul lui, a domnit fiul său Asarhadon.

CAP. 38 Boala şi vindecarea lui Iezechia. Rugăciunea lui.
Isaia 38:1 În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi a intrat la el Isaia, fiul lui Amos, şi i-a zis: "Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în casa ta, că nu vei mai trăi, ci vei muri". Isaia 38:2 Atunci s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului: Isaia 38:3 "O, Doamne! Adu-ţi aminte că am umblat înaintea Ta întru credincioşie şi cu inimă curată, săvârşind ceea ce este plăcut înaintea ochilor Tăi!" Şi a izbucnit Iezechia în hohote de plâns. Isaia 38:4 Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia, zicând: Isaia 38:5 "Du-te şi spune lui Iezechia: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată voi adăuga la viaţa ta încă cincisprezece ani Isaia 38:6 Şi din mâna regelui Asiriei te voi izbăvi pe tine şi cetatea aceasta şi o voi ocroti". Isaia 38:7 Şi iată semnul care ţi se va da fie de la Domnul că El Îşi va împlini cuvântul Său: Isaia 38:8 "Iată voi întoarce umbra cu atâtea linii pe care soarele le-a străbătut pe ceasornicul lui Ahaz, să zic cu zece linii". Şi soarele s-a dat înapoi cu zece linii pe care el le străbătuse. Isaia 38:9 Rugăciunea lui Iezechia, regele lui Iuda, când a căzut bolnav şi s-a tămăduit de boala lui: Isaia 38:10 "Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile locuinţei morţilor voi fi ţinut pentru restul anilor mei. Isaia 38:11 Nu voi mai vedea pe Domnul în pământul celor vii; şi nu voi mai privi pe nimeni dintre locuitorii lumii. Isaia 38:12 Casa mea este smulsă şi dusă departe de mine, ca o colibă de ciobani. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe din ţesătura lui. De dimineaţă până seara, Tu ai sfârşit cu mine. Isaia 38:13 Strig până dimineaţa. Ca un leu (boala) îmi sfărâmă oasele mele! De dimineaţă până seara, Tu ai sfârşit cu mine. Isaia 38:14 Ţip cumplit ca o rândunică, gem ca o porumbiţă. Ochii mei slăbesc, uitându-se în sus. Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă lăsa! Isaia 38:15 Ce să mai grăiesc! El mi-a dat de ştire şi a făcut! Sfârşi-voi firul vieţii mele, aducându-mi aminte de amărăciunea sufletului meu! Isaia 38:16 Doamne, prin îndurarea Ta se bucură omul de viaţă, prin ea mai am şi eu suflare; Tu mă tămăduieşti şi-mi dai iarăşi viaţă! Isaia 38:17 Iată că boala mea se schimbă în sănătate. Tu ai păzit viaţa mea de adâncul mistuitor! Tu ai aruncat înapoia Ta toate păcatele mele! Isaia 38:18 Că locuinţa morţilor nu Te va lăuda şi moartea nu Te va preaslăvi; cei ce se coboară în mormânt nu mai nădăjduiesc în credincioşia Ta. Isaia 38:19 Cel viu, cel viu Te laudă, ca mine astăzi; părinţii învaţă pe copiii lor credincioşia Ta. Isaia 38:20 Domnul să ne mântuiască şi vom cânta din harpă în toate zilele vieţii noastre înaintea templului Domnului!"

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 38:21 Şi Isaia a adus o turtă de smochine şi a pus-o deasupra bubei şi Iezechia s-a vindecat. Isaia 38:22 Şi Iezechia a întrebat: "După care semn voi şti că voi intra în templul Domnului?"

CAP. 39 Iezechia arată vistieriile sale solilor din Babilon. Pedeapsa lui.
Isaia 39:1 În vremea aceea, Merodac-Baladan, fiul lui Baladan, regele Babilonului, a trimis scrisori şi un dar lui Iezechia, auzind că a fost bolnav şi s-a făcut sănătos. Isaia 39:2 Şi s-a bucurat pentru ele Iezechia şi a arătat solilor vistieria, argintul, aurul, miresmele şi untdelemnul cel bun şi toată strânsura lui de arme şi tot ceea ce se afla în cămările lui. şi n-a rămas nimic în casa lui şi în tot cuprinsul stăpânirii lui pe care Iezechia să nu-l fi arătat. Isaia 39:3 Atunci a zis proorocul Isaia către regele Iezechia: "Ce au zis oamenii aceştia şi de unde au venit ei la tine?" Şi a răspuns Iezechia: "Au venit dintr-o ţară depărtată, din Babilon!" Isaia 39:4 Şi a mai întrebat: "Ce au văzut în casa ta?" Şi a zis Iezechia: "Au văzut toate câte sunt în casa mea; şi n-a rămas nimic în vistieriile mele pe care să nu-l fi arătat". Isaia 39:5 Şi a zis Isaia către Iezechia: "Ascultă ceea ce grăieşte Domnul Savaot! Isaia 39:6 Iată vin zile, când tot ceea ce au agonisit părinţii tăi până astăzi va fi dus în Babilon şi nu va rămâne nimic, aşa zice Domnul. Isaia 39:7 Şi din feciorii care vor ieşi din tine şi îi vei naşte, vor lua. Şi vor fi eunuci la curtea regelui din Babilon". Isaia 39:8 Şi a zis Iezechia către Isaia: "Bun este cuvântul Domnului pe care l-ai grăit!" Căci, se gândea el: "Va fi pace şi linişte în timpul vieţii mele!"

CAP. 40 Proorocie despre Înainte-mergătorul.
Isaia 40:1 "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu", zice Dumnezeul vostru. Isaia 40:2 "Daţi curaj Ierusalimului şi strigaţi-i că munca de rob a luat sfârşit, fărădelegea sa a fost ispăşită şi că a luat pedeapsă îndoită din mâna Domnului pentru păcatele sale". Isaia 40:3 Un glas strigă: "În pustiu gătiţi calea Domnului, drepte faceţi în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Isaia 40:4 Toată valea să se umple şi tot muntele şi dealul să se plece; şi să fie cele strâmbe, drepte şi cele colţuroase, căi netede. Isaia 40:5 Şi se va arăta slava Domnului şi tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit". Isaia 40:6 Un glas zice: "Strigă!" Şi eu zic: "Ce să strig?" Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui, ca floarea câmpului! Isaia 40:7 Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra. Poporul este ca iarba. Isaia 40:8 Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac! Isaia 40:9 Suie-te pe munte înalt, cel ce binevesteşti Ierusalimului , ridică glasul tău cu putere, cel ce binevesteşti Ierusalimului , înalţă glasul şi nu te teme, zi cetăţilor lui Iuda: "Iată Dumnezeul vostru!" Isaia 40:10 Că Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul Lui supune tot. Iată că preţul biruinţei Lui este cu El şi rodul izbânzii merge înaintea Lui. Isaia 40:11 El va paşte turma Sa ca un Păstor şi cu braţul Său o va aduna. Pe miei îi va purta la sânul Său şi de cele ce alăptează va avea grijă. Isaia 40:12 Cine a măsurat apele cu pumnul şi cine a măsurat pământul cu cotul? Cine a pus pulberea pământului în baniţă şi cine a cântărit munţii şi văile cu cântarul? Isaia 40:13 Cine a căutat în adânc Duhul Domnului şi cine L-a sfătuit pe El? Isaia 40:14 De la cine a luat El sfat ca să judece bine şi să înveţe căile dreptăţii, să înveţe ştiinţa şi calea înţelepciunii să o cunoască? Isaia 40:15 Iată, neamurile sunt ca o picătură de apă pe marginea unei găleţi, ca un fir de pulbere într-un cântar. Iată insulele care cântăresc cât un fir de praf. Isaia 40:16 Libanul nu ajunge pentru aprinderea focului şi dobitoacele pentru arderi de tot. Isaia 40:17 Toate popoarele sunt ca o nimica înaintea Lui; ele preţuiesc înaintea Lui cât o suflare. Isaia 40:18 Cu cine veţi asemăna voi pe Cel Preaputernic şi unde veţi găsi altul asemenea Lui? Isaia 40:19 Chipul cel turnat este turnat de un făurar, argintarul îl îmbracă cu aur şi-l înfrumuseţează cu lănţişoare. Isaia 40:20 Săracul, care nu poate oferi mult, alege un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit ca să facă un idol care să nu se clatine.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 40:21 Nu ştiţi voi, oare, n-aţi auzit, nu vi s-a spus oare de la început, n-aţi înţeles voi ce vă învaţă întemeierea lumii? Isaia 40:22 El stă în scaun deasupra cercului pământului; pe locuitori îi vede ca pe lăcuste; El întinde cerul ca un văl uşor şi îl desface ca un cort de locuit. Isaia 40:23 El preface în nimic pe căpetenii; pe judecătorii pământului îi nimiceşte. Isaia 40:24 Abia sunt sădiţi, abia sunt semănaţi, abia a prins rădăcini tulpina lor în pământ; El suflă peste ele şi le usucă şi vijelia le spulberă ca pe pleavă. Isaia 40:25 Cu cine Mă asemănaţi voi ca să-i fiu asemenea?, zice Sfântul. Isaia 40:26 Ridicaţi ochii în sus şi priviţi: Cine le-a zidit pe toate acestea? - Cel ce scoate oştirea lor cu număr şi pe toate pe nume le cheamă! Celui Atotputernic şi cu mare vârtute nici una nu-i scapă! Isaia 40:27 Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce grăieşti, Israele: "Calea mea este ascunsă Domnului, dreptul meu este trecut cu vederea de Dumnezeul meu?" Isaia 40:28 Nu ştii tu, sau n-ai aflat tu că Domnul este Dumnezeu veşnic, Care a făcut marginile pământului, Care nu oboseşte şi nici nu Îşi sleieşte puterea? Că înţelepciunea Lui este nemărginit de adâncă? Isaia 40:29 El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare. Isaia 40:30 Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii luptători vor putea să se clatine; Isaia 40:31 Dar cei ce nădăjduiesc întru Domnul vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu se vor obosi.

CAP. 41 Puterea lui Dumnezeu şi deşertăciunea slujirii la idoli.
Isaia 41:1 Tăceţi înaintea Mea, ostroave, şi ascultaţi-Mă; popoarele să-şi împrospăteze puterea, să vină mai lângă Mine şi să grăiască; apoi să intrăm la judecată! Isaia 41:2 Cine a ridicat din Răsărit pe acela pe care biruinţa îl întâmpină pas cu pas? Cine i-a dat în stăpânire neamuri şi i-a supus regi? Cu sabia lui în pulbere îi preface, şi cu arcul ii risipeşte ca pe pleava cea măruntă. Isaia 41:3 El ii urmăreşte şi trece în pace pe căi pe unde n-au mai călcat picioarele lui. Isaia 41:4 Cine a făcut aceasta şi cine a pus-o la cale? Cel ce dintru început cheamă neamurile; Eu, Domnul Care sunt cel dintâi şi voi fi cu cei din urmă. Isaia 41:5 Ostroavele Îl văd şi sunt cuprinse de spaimă, marginile pământului tremură, se apropie, vin, intră la judecată! Isaia 41:6 Fiecare se ajută unul pe altul şi-şi zic: "Curaj!" Isaia 41:7 Turnătorul îmbărbătează pe argintar şi cel ce bate aurul, pe cel care bate pe nicovală, zicând: "Îmbinarea este bună". Şi ţintuieşte idolul în cuie ca să nu se clatine. Isaia 41:8 Dar tu, Israele, sluga Mea, Iacove, pe care te-am ales, sămânţa lui Avraam, iubitul Meu!... Isaia 41:9 Pe tine care te-am smuls din cele mai depărtate margini ale pământului şi te-am chemat din cele mai depărtate colţuri, şi ţi-am zis: Tu eşti robul Meu, pe tine te-am ales şi nu te-am lepădat; Isaia 41:10 Nu te teme, că Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, că Eu sunt Dumnezeul tău. Eu îţi dau tărie şi te ocrotesc şi dreapta Mea cea tare te va sprijini. Isaia 41:11 Iată că se vor ruşina şi de ocară se vor face toţi cei ce sunt aprinşi împotriva ta; toţi vor fi nimiciţi şi vor pieri cei ce se fac vrăjmaşi ai tăi! Isaia 41:12 Căuta-vei şi nu vei găsi pe cei ce te urăsc pe tine şi ca o nimica vor fi cei ce vor să se lupte cu tine. Isaia 41:13 Că Eu sunt Dumnezeul tău, Eu întăresc dreapta ta şi îţi zic ţie: "Nu te teme, căci Eu sunt ajutorul tău!" Isaia 41:14 Nu-îi fie frică, vierme al lui Iacov, viermişor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tău, zice Domnul, Mântuitorul tău şi Sfântul lui Israel. Isaia 41:15 Iată voi face din tine o grapă cu dinţi, ascuţită şi nouă. Vei merge peste munţi şi-i vei preface în pulbere şi văile în pleavă măruntă. Isaia 41:16 Tu le vei vântura, vântul le va lua şi vijelia le va risipi. Iar tu te vei bucura întru Domnul şi întru Sfântul lui Israel te vei preamări! Isaia 41:17 Cei săraci şi lipsiţi caută apă, dar nu o găsesc; limba lor este uscată de sete, Eu, Domnul lor, îi voi auzi; Eu, Dumnezeul lui Israel, nu-i voi părăsi! Isaia 41:18 Pe dealuri înalte voi da drumul la râuri şi la izvoare în mijlocul văilor, pustiul îl voi preface în iaz şi pământul uscat în pâraie de apă! Isaia 41:19 Sădi-voi în pustiu: cedri, salcâmi, mirţi şi măslini şi în lacuri neumblate: chiparoşi, platani şi ienuperi laolaltă, Isaia 41:20 Ca să vadă şi să-şi dea seama, să cerceteze şi să priceapă cu toţii că mâna Domnului a făcut acestea şi că Sfântul lui Israel le-a zidit! Isaia 41:21 Veniţi şi vă apăraţi pricina voastră, zice Domnul; apropiaţi-vă cu dovezile voastre, zice regele lui Iacov.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 41:22 Să se apropie şi să ne spună mai dinainte ceea ce va fi! Vremea cea străveche, aşa cum ne-au dat de ştire, cu de-amănuntul o vom cerceta şi viitorul pe care-l proorocesc vom vedea ce este. Isaia 41:23 Vestiţi cele ce vor fi în vremile mai de pe urmă, ca să ştim că sunteţi dumnezei! Haidem! Bine sau rău, face]i ceva ca să ne putem încerca puterea! Isaia 41:24 Dar iată că lucrarea voastră este nimic şi nimic sânte]i şi voi, urâciune este a vă alege! Isaia 41:25 De la miazănoapte l-am chemat ca să vină, de la răsărit l-am chemat pe nume. El a călcat în picioare pe satrapi ca pe noroi, cum calcă olarul lutul. Isaia 41:26 Cine l-a descoperit odinioară ca să-l ştim şi cu mult înainte ca să zicem: "Este adevărat?" Dar nimeni n-a descoperit nimic, nimeni n-a vestit nimic şi nimeni n-a auzit cuvintele voastre. Isaia 41:27 Eu Cel dintâi am zis Sionului: "Iată-i, iată-i!" şi Ierusalimului am adus veste nouă. Isaia 41:28 Privesc şi nu este nimeni; printre ei nu se află nici un profet. Eu îi întreb: "De unde vine el?" Dar ei nu răspund nimic! Isaia 41:29 Drept aceea, toţi sunt nimic, lucrările lor deşertăciune, idolii lor sunt vânare de vânt!

CAP. 42 Proorocie despre Mesia.
Isaia 42:1 Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. Isaia 42:2 Nu va striga, nici nu va grăi tare, şi în pieţe nu se va auzi glasul Lui. Isaia 42:3 Trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge. El va propovădui legea Mea cu credincioşie; Isaia 42:4 El nu va fi nici obosit, nici sleit de puteri, până ce nu va fi aşezat legea pe pământ; căci învăţătura Lui toate ţinuturile o aşteaptă. Isaia 42:5 Aşa grăieşte Domnul cel Atotputernic, Care a făcut cerurile şi le-a întins, Care a întărit pământul şi cele de pe el, Care a dat suflare poporului de pe el şi duh celor ce umblă pe întinsul lui: Isaia 42:6 "Eu, Domnul, Te-am chemat întru dreptatea Mea şi Te-am luat de mână şi Te-am ocrotit şi Te-am dat ca legământ al poporului Meu, spre luminarea neamurilor; Isaia 42:7 Ca să deschizi ochii celor orbi, să scoţi din temniţă pe cei robiţi şi din adâncul închisorii pe cei ce locuiesc intru întuneric. Isaia 42:8 Eu sunt Domnul şi acesta este numele Meu. Nu voi da nimănui slava Mea şi nici chipurilor cioplite cinstirea Mea". Isaia 42:9 Cele proorocite altădată s-au împlinit şi altele mai noi vă vestesc; înainte ca să ia fiinţă vi le dau de ştire. Isaia 42:10 Cântaţi Domnului cântare nouă, cântaţi în strune laudele Lui până la marginile pământului! Marea să se zbuciume cu tot ce este în ea, ostroavele şi locuitorii lor! Isaia 42:11 Pustiul şi cetăţile lui să înalţe glas, şi satele în care are sălaş Chedar! Locuitorii din Sela să chiuie de veselie; şi din vârfurile munţilor să strige de bucurie! Isaia 42:12 Să preaslăvească pe Domnul şi lauda Lui s-o vestească în depărtatele ostroave. Isaia 42:13 Domnul iese ca un viteaz, ca un războinic Îşi aprinde râvna Lui; strigă puternic, un strigăt de război. Împotriva vrăjmaşilor Lui El luptă ca un viteaz! Isaia 42:14 Tăcut-am multă vreme, stat-am liniştit şi mi-am stăpânit tăcerea; acum, ca o femeie care naşte, voi suspina, voi striga şi voi răsufla! Isaia 42:15 Munţii îi voi pustii, la fel şi dealurile, toată verdea]a lor o voi usca; pâraiele le voi preface în văi uscate şi bălţile fără apă le voi lăsa. Isaia 42:16 Îndrepta-voi pe cei orbi pe drumuri pe care nu le cunosc, pe poteci neştiute îi voi povăţui; întunericul îl voi preface înaintea lor în lumină şi povârnişurile în câmpii întinse. Acestea sunt făgăduinţele Mele pe care le voi împlini şi cu vederea nu le voi trece. Isaia 42:17 Să dea înapoi şi să se ruşineze cei ce îşi pun nădejdea în idoli, cei ce zic chipurilor turnate: "Voi sunteţi dumnezeii noştri! Isaia 42:18 Surzilor, auziţi; orbilor, priviţi, vedeţi! Isaia 42:19 Cine este orb, fără numai sluga Mea? Cine este surd ca trimisul Meu? Cine este orb ca cel de un neam cu Mine şi surd ca Slujitorul Domnului? Isaia 42:20 Tu multe ai văzut fără să te uiţi cu luare-aminte, urechile ti-au fost deschise, dar nai auzit. Isaia 42:21 Binevoit-a Domnul întru dreptatea Lui ca legea Lui s-o facă mare şi măreaţă. Isaia 42:22 Dar poporul Lui este jefuit şi pustiit; închişi toţi în peşteri şi ascunşi în temniţe. Prădaţi au fost şi nimeni nu i-a scăpat, jefuiţi şi nimeni n-a zis: "Daţi înapoi!" Isaia 42:23 Cine dintre voi va pleca urechea la acestea, va fi cu luare-aminte şi va asculta la cele ce vor să fie?

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 42:24 Cine a dat pe Iacov jafului şi pe Israel jefuitorilor? Oare nu Domnul, împotriva Căruia noi am păcătuit, ale Cărui căi n-am voit să le urmăm şi a Cărui lege n-am ascultat-o? Isaia 42:25 El a vărsat asupra lor iuţimea mâniei Lui şi furiile războiului. Văpaia i-a cuprins şi nau priceput; arşi au fost şi n-au luat seama.

CAP. 43 Anunţarea unei noi împărăţii. Pedeapsa neascultării.
Isaia 43:1 Iată Sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu, întru Care binevoieşte sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu şi El va propovădui popoarelor legea Mea. Şi acum aşa zice Domnul, Ziditorul tău, Iacove, şi Creatorul tău, Israele: "Nu te teme, căci Eu team răscumpărat şi te-am chemat pe nume, al Meu eşti! Isaia 43:2 Dacă tu vei trece prin ape, Eu sunt cu tine şi în valuri tu nu vei fi înecat. Dacă vei trece prin foc, nu vei fi ars şi flăcările nu te vor mistui. Isaia 43:3 Că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Sfântul lui Israel, Mântuitorul. Eu dau Egiptul preţ de răscumpărare pentru tine, Etiopia şi Saba în locul tău; Isaia 43:4 Fiindcă tu eşti de preţ în ochii Mei şi de cinste şi te iubesc; voi da neamurile în locul tău şi popoarele în locul sufletului tău. Isaia 43:5 Nu te teme, că Eu sunt cu tine! De la răsărit voi aduce seminţia ta şi de la apus te voi strânge pe tine. Isaia 43:6 Voi zice către miazănoapte: "Dă-Mi-i" şi către miazăzi: "Nu-i opri!" Aduceţi pe fiii Mei din ţinuturi depărtate şi pe fiicele Mele de la marginile pământului; Isaia 43:7 Pe toţi acei care poartă numele Meu şi pentru slava Mea i-am creat, i-am zidit şi i-am pregătit! Isaia 43:8 Să vină poporul cel orb care are ochi şi cel surd care are urechi! Isaia 43:9 Neamurile toate laolaltă să se adune şi să se strângă popoarele! Care dintre ele ne-au dat de ştire aceasta şi ne-au făcut proorocii? Să-şi aducă martorii şi să dovedească, să audă toţi şi să zică: "Adevărat!" Isaia 43:10 Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul, şi Sluga pe care am ales-o, ca să ştiţi, să credeţi şi să pricepeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost Dumnezeu şi nici după Mine nu va mai fi! Isaia 43:11 Eu, Eu sunt Domnul şi nu este izbăvitor afară de Mine! Isaia 43:12 Eu sunt Cel ce am vestit, Cel ce am izbăvit şi Cel ce am prezis şi nu sunt străin la voi. Voi sunteţi martorii Mei, zice Domnul. Isaia 43:13 Eu sunt Dumnezeu din veşnicie şi de aici încolo Eu sunt! Nimeni nu poate să iasă de sub puterea Mea şi ceea ce fac Eu, cine poate strica?" Isaia 43:14 Aşa zice Domnul, Izbăvitorul vostru, Sfântul lui Israel: "Pentru voi trimit prăpăd la Babilon, ca să-i pun pe toţi pe fugă, pe aceşti Caldei aşa de mândri pe corăbiile lor. Isaia 43:15 Eu sunt Domnul, Sfântul vostru, Ziditorul lui Israel, Împăratul vostru!" Isaia 43:16 Aşa zice Domnul, Cel ce croieşte drum pe mare şi cărare pe întinsele ape; Isaia 43:17 Cel care scoate carele de război şi caii, oştirea ţi căpeteniile, ca să se culce la pământ şi să nu se mai scoale şi să se stingă ca o feştilă de opaiţ; Isaia 43:18 Nu vă mai amintiţi de întâmplările trecute şi nu mai luaţi în seamă lucrurile de altădată". Isaia 43:19 Iată că Eu fac un lucru nou, el dă muguri; nu-l vedeţi voi oare? Croi-voi în deşert o cale, în loc uscat izvoare de apă. Isaia 43:20 Pe Tine Te vor preaslăvi fiarele câmpului, şacalii şi struţii, că Tu ai izvorât apă în pustiu, şuvoaie de apă în pământ neumblat, ca să adăpi pe poporul Meu cel ales; Isaia 43:21 Poporul pe care l-am făcut pentru Mine, ca să Mă preaslăvească întru laude. Isaia 43:22 Dar tu nu M-ai chemat, Iacove, şi tu nu te-ai ostenit pentru Mine, Israele! Isaia 43:23 Tu nu Mi-ai junghiat nici măcar o oaie ca ardere de tot şi cu jertfă sângeroasă tu nu M-ai preaslăvit. Eu nu te-am supărat cerând prinoase şi nu te-am împovărat cu jertfe de tămâie. Isaia 43:24 Tu n-ai cumpărat pe bani miresme pentru Mine şi de grăsimea jertfelor tale tu nu Mai săturat, ci M-ai copleşit cu păcatele tale şi cu fărădelegile tale tu M-ai chinuit. Isaia 43:25 Eu, Eu sunt Acel Care şterge păcatele tale şi nu tşi mai aduce aminte de fărădelegile tale. Isaia 43:26 Adu-Mi aminte ca să judecăm împreună, fă tu însuţi socoteala ca să te dezvinovăţeşti: Isaia 43:27 Tatăl tău dintâi a păcătuit şi urmaşii tăi şi-au bătut joc de Mine; Isaia 43:28 Căpeteniile tale au pângărit altarul Meu. Pentru aceasta am dat pe Iacov pierzării şi pe Israel spre bătaie de joc!"

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 44 Deosebirea între adevăratul Dumnezeu şi idoli. Împlinirea prezicerilor.
Isaia 44:1 Şi acum ascultă Iacove, sluga Mea şi Israele, pe care te-am ales! Isaia 44:2 Aşa zice Domnul, Făcătorul şi Ziditorul tău din pântecele maicii tale, şi Ocrotitorul tău: "Nu te teme, sluga Mea Iacov şi tu Israele, pe care te-am ales. Isaia 44:3 Că Eu voi vărsa apă peste pământul însetat şi pâraie de apă în ţinut uscat. Vărsa-voi din Duhul Meu peste odrasla ta şi binecuvântarea Mea peste mlădiţele tale. Isaia 44:4 Şi vor odrăsli ca iarba pe malul pâraielor şi ca pajiştile de-a lungul apelor curgătoare!" Isaia 44:5 Unul va zice: "Eu sunt al Domnului!" Altul se va numi cu numele lui Iacov. Unul va scrie cu mâna lui: "Sunt al Domnului" şi va vrea să-şi dea numele de Israel! Isaia 44:6 Aşa zise Domnul, Regele lui Israel şi Izbăvitorul său, Domnul Savaot: "Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi nu este alt dumnezeu afară de Mine! Isaia 44:7 Cine este ca Mine să vină lângă Mine, să grăiască, să proorocească şi să se măsoare cu Mine! Cine a vestit de la început viitorul? Ceea ce se va întâmpla, cine poate să le prevestească? Isaia 44:8 Nu vă temeţi, nici nu vă spăimântaţi! N-am arătat Eu odinioară şi n-am vestit, când v-am luat pe voi de martori? Este oare un alt dumnezeu afară de Mine? Este un alt adăpost ca Mine? Isaia 44:9 Toţi făcătorii de idoli nu sunt nimic şi cele mai alese lucrări ale lor nu slujesc la nimic. Martorii lor nu văd nimic şi, spre ruşinea lor, nici nu înţeleg nimic. Isaia 44:10 Cine a făcut un dumnezeu şi a turnat un idol fără să tragă un folos din aceasta? Isaia 44:11 Iată toţi cinstitorii lor se ruşinează; meşteşugarii nu sunt decât oameni! Să se adune toţi şi să se apropie! Ei tremură laolaltă şi simt mare ruşine! Isaia 44:12 Fierarul ascute o daltă şi dă chip lucrului său cu cărbuni aprinşi. Alcătuieşte idolul cu lovituri de ciocan şi-i dă chip cu puterea braţului său. Lui îi este foame şi, sleit de puteri, el rabdă de sete şi este tare obosit. Isaia 44:13 Lemnarul întinde sfoara, face un semn cu plumbul. El lucrează cu sculele lui şi măsoară cu compasul. El face lucrul lui după chipul unui om, după frumoasa înfăţişare a unui pământean, ca să fie aşezat într-o casă. Isaia 44:14 El şi-a tăiat un cedru, sau a luat chiparos sau stejar, pe care şi-i alesese dintre copacii pădurii, sau a plantat un cedru pe care ploaia l-a făcut să crească. Isaia 44:15 Omul se slujeşte de ei pentru aprins focul şi îi ia să se încălzească. El îi arde ca să coacă pâinea, ba mai mult, tot din el face şi un dumnezeu şi se închină la el, face un idol pe care îl cinsteşte. Isaia 44:16 El a ars jumătate din lemne, a fript pe jeratic carne pe care o mănâncă şi se satură. Se mai încălzeşte şi zice: "Mi-e cald! Simt văpaia lui!" Isaia 44:17 Şi cu ce a rămas, el face un dumnezeu, un idol pe care îl cinsteşte şi căruia i se închină şi căruia se roagă zicând: "Izbăveşte-mă, că tu eşti dumnezeul meu!" Isaia 44:18 Ei nu-şi dau seama şi nici nu pricep că ochii lor sunt închişi şi nu pot să vadă şi inima lor este împietrită şi nu pot să înţeleagă. Isaia 44:19 Cu toate acestea el nu-şi face socoteală în inima sa, că este simplu şi fără pricepere, şi nu zice: "Jumătate l-am pus pe foc şi am copt pâine, pe cărbuni am fript carne şi am mâncat-o, iar cu cealaltă jumătate care a mai rămas, voi face un idol urâcios şi mă voi închina la un trunchi de copac". Isaia 44:20 El se hrăneşte cu năluci, inima lui înşelată l-a dus la rătăcire. El nu-şi mântuieşte sufletul său şi nu zice: "Oare ce am eu în mina mea nu este o momeală?" Isaia 44:21 Adu-ti aminte despre aceasta, Iacove, Israele, că tu eşti sluga Mea! Te-am făcut săMi fii Mie slugă, Israele, Eu nu te voi uita! Isaia 44:22 Risipit-am păcatele tale ca pe un nor şi fărădelegile tale ca pe o negură. Întoarce-te către Mine, că Eu te-am mântuit! Isaia 44:23 Cântaţi voi ceruri, că Domnul a făcut aceasta; răsunaţi adâncuri ale pământului; munţilor, tresăltaţi de bucurie, voi toţi copacii pădurii, cântaţi, că a răscumpărat Domnul pe Iacov şi în Israel Şi-a dat pe faţă slava Sa! Isaia 44:24 Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău şi Care te-a zidit din sânul maicii tale: "Eu sunt Domnul, Care a zidit lumea; singur am făcut cerurile, Eu am întărit pământul, şi cine Mi-a fost într-ajutor? Isaia 44:25 Eu zădărnicesc semnele mincinoşilor şi pe ghicitori îi fac să fie nebuni, ruşinez pe cei înţelepţi şi înţelepciunea lor o prefac în nebunie. Isaia 44:26 Eu sunt Domnul Care întăreşte cuvântul slugilor Mele şi împlineşte sfatul trimişilor Mei. Eu am zis Ierusalimului : "Va fi locuit" şi cetăţilor lui Iuda: "Zidite vor fi". Şi Eu le voi ridica din dărâmături! Isaia 44:27 Şi adâncului i-am zis: "Seacă!" Iată, îţi voi lăsa râurile fără apă.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 44:28 Şi am zis despre Cirus: "El este păstorul Meu, el va împlini toate voile Mele". Şi despre Ierusalim am zis: "Să fie rezidit şi templul să fie ridicat din temelii!"

CAP. 45 Profeţia despre Cirus. Mântuirea de la Dumnezeu vestită poporului Său.
Isaia 45:1 Aşa zice Domnul unsului Său Cirus, pe care îl ţine de mâna lui cea dreaptă, ca să doboare neamurile înaintea lui şi ca să dezlege cingătorile regilor, să deschidă porţile înaintea lui şi ca ele să nu mai fie închise: Isaia 45:2 "Eu voi merge înaintea ta şi drumurile cele muntoase le voi netezi, voi zdrobi porţile cele de aramă şi zăvoarele cele de fier le voi sfărâma. Isaia 45:3 Şi îţi voi da ţie vistierii ascunse, bogăţii îngropate în pământ, ca să ştii că Eu sunt Domnul Cel Care te-a chemat pe nume, Eu sunt Dumnezeul lui Israel. Isaia 45:4 Pentru sluga Mea Iacov şi pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume şi un nume de cinste i-am dat fără ca tu să Mă ştii. Isaia 45:5 Eu sunt Domnul şi nimeni altul! Afară de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am încins fără ca tu să Mă cunoşti. Isaia 45:6 Ca să se ştie de la răsărit şi până la apus că nu este nimic afară de Mine! Eu sunt Domnul şi nimeni altul! Isaia 45:7 Eu întocmesc lumina şi dau chip întunericului, Cel ce sălăşluieşte pacea şi restriştei îi lasă cale: Eu sunt Domnul Care fac toate acestea. Isaia 45:8 Picuraţi rouă de sus, voi ceruri, şi norii să reverse în ploaie dreptatea! Pământul să se deschidă şi să odrăslească mântuirea şi dreptatea să dea mlădiţe laolaltă: Eu, Domnul, am zidit toate acestea! Isaia 45:9 Vai de cel ce se ceartă cu Ziditorul său, ciob printre hârburile de pământ! Oare lutul zice olarului: "Ce faci tu?" Şi lucrul către meşter: "Tu nu eşti iscusit!" Isaia 45:10 Vai de cel ce zice către părinte: "Pentru ce dai naştere?" şi femeii: "Pentru ce ai copii?" Isaia 45:11 Aşa zice Domnul, Sfântul lui Israel şi Ziditorul său: "Îndrăzniţi voi oare să Mă întrebaţi despre cele viitoare şi să daţi poruncă lucrului mâinilor Mele? Isaia 45:12 Eu am făcut pământul şi omul de pe el Eu l-am zidit. Eu cu mâinile am întins cerurile şi la toată oştirea lor Eu îi dau poruncă. Isaia 45:13 Eu l-am ridicat întru dreptatea Mea şi toate căile lui le voi netezi. El va zidi cetatea Mea şi va libera pe robii Mei, fără răscumpărare şi fără daruri", zice Domnul Savaot. Isaia 45:14 Aşa zice Domnul: "Bogăţiile Egiptului şi câştigurile Etiopiei şi ale Sabeenilor celor înalţi la stat vor trece la tine şi ai tăi vor fi; în lanţuri iţi vor sluji ţie şi vor cădea înaintea ta şi rugându-se ţie vor zice: "Numai tu ai un Dumnezeu tare, şi nu este alt dumnezeu afară de El. Isaia 45:15 Cu adevărat Tu eşti Dumnezeu ascuns, Dumnezeul lui Israel Cel izbăvitor! Isaia 45:16 Cei care se aprindeau împotriva Ta vor fi ruşinaţi şi umiliţi, făcătorii de idoli se vor face de râs. Isaia 45:17 Israel va fi izbăvit de Domnul cu mântuire veşnică. Voi nu veţi fi ruşinaţi, nici umiliţi în vecii vecilor!" Isaia 45:18 Că aşa zice Domnul, Care a făcut cerurile, Dumnezeu, Care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit; şi nu în deşert l-a făcut, ci ca să fie locuit: "Eu sunt Domnul şi nu este altul!" Isaia 45:19 N-am grăit acestea într-ascuns, undeva în vreun colţ întunecos al pământului; şi nam zis fără rost neamului lui Iacov: "Căutaţi-Mă!" Eu sunt Domnul Cel ce grăieşte drept şi spune adevărul! Isaia 45:20 Adunaţi-vă, veniţi, apropiaţi-vă laolaltă, cei rămaşi cu viaţă dintre neamuri! Nu îşi dau seama de nimic cei ce duc după ei un idol de lemn şi se închină unui dumnezeu care nu poate izbăvi! Isaia 45:21 Grăiţi, apropiaţi-vă şi sfătuiţi-vă unul cu altul! Cine a vestit aceasta, cine altădată a dat de ştire? Oare nu Eu Domnul? Nu este alt dumnezeu afară de Mine. Dumnezeu drept şi izbăvitor nu este altul decât Mine! Isaia 45:22 Întoarceţi-vă către Mine şi veţi fi mântuiţi, voi cei ce locuiţi toate ţinuturile cele mai îndepărtate ale pământului! Că Eu sunt Dumnezeu tare şi nu este altul! Isaia 45:23 Am jurat pe Mine Însumi! Din gura Mea iese dreptatea şi nu-Mi întorc cuvântul; înaintea Mea tot genunchiul se va pleca; pe Mine jura-va toată limba Isaia 45:24 Şi va zice: "Numai în Domnul este dreptatea şi virtutea! Către Dânsul vor veni şi înfruntaţi vor fi cei ce sunt întărâtaţi împotriva Lui. Isaia 45:25 Întru Domnul se vor îndrepta şi va fi preaslăvită toată seminţia lui Israel!"

CAP. 46 Babilonul cade; Israel izbăvit de Domnul.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 46:1 Bel se prăbuşeşte, Nebo este răsturnat, chipurile lor aşezate pe vite şi pe dobitoace. Chipurile, pe care voi acum le purtaţi, sunt încărcate şi au ajuns o povară pentru vitele trudite. Isaia 46:2 Idolii cad, se prăbuşesc laolaltă, nu pot să izbăvească pe cei care îi poartă; ei înşişi sunt duşi în robie. Isaia 46:3 "Ascultaţi voi, cei din casa lui Iacov şi toţi cei care aţi mai rămas din casa lui Israel, pe care v-am purtat din sânul maicii voastre, de care am avut grijă de la naşterea voastră. Isaia 46:4 Până la bătrâneţea voastră Eu sunt Acelaşi, până la adâncile voastre căruntele Eu vă voi ocroti. Precum am făcut în trecut, Mă leg înaintea voastră că vă voi ocroti şi vă voi izbăvi şi în viitor. Isaia 46:5 Cu cine Mă veţi pune alături şi Mă veţi face egal, cu cine Mă veţi asemăna, ca să fim deopotrivă? Isaia 46:6 Ei scot aurul din pungile lor şi argintul în cântar îl cântăresc; plătesc un argintar ca să le facă un chip de dumnezeu, apoi se închină lui şi îl cinstesc. Isaia 46:7 Îl poartă pe umeri, îl duc, îl pun jos şi el stă fără să se clintească din locul său. El nu răspunde celui care strigă către el şi din primejdii nu-l scapă. Isaia 46:8 Amintiţi-vă de aceasta şi învăţaţi-vă minte, păcătoşilor! Isaia 46:9 Aduceţi-vă aminte de vremurile străvechi, de la obârşia lor, că Eu sunt Dumnezeu şi nu este un altul. Eu sunt Dumnezeu şi nu este nimeni asemenea Mie! Isaia 46:10 De la început Eu vestesc sfârşitul şi mai dinainte ceea ce are să se întâmple. Şi zic: Planul Meu va dăinui şi toată voia Mea o voi face! Isaia 46:11 De la răsărit chem o pasăre de pradă, dintr-un ţinut depărtat un om care să împlinească planul Meu. Am vorbit, voi împlini; am hotărât, voi înfăptui! Isaia 46:12 Ascultaţi-Mă voi, oameni cu inima împietrită, voi cei care staţi departe de mântuirea voastră! Isaia 46:13 Apropia-voi mântuirea Mea, căci ea nu este departe şi izbăvirea Mea nu va zăbovi. Atunci voi pune mântuirea Mea în Sion şi slava Mea pentru Israel!"

CAP. 47 Proorocie pentru căderea Babilonului.
Isaia 47:1 "Coboară-te şi şezi în ţărână, fecioară, fiica Babilonului, stai pe pământ fără tron, fiică a Caldeilor, că nu te va mai numi nimeni pe tine gingaşă şi plăcută! Isaia 47:2 Învârteşte la râşniţă şi macină făină, dă-ţi la o parte vălul tău, ridică-şi veşmântul tău, rămâi cu picioarele goale şi treci râurile! Isaia 47:3 Goliciunea ta să se descopere, să se vadă ruşinea ta. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni", Isaia 47:4 Zice Izbăvitorul nostru; Domnul Savaot este numele Lui, Sfântul lui Israel! Isaia 47:5 "Stai tăcută şi mai la întuneric, fiică a Caldeilor, nimeni nu te va mai chema pe tine stăpâna regatelor". Isaia 47:6 Mâniat am fost pe poporul Meu, pângărit-am moştenirea Mea şi am dat-o în mâna ta. Dar tu n-ai avut milă şi asupra bătrânului ai apăsat cu jug greu. Isaia 47:7 Şi tu îţi închipuiai: "Fi-voi pe veci stăpână!", dar niciodată n-ai cugetat şi de sfârşit nu ti-ai adus aminte! Isaia 47:8 Şi acum ascultă, tu cea în plăceri crescută, care stăpâneai fără de grijă şi ziceai în inima ta: "Nimeni alta nu este ca mine! Nu voi rămâne văduvă şi nu voi şti ce este lipsa de copii!" Isaia 47:9 Şi aceste două într-o clipă, în aceeaşi zi, vor da peste tine: lipsa de copii şi văduvia; şi te vor copleşi cu toată mulţimea şi puterea fermecătoriilor şi vrăjitoriilor tale! Isaia 47:10 Întru fărădelegile tale tu nădăjduiai şi ziceai: "Nimeni nu mă vede!" Înţelepciunea ta şi ştiinţa ta te-au amăgit astfel, că ziceai în inima ta: "Eu şi nimeni alta nu este ca mine!" Isaia 47:11 Drept aceea va veni peste tine o nenorocire pe care tu nu vei şti să o înlături cu frumuseţea ta şi te va copleşi nenorocirea pe care tu nu o vei putea ocoli şi pe neaşteptate va da peste tine pieirea, fără să fi avut vreme s-o prevesteşti! Isaia 47:12 Păstrează pentru tine fermecătoriile tale şi vrăjitoriile cu care te-ai trudit din tinereţe, poate îţi vor sluji, poate vei insufla temere! Isaia 47:13 Tu te-ai obosit întrebând pe atâţia sfătuitori! Să iasă la iveală şi să te izbăvească acei care măsoară cerul şi iscodesc stelele; care în fiecare lună nouă spun ceea ce se va întâmpla. Isaia 47:14 Iată-i ca pleava pe care o mistuie focul, aşa vor ajunge ei şi de puterea flăcărilor viaţa lor nu vor putea s-o scape căci nu va fi jeratic la care să se încălzească, nici vatră ca să stea dinaintea ei. Isaia 47:15 Aşa se va întâmpla cu aceia pe care te-ai ostenit să-i întrebi şi cu care ai făcut negoţ din vremea tinereţii tale. Fiecare va pleca la ale sale şi nimeni nu va fi să te scape".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 48 Purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru Israel.
Isaia 48:1 Ascultaţi aceasta, voi, cei din casa lui Iacov, care purtaţi numele lui Israel, voi cei ieşiţi din sămânţa lui Iuda, care vă juraţi pe numele Domnului şi vă lăudaţi cu Dumnezeul lui Israel, dar nu întru credincioşie şi dreptate. Isaia 48:2 Căci voi purtaţi numele cetăţii celei sfinte şi vă bizuiţi pe Dumnezeul lui Israel, al Cărui nume este Domnul Savaot. Isaia 48:3 "Vestit-am din vremuri străvechi cele ce aveau să se întâmple; din gura Mea au ieşit şi Eu le-am dat de ştire; pe dată le-am făcut şi ce s-au întâmplat, Isaia 48:4 Fiindcă Eu ştiu că tu eşti tare la cerbice ca un drug de fier şi fruntea îţi este de aramă. Isaia 48:5 Ţi-am prezis acestea înainte ca să se întâmple şi auzite ţi le-am făcut ca să nu zici: "Idolul meu le-a făcut, chipul cel cioplit şi turnat le-a hotărât!" Isaia 48:6 Tu ai auzit; priveşte acum toate acestea! De ce nu mărturiseşti? De aci înainte îţi voi împărtăşi lucruri noi, ascunse, pe care nu le ştiai. Isaia 48:7 Ele sunt zidite acum şi nu de atunci; înainte de ziua aceasta tu n-ai auzit nimic despre ele ca să nu zici: "Iată, eu le ştiam!" Isaia 48:8 Nu, tu n-ai auzit şi nici n-ai ştiut, atunci urechea ta nu era deschisă; că Eu ştiu că tu eşti necredincios şi că din pântecele maicii tale ai fost numit răzvrătit. Isaia 48:9 Pentru numele Meu, Îmi opresc mânia şi pentru slava Mea o potolesc, ca să nu te nimicesc. Isaia 48:10 Iată că te-am lămurit în foc şi n-am aflat argint, te-am încercat în cuptorul nenorocirii. Isaia 48:11 Pentru Mine, şi numai pentru Mine o fac; oare cum voi îngădui ca numele Meu să fie pângărit? Nimănui nu voi da slava Mea! Isaia 48:12 Ascultă, Iacove, şi tu Israele, pe care te-am chemat. Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Isaia 48:13 Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a desfăşurat cerurile. Eu le chem şi iată ele stau de faţă. Isaia 48:14 Adunaţi-vă toţi şi ascultaţi! Care din voi a prezis aceste lucruri? Cel pe care Domnul îl iubeşte va împlini voia Lui împotriva Babilonului şi împotriva seminţiei Caldeilor. Isaia 48:15 Eu, Eu am grăit şi l-am chemat, l-am adus şi l-am făcut să propăşească în calea lui. Isaia 48:16 Apropiaţi-vă de Mine şi ascultaţi acestea: De la început Eu n-am grăit întru ascuns, de când se întâmplă aceste lucruri Eu sunt de faţă". Şi acum, Domnul Dumnezeu mă trimite cu Duhul Său! Isaia 48:17 Aşa grăieşte Domnul, Izbăvitorul tău, Sfântul lui Israel: "Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care te învaţă spre folosul tău şi te duce pe calea pe care trebuie să mergi. Isaia 48:18 Dacă ai fi luat aminte la poruncile Mele, fericirea ta ar fi fost asemenea unui râu şi dreptatea ta ca valurile mării. Isaia 48:19 Şi va fi seminţia ta ca nisipul mării şi odraslele pântecelui tău ca pulberea pământului. Nimic nu va nimici, nici nu va şterge numele tău înaintea Mea! Isaia 48:20 Ieşiţi din Babilon, fugiţi din Caldeea cu cântece de veselie! Vestiţi, faceţi cunoscută ştirea, duceţi-o până la marginile pământului! Ziceţi: Domnul răscumpără pe sluga Sa Iacov. Isaia 48:21 Şi nu vor suferi de sete în pustiul unde El îi duce; El le izvorăşte apă din stâncă. El despică stânca şi apa ţâşneşte! Isaia 48:22 Nu este pace, zice Domnul, pentru cei fără de lege!"

CAP. 49 Slujitorul Domnului este Lumina neamurilor.
Isaia 49:1 Ascultaţi, ostroave, luaţi aminte, popoare depărtate! Domnul M-a chemat de la naşterea Mea, din pântecele maicii Mele Mi-a spus pe nume. Isaia 49:2 Făcut-a din gura Mea sabie ascuţită; ascunsu-M-a la umbra mâinii Sale. Făcut-a din Mine săgeată ascuţită şi în tolba Sa de o parte M-a pus, Isaia 49:3 Şi Mi-a zis Mie: "Tu eşti sluga Mea, Israel, întru care Eu Mă voi preaslăvi!" Isaia 49:4 Dar Eu Îmi spuneam: "În deşert M-am trudit, în zadar şi pentru nimic Mi-am prăpădit puterea Mea!" Partea ce Mi se cuvine Mie este la Domnul şi răsplata Mea la Dumnezeul Meu. Isaia 49:5 Şi acum Domnul Cel Care M-a zidit din pântecele maicii Mele ca să-l slujesc Lui şi să întorc pe Iacov către El şi să strâng la un loc pe Israel - căci aşa am fost Eu cinstit în ochii Domnului şi Dumnezeul Meu fost-a puterea Mea, -

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 49:6 Mi-a zis: "Puţin lucru este să fii sluga Mea ca să aduci la loc seminţiile lui Iacov şi să întorci pe cei ce-au scăpat dintre ai lui Israel. Te voi face Lumina popoarelor ca să duci mântuirea Mea până la marginile pământului!" Isaia 49:7 Aşa grăieşte Răscumpărătorul şi Sfântul lui, Israel către Cel dispreţuit şi către urâciunea neamurilor, Sluga tiranilor: "Regi Te vor vedea şi se vor ridica, căpetenii se vor închina pentru Domnul cel credincios şi pentru Sfântul lui Israel, Cel Care Te-a ales!" Isaia 49:8 Aşa grăieşte Domnul: "În vremea milostivirii Te voi asculta şi în vremea mântuirii Te voi ajuta. Te-am făcut şi Te-am hotărât Legământ al poporului, ca să aşezi rânduială în ţară şi să dai fiecăruia moştenirile nimicite!" Isaia 49:9 Ca să zici celor robiţi: "Ieşiţi!" şi celor care sunt în întuneric: "Veniţi la lumină!" Ei vor paşte oriunde pe calea lor şi pe toate povârnişurile va fi păşunea lor. Isaia 49:10 Nu le va fi nici foame, nici sete, soarele şi vântul cel arzător nu-i va atinge, că Cel Care se va milostivi de ei va fi Povăţuitorul lor şi îi va îndrepta către izvoare de apă. Isaia 49:11 Voi preface toţi munţii Mei în drumuri şi cărările Mele vor fi bine gătite. Isaia 49:12 Iată că unii vin din ţinuturi depărtate, de la miazănoapte, de la apus, iar alţii din ţara Sinim. Isaia 49:13 Săltaţi, ceruri, de bucurie şi tu, pământule, bucură-te; munţilor, chiotiţi de veselie, că Domnul a mângâiat pe poporul Său şi de cei în necaz ai Lui S-a milostivit. Isaia 49:14 Sionul zicea: "Domnul m-a părăsit şi Stăpânul meu m-a uitat!" Isaia 49:15 Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are ea milă? Chiar când ea îl va uita, Eu nu te voi uita pe tine. Isaia 49:16 Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! Isaia 49:17 Cei ce te vor ridica din ruini aleargă către tine şi cei ce te-au pustiit fug departe de tine. Isaia 49:18 Ridică ochii tăi de jur împrejur şi vezi: toţi se adună, toţi vin la tine. Viu sunt Eu, zice Domnul, tu te vei îmbrăca întru ei ca într-un veşmânt de podoabă Şi te vei încinge cu ei ca o mireasă. Isaia 49:19 Căci locurile tale pustii, ruinele tale şi ţara ta pustiită vor fi prea strâmte pentru locuitorii tăi, iar pustiitorii tăi vor fi departe. Isaia 49:20 Şi vor mai grăi la urechile tale feciorii tăi de care tu erai lipsită: "ţinutul este prea strâmt pentru mine, fă-mi loc să stau şi eu!" Isaia 49:21 Atunci tu vei zice în inima ta: "Cine mi i-a născut pe aceştia? Pierdusem copiii mei şi eram stearpă, dusă în robie şi gonită; dar pe aceştia cine i-a născut? Iată că rămăsesem singură! Dar aceştia de unde vin?" Isaia 49:22 Aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată voi ridica mâna Mea către neamuri şi către popoare voi înălţa steagul meu. Ele vor aduce pe feciorii tăi pe braţe şi pe fiicele tale pe umeri le vor purta. Isaia 49:23 Regi te vor creşte şi prinţese te vor alăpta. Cu faţa la pământ se vor închina înaintea ta şi vor linge pulberea de pe picioarele tale. Atunci tu vei şti că Eu sunt Domnul, Care nu ruşinează pe cei ce îşi pun nădejdea în El! Isaia 49:24 Oare poate să i se ia celui viteaz prada şi celui puternic să i se smulgă din mână cei robiri? Isaia 49:25 Da! zice Domnul: "Chiar robii unui viteaz i se vor lua, prada unui războinic îi va scăpa; Eu Mă voi război cu potrivnicii tăi şi pe fiii tăi Eu îi voi scăpa! Isaia 49:26 Şi pe asupritorii tăi îi voi face să-şi mănânce carnea lor şi să se îmbete de sângele lor ca de vin. Atunci toată făptura va şti că Eu sunt Domnul, Mântuitorul tău şi Răscumpărătorul tău, viteazul lui Iacov!"

CAP. 50 Mesia biruitor.
Isaia 50:1 Aşa zice Domnul: Unde este cartea de despărţire cu care am alungat pe mama voastră? Sau care este datornicul Meu, căruia Eu v-am vândut? Pentru că numai pentru fărădelegile voastre aţi fost vânduţi şi pentru păcatele voastre am alungat pe mama voastră. Isaia 50:2 Pentru ce când veneam nu găseam pe nimeni şi când strigam nimeni nu răspundea? Oare mâna Mea este prea scurtă, ca să răscumpere, sau nu am destulă putere, ca să izbăvesc? Prin certarea Mea sec marea şi râurile le prefac în pustiu; peştii din ele mor, că nu mai este apă şi se sfârşesc de sete. Isaia 50:3 Eu îmbrac cerul cu zăbranic şi îl acopăr cu un veşmânt de jale. Isaia 50:4 Domnul Dumnezeu Mi-a dat Mie limbă de ucenic, ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi. În fiecare dimineaţă El deşteaptă, trezeşte urechea Mea, ca să ascult ca un ucenic.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 50:5 Domnul Dumnezeu Mi-a deschis urechea, dar Eu nu M-am împotrivit şi nici nu M-am dat înapoi. Isaia 50:6 Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri, şi fata Mea nu am ferit-o de ruşinea scuipărilor. Isaia 50:7 Şi Domnul Dumnezeu Mi-a venit în ajutor şi n-am fost făcut de ocară. De aceea am şi întărit faţa Mea ca o cremene, căci ştiam că nu voi fi făcut de ocară. Isaia 50:8 Apărătorul Meu este aproape. Cine se judecă cu Mine? Să ne măsurăm împreună! Cine este potrivnicul Meu? Să se apropie! Isaia 50:9 Iată, Domnul Dumnezeu Îmi este întru ajutor; cine Mă va osândi? Iată, ca un veşmânt vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va mânca! Isaia 50:10 Cine din voi se teme de Domnul să asculte glasul Slugii Sale! Cel care umblă în întuneric şi fără lumină să nădăjduiască întru numele Domnului şi să se bizuie pe Dumnezeul lui! Isaia 50:11 Voi toţi, care aprindeţi focul şi pregătiţi săgeţi arzătoare, aruncaţi-vă în focul săgeţilor voastre pe care l-aţi aprins! Din mâna Mea vi se întâmplă una ca aceasta; pe patul durerii veţi fi culcaţi!

CAP. 51 Făgăduinţele pentru cei credincioşi.
Isaia 51:1 Ascultaţi-Mă pe Mine, voi care umblaţi după dreptate, voi care căutaţi pe Domnul! Priviţi la stânca din care aţi fost tăiaţi şi către cariera de piatră din care aţi fost scoşi. Isaia 51:2 Priviţi pe Avraam, tatăl vostru, şi la Sarra cea care în dureri v-a născut. Că pe el singur l-am chemat, l-am binecuvântat şi l-am înmulţit. Isaia 51:3 Iar Domnul va mângâia Sionul, şi dărâmăturilor lui le va da nădejde. El va preface pustiul lui în rai şi pământul lui neroditor în grădina Domnului; bucurie şi veselie va fi acolo, mulţumiri şi cântări de laudă! Isaia 51:4 Ia aminte la Mine, poporul Meu, şi voi, neamuri, fiţi cu urechea la Mine, că de la Mine va veni învăţătura şi legea Mea va fi lumină popoarelor. Isaia 51:5 Dreptatea Mea este aproape, vine mântuirea Mea şi braţul Meu va face dreptate popoarelor, întru Mine vor nădăjdui ţinuturile cele depărtate, că de la braţul Meu aşteaptă scăparea. Isaia 51:6 Ridicaţi la ceruri ochii voştri şi priviţi jos pământul; cerurile vor trece ca un fum şi pământul ca o haină se va învechi; locuitorii vor muri ca muştele, mântuirea Mea va dăinui în veac şi în veac şi dreptatea Mea nu va avea sfârşit. Isaia 51:7 Ascultaţi-Mă pe Mine, voi, cunoscători ai dreptăţii, popor care eşti cu legea Mea în inimă! Nu te teme de ocara oamenilor şi de batjocura lor să nu te înfricoşezi. La fel ca pe un veşmânt îi va mânca molia şi ca pe lână viermii îi vor mistui. Isaia 51:8 Dar dreptatea Mea va rămâne în veac şi mântuirea Mea din neam în neam. Isaia 51:9 Ridică-te, scoală-te, îmbracă-te cu tărie, braţ al Domnului! Înalţă-te ca odinioară, ca în veacurile trecute! N-ai zdrobit Tu pe Rahab şi n-ai spintecat Tu balaurul? Isaia 51:10 Nu eşti Tu, oare, Cel ce ai secat marea şi apele adâncului celui fără fund, Cel ce adâncimile mării le-ai prefăcut în cărare largă pentru cei răscumpăraţi ai Tăi? Isaia 51:11 Şi astfel cei mântuiţi ai Domnului se vor întoarce şi vor veni în Sion, în cântări de biruinţă şi o bucurie veşnică va încununa capul lor. Bucuria şi veselia vor veni peste ei, iar durerea, întristarea şi suspinarea se vor depărta de la ei. Isaia 51:12 Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu, ca să te temi de un muritor şi de un om de rând care trece ca iarba? Isaia 51:13 Şi să dai uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? Să te înfricoşezi mereu, în fiecare zi, de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde este oare urgia asupritorului? Isaia 51:14 Curând cel ferecat în cătuşe va fi dezlegat şi nu va muri în temniţă şi de pâine nu va duce lipsă. Isaia 51:15 Eu sunt Domnul Dumnezeul Care stârnesc marea şi face să mugească valurile ei; Domnul Savaot este numele Lui. Isaia 51:16 Pune-voi cuvintele Mele în, gura ta şi la umbra mâinii Mele te voi acoperi, ca să întind cerurile, să întemeiez pământul şi să zic Sionului: "Tu eşti poporul Meu!" Isaia 51:17 Trezeşte-te, trezeşte-te, scoală-te, Ierusalim e, tu care ai băut din mâna Domnului paharul urgiei Lui; potirul ameţelii l-ai băut şi l-ai sorbit. Isaia 51:18 Nici unul din toţi copiii pe care i-a născut nu este care să-l fi călăuzit. Nimeni nu l-a ţinut de mână din toţi feciorii pe care i-a crescut! Isaia 51:19 Aceste două nenorociri te-au lovit: Cine te va plânge? Pustiirea şi dărâmarea, foametea şi sabia. Cine te va mângâia? Isaia 51:20 Feciorii tăi zac fără vlagă în colţurile uliţelor, ca o antilopă prinsă în cursă, beţi de urgia Domnului, de certarea Dumnezeului tău.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 51:21 Drept aceea, ia aminte, sărmană cetate, ameţită, dar nu de vin! Isaia 51:22 Aşa grăieşte Stăpânul, Domnul Dumnezeul tău, Care Se luptă pentru poporul Său: "Iată Eu iau din mâna ta paharul ameţelii, cupa mâniei Mele, şi tu nu o vei mai bea! Isaia 51:23 Şi o voi pune în mâna asupritorilor tăi, în mâna celor ce te-au supus, care îţi ziceau: Pleacă-te la pământ ca să trecem peste tine! Şi tu făceai spatele tău ca un pământ şi ca o cale pentru trecători!"

CAP. 52 Făgăduinţe de izbăvire şi de întemeierea Ierusalimului .
Isaia 52:1 Trezeşte-te, trezeşte-te, îmbracă-te cu puterea ta, Sioane, înveşmântează-te în haine de sărbătoare, Ierusalim e, cetate sfântă! Că nu va mai intra în tine cel netăiat împrejur şi cel necurat! Isaia 52:2 Scutură-te de pulbere, scoală-te, Ierusalime robit, dezleagă funiile de pe grumazul tău, robită fiică a Sionului? Isaia 52:3 Căci iată ce spune Domnul: "Fără preţ aţi fost vânduţi şi fără argint veţi fi răscumpăraţi". Isaia 52:4 Că aşa zice Domnul Dumnezeu: "Poporul Meu a coborât odinioară în Egipt ca să aibă sălaş, apoi Asiria l-a împilat fără cuvânt. Isaia 52:5 Şi acum ce să fac Eu, zice Domnul, când poporul Meu a fost luat pe nedrept? Stăpânitorii lui strigă în semn de biruinţă, zice Domnul, iar numele Meu, mereu, cât ţine ziua, este defăimat. Isaia 52:6 Drept aceea poporul va cunoaşte numele Meu, el va înţelege în ziua aceea că Eu sunt Cel Care grăieşte: Iată-Mă!" Isaia 52:7 Cât de frumoase sunt pe munţi picioarele trimisului care vesteşte pacea, a solului de veste bună, care dă de ştire mântuirea, care zice Sionului: Dumnezeul tău este împărat! Isaia 52:8 Toţi străjerii tăi ridică glas şi laolaltă strigă de bucurie, că ei văd cu ochii când Domnul Se întoarce în Sion. Isaia 52:9 Izbucniţi în chiote de veselie, dărâmături ale Ierusalimului , că Domnul mângâie pe poporul Său, răscumpărat-a Ierusalimul. Isaia 52:10 Descoperit-a Domnul braţul Său cel sfânt în ochii tuturor popoarelor şi toate marginile cele îndepărtate ale pământului vor vedea mântuirea Dumnezeului nostru, zicând: Isaia 52:11 "Plecaţi, plecaţi, ieşiţi de acolo! Nu vă atingeţi de lucru spurcat! Ieşiţi, curăţiţi-vă, voi cei care purtaţi vasele Domnului! Isaia 52:12 Dar nu veţi ieşi îngrămădindu-vă şi nu veţi pleca fugind, că înaintea voastră merge Domnul şi în urma voastră tot El, Dumnezeul lui Israel!" Isaia 52:13 Iată că Sluga Mea va propăşi, Se va sui, mare Se va face şi Se va înălţa pe culmile slavei! Isaia 52:14 Precum mulţi s-au spăimântat de El - aşa de schimonosită li era înfăţişarea Lui, şi chipul Lui atât de fără asemănare cu oamenii, Isaia 52:15 Tot aşa va fi pricină de uimire pentru multe popoare; înaintea Lui regii vor închide gura, că acum văd ceea ce nu li s-a spus, şi înţeleg ceea ce n-au auzit.

CAP. 53 Patimile, moartea şi preaslăvirea lui Mesia.
Isaia 53:1 Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Isaia 53:2 Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag. Isaia 53:3 Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Isaia 53:4 Dar El a luat asupră-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, Isaia 53:5 Dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Isaia 53:6 Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Isaia 53:7 Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Isaia 53:8 Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 53:9 Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui. Isaia 53:10 Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. Isaia 53:11 Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Isaia 53:12 Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa.

CAP. 54 Slava noului Ierusalim .
Isaia 54:1 Veseleşte-te, cea stearpă, care nu năşteai, dă glas şi strigă tu care nu te-ai zvârcolit în dureri de naştere, căci mai mulţi sunt fiii celei părăsite, decât ai celei cu bărbat, zice Domnul. Isaia 54:2 Lărgeşte locul cortului tău şi acoperământul sălaşului tău întinde-l, nu cruţa nimic! Lungeşte funiile şi întăreşte ţăruşii! Isaia 54:3 Căci tu te vei lăţi la dreapta şi la stânga şi seminţia ta va cuceri neamurile şi cetăţile cele pustiite le va umple de oameni. Isaia 54:4 Nu te înfricoşa, căci nu vei rămâne de ocară; nu te ruşina, căci nu vei avea de ce să te ruşinezi; că tu vei uita ruşinea tinereţii tale şi de ocara văduviei tale nu-ti vei mai aduce aminte. Isaia 54:5 Căci bărbatul tău este Făcătorul tău, şi numele Lui: Domnul Savaot şi Răscumpărătorul tău este Sfântul lui Israel: "Dumnezeul a tot pământul" se cheamă! Isaia 54:6 Ca pe o femeie părăsită şi cu inima întristată te cheamă Domnul; ca pe soţia din tinereţe care a fost alungată; zice Dumnezeul tău. Isaia 54:7 O clipă te-am părăsit, dar cu mari îndurări te iau lângă Mine. Isaia 54:8 Într-o izbucnire de mânie, pentru o clipă Mi-am întors faţa de la tine, dar în îndurarea Mea cea veşnică Mă voi milostivi de tine, zice Răscumpărătorul tău, Domnul. Isaia 54:9 Şi va fi ca în vremea lui Noe, când M-am jurat că apele potopului nu se vor mai răspândi pe pământ; tot aşa Mă jur acum să nu Mă mai mânii împotriva ta şi să nu te mai cert. Isaia 54:10 Munţii pot să se mute din loc şi colinele să se clatine, dar milostivirea Mea nu se va depărta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va zdruncina, zice Domnul, Care are milă de tine. Isaia 54:11 Sărmană, lovită de vijelie şi fără mângâiere! Iată, zidurile tale le voi împodobi cu pietre scumpe şi voi pune temelia ta pe safire. Isaia 54:12 Şi-ii voi face crestele zidurilor de rubin şi porţile tale de cristal, iar împrejmuirea de pietre nestemate. Isaia 54:13 Toţi copiii tăi vor fi ucenici ai Domnului şi se vor bucura de mare fericire. Isaia 54:14 Şi vei fi întemeiată pe dreptate: depărtează silnicia, căci nu ai de ce să te mai temi; leapădă şi groaza, căci nu se va mai apropia de tine. Isaia 54:15 Dacă cineva va mai da năvală, nu este pornită de la Mine, şi cine se hărţuieşte cu tine va cădea în lupta împotriva ta! Isaia 54:16 Iată Eu am făcut pe meşterul, care suflă în focul de cărbuni şi făureşte arma cu meşteşugul lui, dar Eu am lăsat şi pe cel ce trebuie s-o nimicească. Isaia 54:17 Orice armă făurită împotriva ta nu va izbuti şi orice limbă oare se ridică la judecată cu tine osândită va fi. Aceasta este moştenirea slugilor Domnului şi dreptatea care vine de la Mine, zice Domnul.

CAP. 55 Sfătuire pentru primirea mântuirii.
Isaia 55:1 Cei ce sunteţi însetaţi, mergeţi la apă, şi cei care nu aveţi argint, mergeţi de cumpăraţi şi mâncaţi, mergeţi şi cumpăraţi fără de argint şi fără preţ vin şi grăsime. Isaia 55:2 Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru. Isaia 55:3 Luaţi aminte cu urechile voastre şi mergeţi pe căile Mele. Ascultaţi-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 55:4 Iată l-am făcut mărturie popoarelor, căpetenie şi stăpânitor peste neamuri. Isaia 55:5 Iată, tu vei chema popoare pe care nu le ştii şi popoare care pe tine nu te-au cunoscut vor alerga la tine, pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru Sfântul lui Israel, căci El te preamăreşte. Isaia 55:6 Căutaţi pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi. Isaia 55:7 Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul, căci El Se va milostivi de dânsul, şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător. Isaia 55:8 Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre şi căile Mele ca ale voastre, zice Domnul. Isaia 55:9 Şi cât de departe sunt cerurile de la pământ, aşa de departe sunt căile Mele de căile voastre şi cugetele Mele de cugetele voastre. Isaia 55:10 Precum se coboară ploaia şi zăpada din cer şi nu se mai întoarce până nu adapă pământul şi-l face de răsare şi rodeşte şi dă sămânţă semănătorului şi pâine spre mâncare, Isaia 55:11 Aşa va fi cuvântul Meu care iese din gura Mea; el nu se întoarce către Mine fără să dea rod, ci el face voia Mea şi îşi îndeplineşte rostul lui. Isaia 55:12 Şi voi cu veselie veţi ieşi şi în pace veţi fi călăuziţi; munţii şi colinele vor izbucni în strigăte de veselie înaintea voastră şi toţi copacii câmpului vor bate din palme! Isaia 55:13 În locul spinilor va creşte Chiparosul şi în locul urzicii va creşte mirtul. A Domnului fi-va slava, spre veşnică şi nepieritoare pomenire.

CAP. 56 Toate popoarele vor fi chemate la mântuire.
Isaia 56:1 Aşa zice Domnul: "Păziţi dreptatea şi faceţi lucruri drepte, că în curând va veni mântuirea Mea şi dreptatea Mea se va descoperi. Isaia 56:2 Fericit este omul care săvârşeşte acestea şi care ţine la ele: Păzeşte ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi îşi fereşte mâna lui ca să nu făptuiască nici un rău. Isaia 56:3 Şi să nu zică cel de alt neam, care s-a alipit de Domnul: "Domnul mă va despărţi de poporul Său!" Şi famenul să nu zică: "Iată eu sunt un copac uscat!" Isaia 56:4 Pentru că aşa zice Domnul către fameni: Celor care păzesc zilele Mele de odihnă şi aleg ceea ce Îmi este plăcut Mie şi stăruie în legământul Meu, Isaia 56:5 Le voi da în casa Mea şi înăuntrul zidurilor Mele un nume şi un loc mai de preţ decât fii şi fiice; le voi da un nume veşnic şi nepieritor. Isaia 56:6 Şi pentru străinii alipiţi de Domnul ca să slujească şi să iubească numele Domnului şi să fie slujitorii Săi, toţi câţi păzesc ziua de odihnă ca să nu fie pângărită şi stăruie în legământul Meu, Isaia 56:7 Pe aceştia îi voi aduce în muntele cel sfânt al Meu şi îi voi bucura în locaşul Meu de rugăciune. Arderile lor de tot şi jertfele lor vor fi primite pe altarul Meu; căci templul Meu, locaş de rugăciune se va chema pentru toate popoarele!" Isaia 56:8 Acestea sunt zisele Domnului, Care adună pe cei risipiţi ai lui Israel: "La cei adunaţi voi mai aduna şi alţii!" Isaia 56:9 Fiare ale câmpului, veniţi, mâncaţi şi voi, toate animalele pădurii! Isaia 56:10 Străjerii Mei sunt orbi cu toţii, ei nu înţeleg nimic. Toţi sunt câini muţi care nu pot să latre. Ei visează, stau tolăniţi şi le place să doarmă. Isaia 56:11 Aceştia sunt câini hrăpăreţi care nu se mai satură; sunt păstorii care nu pricep nimic. Toţi umblă în căile lor şi se silesc pentru câştigul lor. Isaia 56:12 "Veniţi, zic ei, voi aduce vin, bea-vom băuturi îmbătătoare! Şi mâine va fi, ca astăzi, mare zi de veselie".

CAP. 57 Mustrarea necredinţei lui Israel.
Isaia 57:1 Dreptul piere şi nimeni nu ia aminte; se duc oamenii cinstiţi şt nimănui nu-i pasă că din pricina răutăţii a pierit cel drept. Isaia 57:2 El intră în pace în groapă. Cel care umblă pe calea cea dreaptă se odihneşte în sălaşurile sale. Isaia 57:3 Dar voi, feciori de vrăjitoare, neam de stricaţi şi desfrânaţi, apropiaţi-vă. Isaia 57:4 De cine vă bateţi joc? La cine vă strâmbaţi şi scoateţi limba? Nu sunteţi voi copii păcătoşi, neam de mincinoşi? Isaia 57:5 Ardeţi de poftă pe lângă idolii de sub orice copac verde şi jertfiţi pe fii în albia râurilor şi în peşteri. Isaia 57:6 Pietrele cele lucioase ale râurilor sunt partea ta! Iată, iată sorţul tău! Lor le aduci jertfă cu turnare şi prinoase! Pot Eu să fiu mulţumit de aceasta? Isaia 57:7 Pe un munte înalt şi ridicat îţi aşezi patul tău şi acolo te urci ca să aduci jertfa ta!

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 57:8 După uşă, în dosul uşorilor, ai pus amintirea ta; şi departe de Mine tu desfaci patul tău, te urci şi îl mai lărgeşti, faci legământ cu ei, îţi place să te culci cu ei... Isaia 57:9 Tu alergi după Melec cu untdelemn şi cu miresme multe; tu trimiţi solii tăi departe, şi te cobori până la locuinţa morţilor. Isaia 57:10 Călătoria ta cea lungă te oboseşte, dar nu zici: "Nu-mi mai trebuie!" Tu găseşti insă puteri noi, pentru aceasta tu nu te dai bătut! Isaia 57:11 De cine îţi era frică? De cine te temeai ca să Mă mânii pe Mine, să nu-ţi mai aduci aminte şi nici să nu-ţi mai pese? Fiindcă n-am deschis gura şi am închis ochii, tu nu te-ai temut de Mine! Isaia 57:12 Eu îţi voi face ştiută dreptatea ta, căci lucrurile tale nu slujesc la nimic. Isaia 57:13 Când tu vei striga, să te izbăvească idolii tăi! Pe toţi ii va duce vântul Şi o suflare îi va face nevăzuţi! Dar cel care îşi pune nădejdea în Mine va moşteni pământul şi va stăpâni în muntele cel sfânt. Isaia 57:14 Şi li se va zice: Gătiţi, gătiţi, faceţi drum, daţi la o parte orice piedică din calea poporului Meu. Isaia 57:15 Că aşa zice Domnul, a Cărui locuinţă este veşnică şi al Cărui nume este sfânt: Sălăşluiesc într-un loc înalt şi sfânt şi sunt cu cei smeriţi şi înfrânţi, ca să înviorez pe cei cu duhul umilit şi să îmbărbătez pe cei cu inima frântă. Isaia 57:16 Căci nu vreau să cert totdeauna şi să stărui în mânie, căci înaintea Mea ar cădea în nesimţire duhul şi sufletele pe care le-am creat. Isaia 57:17 Pentru fărădelegea sa, M-am întărâtat o clipă şi, stând ascuns, l-am lovit întru mânia Mea. Şi el, răzvrătit, mergea pe calea inimii sale! Isaia 57:18 Am văzut căile sale şi îl voi vindeca, îl voi povăţui, îl voi odihni şi îl voi mângâia. Isaia 57:19 Şi cei care îl jeleau vor izbucni în cântări de mulţumire. Pace, pace celor de aproape şi celor de departe, zice Domnul, şi Eu îl voi tămădui. Isaia 57:20 Cei fără de lege sunt ca marea cea înviforată, care nu se poate astâmpăra şi valurile ei scormonesc tină şi nămol. Isaia 57:21 Cei fără de lege n-au pace, zice Domnul.

CAP. 58 Postul cel adevărat.
Isaia 58:1 Strigă din toate puterile şi nu te opri, dă drumul glasului să sune ca o trâmbiţă, vesteşte poporului Meu păcatele sale şi casei lui Iacov fărădelegile sale. Isaia 58:2 În fiecare zi Mă caută, pentru că ei voiesc să ştie căile Mele ca un popor care făptuieşte dreptatea şi de la legea Dumnezeului său nu se abate. Ei Mă întreabă despre legile dreptăţii şi doresc să se apropie de Dumnezeu. Isaia 58:3 Pentru ce să postim, dacă Tu nu vezi? La ce să ne smerim sufletul nostru, dacă Tu nu iei aminte? Da, în zi de post, voi vă vedeţi de treburile voastre şi asupriţi pe toţi lucrătorii voştri. Isaia 58:4 Voi postiţi ca să vă certaţi şi să vă sfădiţi şi să bateţi furioşi cu pumnul; nu postiţi cum se cuvine zilei aceleia, ca glasul vostru să se audă sus. Isaia 58:5 Este oare acesta un post care Îmi place, o zi în care omul îşi smereşte sufletul său? Să-şi plece capul ca o trestie, să se culce pe sac şi în cenuşă, oare acesta se cheamă post, zi plăcută Domnului? Isaia 58:6 Nu ştiţi voi postul care Îmi place? - zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. Isaia 58:7 Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Isaia 58:8 Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. Isaia 58:9 Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, Isaia 58:10 Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei. Isaia 58:11 Domnul te va călăuzi necontenit şi în pustiu va sătura sufletul tău. El va da tărie oaselor tale şi vei fi ca o grădină adăpată, ca un izvor de apă vie, care nu seacă niciodată. Isaia 58:12 Pe vechile tale ruine se vor înălţa clădiri noi, vei ridica din nou temeliile străbune şi vei fi numit dregător de spărturi şi înnoitor de drumuri, ca ţara să poată fi locuită. Isaia 58:13 Dacă îţi vei opri piciorul tău în ziua de odihnă şi nu-ţi vei mai vedea de treburile tale în ziua Mea cea sfântă, ci vei socoti ziua de odihnă ca desfătare şi vrednică de cinste, ca sfinţită de Domnul, şi vei cinsti-o, fără să mai umbli, fără să te mai îndeletniceşti cu treburile tale şi fără să mai vorbeşti deşertăciuni,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 58:14 Atunci vei afla desfătarea ta în Domnul. Eu te voi purta în car de biruinţă pe culmile cele mai înalte ale ţării şi te voi bucura de moştenirea tatălui tău Iacov, căci gura Domnului a grăit acestea.

CAP. 59 Nelegiuirile lui Israel. Făgăduinţa Mântuitorului.
Isaia 59:1 Iată, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să nu poată să izbăvească, şi urechea Lui prea tare ca să nu audă. Isaia 59:2 Ci nelegiuirile voastre au pus despărţire intre voi şi Dumnezeul vostru şi păcatele voastre L-au făcut să-Şi ascundă faţa ca să nu vă audă. Isaia 59:3 Pentru că mâinile voastre sunt întinate cu sânge şi degetele voastre cu nelegiuiri; buzele voastre grăiesc cuvinte mincinoase şi limba voastră, strâmbătate. Isaia 59:4 Nimeni nu cheamă în sprijinul său dreptatea şi cu cinste nici un judecător nu hotărăşte; ci toţi îşi pun nădejdea în lucruri deşarte şi în vorbe fără rost: zămislesc silnicia şi nasc păcatul. Isaia 59:5 Clocesc ouă de şarpe şi urzesc pânză de păianjen: cine mănâncă din ouăle lor moare, iar din cele sparte ies năpârci. Isaia 59:6 Din pânza lor veşminte nu se pot face şi cu lucrul făcut de mâna lor nu se acoperă, căci lucrul lor este lucru rău; în mâinile lor sunt numai fapte silnice. Isaia 59:7 Picioarele lor aleargă spre rău, grabnice să verse sânge nevinovat; cugetele lor sunt cugete viclene; în calea lor sălăşluiesc pustiirea şi prăpădul. Isaia 59:8 Nu cunosc drumul păcii şi pe urmele lor nu este nici o dreptate; cărările lor sunt întortocheate şi cine porneşte pe ele nu ştie de pace. Isaia 59:9 Pentru aceasta, judecata este departe de noi şi dreptatea nu ne ajunge. Noi aşteptăm lumina, dar iată întunericul; aşteptăm revărsatul zorilor, dar umblăm în beznă. Isaia 59:10 Umblăm bâjbâind, ca orbii pe lângă zid; ca şi cei fără ochi bâjbâim mereu, ne poticnim în miezul zilei ca şi pe înserate; între oamenii în putere suntem ca nişte morţi. Isaia 59:11 Mormăim toţi ca urşii, ne văităm ca porumbiţa, aşteptăm judecata, dar ea nu vine; mântuirea, dar ea este departe de noi. Isaia 59:12 Că păcatele noastre s-au înmulţit înaintea Ta şi nelegiuirile sunt mărturie împotriva noastră; fărădelegile noastre sunt de faţă şi faptele noastre nelegiuite le ştim: Isaia 59:13 Necredinţa şi tăgada Domnului, căderea de la credinţa în Dumnezeu, grăirea minciunii şi răzvrătirea, născocirea şi cugetarea la lucruri viclene. Isaia 59:14 Şi lăsată la o parte este judecata, iar dreptatea stă departe; adevărul se poticneşte în pieţe şi fapta cinstită nu mai are loc. Isaia 59:15 Adevărul nu mai este şi cel ce se dă la o parte din calea răutăţii este sfărâmat. Şi Dumnezeul nostru a văzut şi S-a mâniat că nu mai este dreptate. Isaia 59:16 Şi a văzut că nu este nici un om şi S-a mirat că nimeni nu mijloceşte. Atunci braţul Lui I-a venit în ajutor, şi dreptatea Sa a fost sprijinul Său. Isaia 59:17 S-a îmbrăcat cu dreptatea ca şi cu o platoşă şi a pus pe capul Său coiful izbăvirii; Sa îmbrăcat cu răzbunarea ca şi cu o haină şi S-a înfăşurat în râvna Sa ca şi într-o mantie. Isaia 59:18 După faptă şi răsplată: urgie împotriva vrăjmaşilor şi răsplată după faptă împotrivitorilor Lui; ţinuturilor celor de departe, răsplata cuvenită. Isaia 59:19 Cei de la apus se vor teme de numele Domnului şi cei de la răsărit, de slava Lui; că va veni ca un şuvoi îngust pe care Duhul Domnului îl mână. Isaia 59:20 "Pentru Sion El va veni ca un Mântuitor, pentru cei din Iacov care se vor căi de păcatele lor", zice Domnul. Isaia 59:21 Iată, acesta este legământul Meu cu ei, zice Domnul: "Duhul Meu, Care odihneşte peste tine, şi cuvintele Mele pe care le-am pus în gura ta, să nu se depărteze din gura ta, nici din gura urmaşilor tăi şi nici din gura urmaşilor, urmaşilor tăi, zice Domnul, de acum şi până în veac!"

CAP. 60 Slava poporului lui Dumnezeu
Isaia 60:1 Luminează-te, luminează-te, Ierusalim e, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit! Isaia 60:2 Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna, popoarele; iar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui străluceşte peste tine. Isaia 60:3 Şi vor umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea ta.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 60:4 Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, că toţi se adună şi se îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri. Isaia 60:5 Atunci vei vedea, vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi, căci către tine se va îndrepta bogăţia mării şi avuţiile popoarelor către tine vor curge. Isaia 60:6 Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba, încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând laudele Domnului. Isaia 60:7 Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe tine şi ca o jertfă bineplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, şi templul rugăciunii Mele se va slăvi. Isaia 60:8 Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei? Isaia 60:9 Căci pentru Mine se adună corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca să aducă de departe pe feciorii tăi; aurul şi argintul lor pentru numele Dumnezeului tău şi pentru Sfântul lui Israel, Care te preamăreşte. Isaia 60:10 Feciorii de neam străin zidi-vor zidurile tale şi regii lor în slujba ta vor fi, că întru mânia Mea te-am lovit şi în îndurarea Mea M-am milostivit de tine. Isaia 60:11 Porţile tale mereu vor fi în lături, zi şi noapte vor rămâne deschise, ca să se care la tine bogăţiile neamurilor, iar regii lor în fruntea lor vor fi. Isaia 60:12 Căci neamul şi regatul care nu vor sluji ţie vor pieri şi neamurile acelea vor fi nimicite. Isaia 60:13 Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. Isaia 60:14 Şi feciorii asupritorilor tăi smeriţi la tine vor veni şi se vor închina la picioarele tale toţi cei ce te-au urât şi pe tine te vor numi: cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel. Isaia 60:15 Din părăsită şi defăimată ce erai pe veci, voi face din tine mândria veacurilor, bucurie din neam în neam. Isaia 60:16 Tu vei suge laptele neamurilor şi vei mânca bunătăţile regilor. Şi vei şti că Eu, Domnul, sunt Mântuitorul tău, că Cel puternic al lui Iacov este Răscumpărătorul tău. Isaia 60:17 În loc de aramă îţi voi aduce aur, în loc de fier , argint, în loc de lemn, aramă şi în loc de pietre, fier . Şi voi pune judecător al tău pacea şi stăpânitor peste tine dreptatea. Isaia 60:18 Şi nu se va mai auzi de silnicie în ţara ta, de pustiire şi de ruină în hotarele tale. Zidurile tale le vei numi mântuire şi porţile tale laudă. Isaia 60:19 Nu vei mai avea soarele ca lumină în timpul zilei şi strălucirea lunii nu te va mai lumina; ci Domnul va fi pentru tine o lumină veşnică şi Dumnezeul tău va fi slava ta. Isaia 60:20 Soarele tău nu va mai asfinţi şi luna nu va mai descreşte; că Domnul va fi pentru tine lumină veşnică şi zilele întristării tale se vor sfârşi. Isaia 60:21 În poporul tău vor fi numai drepţi şi vor stăpâni ţara pentru totdeauna; vlăstar pe care l-am sădit Eu, lucrul mâinilor Mele făcut spre slava Mea. Isaia 60:22 Cel mai mic va fi cât o mie, cel mai neînsemnat va fi cât un neam puternic: Eu, Domnul, am hotărât acestea şi la vreme voi fi împlinitorul lor.

CAP. 61 Vestirea mântuirii prin Mesia
Isaia 61:1 Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate; Isaia 61:2 Să dau de ştire un an de milostivire al Domnului şi o zi de răzbunare a Dumnezeului nostru; Isaia 61:3 Să mângâi pe cei întristaţi; celor ce jelesc Sionul, să le pun pe cap cunună în loc de cenuşă, untdelemn de bucurie în loc de veşminte de doliu, slavă în loc de deznădejde. Ei vor fi numiţi: stejari ai dreptăţii, sad al Domnului spre slăvirea Lui. Isaia 61:4 Ei vor zidi pe vechile ruine, vor ridica dărâmăturile de altădată, vor reface cetăţile distruse, pustiite din neam în neam.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 61:5 Oameni de neam străin vor veni şi vă vor paşte turmele, feciori din alt neam vor fi plugarii şi vierii voştri. Isaia 61:6 Şi voi, voi veţi fi numiţi preoţi ai Domnului, slujitori ai Dumnezeului nostru. Bunătăţile popoarelor, voi le veţi mânca şi cu averile lor voi vă veţi mândri. Isaia 61:7 Fiindcă ocara lor era îndoită, batjocură şi scuipări erau partea lor, pentru aceasta îndoit în pământul lor vor moşteni şi de slava cea de-a pururi ei se vor bucura! Isaia 61:8 Că Eu sunt Domnul, Care iubesc dreptatea ţi urăsc răpirile nedrepte. Eu le voi da cu credincioşie plata lor şi legământ veşnic cu ei voi încheia. Isaia 61:9 Cu nume mare va fi neamul lor între neamuri şi urmaşii lor printre popoare. Toţi cei ce ii vor vedea vor da mărturie că ei sunt un neam binecuvântat de Domnul. Isaia 61:10 Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă. Isaia 61:12 Ca pământul care răsare ierburi, şi ca o grădină în care sămânţa încolţeşte, aşa Domnul Dumnezeu va face dreptatea să răsară, şi înaintea tuturor neamurilor preaslăvirea Sa.

CAP. 62 Venirea mântuirii.
Isaia 62:1 Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi avea odihnă până ce dreptatea lui nu va ieşi ca lumina şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără. Isaia 62:2 Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi regii slava ta şi te vor chema pe tine cu nume nou, pe care îl va rosti gura Domnului. Isaia 62:3 Şi tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna Domnului şi ca o diademă regală în mâna Dumnezeului tău. Isaia 62:4 Şi nu ţi se va mai zice ţie: "Alungată", şi ţării tale: "Pustiită", ci tu te vei chema: "Întru tine am binevoit" şi ţara ta: "Cea cu bărbat", că Domnul a binevoit întru tine şi pământul tău va avea un soţ. Isaia 62:5 Şi în ce chip se însoreşte flăcăul cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip mirele se veseleşte de mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău! Isaia 62:6 Pe zidurile tale, Ierusalim e, Eu pun străjeri, care nici zi, nici noapte nu vor tăcea! Voi, care aduceţi aminte Domnului de făgăduinţele Lui, să n-aveţi odihnă! Isaia 62:7 Şi să nu-I daţi răgaz până ce nu va aşeza din nou Ierusalimul, ca să facă din el lauda pământului. Isaia 62:8 Juratu-S-a Domnul pe dreapta Lui şi pe braţul Lui cel tare: "Nu voi mai da de aici înainte grâul tău spre hrană vrăjmaşilor tăi, şi cei de neam străin, nu vor bea mustul tău, rodul muncii tale. Isaia 62:9 Ci numai cei ce îl vor fi adunat îl vor mânca şi vor lăuda pe Domnul, şi cei care vor fi făcut culesul vor bea vinul în curţile templului Meu cel sfânt!" Isaia 62:10 Intraţi, întraţi pe porţi! Gătiţi cale poporului, gătiţi, gătiţi-i drum, curăţiţi-l de pietre, înălţaţi un steag peste neamuri! Isaia 62:11 Iată, Domnul vesteşte acestea până la marginile pământului: "Ziceţi fiicei Sionului: Mântuitorul tău vine! El vine cu plata, şi răsplătirile merg înaintea Lui!" Isaia 62:12 Şi ei se vor chema: "Popor sfânt, răscumpăraţi ai Domnului şi ţie şi se va zice: "Cea căutată", "Cetatea nepărăsită!"

CAP. 63 Ziua izbânzii.
Isaia 63:1 Cine este Cel ce vine împurpurat, cu veşmintele Sale mai roşii decât ale celui ce culege la vie, cu podoabă în îmbrăcămintea Lui şi mândru de belşugul puterii Lui? "Eu sunt Acela al Cărui cuvânt este dreptatea şi puternic este să răscumpere!" Isaia 63:2 Pentru ce ai îmbrăcămintea roşie şi veşmântul Tău este roşu ca al celui care calcă în teasc? Isaia 63:3 "Singur am călcat în teasc şi dintre popoare nimeni nu era cu Mine; şi i-am călcat în mânia Mea, i-am strivit în urgia Mea, încât sângele lor a râşnit pe veşmântul Meu, şi Mi-am pătat toate hainele Mele. Isaia 63:4 Căci o zi de răzbunare era sortită în inima Mea şi anul răscumpărării sosise. Isaia 63:5 Priveam în jur: nici un ajutor! Mă cuprindea mirarea: nici un sprijin! Atunci braţul Meu M-a ajutat şi urgia Mea sprijin Mi-a fost. Isaia 63:6 În mânia Mea am călcat în picioare popoare şi le-am zdrobit în urgia Mea Şi Sângele lor l-am împrăştiat pe pământ". Isaia 63:7 Voi pomeni îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi şi pentru marea bunătate pe care El ne-a mărturisit-o în milostivirea Sa şi după mulţimea milelor Sale.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 63:8 Şi a zis: "Cu adevărat ei sunt poporul Meu, fii care nu vor fi necredincioşi!" Isaia 63:9 Şi El le-a fost izbăvitor în toate strâmtorările lor. Şi n-a fost un trimis şi nici un înger, ci faţa Lui i-a mântuit. Intru iubirea Lui şi întru îndurarea Lui El i-a răscumpărat, i-a ridicat şi i-a purtat în toată vremea de demult. Isaia 63:10 Dar ei s-au răzvrătit şi au amărât Duhul Lui cel sfânt, din ţare pricină El S-a făcut împotrivitorul lor şi s-a războit împotriva lor. Isaia 63:11 Atunci ei şi-au adus aminte de vremurile trecute, de sluga Sa Moise: Unde este Cel ce a scos din mare pe păstorul şi turma Sa? Unde este Cel ce a pus în mijlocul ei Duhul Său cel sfânt? Isaia 63:12 Cel Care a călăuzit dreapta lui Moise cu braţul Său slăvit? Cel Care a despicat apele înaintea lor ca să-Şi facă un nume veşnic? Isaia 63:13 Care i-a călăuzit prin adâncurile mării, ca pe un cal în pustiu şi ei nu s-au poticnit? Isaia 63:14 Ca dobitoacele care coboară la şes, aşa Duhul Domnului îi aducea la odihnă. Astfel ai povăţuit Tu pe poporul Tău, ca să-ţi faci un nume slăvit. Isaia 63:15 Priveşte din ceruri şi vezi, din locaşul Tău cel sfânt şi strălucit: Unde este râvna şi puterea Ta nesfârşită, zbuciumul lăuntrului Tău şi milostivirile Tale? Isaia 63:16 Pentru mine, acestea au încetat! Dar Tu eşti Părintele nostru! Avraam nu ştie nimic, Israel nu ne cunoaşte. Tu, Doamne, eşti Tatăl nostru, Mântuitorul rostru: acesta este numele Tău de totdeauna. Isaia 63:17 Pentru ce, Doamne, ne-ai lăsat să rătăcim departe de căile Tale şi ne-ai învârtoşat inimile noastre ca să nu ne temem de Tine? Întoarce-Te pentru robii Tăi, pentru seminţiile moştenirii Tale. Isaia 63:18 Pentru ce au păşit cei nelegiuiţi în templul Tău şi vrăjmaşii noştri au călcat în picioare altarul Tău? Isaia 63:19 Am ajuns ca unii peste care Tu de multă vreme nu mai stăpâneşti şi care nu mai sunt chemaţi cu numele Tău. Dacă ai rupe cerurile şi Te-ai pogorî, munţii s-ar cutremura!

CAP. 64 Rugăciunea poporului.
Isaia 64:1 Ca un foc care arde vreascurile, ca o vâlvătaie care fierbe apa în clocot, fă pe vrăjmaşii Tăi să cunoască numele Tău şi să tremure înaintea Ta neamurile, văzânduTe Isaia 64:2 Făcând minuni neaşteptate, Isaia 64:3 Despre care niciodată nu s-a auzit grăind. Nici urechea n-a auzit, nici ochiul n-a văzut un dumnezeu, afară de Tine, care ar săvârşi unele ca acestea pentru cei ce nădăjduiesc în el. Isaia 64:4 Tu Te duci întru întâmpinarea celor ce săvârşesc faptele dreptăţii şi îşi aduc aminte de căile Tale. Iată, Tu Te-ai pornit cu mânie şi noi eram vinovaţi prin necredinţa şi fărădelegea, noastră! Isaia 64:5 Toţi am ajuns ca necuraţii şi toate faptele dreptăţii noastre ca un veşmânt întinat. Noi toţi am căzut ca frunzele uscate şi fărădelegile noastre ne luau ca vântul. Isaia 64:6 Nimeni nu chema numele Tău şi nici unul nu se deştepta ca să se întărească întru Tine. Căci Tu ai ascuns faţa Ta de la noi şi ne-ai lăsat în voia fărădelegilor noastre. Isaia 64:7 Şi acum, Doamne, Tu eşti Tatăl nostru, noi suntem lutul şi Tu olarul, toţi lucrul mâinilor Tale suntem! Isaia 64:8 O, Doamne! Nu Te mânia pe noi foarte şi nu-ţi aduce aminte la nesfârşit de fărădelegea noastră! Priveşte, căci noi toţi suntem poporul Tău! Isaia 64:9 Cetăţile Tale sfinte au ajuns pustii, Sionul este ca un deşert, Ierusalimul ca un loc pustiit! Isaia 64:10 Templul nostru sfânt şi mărit în care Te-au preaslăvit părinţii noştri a ajuns pradă focului Şi toate cele scumpe nouă, dărâmături! Isaia 64:11 Poţi Tu oare să Te stăpâneşti, să taci, Doamne, şi să ne întristezi atât de mult?

CAP. 65 Răsplătirile Domnului.
Isaia 65:1 Căutat am fost de cei ce nu întrebau de Mine, găsit am fost de cei ce nu Mă căutau. Şi am zis: "Iată-Mă, iată-Mă aici, la un neam care nu chema numele Meu! Isaia 65:2 Tins-am mâinile Mele în toată vremea către un popor răzvrătit, care mergea pe căi silnice, după cugetele sale, Isaia 65:3 Oameni care întărâtau fără încetare faţa Mea jertfind în grădini şi pe lespezile acoperişului ardeau miresme; Isaia 65:4 Stăteau în morminte şi mâncau în crăpături de stâncă, mâncau carne de porc, ale căror vase erau pline de mâncăruri spurcate

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 65:5 Şi care ziceau: "Dă-te înapoi, nu te apropia de mine, căci eu sunt sfânt faţă de tine!" - Aceştia sunt ca un fum care se urcă în nările Mele, o văpaie care arde fără sfârşit. Isaia 65:6 Iată este scris înaintea Mea: "Nu voi tăcea până ce nu voi răsplăti Isaia 65:7 Fărădelegile voastre şi fărădelegile părinţilor voştri laolaltă, - zice Domnul - ale celor care au adus jertfă de tămâie pe munţi şi pe dealuri şi au râs de Mine. Eu îi voi răsplăti după faptele lor şi cu măsură plină. Isaia 65:8 Aşa zice Domnul: "Ca atunci când găseşti must într-un strugure şi zici: "Nu-l rupe, că în acesta se află o binecuvântare", tot astfel voi face şi cu slujitorii Mei; Mă voi feri să stric tot! Isaia 65:9 Şi voi face să răsară din Iacov o odraslă şi din Iuda un moştenitor peste munţii Mei; şi cei aleşi ai Mei li vor stăpâni şi slujitorii Mei vor locui acolo. Isaia 65:10 Şi Şaronul va ajunge păşune pentru turme şi Acorul, imaş pentru vite, pentru poporul Meu care M-a căutat pe Mine. Isaia 65:11 Şi voi, cei ce aţi părăsit pe Domnul, care aţi uitat de muntele Meu cel sfânt, care întindeţi masă pentru dumnezeul Gad şi umpleţi o cupă pentru Meni; Isaia 65:12 Pe toţi vă voi da în ascuţişul sabiei şi junghierii vă veţi pleca, pentru că am strigat către voi şi nu Mi-aţi răspuns, am grăit şi nu M-aţi auzit, ci aţi făcut cele rele în ochii Mei şi ceea ce nu am binevoit aţi ales". Isaia 65:13 Pentru aceasta, aşa zice Domnul Dumnezeu: "Iată, slugile Mele vor mânca şi vouă vă va fi foame, vor bea şi voi veţi fi însetaţi, se vor bucura, iar voi veţi fi înfruntaţi! Isaia 65:14 Iată slugile Mele vor sălta de veselie, iar voi veţi striga de întristată ce vă va fi inima, şi de frânt ce vă va fi sufletul veţi urla!" Isaia 65:15 Şi veţi lăsa numele vostru aleşilor Mei spre blestem: "Domnul Dumnezeu să te ucidă!... Dar slujitorii Mei vor fi numiţi cu alt nume. Isaia 65:16 Cine se va binecuvânta pe pământ se va binecuvânta de Dumnezeul adevărului, şi cel ce se va jura pe pământ se va jura pe Dumnezeul adevărului; că nenorocirile din vremurile de demult au fost uitate şi ei stau departe de ochii Mei. Isaia 65:17 Pentru că Eu voi face ceruri noi şi pământ nou. Nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vremurile trecute şi nimănui nu-i vor mai veni în minte, Isaia 65:18 Ci se vor bucura şi se vor veseli de ceea ce Eu voi fi făcut, căci iată întemeiez Ierusalimul pentru bucurie şi poporul lui pentru desfătare. Isaia 65:19 Şi Mă voi bucura de Ierusalim şi Mă voi veseli de poporul Meu şi nu se va mai auzi în acesta nici plâns, nici ţipăt. Isaia 65:20 Să nu mai fie acolo copii care mor în floarea vârstei şi nici bătrâni care nu ajung la capătul vieţii lor! Aşa că cine va muri la o sută de ani va fi tânăr şi cine nu o va ajunge va fi blestemat. Isaia 65:21 Şi ei vor zidi case şi vor locui şi vor sădi vii şi din rodul lor vor mânca. Isaia 65:22 Dar nu vor clădi ca altul să locuiască, nici nu vor sădi ca altul să mănânce. Întradevăr vârsta poporului Meu va fi ca vârsta copacilor, şi cei aleşi ai Mei se vor bucura de osteneala mâinilor lor. Isaia 65:23 Nu se vor trudi în zadar şi nu vor naşte feciori pentru moarte fără de vreme, că ei vor fi un neam binecuvântat de Domnul şi împreună cu ei şi odraslele lor. Isaia 65:24 Şi înainte de a Mă chema pe Mine, Eu le voi răspunde, şi grăind ei încă, Eu îi voi fi ascultat. Isaia 65:25 Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va hrăni. Nimic rău şi vătămător nu va fi în muntele Meu cel sfânt", zice Domnul.

CAP. 66 Lepădarea jertfelor. Judecata şi Împărăţia Domnului.
Isaia 66:1 Aşa zice Domnul: "Cerul este scaunul Meu şi pământul aşternut picioarelor Mele! Ce fel de casă Îmi veţi zidi voi şi ce loc de odihnă pentru Mine?" Isaia 66:2 "Toate acestea mâna Mea le-a făcut şi sunt ale Mele, zice Domnul. Spre unii ca aceştia Îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi, cu duhul umilit şi care tremură la cuvântul Meu! Isaia 66:3 Cel ce junghie un bou şi în acelaşi timp omoară un om, cel ce jertfeşte o oaie şi în acelaşi timp rupe gâtul unui câine, cel ce aduce prinos şi în acelaşi timp aduce sânge de porc, cel ce aduce jertfă de tămâie şi în acelaşi timp se închină la idoli, - toţi aceştia şi-au ales căi nelegiuite şi în urâciunile lor trăieşte sufletul lor. Isaia 66:4 Pentru aceasta şi Eu voi alege pentru ei soarta cea rea şi cele ce îi înfricoşează le voi aduce peste ei; că am strigat şi nu Mi-au răspuns, am grăit şi nu M-au auzit, au făcut fărădelegi înaintea ochilor Mei şi ceea ce Eu nu binevoiesc întru Mine, au ales. Isaia 66:5 Luaţi aminte la cuvântul Domnului, voi care tremuraţi de El! Iată ce grăiesc fraţii voştri care vă urăsc şi vă prigonesc pentru numele Meu: "Să-Şi arate Domnul slava Sa şi noi să o vedem din bucuria voastră!" Dar ei se vor face de ocară.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Isaia 66:6 Un glas! Un vuiet din cetate! Un glas din templu! Este glasul Domnului! El răsplăteşte vrăjmaşilor Săi după faptele lor. Isaia 66:7 Înainte de a se zvârcoli în dureri de naştere, ea a născut; înainte de a simţi chinul, ea a născut un fiu. Isaia 66:8 Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o ţară se naşte într-o singură zi şi un popor dintr-odată? Abia au apucat-o durerile naşterii şi fiica Sionului a şi născut fii! Isaia 66:9 Oare, Eu voi deschide pântecele fără să-l laţ să nască? Zice Domnul. Sau Eu, Cel ce fac să nască, îl voi închide? Isaia 66:10 Bucură-te, Ierusalim e, şi voi, cei care îl iubiţi, săltaţi de veselie. Fiii în culmea veseliei, voi cei care îl plângeaţi! Isaia 66:11 Astfel ca voi să fiii alăptaţi şi să vă săturaţi la pieptul mângâierilor sale, să sorbiţi şi să vă desfătaţi la sânul slavei sale! Isaia 66:12 Acestea zice Domnul: "Vărsa-voi pacea peste el ca un râu şi slava popoarelor ca un şuvoi ieşit din albia lui. Pruncii lui vor fi purtaţi în braţe şi dezmierdaţi pe genunchi. Isaia 66:13 După cum mama îşi mângâie pe fiul ei şi Eu vă voi mângâia pe voi, şi voi veţi fi mângâiaţi în Ierusalim . Isaia 66:14 Când veţi vedea, inima voastră va tresări de bucurie şi oasele voastre vor odrăsli ca iarba. Şi mâna Domnului se va arăta slujitorilor Săi, iar urgia, peste vrăjmaşii Săi. Isaia 66:15 Căci Domnul vine în văpaie şi carele Lui sunt ca o vijelie, ca să dezlănţuie cu fierbinţeală mânia Lui şi certarea Lui cu văpăi de foc. Isaia 66:16 Domnul va judeca cu foc şi cu sabie pe tot omul şi mulţi vor fi cei ce vor cădea de bătaia Domnului! Isaia 66:17 Faptele şi gândurile celor ce se sfinţesc şi se curăţesc pentru închinăciunile din grădini, într-un loc ascuns, în mijlocul unei adunări de ucenici, ale celor care mănâncă din carnea de porc, mâncăruri scârnave şi şoareci, vor fi zădărnicite, zice Domnul. Isaia 66:18 Dar Eu vin ca să strâng la un loc popoarele şi toate limbile. Ele vor veni şi vor vedea slava Mea, Isaia 66:19 Şi le voi da un semn. Şi pe cei scăpaţi cu viaţă îi voi trimite către popoarele din Tarsis, Put, Lud, Meşec, Roş, Tubal, Iavan, către ţinuturile cele mai depărtate care nau auzit despre Mine şi nu au văzut slava Mea. Şi la aceste neamuri vor vesti slava Mea. Isaia 66:20 Şi din toate neamurile vor aduce pe fraţii voştri prinos Domnului: pe cai, în căruţe, pe paturi, pe catâri şi pe cămile, până la muntele cel sfânt al Meu, la Ierusalim , zice Domnul, precum fiii lui Israel aduc prinoase în vase curate pentru templul Domnului. Isaia 66:21. Şi din ei voi lua preoţi şi leviţi, zice Domnul. Isaia 66:22 Într-adevăr, precum cerul cel nou şi pământul cel nou pe care le voi face, zice Domnul, vor rămânea înaintea Mea, aşa va dăinui totdeauna seminţia voastră şi numele vostru. Isaia 66:23 Şi din lună nouă în lună nouă şi din zi de odihnă în zi de odihnă vor veni toţi şi se vor închina înaintea Mea, zice Domnul. Isaia 66:24 Şi când vor ieşi, vor vedea trupurile moarte ale celor care s-au răzvrătit împotriva Mea, că viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge. Şi ei vor fi o sperietoare pentru toţi.

IEREMIA
CAP. 1 Chemarea proorocului.
Ier.1:1 Ier.1:2 Ier.1:3 Ier.1:4 Ier.1:5 Cuvintele lui Ieremia , fiul lui Hilchia, dintre preoţii de la Anatot, din pământul lui Veniamin, Către care a fost cuvântul Domnului, în zilele lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, în anul al treisprezecelea al domniei acestuia, Precum şi în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, până în luna a cincea din anul al unsprezecelea al lui Sedechia, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, adică până la robirea Ierusalimului Fost-a cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am cunoscut, şi înainte de a ieşi din pântece, te-am sfinţit şi te-am rânduit prooroc pentru popoare".

Ier.1:6 Ier.1:7 Ier.1:8 Ier.1:9 Ier.1:10 Ier.1:11 Ier.1:12 Ier.1:13 Ier.1:14 Ier.1:15 Ier.1:16 Ier.1:17 Ier.1:18 Ier.1:19

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Iar eu am răspuns: "O, Doamne, Dumnezeule, eu nu ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr". Domnul însă mi-a zis: "Să nu zici: Sunt încă tânăr; căci la câţi te voi trimite, la toţi vei merge şi tot ce-ţi voi porunci vei spune. Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice Domnul. Şi Domnul mi-a întins mâna, mi-a atins gura şi mi-a zis: "Iată am pus cuvintele Mele în gura ta! Iată te-am pus în ziua aceasta peste popoare şi peste regate, ca să smulgi şi să arunci la pământ, să pierzi şi să dărâmi, să zideşti şi să sădeşti!" Apoi a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ieremia , ce vezi tu?" Şi eu am răspuns: "Văd un toiag din lemn de migdal". Zisu-mi-a Domnul: "Tu ai văzut bine, că Eu priveghez asupra cuvântului Meu, ca să-l împlinesc!" Şi iar a fost cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: "Ce vezi tu?" Şi eu am răspuns: "Văd un cazan clocotind, care e gata să se verse dinspre miazănoapte". Iar Domnul mi-a zis: De la miazănoapte se va deschide nenorocire asupra tuturor locuitorilor ţării acesteia. Că iată voi chema toate popoarele ţărilor de la miazănoapte, zice Domnul, şi vor veni acelea şi îşi vor pune fiecare din ele scaunul său la poarta de intrare a Ierusalimului , pe lângă toate zidurile lui şi în toate cetăţile lui Iuda; Şi voi rosti asupra lor judecata Mea pentru toate fărădelegile lor, pentru că M-au părăsit, au aprins tămâie înaintea altor dumnezei şi s-au închinat la lucrurile mâinilor lor. Dar tu, încinge-ţi coapsele tale şi scoală de le spune tot ce-ţi voi porunci. Nu tremura înaintea lor, fiindcă nu vreau să tremuri înaintea lor. Că iată, Eu te-am făcut astăzi cetate întărită, stâlp de fier şi zid de aramă înaintea acestei ţări întregi: înaintea regilor lui Iuda, înaintea căpeteniilor ei, înaintea preoţilor ei şi înaintea poporului ţării. Ei se vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui că Eu sunt cu tine, ca să te izbăvesc", zice Domnul.

CAP. 2 Mustrări poporului Israel.
Ier.2:1 Ier.2:2 Ier.2:3 Ier.2:4 Ier.2:5 Ier.2:6 Ier.2:7 Ier.2:8 Ier.2:9 Ier.2:10 Ier.2:11 Ier.2:12 Ier.2:13 Ier.2:14 Ier.2:15 Ier.2:16

Fost-a cuvântul Domnului către mine şi a zis: "Mergi şi strigă la urechile fiicei Ierusalimului şi zi: "Aşa grăieşte Domnul: Mi-am adus aminte de prietenia cea din tinereţea ta, de iubirea de pe când erai mireasă şi mi-ai urmat în pustiu, în pământul cel nesemănat. Atunci Israel era sfinţenia Domnului şi pârga roadelor lui; toţi câţi mâncau din ea se făceau vinovaţi şi nenorocirea venea asupra lor", zice Domnul. Casa lui Iacov şi toate seminţiile casei lui Israel, ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa zice Domnul: "Ce nedreptate au găsit în Mine părinţii voştri, de s-au depărtat de Mine şi s-au dus după deşertăciune şi au devenit ei înşişi deşertăciune? În loc să zică: Unde este Domnul, Cel ce ne-a scos din pământul Egiptului şi ne-a povăţuit prin pustiu, prin pământul cel gol şi nelocuit, prin pământul cel sec, prin pământul umbrei morţii, prin care nimeni nu umblase şi unde nu locuia om? Eu v-am dus în pământ roditor, ca să vă hrăniţi cu roadele lui şi cu bunătăţile lui; voi însă aţi intrat şi aţi spurcat pământul Meu şi moştenirea Mea aţi făcut-o urâciune. Preoţii n-au zis: Unde este Domnul? Învăţătorii legii nu M-au cunoscut; păstorii au lepădat credinţa şi proorocii au proorocit în numele lui Baal şi s-au dus după cei ce nu-i pot ajuta. De aceea la judecată voi grăi împotriva voastră, zice Domnul, şi împotriva nepoţilor voştri voi cere osândă! Să vă duceţi în insulele Chitim şi să vedeţi; trimiteţi în Chedar şi cercetaţi cu deamănuntul şi aflaţi: Fost-a, oare, acolo ceva de felul acesta? Schimbatu-şi-a oare vreun popor dumnezeii săi, deşi aceia nu sunt dumnezei? Poporul Meu însă şi-a schimbat slava cu ceea ce nu-l poate ajuta. Miraţi-vă de acestea, ceruri; cutremuraţi-vă, îngroziţi-vă, zice Domnul! Că două rele a făcut poporul Meu: pe Mine, izvorul apei celei vii, M-au părăsit, şi şi-au săpat fântâni sparte, care nu pot ţine apă. Au doară rob sau fiu de rob e Israel? Pentru ce dar s-a făcut el pradă? Mugit-au asupra lui puii de leu, ridicatu-şi-au glasul lor şi au făcut pustiu tara lui; cetăţile lui sunt fără locuitori. Chiar şi locuitorii din Nof şi cei din Tahpanhes ţi-au ras capul, Israele!

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.2:17 Oare nu ţi-ai pricinuit tu singur aceasta, părăsind pe Domnul Dumnezeul tău, când te povăţuia? Ier.2:18 Şi acum pentru ce ai luat drumul Egiptului, ca să bei apă din Nil? Şi pentru ce ţi-ai luat drumul spre Asiria, ca să bei apă din râul ei? Ier.2:19 Lepădarea ta de credinţă te va pedepsi şi răutatea ta te va mustra. Înţelege şi vezi cât e de rău şi de amar de a părăsi pe Domnul Dumnezeul tău şi de a nu mai avea nici o teamă de Mine, zice Domnul Dumnezeul puterilor. Ier.2:20 Că în vechime am sfărâmat jugul tău şi am rupt cătuşele tale, şi tu ai zis: "Nu voi sluji la idoli, şi totuşi pe tot dealul înalt şi sub tot pomul umbros ai făcut desfrânare. Ier.2:21 Eu te-am sădit ca pe o viţă de soi, ca pe cea mai curată sămânţă; cum dar Mi te-ai prefăcut în ramură sălbatică de viţă străină? Ier.2:22 Chiar de te-ai spăla cu silitră şi chiar dacă te-ai freca cu leşie, tot pătat eşti în nedreptăţile tale faţă de Mine, zice Domnul Dumnezeu. Ier.2:23 Cum poţi tu să zici: Nu m-am întinat şi n-am umblat după Baal? Priveşte la purtarea ta din vale şi află ce ai făcut tu, cămilă zburdalnică, tu care cutreieri toate drumurile, Ier.2:24 Asină sălbatică, deprinsă în pustiu, care în aprinderea poftei ei, soarbe aerul! Cine o va putea împiedica să-şi împlinească pofta? Toţi cei ce o caută nu se vor osteni, că în luna ei o vor găsi. Când i s-a zis: Ier.2:25 Întoarce-ţi piciorul de la calea strâmbă şi gâtul nu-l deprinde a înseta, ea a răspuns: Nu, zadarnic! Căci iubesc dumnezei străini şi merg după ei. Ier.2:26 Cum furul când este prins se ruşinează, aşa se va ruşina şi casa lui Israel şi poporul şi regii lui şi căpeteniile lui şi proorocii lui şi preoţii lui, căci au zis lemnului: Ier.2:27 "Tu eşti tatăl meu!" Şi pietrei i-au grăit: "Tu m-ai născut!", şi nu şi-au întors spre Mine faţa, ci spatele, iar la vreme de nevoie vor zice: "Scoală şi ne izbăveşte!" Ier.2:28 Dar unde-ti sunt, Iudo, dumnezeii care ţi i-ai făcut? Să se scoale şi să te izbăvească la vreme de necaz, dacă pot! Căci câte cetăţi ai, atâţia sunt şi dumnezeii tăi. Ier.2:29 Pentru ce vă certaţi cu Mine? Toţi v-aţi purtat cu necredincioşie şi aţi păcătuit împotriva Mea, zice Domnul. Ier.2:30 În zadar am bătut pe copiii voştri, că n-au primit învăţătură; pe proorocii voştri i-a mâncat sabia voastră, ca un leu pierzător, şi nu v-aţi temut". Ier.2:31 Ascultă, poporule, cuvântul Domnului care zice: "Pustiu am fost Eu oare pentru Israel? Sau ţara întunericului am fost? Pentru ce dar poporul Meu zice: Noi înşine ne suntem stăpâni şi nu mai venim la Tine? Ier.2:32 Au doară uită fata podoaba sa şi mireasa găteala sa? Poporul Meu însă M-a uitat de zile nenumărate. Ier.2:33 Fiica Ierusalimului , cât de iscusită îţi eşti tu în căile tale ca să cauţi iubirea! Ba pentru aceasta şi la nelegiuiri ţi-ai deprins căile tale, Ier.2:34 Şi chiar şi în poalele hainei tale se află sângele săracilor nevinovaţi, pe care nu i-ai prins spărgând zidul, şi totuşi zici: Ier.2:35 "De vreme ce sunt nevinovată, mânia Lui de bună seamă se va abate de la mine". Pentru că zici: "N-am greşit", de aceea iată Eu cu tine mă voi judeca. Ier.2:36 De ce atâta grabă ca să-ţi schimbi calea? Vei fi ruşinată de Egipt, cum ai fost ruşinată de Asiria. Ier.2:37 Şi de acolo vei ieşi cu mâinile pe cap, pentru că a lepădat Domnul pe cei în care tu ţi-ai pus nădejdea, pe cei cu care tu nu vei avea izbândă".

CAP. 3 Mustrări şi îndemnuri la pocăinţă.

Ier.3:1.

Ier.3:2. Ier.3:3. Ier.3:4. Ier.3:5. Ier.3:6.

Şi a mai spus: "Dacă un bărbat îşi lasă femeia, şi ea se duce de la el şi se face soţie altui bărbat, mai poate ea oare să se întoarcă la el? Prin aceasta nu s-ar întina în adevăr, oare, ţara aceea?" Şi tu te-ai desfrânat cu mulţi iubiţi şi vrei să te întorci la Mine? zice Domnul. Ridică-ţi ochii spre înălţimi şi priveşte: Unde oare nu s-au desfrânat aceia cu tine? Şezutai pentru ei lângă cale, ca arabul în pustiu, şi ai spurcat ţara cu desfrânarea ta Şi cu vicleşugul tău. De aceea ploile de toamnă au lipsit şi la fel şi cele de primăvară, dar Tu ai avut frunte de desfrânată şi nu te-ai ruşinat. Şi acum strigi către Mine: "Tatăl meu, Tu ai fost povăţuitorul tinereţilor mele! Oare pentru totdeauna va fi El mânios şi oare veşnic va păstra în Sine mânia?" Iată ce ai zis, dar de făcut faci rele şi sporeşti în acelea. Zisu-mi-a Domnul în zilele lui Iosia: "Văzut-ai ce-a făcut Israel, această fiică necredincioasă? A umblat pe toţi munţii înalţi şi pe sub tot copacul umbros şi s-a desfrânat pe acolo.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

Ier.3:7. Ier.3:8. Ier.3:9. Ier.3:10. Ier.3:11. Ier.3:12. Ier.3:13. Ier.3:14. Ier.3:15. Ier.3:16.

Ier.3:17. Ier.3:18. Ier.3:19. Ier.3:20. Ier.3:21. Ier.3:22. Ier.3:23. Ier.3:24. Ier.3:25.

După ce a făcut toate acestea, i-am zis: "Întoarce-te la Mine!" Dar nu s-a întors. Şi a văzut acestea Iuda, sora sa cea necredincioasă. Şi deşi am lăsat pe fiica lui Israel cea necredincioasă pentru atâtea fapte de desfrânare şi i-am dat carte de despărţire, am văzut că necredincioasa ei soră, Iuda, nu s-a temut, ci s-a dus şi ea să se desfrâneze. Şi prin neruşinarea desfrânărilor ei a pângărit ţara şi s-a desfrânat cu pietrele şi cu lemnele. Peste toate acestea Iuda, necredincioasa soră a fiicei lui Israel, nu s-a întors la Mine din toată inima sa, ci numai din prefăcătorie", zice Domnul. Apoi iarăşi mi-a zis Domnul: "Fiica lui Israel cea necredincioasă s-a dovedit că e mai dreaptă decât Iuda cea lepădată de Dumnezeu. Mergi de vesteşte cuvintele acestea la miazănoapte şi zi: Întoarce-te, necredincioasă fiică a lui Israel, zice Domnul, că nu voi vărsa asupra voastră mânia Mea, pentru că sunt milostiv şi nu Mă voi mânia pe veci, zice Domnul. Recunoaşte-ţi însă vinovăţia ta, căci te-ai abătut de la Domnul Dumnezeul tău şi te-ai desfrânat cu dumnezei străini sub tot arborele umbros şi glasul Meu nu l-ai ascultat, zice Domnul. Întoarceţi-vă, voi copii căzuţi de la credinţă, zice Domnul, că M-am unit cu voi şi vă voi lua câte unul de cetate şi câte doi de seminţie şi vă voi aduce în Sion. Apoi vă voi da păstori după inima Mea, care vă vor păstori cu ştiinţă şi pricepere. Când vă veţi înmulţi şi veţi ajunge mult roditori pe pământ, în zilele acelea, zice Domnul, nu se va mai zice: "O, chivotul aşezământului Domnului". Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu-şi va mai aduce aminte de el, nimănui nu-i va mai părea rău de el, nimeni nu va mai face altul. În vremea aceea Ierusalimul se va numi tronul Domnului şi toate popoarele se vor aduna acolo pentru numele Domnului şi nu se vor mai purta după îndărătnicia inimii lor celei rele. În zilele acelea va veni casa lui Iuda la casa lui Israel şi se vor duce împreună din ţara de la miazănoapte, în ţara pe care am dat-o Eu moştenire părinţilor voştri. Eu Mi-am zis: Cum să te pun pe tine în numărul fiilor şi să-ţi dau ţara cea plăcută, care este moştenirea cea mai frumoasă a mulţimii poporului? Dar iarăşi Mi-am zis: Tu Mă vei numi Tată al tău şi nu te vei mai depărta de Mine. Însă tocmai cum femeia necredincioasă înşeală pe iubitul său, aşa şi voi, casa lui Israel, vaţi purtat cu înşelăciune faţă de Mine, zice Domnul. Glas se aude pe înălţimi, s-aude plânsul jalnic al fiilor lui Israel, care se tânguiesc pentru că şi-au stricat căile lor şi au uitat pe Domnul Dumnezeul lor. Întoarceţi-vă, copii răzvrătiţi, şi Eu voi vindeca neascultarea voastră! Ziceţi: Iată venim la Tine, că Tu eşti Domnul Dumnezeul nostru. Cu adevărat în deşert ne-am pus nădejdea în dealuri şi în mulţimea munţilor; cu adevărat, în Domnul Dumnezeul nostru este mântuirea lui Israel. Din tinereţea noastră această urâciune a mâncat ostenelile părinţilor noştri: oile lor, boii lor, fiii lor şi fiicele lor. Iar noi zăcem în ruşinea noastră şi ocara noastră ne acoperă, pentru că am păcătuit înaintea Domnului Dumnezeului nostru, şi noi şi părinţii noştri din tinereţea noastră şi până în ziua de astăzi şi n-am ascultat glasul Domnului Dumnezeului nostru".

CAP. 4 Sfătuiri şi ameninţări.
Ier.4:1. Ier.4:2. Ier.4:3. Ier.4:4. Ier.4:5.

De vrei să te întorci, Israele, zice Domnul, întoarce-te la Mine şi, de vei depărta urâciunile de la faţa Mea, nu vei mai rătăci. Dacă tu vei jura: "Viu este Domnul!", în adevăr, în judecată şi în dreptate, neamurile se vor binecuvânta şi se vor lăuda în El. Căci aşa zice Domnul către bărbăţia lui Iuda şi ai Ierusalimului : "Araţi-vă ogoare noi şi nu mai semănaţi prin spini! Bărbaţi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului , tăiaţi-vă împrejur pentru Domnul şi lepădaţi învârtoşarea inimii voastre, ca nu cumva să izbucnească mânia Mea ca focul şi să ardă nestinsă din pricina răutăţii faptelor voastre. Spuneţi acestea în Iuda şi le vestiţi în Ierusalim ! Grăiţi şi trâmbiţaţi cu trâmbiţa prin ţară! Strigaţi tare şi ziceţi:

Ier.4:6. Ier.4:7. Ier.4:8. Ier.4:9. Ier.4:10. Ier.4:11. Ier.4:12. Ier.4:13. Ier.4:14. Ier.4:15. Ier.4:16. Ier.4:17. Ier.4:18. Ier.4:19. Ier.4:20. Ier.4:21. Ier.4:22. Ier.4:23. Ier.4:24. Ier.4:25. Ier.4:26. Ier.4:27. Ier.4:28. Ier.4:29. Ier.4:30. Ier.4:31.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava "Adunaţi-vă şi să intrăm în cetatea cea întărită!" Înălţaţi steagul spre Sion, fugiţi şi nu vă opriţi, că iată aduc de la miazănoapte necaz şi nevoie mare! Iată, iese leul din desişul său şi pierzătorul popoarelor se apropie; plecat-a din locul său, ca să pustiiască pământul tău; cetăţile tale vor fi stricate şi fără locuitori. De aceea încingeţi-vă cu sac, plângeţi şi vă tânguiţi, că iuţimea mâniei Domnului nu se va abate de la voi. În ziua aceea, zice Domnul, va Încremeni inima regelui şi inima căpeteniilor; preoţii se vor îngrozi şi proorocii se vor mira". Atunci eu am zis: "O, Doamne Dumnezeule, amăgit-ai Tu oare pe poporul acesta şi Ierusalimul, când ai zis: Veţi avea pace, şi iată sabia a ajuns până la suflet?" În vremea aceea se va zice poporului acestuia şi Ierusalimului : "Iată vine vânt arzător din munţii cei pustii asupra fiicei poporului Meu şi vine nu pentru a vântura, nici pentru a curăţi grâul; Dar va veni dintr-acolo de la Mine vânt mai puternic decât acesta şi voi rosti judecata Mea asupra lor. Iată, se va ridica, cum se ridică norii; căruţele lui vor fi ca furtuna şi caii lui mai iuţi decât vulturii". Vai de noi, căci vom fi prăpădiţi! Ierusalim e, spală răul din inima ta, ca să te izbăveşti! Până când se vor sălăşlui în tine cugete necredincioase? Că iată se aude glas de la Dan şi vestea pieirii din munţii lui Efraim: "Spuneţi popoarelor şi vestiţi Ierusalimului că din ţară depărtată vin împresurători şi scot strigăte împotriva cetăţilor lui Iuda". Ca paznicii câmpului, aşa l-au înconjurat pe Israel de jur împrejur, pentru că el s-a răzvrătit împotriva Mea, zice Domnul. Căile tale şi faptele tale, Israele, ţi-au pricinuit acestea; din pricina necredincioşii tale fi-a venit acest amar, care a străbătut până la inima ta". Inima mea! Inima mea! Mă doare inima până în adânc! Tulburatu-s-a inima mea în mine şi nu pot tăcea, că tu, suflete al meu, auzi glasul trâmbiţei, auzi strigătul de război. Nenorocire peste nenorocire: tot pământul se pustieşte şi fără de veste mi s-au stricat corturile şi într-o clipeală sălaşurile mele. Oare mult îmi este dat să văd steagul şi să aud sunetul trâmbiţei? Şi toate acestea sunt numai pentru că poporul Meu e fără minte şi nu Mă cunoaşte, sunt copii nepricepuţi şi n-au înţelegere; sunt pricepuţi numai la rele, iar binele nu ştiu să-l facă. Mă uit peste ţară şi iată este ruinată şi pustie; Caut la ceruri şi iată nu este lumină pe ele; privesc la munţi şi iată că ei tremură şi dealurile toate se clatină. Mă uit şi iată nu este nici un om şi toate păsările cerului au fugit. Mă uit şi iată Carmelul este o pustietate şi toate cetăţile lui sunt arse cu foc de la faţa Domnului şi au pierit de la faţa mâniei Lui. Că aşa a zis Domnul: "Toată ţara va fi pustiită, dar nu o voi nimici de tot. Va plânge de aceasta pământul şi cerurile sus se vor întuneca, pentru că Eu am zis, Eu am hotărât şi nu Mă voi căi, nici Mă voi întoarce de la aceasta. De strigătele călăreţilor şi ale arcaşilor ţara întreagă este pusă pe fugă; toţi vor fugi în pădurile cele dese şi se vor sui pe stânci; toate cetăţile vor fi părăsite şi nici un locuitor nu va mai fi în acestea. Şi tu, pustiito, ce vei face? Chiar când te-ai îmbrăca în purpură, chiar dacă te-ai găti cu podoabe de aur şi ţi-ai sulemeni ochii cu dresuri, în zadar te-ai face frumoasă, că iubiţii tăi te dispreţuiesc şi vor numai viaţa. Când aud glas ca de femeie ce naşte, aud geamăt ca al uneia ce naşte pentru întâia oară: este glasul fiicei Sionului; ea geme şi întinde mâna, zicând: "O, vai de mine, mi se istoveşte sufletul înaintea ucigaşilor!"

CAP. 5 Fărădelegile Ierusalimului au trecut peste măsură.
Ier.5:1. Ier.5:2. Ier.5:3. Ier.5:4. Ier.5:5.

"Cutreieraţi uliţele Ierusalimului , uitaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi prin pieţele lui: nu cumva veţi găsi vreun om, măcar unul, care păzeşte dreptatea şi caută adevărul? Căci Eu aş cruţa Ierusalimul. Chiar când ei zic: "Viu este Domnul", ei jură mincinos. O, Doamne, ochii Tăi nu privesc ei oare la adevăr? Tu îi baţi şi ei nu simt durerea; Tu îi pierzi şi ei nu vor să ia învăţătură; şi-au făcut obrazul mai vârtos ca piatra şi nu vor să se întoarcă. Şi mi-am zis: "Poate că aceştia sunt nişte bieţi nenorociţi! Sunt nişte proşti, pentru că nu cunosc calea Domnului, legea Dumnezeului lor. Voi merge deci la cei mari şi voi grăi cu aceştia, că ei ştiu calea Domnului; legea Dumnezeului lor". Dar şi aceştia cu toţii au sfărâmat jugul şi au rupt cătuşele.

Ier.5:6. Ier.5:7. Ier.5:8. Ier.5:18. Ier.5:11. Ier.5:12. Ier.5:13. Ier.5:14. Ier.5:15. Ier.5:16. Ier.5:17. Ier.5:18. Ier.5:19. Ier.5:20. Ier.5:21. Ier.5:22. Ier.5:23. Ier.5:24. Ier.5:25. Ier.5:26. Ier.5:27. Ier.5:28. Ier.5:29. Ier.5:30. Ier.5:31.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava De aceea îi va lovi leul din pădure şi lupul din pustiu îi va răpi; leopardul le va fi păzitor cetăţilor lor; care din ei va ieşi va fi sfâşiat, că s-au înmulţit fărădelegile lor şi lepădările de credinţă au sporit. Cum, adică, să te iert, Ierusalime, pentru aceasta? Fiii tăi M-au părăsit şi se jură pe dumnezei care n-au fiinţă. Eu i-am săturat, iar ei au făcut desfrânare, umblând în grup prin casele desfrânatelor. E cu putinţă să nu pedepsesc aceasta, zice Domnul, şi Duhul Meu să nu se răzbune asupra unui popor ca acesta? Suiţi-vă pe zidurile lui şi le dărâmaţi, dar nu de tot, ci stricaţi numai crestele lor, pentru că acestea nu sunt ale Domnului; Căci casa lui Israel şi casa lui Iuda s-au purtat faţă de Mine cu multă necredinţă, zice Domnul. Au tăgăduit pe Domnul şi au zis: "El nu este şi nenorocirea nu va veni asupra noastră; şi nu vom vedea nici sabie, nici foamete! Proorocii sunt vânt şi nu este în aceştia cuvântul Domnului. De aceasta şi ei să aibă parte!" De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul puterilor: "Pentru că voi grăiţi asemenea vorbe, iată voi face cuvintele Mele foc în gura ta, iar pe poporul acesta îl voi face lemne ş-l va mistui focul acesta. Casa lui Israel, iată voi aduce asupra voastră un neam de departe, zice Domnul, un popor puternic, un popor vechi, un popor a cărui limbă tu nu o ştii şi nu vei înţelege ce grăieşte el. Tolba lui e ca un mormânt deschis şi ai lui toţi sunt viteji; Şi vor mânca aceia secerişul tău şi pâinea ta; vor mânca pe fiii tăi şi pe fiicele tale; vor mânca oile tale şi boii tăi; vor mânca strugurii tăi şi smochinele tale şi vor trece prin sabie cetăţile tale cele întărite în care tu te încrezi. Dar nici în zilele acelea nu vă voi pierde cu totul, zice Domnul. Şi de veţi zice: Pentru ce ne face Domnul Dumnezeul nostru toate acestea? Atunci să ţi se răspundă: Pentru că M-aţi părăsit pe Mine şi aţi slujit la dumnezei străini, în ţara voastră, de aceea veţi sluji la dumnezei străini într-o ţară care nu este a voastră. Spuneţi aceasta în casa lui Iacov, vestiţi-o în Iuda şi ziceţi: Ascultaţi acestea, popor nebun şi fără inimă! Ei au ochi şi nu văd, urechi au, dar nu aud. Au doar nu vă temeţi de Mine, zice Domnul, şi nu tremuraţi înaintea Mea? Eu am pus nisipul hotar împrejurul mării şi hotar veşnic, peste care nu se va trece. Deşi valurile ei se înfurie, nu pot să-l biruiască şi, deşi ele se aruncă, nu pot să-l treacă. Dar poporul acesta are inimă îndârjită şi răzvrătită: Răzvrătitu-s-au şi s-au dus şi n-au zis în inima lor: "Să ne temem de Domnul Dumnezeul nostru, Care ne dă la vreme ploaie timpurie şi târzie şi ne păstrează săptămânile hotărâte ale culesului". Fărădelegile voastre au schimbat aceasta şi păcatele voastre au depărtat acest bine de la voi. Că se află necredincioşi prin poporul Meu, care pândesc ca prinzătorii de păsări, se ascund la pământ, pun curse şi prind pe oameni. Cum sunt coteţele pline de păsări, aşa sunt casele lor pline de înşelătorie; Prin aceasta s-au ridicat şi s-au îmbogăţit ei, s-au făcut graşi şi cu pielea lucioasă şi în rele au trecut orice măsură; Nu fac dreptate nimănui, nici chiar orfanului, nu dau dreptate săracului şi huzuresc. E cu putinţă oare să nu pedepsesc acestea şi să nu Mă răzbun asupra unui popor ca acesta? - zice Domnul. Lucruri înspăimântătoare se petrec în ţara aceasta: Proorocii profeţesc minciuni, preoţii învaţă ca şi ei, şi poporului Meu îi place aceasta. Dar la urmă ce veţi face?"

CAP. 6 Vestirea năvălirii unui neam străin.

Ier.6:1. Fugiţi, fiii lui Veniamin, fugiţi din Ierusalim , trâmbiţaţi cu trâmbiţa în Tecoa şi daţi semne prin focuri la Bethacherem, că iată se iveşte de la miazănoapte o nenorocire şi zdrobire mare! Ier.6:2. Pierde-voi pe fiica Sionului cea frumoasă şi gingaşă. Ier.6:3. Păstorii vor veni la ea cu turmele lor, îşi vor întinde corturile împrejurul ei şi va paşte fiecare partea sa. Ier.6:4. Pregătiţi război împotriva ei! Sculaţi-vă şi haideţi spre miazăzi! Vai! Ziua este spre sfârşit şi iată se lasă umbrele serii. Ier.6:5. Dar sculaţi-vă şi hai să mergem noaptea şi să stricăm palatele ei.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.6:6. Căci aşa zice Domnul Savaot: "Tăiaţi copaci şi faceţi val împotriva Ierusalimului ; această cetate trebuie pedepsită, pentru că în ea se află numai nedreptate. Ier.6:7. Cum aruncă izvorul apă din sine, aşa aruncă şi ea din sine răutate; în ea se aude împilare şi jaf şi pururea se văd înaintea feţei Mele dureri şi răni. Ier.6:8. Înţelepţeşte-te, Ierusalim e, ca să nu se depărteze sufletul Meu de la tine şi ca să nu te fac pustietate şi pământ nelocuit". Ier.6:9. Aşa zice Domnul Savaot: "Până la sfârşit se vor culege rămăşiţele lui Israel, cum se culege via; lucrează cu mâna ta şi îţi umple panerul, ca şi culegătorul de struguri. Ier.6:10. Cu cine să vorbesc şi cui să vestesc, ca să audă? Că iată urechea lor este netăiată împrejur şi nu pot să ia aminte; şi iată, cuvântul Domnului a ajuns de râs la ei şi nu găsesc în el nici o plăcere. Ier.6:11. De aceea sunt plin de mânia Domnului şi n-o mai pot ţine în mine; o voi vărsa deci asupra copiilor pe uliţe şi asupra adunării tinerilor, că vor fi luaţi şi bărbat şi femeie, şi cel în vârstă şi cel încărcat de zile; Ier.6:12. şi casele lor vor trece la alţii; tot aşa şi ţarinele şi femeile. Pentru că voi întinde mâna Mea asupra locuitorilor ţării acesteia, zice Domnul, Ier.6:13. Pentru că fiecare din ei, de la mic până la mare, este robit de lăcomie şi, de la prooroc până la preot, toţi se poartă mincinos. Ier.6:14. Ei leagă rănile poporului meu cu nepăsare şi zic: "Pace! Pace!" Şi numai pace nu este! Ier.6:15. Dar se ruşinează ei, oare, când fac urâciuni? Nu, nu se ruşinează deloc, nici roşesc. De aceea vor cădea printre cei căzuţi şi se vor prăbuşi în ziua în care îi voi pedepsi, zice Domnul. Ier.6:16. Aşa zice Domnul: "Opriţi-vă de la căile voastre! Priviţi şi întrebaţi de căile celor de demult; de calea cea bună şi mergeţi pe dânsa şi veţi afla odihnă sufletelor voastre. Ier.6:17. Pus-am păzitori peste voi şi am zis: Ascultaţi sunetul trâmbiţei! Ier.6:18. Iar ei au zis: Nu vom asculta! Aşadar, ascultă, poporule, şi află, adunare, ce are să se întâmple cu aceştia. Ier.6:19. Ascultă, pământule: Iată voi aduce asupra acestui popor o nenorocire, rodul cugetelor lor, că n-au ascultat cuvintele Mele şi legea Mea au lepădat-o. Ier.6:20. La ce Îmi este bună tămâia care vine din Şeba şi scorţişoara din ţară depărtată? Arderile de tot ale voastre nu le voiesc şi jertfele voastre Îmi sunt neplăcute". Ier.6:21. De aceea aşa zice Domnul: "Iată pun înaintea poporului acestuia piedici şi se vor poticni de ele deodată şi părinţii şi copiii, vecinul şi prietenii lui, şi vor pieri". Ier.6:22. Aşa zice Domnul: "Iată vine un popor din ţara de la miazănoapte, un popor mare se ridică de la marginile pământului şi ai săi ţin în mână arcul şi suliţa. Ier.6:23. Şi sunt cruzi şi neînduraţi; glasul lor mugeşte ca marea şi vin pe cai, gata să lupte ca un singur om, împotriva ta, fiica Sionului". Ier.6:24. Noi am auzit de ei şi ne-au slăbit mâinile de spaimă; ne-au cuprins groază şi dureri ca ale femeii ce naşte. Ier.6:25. Să nu ieşiţi la câmp, nici la drum să nu plecaţi, căci sabia duşmanilor şi groaza sunt pretutindeni. Ier.6:26. Fiica poporului Meu, încinge-te cu sac şi-ţi presară cenuşă pe cap; tânguieşte-te ca după moartea singurului tău fiu! Plângi amar, că fără de veste va veni pierzătorul asupra voastră! Ier.6:27. Turn te-am pus în mijlocul poporului Meu şi stâlp, ca să afli şi să urmăreşti drumul lor. Ier.6:28. Aceştia cu toţii sunt răzvrătiţi, îndârjiţi şi semănători de clevetiri; sunt aramă şi fier, toţi sunt nişte stricaţi. Ier.6:29. Foalele s-au ars, plumbul s-a topit de foc şi turnătorul în zadar a topit, că cei răi nu sau ales. Ier.6:30. Argint de lepădat se vor numi, că Domnul i-a lepădat".

CAP. 7 Deşarta încredere a lui Israel. Ameninţările lui Dumnezeu.
Ier.7:1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia : "Stai în uşa templului Domnului şi rosteşte acolo cuvântul acesta şi zi: Ier.7:2. Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi bărbaţii lui Iuda, care intraţi pe această poartă ca să vă închinaţi Domnului! Ier.7:3. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Îndreptaţi-vă căile şi faptele voastre şi vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta! Ier.7:4. Nu vă încredeţi în cuvintele mincinoase care zic: "Acesta este templul Domnului, templul Domnului, templul Domnului". Ier.7:5. Iar dacă vă veţi îndrepta cu totul căile şi faptele voastre, dacă veţi face judecată cu dreptate între om şi pârâşul lui, Ier.7:6. Dacă nu veţi strâmtora pe străin, pe orfan şi pe văduvă, nu veţi vărsa sânge nevinovat în locul acesta şi nu veţi merge după alţi dumnezei spre pieirea voastră,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.7:7. Atunci vă voi lăsa să trăiţi în locul acesta şi pe pământul acesta, pe care l-am dat părinţilor voştri din neam în neam. Ier.7:8. Iată, vă încredeţi în cuvinte mincinoase, care nu vă vor aduce folos. Ier.7:9. Cum? Voi furaţi, ucideţi şi faceţi adulter; juraţi mincinos, tămâiaţi pe Baal şi umblaţi după alţi dumnezei, pe care nu-i cunoaşteţi, Ier.7:10. Şi apoi veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea în templul Meu, asupra căruia s-a chemat numele Meu, şi ziceţi: "Suntem izbăviţi", ca apoi să faceţi iar toate ticăloşiile acelea? Ier.7:11. Templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu, n-a ajuns el oare, în ochii voştri peşteră de tâlhari? Iată, Eu am văzut aceasta, zice Domnul. Ier.7:12. Mergeri deci la locul Meu din Silo, unde făcusem altădată să locuiască numele Meu, şi vedeţi ce am făcut Eu cu el, pentru necredinţa poporului Meu Israel! Ier.7:13. Şi acum, de vreme ce aţi făcut toate faptele acestea, zice Domnul, şi Eu v-am grăit disde-dimineaţă şi n-aţi ascultat, v-am chemat şi n-aţi răspuns, Ier.7:14. De aceea şi cu templul acesta, asupra căruia s-a chemat numele Meu şi în care voi vă puneţi încrederea, şi cu locul pe care vi l-am dat vouă şi părinţilor voştri, voi face tot aşa, cum am făcut cu Şilo; Ier.7:15. Vă voi lepăda de la faţa Mea, cum am lepădat pe toţi fraţii voştri, toată seminţia lui Efraim. Ier.7:16. Tu însă nu te ruga pentru acest popor şi nu înălţa rugăciune şi cerere pentru dânşii, nici nu mijloci înaintea Mea, că nu te voi asculta. Ier.7:17. Nu vezi tu ce fac ei prin cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului ? Ier.7:18. Copiii adună lemne, iar părinţii aţâţă focul şi femeile frământă aluatul ca să facă turte pentru zeiţa cerului şi să săvârşească turnări în cinstea altor dumnezei, ca să Mă rănească pe Mine. Ier.7:19. Dar oare pe Mine Mă rănesc ei - zice Domnul - şi nu pe ei înşişi, spre ruşinea lor?" Ier.7:20. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeu: Iată se revarsă mânia Mea asupra locului acestuia, asupra oamenilor şi dobitoacelor, asupra copacilor, asupra ţarinii şi asupra roadelor pământului, şi se vor aprinde şi nu se vor mai stinge". Ier.7:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Arderile de tot ale voastre adăugaţi-le la jertfele voastre şi mâncaţi carne; Ier.7:22. Că părinţilor voştri nu le-am vorbit şi nu le-am dat poruncă în ziua aceea, în care i-am scos din pământul Egiptului, pentru arderea de tot şi pentru jertfă; Ier.7:23. Ci iată porunca pe care ţi-am dat-o: Să ascultaţi glasul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru, iar voi Îmi veţi fi poporul Meu, şi să umblaţi pe toată calea pe care vă poruncesc Eu, ea să vă fie bine. Ier.7:24. Dar ei n-au ascultat glasul Meu şi nu şi-au plecat urechea lor, ci au trăit după pofta şi îndărătnicia inimii lor rele şi s-au întors cu spatele către Mine, iar nu cu faţa. Ier.7:25. Din ziua când părinţii voştri au ieşit din pământul Egiptului şi până în ziua aceasta am trimis la voi pe toţi robii Mei - proorocii - şi i-am trimis în fiecare zi dis-de-dimineaţă; Ier.7:26. Dar ei nu M-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea lor, ci şi-au învârtoşat cerbicia şi s-au purtat mai rău decât părinţii lor. Ier.7:27. Şi când le vei vorbi cuvintele acestea, ei nu te vor asculta; şi când îi vei chema, nu-ţi vor răspunde. Ier.7:28. Atunci să le zici: Iată un popor care nu ascultă glasul Domnului Dumnezeului său şi nu primeşte învăţătură! Credinţa nu mai este; ea a dispărut din gura lor. Ier.7:29. Tunde-ţi părul tău şi-l aruncă, şi ridică plângere pe munţi, că a lepădat Domnul şi a părăsit pe neamul care şi-a atras mânia Sa. Ier.7:30. Că fiii lui Iuda fac rele înaintea ochilor Mei, zice Domnul, şi şi-au pus urâciunile lor în templul asupra căruia s-a chemat numele Meu ca să-l pângărească; Ier.7:31. Şi au zidit locurile înalte la Tofet, în valea fiilor lui Hinom, ca să-şi ardă fiii şi fiicele cu foc, ceea ce Eu nu le-am poruncit şi ceea ce Mie nu Mi-a trecut prin minte. Ier.7:32. De aceea, iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet şi valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii, şi în Tofet se vor face înmormântări din pricina lipsei de loc. Ier.7:33. Şi vor fi trupurile poporului acestuia hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului, şi nu va fi cine să le alunge. Ier.7:34. Şi voi curma în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului glasul de bucurie şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei, pentru că pământul acesta va fi pustiu".

CAP. 8 Orbirea poporului şi pedeapsa lui.
Ier.8:1. "În vremea aceea, zice Domnul, oasele regilor lui Iuda şi oasele căpeteniilor lui, oasele preoţilor şi proorocilor şi oasele locuitorilor Ierusalimului vor fi aruncate din mormintele lor, Ier.8:2. Şi vor fi aruncate înaintea soarelui şi a lunii şi înaintea întregii oştiri cereşti, pe care ei le-au iubit şi cărora au slujit şi pe urma cărora au umblat, pe care le-au căutat şi cărora

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava s-au închinat. Nimeni nu le va aduna, nici le va îngropa, ci vor zăcea ca gunoiul pe pământ. Ier.8:3. Şi toţi ceilalţi care vor rămâne din acest neam rău vor dori moartea în locul vieţii, în toate locurile, pe unde îi voi izgoni, zice Domnul. Ier.8:4. Să le mai spui de asemenea: Aşa zice Domnul: Oare cei ce cad nu se mai scoală, şi cei ce rătăcesc drumul nu se mai întorc? Ier.8:5. De ce dar poporul acesta, Ierusalim e, stăruie în rătăcire? De ce ţine tare la minciună şi nu vrea să se întoarcă? Ier.8:6. Privit-am şi am ascultat, şi iată-i nu spun adevărul, nu se căiesc de necredinţa lor şi nimeni nu zice: "Vai, ce am făcut?" Fiecare se întoarce la calea sa, ca un cal ce se aruncă în bătălie. Ier.8:7 Până şi barza îşi ştie vremea sa hotărâtă sub cer; şi turturica şi rândunica şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină; Ier.8:8. Iar poporul Meu nu cunoaşte hotărârea Domnului. Cum puteţi voi să ziceţi: "Suntem înţelepţi şi avem legea Domnului?" Căci iată, pana cea mincinoasă a cărturarilor a prefăcut-o în minciună. Ier.8:9. S-au făcut de ocară înţelepţii, au turbat şi s-au prins în curse; iată, au lepădat cuvântul Domnului şi atunci unde este înţelepciunea lor? Ier.8:10. De aceea, pe femeile lor le voi da altora şi ogoarele lor le voi trece altor stăpânitori, pentru că ei cu toţii, de la mic până la mare, se dedau la jaf, şi de la prooroc până la preot, toţi înşeală, Ier.8:11. Şi leagă rana fiicei poporului Meu cu nepăsare, zicând: "Pace, pace!" şi pace nu este. Ier.8:12. Se ruşinează ei, oare, când fac ticăloşii? Nu se ruşinează deloc, nici nu roşesc. De aceea vor cădea printre cei ce cad şi se vor prăbuşi când îi voi pedepsi, zice Domnul. Ier.8:13. Îi voi culege cu totul, zice Domnul, şi nu va rămâne nici o bobiţă pe viţă şi nici o smochină în smochin, şi va cădea şi frunza şi, ceea ce le-am dat Eu, se va duce de la ei". Ier.8:14. De ce şedem noi oare? Adunaţi-vă şi haideţi în cetăţile cele întărite, ca să pierim acolo; că Domnul Dumnezeul nostru ne-a hotărât la pieire şi ne dă să bem apă cu fiere, pentru că am greşit înaintea Domnului. Ier.8:15. Aşteptăm pace şi iată nu este nici un bine; aşteptăm timpul vindecării, şi iată groaza. Ier.8:16. De la Dan se aude ropotul cailor şi de nechezatul puternic al armăsarilor se cutremură tot pământul; iată vin şi vor pustii pământul şi tot ce este pe el, cetatea şi locuitorii ei. Ier.8:17. "Căci iată voi trimite asupra voastră şerpi şi scorpii, împotriva cărora nu este descântec, şi vă vor muşca, zice Domnul. Ier.8:18. Când Mă voi mângâia Eu de scârba Mea? Mi s-a amărât inima în Mine. Ier.8:19. Iată, aud plânsul fiicei poporului Meu din ţară depărtată, zicând: "Oare nu mai este Domnul în Sion? Oare acesta nu mai are asupra sa pe regele său?" - "De ce M-au împins ei oare la mânie cu idolii lor cei străini şi de nimic?" - zice Domnul. Ier.8:20. Secerişul a trecut, vara este pe sfârşite şi noi tot nu suntem izbăviţi: Ier.8:21. De durerea fiicei poporului meu sunt îndurerat, umblu posomorât şi groaza m-a cuprins. Ier.8:22. Au doară nu mai este balsam în Galaad? Au doară nu mai este acolo doctor? De ce dar nu se vindecă fiica poporului Meu?

CAP. 9 Plângerea proorocului. Ameninţări de la Dumnezeu.

Ier.9:1. O, cine va da capului meu apă şi ochilor mei izvoare de lacrimi, ca să plâng ziua şi noaptea pe cei loviţi ai fiicei poporului meu? Ier.9:2. O, de mi-ar da cineva un adăpost de călători în pustiu, aş părăsi pe poporul meu şi maş duce de la ei, căci eu toţii sunt nişte desfrânaţi şi ceată de defăimători! Ier.9:3. "Ca un arc îşi încordează limbile lor pentru minciună şi se întăresc pe pământ prin nedreptate, că trec de la rău la mai rău şi pe Mine nu Mă cunosc, zice Domnul. Ier.9:4. Păziţi-vă fiecare de prietenul vostru şi nu vă încredeţi în nici unul din fraţii voştri, că fiecare frate pune piedică celuilalt şi fiecare prieten împrăştie clevetiri. Ier.9:5. Fiecare înşeală pe prietenul său şi nu spune adevărul; şi-au deprins limba la minciună şi viclenesc până obosesc. Ier.9:6. Tu trăieşti în mijlocul viclenilor şi ei din pricina vicleniei nu Mă cunosc pe Mine", zice Domnul. Ier.9:7. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: "Îi voi topi şi-i voi încerca; oare ce altceva pot să fac Eu cu fiica poporului Meu? Ier.9:8. Limba lor este săgeată ucigătoare şi grăieşte viclenii; cu buzele lor grăiesc prietenos către aproapele lor, iar în inimă ei făuresc cătuşe. Ier.9:9. E cu putinţă, oare, să nu-i pedepsesc pentru aceasta, zice Domnul, şi sufletul Meu să nu se răzbune pe un popor ca acesta?

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.9:10. Pentru munţi voi ridica plângere şi bocet şi pentru păşunile pustiului mă voi tângui, pentru că vor fi arse, şi nimeni nu va mai umbla pe acolo şi nu se va mai auzi glasul turmelor; de la păsările cerului şi până la animale toate s-au împrăştiat şi s-au dus! Ier.9:11. Şi voi face Ierusalimul o movilă de pietre şi sălaş şacalilor, iar cetăţile lui Iuda le voi face pustietate fără locuitori". Ier.9:12. Cine este înţeleptul, care să priceapă, şi cui a grăit gura Domnului, ca să spună pentru ce a pierit ţara şi a fost arsă ca un pustiu, încât nimeni să nu mai treacă prin ea? Ier.9:13. Şi Domnul a răspuns: "Pentru că au părăsit Legea Mea, pe care le-am pus-o Eu, şi n-au ascultat glasul Meu, nici nu s-au purtat cum le poruncea acel glas, Ier.9:14. Ci au umblat după îndărătnicia inimii lor şi în urma lui Baal, cum i-au învăţat părinţii lor". Ier.9:15. De aceea, aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere, şi-i voi risipi printre popoarele Ier.9:16. Pe care nu le-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor, şi voi trimite pe urma lor sabie până îi voi pierde". Ier.9:17. Aşa zice Domnul Savaot: "Gândiţi-vă şi chemaţi bocitoare ca să bocească; trimiteţi la cele mai isteţe în asemenea lucru, ca să vină!" Ier.9:18. Să se grăbească dar a înălţa o cântare de jale pentru noi, ca să curgă lacrimi din ochii noştri şi din genele noastre să curgă apă. Ier.9:19. Căci glas de plângere se aude din Sion, zicând: "Cât suntem de prăpădiţi şi cât de cumplit batjocoriţi, că trebuie să părăsim ţara, pentru că locuinţele noastre au fost dărâmate! Ier.9:20. Aşadar, femei, ascultaţi cuvântul Domnului şi să ia aminte urechea voastră la cuvântul gurii Lui! învăţaţi pe fiicele voastre a boci şi una pe alta să se înveţe cântece de bocet, Ier.9:21. Că iată moartea intră pe ferestrele noastre şi dă năvală în casele noastre, ca să piardă pe copiii din uliţă şi pe tinerii din pieţe; Ier.9:22. Şi vor cădea trupurile oamenilor ca gunoiul aruncat pe ogor şi ca snopii în urma secerătorului, şi nu va fi cine să-i strângă". Ier.9:23. Aşa zice Domnul: "Să nu se laude cel înţelept cu înţelepciunea sa, să nu se laude cel puternic cu puterea sa, nici cel bogat să nu se laude cu bogăţia sa; Ier.9:24. Ci de se laudă cineva, să se laude numai cu aceea că pricepe; şi Mă cunoaşte că Eu sunt Domnul, Cel ce fac milă şi judecată şi dreptate pe pământ, căci numai aceasta este plăcut înaintea Mea, zice Domnul. Ier.9:25. Iată, vin zile, zice Domnul, când voi cerceta pe toţi cei tăiaţi şi netăiaţi împrejur: Ier.9:26. Egiptul şi Iuda, Edomul şi pe fiii lui Amon, Moabul şi pe toţi locuitorii pustiului, care-şi tund părul împrejurul frunţii lor, căci toate aceste popoare sunt netăiate împrejur, iar casa lui Israel toată este cu inima netăiată împrejur".

CAP. 10 Deşertăciunea idolilor. Pustiirea Ierusalimului .

Ier.10:1. Casa lui Israel, ascultaţi cuvântul ce vi-l grăieşte Domnul! Ier.10:2. Aşa zice Domnul: "Nu deprindeţi căile neamurilor şi nu vă îngroziţi de semnele cerului, de care se îngrozesc neamurile; Ier.10:3. Că datinile neamurilor sunt deşertăciune: aceia taie un lemn din pădure şi mâinile meşterului îl lucrează cu toporul; Ier.10:4. Apoi îl îmbracă cu argint şi cu aur, îl întăresc cu cuie şi cu ciocanul, ca să nu se clatine. Aşa sunt dumnezeii neamurilor. Ier.10:5. Stau ca nişte sperietori într-o grădină cu pepeni şi nu grăiesc, sunt purtaţi pentru că nu pot merge. Nu vă temeţi de ei, că nu pot face rău, dar nici bine nu sunt în stare să facă". Ier.10:6. Nimeni nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este puterea numelui Tău! Ier.10:7. Cine nu se va teme de Tine, Împărate al neamurilor? Numai ţie unuia se cuvine aceasta, pentru că printre toţi înţelepţii neamului şi în toate regatele lor nu este nimeni asemenea ţie. Ier.10:8. Dumnezeii neamurilor, toţi până la unul, sunt fără minte şi fără pricepere; lemne lipsite de orice înţelegere; Ier.10:9. Argint prefăcut în foi şi adus din Tarsis; aur din Ofir; lucruri de meşter şi de mână de turnător; haina de pe ei este de iacint şi purpură: iarăşi lucru de oameni iscusiţi. Ier.10:10. Iar Domnul este adevăratul Dumnezeu, este Dumnezeu viu şi împărat veşnic; de mânia Lui tremură pământul şi neamurile nu pot suferi urgia Lui. Ier.10:11. Aşadar să ziceţi neamurilor: "Dumnezeii, care n-au făcut cerul şi pământul, vor pieri de pe pământ şi de sub ceruri; Ier.10:12. Iar Domnul a făcut cerul cu puterea Sa, a întărit lumea cu înţelepciunea Sa şi cu priceperea Sa a întins cerurile. Ier.10:13. La glasul Lui freamătă apele în ceruri şi El ridică norii de la marginile pământului, făureşte fulgerele în mijlocul ploii şi scoate vânturile din vistieriile Sale.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.10:14. Atunci se vede cât este de neştiutor omul, cu toată ştiinţa lui, şi orice argintar se ruşinează de idolul său, căci chipul turnat de el nu este decât minciună; n-are nici o suflare în el. Ier.10:15. Aceasta este deşertăciune adevărată, rodul rătăcirii, şi la vremea pedepsei va pieri. Ier.10:16. Iar soarta lui Iacov nu este ca a neamurilor, că Dumnezeul lui este făcătorul a toate, iar Israel este toiagul moştenirii Lui; şi numele Lui este Domnul Savaot. Ier.10:17. O, tu, care eşti împresurată, strânge-ţi de pe pământ avuţia, că aşa zice Domnul: Ier.10:18. "Iată de data aceasta voi arunca pe locuitorii ţării acesteia şi-i voi mâna la lac strâmt, ca să fie prinşi". Ier.10:19. Atunci vei grăi: "Vai mie din pricina rănii mele! Rana mea e dureroasă; însă îmi zic: Aceasta este nenorocirea mea, dar o voi îndura! Ier.10:20. Cortul îmi este pustiit şi toate funiile lui sunt rupte; fiii mei m-au părăsit şi nu mai sunt, şi n-are cine să-mi întindă cortul şi să-mi ridice pânzele. Ier.10:21. Pentru că păstorii şi-au ieşit din minte şi n-au căutat pe Domnul şi de aceea s-au şi purtat ei nebuneşte şi toată turma ei s-a risipit". Ier.10:22. Iată, vine vuiet şi zgomot mare din partea de miazănoapte ca să pustiiască cetăţile lui Iuda şi să le facă locuinţă şacalilor. Ier.10:23. Ştiu, Doamne, că nu este în voia omului calea lui, nici în voia celui ce merge, putinţa să-şi îndrepte paşii săi. Ier.10:24. Pedepseşte-mă, Doamne, dar după dreptate şi nu întru mânia Ta, ca să nu mă micşorezi. Ier.10:25. Varsă-ţi iuţimea Ta asupra neamurilor care nu Te cunosc şi asupra popoarelor care nu cheamă numele Tău, că acelea au mâncat pe Iacov, l-au mistuit şi l-au stins şi locuinţele lui le-au pustiit.

CAP. 11 Ruperea legăturii cu Dumnezeu. Sfat viclean împotriva proorocului.
Ier.11:1. Cuvântul ce a fost de la Domnul către Ieremia : Ier.11:2. "Ascultă cuvintele legământului acestuia şi spune bărbaţilor lui Iuda şi celor ce locuiesc în Ierusalim şi le zi: Ier.11:3. Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Blestemat să fie omul care nu ascultă cuvintele acestui legământ, Ier.11:4. Pe care l-am dat Eu părinţilor voştri când i-am scos din pământul Egiptului şi din cuptorul cel de fier şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu şi faceţi tot ce v-am poruncit, şi veţi fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul vostru, Ier.11:5. Ca să împlinesc jurământul cu care M-am jurat părinţilor voştri, că le voi da o tară în care curge lapte şi miere, cum este astăzi". Şi eu am răspuns: "Aşa, Doamne!" Ier.11:6. Iar Domnul mi-a zis iarăşi: "Vesteşte toate cuvintele acestea în cetăţile lui Iuda şi pe uliţele Ierusalimului şi zi: ascultaţi cuvintele legământului acestuia şi le împliniţi! Ier.11:7. Căci am înştiinţat necontenit pe părinţii voştri, din ziua în care i-am scos din ţara Egiptului şi până astăzi; i-am înştiinţat fără încetare şi le-am zis: Ascultaţi glasul Meu! Ier.11:8. Dar ei n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci au umblat fiecare după inima sa cea rea şi îndărătnică. De aceea am adus asupra lor toate cele spuse în legământul acesta pe care l-am poruncit să-l ţină, şi nu l-au ţinut". Ier.11:9. Şi iarăşi mi-a zis Domnul: "Între bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului se pune la cale răzvrătire; Ier.11:10. Ei s-au întors iarăşi la fărădelegile strămoşilor lor, care n-au voit să asculte cuvintele Mele şi au mers după dumnezei străini, slujind acelora. Casa lui Israel şi casa lui Iuda au călcat legământul Meu, pe care l-am încheiat cu părinţii lor. Ier.11:11. De aceea, aşa zice Domnul: Iată voi aduce asupra lor nenorociri, de care nu se vor putea izbăvi şi, când vor striga către Mine, nu-i voi auzi. Ier.11:12. Atunci cetăţile lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului vor alerga şi vor striga către dumnezeii pe care-i tămâiază, dar aceia nu le vor ajuta în vremea nenorocirii lor. Ier.11:13. Căci câte cetăţi ai, tot atâţia dumnezei ai, Iuda, şi câte uliţi sunt în Ierusalim , tot atâtea sunt şi jertfelnicele celui de ruşine, jertfelnicele pentru tămâierea lui Baal. Ier.11:.14. Tu însă nu te ruga pentru poporul acesta şi nu înălţa pentru e! rugăciune şi cereri, căci nu voi auzi când vor striga către Mine în vremea nenorocirii lor. Ier.11:15. Ce cauţi, iubitul Meu popor, în templul Meu, când în acesta se săvârşesc atâtea netrebnicii? Jertfele nu-li vor ajuta când, făcând rău, te bucuri. Ier.11:16. Măslin verde, împodobit cu roade frumoase, te-a numit Domnul. Iar acum în zgomotul cumplitei tulburări a aprins foc împrejurul lui şi ramurile lui s-au stricat. Ier.11:17. Domnul Savaot, Cel ce te-a sădit, a hotărât asupra ta nenorocirea pentru răutatea pe care casa lui Israel şi casa lui Iuda şi-au pricinuit-o singure, împingându-Mă la mânie prin tămâierea lui Baal".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.11:18. Domnul mi-a descoperit ca să ştiu şi mi-a arătat faptele lor. Ier.11:19. Eu insă, ca un miel blând, dus la junghiere, nici nu ştiam că ei urzesc gânduri rele împotriva mea, zicând: "Să-i punem lemn otrăvit în mâncarea lui şi să-l smulgem de pe pământul celor vii, pentru ca nici numele să nu i se mai pomenească". Ier.11:20. Dar Tu, Doamne al puterilor, Judecătorul cel drept, Care cercetezi inimile şi rărunchii, dă-mi să văd răzbunarea Ta asupra lor, pentru că ţi-am încredinţat pricina mea. Ier.11:21. Pentru aceasta, aşa zice Domnul despre oamenii din Anatot care caută sufletul meu şi zic: "Nu mai prooroci în numele Domnului, ca să nu mori de mâinile noastre!" Ier.11:22. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: "Iată, îi voi pedepsi şi tinerii lor vor muri de sabie, iar fiii lor şi fiicele lor vor muri de foame; Ier.11:23. Nu va scăpa nici unul, din ei, căci voi aduce nenorocirea asupra oamenilor din Anatot, în anul când îi voi pedepsi.

CAP. 12 Fericirea amăgitoare a celor răi.
Ier.12:1. De voi intra la judecată cu Tine, Doamne, dreptatea va fi de partea Ta, şi totuşi, despre dreptate vreau să grăiesc cu Tine: "Pentru ce calea necredincioşilor este cu izbândă şi pentru ce toţi călcătorii de lege sunt în fericire? Ier.12:2. Tu i-ai sădit şi ei au prins rădăcini, au crescut şi au făcut roade; Tu eşti aproape numai de buzele lor, iar de inima lor eşti departe. Ier.12:3. Pe mine însă mă cunoşti, Doamne, mă vezi şi cercetezi dacă inima mea este cu Tine. Osebeşte-i dară, ca pe nişte oi de junghiat, şi pregăteşte-i pentru ziua junghierii. Ier.12:4. Până când va jeli ţara şi iarba de prin toate ţarinile se va usca? Dobitoacele şi păsările pier pentru necredinţa locuitorilor ei, că aceştia zic: "Domnul nu vede căile noastre!" Ier.12:5. "Dacă alergând cu cei ce merg pe jos, ai ostenit, cum te vei lua la întrecere cu caii? Şi dacă nu eşti în siguranţă intr-o ţară paşnică, ce vei face în hăţişurile Iordanului? Ier.12:6. Că şi fraţii tăi şi casa tatălui tău se poartă necredincios cu tine şi strigă tare în urma ta. Şi chiar când îţi grăiesc bine nu te încrede în ei", zice Domnul. Ier.12:7. "Părăsit-am casa Mea şi moştenirea Mea am lăsat-o; dat-am pe iubita sufletului Meu în mâinile vrăjmaşilor ei. Ier.12:8. Făcutu-s-a moştenirea Mea pentru Mine ca un leu din pădure, ridicându-şi glasul împotriva Mea, şi de aceea am urât-o. Ier.12:9. Moştenirea Mea s-a făcut pentru Mine ca o pasăre de pradă pestriţă, asupra căreia au năvălit din toate părţile celelalte păsări de pradă. Strângeţi-vă şi vă duceţi toate fiarele câmpului, duceţi-vă şi o mâncaţi. Ier.12:10. Mulţime de păstori au călcat via Mea, călcat-au cu picioarele lor partea Mea; partea Mea cea iubită au făcut-o deşert neroditor. Ier.12:11. Pustietate au făcut-o, şi ea, în pustiirea sa, plânge înaintea Mea. Toată ţara e pustiită, pentru că pe nici un om nu-l doare inima de aceasta. Ier.12:12. Pe toate dealurile din pustiu au venit prădători, că sabia Domnului mistuie totul de la o margine la alta a ţării şi nici un muritor n-are pace. Ier.12:.13. Semănat-au grâu şi au secerat spini! Muncit-au şi n-au avut nici un folos! Ruşinaţi-vă dar de asemenea venituri ale voastre, pe care le aveţi din pricina mâniei celei aprinse a Domnului!" Ier.12:14. Aşa zice Domnul despre toţi vecinii mei cei răi, care năpădesc asupra părţii pe care El a dat-o de moştenire poporului Său Israel: "Iată, îi voi smulge din ţara lor şi casa lui Iuda o voi înlătura din mijlocul lor. Ier.12:15. Dar după ce îi voi smulge, iarăşi ,i voi întoarce şi-i voi milui şi voi aduce pe fiecare la ţarina sa şi la ogorul său. Ier.12:16. Şi dacă vor învăţa ei căile poporului Meu, ca să jure pe numele Meu, zicând: "Viu este Domnul", cum au învăţat pe poporul Meu să jure pe Baal, atunci vor fi aşezaţi în mijlocul poporului Meu. Ier.12:17. Iar de nu vor asculta, atunci ii voi dezrădăcina şi voi pierde cu totul poporul acesta", zice Domnul.

CAP. 13 Prevestirea robiei Evreilor închipuită prin brâul de in şi foalele sparte.

Ier.13:1. Aşa mi-a grăit Domnul: "Mergi şi-ţi cumpără un brâu de în şi-l încinge peste mijlocul tău, dar în apă să nu-l bagi!" Ier.13:2. Şi am cumpărat brâul, după cuvântul Domnului, şi l-am încins peste coapsele mele. Ier.13:3. Apoi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis: Ier.13:4. "Ia brâul, pe care l-ai cumpărat şi care este peste coapsele tale, şi, sculându-te, du-te la Eufrat şi-l ascunde acolo în crăpătura unei stânci!" Ier.13:5. Şi m-am dus şi l-am ascuns la Eufrat, cum îmi poruncise Domnul. Ier.13:6. Iar după ce au trecut mai multe zile, mi-a zis Domnul: "Scoală, du-te la Eufrat şi ia de acolo brâul, pe care ti-am poruncit să-l ascunzi acolo!"

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.13:7. Şi m-am dus la Eufrat, am săpat şi am luat brâul din locul unde-l ascunsesem; dar iată brâul se stricase şi nu mai era bun de nimic. Ier.13:8. Atunci a fost cuvântul Domnului către mine: Ier.13:9. "Iată ce zice Domnul: Aşa voi sfărâma mândria lui Iuda şi trufia cea mare a Ierusalimului . Ier.13:10. Acest popor rău, care nu vrea să asculte cuvintele Mele, ci trăieşte după îndărătnicia inimii lui, merge pe urmele altor dumnezei şi se închină şi slujeşte lor, va fi ca brâul acesta care nu este bun de nimic. Ier.13:11. Că precum e brâul aproape de coapsele omului, aşa am apropiat Eu de Mine toată casa lui Israel şi toată casa lui Iuda, zice Domnul, ca să-Mi fie poporul Meu, numele Meu, lauda Mea şi slava Mea, dar ei n-au ascultat. Ier.13:12. De aceea, spune-le cuvântul acesta: Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Tot urciorul se umple de vin. Şi ei toţi vor zice: Au doară noi nu ştim că tot urciorul se umple de vin? Ier.13:13. Iar tu să le spui: Aşa zice Domnul: Iată, Eu voi umple cu vin până la îmbătare pe toţi locuitorii ţării acesteia, pe regii care şed pe scaunul lui David, pe preoţi, pe prooroci şi, pe toţi locuitorii Ierusalimului , Ier.13:14. Şi-i voi zdrobi pe unii de alţii, pe părinţi şi pe fii laolaltă, zice Domnul. Nu-i voi cruţa şi nu-i voi milui, nici Îmi va fi milă ca să-i pierd. Ier.13:15. Ascultaţi şi luaţi aminte! Nu fiţi mândri, căci Domnul grăieşte: Ier.13:16. Daţi slavă Domnului Dumnezeului vostru, până nu vine întunericul şi până nu se lovesc picioarele voastre de munţii nopţii. Voi veţi aştepta lumina, dar El o va preface în umbra morţii, o va preface în negură adâncă. Ier.13:17. Iar dacă nu ascultaţi acestea, atunci sufletul meu va plânge în locuri tainice mândria voastră şi va plânge amar şi ochii mei vor vărsa lacrimi, pentru că turma Domnului va fi dusă în robie. Ier.13:18. Spune regelui şi reginei: Smeriţi-vă şi şedeţi mai jos, deoarece a căzut de pe capul vostru cununa slavei voastre! Ier.13:19. Cetăţile din Negheb sunt închise şi n-are cine le deschide. Iuda tot va fi dus în robie; în întregime va fi dus în robie. Ier.13:20. Ridicaţi-vă ochii voştri şi priviţi pe cei ce vin de la miazănoapte! Unde este turma ce ţi s-a dat, turma ta cea frumoasă? Ier.13:21. Fiica Sionului, ce vei zice tu când te vor cerceta, ca biruitori, cei pe care i-ai obişnuit să-ţi fie prieteni apropiaţi? Nu te vor cuprinde durerile ca pe femeia care naşte? Ier.13:22. Iar de vei zice în inima ta: "Pentru ce au venit peste mine acestea?" Ţi se va răspunde: Pentru mulţimea nelegiuirilor tale ţi s-au desfăcut poalele şi ţi s-au dezgolit picioarele tale. Ier.13:23. Poate oare să-şi schimbe etiopianul pielea sa şi leopardul petele sale? Aşa şi voi! Puteţi oare să faceţi bine, când sunteţi deprinşi a face rău? Ier.13:24. De aceea Eu vă voi spulbera ca pleava împrăştiată de vântul pustiului. Ier.13:25. Fiica Sionului, iată soarta ta, plata răzvrătirii tale, măsurată ţie de Mine, zice Domnul, pentru că M-ai uitat şi ţi-ai pus încrederea în minciună. Ier.13:26. De aceea ţi se vor da poalele peste cap, ca să se dezgolească ruşinea ta. Ier.13:27. Văzut-am desfrânarea ta şi strigătele tale de plăcere, netrebniciile tale şi urâciunile tale de pe dealuri şi din câmp. Vai ţie, Ierusalim e, tu eşti necurat! Dar până când...?"

CAP. 14 Pedeapsa cu secetă şi foamete. Rugăciunea proorocului.
Ier.14:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia în vremea secetei. Ier.14:2. Plânge Iuda şi porţile Ierusalimului au căzut şi stau înnegrite pe pământ, şi strigăt se ridică din Ierusalim . Ier.14:3. Cei mari trimit pe cei mici după apă; aceştia merg la fântâni, dar nu găsesc apă, şi se întorc înapoi cu vasele goale; de aceea se ruşinează, roşesc şi îşi acopăr capetele. Ier.14:4. Ogoarele au crăpat, pentru că n-a fost ploaie pe pământ; de aceea plugarii îşi acoperă capetele şi sunt tulburaţi. Ier.14:5. Până şi cerboaica naşte în câmp şi îşi părăseşte puii, pentru că nu este iarbă. Ier.14:6. Şi asinii sălbatici stau în locuri înalte şi înghit aer, ca şacalii, şi ochii li s-au înfundat, pentru că n-au iarbă. Ier.14:7. Deşi fărădelegile noastre mărturisesc împotriva noastră, dar Tu, Doamne, fă milă cu noi pentru numele Tău! Mare este abaterea noastră şi am păcătuit înaintea Ta. Ier.14:8. Nădejdea lui Israel şi Izbăvitorul lui la vreme de strâmtorare, pentru ce eşti ca un străin în ţara aceasta şi ca un trecător care se opreşte pentru o noapte? Ier.14:9. Pentru ce eşti Tu ca un om fără vlagă şi ca un războinic care nu poate ajuta? Totuşi Tu, Doamne, eşti în mijlocul nostru şi numele Tău este chemat asupra noastră: Nu ne lăsa!

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.14:10. Aşa zice Domnul către poporul acesta: "Pentru că le place să rătăcească şi nu-şi cruţă picioarele, de aceea Domnul nu mai găseşte plăcere în ei; pomeneşte acum fărădelegile lor şi numeşte păcatele lor". Ier.14:11. Apoi Domnul mi-a spus: "Tu să nu te rogi pentru poporul acesta spre binele lui. Ier.14:12. De vor posti, nu voi auzi strigarea lor; de vor aduce arderi de tot şi prinoase, nu voi primi, ci cu sabie, cu foamete şi cu molimă îi voi pierde". Ier.14:13. Atunci am zis: "Doamne Dumnezeule! Iată ce le grăiesc proorocii: Nu veţi vedea sabie şi foamete nu va fi la voi, ci voi da în locul acesta pace necontenită". Ier.14:14. Iar Domnul mi-a răspuns: "Proorocii proorocesc lucruri mincinoase în numele Meu; Eu nu i-am trimis, nici nu ie-am dat poruncă şi nici nu le-am grăit; ci ei vă vestesc vedenii mincinoase, proorociri deşarte şi închipuiri ale inimii lor". Ier.14:15. De aceea, aşa zice Domnul despre prooroci: "Ei proorocesc în numele Meu, dar Eu nu i-am trimis; ei zic: "Sabie şi foamete nu va fi în ţara aceasta", dar de sabie şi de foamete vor pieri aceşti prooroci şi poporul căruia au proorocit ei. Ier.14:16. Va fi risipit pe uliţele Ierusalimului de foamete şi de sabie, şi nu va avea cine să-i îngroape pe ei şi pe femeile lor, pe fiii lor şi pe fiicele lor, că Eu voi vărsa asupra lor răutatea lor. Ier.14:17. şi să le mai spui cuvântul acesta: Ochii mei varsă lacrimi ziua şi noaptea şi nu se opresc! Căci cu bătaie mare a fost bătută fecioara, fiica poporului Meu, şi cu lovitură grea. Ier.14:18. De ies în câmp, iată numai oameni ucişi cu sabia! De intru în cetate, iată numai oameni istoviţi de foame! Chiar şi proorocul şi preotul rătăcesc prin ţară fără să ştie unde merg". Ier.14:19. Atunci am zis iarăşi: "Lepădat-ai Tu oare cu totul pe Iuda? Au doar Te-a dezgustat cu totul Sionul? Pentru ce ne-ai lovit aşa, încât nu mai avem leac? Aşteptăm pace, dar iată nu vine nimic bun! Aşteptăm vremea vindecării, şi iată grozăvie! Ier.14:20. Mărturisim, Doamne, necredinţa noastră şi fărădelegile părinţilor noştri, că am păcătuit înaintea Ta. Nu ne lepăda pe noi pentru numele Tău! Nu necinsti tronul slavei Tale! Adu-ţi aminte şi nu strica legământul Tău cu noi! Ier.14:21. Sunt oare printre dumnezeii deşerţi ai neamurilor dătători de ploaie? Sau poate oare cerul singur să verse apă? Au nu eşti Tu, Doamne Dumnezeule, Cel ce dai ploaie? În Tine nădăjduim, că Tu faci toate!"

CAP. 15 Răspunsul Domnului. Plângerea proorocului.
Ier.15:1. Şi mi-a zis iarăşi Domnul: "Chiar Moise şi Samuel de ar sta înaintea Mea, sufletul Meu tot nu s-ar îndupleca spre poporul acesta. Izgoneşte-i de la faţa Mea, ca să se ducă. Ier.15:2. Iar de-ii vor zice: "Unde să ne ducem?" să le spui: Aşa zice Domnul: "Cel rânduit pentru moarte să se ducă la moarte, cel pentru sabie, la sabie, cel pentru foamete, la foamete, şi cel pentru robie, în robie! Ier.15:3. Voi trimite asupra lor patru feluri de pedepse, zice Domnul: sabia, ca să-i taie, câinii, ca să-i sfâşie, păsările cerului şi fiarele câmpului, ca să-i piardă. Ier.15:4. Şi-i voi da spre muncă la toate regatele pământului, pentru Manase, fiul lui Iezechia, regele lui Iuda, şi pentru cele ce a făcut el în Ierusalim . Ier.15:5. Oare cui îi va părea rău de tine, Ierusalim e, şi cine-ii va arăta milă sau cine va veni la tine şi te va întreba de sănătate? Ier.15:6. Pentru că tu M-ai lăsat, zice Domnul, şi te-ai întors înapoi, de aceea-Mi voi întinde mâna Mea asupra ta şi te voi pierde, că M-am săturat miluindu-te. Ier.15:7. Cu vânturătoarea îi voi vântura la porţile ţării, îi voi lipsi de copii şi voi pierde pe poporul Meu, dar tot nu se vor întoarce din căile lor. Ier.15:8. Văduvele lor sunt mai multe decât nisipul mării. Voi aduce un pustiitor în plină amiază asupra lor, asupra mamelor celor tinere, şi va cădea asupra lor, fără de veste, frică şi groază. Ier.15:9. Cea care născuse şapte copii zace în neputinţă, îşi dă duhul şi-i apune soarele încă ziuă fiind; este ruşinată şi ocărâtă. Pe cei rămaşi îi voi da sabiei înaintea ochilor vrăjmaşilor lor", zice Domnul. Ier.15:10. Vai de mine, mamă, că m-ai născut să fiu om de ceartă şi de pricină pentru toată ţara! Nimănui n-am dat cu dobândă şi nici mie nu mi-a dat nimeni cu dobândă, şi tot mă blestemă toţi. Ier.15:11. Zis-a Domnul: "Da, te voi întări pentru binele tău; singur voi conduce pe vrăjmaşul tău să te roage la vreme de nenorocire şi de restrişte. Ier.15:12. Poate cineva să rupă fierul, fierul de la miazănoapte şi arama? Ier.15:13. Averea ta şi comorile tale le voi da pradă fără plată, pentru toate păcatele tale, în toate hotarele tale; Ier.15:14. Şi le voi trimite cu vrăjmaşii tăi într-o ţară pe care tu n-o cunoşti, că s-a aprins focul mâniei Mele şi va arde peste voi".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.15:15. O, Doamne, Tu ştii toate! Adu-ţi aminte de mine, cercetează-mă şi mă răzbună împotriva prigonitorilor mei! Nu mă pierde după îndelungata Ta răbdare, ştiind că pentru Tine sufăr ocara. Ier.15:16. Aflat-am cuvintele Tale şi le-am sorbit şi cuvântul Tău a fost bucurie şi veselie pentru inima mea, că s-a chemat asupra mea numele Tău, Doamne Dumnezeul puterilor. Ier.15:17. În adunarea celor ce râd n-am şezut, nici m-am veselit, ci am stat singur sub mâna Ta ce apasă asupra mea, că Tu mă umpluseşi de mânie. Ier.15:18. De ce este aşa de grea boala mea şi de ce rana mea este aşa de greu de vindecat, încât nu suferă doctorie? Oare vei fi Tu pentru mine ca un izvor amăgitor şi ca o apă înşelătoare? Ier.15:19. Şi la acestea Domnul mi-a răspuns aşa: "De te vei întoarce, Eu te voi aduce la starea cea dintâi şi vei sta înaintea feţei Mele; dacă tu vei deosebi lucrul de preţ de cel fără de preţ, vei fi ca gura Mea; şi nu te vei întoarce la ei, ci ei se vor întoarce la tine; Ier.15:20. Şi te voi face pentru poporul acesta zid tare de aramă. Vor lupta împotriva ta, dar nu te vor birui, pentru că Eu sunt cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul. Ier.15:21. Şi te voi scăpa din mâna celor răi; te voi izbăvi din mina asupritorilor".

CAP. 16 O nouă prevestire despre judecăţile lui Dumnezeu. Robia şi izbăvirea poporului.
Ier.16:1. Şi a fost cuvântul Domnului către mine: Ier.16:2. "Să nu-îi iei femeie şi să nu ai nici fii, nici fiice în locul acesta, Ier.16:3. Deoarece aşa grăieşte Domnul despre fiii şi fiicele care se vor naşte în locul acesta, despre mamele care îi vor naşte şi despre părinţii care îi vor face pe pământul acesta: Ier.16:4. Vor muri de moarte grea şi nu vor fi nici bociţi, nici îngropaţi, ci vor fi ca gunoiul pe faţa pământului; vor fi pierduţi prin sabie şi foamete şi trupurile lor vor fi mâncarea păsărilor cerului şi fiarelor pământului". Ier.16:5. Şi iarăşi a zis Domnul: "Să nu intri în casa celor ce jelesc şi să nu te duci să plângi şi să jeleşti cu ei, căci am luat de la poporul acesta pacea Mea, mila şi părerea de rău, zice Domnul. Ier.16:6. Şi vor muri cei mari şi cei mici în pământul acesta, şi nu vor fi îngropaţi, şi după ei nimeni nu va plânge, nimeni nu-şi va face tăieturi, nici se va tunde pentru ei. Ier.16:7. Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor. Ier.16:8. De asemenea să nu intri în casa ospăţului, ca să şezi cu ei să mănânci şi să bei, că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Ier.16:9. Iată, voi curma în locul acesta chiar în zilele voastre şi sub ochii voştri glasul bucuriei şi glasul de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei. Ier.16:10. Când vei spune poporului acestuia toate acestea şi când ei îţi vor zice: "Pentru ce a rostit Domnul asupra noastră această mare nenorocire? Care este nedreptatea noastră şi care este păcatul cu care am păcătuit noi înaintea Domnului Dumnezeului nostru?" Ier.16:11. Atunci să le spui: Pentru că părinţii voştri M-au părăsit, zice Domnul, şi s-au dus după alţi dumnezei, au slujit acelora şi li s-au închinat, iar pe Mine M-au părăsit şi legea Mea n-au păzit-o. Ier.16:12. Dar voi faceţi încă şi mai rău decât părinţii voştri, şi trăiţi fiecare după inima voastră cea rea şi îndărătnică şi nu Mă ascultaţi. Ier.16:13. De aceea vă voi arunca din ţara aceasta într-o rară pe care n-aţi cunoscut-o nici voi, nici părinţii voştri, şi veţi sluji acolo ziua şi noaptea la alţi dumnezei, că Eu nu vă voi arăta îndurare. Ier.16:14. Pentru că vin zile, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului", Ier.16:15. Ci, "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara cea de la miazănoapte şi din toate ţările în care-i izgonise", că îi voi întoarce în ţara pe care le-am dăruit-o părinţilor lor. Ier.16:16. Iată, voi trimite mulţime de pescari, zice Domnul, şi-i vor pescui; iar apoi voi trimite mulţime de vânători, şi-i vor vâna de prin toţi munţii, de pe toate dealurile şi de prin crăpăturile stâncilor. Ier.16:17. Pentru că ochii Mei sunt asupra tuturor căilor lor, care nu sunt ascunse de la faţa Mea, şi nedreptatea lor nu se ascunde privirilor Mele. Ier.16:18. Şi le voi răsplăti mai întâi pentru nedreptatea lor şi pentru îndoitul lor păcat, pentru că au spurcat ţara Mea eu stârvurile grozăviilor lor şi cu urâciunile lor au umplut moştenirea Mea". Ier.16:19. Doamne, puterea mea, tăria mea şi scăparea mea la vreme de necaz, la Tine vor veni popoarele de la marginile pământului şi vor zice: "Numai minciună au moştenit părinţii voştri, idoli deşerţi, care nu sunt de nici un folos!"

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.16:20. "Poate oare omul să-şi facă dumnezei, care, de altfel, nici nu sunt dumnezei? De aceea iată le voi arăta acum, le voi arăta mâna Mea şi puterea Mea şi vor afla că numele Meu este Domnul!"

CAP. 17 Pedeapsa celor răzvrătiţi. Cinstirea zilei a şaptea.

Ier.17:1. "Păcatul lui Iuda este scris cu condei de fier , cu vârf de diamant este săpat pe lespedea inimii lor şi pe coarnele jertfelnicelor lor. Ier.17:2. Ca de copiii lor îşi aduc aminte de jertfelnicele lor şi de locurile de jertfă de pe sub copacii verzi şi de pe vârfurile dealurilor. Ier.17:3. Ierusalim e, muntele Meu, câmpul, avuţia şi toate comorile tale le voi da spre pradă; voi da şi locurile tale înalte din toate hotarele tale, pentru păcatele tale. Ier.17:4. Şi tu prin tine însuţi te vei lipsi de moştenirea ta, pe care ţi-am dat-o Eu şi te voi da în robie vrăjmaşilor tăi, în ţara pe care tu n-o ştii, pentru că ai aprins focul mâniei Mele şi în veci va arde". Ier.17:5. Aşa zice Domnul: "Blestemat fie omul care se încrede în om şi îşi face sprijin din trup omenesc şi a cărui inimă se depărtează de Domnul. Ier.17:6. Acela va fi ca ierburile pustiului şi nu va vedea când va veni binele, ci va locui în locurile arse ale pustiului, în pământ neroditor şi nelocuit. Ier.17:7. Binecuvântat fie omul care nădăjduieşte în Domnul şi a cărui nădejde este Domnul, Ier.17:8. Deoarece acesta va fi ca pomul sădit lângă ape, care-şi întinde rădăcinile pe lângă râu şi nu ştie când vine arşiţa; frunzele lui sunt verzi, la timp de secetă nu se teme şi nu încetează a rodi. Ier.17:9. Inima omului este mai vicleană decât orice şi foarte stricată! Cine o va cunoaşte! Ier.17:10. Eu, Domnul, pătrund inima şi încerc rărunchii, ca să răsplătesc fiecăruia după căile lui şi după roada faptelor lui. Ier.17:11. Prepeliţa cloceşte ouăle pe care nu le-a ouat; aşa este şi cel ce câştigă avuţie nedreaptă, o lasă la jumătatea zilelor sale şi la sfârşitul său se va trezi că este un nebun". Ier.17:12. Tronul slavei, înălţat de la început, este locul sfinţirii noastre. Ier.17:13. Tu, Doamne, eşti nădejdea lui Israel! Toţi cei ce Te părăsesc se vor ruşina, că Tu ai zis: "Cei ce se depărtează de Mine vor fi scrişi pe pulbere, pentru că au părăsit pe Domnul, izvorul apei celei vii". Ier.17:14. Vindecă-mă, Doamne, şi voi fi vindecat; mântuieşte-mă şi voi fi mântuit, căci Tu eşti lauda mea! Ier.17:15. Iată acestea-mi zic ei: "Unde este cuvântul Domnului? Să vină!" Ier.17:16. Eu nu te-am îndemnat totuşi la mai rău, nici n-am dorit ziua nenorocirii. Tu ştii acestea; şi ce a ieşit din gura mea e descoperit înaintea feţei Tale. Ier.17:17. Nu fi pricină de groază pentru mine, că Tu eşti nădejdea mea în ziua strâmtorării. Ier.17:18. Să nu mă ruşinez eu, ci să se ruşineze apăsătorii mei; ei să tremure, dar să nu tremur eu! Adu asupra lor ziua necazului şi zdrobeşte-i cu zdrobire îndoită. Ier.17:19. Aşa mi-a zis Domnul: "Du-te şi stai la poarta fiilor poporului, pe care intră regii lui Iuda, şi pe care ies ei, şi la toate porţile Ierusalimului , Ier.17:20. Şi le spune: Regii lui Iuda şi tot Iuda şi toii locuitorii Ierusalimului , care intraţi pe porţile acestea, ascultaţi cuvântul acesta: Ier.17:21. Aşa grăieşte Domnul: "Păziţi-vă sufletele şi nu duceţi sarcini în ziua de odihnă, nici le băgaţi pe porţile Ierusalimului ; Ier.17:22. Nu scoateţi sarcini din casele voastre în ziua odihnei şi nu vă îndeletniciţi cu nici un fel de muncă, ci sfinţiţi ziua odihnei, aşa cum am poruncit Eu părinţilor voştri, Ier.17:23. Care n-au ascultat şi nu şi-au plecat urechea, ci şi-au învârtoşat neascultarea, ca să nu îndeplinească şi să nu ia învăţătură. Ier.17:24. De Mă veţi asculta, zice Domnul, şi nu veţi aduce sarcini pe porţile acestei cetăţi în ziua odihnei; ci veţi sfinţi ziua odihnei şi nu vă veţi îndeletnici în acea zi cu nici o muncă, Ier.17:25. Atunci pe porţile acestei cetăţi vor intra regi care şed pe scaunul lui David, în alai de care şi de cai, ei şi căpeteniile oştirii lor, oamenii din Iuda şi locuitorii Ierusalimului ; şi cetatea aceasta în veac va fi locuită. Ier.17:26. Şi vor veni din cetăţile lui Iuda, din împrejurimile Ierusalimului şi din pământul lui Veniamin, din şes, din munţi şi de la miazăzi, şi vor aduce arderi de tot şi jertfe, prinoase şi tămâie şi jertfe de mulţumire în templul Domnului. Ier.17:27. Iar de nu Mă veţi asculta ca să sfinţiţi ziua odihnei şi să nu duceţi sarcini, când intraţi pe porţile Ierusalimului în ziua odihnei, voi aprinde foc la porţile lui şi va arde palatele Ierusalimului şi nu se va stinge".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 18 Vasul olarului şi neascultarea poporului.
Ier.18:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia şi i-a zis: Ier.18:2. "Scoală şi intră în casa olarului şi acolo îţi voi vesti cuvintele Mele!" Ier.18:3. Şi am intrat eu în casa olarului şi iată acesta lucra cu roata şi vasul pe care-l făcea olarul din lut s-a stricat în mâna lui; dar olarul a făcut dintr-însul alt vas, cum a crezut că-i mai bine să-l facă. Ier.18:4. Şi a fost cuvântul Domnului iarăşi către mine şi mi-a zis: "Casa lui Israel, oare nu pot să fac şi Eu cu voi, ca olarul acesta, zice Domnul? Ier.18:5. Iată, ce este lutul în mâna olarului, aceea sunteţi şi voi în mâna Mea, casa lui Israel! Ier.18:6. Dacă voi zice cândva despre un popor, sau despre un rege, că-l voi dezrădăcina, îl voi sfărâma şi-l voi pierde; Ier.18:7. Şi dacă poporul acela, despre care am zis Eu acestea, se va întoarce de la faptele lui cele rele, atunci voi îndepărta răul ce gândeam să-i fac. Ier.18:8. Sau dacă voi zice despre un popor sau despre un rege că-l voi întocmi şi-l voi întări, Ier.18:9. Şi dacă acela va face rele înaintea ochilor Mei şi nu va asculta de glasul Meu, atunci voi schimba binele cu care voiam să-l fericesc. Ier.18:10. Spune deci bărbaţilor lui Iuda şi locuitorilor Ierusalimului : Aşa zice Domnul: Iată, Eu vă gătesc rele şi uneltiri împotriva voastră. Aşadar să se întoarcă fiecare de la calea lui cea rea; îndreptaţi-vă căile şi purtările voastre! Ier.18:11. Dar ei zic: "Este zadarnic! Noi vom trăi după gândul nostru şi ne vom purta fiecare după învârtoşarea inimii noastre celei rele". Ier.18:12. De aceea, aşa zice Domnul: "Întrebaţi popoarele: Auzit-a oare cineva asemenea lucru? Lucruri peste măsură de urâcioase a făcut fecioara lui Israel. Ier.18:13. Părăseşte oare zăpada Libanului stânca muntelui? Ori seacă apele ce vin de departe şi sunt reci şi curgătoare? Ier.18:14. Poporul Meu însă M-a părăsit. Tămâiază idoli, s-a poticnit în căile sale şi a părăsit căile cele vechi, ca să umble pe poteci şi pe drumuri nebătătorite, ca să-şi facă ţara grozăvie şi batjocură veşnică, Ier.18:15. Încât tot cel ce va trece prin aceasta să se mire şi să clatine din cap. Ier.18:16. Îi voi spulbera înaintea vrăjmaşilor ca vântul cel de la răsărit, şi nu faţa, ci spatele îl voi întoarce spre ei în ziua necazului lor". Ier.18:17. Zis-au ei: "Veniţi să uneltim împotriva lui Ieremia , că nu va pieri legea din mâna preotului, nici sfatul de la înţelept, nici cuvântul (lui Dumnezeu) de la prooroc. Veniţi să-l biruim cu limba şi să nu luăm aminte la cuvintele lui! Ier.18:18. Ia aminte la mine, Doamne, şi auzi glasul potrivnicilor mei! Ier.18:19. Se cuvine oare a răsplăti cu rău pentru bine? Ei însă sapă groapă sufletului meu. Aduţi aminte că stau înaintea feţei Tale, ca să grăiesc bine de ei şi ca să abat de la ei mânia Ta. Ier.18:20. Dă dar pe fiii lor la foamete şi pune-i sub sabie! Femeile lor să fie fără copii şi văduve, bărbaţii lor să fie loviţi de moarte şi tinerii lor să fie ucişi cu sabia. în război. Ier.18:21. Bocete să se audă prin casele lor, când fără de veste vei aduce oştiri asupra lor, că sapă groapă ca să mă prindă şi pe ascuns au întins curse pentru picioarele mele. Ier.18:22. Dar Tu, Doamne, ştii tot ce uneltesc ei împotriva mea ca să mă omoare! Nu ierta nedreptatea lor şi păcatul lor nu-l şterge dinaintea feţei Tale! Doboară-i înaintea Ta şi lucrează împotriva lor la vremea mâniei Tale!

CAP. 19 Prevestirea dărâmării Ierusalimului .
Ier.19:1. Aşa a zis Domnul: "Mergi şi cumpără o oală de lut de la olar; ia cu tine pe cei mai bătrâni din popor şi din căpeteniile preoţilor şi ieşi în valea Ben-Hinom, care este la Poarta Olăriei. Ier.19:2. Acolo să rosteşti cuvintele pe care ti le voi spune şi să zici: Ier.19:3. "Regi ai lui Iuda şi locuitori ai Ierusalimului , ascultaţi cuvântul Domnului! Aşa grăieşte Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce aşa strâmtorare asupra lacului acestuia, încât, auzind cineva, să-i ţiuie urechile, Ier.19:4. Pentru că M-au părăsit, au înstrăinat lacul acesta şi tămâiază pe el alţi dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici părinţii lor şi nici regii lui Iuda; au umplut locul acesta de sângele nevinovaţilor şi au făcut înălţimi pentru Baal, ca să ardă pe fiii lor cu foc. Ier.19:5. Ei aduc ardere de tot pentru Baal, ceea ce Eu nu le-am poruncit, nici le-am grăit şi ceea ce nici prin minte nu Mi-a trecut. Ier.19:6. De aceea iată vin zile, zice Domnul, când locul acesta nu se va mai chema Tofet sau valea fiilor lui Hinom, ci valea uciderii.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.19:7. Voi pierde cu desăvârşire pe Iuda şi Ierusalimul în locul acesta şi-i voi răpune cu sabia înaintea vrăjmaşilor lor şi cu mâna celor ce caută sufletul lor, şi voi da trupurile lor spre hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Ier.19:8. Voi face cetatea aceasta pustie şi batjocură. Tot cel ce va trece prin ea se va mira şi va fluiera a pustiu, văzând toate rănile ei. Ier.19:9. Şi-i voi ospăta cu carnea fiilor lor şi cu carnea fiicelor lor; şi va mânca fiecare carnea aproapelui său, fiind în împresurare şi în strâmtorare, când îi vor strâmtora vrăjmaşii lor şi cei ce vor să le ia viaţa. Ier.19:10. Apoi să spargi oala înaintea ochilor bărbaţilor acelora, care vor merge cu tine, şi să le zici: Ier.19:11. "Iată ce zice Domnul Savaot: Voi sfărâma poporul acesta şi cetatea aceasta, aşa cum am sfărâmat vasul olarului, care nu mai poate fi făcut la loc, şi-i vor îngropa în Tofet din pricina lipsei de loc pentru îngropare. Ier.19:12. Aşa voi face cu locul acesta, zice Domnul, şi cu locuitorii lui, şi voi face cetatea aceasta ca Tofetul. Ier.19:13. Şi casele Ierusalimului şi casele regilor lui Iuda vor fi necurate, ca Tofetul, pentru că pe acoperişul tuturor caselor s-aduce tămâie întregii oştiri cereşti şi se săvârşesc turnări în cinstea dumnezeilor străini". Ier.19:14. Şi s-a întors Ieremia din Tofet, unde-l trimisese Domnul să proorocească, şi a stat în curtea templului Domnului şi a zis către tot poporul: Ier.19:15. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Iată voi aduce asupra cetăţii acesteia şi asupra celorlalte cetăţi toate nenorocirile pe care le-am rostit împotriva ei, pentru că şi-au învârtoşat inima şi nu ascultă cuvintele Mele".

CAP. 20 Ieremia în temniţă. Plângerea lui.

Ier.20:1. Auzind Paşhurr, fiul preotului Imer, care era supraveghetor în templul Domnului, că Ieremia a profeţit aceste cuvinte, Ier.20:2. A lovit Paşhurr pe Ieremia proorocul şi l-a aruncat în temniţa care se afla la poarta cea de sus a lui Veniamin, în templul Domnului. Ier.20:3. Dar a doua zi Paşhurr a dat drumul lui Ieremia din temniţă şi Ieremia i-a zis: "Domnul nu te mai numeşte Paşhurr (Noroc din toate părţile), ci Magor Misabib (Spaimă din toate părţile), Ier.20:4. Pentru că aşa zice Domnul: Iată, te voi face groază şi pentru tine însuţi şi pentru toţi prietenii tăi; aceştia vor cădea de sabia vrăjmaşilor lor şi ochii tăi vor vedea aceasta. Şi pe tot Iuda îl voi da în mâinile regelui Babilonului, care-i va duce la Babilon şi-i va lovi cu sabia. Ier.20:5. Şi toată bogăţia cetăţii acesteia, toată agonisita ei, toate cele de preţ ale ei şi toate comorile regilor lui Iuda le voi da în mâinile vrăjmaşilor lor, care, jefuindu-le, le vor lua şi le vor duce la Babilon. Ier.20:6. Iar tu, Paşhurr, cu toii cei ce trăiesc în casa ta, vă veţi duce în robie şi, mergând la Babilon, vei muri acolo şi acolo vei fi îngropat şi tu şi toţi prietenii tăi, cărora tu le-ai proorocit mincinos. Ier.20:7. Doamne, Tu m-ai aprins şi iată sunt înflăcărat; Tu eşti mai tare decât mine şi ai biruit, iar eu în toate zilele sunt batjocorit şi fiecare îşi bate joc de mine; Ier.20:8. Că de când vorbesc, scoţând strigăte împotriva silniciei şi rostind pustiirea, cuvântul Domnului s-a prefăcut în ocară pentru mine şi în batjocură zilnică. Ier.20:9. De aceea mi-am zis: "Nu voi mai pomeni de El şi nu voi mai grăi, în numele Lui!" Dar iată era în inima mea ceva, ca un fel de foc aprins, închis în oasele mele, şi eu mă sileam să-l înfrânez şi n-am putut; Ier.20:10. Că am auzit ocări de la mulţi şi ameninţări din toate părţile, zicând: "Pârâţi-l şi-l vom pârî şi noi!" Toţi cei ce trăiau în pace cu mine, mă pândesc să vadă nu cumva mă voi poticni, şi ziceau: "Poate va cădea şi-l vom birui şi ne vom răzbuna pe el!" Ier.20:11. Dar Domnul este cu mine, ca un apărător puternic. De aceea prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui; se vor face de ruşine, pentru că n-au izbutit; ocara lor va fi veşnică şi niciodată nu se va uita. Ier.20:12. Doamne al puterilor, Cel ce cercetezi cu dreptate şi pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta asupra lor, că ţie ţi-am încredinţat pricina mea! Ier.20:13. Cântaţi Domnului! Lăudaţi pe Domnul, căci El izbăveşte sufletul celui împilat din mâna făcătorilor de rele. Ier.20:14. Blestemată fie ziua în care m-am născut, ziua în care m-a născut maică-mea să nu fie binecuvântată. Ier.20:15. Blestemat fie omul care a adus tatălui meu veste şi a zis: "Ţi s-a născut fiu", şi s-a bucurat mult de aceasta. Ier.20:16. Întâmple-se omului aceluia ceea ce s-a întâmplat cetăţilor pe care le-a dărâmat Domnul şi nu le-a cruţat! Să audă el dimineaţa bocet şi la amiază tânguire mare,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.20:17. Că nu m-a ucis chiar din pântece, ca mama mea să-mi fi fost mormânt şi pântecele ei să fi rămas veşnic însărcinat. Ier.20:18. Pentru ce am ieşit eu din pântece, ca să văd suferinţă şi durere şi ca zilele mele să se sfârşească în ruşine?"

CAP. 21 Sedechia cere sfat lui Ieremia , care vesteşte robia Ierusalimului .
Ier.21:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , când a trimis regele Sedechia la el pe Paşhurr, fiul lui Malchia, şi pe Sofonie, fiul preotului Maaseia, ca să-i zică: Ier.21:2. "Întreabă pentru noi pe Domnul, că Nabucodonosor, regele Babilonului, ne face război. Poate că va face Domnul cu noi ceva în felul minunilor Lui, ca să se depărteze de la noi". Ier.21:3. Iar Ieremia le-a răspuns: "Aşa să spuneţi lui Sedechia: Ier.21:4. Domnul Dumnezeul lui Israel aşa zice: "Iată, voi întoarce înapoi armele de război, care sunt în mâinile voastre şi cu care vă luptaţi cu regele Babilonului şi cu Caldeii, care vă impresară pe din afară de ziduri, şi le voi aduna în mijlocul cetăţii acesteia; Ier.21:5. Şi voi lupta şi Eu Însumi împotriva voastră cu mâna întinsă şi cu braţ puternic, cu mânie, cu urgie şi cu multă furie. Ier.21:6. Şi voi lovi pe cei ce trăiesc în cetatea aceasta de la oameni până la animale şi vor muri de ciumă cumplită. Ier.21:7. Iar după aceea, zice Domnul, pe Sedechia, regele lui Iuda, pe slugile lui, pe popor şi pe cei ce au rămas în cetatea aceasta pe urma ciumei, a sabiei şi a foametei, îi voi da în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile vrăjmaşilor lor şi în mâinile celor ce vor să le ia viaţa; şi acela îi va lovi cu ascuţişul sabiei şi nu-i va cruţa, nici se va îndura să-i miluiască. Ier.21:8. Iar poporului acestuia spune-i: Aşa zice Domnul: Iată, vă pun înainte calea vieţii şi calea morţii: Ier.21:9. Cine va rămâne în cetatea aceasta, acela va muri de sabie şi de foamete şi de ciumă; iar cine va ieşi şi se va preda Caldeilor, care vă împresoară, acela va trăi şi va fi luat ca pradă, Ier.21:10. Că Eu Mi-am întors faţa împotriva cetăţii acesteia, zice Domnul, în rău, nu în bine; şi va fi dată în mâinile regelui Babilonului, care o va arde cu foc. Ier.21:11. Iar casei regelui Sedechia să-i spui: Ascultaţi cuvântul Domnului! Ier.21:12. Casa lui David, aşa zice Domnul: Faceţi judecată dis-de-dimineaţă şi scăpaţi pe cel asuprit din mâna asupritorului, pentru ca să nu izbucnească mânia Mea ca focul şi pentru ca să nu se aprindă din pricina faptelor voastre cele rele, aşa încât nimeni să no stingă. Ier.21:13. Cetate a văii şi stâncă din câmp, iată sunt împotriva ta, zice Domnul! O, voi, care ziceţi: "Cine se va ridica împotriva noastră şi cine va intra în sălaşul nostru?" Ier.21:14. Iată, sunt împotriva voastră! Dar Eu vă voi pedepsi după roadele faptelor voastre, zice Domnul, şi voi aprinde foc în pădurea voastră şi voi mistui totul împrejurul ei".

CAP. 22 Prezicere împotriva împărăţiei lui Iuda.
Ier.22:1. Aşa a zis Domnul: "Coboară-te în casa regelui lui Iuda şi rosteşte cuvintele acestea şi zi: Ier.22:2. Regele lui Iuda, cel ce şezi pe scaunul lui David, ascultă cuvântul Domnului şi tu şi slugile tale şi poporul tău, care intraţi pe porţile acestea! Ier.22:3. Aşa zice Domnul: Faceţi judecată şi dreptate şi scoateţi pe cel asuprit din mâna asupritorului, nu asupriţi şi nu împilaţi pe străin, pe orfan şi pe văduvă şi sânge nevinovat să nu vărsaţi în locul acesta! Ier.22:4. Căci, de veţi împlini cuvântul acesta, vor intra pe porţile casei acesteia regii cei ce şed în locul lui David, pe scaunul lui, şi umblă în care şi pe cai, vor intra şi ei şi slugile lor şi poporul lor. Ier.22:5. Iar de nu veţi asculta cuvintele acestea, Mă jur pe Mine Însumi, zice Domnul, că această casă va ajunge pustie. Ier.22:6. De aceea, aşa zice Domnul casei regelui lui Iuda: Galaad Îmi eşti şi vârf de Liban, dar te voi face pustietate şi cetăţi nelocuite. Ier.22:7. Şi voi găti împotriva ta pierzători, care vor avea fiecare arma sa şi var tăia cei mai frumoşi cedri ai tăi şi-i vor arunca în foc. Ier.22:8. Multe popoare vor trece prin cetatea aceasta şi vor zice unii către alţii: "Pentru ce a făcut Domnul aşa cu această cetate mare?" Ier.22:9. Şi li se va răspunde: "Pentru că locuitorii ei au părăsit legământul Domnului Dumnezeului lor, s-au închinat la alţi dumnezei şi au slujit acelora". Ier.22:10. Nu plângeţi după mort şi nu-l bociţi, ci plângeţi amar după cel dus în robie, că acela nu se va mai întoarce şi nu îşi va mai vedea ţara sa de naştere;

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.22:11. Căci aşa zice Domnul despre Şalum, fiul lui Iosia, regele lui Iuda, care a domnit după tatăl său, Iosia, şi care a ieşit din locul acesta: "Nu se va mai întoarce acolo, Ier.22:12. Ci va muri în locul acela unde a fost dus rob şi nu va mai vedea pământul acesta. Ier.22:13. Vai de cel care îşi zideşte casa din nedreptate şi îşi face încăperi din fărădelegi, care sileşte pe aproapele său să-i lucreze degeaba şi nu-i dă plata lui, Ier.22:14. Şi care zice: "Am să-mi fac casă mare şi odăi încăpătoare, am să fac ferestre, am să le căptuşesc cu cedru şi am să le vopsesc cu roşu! Ier.22:15. Ai ajuns tu, oare, rege ca să te făleşti cu palate clădite din lemn de cedru? Tatăl tău n-a mâncat oare şi n-a băut? Israel a făcut judecată şi dreptate şi de aceea i-a fost bine. Ier.22:16. El a judecat pricina săracului şi a nenorocitului şi de aceea i-a fost bine. Oare nu aceasta înseamnă a Mă cunoaşte pe Mine? - zice Domnul. Ier.22:17. Inima ta însă şi ochii tăi caută numai la lucrul tău şi la vărsarea sângelui nevinovat; caută să facă numai împilare şi silnicie. Ier.22:18. De aceea, aşa zice Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, regele lui Iuda: "Nu-l vor plânge, zicând: "Vai, fratele meu!" sau: "Vai, sora mea!" Nu-l vor plânge, zicând: "Vai, doamne!" sau: "Vai, cinstea ta!" Ier.22:19. Ci el va fi îngropat ca un asin; îl vor târî şi-l vor arunca departe peste porţile Ierusalimului . Ier.22:20. Urcă-te pe Liban şi strigă, înalţă-ţi glasul de pe Vasan şi strigă de pe Abarim, că s-au zdrobit toţi prietenii tăi. Ier.22:21. În vremea propăşirii tale Eu ţi-am grăit, dar tu ai zis: "Nu ascult!" Aşa a fost purtarea ta chiar din tinereţea ta şi n-ai ascultat glasul Meu. Ier.22:22. Pe toţi păstorii tăi îi va împrăştia vântul, iar prietenii tăi se vor duce în robie. Atunci vei fi ruşinat şi batjocorit pentru toate faptele tale cele rele. Ier.22:23. O, cel ce locuieşti pe Liban şi-ţi faci cuibul în cedri, cum vei geme tu, când te vor ajunge chinurile ca durerile femeii ce naşte! Ier.22:24. Precum e adevărat că Eu trăiesc, a zis Domnul, tot aşa este de adevărat că dacă Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, ar fi inel la mâna Mea cea dreaptă, apoi şi de acolo l-aş smulge. Ier.22:25. Şi te voi da în mâinile celor ce vor să-ţi ia viaţa şi în mâinile celor de care tu te temi, în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi în mâinile Caldeilor; Ier.22:26. Şi te voi arunca pe tine şi pe mama ta, care te-a născut, în .ară străină, unde nu v-aţi născut Ier.22:27. şi veţi muri acolo; iar în pământul unde va dori sufletul vostru să se întoarcă, nu vă veţi mai întoarce". Ier.22:28. Au doară acest om, Iehonia, este făptură blestemată şi lepădată? Sau este vas netrebnic? Pentru ce sunt aruncaţi, el şi neamul lui, şi încă într-o ţară pe care ei n-o ştiau? Ier.22:29. O, ţară, ţară, ţară, ascultă cuvântul Domnului! Ier.22:30. Aşa zice Domnul: "Scrieţi pe omul acesta ca lipit de copii, ca om nenorocit în zilele sale, pentru că nimeni din neamul lui nu va mai şedea pe tronul lui David şi să domnească peste Iuda!"

CAP. 23 Pedeapsă asupra păstorilor necredincioşi şi a profeţilor mincinoşi.

Ier.23:1. "Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele, zice Domnul. Ier.23:2. De aceea, aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel către păstorii care pasc pe poporul Meu: Aţi risipit oile Mele şi le-aţi împrăştiat şi nu le-aţi păzit; de aceea, vă voi pedepsi pentru faptele voastre cele rele, zice Domnul. Ier.23:3. Şi voi aduna rămăşiţele turmei Mele din toate ţările prin care le-am risipit, le voi întoarce la staulele lor şi vor naşte şi se vor înmulţi. Ier.23:4. Voi pune peste acestea păstori, care le vor paşte şi ele nu se vor mai teme, nici se vor mai speria, nici se vor mai pierde, zice Domnul. Ier.23:5. Iată vin zile, zice Domnul, când voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi va ajunge rege şi va domni cu înţelepciune; va face judecată şi dreptate pe pământ. Ier.23:6. În zilele Lui, Iuda va fi izbăvit şi Israel va trăi în linişte; iată numele cu care-L voi numi: "Domnul – dreptatea - noastră!" Ier.23:7. De aceea, vor veni zilele, zice Domnul, când nu se va mai zice: "Viu este Domnul, Care a scos pe fiii lui Israel din ţara Egiptului", Ier.23:8. Ci: "Viu este Domnul, Care a scos şi a adus neamul casei lui Israel din ţara de la miazănoapte şi din toate ţările în care îi risipise şi vor trăi în pământul acesta". Ier.23:9. Despre prooroci: "Mi se sfâşie inima în mine şi toate oasele mi se cutremură; sunt ca un am beat, ca omul biruit de vin, pentru Domnul şi pentru cuvintele Lui cele sfinte;

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.23:10. Pentru că s-a umplut ţara de desfrânaţi şi pentru că plânge ţara sub blestem; uscatus-au păşunile în stepă; ţinta alergăturii lor este fărădelegea şi ţara lor este nedreptatea. Ier.23:11. Că profetul şi preotul sunt necredincioşi; şi până şi în casa Mea am găsit răutatea lor, zice Domnul. Ier.23:12. De aceea, calea lor le va fi ca locurile lunecoase în întuneric; vor fi îmbrânciţi şi vor cădea acolo, căci voi aduce asupra lor nenorocirea în anul când îi voi pedepsi, zice Domnul. Ier.23:13. Şi în proorocii Samariei am văzut nebunie, căci au profeţit în numele lui Baal şi au dus în rătăcire pe poporul Meu Israel. Ier.23:14. Dar în proorocii Ierusalimului am văzut grozăvii: aceştia fac desfrânare şi umblă cu minciuni, ajută mâinile făcătorilor de rele, ca nimeni să nu se întoarcă de la necredinţa sa; toţi sunt pentru Mine ca Sodoma, şi locuitorii lui ca Gomora. Ier.23:15. De aceea, aşa zice Domnul Savaot despre prooroci: Iată, îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere, că de la profeţii Ierusalimului s-a întins necredinţa în toată tara. Ier.23:16. Aşa zice Domnul Savaot: "Nu ascultaţi cuvintele proorocilor, care vă profeţesc, că vă înşeală, povestindu-vă închipuirile inimii lor, şi nimic din cele ale Domnului. Ier.23:17. Necontenit grăiesc ei celor ce Mă dispreţuiesc: "Domnul, a zis că va fi pace peste voi". Şi tuturor celor care urmează inima lor învârtoşată le zic: "Nici un rău nu va veni asupra voastră!" Ier.23:18. Că cine a luat parte la sfatul Domnului, ca să vadă şi să audă cuvântul Lui? Sau cine a luat aminte la cuvântul Lui ca să-l vestească? Ier.23:19. Iată vine furtuna Domnului cu iuţime, vine furtună mare şi va cădea peste capetele necredincioşilor. Ier.23:20. Mânia Domnului nu se va potoli până nu va împlini şi va înfăptui planurile inimii Sale, şi în zilele ce vin veţi pricepe aceasta lămurit. Ier.23:21. N-am trimis Eu pe proorocii aceştia, ci au alergat ei singuri; Eu nu le-am spus, ci au profeţit ei de la ei. Ier.23:22. Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să vestească cuvintele Mele poporului Meu, să facă să se întoarcă oamenii de la calea lor rea şi de la faptele lor cele rele. Ier.23:23. Au doară Eu numai de aproape sunt Dumnezeu, zice Domnul, iar de departe nu mai sunt Dumnezeu? Ier.23:24. Poate oare omul să se ascundă în loc tainic, unde să nu-l văd Eu, zice Domnul? Au nu umplu Eu cerul şi pământul, zice Domnul? Ier.23:25. Am auzit ce zic proorocii care profeţesc minciună în numele Meu. Ei zic: "Am visat, am văzut în vis". Ier.23:26. Până când proorocii aceştia vor spune minciuni şi vor vesti înşelătoria inimii lor? Ier.23:27. Cred ei cu visele lor, pe care şi le povestesc unul altuia, să facă uitat, poporului Meu, numele Meu, aşa cum au uitat părinţii lor numele Meu pentru Baal? Ier.23:28. Proorocul care a văzut vis, povestească-l ca vis, iar cel ce are cuvântul Meu, acela să spună cuvântul Meu adevărat. Ce legătură poate fi între pleavă şi grăuntele de grâu curat, zice Domnul? Ier.23:29. Cuvântul Meu nu este el, oare, ca un foc, zice Domnul, ca un ciocan care sfărâmă stânca? Ier.23:30. De aceea iată Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul. Ier.23:31. Deoarece Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care vorbesc cu limba lor, dar zic: "El a spus". Ier.23:32. Tot Eu, zice Domnul, sunt împotriva proorocilor care spun visuri mincinoase, care le povestesc pe acestea şi duc pe poporul Meu la rătăcire cu amăgirile lor şi cu linguşirile lor, deşi Eu nu i-am trimis, nici le-am poruncit; ei nu aduc nici un folos poporului acestuia, zice Domnul. Ier.23:33. Deci, de te va întreba poporul acesta, sau vreun prooroc, sau vreun preot: "Care este ameninţarea Domnului?" Să le spui: "Ce ameninţare? Am să vă înlătur", zice Domnul. Ier.23:34. Iar dacă un prooroc sau preot, sau poporul va zice: "Este ameninţarea Domnului", voi pedepsi pe omul acela şi casa lui. Ier.23:35. Aşa să ziceţi unul către altul şi frate către frate: "Ce-a răspuns Domnul?" sau: "Ce-a zis Domnul?" Ier.23:36. Iar cuvântul acesta: "Ameninţare de la Domnul", de-acum să nu-l mai întrebuinţaţi, că ameninţare va fi unui astfel de om cuvântul lui, pentru că stricaţi cuvintele Domnului celui viu, cuvintele Domnului Savaot, cuvintele Dumnezeului nostru. Ier.23:37. Aşa să zici proorocului: "Ce a răspuns Domnul?", sau: "Ce a zis Domnul?" Ier.23:38. Şi de veţi mai zice: "Ameninţare de la Domnul", apoi aşa zice Domnul: Pentru că spuneţi acea vorbă: "Ameninţare de la Domnul" când Eu am trimis să vi se spună: Nu mai ziceţi "Ameninţare de la Domnul",

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.23:39. De aceea, iată vă voi uita cu totul şi vă voi părăsi, şi cetatea aceasta, pe care v-am dat-o vouă şi părinţilor voştri, o voi lepăda de la faţa Mea, Ier.23:40. Şi voi pune asupra voastră ocară şi necinste veşnică care nu se vor uita".

CAP. 24 Cele două coşuri cu smochine şi soarta viitoare a poporului.

Ier.24:1. După ce Nabucodonosor, regele Babilonului, a luat din Ierusalim robi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda şi pe căpeteniile lui Iuda cu lemnarii şi cu fierarii şi i-a dus la Babilon, mi-a arătat Domnul vedenia aceasta: Iată erau două coşuri cu smochine, aşezate înaintea templului Domnului: Ier.24:2. Un coş era cu smochine foarte bune, cum sunt smochinele văratice, iar celălalt coş era cu smochine foarte rele, care, de rele ce erau, nici nu se puteau mânca. Ier.24:3. Atunci mi-a zis Domnul: "Ce vezi tu, Ieremia ?" Şi eu am zis: "Smochine! Smochinele cele bune sunt foarte bune, iar cele rele sunt foarte rele, încât nu se pot mânca de rele ce sunt". Ier.24:4. Şi a fost iarăşi cuvântul Domnului către mine şi mi-a zis: Ier.24:5. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Ca pe aceste smochine bune, aşa voi privi cu bunăvoinţă pe cei ai lui Iuda, duşi în robie, pe care i-am trimis din locul acesta în ţara Caldeilor. Ier.24:6. Şi-Mi întorc ochii Mei asupra lor, spre binele lor, şi-i voi întoarce în ţara aceasta şi nu-i voi nimici, ei-i voi zidi; nu-i vai smulge, ci-i voi sădi; Ier.24:7. Le voi da inimă ca să Mă cunoască pe Mine că Eu sunt Domnul şi ei vor fi poporul Meu, iar Eu voi fi Dumnezeul lor, că se vor întoarce la Mine cu toată inima lor". Ier.24:8. Despre smochinele rele care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, zice Domnul: Aşa voi face să ajungă Sedechia, regele lui Iuda, căpeteniile lui şi restul Ierusalimului , cei care au rămas în ţara aceasta şi cei care trăiesc în ţara Egiptului; Ier.24:9. Îl voi face pricină de groază, o nenorocire pentru toate regatele pământului, ca să fie de ocară şi de pildă, de batjocură şi blestem prin toate locurile pe unde-i voi izgoni. Ier.24:10. Şi voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă, până vor pieri din ţara pe care le-o dădusem lor şi părinţilor lor".

CAP. 25 Robia Babilonului şi pedeapsa tuturor neamurilor.

Ier.25:1. Cuvântul care a fost către Ieremia pentru tot poporul iudeu, în anul al patrulea al lui Ioiachim, fiut lui Iosia, regele lui Iuda sau în anul întâi al lui Nabucodonosor, regele Babilonului Ier.25:2. Pe care cuvânt l-a rostit proorocul Ieremia către tot poporul iudeu şi către toţi locuitorii Ierusalimului : Ier.25:3. "De la anul al treisprezecelea al lui Iosia, fiul lui Amon, regele lui Iuda, şi până în ziua aceasta - timp de douăzeci şi trei de ani - a fost cuvântul Domnului către mine. Şi eu de dimineaţa până seara v-am vorbit, dar voi n-aţi ascultat. Ier.25:4. Trimis-a Domnul la noi necontenit pe toţi robii Săi prooroci şi voi n-aţi ascultat, nici vaţi plecat urechea ca să-i ascultaţi. Ier.25:5. Vi s-a zis: Să se întoarcă fiecare de la calea sa cea rea şi de la faptele sale cele urâte, şi veri trăi în ţara pe care Domnul a dat-o vouă şi părinţilor voştri din veac în veac. Ier.25:6. Şi să nu umblaţi după alţi dumnezei, ca să le slujiţi şi să vă închinaţi lor, şi să nu Mă mâniaţi cu faptele mâinilor voastre, şi nu vă voi face nici un fel de rău. Ier.25:7. Voi însă nu M-aţi ascultat, zice Domnul, ci M-aţi mâniat eu faptele mâinilor voastre, spre răul vostru. Ier.25:8. De aceea, aşa zice Domnul Savaot: Pentru că n-aţi ascultat cuvintele Mele, Ier.25:9. Iată, voi trimite să aducă toate neamurile de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ca să le aducă împotriva acestei ţări şi a locuitorilor ei şi împotriva tuturor neamurilor dimprejur pe care le voi pustii, 1e voi înspăimânta, le voi face de râs şi de ocară veşnică. Ier.25:10. Nu vor mai putea avea glas de bucurie şi glas de veselie, glasul mirelui şi glasul miresei, uruitul pietrelor de moară şi lumina sfeşnicului. Ier.25:11. Toată ţara aceasta va fi pustiită şi jefuită; popoarele acestea vor sluji regelui Babilonului şaptezeci de ani. Ier.25:12. Iar când se vor împlini şaptezeci de ani, voi pedepsi pe regele Babilonului şi pe poporul acela, zice Domnul, pentru necredinţa lor, şi ţara Caldeilor o voi pedepsi şi o voi face pustie pentru totdeauna. Ier.25:13. Voi împlini asupra ţării acesteia toate cuvintele Mele pe care le-am rostit împotriva ei; tot ce-i scris în cartea aceasta şi ceea ce Ieremia a proorocit împotriva tuturor neamurilor. Ier.25:14. Pentru că şi pe ele le vor robi multe popoare şi regi mari şi le voi răsplăti după purtarea lor şi după faptele mâinilor lor.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.25:.15. Că aşa mi-a zis Domnul Dumnezeul lui Israel: "Ia din mâna Mea cupa aceasta cu vinul urgiei şi adapă cu ea toate popoarele la care te voi trimite; Ier.25:16. Acelea vor bea şi se vor clătina şi vor înnebuni la vederea sabiei pe care o voi trimite asupra lor!" Ier.25:17. Şi am luat cupa din mâna Domnului şi am dat să bea tuturor neamurilor, la care m-a trimis Domnul. Ier.25:18. Ierusalimului şi cetăţilor lui Iuda, regilor lui şi căpeteniilor lui, spre pustiire şi groază, spre batjocură şi blestem, precum se şi vede astăzi; Ier.25:19. Lui Faraon, regele Egiptului, slujitorilor lui, căpeteniilor lui şi întregului popor al lui; Ier.25:20. La toată Arabia, tuturor regilor ţării Uţ, tuturor regilor ţării Filistenilor, Ascalonului, Gazei, Ecronului şi rămăşiţelor din Aşdod; Ier.25:21. Edomului, Moabului şi fiilor lui Amon; Ier.25:22. Tuturor regilor Tirului, tuturor regilor Sidonului şi regilor insulelor care sunt dincolo de mare: Ier.25:23. Dedanului şi Temei, Buzului şi tuturor care-şi rad tâmplele; Ier.25:24. Tuturor regilor Arabiei şi tuturor regilor popoarelor amestecate, care locuiesc în pustiu; Ier.25:25. Tuturor regilor Zimrei, tuturor regilor Elamului şi tuturor regilor Mediei; Ier.25:26. Tuturor regilor de la miazănoapte, de aproape sau de departe, unora şi altora, şi tuturor regatelor lumii, care se află pe fata pământului; iar regele Şişacului va bea după ei. Ier.25:27. Şi să le zici: "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Beţi şi vă îmbătaţi, vărsaţi şi cădeţi şi nu vă ridicaţi la vederea sabiei pe care o trimit Eu asupra voastră!" Ier.25:28. Iar de nu vor vrea să ia cupa din mâna ta, ca să bea, să le zici: Ier.25:29. "Aşa grăieşte Domnul Savaot: Trebuie să beţi numaidecât, pentru că încep să aduc nenorocire asupra cetăţii acesteia, peste care s-a chemat numele Meu. Să rămâneţi voi nepedepsiţi? Nu, nu veţi rămâne nepedepsiţi, căci voi chema sabie asupra tuturor celor ce locuiesc pe pământ", zice Domnul Savaot. Ier.25:30. De aceea prooroceşte asupra lor toate cuvintele acestea şi le zi: "Domnul va striga cu putere de sus şi din locaşul sfinţeniei Sale Îşi va ridica glasul Său; va striga cu putere împotriva păşunii Sale; va striga, ca cei ce calcă în teasc, tuturor celor ce locuiesc pe pământ. Ier.25:31. Zgomotul va ajunge până la marginea pământului, căci Domnul deschide procesul neamurilor; intră la judecată cu tot trupul şi pe cei nelegiuiţi îi va da sabiei", zice Domnul. Ier.25:32. Aşa zice Domnul Savaot: "Iată nenorocirea se întinde de la neam la neam şi vijelie mare se ridică de la marginile pământului. Ier.25:33. Şi în ziua aceea, cei loviţi de Domnul vor zăcea de la un capăt la celălalt al pământului şi nu vor fi bociţi, nici nu vor fi adunaţi şi îngropaţi, ci vor sta ca gunoiul pe faţa pământului: Ier.25:34. Plângeţi, păstori, şi suspinaţi şi tăvăliţi-vă în cenuşă, stăpâni ai turmei, că s-au împlinit zilele, ca să fiii junghiaţi şi împrăştiaţi. Ier.25:35. Atunci veţi cădea ca berbecii aleşi. Nu va fi adăpost pentru păstori, nici scăpare pentru stăpânii turmei. Ier.25:36: Ascultaţi strigătul păstorilor şi urletul stăpânilor turmei, că Domnul a pustiit păşunea lor. Ier.25:37. Şi câmpiile cele paşnice sunt pustiite de urgia mâniei Domnului. Ier.25:38. Părăsitu-şi-a el locaşul său, ca un leu, şi ţara lor s-a pustiit de urgia pustiitorului şi de mânia aprinsă a Domnului".

CAP. 26 Proorocie despre surparea Ierusalimului şi a templului Domnului. Ieremia în primejdie de moarte.
Ier.26:1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, a fost cuvântul acesta de la Domnul: Ier.26:2. "Aşa zice Domnul: Stai în curtea templului Domnului şi grăieşte tuturor cetăţilor lui Iuda, care vin la închinare în templul Domnului, toate cuvintele ce îţi voi porunci să le grăieşti, să nu laşi nici un cuvânt. Ier.26:3. Poate vor asculta şi se vor întoarce de la calea cea rea şi atunci Îmi va părea rău de nenorocirea pe care aveam de gând să le-o fac din cauza faptelor lor rele. Ier.26:4. Şi să le spui: Aşa zice Domnul: "Dacă nu Mă veţi asculta să umblaţi după legea Mea, pe care v-am dat-o, Ier.26:5. Şi să luaţi aminte la cuvintele robilor Mei prooroci, pe care-i trimit la voi, pe care-i trimit dis-de-dimineaţă, şi voi nu-i ascultaţi, Ier.26:6. Atunci voi face cu templul acesta ceea ce am făcut cu şilo, iar cetatea aceasta o voi da spre blestem tuturor popoarelor pământului".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.26:7. Preoţii şi proorocii şi tot poporul au ascultat pe Ieremia , când a grăit el aceste cuvinte în templul Domnului. Ier.26:8. Iar după ce a spus Ieremia tot ce-i poruncise Domnul să spună la tot poporul, preoţii, proorocii şi tot poporul l-au prins şi i-au zis: "Tu trebuie să mori! Ier.26:9. De ce prooroceşti în numele Domnului şi zici: Templul acesta va fi ca Şilo şi cetatea aceasta se va pustii şi va rămâne fără locuitori?" Şi s-a adunat tot poporul împotriva lui Ieremia la templul Domnului. Ier.26:10. şi când au auzit acestea, căpeteniile lui Iuda au venit din casa regelui la templul Domnului şi au şezut la intrare în poarta cea nouă a templului. Ier.26:11. Atunci preoţii şi proorocii au zis către căpetenii şi către tot poporul aşa: "Osândă cu moarte se cuvine acestui om, pentru că prooroceşte împotriva cetăţii acesteia, cum aţi auzit şi voi cu urechile voastre!" Ier.26:12. Iar Ieremia a zis către toate căpeteniile şi către tot poporul: "Domnul m-a trimis să proorocesc împotriva templului acestuia şi împotriva cetăţii acesteia cuvintele pe care le-aţi auzit. Ier.26:13. Îndreptaţi-vă dar căile voastre şi faptele voastre şi supuneţi-vă glasului Domnului Dumnezeului vostru, şi Domnului Îi va părea rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva voastră. Ier.26:14. Iar cât despre mine, iată sunt în mâinile voastre, faceţi cu mine ce vi se pare bun şi drept! Ier.26:15. Dar să ştiţi bine că, de mă veţi omorî, veţi aduce asupra voastră, asupra cetăţii acesteia şi asupra locuitorilor ei sânge nevinovat, căci cu adevărat Domnul m-a trimis la voi să vă spun în urechile voastre toate cuvintele acelea". Ier.26:16. Atunci căpeteniile şi tot poporul au zis către preoţi şi către prooroci: "Omul acesta nu este vrednic de osândă cu moarte, pentru că ne-a grăit în numele Domnului Dumnezeului nostru". Ier.26:17. Atunci s-au ridicat unii din bătrânii poporului şi au zis către toată adunarea poporului: Ier.26:18. "Miheia din Moreşet a proorocit în zilele lui Iezechia, regele lui Iuda, şi a zis către tot poporul iudeu: aşa zice Domnul Savaot: "Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge o movilă de dărâmături şi muntele templului acestuia va fi un deal împădurit". Ier.26:19. Omorâtu-l-a oare pentru aceasta Iezechia, regele lui Iuda şi tot Iuda? Au nu s-a temut el de Domnul şi nu s-a rugat Domnului, ca să-I pară rău de nenorocirea pe care o rostise împotriva lor? şi noi să ne împovărăm sufletele noastre cu o nelegiuire aşa de mare! Ier.26:20. De asemenea a mai proorocit în numele Domnului un oarecare Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim, şi a proorocit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia tocmai cu aceleaşi cuvinte, ca şi Ieremia . Ier.26:21. Şi când au auzit cuvintele lui regele Ioiachim şi toţi curtenii lui şi toate căpeteniile, a căutat regele să-l omoare. Şi auzind de aceasta, Urie s-a temut şi a fugit şi a trecut în Egipt. Ier.26:22. Dar regele Ioiachim a trimis şi în Egipt oameni şi anume: Pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu aceştia. Ier.26:23. Şi au adus pe Urie din Egipt şi l-au înfăţişat la regele Ioiachim, şi acesta l-a ucis cu sabia şi a aruncat trupul lui acolo unde erau mormintele oamenilor de rând". Ier.26:24. Dar Ahicam, fiul lui Şafan, ocrotea pe Ieremia , ca să nu fie dat în mâna poporului spre ucidere.

CAP. 27 Sfatul lui Ieremia de a se supune împăratului Babilonului.

Ier.27:1. La începutul domniei lui Ioiachim, fiul lui Iosia, reţele lui Iuda, a fost de la Domnul către Ieremia acest cuvânt: Ier.27:2. "Aşa mi-a zis Domnul: Fă-ţi cătuşe şi jug şi le pune pe grumaz; Ier.27:3. Trimite la fel regelui iui Iuda şi regelui Moabului, regelui fiilor lui Amon, regelui Tirului şi regelui Sidonului, prin solii care au venit în Ierusalim la Sedechia, regele Ierusalimului ; Ier.27:4. Şi porunceşte-le să spună stăpânilor lor: Iată ce zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, aşa să spuneţi stăpânilor voştri: Ier.27:5. "Eu am făcut pământul şi pe om şi vieţuitoarele cele de pe faţa pământului cu puterea Mea cea mare şi cu braţul Meu cel puternic şi l-am dat cui am vrut. Ier.27:6. Şi acum voi da toate ţările acestea în mâna lui Nabucodonosor, regele Babilonului, robul Meu, ba şi fiarele câmpului le voi da lui spre slujbă; Ier.27:7. Toate popoarele vor sluji lui şi fiului lui şi fiului, fiului lui, până când îi va veni vremea şi lui şi tării lui; ii vor sluji popoare multe şi regi mari. Ier.27:8. Dacă vreun popor sau vreun regat nu va voi să-i slujească lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi nu-şi va pleca grumazul său sub jugul regelui Babilonului, pe acel popor

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava îl voi pedepsi cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, până-l voi stârpi cu mâna lui, zice Domnul. Ier.27:9. Iar voi să nu ascultaţi pe proorocii voştri, pe ghicitorii voştri, pe visătorii voştri, pe vrăjitorii voştri şi pe-ai voştri cititori de stele care vă zic: "Nu veţi sluji regelui Babilonului", Ier.27:10. Că aceştia vă prezic minciună, ca să vă depărteze din ţara voastră şi ca Eu să vă izgonesc, ca să pieriţi. Ier.27:11. Iar pe poporul care-şi va pleca grumazul sub jugul regelui Babilonului şi i se va supune, îl voi lăsa în pământul său şi-l va lucra şi va trăi pe el", zice Domnul. Ier.27:12. Şi lui Sedechia, regele lui Iuda, i-am grăit toate cuvintele acestea şi am zis: "plecaţivă grumazul sub jugul regelui Babilonului şi sluţiţi-i lui şi poporului. lui şi veţi trăi. Ier.27:13. De ce să mori tu şi poporul tău de sabie, de foamete şi de ciumă, cum a zis Domnul de poporul acela, care nu va sluţi regelui Babilonului? Ier.27:14. Şi să nu ascultaţi cuvintele proorocilor care vă zic: Ier.27:15. "Nu veţi sluji regelui Babilonului, că minciună vă prezic şi nici nu i-am trimis Eu, zice Domnul; ei vă profeţesc mincinos în numele Meu, ca să vă izgonesc şi să pieriţi şi voi şi proorocii voştri, care vă proorocesc". Ier.27:16. Preoţilor şi poporului întreg le-am grăit acestea: "Aşa zice Domnul: Nu ascultaţi cuvintele proorocilor voştri care vă proorocesc şi vă zic: Iată, curând vor fi întoarse de la Babilon vasele templului Domnului, că minciună vă proorocesc. Ier.27:17. Nu-i ascultaţi, ci slujiţi regelui Babilonului şi veţi trăi. De ce să duceţi cetatea aceasta la pustiire? Ier.27:18. Iar dacă sunt ei prooroci şi dacă au ei cuvântul Domnului, atunci să mijlocească înaintea Domnului Savaot ca vasele rămase în templul Domnului şi în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim să nu treacă la Babilon. Ier.27:19. Că aşa zice Domnul Savaot de stâlpi, de baia cea de aramă, de postamente şi de celelalte lucruri care au rămas în cetatea aceasta, Ier.27:20. Şi pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, nu le-a luat când a dus din Ierusalim la Babilon pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi îi însemnaţi din Iuda şi din Ierusalim; Ier.27:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, despre vasele care au rămas în templul Domnului şi în casa regelui lui Iuda şi în Ierusalim : Ier.27:22. "Vor fi duse şi acelea la Babilon şi vor rămâne acolo până în ziua când le voi căuta Eu şi le voi scoate şi le voi întoarce la locul acesta, zice Domnul".

CAP. 28 Ieremia şi Anania, proorocul cel mincinos.
Ier.28:1. Tot în anul acela, la începutul domniei lui Sedechia, regele lui Iuda, adică în anul al patrulea, în luna a cincea, Anania, fiul lui Azur, proorocul cel din Gabon, mi-a grăit în templul Domnului, înaintea. ochilor preoţilor şi a tot poporul şi mi-a zis: Ier.28:2. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Voi sfărâma jugul regelui Babilonului; Ier.28:3. Peste doi ani voi întoarce în locul acesta toate vasele templului Domnului, pe care Nabucodonosor, regele Babilonului, le-a luat din acest loc şi le-a dus la Babilon. Ier.28:4. Voi întoarce la locul acesta şi pe Iehonia, fiul lui Ioiachim, regele lui Iuda, şi pe toţi robii iudei, care au mers la Babilon, zice Domnul, căci voi sfărâma jugul regelui Babilonului". Ier.28:5. Atunci proorocul Ieremia a grăit către Anania proorocul, înaintea ochilor preoţilor şi înaintea ochilor a tot poporul, ce stătea în templul Domnului, şi a zis Ieremia proorocul: Ier.28:6. "Aşa să fie şi să facă aceasta Domnul! Împlinească Domnul cuvintele tale, pe care le-ai rostit tu pentru întoarcerea din Babilon a vaselor templului Domnului şi a tuturor robilor la locul acesta. Ier.28:7. Dar ascultă cuvântul acesta pe care ţi-l spun eu în auzul tău şi în auzul a tot poporul: Ier.28:8. Proorocii care au fost demult înaintea mea şi înaintea ta au prevestit multor ţări şi regate puternice război, strâmtorare şi molimă. Ier.28:9. Când însă vreun prooroc a prevestit pace, atunci numai aşa a fost luat el ca prooroc, cu adevărat trimis de Domnul, dacă s-a împlinit cuvântul acelui prooroc". Ier.28:10. Iar proorocul Anania a luat jugul de pe grumazul lui Ieremia proorocul şi l-a sfărâmat; Ier.28:11. Şi a zis Anania înaintea ochilor a tot poporul cuvintele acestea: "Iată ce zice Domnul: Aşa voi sfărâma jugul lui Nabucodonosor, regele Babilonului, peste doi ani, luându-l de pe grumazul tuturor popoarelor". Şi Ieremia s-a dus în drumul său. Ier.28:12. După ce proorocul Anania a sfărâmat jugul de pe grumazul proorocului Ieremia , a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi i-a zis: Ier.28:13. "Mergi şi spune lui Anania: Aşa zice Domnul: Tu ai sfărâmat un jug de lemn şi voi face în locul lui altui de fier ,

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.28:14. Că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Jug de fier voi pune pe grumazul tuturor acestor popoare, ca să muncească ele la Nabucodonosor, regele Babilonului, şi ca să-i slujească, ba şi fiarele câmpului le voi da lui!" Ier.28:15. Şi a mai zis proorocul Ieremia către Anania proorocul: "Ascultă, Anania: Domnul nu te-a trimis şi tu dai poporului acestuia încredere în minciună. Ier.28:16. De aceea aşa zice Domnul: Iată te voi arunca de pe faţa pământului; chiar în anul acesta vei muri, pentru că ai grăit împotriva Domnului". Ier.28:17. Şi a murit Anania proorocul chiar în anul acela, în luna a şaptea.

CAP. 29 Scrisoarea lui Ieremia către cei din robie.
Ier.29:1. Iată cuvintele scrisorii pe care Ieremia proorocul a trimis-o din Ierusalim către rămăşiţa bătrânilor din robie, preoţilor şi proorocilor şi către tot poporul pe care Nabucodonosor i-a dus din Ierusalim la Babilon, Ier.29:2. După ce a ieşit din Ierusalim regele Iehonia şi regina şi eunucii şi căpeteniile lui Iuda şi ai Ierusalimului şi lemnarii şi fierarii, Ier.29:3. Prin Eleasa, fiul lui Şafan, şi prin Ghemaria, fiul lui Hilchia, pe care Sedechia, regele lui Iuda, i-a trimis la Babilon către Nabucodonosor, regele Babilonului: Ier.29:4. "Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, către toţi robii pe care i-am strămutat din Ierusalim la Babilon: Zidiţi casă şi trăiţi; Ier.29:5. Faceţi grădini şi mâncaţi roadele lor! Ier.29:6. Luaţi femei şi naşteţi fii şi fiice! Fiilor voştri luaţi-le soţii, iar pe fiicele voastre măritaţile, ca să nască fii şi fiice, şi să nu vă împuţinaţi acolo, ci înmulţiri-vă! Ier.29:7. Căutaţi binele ţării în care v-am dus robi şi rugaţi-vă Domnului pentru ea, că de propăşirea ei atârnă şi fericirea voastră! Ier.29:8. Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa, Ier.29:9. Căci vă proorocesc minciună şi Eu nu i-am trimis, zice Domnul! Ier.29:10. Pentru că Domnul zice: Când vi se vor împlini în Babilon şaptezeci de ani, atunci vă voi cerceta şi voi împlini cuvântul Meu cel bun pentru voi, ca să vă întoarceţi la locul acesta. Ier.29:11. Pentru că numai Eu ştiu gândul ce-l am pentru voi, zice Domnul, gând bun, nu rău, ca să vă dau viitorul şi nădejdea. Ier.29:12. Şi veţi striga către Mine şi veţi veni şi vă veţi ruga Mie, şi Eu vă voi auzi; Ier.29:13. Şi Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima voastră. Ier.29:14. Şi voi fi găsit de voi, zice Domnul, şi vă voi întoarce din robie şi vă voi strânge din toate popoarele şi din toate locurile, de pe unde v-am izgonit, zice Domnul, şi vă voi întoarce din locul de unde v-am dus. Ier.29:15. Voi ziceţi: "Domnul ne-a ridicat prooroci în Babilon". Ier.29:16. Aşa zice Domnul de regele care şade pe tronul lui David şi de tot poporul care trăieşte în cetatea aceasta şi de fraţii voştri care n-au fost duşi cu voi în robie. Ier.29:17. Aşa zice Domnul de aceştia: Iată, voi trimite asupra lor sabie, foamete şi ciumă şi-i voi face ca smochinele cele stricate care, de rele ce sunt, nu se pot mânca, Ier.29:18. Şi-i voi urmări cu sabie, cu foamete şi cu ciumă, şi-i voi da spre chin în toate regatele pământului, spre blestem şi grozăvie, spre râs şi batjocură în faţa tuturor popoarelor la care-i voi izgoni, Ier.29:19. Pentru că n-au ascultat cuvintele Mele, zice Domnul, deşi le-am trimis dis-dedimineaţă pe slujitorii Mei, proorocii; zice Domnul. Ier.29:20. Iar voi toţi cei ce sunteţi în robie, pe care v-am trimis din Ierusalim la Babilon, ascultaţi cuvântul Domnului. Ier.29:21. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel despre Ahab, fiul lui Colaia şi despre Sedechia, fiul lui Maaseia, care vă proorocesc vouă minciună în numele Meu: pe aceştia îi voi da în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acela îi va omorî înaintea ochilor voştri. Ier.29:22. şi se va obişnui după ei. printre toţi robii lui Iuda din Babilon a se blestema astfel: "Să-i facă Domnul cum a făcut lui Sedechia şi lui Ahab", pe care i-a fript regele Babilonului pe jeratic, Ier.29:23. Pentru că au făcut ticăloşie în Israel: se desfrânau cu femeile aproapelui lor şi spuneau minciuni în numele Meu, ceea ce Eu nu le-am poruncit; Eu ştiu acestea şi sunt martor, zice Domnul. Ier.29:24. Iar lui Şemaia Nehelamitul spune-i: Ier.29:25. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Pentru că ai trimis scrisori în numele tău către tot poporul cel din Ierusalim şi către preotul Sofonie, fiul lui Maaseia, şi către toţi preoţii şi ai scris:

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.29:26. "Domnul te-a pus preot în locul preotului Iehoiada, ca să fii supraveghetor în templul Domnului peste tot omul nebun şi peste tot omul ce prooroceşte, şi ca să pui pe unul ca acesta în temniţă şi în cătuşe: Ier.29:27. Pentru ce dar nu opreşti pe Ieremia din Anatot de a mai prooroci acolo la voi? Ier.29:28. Că acesta şi în Babilon a trimis să mi se spună: "Robia va fi lungă: zidiţi case şi locuiţi în ele, sădiţi grădini şi mâncaţi roadele lor". Ier.29:29. Preotul Sofonie a citit această scrisoare în auzul proorocului Ieremia , Ier.29:30. Şi cuvântul Domnului a fost către Ieremia şi a zis: Ier.29:31. "Trimite la toţi cei strămutaţi să li se spună: Aşa zice Domnul de Şemaia Nehelamitul: Pentru că Şemaia prooroceşte la voi, dar Eu nu l-am trimis, şi vă dă încredere într-o minciună, Ier.29:32. De aceea aşa zice Domnul: Iată Eu voi pedepsi pe Şemaia Nehelamitul şi neamul lui; nu va fi din el om care să locuiască în mijlocul poporului acestuia, iar el nu va vedea binele acela, pe care Eu îl voi face poporului Meu, zice Domnul, pentru că a grăit împotriva Domnului".

CAP. 30 Dumnezeu făgăduieşte Iudeilor, prin gura profetului, întoarcerea din robie.

Ier.30:1. Cuvântul Domnului care a fost către Ieremia : Ier.30:2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Scrie-ţi într-o carte toate cuvintele pe care ţi le-am grăit Eu, Ier.30:3. Că iată vin zile, zice Domnul când voi întoarce din robie pe poporul Meu, pe Israel şi pe Iuda, zice Domnul, şi-i voi aduce iarăşi în pământul acela, pe care l-am dat părinţilor lor, şi-l vor stăpâni". Ier.30:4. Iată cuvintele acelea pe care le-a spus Domnul despre Israel şi despre Iuda: Ier.30:5. Aşa a zis Domnul: "Glas de tulburare, glas de groază auzim, ţi nu glas de pace. Ier.30:6. Întrebaţi şi vedeţi dacă naşte vreun bărbat? De ce văd Eu pe toţi bărbaţii cu mâinile pe şolduri, ca o femeie care naşte, şi feţele tuturor palide? Ier.30:7. O, vai! Mare este ziua aceea! Asemenea ei n-a mai fost alta! Acela este timp de mare strâmtorare pentru Iacov, dar el va fi izbăvit din ea. Ier.30:8. Şi în ziua aceea, zice Domnul Savaot, voi sfărâma jugul de pe grumazul lor şi lanţurile lor le voi rupe. Ier.30:9. Şi nu vor mai sluji străinilor, ci vor sluji Domnului Dumnezeului lor şi lui David, regele lor, pe care îl voi pune iarăşi pe tron. Ier.30:10. Şi tu robul Meu Iacov, nu te teme, zice Domnul, nici nu te înspăimânta, Israele, că iată Eu te voi scăpa din ţara cea depărtată şi neamul tău îl voi aduce din tara robiei tale. Şi se va întoarce Iacov şi va trăi în pace şi în linişte şi nimeni nu-l va mai îngrozi. Ier.30:11. Căci Eu sunt cu tine, zice Domnul, ca să te izbăvesc; voi pierde de fot toate popoarele, printre care te-am risipit pe tine, iar pe tine nu te voi pierde; te voi pedepsi după dreptate şi nepedepsit nu te voi lăsa, Ier.30:12. Că aşa zice Domnul: Rana ta e de nevindecat şi plaga ta e dureroasă. Ier.30:13. Nimeni nu se îngrijeşte de pricina ta, ca să-ţi vindece rana, şi leac vindecător nu este pentru tine. Ier.30:14. Toţi prietenii tăi te-au uitat şi nu te mai caută; că Eu te-am lovit ca pe un vrăjmaş, cu pedeapsă crudă, pentru mulţimea fărădelegilor tale, pentru că se înmulţiseră păcatele tale. Ier.30:15. De ce te plângi de rana ta? Durerea ta este de nevindecat? După mulţimea fărădelegilor tale ţi-am făcut aceasta, pentru că se înmulţiseră păcatele tale. Ier.30:16. Dar toţi cei ce te mănâncă vor fi mâncaţi şi toţi vrăjmaşii tăi vor merge şi ei toţi în robie şi toţi jefuitorii tăi vor fi jefuiţi. Ier.30:17. Şi îţi voi lega rănile şi te voi vindeca, zice Domnul. Că ei te numesc: "Cel izgonit", "Sionul, de care nu mai întreabă nimeni!" Ier.30:18. Aşa zice Domnul: "Iată voi restatornici corturile lui Iacov şi sălaşurile lui le voi milui; cetatea va fi zidită iar pe dealul său şi templul se va zidi ca mai înainte. Ier.30:19. Se vor înălţa din ele mulţumiri şi glas de bucurie; îi voi înmulţi şi nu vor mai fi împuţinaţi, îi voi încununa cu glorie şi nu vor mai fi înjosiţi. Ier.30:20. Fiii lui Iacov vor fi ca mai înainte, adunarea lui va sta înaintea Mea şi Eu voi pedepsi pe toţi asupritorii lui. Ier.30:21. Căpetenia lui va fi din el şi stăpânul lui se va ridica din mijlocul lui; îl voi apropia şi se va apropia de Mine: că cine va îndrăzni să se apropie singur de Mine? - zice Domnul. Ier.30:22. Voi veţi fi poporul Meu, şi Eu voi fi Dumnezeul vostru. Ier.30:23. Iată vijelie sălbatică vine de la Domnul, vijelie groaznică, şi va cădea pe capul necredincioşilor. Ier.30:24. Mânia cea aprinsă a Domnului nu se va abate până ce nu se va sfârşi şi nu se va împlini gândul inimii Lui. În zilele cele de apoi veţi pricepe aceasta".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava

CAP. 31 Proorocie privitoare la Mesia.
Ier.31:1. "În vremea aceea Eu voi fi Dumnezeul tuturor seminţiilor lui Israel, iar ele vor fi poporul Meu", zice Domnul. Ier.31:2. Aşa zice Domnul: "Poporul care a scăpat de sabie a aflat milă în pustiu. Israel a ajuns la locul său de odihnă". Ier.31:3. Atunci mi S-a arătat Domnul din depărtare şi mi-a zis: "Cu iubire veşnică te-am iubit şi de aceea Mi-am întins spre tine bunăvoinţa. Ier.31:4. Din nou te voi pune în rânduială, fecioara lui Israel, din nou te voi înfrumuseţa cu timpanele tale şi vei ieşi la hora celor ce se veselesc; Ier.31:5. Din nou vei lua viile de pe dealurile Samariei, şi vierii care le vor lucra se vor folosi ei singuri de ele. Ier.31:6. Că va veni vremea când străjile de pe muntele Efraim vor striga: "Sculaţi-vă să ne suim în Sion, la Domnul Dumnezeul nostru!" Ier.31:7. Căci aşa zice Domnul: "Strigaţi de bucurie pentru Iacov şi strigaţi înaintea căpeteniei popoarelor, vestiţi; lăudaţi şi ziceţi: Doamne, izbăveşte pe poporul Tău, rămăşiţa lui Israel! Ier.31:8. Iată, ii voi aduce din ţara cea de la miazănoapte şi-i voi aduna de la marginile pământului. Orbul şi şchiopul, cea însărcinată şi cea care naşte vor fi împreună cu ei; se va întoarce aici mare mulţime. Ier.31:9. Cu lacrimi au plecat şi îi voi întoarce cu mângâiere, îi voi întoarce la izvoarele apelor pe cale netedă, pe care nu se vor poticni, că Eu sunt părintele lui Israel şi Efraim este întâiul Meu născut". Ier.31:10. Ascultaţi, popoare, cuvântul Domnului, vestiţi ţării depărtate şi ziceţi: Cel ce a împrăştiat pe Israel, Acela îl va aduna şi-l va păzi, ca păstorul turma sa, că va răscumpăra Domnul pe Iacov, Ier.31:11. Şi-l va izbăvi din mâna celui ce a fost mai tare decât el. Ier.31:12. Şi vor veni şi vor prăznui pe înălţimile Sionului şi vor curge bunătăţile Domnului: grâu şi vin şi untdelemn, miei şi boi. Sufletul lor va fi ca o grădină bine-udată şi ei nu vor mai tânji. Ier.31:13. Atunci fecioara se va veseli la horă, tineri şi bătrâni vor fi fericiţi. Voi schimba întristarea lor în veselie şi-i voi mângâia după întristarea lor şi-i voi bucura. Ier.31:14. Voi hrăni sufletele preoţilor cu grăsime şi poporul Meu se va sătura din bunătăţile Mele", zice Domnul. Ier.31:15. Aşa zice Domnul: "Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". Ier.31:16. Aşa zice Domnul: Înfrânează-ţi glasul de la bocet şi ochii de la lacrimi, că vei avea plată pentru munca ta, zice Domnul, şi ei se vor întoarce din ţara duşmană; Ier.31:17. Este nădejde pentru viitorul tău, zice Domnul, că fiii tăi se vor întoarce în hotarele lor. Ier.31:18. Aud pe Efraim plângând şi zicând: "Tu m-ai pedepsit şi sunt pedepsit ca un junc neînvăţat. Întoarce-mă şi mă voi întoarce, că Tu eşti Domnul Dumnezeul meu! Ier.31:19. După ce m-am întors, m-am căit, şi când am luat cunoştinţă, m-am bătut în piept; am fost ruşinat şi tulburat am fost, pentru că am purtat ocara tinereţii mele". Ier.31:20. Dar Efraim nu este feciorul Meu scump, un copil atât de alintat? Atunci când vorbesc de el, totdeauna cu dragoste Mi-amintesc de el; pentru el Mi se mişcă inima şi voi avea milă de el, zice Domnul. Ier.31:21. Pune-ţi semne pe lingă drum, pune-ţi stâlpi, fii atentă la drum, la calea pe care te-ai dus; întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în aceste cetăţi ale tale. Ier.31:22. Până când vei rătăci, fiică neascultătoare? Pentru că Domnul va face pe pământ lucru nou: femeia va căuta pe bărbatul ei.

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.31:23. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "De acum înainte, când voi întoarce robia lor, vor grăi în pământul lui Iuda şi în cetăţile lui cuvintele acestea: "Locaş al dreptăţii şi munte sfânt, Domnul să te binecuvânteze!" Ier.31:24. Şi se vor aşeza în această ţară Iuda şi toate cetăţile lui, plugarii şi cei ce umblă cu turmele. Ier.31:25. Că voi adăpa sufletul obosit şi voi sătura toată inima amărâtă". Ier.31:26. Atunci m-am deşteptat şi am privit, şi somnul meu a fost liniştit. Ier.31:27. "Iată vin zile, zice Domnul, când voi semăna în casa lui Israel şi în casa lui Iuda o sămânţă de om şi sămânţă de vite; Ier.31:28. Precum am privegheat asupra lor ca să-i smulg şi să-i zdrobesc, ca să-i risipesc, să-i vatăm şi să-i pierd, aşa voi priveghea asupra lor, ca să-i zidesc şi să-i sădesc, zice Domnul. Ier.31:29. În zilele acelea nu vor mai zice: "Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii". Ier.31:30. Ci fiecare va muri pentru fărădelegea sa; cine va mânca aguridă, aceluia i se vor strepezi dinţii. Ier.31:31. Iată vin zile, zice Domnul, când voi încheia cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda legământ nou. Ier.31:32. Însă nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor în ziua când i-am luat de mână, ca să-i scot din pământul Egiptului. Acel legământ ei l-au călcat, deşi Eu am rămas în legătură cu ei, zice Domnul. Ier.31:33. Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Israel, după zilele acela, zice Domnul: Voi pune legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi le voi fi Dumnezeu, iar ei Îmi vor fi popor. Ier.31:34. Şi nu se vor mai învăţa unul pe altul şi frate pe frate, zicând: "Cunoaşteţi pe Domnul" că toţi de la sine Mă vor cunoaşte, de la mic până la mare, zice Domnul, pentru că Eu voi ierta fărădelegile lor şi păcatele lor nu le voi mai pomeni". Ier.31:35. Aşa zice Domnul, Cel ce a dat soarele ca să lumineze ziua şi a pus legi lunii şi stelelor, ca să lumineze noaptea; Cel ce tulbură marea, de-i mugesc valurile, şi numele Lui este Domnul Savaot: Ier.31:36. "Când aceste legi vor înceta să mai aibă putere înaintea Mea, zice Domnul, atunci şi seminţia lui Israel va înceta pentru totdeauna să mai fie popor înaintea Mea. Ier.31:37. Aşa zice Domnul: Dacă cerul poate fi măsurat sus şi temeliile pământului cercetate jos, atunci şi Eu voi lepăda toată seminţia lui Israel pentru toate câte au făcut ei, zice Domnul. Ier.31:38. Iată vin zile - zice Domnul când cetatea se va zidi întru slava Domnului de la turnul Hananeel până la Poarta Colţului, Ier.31:39. Şi funia de măsurat pământul va înainta de-a dreptul până la muntele Gareb şi se va întoarce spre Goa. Ier.31:40. Şi toată valea trupurilor moarte şi a cenuşii şi tot câmpul până la pârâul Chedron, până la colţul porcilor cailor, spre răsărit, vor fi locuri sfinţite pentru Domnul şi nu vor mai fi niciodată nici pustiite, nici nimicite".

CAP. 32 Ţarina cumpărată de Ieremia .
Ier.32:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , în anul al zecelea al lui Sedechia, regele lui Iuda. Anul acesta era anul al optsprezecelea al lui Nabucodonosor. Ier.32:2. Atunci oştirea regelui Babilonului înconjurase Ierusalimul şi proorocul Ieremia era închis în curtea temniţei, care se afla lângă casa regelui lui Iuda. Ier.32:3. Acolo îl închisese regele Sedechia. zicând: "De ce prooroceşti şi zici: Aşa grăieşte Domnul: Iată, voi da cetatea în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va lua; Ier.32:4. Sedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâinile Caldeilor, ci va fi dat fără îndoială în mâinile regelui Babilonului şi va grăi cu el gură către gură; ochii lui var vedea ochii aceluia, Ier.32:5. Şi acela va duce pe Sedechia la Babilon, unde va şi sta el până-l voi cerceta, zice Domnul. Dacă vă veţi lupta cu Caldeii, nu veţi avea izbândă!"

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.32:6. Atunci Ieremia a zis: "Aşa a fost cuvântul Domnului către mine: Ier.32:7. Iată vine Hanameel, fiut lui Şalum, unchiul tău, vine la tine ca să-îi zică: "Cumpără pentru tine ţarina mea cea din Anatot, pentru că după dreptul de înrudire se cuvine să o cumperi tu". Ier.32:8. Şi a venit la mine în curtea gărzii Hanameel, fiul unchiului meu, după cuvântul Domnului, şi mi-a zis: "Cumpără ţarina mea cea din Anatot, din pământul lui Veniamin, că al tău este dreptul de moştenire şi al tău este dreptul de răscumpărare. Cumpăr-o pentru tine!" Ier.32:9. Atunci am cunoscut că acesta fusese cuvântul Domnului şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ţarina cea din Anatot şi i-am cântărit şapte sicli de argint şi zece arginţi; Ier.32:10. Apoi am scris zapisul şi l-am întărit cu pecetea, am chemat la aceasta martori şi am cântărit argintul cu cântarul. Ier.32:11. Am luat atât zapisul de cumpărare cel pecetluit după lege şi rânduială, cât şi pe cel deschis; Ier.32:12. Şi am dat acest zapis de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maasia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, şi în faţa martorilor care iscăliseră acest zapis de cumpărare, şi în faţa tuturor Iudeilor, care se aflau în curtea gărzii, Ier.32:13. Şi în faţa tuturor am poruncit lui Baruh: Ier.32:14. Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Ia zapisele acestea, - zapisul de cumpărare care este pecetluit şi zapisul acesta deschis - şi le pune într-un vas de lut, ca să stea acolo zile multe. Ier.32:15. Că aşa zice Domnul Savant, Dumnezeul lui Israel: Casele, ţarinile şi viile vor fi din nou cumpărate în ţara aceasta". Ier.32:16. Dând eu zapisul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului şi am zis: Ier.32:17. "O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă! Ier.32:18. Tu arăţi milă la mii şi pedepseşti fărădelegile părinţilor în sânul copiilor lor după ei; Tu eşti Dumnezeu cel mare şi puternic, al Cărui nume este Domnul Savaot; Ier.32:19. Cel mare în sfat şi puternic în faptele Tale, ai Cărui ochi sunt deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui şi după roadele faptelor lui; Ier.32:20. Tu ai săvârşit semne şi minuni în ţara Egiptului şi săvârşeşti şi astăzi în Israel şi printre oameni, Ier.32:21. Şi ţi-ai făcut nume, ca şi astăzi, şi ai scos pe poporul Tău Israel din pământul Egiptului prin semne şi minuni, cu mână tare şi cu braţ înalt, în groază mare, Ier.32:22. Şi le-ai dat lor ţara aceasta, în care curge lapte şi miere, pe care o făgăduiseşi cu jurământ părinţilor lor, că le-o vei da; Ier.32:23. Şi ei au intrat şi au pus stăpânire pe ea, dar n-au ascultat glasul Tău ca să se poarte după legea Ta şi n-au făcut ceea ce le-ai poruncit Tu să facă. De aceea ai adus asupra lor toate aceste nenorociri. Ier.32:24. Iată valurile de pământ se întind până la cetate ca să fie luată! Şi cetatea prin sabie, foamete şi ciumă se dă în mâinile Caldeilor, care luptă împotriva ei; ceea ce ai zis Tu, aceea se şi împlineşte. Şi Tu vezi aceasta. Ier.32:25. Dar Tu, Doamne Dumnezeule, mi-ai zis: Cumpără-ţi o ţarină cu argint şi cheamă martori, tocmai când cetatea se dă în mâinile Caldeilor". Ier.32:26. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi a zis: Ier.32:27. "Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeu a tot trupul! Este oare ceva cu neputinţă la Mine?" Ier.32:28. De aceea aşa zice Domnul: "Iată voi da cetatea aceasta în mâinile Caldeilor şi în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acesta o va lua. Ier.32:29. Şi vor intra Caldeii, care împresoară cetatea aceasta, vor da foc cetăţii şi o vor arde cu foc pe ea şi casele pe ale căror acoperişuri s-au adus tămâieri lui Baal şi jertfe cu turnare în cinstea dumnezeilor străini, ca să Mă mânie pe Mine. Ier.32:30. Că fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei din tinereţile lor; fiii lui Israel M-au mâniat necontenit cu faptele mâinilor lor, zice Domnul. Ier.32:31. Cetatea aceasta, chiar din ziua zidirii sale şi până astăzi, pare că a fost făcută pentru mânia Mea şi pentru urgia Mea, ca s-o lepăd de la fala Mea, Ier.32:32. Din pricina răului fiilor lui Israel şi al fiilor lui Iuda, pe care l-au făcut pentru mânierea Mea, ei şi regii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului. Ier.32:.23. Şi Mi-au întors spatele, iar nu faţa şi, când i-am învăţat, dis-de-dimineaţă i-am învăţat şi ei n-au voit să primească învăţătură; Ier.32:34. În templul asupra căruia s-a chemat numele Meu au pus urâciunile lor, întinându-l. Ier.32:35. Au făcut locuri înalte lui Baal în valea fiilor lui Hinom, ca să treacă prin foc pe fiii lor şi pe fiicele lor în cinstea lui Moloh, ceea ce Eu nu le-am poruncit, şi nici prin minte nu Mi-a trecut că ei vor face această urâciune, ducând în păcat pe Iuda".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.32:36. Şi acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta, de care ziceţi: "Ea se va da în mâinile regelui Babilonului prin sabie, foamete şi boala ciumei": Ier.32:37. "Iată îi voi aduna din toate ţările, prin care i-am împrăştiat în mânia Mea şi cu iuţimea Mea şi în marea Mea întărâtare, şi îi voi întoarce la locul acesta şi le voi da viaţă fără de primejdie. Ier.32:38. Ei vor fi poporul Meu şi Eu le voi fi Dumnezeu. Ier.32:39. Şi le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele vieţii, spre teamă de mine în toate zilele vieţii, spre binele lor şi spre binele copiilor lor după ei. Ier.32:40. Voi încheia cu ei legământ veşnic, după care Eu nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să nu se mai abată de la Mine. Ier.32:41. Mă voi bucura să le fac bine şi-i voi sădi tare în pământul acesta din toată inima Mea şi din tot sufletul Meu". Ier.32:42. Că aşa zice Domnul: "După cum am adus asupra poporului acestuia acest mare rău, aşa voi aduce asupra lor tot binele pe care l-am rostit pentru ei. Ier.32:43. Şi vor cumpăra ţarină în ţara aceasta, de care ziceţi: "Aceasta este pustietate fără oameni şi fără vite şi este dată în mâna Caldeilor". Ier.32:44. Vor cumpăra ţarini pe argint şi le vor scrie în zapis şi-l vor pecetlui şi vor chema martori; cumpăra-vor ţarine în pământul lui Veniamin şi în împrejurimile Ierusalimului , prin cetăţile lui Iuda şi prin cetăţile din munţi, prin cetăţile din câmp, prin cetăţile de la miazăzi, că voi întoarce pe robii lor", zice Domnul.

CAP. 33 Proorocie despre luarea Ierusalimului .

Ier.33:1. Fost-a cuvântul Domnului către Ieremia a doua oară, când era el tot închis în curtea gărzii, şi a zis: Ier.33:2. "Aşa grăieşte Domnul, Cel ce a făcut pământul. Domnul Cel ce l-a zidit Şi l-a întărit, al Cărui nume este Domnul: Ier.33:3. Strigă către Mine, că Eu îţi voi răspunde şi iţi voi arăta lucruri mari şi nepătrunse pe care tu nu le ştii. Ier.33:4. Că aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel despre casele acestei cetăţi şi despre casele regilor lui Iuda, care se strică pentru a fi făcute întărituri împotriva împresurării şi sabiei Ier.33:5. Caldeilor veniţi să lupte şi să le umple cu trupurile oamenilor, pe care-i lovesc cu mânia Mea şi cu urgia Mea şi pentru ale căror fărădelegi Mi-am ascuns faţa de la cetatea aceasta. Ier.33:6. Le voi lega rănile ca să-i vindec şi le voi descoperi belşug de pace şi de adevăr; Ier.33:7. Voi întoarce aici pe robii lui Iuda şi pe robii lui Israel şi-i voi aşeza ca la început; Ier.33:8. Îi voi curăţi de necredinţa lor, cu care au greşit ei înaintea Mea şi le voi ierta toate fărădelegile lor, cu care au păcătuit ei înaintea Mea şi au căzut de la Mine. Ier.33:9. Ierusalimul va fi pentru Mine nume de bucurie, laudă şi cinste în fata tuturor popoarelor pământului, care vor auzi de toate bunătăţile ce i le voi face şi se vor mira, se vor cutremura de toate binefacerile şi de toată starea cea bună cu care-l voi învrednici". Ier.33:10. Aşa zice Domnul: "În locul acesta de care voi ziceţi că este pustiu şi lipsit de oameni şi de vite, precum şi în cetăţile lui Iuda, şi pe uliţele Ierusalimului , care sunt pustii, fără oameni, fără locuitori şi fără vite, Ier.33:11. Iar se va auzi glas de bucurie, glas de veselie, glas de mire şi glas de mireasă, glasul celor ce zic: "Slăviţi pe Domnul Savaot, că bun este Domnul, că în veac este mila Lui" şi glasul celor ce aduc jertfă de mulţumire în templul Domnului; căci voi întoarce robii ţării acesteia la starea cea de altădată", zice Domnul. Ier.33:12. Aşa zice Domnul Savaot: "În ţara aceasta, care este pustie, fără locuitori şi fără vite, şi în toate cetăţile ei iarăşi vor fi locaşuri de păstori, care-şi vor odihni turmele lor. Ier.33:13. În cetăţile cele de munte, în cetăţile cele de la şes şi în cetăţile cele de la miazăzi, în pământul lui Veniamin, în împrejurimile Ierusalimului şi în cetăţile lui Iuda, iarăşi se vor perinda turme pe sub mina celui ce numără, zice Domnul. Ier.33:14. Iată vin zilele când voi împlini acel cuvânt bun pe care l-am rostit Eu pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda, zice Domnul. Ier.33:15. În zilele acelea şi în vremea aceea voi ridica lui David Odraslă dreaptă şi aceea va face judecată şi dreptate pe pământ. Ier.33:16. În zilele acelea Iuda va fi izbăvit şi Ierusalimul va trăi fără primejdie şi Odraslei aceleia I se va pune numele: "Domnul - dreptatea noastră" Ier.33:17. Că aşa zice Domnul: "Nu va lipsi lui David bărbat care să şadă pe scaunul casei lui Israel. Ier.33:18. Şi preoţii-leviţi nu vor avea lipsă de bărbat care să stea înaintea feţei Mele şi să aducă în toate zilele arderi de tot, să aprindă tămâie şi să săvârşească jertfe".

Tehnoredactare: Prof. Pr. Iconom Stavrofor Adrian N. Iftimiu - Suceava Ier.33:19. Şi a mai fost cuvântul Domnului către Ieremia , zicând: Ier.33:20, "Aşa zice Domnul: De poţi strica legământul Meu cel pentru ziuă şi legământul Meu cel pentru noapte şi să faci ea ziua şi noaptea să nu mai vină ta vremea lor, atunci poate se va strica şi legământul Meu cel încheiat ou robul Meu David, Ier.33:21. Ca să nu mai aibă el fiu care să domnească pe scaunul lui; de asemenea şi cel încheiat cu leviţii-preoţi, slujitorii Mei. Ier.33:22. Precum e nenumărată oştirea cerească şi nenumărat nisipul mării, aşa voi înmulţi neamul lui David, robul Meu, şi al leviţilor celor ce-Mi slujesc Mie". Ier.33:23. Fost-a iarăşi cuvântul Domnului către Ieremia , zicând: Ier.33:24. Nu vezi tu oare că poporul acesta zice: "Domnul a lepădat cele două seminţii pe care le alesese El?" Şi ei dispreţuiesc poporul Meu, ca şi cum acesta n-ar fi popor în ochii lor. Ier.33:25. Aşa zice Domnul: Dacă legământul Meu cel pentru ziuă şi pentru noapte şi rânduiala cerului şi a pământului nu le-am întărit Eu, Ier.33:26. Atunci şi neamul lui Iacov şi al lui David, robul Meu, îl voi lepăda şi nu voi mai lua stăpânitori din neamul lui pentru seminţia lui Avraam şi a lui Isaac şi a lui Iacov, căci voi aduce înapoi pe prinşii lor de război şi-i voi milui".

CAP. 34 Proorocie despre robia Babilonului.

Ier.34:1. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , când Nabucodonosor, regele Babilonului, şi toată oştirea lui şi toate regatele pământului, supuse sub mâna lui, şi toate popoarele au venit cu război împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui luda, zicând: Ier.34:2. "Aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Mergi şi grăieşte lui Sedechia, regele lui Iuda, şi-i spune: Aşa zice Domnul: lată voi da cetatea aceasta în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va arde cu foc. Ier.34:3. Nici tu nu vei scăpa din mina lui, ci vei fi cu adevărat luat şi dat în mâinile lui; ochii tăi vor vedea ochii regelui Babilonului şi buzele lui vor grăi buzelor tale şi vei merge la Babilon. Ier.34:4. Dar ascultă cuvântul Domnului, Sedechia, rege al lui Iuda! Aşa zice Domnul de tine: Nu vei muri de sabie, ci vei muri în pace. Ier.34:5. Şi precum s-a aprins tămâie pentru părinţii tăi şi pentru ceilalţi regi, care au fost înainte de tine, la înmormântarea lor, aşa se va aprinde şi pentru tine şi te vor plânge, zicând: "Vai, doamne!" Că Eu am rostit cuvântul acesta", zice Domnul. Ier.34:6. Şi a spus Ieremia proorocul toate cuvintele acestea lui Sedechia, regele lui Iuda, în Ierusalim. Ier.34:7. În vremea aceea oştirea regelui Babilonului se războia împotriva Ierusalimului şi împotriva tuturor cetăţilor lui Iuda, care mai rămăseseră, şi anume împotriva Lachişului şi Azecăi, deoarece din cetăţile lui Iuda numai acestea mai rămăseseră cetăţi întărite. Ier.34:8. Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia , după ce regele Sedechia a încheiat legământ cu tot