Anul IV, nr.

37 februarie 2010
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

apare cu sprijinul

Mânia - patima noastrã cea de toate zilele
Pe parcursul unei zile se întâmplã adesea fie sã fim pe punctul de a ne enerva, fie ne mâniem de-a dreptul. Ce este mânia ºi care sunt efectele ei? (pag. 5)

Din cuprins:

Afacerea porcinã

Fraþilor, se moare!
Cunoscuþi sau mai puþin cunoscuþi, tot mai mulþi oameni mor în floarea vârstei.(pag. 4)

Preþul pe care îl plãtim
De curând un adolescent ºi-a omorât mama, dupã care ºi-a reluat liniºtit distracþia jocurilor pe calculator. (pag. 11)

Ormilia, locul unde sãlãºluieºte Dumnezeu
O invitaþie în Grecia, într-un loc unde bucuria se împleteºte cu filantropia. (pag. 8)
Editorial de Pr. Marius Demeter

(pag. 7)
noapte. Doar bobul de fasole din povestea cu Jack era puþin vrãjit ºi… era poveste. Creºtinul nu este numai un om îmbunãtãþit, ci ºi un om care se îmbunãtãþeºte mereu. În creºtinism nu stai pe loc niciodatã - urci sau cobori. Nu poþi spune cã în virtutea cutare ai crescut destul ºi gata. A te opri înseamnã de fapt a da înapoi, a îngropa talantul. Cred cã fiecare are ritmul sãu de creºtere. Important este sã punã începutul ºi, de la un an la altul, de la un post la altul, de la o zi la alta, sã creascã. Cu cât creºtem mai mult în Hristos, cu atât ºi ritmul de creºtere duhovniceascã se va accelera. Trebuie mereu sã adãugãm ceva la ceea ce am dobândit deja. În parabola cu tânãrul bogat avem ºi dovada cã Hristos ne iubeºte chiar dacã nu suntem "premianþi". Nu ºtim ce a fãcut tânãrul dupã convorbirea cu Hristos - poate a vândut averea sau poate nu - dar ºtim cã, aºa cum era atunci, la mãsura aceea de creºtere sufleteascã, a adus bucurie lui Hristos; iar Hristos a privit la tânãrul bogat cu drag, deºi îi mai trebuia ceva sã poatã dobândi Împãrãþia. Aflãm tot acolo de îngrijorarea apostolilor - ºi a noastrã deopotrivã: ªi cine poate sã se mântuiascã? Dar vine ºi rãspunsul Domnului: "Cele ce sunt cu neputinþã la oameni sunt cu putinþã la Dumnezeu". Adicã Hristos ne spune SÃ FACEM tot ce ne stã nouã în puteri ºi restul rãmâne sã plineascã Dumnezeu. Ca sã ajungi sã faci ceva trebuie obligatoriu SÃ ÎNCEPI ºi apoi sã nu rãmâi înþepenit, ci SÃ CREªTI mereu în ceea ce ai început. Nu trebuie sã uitãm însã nici de faptul cã de la o vreme timpul nu o sã mai aibã rãbdare cu noi. Rãsãriþi, Creºteþi ºi Aduceþi Roade la vreme. ªi Hristos sã vã zâmbeascã!

Zâmbetul lui Hristos
"Dacã nu poþi þine tot postul, nu are rost sã posteºti doar câteva zile!"; "Dacã nu poþi fi atent câteva ore la slujba de duminicã, nu are sens sã mai mergi la Liturghie!"; "Dacã te-ai enervat dupã ce ai venit de la bisericã, degeaba te mai duci, cã tot rãu rãmâi!". De prea multe ori auzim astfel de afirmaþii ºi prea mulþi ajung sã renunþe la a mai face ceva pentru sufletul lor, gândind cã dacã nu pot face mult deodatã, nu are rost sã înceapã cu puþin. E clar cã trebuie sã ajungem cu toþii la o anume mãsurã sufleteascã mãsurã care sã-l facã pe Hristos sã zâmbeascã cu drag când se uitã la noi - dar nu cred cã poate creºte cineva semnificativ peste

CMYK

2

Viaþa în Hristos

Preasfinþitul Andrei pe meleaguri buciumene bucurat de prezenþa Preasfinþitului Andrei
Data de 9 ianuarie 2010 a fost o zi binecuvântatã pentru mãnãstirea "Schimbarea la Faþã" de la Bucium. Noul stareþ al mãnãstirii, pãrintele Cleopa Negru, a fost instalat oficial de cãtre PS Andrei, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, alãturi de un sobor de preoþi. Preasfinþitul Andrei a subliniat în cuvântul sãu importanþa, dar ºi dificultatea demnitãþii de stareþ al mãnãstirii, fiindcã buna desfãºurare a rânduielilor din aºezãmântul monahal va depinde de modul în care stareþul îºi chibzuieºte activitatea ºi îºi înþelege menirea. Dacã pânã acum, a subliniat Preasfinþia Sa, ispitele au fost multe, de acum încolo acestea vor fi ºi mai multe. Lucru menþionat în continuare ºi de Pãrintele Visarion Joantã, exarhul ºi a doua zi, în biserica parohialã din localitate. Împreunã cu pãrintele protopop Ioan Ciocan, pãrintele Cleopa, noul stareþ al mãnãstirii noastre, pãrintele Matei Bilauca, stareþul schitului de la ªinca Nouã, ºi credincioºii din sat l-am întâmpinat pe Pãrintele PS Andrei în mijlocul credincioºilor din Bucium episcop în faþa bisericii. mãnãstirilor din Arhiepiscopia Sibiului, Slujba a continuat cu Sfânta Liturghie, care timp de aproape un an a asigurat dupã care am ascultat cuvântul Preasfininterimatul la conducerea mãnãstirii. þitului la Duminica de dupã Botezul Sfinþia sa a confirmat practic dificultãþile Domnului. În final pãrintele protopop i-a cu care se confruntã un stareþ, aflându-se încurajat pe enoriaºii buciumeni, a cãror de multe ori în situaþii foarte dificile în unicã bisericã este revendicatã în instanþã care a trebuit sã ia hotãrâri foarte grele. de cãtre câteva persoane de religie grecoAtât Preasfinþitul Andrei, cât ºi pãrin- catolicã, iar Pãrintele episcop ne-a asigurat tele exarh i-au urat noului stareþ activi- cã suntem în rugãciunile Preasfinþiei Sale. tate îndelungatã ºi cu folos, asigurânPr. paroh Marius Corlean du-l de toatã dragostea ºi sprijinul prin Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul a fost care îi vor sta la dispoziþie în situaþii duminicã, 17 ianuarie, într-o vizitã pastoralã dificile, dar nu numai. În luna ianuarie, în parohiile din Þara în parohia Pojorta. Întâmpinat cu bucurie de Dupã încheierea Sfintei Liturghii, Fãgãraºului, ca ºi în toate parohiile din soborul de preoþi ºi de credincioºi, Preasfin- a fost oficiatã slujba parastasului de Patriarhia Românã, au avut loc alegeri þitul a oficiat Sfânta Liturghie, la sfârºitul patruzeci de zile spre pomenirea doam- pentru Consiliul parohial ºi Comitetul cãreia a înmânat preotului paroh Mãdãlin nei Elisabeta ªandru, ctitorul principal parohial. Conform Statutului Bisericii Sandu distincþia de sachelar, acordatã de Înalt- al mãnãstirii. La sfârºit, cei prezenþi au Ortodoxe Române, aceste alegeri au loc o preasfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul fost în comuniune ºi în cadrul agapei datã la 4 ani. Consiliul parohial este Ardealului, pentru realizãrile pastoral-misio- oferite în trapeza mãnãstirii. organismul executiv al Adunãrii paronare din ultimii ani. Sãrbãtoarea nu s-a încheiat pentru hiale, iar membri lui sunt aleºi (sau credincioºii satului Bucium, care s-au realeºi) dintre credincioºii parohiei care au împlinit vârsta majoratului, pentru un mandat de 4 ani. Principalele atribuþii ale Consiliului parohial vizeazã aspectele administrative ale vieþii parohiale. Tot în Fãgãraºul s-a bucurat duminicã, cadrul acestor alegeri, membrii aleºi ai 31 ianuarie, de vizita Înaltpreasfinþi- noului Consiliu parohial desemneazã din tului Laurenþiu Streza, prezent în bi- rândul lor un epitrop. Membrii Consiliului serica parohiei Fãgãraº - Combinat. nou ales depun un jurãmânt cu mâna pe Hramul locaºului de cult, "Sfinþii Trei Sf. Evanghelie ºi Sf. Cruce, în care îºi Ierarhi", a fost decalat cu o zi pentru asumã responsabilitatea de a îndeplini bucuria de a-l avea în mijlocul nostru obligaþiile de consilier parohial cu cea mai pe Pãrintele mitropolit, care de ziua deplinã conºtiinciozitate, respectând StaBiserica din Pojorta a trecut în ultimii ani ocrotitorilor învãþãmântului teologic tutul de organizare ºi funcþionare al BOR prin multe lucrãri de înfrumuseþare, iar Prea- a fost în mijlocul studenþilor ºi ºi toate regulamentele bisericeºti. sfinþitul a admirat pictura deosebitã a acestui cadrelor didactice de la Facultatea de Comitetul parohial este alcãtuit din locaº de cult, realizatã în stil bizantin de un Teologie "Andrei ªaguna" din Sibiu. persoane majore ale comunitãþii parohipictor sas. În cuvântul sãu, Pãrintele episcop Înaltpreasfinþitul Laurenþiu a slu- ale, pe bazã de voluntariat, iar principala i-a apreciat pe pojorþeni ºi i-a încurajat sã nu jit Sf. Liturghie împreunã cu un sobor sa misiune este aceea de a sprijini activise opreascã aici, ci sã rezolve ºi problema lip- de preoþi din Fãgãraº ºi împrejurimi, tatea misionarã a preotului paroh. De sei unei case parohiale, foarte importantã pen- dupã care a fost oficiatã slujba paras- asemenea, Comitetul parohial oferã catru ca preotul sã poatã fi mereu în mijlocul tasului pentru ctitorii locaºului de cult drul organizat de implicare a credincioenoriaºilor ºi sã rãspundã nevoilor lor. construit între anii 1994-1998. ºilor în viaþa parohiei. Pr. protopop Ioan Ciocan Pr. Marius Corlean Pr. protopop Ioan Ciocan

Vizitã pastoralã la Pojorta

Alegeri în parohii

ÎPS Laurenþiu la Fãgãraº

Eveniment

3

Concurs pentru copii la Victoria

întrecerii. Concursul a constat într-un test cu 15 itemi obiectivi (întrebãri cu rãspuns la alegere), la care elevii s-au strãduit sã rãspundã corect, într-un timp determinat. Copiii au arãtat cã Este 24 ianuarie 2010. Împreunã cu au venit pregãtiþi pentru concurs, dar au trei elevi mã îndrept "pe sub munte", prin fost ºi 2 întrebãri care unora le-au creat sate, spre oraºul Victoria. Atmosfera, probleme: zilele de post de peste an deºi geroasã, este feericã: albul stã(erau corecte toate trei variantele, unii pâneºte întreaga suflare. ªi noi ne simþim copii alegând doar una); perioada Fugii animaþi de curiozitate, de bucurie ºi în Egipt, dupã Întâmpinarea Domnului, emoþie. Este prima datã când participãm care le-a pus probleme de logicã ºi calla concursul "Lãsaþi copiii sã vinã la cul. Au fost însã ºi elevi care au rãspuns Mine", organizat de pãrintele paroh corect la toate întrebãrile. Octavian Smãdu de la parohia "Sf. Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, cu rãbdare, a discutat cu copiii rãspunsurile date de aceºtia, i-a premiat cu diplome ºi daruri pregãtite de organizatori ºi i-a binecuvântat la masa care a avut loc dupã concurs. Masa a fost învioratã de melodiile cântate de întreaga salã, la îndemnul pãrintelui Octavian Smãdu, cãruia îi dorim toate cele bune, ocrotirea lui DumneÎmpãraþi Constantin ºi Elena" din Victoria, zeu ºi putere sã organizeze Profesorii de religie au întregit corul concursul la multe ediþii viitoare. cu sprijinul Consiliului Local. Concursul se aflã la a patra ediþie. bisericii pe parcursul slujbei ºi i-au susþiProf. Georgeta Chiriloiu, ªcoala Harnici cum suntem, ajungem primii. nut pe copii prin rugãciuni pe parcursul Generalã Nr. 2 - Fãgãraº Pãrintele ne primeºte cu cãldurã în bisericã ºi-l putem urmãri cum se strãduieºte sã finalizeze toate pregãtirile, astfel încât Biserica Ortodoxã îi prãznuieºte pe data de 30 ianuarie totul sã fie perfect. Dupã noi sosesc, rând pe rând, profesori pe Sfinþii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare - Arhiepiscopul ºi elevi din Victoria (2 echipaje, Cezareii Capadociei, Grigorie Teologul - Episcopul semeni a Sfântului Ioan Gurã Liceul Teoretic), din zona Nazianzului ºi Ioan Gurã de Aur - Arhiepiscopul de Aur, sunt ºi astãzi exemple Fãgãraºului (Lisa, Sâmbãta de Constantinopolului. Patroni spirituali ai învãþãmântului demne de urmat pentru teoSus, Ucea de Jos, Bogata etc.), teologic, cei trei sfinþi nu au fost sãrbãtoriþi dintotdeauna logi. Acesta este motivul pendar, spre surprinderea plãcutã, împreunã în aceastã zi. tru care instituþiile de învãþãºi din zona Sibiului (Ocna Dupã ani de dispute între ianuarie ºi Sfântul Ioan Gurã mânt teologic din þara noastrã Sibiului, Arpaºul de Jos), bisemarcheazã ziua de 30 ianuarie rica umplându-se repede de comunitãþile creºtine, cu pri- de Aur la 27 ianuarie. Ca o recunoaºtere a valorii prin diverse manifestãri. zumzetul molcom ºi smerit al vire la cine este mai mare ca La Seminarul Teologic celor care se aºezau la locul teolog dintre cei trei, în secolul lor teologice, în anul 1936, cu potrivit. Întreaga bisericã era al XI-lea, într-un vis avut de prilejul primului Congres al ,,Sfântul Constantin Brâncoplinã de copii în costume popu- episcopul Ioan al Evhaitenilor, Profesorilor de Teologie þinut veanu" din Fãgãraº ziua Sfinlare, care mai de care mai de- Sfinþii Ierarhi i-au spus cã ei la Atena, Sfinþii Trei Ierarhi au þilor Trei Ierarhi a fost marcaosebite ºi mai frumoase, în sunt egali în faþa lui Dum- devenit patroni spirituali ai tã atât liturgic cât ºi cultural funcþie de sat ºi zonã. Pãrintelui nezeu. Astfel s-a hotãrât ca instituþiilor de învãþãmânt teo- prin prezentarea de cãtre elevii s-au alãturat ºi alþi preoþi din ziua de 30 ianuarie sã fie ziua logic ortodox din întreaga ºcolii noastre a unor referate zonã, în frunte cu pãrintele pro- de cinstire comunã a celor trei lume. Evlavia, viaþa asceticã ºi care au vizat expunerea datetopop Ioan Ciocan. A sosit ºi ierarhi, cu toate cã în decursul sfinþenia vieþii Sfântului Va- lor biografice ºi analizarea Preasfinþitul Andrei Fãgãrãºea- lunii ianuarie fiecare din cei sile cel Mare, gândirea pro- unor aspecte ale operei teolonul, sub oblãduirea cãruia s-a trei au o zi proprie de prãz- fundã ºi strãlucitã a Sfântului gice ºi sociale ale celor Trei Iedesfãºurat întâi slujba de searã, nuire: Sfântul Vasile la 1 ia- Grigorie Teologul ºi de ase- rarhi. nuarie, Sfântul Grigorie la 25 menea elocinþa ºi iubirea de Arhidiac. Nicolae Lie apoi concursul propriu-zis.

"Lãsaþi copiii sã vinã la Mine"

Sfinþii Trei Ierarhi, ocrotitorii teologilor

4

Actual
ne ascundem, sã nu fim certaþi, pe bunã dreptate, când miºcarea pe care o aºteaptã Domnul ar fi sã-L chemãm pe El sã ne ajute, în loc sã ne ascundem de El. Dar ne e fricã pentru cã, "în loc sã facem ce trebuia sã facem, noi ne jucam (a se citi: mergeam la discotecã, aveam dependenþe, aveam relaþii sexuale în afara cãsãtoriei, ne certam, uram, invidiam)" ºi uitãm cã cel mai simplu ar fi sã recunoaºtem cã ne-am jucat când trebuia sã facem altceva, prin spovedanie; sã ne cerem iertare (de la El ºi de la aproapele, pe care l-am prins în jocul nostru), prin pocãinþã; sã ne împãcãm cu El, prin împãrtãºire; ºi sã avem nãdejde ºi încredere în El cã ne dã voie sã ne jucãm, dar cu rânduialã sfântã. Noi nu credem cã Dumnezeu ESTE IUBIRE; nu credem cã vrea CE E MAI BUN pentru noi. Trãim într-o viaþã banalã, strâmtã ºi ne facem aºteptãri în funcþie de mintea noastrã la fel de strâmtã, în loc sã acceptãm sugestii din partea INFINITULUI. Doamne, dã-ne curajul de a-Þi cere sã ne ajuþi sã împlinim poruncile! Amin. Cristina Sturzu

Fraþilor, se moare!
În urmã cu câþiva ani, cumnatul meu a murit, Dumnezeu sã-l ierte. Nu avea 40 de ani. Brusc, fãrã sã fie bolnav. Sãptãmânile trecute a murit un om mergând pe stradã, la fel de brusc. Relativ tânãr, "cu zile", cum se zice. Apoi altul... Aud, acum, cã un amic e pe moarte. Tot în floarea vârstei. Nu avem timp. Nu avem timp pentru "a ne trãi viaþa ºi pe urmã mai vedem"... Nu avem timp pentru a ne da cu pãrerea cu privire la sfârºitul lumii. ACUM avem nevoie sã ne gândim la moarte, la cum ne va gãsi ea pe noi. E cumplit sã te laºi trãit de viaþã, sã primeºti sã te îngrijorezi pentru motive prefabricate, fãrã a acþiona în vreun fel, cu seriozitate, pentru propria mântuire. Întreba cineva la ce bun ne-a mai fãcut Dumnezeu dacã aºa de greu ne mântuim? Dacã atât de "multe" avem de fãcut, când sã ne putem mãcar gândi la mântuire? Nu avem de fãcut multe. Un singur lucru avem de fãcut: SÃ TRÃIM ÎN PREZENÞA LUI TOATE. Sã le arãtãm Lui, toate. ªi necazuri, ºi neputinþe, ºi bucurii, ºi frumos, ºi urât, ºi vini, ºi greºeli... Toate, toate. ªi sã mergem sã I le arãtãm acolo unde este El, în Bisericã. Sã mergem acolo ºi sã luãm medicament, pe El Însuºi. Nu vom trãi veºnic pe pãmânt. E normal sã murim, cã azi, cã mâine, cã tânãr, cã bãtrân. Dar dacã mor acum? *** Când eram micã ºi mama ne dãdea sã facem treburi prin casã, aºteptam cu fricã mare pânã ce venea acasã, pentru cã de regulã nu ne ocupam cu seriozitate sã le facem, le lãsam pe ultima clipã - de multe ori ne trezeam cã începem sã rezolvãm sarcina respectivã taman când auzeam cã se învârte cheia în broascã. Între timp, ne jucam, ne zbenguiam, citeam... copii! Dar joaca asta nu era joacã pânã la capãt. Asupra noastrã plutea frica de cearta pe care ne-o va face mama când va veni ºi va vedea cã nu e gata treaba. Erau ºi situaþii când nu ºtiu cu ce imbold ne apucam ºi terminam ce era de fãcut, iar abia apoi ne jucam. Parcã altul era gustul jocului. De multe ori, în viaþa de adult, având copii care ºi ei fac la fel cum fãceam ºi eu uneori, dar observându-i ºi pe adulþii din jur, am avut impresia cã acest comportament, al jocului în stare de fricã, îl au ºi adulþii, mai tineri sau mai bãtrâni. Doar cã locul mamei (sau al tatãlui, citiþi cum vi se potriveºte) e luat de Dumnezeu. Indiferent de religie, existã (atunci când nu e atrofiatã de dependenþe, sau chiar mai mult atunci) conºtiinþa cã poþi sã nu faci "ceea ce trebuie", dar ceva ameninþãtor - Divinitatea - e acolo ºi-þi urmãreºte fiecare miºcare, urmând sã te taxeze cu fiecare ocazie sau "pânã la urmã". Este o parte de adevãr aici; ceva este, într-adevãr, inevitabil: moartea. Dar "pedeapsa" nu e a lui Dumnezeu, ci a noastrã: a noastrã asupra noi înºine, prin consecinþele actelor noastre libere sau ale altora asupra noastrã, ori ale noastre asupra altora. Toate sunt consecinþe ale atitudinii oamenilor. Atât de greu ajungem "sã ne facem mai întâi temele" ºi apoi sã ne jucãm! Atât de greu ne e sã gãsim bucuria "rezolvãrii sarcinilor". ªi mai ales, atât de greu ne e sã ne dãm seama cã pentru toate trebuie sã-L chemãm pe Domnul, cã în neputinþa rezolvãrii lor stã chiar invitaþia Lui de a-L chema la joacã! Noi vrem "sã facem noi toate" ºi vedem cã nu putem. ªi apoi ne speriem ºi vrem sã

Moartea nu vine sã-i faci o cafea, vine sã te ia!
Eu am fost la viaþa mea la mai multe cãpãtâi de morþi, ºtiþi cã am mai mult de 90 de ani. Þipetele lor, contactul cu altã lume, care se ºtia ºi care nu se credea, vederea pãcatelor proprii, pãcate care nu se puteau repara decât prin întoarcere înapoi. Iar înapoi nu se mai putea veni, pentru cã venise moartea sã-i ia... V-am mai spus, moartea nu vine sã-i faci o cafea, vine sã te ia. Moartea-i o realitate. ªi toþi muribunzii pe care i-am vãzut, doreau sã mai trãiascã mãcar o zi. Dar sã ºtiþi cã nu într-o zi, într-o clipã poþi sã faci foarte mult. Repet, dacã nu ºtii sã mori ºi sã înviezi în fiecare zi, dacã nu-þi pui problema mare a vieþii tale, nu realizezi nimic important în planul mântuirii. Moartea e o realitate, nu avem ce face. Raiul e o realitate, iadul - o altã realitate. Dacã trãim fãrã a ne întreba: "Ce-i cu mine faþã de valorile acestea, faþã de ceea ce va fi?" - e o mare greºealã. Chiar un sfânt pãrinte spunea aºa: dacã crezi cã existã Veºnicia ºi stai nepãsãtor, meriþi sã fii închis în casa de nebuni. Omul este o fiinþã superioarã, superioarã întregii creaþii. Când a fãcut Dumnezeu Creaþia a zis ºi s-a fãcut dintr-un cuvânt. Pe om, însã, l-a cioplit, l-a fãcut dupã chipul ºi asemãnarea Lui. Chip ºi asemãnare, toatã lumea ºtie, dar nu gândeºte ce înseamnã chip ºi asemãnare. Putem fi dumnezei dupã har, superiori îngerilor. Îngerii au o misiune grozavã, pe care o îndeplinesc cu o foarte, foarte mare exactitate. Dar ca structurã, ca finalitate, omul este superior îngerilor, omul conduce Universul, de asta S-a fãcut Iisus Hristos Fiul Omului, om desãvârºit, cu scopul sã ne salveze, sã ne trezeascã. Iisus ne-a adus mai mult decât ne-a pierdut Adam, ne-a adus putinþa de a ne îndumnezei dupã har; ne-a dat puterea de a ne lepãda de pãcat, de iertare a vrãjmaºilor, de a exista ca o entitate mai mare decât oricare alta. Toatã creaþia este minunatã, dar anume omul a fost creat cu o mare iubire, iubire care nu ºtiu dacã se poate spune prin cuvinte. Dumnezeu este altceva decât credem noi, este Iubirea desãvârºitã. El ne-a creat doar pentru El, nu ºi pentru altcineva sau altceva. El ne-a creat ca sã fim cu El în vecii vecilor. Pãrintele Arsenie Papacioc

CMYK

Psihoterapie ortodoxã
Pe parcursul unei zile se întâmplã adesea fie sã fim pe punctul de a ne enerva, fie ne enervãm ºi ne supãrãm de-a dreptul. Adicã ne mâniem. Din diferite motive, cu toþii am simþit senzaþia cã undeva în noi are loc o miºcare, se declanºeazã ceva, irupe o forþã, o energie, o putere. Ce este aceastã energie sau putere a sufletului? Este în regulã ce simþim? Ce urmãri au aceste stãri repetate asupra sãnãtãþii noastre? Pentru a rãspunde la aceste întrebãri ne folosim de înþelepciunea Sfinþilor Pãrinþi, sintetizatã de Jean-Claude Larchet în "Terapeutica bolilor spirituale"

5

Mânia - patima noastrã cea de toate zilele (1)
în general, iubirea de sine (sub forma slavei deºarte ºi a mândriei). Mânia se aprinde atunci când îi este rãpitã plãcerea care îi vine de la ele, se simte ameninþat sã piardã sau este împiedecat sã dobândeascã. Acestea sunt principalele cauze, dar mai sunt ºi alte multe care pot provoca mânie. Dintre toate aceste surse ale mâniei, slava deºartã ºi mândria sunt cele fundamentale. Atunci când omul este rãnit în amorul propriu, când se simte jignit, umilit, desconsiderat - mai ales în raport cu pãrerea bunã pe care o are despre sine ºi pe care aºteaptã ca ºi ceilalþi sã o împãrtãºeascã, el este cuprins de felurite forme ale mâniei. "Nu cuvintele unuia sau altuia provoacã în noi supãrare, ci mândria noastrã de a ne piedici în împlinirea dorinþelor ºi atingerea socoti mai buni decât cel care ne-a insultat, plãcerii, fie cauze ale suferinþei lui. Iar cea preþuirea exageratã pe care fiecare o avem mai deviatã formã a mâniei este folosirea despre noi" (Sf. Vasile cel Mare). ei împotriva lui Dumnezeu. Efectele pentru trup ºi suflet Ambele feluri în care este folositã mâMânia pãtimaºã poate avea consecinþe nia, fie împotriva lui Dumnezeu fie a semenului nostru, sunt indicatori ai îmbolnãvi- extrem de nocive asupra sufletului dar ºi a rii noastre sufleteºti. Nimic nu justificã mâ- trupului, ducând la tulburãri de ordin fizionia împotriva semenului. ªi nu vorbim nu- logic care zdruncinã sãnãtatea. Omul mâmai despre manifestãrile grosolane, exterio- nios gândeºte greºit, pierde discernãmânrizate, ci ºi de cele mai puþin vizibile: resen- tul, capacitatea de a vedea lucrurile corect, timentul - o mânie mocnitã, ascunsã (ca a- astfel cã nu de multe ori se spune cã mânia mintire a unei jigniri, a unei nedreptãþi su- este o formã de nebunie: "mânia este o neferite, a unei umiliri), ranchiuna, ura, toate bunie de scurtã duratã" (Sf. Vasile cel Maformele de ostilitate, duºmãnie; pe scurt, re). Mânia este un adevãrat venin pentru orice formã de rãutate. Tot de aceastã for- suflet, prin care diavolul roade cu cruzime mã pãtimaºã a mâniei sunt legate indigna- pe dinãuntru. Amintirea insultelor, ura ºi rea, batjocura, ironia ºi chiar glumele cu re- dorinþa de rãzbunare otrãvesc inima. Omul ferire la oameni, dar ºi sentimentele de rea cãzut pradã agresivitãþii înceteazã sã mai voinþã, de la rãutatea vãditã ºi voinþa de a vadã realitatea aºa cum este, ajungând sã o face rãu, pânã la a te bucura de necazul al- vadã deformat, prin prisma patimii sale. Sub influenþa acestor atitudini omul tuia ºi a nu te bucura de fericirea lui. Formele extreme de violenþã, rivalitãþile, indi- nu-ºi mai aflã pacea, fiind aruncat într-o ferent de motivul lor; bãtãile, omuciderile, stare permanentã de mâhnire ºi neliniºte. rãzboaiele - derivã tot din patima mâniei. El se îndepãrteazã de Dumnezeu care este Sfinþii Pãrinþi remarcã cã în orice blândeþe, bunãtate, pace. Lipsit de Duhul formã de mânie, omul încearcã un soi de Sfânt, care-i conferã ordine ºi unitate, plãcere, o simþire "iubitã ca o dulceaþã a sufletul se aflã fãrã rânduialã ºi dezbinat, amãrãciunii" (Sf. Ioan Scãrarul), iar nu se mai poate ruga, rugãciunea fiind aceastã plãcere îl face sã stãruie în ea, sã o "vlãstarul blândeþii ºi al lipsei de mânie" (Evagrie Ponticul). Se pierde astfel sãnãîntreþinã, sã nu doreascã vindecarea. tatea sufletului ºi îl face pe om neputincios Cauzele mâniei a mai lupta contra pãcatului în cele din Existã trei mari categorii de patimi urmã ajungând la moartea sufleteascã. (forme de iubire a lumii) care sunt pentru Despre cum putem lupta cu patima mâom pricini de mânie: niei ºi cum putem sã ne împotrivim acestui lãcomia pântecelui, "vierme al minþii" vom vorbi numãrul viitor. iubirea banilor ºi bunurilor materiale A consemnat Pr. Marius Corlean

Ce este puterea agresivã ºi la ce foloseºte?
Printre puterile pe care le-a primit sufletul omenesc la creaþie se aflã ºi puterea agresivã (irascibilã). Menirea acestei puteri este de a-l ajuta pe om sã lupte împotriva ispitelor, sã se fereascã de pãcat ºi rãutate, sã se împotriveascã la tot ceea ce-l poate îndepãrta de Dumnezeu, abãtându-l din calea desãvârºirii sale spirituale. Puterea irascibilã se dovedeºte foarte folositoare de exemplu în rugãciune când, pentru a avea o convorbire curatã cu Dumnezeu, trebuie sã respingem toate gândurile care încearcã sã pãtrundã în minte. O altã funcþie fireascã acestei puteri sufleteºti este aceea de a sprijini efortul omului de a dobândi bunurile duhovniceºti, de a face binele. Chiar Domnul Hristos spune cã: "Împãrãþia cerurilor se ia prin stãruinþã ºi cei ce se silesc pun mâna pe ea" (Mt. 11, 12). Astfel, prin aceastã putere a sufletului, noi suntem ajutaþi sã ne îndreptãm spre Dumnezeu tot ceea ce avem în alcãtuirea noastrã spiritualã: voinþã, dorinþã, raþiune, sentiment. Când puterea agresivã este folositã potrivit scopului sãu firesc, vorbim despre mânia virtuoasã, înþeleaptã ºi sfântã, despre care se vorbeºte ºi în Psalmi: "Mâniaþi-vã, dar nu greºiþi" (Ps. 4, 4).

Când mânia este nefireascã
Prin pãcat, omul ºi-a pervertit ºi aceastã putere. În loc sã o foloseascã pentru a lupta împotriva rãului ºi pentru a dobândi bunurile sufleteºti, o foloseºte pentru a dobândi bunurile materiale spre care îl împing mintea sa pervertitã ºi pofta. La omul cãzut, dobândirea plãcerii este un scop principal, în slujba cãruia acesta îºi pune toate forþele sale, deci ºi mânia. Mai mult, dacã atunci când omul doreºte dobândirea bunurilor sufleteºti el se rãzboieºte cu demonii, care se împotrivesc dorinþei lui, atunci când aleargã dupã bunuri materiale omul îºi întoarce iuþimea împotriva semenilor lui, vãzând în ei fie

 

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor

Cuvântul har este un cuvânt foarte des folosit în credinþa noastrã, mai ales în slujbele Bisericii. La Sfânta Liturghie auzim cuvintele: Apãrã, mântuieºte, miluieºte ºi ne pãzeºte pe noi, Dumnezeule, cu harul Tãu, sau binecuvântarea apostolicã: Harul Domnului nostru Iisus Hristos ºi dragostea lui Dumnezeu Tatãl ºi împãrtãºirea Sfântului Duh sã fie cu voi cu toþi, sau Binecuvântarea Domnului peste voi toþi, cu al Sãu har ºi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Dar ce este harul?

Ce este harul?
Sfântului Duh. Iatã unele dintre ele: darul facerii de minuni, darul proorociei, darul vindecãrii, darul strãvederii sau înaintevederii. Harismele se întâlnesc doar la persoane alese, pe care Dumnezeu le-a înzestrat cu acestea pentru viaþa lor sfântã.

Se poate mântuire fãrã har?
Mântuirea ºi sfinþirea omului înseamnã unirea lui cu Dumnezeu prin har. Sau cum spune Sfântul Serafim de Sarov: Scopul vieþii creºtine este dobândirea Duhului Sfânt. Omul nu se poate mântui fãrã har, nu se poate mântui singur, nu poate sã dobândeascã darurile Duhului Sfânt doar prin propriile forþe ºi osteneli. Întotdeauna harul este cel care pune începutul mântuirii în om ºi nu omul, prin stãruinþele sale. Aceasta înseamnã cã harul îi vine în dar.

Harul divin în învãþãtura Bisericii Ortodoxe

Dumnezeu nu ne-a lãsat singuri în aceastã lume. El e prezent în Biserica Sa prin intermediul harului. Harul divin mântuitor este energia, puterea sau lucrarea dumnezeiascã necreatã care izvorãºte din fiinþa celor trei Persoane ale Sfintei Treimi, fiind nedespãrþitã de Aceasta. Harul încalcã libertatea? Harul divin este prezent ºi lucreazã în Omul a fost creat liber de Dumnezeu; Bisericã ºi este comunicat oamenilor prin Duhul Sfânt în scopul mântuirii ºi sfinþirii dar aceastã libertate, fiind rãu folositã, s-a lor. Duhul Sfânt este cel care înfãptuieºte în Bisericã lucrarea de sfinþire a credinSuflete, pentru ce dormi? Sfârºitul se apropie cioºilor, prin intermediul harului. Harul este parte componentã a Bisericii pentru "De unde voi începe "Deºteaptã-te, o, suflete al meu! Ia cã Biserica este Trupul lui Hristos. Duhul a plânge faptele vieþii me- seama faptelor tale pe care le-ai fãcut, ºi nu poate lucra despãrþit de Hristos. Astfel le ticãloase? Ce început le dã pe ele înaintea ochilor tãi; varsã a avea cineva Duhul lui Hristos în sine voi pune, Hristoase, aces- picãturi din lacrimile tale; spune cu înseamnã a avea harul Duhului Sfânt. tei tânguiri de acum? Ci îndrãznealã faptele ºi cugetele tale lui ca un milostiv dã-mi iertare greºelilor." Hristos, ºi te îndrepteazã."

deteriorat, iar omul care trãieºte în pãcat nu mai este liber sã aleagã binele, ci este dependent de plãcerea pe care i-o provoacã pãcatul. Harul este cel care întãreºte libertatea, o scoate din subordonarea faþã de pãcat. Aceastã întãrire nu înseamnã o silire a libertãþii. Libertatea omului nu este schimbatã sau înlãturatã, ci ea obþine un prim ajutor pentru a deveni iarãºi libertate autenticã, cum a fost înainte de pãcat. În învãþãtura ortodoxã, între har ºi libertate este o foarte strânsã legãturã. Harul nu poate fi primit dacã omul nu vrea în mod liber acest lucru. Harul este dorit de libertatea noastrã, iar harul întãreºte aceastã libertate. Dupã ce a primit harul, pe mãsurã ce omul sporeºte în har, se întãreºte ºi în libertate. Astfel, viaþa omului renãscut în Hristos se datoreazã ºi harului, dar ºi libertãþii omului. Harul este cel ce întãreºte, dar noi trebuie sã avem grijã de harul din noi în mod conºtient ºi liber, pentru cã atunci când pãcãtuim îl pierdem... Nu fi nepãsãtor faþã de harul ce este în tine, zice Sfântul Apostol Pavel (I Tim. 4, 14). Pr. Ovidiu Bostan

Canonul cel Mare

Harul, harismele ºi darurile Duhului Sfânt

Harul e o bogãþie nesfârºitã de luminã ºi de putere dumnezeiascã din care primeºte fiecare atât cât poate cuprinde înlãuntrul sãu. Harul divin este unic ºi unitar dupã fiinþa sa, însã în colaborare cu persoanele umane, care sunt diferite, atât lucrarea cât ºi efectele harului iau înfãþiºãri ºi manifestãri diferite ºi se numesc daruri ale Sfântului Duh. Proorocul Isaia numeºte 7 din aceste daruri: duhul înþelepciunii, duhul înþelegerii, duhul sfatului, duhul puterii, duhul cunoºtinþei, duhul bunei credinþe ºi duhul temerii de Dumnezeu (Isaia 11, 2). Ca roade ale Duhului, Sfântul Apostol Pavel numeºte urmãtoarele: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinþa, blândeþea, înfrânarea poftelor. (Gal. 5, 22). Harismele sunt daruri mai deosebite, daruri excepþionale, cu totul speciale, ale

"Vino, ticãloase suflete, împreunã cu trupul tãu, de te mãrturiseºte la Ziditorul tuturor. Pãrãseºte de acum nebunia cea dinainte ºi adu lui Dumnezeu lacrimi de pocãinþã." "Râvnind neascultãrii lui Adam cel întâi-zidit, m-am cunoscut pe mine dezbrãcat de Dumnezeu, de împãrãþia cea vecuitoare ºi de desfãtare, pentru pãcatele mele." "Se apropie, suflete, sfârºitul, se apropie ºi nu te îngrijeºti, nu te gãteºti. Vremea se scurteazã, scoalã-te, aproape lângã uºi este Judecãtorul; ca un vis, ca o floare trece vremea vieþii. Pentru ce în deºert ne tulburãm?"

"Greºit-am, pãcãtuit-am ºi am lepãdat porunca Ta; cã întru pãcate m-am zãmislit, ºi am adãugat ranã rãnilor mele. Dar Tu mã miluieºte ca un îndurat, Dumnezeul pãrinþilor." "Mintea s-a rãnit, trupul s-a moleºit, duhul boleºte; cuvântul a slãbit, viaþa s-a omorât, sfârºitul este lângã uºã. Pentru aceasta, sufletul meu, ce vei face, când va veni Judecãtorul sã cerceteze cele ale tale?" "Postind Domnul 40 de zile în pustie, mai pe urmã a flãmânzit, arãtând firea cea omeneascã. Suflete, nu te lenevi! De va nãvãli asupra ta vrãjmaºul, cu rugãciunea ºi cu postul alungã-l departe de la picioarele tale."

Canonul cel Mare este o slujbã specificã Postului Mare ºi se sãvârºeºte împãrþit în patru pãrþi în fiecare searã de luni pânã joi, în prima sãptãmânã din Post. Este reluat în cadrul Deniei din a 5-a sãptãmânã din Post. De o frumuseþe remarcabilã, slujba Canonului ne îndeamnã la o îngenunchere în pocãinþã, reculegere ºi aducere aminte a pãcatelor pe care le-am sãvârºit, spre împãcarea cu Dumnezeu.

Actual

7

Afacerea porcinã
Deºi anual mor mai mulþi oameni de gripa obiºnuitã decât de cea porcinã, panica produsã de aceasta din urmã, întreþinutã din toate puterile de mass-media din România, ne-a marcat în ultimele luni. Iar moartea unei vedete TV, declaratã de cãtre secretarul de stat Adrian Streinu-Cercel ca fiind cauzatã de gripa porcinã, a determinat mii de români sã se vaccineze. Ce este în spatele acestei manipulãri a populaþiei ne spune Wolfgang Wodarg, într-un interviu acordat publicaþiei L'Humanité. Medic ºi epidemiolog, Wolfgang Wodarg este preºedintele comisei de sãnãtate din cadrul Consiliului Europei ºi a iniþiat de curând o anchetã privind rolul companiilor farmaceutice în campania de panicã creatã în jurul virusului gripei porcine.

În fiecare an apare un nou virus de tip "gripal"
Ce v-a fãcut sã bãnuiþi influenþa laboratoarelor asupra deciziilor luate în privinþa gripei A? Ne confruntãm cu un eºec al marilor instituþii naþionale, chemate sã avertizeze cu privire la riscuri ºi sã rãspundã, în cazul în care apare pandemia. În aprilie, când a venit prima alarmã din Mexic, am fost foarte surprins de cifrele pe care le furniza Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (OMS) pentru a justifica proclamarea unei pandemii. Am avut imediat suspiciuni: cifrele erau foarte scãzute, iar nivelul alarmei foarte ridicat. Nu erau nici o mie de bolnavi ºi se vorbea deja de pandemia secolului. Iar alerta extremã decretatã se fonda pe faptul cã virusul era nou. Dar caracteristica maladiilor gripale este de a creºte foarte rapid cu virusul, care se instaleazã mereu la noi gazde, animale, oameni etc. Nu era nimic nou, în sine, în asta. În fiecare an este un nou virus de acest tip, "gripal". Nu era de fapt niciun motiv sã sune alarma la acest nivel. Acest lucru a fost posibil deoarece OMS la începutul lunii mai a schimbat definiþia pandemiei. Înainte de aceastã datã, trebuia nu numai ca boala sã izbucneascã în mai multe þãri odatã, ci sã aibã consecinþe foarte grave cu un numãr de cazuri mortale peste mediile obiºnuite. A fost eliminat acest aspect în noua definiþie, pentru a nu rãmâne decât criteriul ritmului de rãspândire a bolii. ªi s-a susþinut cã virusul este periculos, deoarece populaþia nu putuse dezvolta o apãrare imunitarã împotriva lui. Ceea ce era fals pentru acest virus. Pentru cã s-a putut observa cã persoanele cu vârsta de peste 60 de ani aveau anticorpi. Adicã fuseserã deja în contact cu virusuri similare. De aceea practic nu au existat persoane peste 60 de ani care sã fi dezvoltat boala. Cu toate astea, chiar lor li s-a recomandat sã se vaccineze rapid.

Din scopuri de marketing, s-a folosirea vaccinurilor noi

Între lucrurile care mi-au trezit suspiciuni a fost aºadar, Gripa porcinã nu produce nici o zecime pe de o parte, aceastã voinþã din decesele provocate de gripa clasicã de a trage alarma, iar pe de alContestaþi diagnosticele stabilite ºi tã parte, alte fapte curioase. Cum ar fi, de pildã, recomandarea OMS de a efectua douã gravitatea, chiar potenþialã, a gripei A? Da, e o gripã cât se poate de normalã. injecþii pentru vaccinuri. Niciodatã nu s-a fãcut aºa ceva înainte. Nu exista nicio justi- Ea nu produce nici o zecime din decesele ficare ºtiinþificã pentru asta. A mai fost ºi re- provocate de gripa sezonierã clasicã. Tot comandarea de a utiliza numai vaccinurile ce a contat ºi tot ce a condus la formidabispeciale brevetate. Nu exista însã niciun mo- la campanie de panicã la care asistãm este tiv pentru a nu adãuga, cum se face în fieca- cã ea constituia o oportunitate de aur penre an, particule antivirale specifice acestui tru reprezentanþii laboratoarelor care au nou virus H1N1, "completând" vaccinul ºtiut cã vor înºfãca lozul cel mare în cazul folosit pentru gripa sezonierã. Nu s-a fãcut declarãrii pandemiei. Lansaþi niºte acuzaþii foarte grave. aºa pentru cã s-a preferat folosirea de materiale vaccinale brevetate pe care mar- Cum a fost posibil un astfel de proces în ile laboratoare le-au elaborat ºi fabricat sânul OMS? Un grup de persoane de la OMS e asopentru a fi gata în caz de dezvoltare a pandemiei. ªi procedând astfel nu s-a ezitat sã ciat foarte strâns industriei farmaceutice. Ancheta Consiliului Europei se va se punã în pericol persoanele vaccinate. îndrepta ºi în aceastã direcþie? Ce pericol? Dorim sã clarificãm tot ceea ce a putut Pentru a merge rapid în punerea la dispoziþie a produselor s-au folosit adjuvanþi sã determine aceastã formidabilã operaþiai unor vaccinuri, ale cãror efecte nu au une de intoxicare. Vrem sã ºtim cine a defost suficient testate. Altfel spus, s-a vrut sã cis, pe baza cãror probe ºtiinþifice ºi cum a se utilizeze în chip absolut aceste noi pro- fost exercitatã mai ales influenþa industriei duse brevetate în loc sã se punã la punct farmaceutice în luarea deciziilor. ªi trevaccinuri în conformitate cu metodele buie sã prezentãm niºte revendicãri guvertradiþionale de producþie mult mai simple, nelor. Obiectivul comisiei de anchetã este mai fiabile ºi mai puþin costisitoare. Nu a sã nu mai existe pe viitor false alarme de existat niciun motiv medical pentru acest acest tip. Ca populaþia sã se poatã baza pe analiza, expertiza instituþiilor publice lucru, ci numai scopuri de marketing. naþionale ºi internaþionale. Ele sunt acum Pandemia = marele loz pentru discreditate pentru cã milioane de percompaniile farmaceutice soane au fost vaccinate cu produse care Cum a putut fi justificat acest lucru? prezintã eventuale riscuri pentru sãnãtate. Pentru a înþelege fenomenul, trebuie sã Nu era necesar. Acest lucru a dus ºi la o ne întoarcem la episodul gripei aviare, risipire considerabilã a banului public. Fragment din interviul realizat de 2005 - 2006. Cu acel prilej s-au definit Bruno Odent, apãrut în publicaþia noile planuri internaþionale destinate sã L'Humanité din 7 ianuarie 2010 facã faþã unei alarme pandemice. Aceste

planuri au fost elaborate în mod oficial pentru a se asigura fabricarea rapidã a vaccinurilor pentru cazuri de alarmã. Acest lucru a dus la negocieri între companiile farmaceutice ºi guverne. Pe de o parte laboratoarele s-au angajat sã fie gata sã elaboreze preparatele, pe de altã parte statele le-au dat asigurãri cã le vor cumpãra pe toate. Dupã acest troc caraghios, industria farmaceuticã nu mai avea niciun risc economic daimpus cã se angaja la un nou produs ºi era asiguratã cã va da lovitura în cazul declanºãrii unei pandemii.

8 Jurnal de pelerin M Ormilia, locul unde sãlãºluieºte Dumnezeu Pentru cã eram clerici,.
ÂINI PLINE DE HAR

Mãnãstirea de la Ormilia (Grecia) este una dintre mãnãstirile pe care atunci când le vizitezi te impresioneazã într-un mod atât de plãcut, încât aceastã impresie rãmâne într-un colþiºor din inima ta pentru totdeauna. Asta am simþit ºi eu când am ajuns aici, în vara anului 2008, prezenþa mea în acest loc fiind un mare dar ºi o mare binecuvântare din partea pãrintelui meu duhovnic. BUCURIE ºI FILANTROPIE. Mãnãstirea se aflã în apropierea localitãþii Ormilia din peninsula Halkidiki, în nord-estul Greciei. Are hramul Buna Vestire ºi o obºte de maici (în jur de 120) relativ nouã - a fost fondatã în anul 1970. Arhitectura întregului complex mãnãstiresc este de-a dreptul impresionantã. Fiind metoc al mãnãstirii Simonos Petras din Sfântul Munte Athos, clãdirile acestui aºezãmânt monahal sunt construite dupã frumuseþea ºi rigoarea mãnãstirilor atonite. De asemenea, programul slujbelor îl urmeazã pe cel atonit. Dar ceea ce impresioneazã cu adevãrat este bucuria care se citeºte pe chipul mãicuþelor care vieþuiesc aici ºi candoarea sufleteascã cu care îi întâmpinã pe pelerini. Obºtea mãnãstirii Simonos Petras, mãnãstirea de care aparþine Ormilia, e cunoscutã ca fiind alcãtuitã doar din monahi cu studii superioare. Acelaºi lucru se poate spune ºi despre obºtea de maici de la Ormilia. Maicile care vieþuiesc aici au toate studii superioare, foarte multe dintre ele absolvind facultatea de medicinã, iar unele dintre ele au chiar douã sau mai multe zile ale sãptãmânii, timp de câteva ore.) facultãþi. În curtea umbritã de arbori ºi pavatã cu PELERINI PRIMIÞI CU MULTÃ DRAlespezi de piatrã dreptunghiularã, care lãGOSTE. Mãnãstirea este situatã pe un deal. Odatã intraþi pe poarta mare ºi grea, ca de sau între ele loc ierbii, am fost întâmpinaþi cetate, am avut impresia cã am intrat în- de o mãicuþã extrem de ospitalierã. Se mai tr-una din grãdinile raiului. Printre mãslini gãseau aici ºi alþi turiºti care poposeau pe ºi alþi arbori am urcat mai multe trepte ºi bãnci, lângã mese pe care se gãsea apã am ajuns la biserica veche a mãnãstirii. rece, cafea ºi lukumi (rahat) sau dulceaþã, Aici am intrat ºi ne-am închinat. Dupã ce stând de vorbã cu alte maici. Toate aveau am pus în suflet un strop din liniºtea acelui ceva în comun: un chip plin de bucurie ºi loc îmbibat de rugãciune, am intrat în dragoste pentru cei cu care vorbeau. Am fost invitaþi în arhondaric, unde curtea interioarã a mãnãstirii, care este deschisã vizitatorilor. (Trebuie sã amintesc am fost serviþi cu tradiþionalele dulceþuri. aici cã mãnãstirile din Grecia au un loc Maica cu care am vorbit ºtia o sumedenie deschis pentru vizitatori, dar în majoritatea de lucruri despre România ºi despre spaþiului au acces doar vieþuitorii, rân- Biserica Ortodoxã Românã, despre ierarduialã care le asigurã monahilor liniºtea hii noºtri, despre mãnãstirile din România, necesarã mãnãstirii. În plus, la Ormilia despre care ne povestea cã le-a vizitat existã program pentru vizitatori doar în 4 împreunã cu alte maici din obºte.

am avut ºansa ºi bucuria de a intra într-o curte interioarã în care au acces doar maicile ºi astfel am ajuns sã ne închinãm în biserica mare a mãnãstirii. Am fost foarte impresionaþi de pictura acestei biserici, partea din pridvor fiind atunci încã în lucru. Aici am aflat cã maicile se ocupã ºi cu pictura în frescã, existând de asemenea ºi un generos atelier în care se picteazã icoane pe lemn, pe lângã atelierele de þesãtorie ºi broderie, veºmintele, icoanele ºi toate odoarele fãcute de mâinile monahiilor de aici fiind de o frumuseþe rarã. Înainte de a pleca am trecut ºi pe la magazinul mãnãstirii, unde pe lângã icoane ºi cãrþi erau puse la vânzare ºi borcane cu gem sau sticle cu vin ºi lichior, care de asemenea purtau eticheta Ormilia. Aproape tot ce exista în acest magazin era opera mâinilor îndemânatice, pline de rãbdare ºi har, ale vieþuitoarelor din obºtea mãnãstirii. La plecare am primit ca evloghie (binecuvântare) din partea mãnãstirii un plic în care am gãsit un ghid pentru pelerini foarte frumos ilustrat ºi un CD cu muzicã bisericeascã cântatã de maici. Trebuie sã mãrturisesc cã maicile de la Ormilia cântã îngereºte. SLUJIREA APROAPELUI. Pe drumul de întoarcere, privirea ne-a fost atrasã de o clãdire impozantã. Era modernul "Centru pentru dezvoltare socialã, prevenire a bolilor ºi cercetare medicalã Panaghia Philanthropini", care þine tot de mãnãstirea Ormilia ºi care asigurã servicii medicale, educaþionale, cercetare ºtiinþificã, asistenþã socialã ºi spiritualã. Acum am înþeles ºi de ce multe maici de aici sunt licenþiate în medicinã. Am plecat pãstrând adânc încrustatã în inimã amintirea clipelor unice de liniºte, pace ºi bucurie sufleteascã pe care le-am petrecut în aceastã mãnãstire; acest lucru mi l-au mãrturisit ºi toþi cei care au primit marea binecuvântare de a ajunge în acest loc, în care simþi cã sãlãºluieºte Dumnezeu. Pr. Ovidiu Bostan

CMYK

Fii tânãr cu Hristos
Greºelile pãrinþilor

9

M-am chinuit sã iert, nu pot
Maicã, ce înseamnã sã mã smeresc? Sã accept cã maicã-mea ne fãcea porci ºi cã ne trimite în coteþ, asta sã accept? Asta este bunãtatea lui Dumnezeu? Când taicãmiu ne fãcea lepãdãturile dracului, dobitocule irecuperabil? Palmele alea peste gurã? Pãi, te-ai gândit vreodatã, mamã, cã poate îmi afecteazã creierul? Nu pot sã iert. M-am chinuit sã iert, nu pot. Sã vina Dumnezeu dacã vrea sã facã ceva, sã ierte El, eu nu pot sã iert. Dar nu sunt eu vinovat de porcãriile alea pe care mi le ziceai tu, mamã, ºi tu, tatã. Nicu DA, Nicu meu drag, Nu eºti vinovat pentru nimic din cele ce le-au pus prin abuz ºi din neºtiinþã pãrinþii tãi în creierul ºi sufletul tãu. Dar eºti responsabil dacã alegi sau nu iertarea. Dacã alegi sã fii cu Dumnezeu, Singurul Care poate ierta ºi Care te poate învãþa ºi ajuta sã ierþi ºi tu cu puterea Lui, sau sã rãmâi rob celui rãu, care i-a chinuit pe pãrinþii tãi, ºi sã duci blestemul mai departe. Da, nu poþi sã ierþi! De ce?

O mânã întinsã din cer
Orice suflet care nu s-a înecat cu totul în nebunia calmã, surâzãtoare, a vieþii din reclame, orice inimã care nu s-a transformat într-un desãvârºit consumator de iluzii, orice persoanã care încã mai încearcã sã evadeze din statistici, tânjeºte dupã o mânã întinsã din Cer... ...care sã-l ridice pe om iarãºi în poziþie verticalã, biped ºi raþional. Care sã-l înalþe în lumina realitãþii, deasupra oceanului de ficþiune în care se scufundã încet ºi ireversibil în fotoliul din faþa televizorului. Care sã-l ridice din glodul curviei, din iezerul lãcomiei, din demenþa cenuºie a plictisului... cele trei feluri de mâncare din meniul sufletesc al fiecãrei zile... Care sã-l smulgã cu violenþa unei iubiri dumnezeieºti din sine: din acel "apartament" perfect "decent", desãvârºit de confortabil, dar fãrã ferestre ºi uºi... Din acel labirint roz ºi parfumat în care te rãtãceºti de viaþã, numit carierã... Care sã-i ridice delicat faþa din troaca instinctelor primare, fãrã sã tragã de lanþul de aur cu care a fost adus acolo, lanþ transmis din tatã în fiu cu veneraþia unei moºteniri esenþiale... Care sã-l ridice pe fiecare individ la statura de om, în verticalitatea originarã, cea fãrã de sfârºit... În adâncul inimii noastre, de-o viaþã, e întinsã mâna lui Hristos... ªi n-o putem apuca decât dând drumul din mâinile sufletului tuturor celorlalte lucruri, dând drumul lumii noastre de dorinþi, pofte ºi nãluciri... ªi întinzându-le apoi cu puterea credinþei, spre adâncul inimii, în rugãciune... Mâna care a deschis ochii orbilor, a ridicat paralitici, a binecuvântat copii, a vindecat leproºi, a spãlat picioarele apostolilor, a sãturat mii de oameni frângând câteva pâiniþe, l-a salvat pe Petru de la înec ºi a trecut biruitoare prin moarte, aºteaptã, întinsã, înlãuntrul fiecãrei inimi... O mânã întinsã din ultimul Cer pânã-n adâncul iadului... O mânã care a strãbãtut toate durerile ºi beznele posibile ca sã-mi atingã sufletul, sã mi-l mângâie ºi sã mi-l ridice în lumina veºniciei cu bucuria unui tatã... O mânã întinsã acolo unde foarte puþini o cautã: înlãuntrul lor... www.oameni-sidemoni.blogspot.com

Pentru cã nu te înduri sã renunþi la plãcerea pe care þi-o dau pãcatul, rãutatea, rãzbunarea, vorbirea de rãu etc. Dar eu te cunosc, ºtiu dorul inimii tale ºi ºtiu cã te vei da bãtut, te vei smeri ºi vei învãþa sã ierþi de la Domnul ºi cu puterea Lui. Da, cheamã-L tu, în momentul în care ai tãi fac ce spui, pe Dumnezeu, sã ierte El! Apoi, mergi ºi trãieºte singur ºi exerseazã acolo o viaþã fãrã urã, fãrã violenþã, iertându-i mãcar de la distanþã pe cei ce te-au învãþat plãcerea de a face rãul... Cu dragoste ºi încredere, Maica Siluana

Nu mã vãd mergând prin lume cu batic ºi fustã lungã ºi numai casã-ºcoalã-rugãciune Fetiþa mea dragã, altã vârstã spiritualã. E Fiecare om are o
mai aproape sau mai departe de Dumnezeu ºi Sãrut mâna, maicã! Voiam sã vã cer sfatul pentru cã sunt foarte confuzã: merg la bisericã de bucuria împlinirii poruncilor lui! Aºadar, de ceva timp ºi iubesc lucrurile duhovniceºti, fiecare are dreapta lui socotealã pe care o învaþã dar nu le pot þine pe toate... Îmi plac ºi unele prin duhovnic, în primul rând, ºi prin rugãciune melodii mai moderne, nu merg la discotecã, nu apoi. Ca sã ºtii ce e plãcut Domnului ºi ce îþi este îmi place, doar cã mã mai întâlnesc cu prieteni de folos ºi potrivit þie, la vârsta ta, sã te rogi în de bun simþ care, la fel ca mine, merg la bise- faþa oricãrui gând sau impuls ºi sã fii cu Domnul ricã, însã se mai bucurã ºi de unele lucruri în tot locul ºi în tot timpul. Fie cã te rogi, fie cã lumeºti. Nu mã vãd, sincer, mergând prin lume înveþi, fie cã o ajuþi pe mama la treabã (neapãrat cu batic ºi fustã lungã ºi numai casã-ºcoalã- sã faci ºi asta), fie cã te plimbi, fie cã dansezi! rugãciune... Mi se pare totuºi prea mult... Care Toate sã le faci cu Domnul! Toate! ªi sã te bucuri cã te iubeºte ºi sã fii conºtientã de prear trebui sã fie dreapta socotealã? zenþa Lui iubitoare! Vã mulþumesc! Te îmbrãþiºez cu drag mult, Spor ºi Doamne ajutã! M. Siluana IsaBELA www.sfintiiarhangheli.ro

CMYK

10

Pas în doi
ºi sã fie tandru cu soþia sa. sultaþi cu ea în toate. Nu e bine ca soþia sã afle cele ascunse ale voastre de la rude, de la colegi ori de la prieteni. Sã ºtiþi cã firea femeiascã este pururea bãnuitoare, suspicioasã. Tot timpul se îndoieºte ºi se întreabã: "Oare mã iubeºte soþul?" Iar dacã va gãsi motive de suspiciune, devine fiarã. De aceea, trebuie sã ºtiþi cã singurul lucru care o poate cuceri ºi poate uni familia este tandreþea. Soþul ideal nu o strigã pe soþie pe nume. Dupã cãsãtorie, adevãratul nume la soþiei trebuie sã fie doar "iubito". Atunci cei doi vor fi cu adevãrat trup ºi suflet. Dacã îþi greºeºte cu ceva soþia, nu-i rãspunde pe loc, atunci când eºti dominat de mânie; ci seara, în camera voastrã, când veþi fi singuri, sã-i spui cu blândeþe: "ªtii, iubito, azi m-ai întristat cu cutare lucru". Iar dacã îi arãþi blândeþe îi va pãrea rãu, va plânge ºi îºi va cere iertare. Dacã soþul pleacã undeva ºi "uitã" sã-i spunã soþiei, iar aceasta aflã de la colegii de serviciu, de exemplu, atât de mare este rana sufleteascã pricinuitã de faptul cã nu este ea prima cãreia soþul sã-i spunã despre acest lucru, încât cu greu îºi revine. Este nevoie, deci, de multã atenþie. Dacã soþia va înþelege cã soþul îi este alãturi, atunci este capabilã de orice jertfã. Firea femininã are nevoie de cea a bãrbatului. Vedeþi, chiar ºi la mãnãstirile de maici, dacã nu existã un duhovnic bun, singure nu pot spori. Întotdeauna firea femeiascã are nevoie de sprijinul firii bãrbãteºti.

Sfaturi pentru soþul ortodox
Fii tandru!
Soþul trebuie neapãrat sã dovedeascã în mod practic soþiei cã o iubeºte. Firea femeii este atât de slabã, încât îndatã ce vede cã soþul aratã o oarecare amabilitate unei alte femei, fie colegã de serviciu, fie prietenã, în sufletul ei se aprinde invidia. Nu pentru cã ar fi o pornire pãtimaºã, ci, din pricina dragostei ce i-o poartã soþului, doreºte ca acesta sã-i aparþinã în întregime. Mai mult, femeia devine invidioasã chiar dacã soþul aratã dragoste mamei lui. Dacã îi spui: "Bine, dar este mama lui care l-a nãscut, l-a crescut, i-a fost alãturi atâþia ani!", ea rãspunde: "Da, dar o iubeºte pe ea mai mult decât pe mine!" Toate femeile asta rãspund. De aceea soþul trebuie, prin tandreþe, sã gãseascã "butonul" de îmblânzire a soþiei. Noi, monahii, prin modul nostru de viaþã nu avem experienþa femeilor. Însã epitrahilul Sfintei Spovedanii ne-a dezvãluit foarte multe taine din sufletul femeii. Un alt lucru pe care îl constatãm este acela cã femeia, dupã naºterea primului copil, nu mai doreºte atât rolul sexual al soþului, cât tandreþea ºi afectivitatea acestuia. De aceea, soþul trebuie sã cunoascã acest lucru

N-o mustra faþã de alþii!
Niciodatã nu trebuie ca soþul sã-i facã observaþie soþiei în prezenþa altora, pentru cã de multe ori, din egoism, soþii îºi mustrã soþiile mai ales în prezenþa propriilor rude. Sau, dacã soþia dã telefon soþului la serviciu, acesta sã nu-i rãspundã rãstit: "Lasã-mã, n-am timp acum!", vorbindu-i cu asprime. Ci sã-i spunã: "Iubito, am treabã acum, însã te voi suna eu puþin mai târziu". Soþia trebuie sã ºtie întotdeauna cã soþul o iubeºte ºi se gândeºte la ea în orice clipã, trebuie sã simtã cã în inima lui ea este pe primul loc. Când soþia va înþelege ºi se va convinge cã soþul o iubeºte, atunci devine de bunãvoie aºternut picioarelor lui, gata de orice jertfã.

Nu-i ascunde nimic!
Soþiei nu trebuie sã-i ascundeþi nimic, pentru cã va veni vremea când veþi fi descoperiþi. Sã-i spuneþi totul ºi sã vã con-

Iubirea nu este un sentiment, este o putere datã nouã de Dumnezeu
Iubirea nu e ºi ea un sentiment? Cum se cultivã iubirea? Cum sã facem sã nu treacã de la o sãptãmânã la alta, de la o lunã la alta? Iubirea nu este un sentiment. Iubirea se trãieºte ºi în sentimente, se trãieºte ºi în simþirile trupului, dar este o putere datã nouã de Dumnezeu, este puterea de a renunþa la noi, de a ne dãrui celuilalt. Sunt mai multe forme de iubire, noi ºtim cã existã iubirea prieteniei, iubirea eros ºi iubirea agape - aceasta din urmã este iubirea pe care ne-o cere Dumnezeu când zice: "Sã vã iubiþi unul pe altul aºa cum v-am iubit Eu". Noi învãþãm în Bisericã sã iubim ca Dumnezeu, sã iubim cu iubirea lui Dumnezeu. Ca ºi în relaþia cu Dumnezeu, în relaþia cu cel pe care-l iubim cã-i copilul nostru, cã-i soacra noastrã, cã-i mama noastrã sau cã-i soþul nostru - noi nu ne bazãm pe sentimente. Îi mulþumim lui Dumnezeu când sentimentele sunt pozitive, le rãbdãm pe cele negative, dar noi ne bazãm pe puterea pe care ne-o dã Dumnezeu, ca sã

ne iubim unul pe altul. Iubirea are formã de iertare, are formã de plâns - când ne moare cineva drag iubirea noastrã este doliu, e jale, e plâns, ºi nu zicem "nu mai plânge, lasã...". De ce sã nu plângem? Plângem de dor, plângem de mila noastrã, cã am rãmas singuri. Avem însã nã dejde cã el e bine. Aceasta e iubirea mea ºi acest plâns nu se opreºte niciodatã dacã e moartea unui copil, dar asta nu înseamnã cã nu zâmbim, cã nu ne mai bucurãm de viaþã, dar plângem iubirea care acum se trãieºte sub forma aceasta. Maica Siluana Vlad

Rugaþi-vã, spovediþi-vã, împãrtãºiþi-vã împreunã!
Aºadar, pe cât puteþi, trebuie sã vã rugaþi împreunã acasã. Rugãciunea fãcutã în comun uneºte familia. Dacã puteþi, dimineaþa rugaþi-vã împreunã, iar seara faceþi împreunã Pavecerniþa. E bine ca soþii sã se spovedeascã la acelaºi duhovnic ºi sã se împãrtãºeascã la aceeaºi Sf. Liturghie, sã meargã amândoi la aceeaºi bisericã. Acesta este un lucru care îi uneºte foarte mult. Pãrintele Efrem Vatopedinul

Educaþie creºtinã

11

Preþul pe care îl plãtim un semnal de alarmã
De curând a fost o ºtire televizatã cum cã un adolescent ºi-a omorât mama cu bestialitate, dupã care ºi-a reluat liniºtit distracþia jocurilor pe calculator. Fãrã resentimente. În ultima vreme, foarte multe mame distruse vin la duhovnic cu aceastã problemã din care se nasc conflicte majore în familia lor.

Jocurile pe calculator, o lume acaparatoare
Existã o serie de jocuri pe calculator, foarte incitante, care introduc mintea celui iniþiat într-o lume virtualã, unde poate sã se deghizeze absolut în orice personaj. Sunt oraºe virtuale, locuri unde te poþi afla ºi unde poþi face ce vrei, fãrã interdicþii. Chiar eºti sfãtuit, odatã ce ai intrat ,,acolo", sã le interzici pãrinþilor accesul. Adicã sã parolezi jocul, ca nimeni sã nu ºtie ce faci tu acolo. Acestea sunt ºi interactive, adicã te întâlneºti într-un spaþiu virtual cu alte personaje, deghizate la rândul lor. Începi sã îþi doreºti tot mai mult lumea de ,,acolo", e mult mai interesantã decât cea "plictisitoare" de aici. Vei face tot posibilul sã intri ºi sã ai acces la ea. Cât mai mult timp. Nu te mai intereseazã nimic altceva, ºcoala, mama, tata, alte obligaþii ºi sarcini pe care le ai. Acestea devin din ce în ce mai enervante. Nu mai ai pic de sentiment pentru nimeni, eºti tot mai introvertit. Lumea realã nici nu mai preþuieºte prea mult. De fapt, aproape cã nu mai poþi trãi fãrã acel joc, unde eºti erou sau te poþi rãzbuna dupã bunul plac. Captivaþi de jocurile interactive pe internet, copiii/adolescenþii cad pradã acestora, aidoma dependenþilor de substanþe halucinogene. Sunt gata sã facã orice pentru a-ºi satisface dorinþa. Când o mamã a interzis copilului ei sã se mai joace pe calculator, acesta a reacþionat atât de violent, cu ochii ieºiþi din orbite, gata sã muºte sau sã distrugã tot din casã, încât singura soluþie plauzibilã de a ieºi din situaþie a fost chemarea disperatã a salvãrii. Copilul ei manifesta reacþii tipice drogaþilor aflaþi în sevraj. Era de nerecunoscut ºi de nestãpânit. Acesta este doar un sigur exemplu tipic din cele ce îmi trec tot mai des pe la urechi. Duhovnicii se confruntã tot mai des cu astfel de cazuri ºi vor trebui sã gãseascã

soluþii abile, ca sã nu le spun de-a dreptul harismatice (pe mãsura periculozitãþii noilor patimi), adaptate acestor provocãri grave de personalitate, cu impact social greu de prevãzut, la care nici psihologii nu mai fac faþã. Probabil cã niciodatã, în istoria familiei ºi a societãþii, pãrinþii nu au fost confruntaþi cu astfel de probleme fãrã precedent în impulsivitate ºi violenþã infantilã, lipsã de control emoþional la copiii deveniþi foarte neascultãtori ºi cu o manifestã voluptate a însingurãrii. Ei devin triºti, introvertiþi, iritabili ºi isterici pânã la sãvârºirea de crime, fie acasã, fie în ºcoli.

Specialistul în psihiatrie infantilã James Comer sublinia faptul cã ,,niciodatã în istoria omenirii copiii nu s-au confruntat direct cu atâtea informaþii nefiltrate de cãtre adulþii care le poartã de grijã". Pãrinþii, la rândul lor, sunt bombardaþi de o groazã de informaþii ,,specializate" despre creºterea copiilor ºi pregãtirea lor pentru viaþã, încât ei înºiºi devin derutaþi. În acelaºi timp, vãd în jurul meu mame obsedate de ideea de socializare a odraslei lor, de excesiva preocupare de a gãsi un talent copilului, chiar ºi atunci când acesta e aproape inexistent, doar pentru cã "dã bine" în faþa societãþii... Sau, o situaþie mai degradantã, când copiii sunt încurajaþi de cãtre proprii pãrinþi sã-ºi cultive acele ,,calitãþi", considerate ilicite altãdatã, de a face faþã economiei de piaþã prin acel ,,trebuie sã te descurci în viaþã cãlcând ºi peste cadavre", acest tip de comportament fiind calificat în societatea româneascã postdecembristã ca un chip al virtuþii ºi al reuºitei personale. O confuzie a valorilor generatã, susþinutã ºi încurajatã de pãrinþi la "ºcoala" de acasã. Sub o identitate impusã de cãtre pãrinþi, copilul va sucomba prin diverse decompensãri, refugiindu-se în lumi virtuale, ca cea oferitã de jocurile pe calculator.

Violenþã, lipsã de respect, imaturitate
Daniel Goleman, autorul unei cãrþi demnã de luat în seamã - Inteligenþa emoþionalã, explicã foarte limpede de ce, ca ºi pãrinþi preocupaþi în mod superficial de educaþia copiilor ºi de calitatea vieþii emoþionale a familiei noastre, neglijãm rolul sentimentelor în dezvoltarea sãnãtoasã a copiilor noºtri. Astãzi (ºi din ce în ce mai mult mâine), plãtim preþul scump ca pãrinþi, ca familii, ca societate, datã fiind creºterea violenþei ºi a lipsei de respect. Plãtim un preþ atunci când copiii deveniþi adulþi se poartã imatur afectiv atunci când la rândul lor sunt pãrinþi ºi-ºi trateazã bebelaºii ca pe niºte obiecte sau accesorii personale. Plãtim un preþ atunci când punem accentul pe dezvoltarea intelectualã ºi uitãm de inima copiilor noºtri, de suflet. Plãtim un preþ scump atunci când, deºi le oferim atâtea obiecte (surogate ale iubirii noastre egoiste), ei sunt totuºi nefericiþi, cu tulburãri din ce în ce mai grave de comportament. ªi preþul acesta, mâine, va fi unul foarte mare. Corina Negreanu

Pãrinþi prea ocupaþi
Cum s-a ajuns aici? În societatea progresistã de consum marcatã de concurenþã globalã ºi de un standard de viaþã decent, pãrinþii sunt foarte preocupaþi de obþinerea banilor, nevoiþi în felul acesta sã munceascã mai mult ca sã aibã cele necesare traiului actual. Au, în consecinþã, mai puþin timp liber de petrecut cu familia, cu copiii. Calitatea legãturilor emoþionale dintre membrii familiei este grav avariatã, degradatã. Mai mult ca oricând, tinerii ºi copiii cad pradã uºoarã a trei forþe care se dezlãnþuie în prezent pe scena lumii: economicã, tehnologicã ºi informaþionalã. Copilãria s-a schimbat, viaþa emoþionalã, afectivã a copilului suferã grave carenþe în procesul de maturizare. Vremurile s-au schimbat, existenþa a devenit agitatã, complicatã, incitantã, extenuantã, stresantã ºi deosebit de provocatoare. Copiii sunt supuºi atâtor surse de distragere a atenþiei ºi de influenþe: media, de gaºcã, de modã etc…

Duminica Ortodoxiei Dragi copii, fiecare dintre voi are acasã cel puþin o
icoanã. Voi ºtiþi ce sunt icoanele? Sunt ferestre prin care noi putem vedea lumea nevãzutã. Fiecare icoanã este o fereastrã deschisã spre cer, prin care vedem imaginea Domnului nostru Iisus Hristos, sau a Maicii Domnului, sau a unui sfânt. Privind icoanele ne aducem mereu aminte cum ar trebui sã fim de fapt: asemenea sfinþilor, adicã buni ºi sinceri, având credinþã în Dumnezeu ºi încredere în dragostea Sa. Prima duminicã din Postul Mare se numeºte Duminica Ortodoxiei. În secolul VIII un împãrat bizantin a poruncit ca toate icoanele sã fie scoase din biserici. Dupã mai bine de o sutã de ani în care din porunca împãratului cei care apãrau icoanele erau persecutaþi, a ajuns împãrãteasã Teodora. Dupã moartea soþului ei, care ura icoanele, împãrãteasa Teodora a pregãtit un Sinod în care Sfinþii Pãrinþi au mãrturisit credinþa cea dreaptã ºi cinstirea icoanelor. Sinodul a avut loc cu o zi înainte de prima duminicã din Post, de aceea aceastã Duminicã se numeºte Duminica Ortodoxiei, ca sã ne aducã mereu aminte de victoria dreptei credinþe asupra ereziilor. Atunci a avut loc o procesiune cu sfintele icoane cãtre biserica Sfânta Sofia din Constantinopol. În amintirea acelei zile, astãzi în multe biserici oamenii merg la Sfânta Liturghie purtând fiecare câte o icoanã, iar la sfârºitul slujbei are loc o procesiune, fie în jurul bisericii, fie prin localitate. Fie cã este o icoanã mare, într-o catedralã, fie cã e o iconiþã micã pe care creºtinul o poartã la gât, icoana ne aduce aproape persoana pe care o reprezintã. Atunci când spunem o rugãciune în faþa unei icoane, ne

adresãm sfântului sau sfintei din icoanã, care ne aude ºi ne ascultã rugãciunea.

1.  

Coloraþi planºa de mai sus, în care vedeþi prima procesiune cu sfintele icoane din Duminica Ortodoxiei, care a avut loc în anul 843. 2. Dacã la biserica voastrã se organizeazã procesiunea cu icoane, pregãtiþi-vã icoana favoritã pentru a o lua cu voi la Sf. Liturghie. Fiecare membru al familiei voastre trebuie sã aibã o icoanã. 3. Puteþi sã faceþi chiar voi o icoanã cu sfântul vostru ocrotitor. Cãutaþi o bucatã de lemn tãiat ca pentru o icoanã, pe care vopsiþi-l cu auriu sau o culoare deschisã. Dacã nu gãsiþi, puteþi folosi un carton mai gros. Rugaþi-vã pãrinþii sau profesorul de religie sã vã caute pe internet o planºã de colorat cu sfântul al cãrui nume îl purtaþi sau cu Maica Domnului sau Domnul Hristos. Coloraþi-o frumos sau pictaþi-o cu acuarele. Decupaþi-o ºi lipiþi-o pe lemnul (sau cartonul) pregãtit înainte.

Activitãþi:

Dragi copii, Dacã aþi ascultat cu atenþie Evanghesufletelor noastre, este infinitã lia din Duminica lui Zaheu Va- iubire. meºul, aþi vãzut cã el era judecat Chiar dacã ceilalþi râd de noi de ceilalþi oameni, chiar dacã era cã suntem credincioºi ºi mergem mai mare peste toþi vameºii. El a la bisericã, pe noi nu trebuie sã ne vrut foarte mult sã îl vadã pe intereseze ce spun ei, aºa cum Domnul Hristos ºi s-a urcat în- nici pe Zaheu nu l-a interesat cã tr-un dud, dovedind cã dorinþa lui oamenii râdeau de el. Sã ne rude a-L vedea pe Domnul e mai gãm pentru ei, ca sã îl cunoascã presus de orice. ºi ei pe Dumnezeu ºi sã vadã ce Învãþãturã: bine este sã asculþi de DumneNoi nu ºtim ce este în adân- zeu, sã te rogi, pentru cã El ne cul inimii celorlalþi oameni, de ajutã mereu în tot ceea ce facem. aceea nu e bine sã îi judecãm. Georgia Ganea, Numai Dumnezeu ne poate judecl. a III-a, Fãgãraº ca, pentru cã El este lumina Paginã realizatã de Natalia Corlean

De la copii pentru copii 

CMYK

Viaþa în Hristos

13

Iadul vieþii fãrã Tatã

Închipuiþi-vã un copil orfan. Fãrã mamã, fãrã tatã. Creºte cum poate. Fizic se dezvoltã, pentru cã lumea în care trãieºte îi asigurã cele necesare traiului. Dar sufletul lui? Nu ºtie ce este iubirea, pentru cã nu a primit-o de la nimeni. De-a lungul timpului au încercat unii ºi alþii sã se apropie de el, dar el nu ºtie sã iubeascã. Nu l-a învãþat nimeni, nu are de unde sã ia iubire, ca sã o poatã dãrui. A crescut, acum este un adult, dar nu poate avea încredere în nimeni. În viaþã trebuie sã dai puternic din coate ºi sã înlãturi pe oricine þi-ar sta în cale. Toþi vor sã profite de tine, cum sã ai încredere în cineva? Îi este mereu fricã. Cã va suferi, cã nu va mai fi apreciat de cei din jur, cã i se va întâmpla ceva rãu, cã nu are îndeajuns… Un iad de îngrijorãri permanente. Ceilalþi sunt mereu ca sã fii fericit. El este un rezervor infinit o ameninþare pentru el. Cã sunt mai buni, de iubire, la care dacã rãmâi conectat devii cã au reuºit mai bine, cã vor sã profite de un izvor de iubire pentru ceilalþi. Nu îþi pe urma lui, cã îl enerveazã, cã… este fricã de ziua de mâine. Tatãl tãu þi-a ªi-a fãcut o familie, ca sã intre în rân- spus cã fiii lui nu vor duce lipsã de nimic dul lumii. O nevastã ºi un copil (maxim doi), cã altfel se complicã treaba. Soþia pare cã îl apreciazã, din asta a luat-o. Dar iatã cã dupã puþin Prietenii ne iubesc ºi sunt gata sã timp nu mai e aºa afectuoasã. Ce-o fi spunã despre noi doar lucruri frumoase; având, de ce nu e mulþumitã? Doar uneori ne fac din vorbe chiar mai are tot ce-i trebuie: casã, maºinã, frumoºi/buni/ deºtepþi decât suntem, de ni obligaþii matrimoniale satisfãcute! Ce se duce vestea cã suntem Fãt Frumos din poate sã vrea mai mult? Nici copiii nu poveste sau Ileana Cosânzeana. sunt mulþumiþi. Vin târziu acasã, nu Dacã prietenii au darul acesta, noi, prea vorbesc, sunt tot cu ochii în care ne suntem cei mai buni prieteni, de ce monitor. Mai nou au început sã sã nu o facem?! Ascuþim creionul ºi ne lipseascã ºi nopþile. De aici pânã la împãunãm, luãm guma ºi mai ºtergem o probleme cu alcoolul ºi drogurile nu grimasã, mai adãugãm o patã de culoare mai e decât un pas. Cu ce-a greºit? din vârful pensulei ºi gata! Ne punem în Le-a dat casã ºi masã, i-a þinut la galantar, admirându-ne singuri, pe urmã ºcoalã, ce le trebuia mai mult? vin prietenii ºi ne laudã. Dacã o fãceau Timpul trece ºi vine ºi vârsta a înainte, când eram doar pur ºi simplu noi, treia… Vin ºi bolile. Sfârºitul e acum, plini de pene, fãrã riduri ºi frumos aproape, iar iadul singurãtãþii de îmbujoraþi, suntem ºi mai frumoºi/buni/ nesuportat, pentru cã nimeni nu deºtepþi decât eram înainte. Încet, încet, suportã un bãtrân morocãnos ºi ajungem sã credem ºi noi cã suntem buveºnic nemulþumit. Ce rost au avut ricul pãmântului/mama zmeilor; într-o zi vom Mare. A stat în pustie 20 de ani, de la 35 de toate? Unde e plãcerea, unde s-au dus crede cã suntem chiar Dumnezeu. Poate cã ani pânã la 55, ºi când a ieºit STRÃLUCEA. toate? La ce bun am trãit? O viaþã am exagerat un pic... chiar sã te crezi Dum- Era smerit ºi plin de înþelepciune. întreagã m-am strãduit sã arãt ce pot; nezeu, asta este cam grav, dar acolo un mare Ce folos avem, dacã din creion, gumã ºi ºi iatã-mã ajuns în faþa morþii, gol. sfânt parcã tot ne vine sã credem cã suntem. pensulã suntem frumoºi/buni/deºtepþi, iar Fraþilor, mucenic nu vrea nimeni sã fie?! atunci când nu ne vede nimeni nu avem pace *** Viaþa fãrã Dumnezeu este o viaþã Ucenic mai întâi?! Suntem cu toþii mici picã- în inimã, nu putem sã ne înfrânãm mânia ºi de orfan. Dumnezeu este Tatãl care te turi în marele ocean, atâta tot. Am citit, de nu ne putem iubi nici pe noi înºine?! învaþã sã iubeºti, te învaþã ce sã faci curând, din viaþa Cuviosului Antonie cel Adriana Popescu

din toate cele care le sunt de folos. Tot ce trebuie sã faci este sã asculþi ce îþi spune El ºi sã împlineºti, tot cu ajutorul Lui. Cei din jur te pot aplauda, sau te pot boscorodi. Nu te poþi mândri cu asta, nici nu poþi fi întristat! ªtii cã Tata þi-a dat tot ce ai, doar cu ajutorul Lui poþi face binele pentru care eºti aplaudat. Iar boscorodelile? ªtii cã eºti neputincios, nimeni nu e fãrã pãcat, de ce sã te superi? În plus, cine poate ºtii ce durere se aflã în adâncul celui care strigã la tine? Eu sigur nu… Doar Tata, singurul cunoscãtor al inimilor: Doamne, binecuvânteazã-l ºi miluieºte-l pe fratele meu! Când eºti izvor de iubire ºi îl chemi pe Domnul în tot ceea ce faci, toate se schimbã în jurul tãu. Dumnezeu-Iubire este ingredientul minunat care face o familie fericitã, care creºte copii sãnãtoºi la suflet, vindecã rãnile. Iar iubirea se înmulþeºte; dãruind-o, o vei dobândi, trãind într-o Bucurie pe care nu þi-o poate lua nimeni, pentru cã ea este de la Dumnezeu. Natalia Corlean

Feþi Frumoºi ºi Ilene Cosânzene

CMYK

14 Actual Lumea spune cã acum nu se mai poate posti
Pãrinte, lumea spune cã acum nu se mai poate posti, cã dacã posteºti fãrã carne nu mai poþi munci la câmp. Vezi, aºa e ideea omului, dar asta e o înºelãciune. E înºelãciunea vrãjmaºului, fiindcã s-a fãcut firea omului plinã de patimi. Patimile, dacã se instaleazã în inima, în mintea ºi în socotelile omului, de-acuma se fac ca o fire. ªi dacã i se fac ca o fire, de-acuma omul zice: "Dacã nu mãnânc carne, mor. S-a terminat." ªi cu ideea asta, chiar moare! Dar nu-i adevãrat. Asta-i o patimã instalatã de ispititorul, care e vistierul tuturor rãutãþilor ºi aruncã sãmânþa faptelor celor rele în sufletul ºi în inima noastrã. ªi dacã firea noastrã se pleacã la una din rãutãþile pe care le aruncã, de-acuma el mereu cu aceea te ajutã. Vrei sã bei rachiu, cu aceea te "ajutã"! Vrei sã mãnânci bunãtãþi mai multe, cu aceea te "ajutã" pânã când se instaleazã în sufletul omului rãutatea. Vrei sã spui minciuni, cu aceea te "ajutã", pânã prinde patima, încolþeºte, ºi dacã încolþeºte, de-acuma face rãdãcinã în inima omului. Dupã ce face rãdãcinã, de-acuma rãdãcina aceea devine ca o fire ºi de-acuma eºti convins cã dacã nu mãnânci sau nu bei ceea ce îþi place, mori. Dar nu-i adevãrat! Asta e lucrarea ispititorului. Vasãzicã, patima care s-a instalat în inima omului a fãcut rãdãcini, de-acuma se dezrãdãcineazã mai greu. De aceea, Sfinþii Pãrinþi ne povãþuiesc, cãci orice gând rãu pe care-l avem în sufletul ºi în inima noastrã e învederat ºi trebuie sã fim convinºi cã-i de la ispititorul, degrabã-degrabã sã ne ducem la duhovnic ºi sã-l spunem: "Uite ce-mi zice mintea, pãrinte. Uite cã se pleacã mintea la cutare, cutare", pentru ca duhovnicul sã-þi dea o povaþã, ce-l lumineazã harul Sfântului Duh atunci. ªi cu asta îl ruºinezi pe vrãjmaºul, pentru cã dacã nu te duci sã te spovedeºti, patimile aduse de el în sufletul ºi în inima ta te distrug. Pãrintele Dionisie Ignat Pãrintele Dionisie Ignat s-a nãscut în 22 septembrie 1909 în comuna Vorniceni din judeþul Botoºani, într-o familie de þãrani cu opt copii. La botez a primit numele Dumitru. Ajunge la muntele Athos în 1926, urmându-l pe fratele sãu, Gheorghe. În 1927, Dumitru este tuns cãlugãr luând numele Dionisie. Este fãcut ieromonah în 1937 ºi duhovnic în 1945. Bucurându-se de sfaturile unor monahi sporiþi a devenit unul din cei mai experimentaþi pãrinþi duhovniceºti din Sfântul Munte ºi pildã de simplitate, iubire ºi smerenie pentru cãlugãrii români, greci sau de alte neamuri, dar ºi pentru miile de pelerini veniþi din întreaga lume la Colciu, ca sã gãseascã liniºte sufleteascã ºi sfat duhovnicesc. Dupã ce a orbit, în 1994, pãrintele Dionisie a trecut la cele veºnice în 2004, la vârsta de 95 de ani, dintre care 78 de ani petrecuþi la Sfântul Munte. nu ajunge sã ne abþinem de la diferitele mâncãruri, ci trebuie sã postim ºi sufleteºte. Existã ºi primejdia ca þinând posturile rânduite de Bisericã, sã nu avem folos. Din ce cauzã? Pentru cã ne þinem departe de mâncãruri, dar nu de þinem departe de pãcat; nu mâncãm carne, dar mâncãm sufletele celor sãraci; nu ne îmbãtãm cu vin, dar ne îmbãtãm cu poftele trupeºti; petrecem ziua în post, dar ne uitãm la lucruri ruºinoase. În felul acesta pierdem folosul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoþit de îndepãrtarea de orice pãcat, de rugãciune ºi de lupta duhovniceascã. Numai astfel vei aduce jertfã bine-plãcutã Domnului ºi vei avea mult folos." Postul poate fi o perioadã de bucurie, de înãlþare sufleteascã, de uºurime a sufletului (prin Spovedanie) ºi a trupului (prin mâncarea sãnãtoasã de post). ªi nu uitaþi un ingredient esenþial: slujbele specifice Postului Mare (Canonul cel Mare din prima ºi a 5-a sãptãmânã, Liturghia Darurilor), dar nici rugãciunea Sfântului Efrem Sirul: "Doamne ºi Stãpânul vieþii mele, duhul trândãviei, al grijii de multe, al iubirii de stãpânire ºi al grãirii în deºert nu mi-l da mie. Iar duhul curãþiei, al gândului smerit, al rãbdãrii ºi al dragostei dãruieºte-l mie, robul Tãu. Aºa Doamne, Împãrate, dãruieºte-mi ca sã-mi vãd greºelile mele ºi sã nu osândesc pe fratele meu, cã binecuvântat eºti în vecii vecilor. Amin". Natalia Corlean

Cum postim?
Ne stã din nou în faþã Postul Mare. O nouã minunatã ºansã de curãþire, de echilibrare, de disciplinare, de întoarcere spre adevãratul lucru important: hrana sufletului. În ceea ce priveºte hrana trupului, ar fi de dorit sã evitãm capcana mezelurilor "de post", a margarinei sau altor aberaþii culinare. Cât despre suflet, iatã ce ne spune Sfântul Ioan Gurã de Aur: "Când postim,

O veste bunã:
"Românii nu mai au încredere în televizor"
Acesta este titlul unui articol apãrut în presa on line. Iatã ºi ce ne spun jurnaliºti de la 9am.ro, care prezintã rezultatele unui sondaj: "Încrederea românilor în televiziune a scãzut, în anul 2009, la 61 de procente. Pierderea capitalului de încredere ar putea fi asociatã cu implicarea presei în campania electoralã, se aratã în cel mai recent Eurobarometru lansat de CE. Astfel, încrederea populaþiei în televiziune a scãzut radical, de la 70% în prezidenþialã pare sã fi dus la o pierdere de capital de încredere pentru aceste canale mediatice, explicã raportul CE." Sã sperãm cã este un semn bun, care va duce în continuare la o creºtere a discernãmântului telespectatorului în ceea ce priveºte manipularea la care este supus atunci când priveºte la televizor. Sau, poate (mai puþin probabil) un semnal de alarmã pentru presa aflatã în unanimitate sub influenþã politicã. Natalia Corlean

iunie 2008 (adicã în perioada de pre-campanie pentru alegerile parlamentare naþionale), la 61% în noiembrie 2009. Polarizarea excesivã a discursului ºi implicarea marilor trusturi de presã în campania

Cu Dumnezeu în casã

15

Greºeli în alimentaþia modernã:

La gura sobei

Folosirea exclusivã sau abuzivã a pâinii albe

Iarna din noi o
Iarna ce nu vrea sã treacã Toarnã rãcealã ºi-n noi, Nici fulgii nu ne mai spalã De rãul ce ºade în noi

Smeriþi ca uliul pe boltã Curaþi ca godacii-n noroi Minþim Adevãrul în faþã ªi-apoi ne minþim ºi pe noi Zidim biserici frumoase Dãrâmãm însã totul în noi, Vedem prea multe la alþii Dar nu ºi iarna din noi Miloºi ca îngheþul cu iarba ªi drepþi ca ºarpele-n pom Postim cu ce ducem la gurã Dar nu cu ce scoatem din noi Nu vrem sã mergem în locul În care pompierii-s ºomeri Dar mâine trãim precum astãzi ªi nu vrem sã ne îndreptãm Noi cerem minuni sã se-arate Minune-i cã încã trãim Dar nu pentru faptele noastre Ci Domnu-i Atot-milostiv. Pr. Marius Demeter

GRÂUL, ALIMENT COMPLET. Grâul este un aliment important pentru hrana omuPlângem doar de faþadã lui, uºor de digerat, bogat în Dar nu pãcatul din noi, proteine, enzime, fermenþi, Lacrimi vãrsãm pentru alþii vitamine ºi minerale. Cu toate Însã fãrã sã-i ajutãm acestea, consecinþele nutriþioSuntem albi ca zãpada murdarã nale care au decurs din introducerea tehnologiei de obþinere a fãinii albe (începând din ªi calzi ca gheaþa la Pol, anul 1870) sunt de naturã îngrijorãtoare, fiind insuficient Suntem blânzi ca lupii la stânã cunoscute ºi înþelese. Încã din secolul al XVIII-lea au fost con- ªi cinstiþi ca Roºcata-ntre pui statate avantajele folosirii pâinii negre în detrimentul celei Suntem senili în faþa iertãrii, albe. În ciuda acestui fapt, consumul de pâine albã a luat pro- Suntem sitã când dãruim porþii, de-a lungul timpului observându-se cã aceastã tendinþã Semãnãm ciulini pentru alþii de exagerare poate fi pusã în legãturã cu diverse patologii. ªi vrem înapoi trandafiri FÃINA ALBÃ, PARTEA CEA MAI SÃRACà DIN GRÂU. Astãzi, superioritatea pâinii negre - din punct de vedere calitativ - con- Sunt singur într-o mare de oameni stituie un fapt demonstrat. Acest produs de panificaþie conþine ªi fiecare simte la fel tãrâþe, celulozã, vitamine, sãruri minerale ºi un aport caloric Suntem buni ca neaua în august redus. Pâinea albã, în schimb, conþine de trei ori mai puþine ªi-nþelegãtori ca apa în ger vitamine ºi oligoelemente decât cea integralã, iar magneziu, calciu ºi fosfor de cinci ori mai puþin. Astfel, valoarea nutritivã este mai scãzutã, deoarece nu se reþine decât o parte din bobul de grâu (circa 50%), iar în partea albã a fãinii rãmân cele mai sãrãcãcioase ele- 10 linguri orez mente nutritive. 200 ml lapte soia COLESTEROL, CHIMICALE, CARII, CON- 250 ml ulei STIPAÞIE. În acelaºi timp, conþinutul de fibre sare, suc de lãmâie este scãzut, autorii fiind unanim de acord cã Orezul se pune la fiert, fibrele au o importanþã profilacticã ºi nutri- se rãceºte ºi se pune în tivã deosebitã. Pe de altã parte, absenþa fi- blender împreunã cu laptele. Se lasã 2-3 minute brelor celulozice dãuneazã organismului la mixat, dupã care se adaugã uleiul treptat, ca la uman, datoritã creºterii colesterolului. maionezã, prin gaura din capacul blenderului. În În contraindicarea folosirii exclusive a final se adaugã sucul de lãmâie ºi sare dupã gust. pâinii albe vine ºi urmãtorul argument: acest Dacã dorim sã facem maionezã, procedãm produs de panificaþie conþine aditivi chimici, la fel, doar cã vom pune ulei mai mult, pânã iar uneori vitamine (medicamente) adãugate când pasta se îngroaºã. în scopul compensãrii pierderilor. Reþetã oferitã de doamna Maria Boier Cu cât fãina din care se fabricã pâinea din ªinca Veche este mai albã la culoare, cu atât deficitul aminoacidic al proteinelor din grâu se accentuea- BINE DE ºTIUT: zã. În consecinþã, aminoacizii esenþiali, inclu-  Zaþul de cafea diluat în oþet ºi amestecat cu siv cei din bobul de grâu, nu pot fi sintetizaþi pãrþi egale de apã poate fi folosit ca detergent la de organism. Ori, prin extracþia fãinii albe, a- curãþirea vaselor de sticlã ºi cristal. ceºtia sunt îndepãrtaþi, lipsind organismul uman  Sticlele se curãþã mai bine dacã în ele introde cele mai valoroase elemente plastice. ducem bucãþele de cartofi cruzi, peste care turnãm Fãina albã mai este incriminatã ºi în apã fierbinte; se agitã de mai multe ori, apoi înlãpatogenia cariilor, precum ºi în favorizarea turãm conþinutul ºi limpezim cu apã curatã. constipaþiei, ca o consecinþã majorã a lipsei  Cristalurile se curãþã perfect cu un amestec de de fibre. apã ºi bicarbonat de sodiu, dupã care se clãtesc ºi Dr. Pavel Chirilã, "Alimentaþia se ºterg cu o cârpã moale, care nu lasã urme. echilibratã a omului sãnãtos" Mihaela Bîlbã

Pilaf cu stafide
1 kg orez 4 l apã caldã 200 ml ulei 1 morcov 1 pungã stafide (150-200 g) vegeta 1 lg zahãr

Smântânã (sau maionezã) din orez ºi soia

Se pune uleiul într-o cratiþã ºi se lasã pe foc sã se încingã, apoi se pune morcovul dat pe rãzãtoarea mãruntã. Se lasã puþin sã se cãleascã, se pune orezul ºi se amestecã pânã se îmbibã de ulei. Se adaugã apa, încãlzitã înainte, ºi se lasã pe foc fãrã sã se amestece în timp ce fierbe. Când este fiert de jumãtate se pun stafidele ºi vegeta dupã gust. Se aºeazã cratiþa pe o þiglã (sau pe o plitã), ca sã nu se prindã, ºi se pune o lingurã de zahãr. Se amestecã uºor pânã este gata. Reþetã oferitã de doamna Elena Vlãdãu, din Bucium

Biserica „Sf. Nicolae“ din Sebeº
Sebeºul este situat la 14 km sud de strãvechea cetate a Fãgãraºului. Aºezat chiar la poalele munþilor, pe valea râului Sebeº, locul a fost binecuvântat de Dumnezeu cu împrejurimi de poveste, pãduri falnice ºi aer curat de munte. Satul are origini strãvechi, iar despre biserica lui ºi credinþa localnicilor ne vorbeºte pãrintele Cosmin Moldovan, paroh din anul 1998:

16

Trecut ºi prezent

Origini strãvechi
În antichitate, colectivitatea sãteascã din Sebeº a locuit în munþi, în satul numit Dohmãneºti, azi dispãrut. Prima menþiune documentarã a localitãþii cu privire la Sebeº dateazã din 1453, timp în care Ducatul Fãgãraºului era stãpânit de domnii munteni. Originile lui sunt însã mult mai vechi, mai multe dovezi arheologice susþiÎn anul 1972 biserica nând presupunerea cã ar fi chiar un sat cu origini dacice, iar numele lui provine de la a fost zugrãvitã pe exterior ºi a fost demolat numele zeitãþii traco-dacice "Sabasios". zidul despãrþitor dintre Ridicarea bisericii pronaos ºi naos, iar în Înainte de 1700 românii din Sebeº au Sfântul Altar s-a reafost ortodocºi. Odatã cu apariþia greco- menajat Sfânta Masã. catolicismului ei au trecut la uniatism, În 1993 a fost înce- Pr. paroh Cosmin de teracotã, în naos ºi pronaos, ºi s-a fiind astfel eliberaþi din iobãgie ºi primind putã pictura în tehnica Moldovan introdus instalaþia de gaz metan. În 2008 a fost instalat sistemul de unele avantaje faþã de ceilalþi români, care "frescã", de cãtre familia rãmãseserã ortodocºi. În 1948, prin decret de pictori Virgil ºi Livia Pavel, terminatã încãlzire centralã, iar la intrarea în bisericã de stat, sebeºenii s-au întors în Biserica în 1996. Pictura s-a realizat cu ajutorul a fost construitã o copertinã din stejar. Ortodoxã; dupã 1989, chiar dacã s-a acor- donaþiei Pr. Gheorghe Pop, fiu al satului În 2009 au fost înlocuite geamurile dat libertatea religioasã, nu au mai trecut la Sebeº ºi paroh între 1928-1937. vechi cu unele noi, de tip termopan. În 1996 biserica a fost împodobitã cu un greco-catolicism. Preoþi slujitori Iniþial Sebeºul avea o bisericã micã, nou iconostas, realizat de cãtre meºterii De-a lungul anilor la altarul bisericii aflatã în mijlocul cimitirului. Pentru cã din Gherla, judeþul Cluj, precum ºi cu "Sf. Nicolae" din Sebeº au slujit: Pr. aceasta era din lemn, sãtenii au hotãrât sã strãni noi. construiascã alta, mai mare, din piatrã. În 26 mai 1996 locaºul de cult a fost Nicolae Cerghit, Pr. Ioan Cerghit, Pr. Aºa a fost ridicat actualul locaº, pe un sfinþit de cãtre ÎPS Antonie Plãmãdealã, Arsenie Rânea, Pr. Samoilã Socol, Pr. Roman Dâmboi, Pr. Valeriu Dâmboi, Pr. teren aflat pe strada principalã, primit de la Mitropolitul de atunci al Ardealului. þãranul Spiridon Itu. Biserica a fost pusã În 6 iunie 2004 am primit vizita arhie- Ioan Fãtu, Pr. Constantin Picã, Pr. Valeriu sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae, iar reascã a Preasfinþitului Visarion Rãºinã- Comºa, Pr. Valeriu Criºan, Pr. David Sureanul, fostul episcop vicar al Arhiepiscopiei ciu, Pr. Gheorghe Pop, Pr. Ioan Miºcoiu, ridicarea ei s-a încheiat în 1840. Sibiului, care a oficiat o slujbã de binecu- Pr. Ioan Muntean, Pr. Vasile Pascu, Pr. Lucrãri de-a lungul Leonida Mehnevici, Pr. Petru Ulinici, Pr. vântare a lucrãrilor realizate între timp. timpului În 2001 biserica a fost acoperitã cu tablã Clement Postolache, Pr. Vasile Susan, Pr. De-a lungul timpului locaºul de cult a de aluminiu ºi a fost zugrãvit exteriorul în Bogdan Radu ºi Pr. Gherasim Frãþilã. Pr. paroh Cosmin-Mihai Moldovan terasit; în interior s-au construit douã sobe fost înfrumuseþat prin diverse lucrãri: Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (To- Corecturã: Amalia Dragne nr. 2. Tel. 0268211790 deriþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Iosif Ciolan Tehnoredactor: Natalia Corlean (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Aºteptãm opiniile dvs. la adresa www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Pr. Marius Demeter (Felmer), Arhidiac. Nicolae redacþiei sau pe e-mail la Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda (Victoria), apostolatfagaras@yahoo.com Preºedinte fondator: Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Pr. Alexandru Stanciu Pr. protopop Ioan Ciocan ISSN 2065 - 765X (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos) Redactor ºef: Natalia Corlean
Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL

NOU!

Acum vã puteþi abona! Detalii la tel. 0743/097245

CMYK

Related Interests