TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

1

UNIVERSITATEA DUNAREA DE JOS, GALAŢI
FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI ADMINISTRATIVE SPECIALIZAREA :

CONDUCEREA UNITĂŢILOR COMERCIALE ŞI DE TURISM

Lucrare de licenta
TURISMUL MONTAN ŞI DE LITORAL

Coordonator:

Prof.Dr. Chirilă Mihai
Absolventă: Popovschi Alina

TURISMUL Galaţi , 2002
CUPRINS:

MONTAN ŞI DE LITORAL

2

1. INTRODUCERE 1.1 Turismul – un fenomen complex contemporan 1.2. Coordonate actuale ale turismului românesc 2.TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI 2.1. Carpaţii Orientali 2.2. Carpaţii Meridionali 2.3. Carpaţii Occidentali 3.TURISMUL DE LITORAL –LITORALUL ROMÂNESC AL MĂRII NEGRE 3.1. Marea Neagră 3.2.Plaja 3.3. De la Năvodari la Mangalia 4. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI 4.1. . Baza tehnico materială a turismului de litoral 4.2. . Baza tehnico materială a turismului montan 5. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ 5.1. Serviciul de cazare turistică 5.2. Serviciul de alimentaţie publică 5.3. Serviciul de agrement 5.4. Serviciul de transport 5.5 Servicii complementare 6. CIRCULAŢIA TURISTICĂ. CEREREA ŞI OFERTA TURISTICĂ 7. INDICATORI ŞI NORME DE GESTIUNE ŞI DEZVOLTARE TURISTICĂ 8. CONCLUZII ŞI PROPUNERI 9.BIBLIOGRAFIE

3 7 9 10 11 16 19 19 20 24 27 29 41 54 56 61 65 67 71 73 91 97 104

1. INTRODUCERE 1.1.TURISMUL – UN FENOMEN COMPLEX CONTEMPORAN

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

3

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului nostru şi în special a celei de-a doua jumătăţi a acestuia. În noianul de transformări produse în viaţa social economică după cel de-al doilea război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii şi tehnicii de calcul cu diverse sectoare economice, industrializarea agriculturii conturarea ştiinţă ca ramură de producţie, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea omenească, indiferent de formarea relaţiilor de producţie, de sistemul social politic existent s-a industrializat la scară planetară. Societăţile industrializate, mai mult sau mai puţin dezvoltate, au ca trăsătură definitorie o importantă concentrare a populaţiei în centre urbane, în cadrul cărora, pe suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locurilor de şcolarizare şi de muncă ale căilor şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocurile de locuinţe, ale punctelor de distracţie; de asemenea societatea industrializată oferă prin organizarea ştiinţifică a producţiei şi a muncii, prin tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor producătoare – posibilităţi nelimitate de creştere a productivităţii muncii cu multiple efecte pozitive asupra membrilor societăţii, între care creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei timpului liber prin reducerea zilei şi săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creşterea speranţei medii de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare. Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra membrilor ei, acestea manifestându-se sub forma agresivităţii biologice (poluare, lipsa de mişcare, maladii frecvente, etc.) precum şi a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrângerile din viaţa socială şi profesională) De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de a-şi petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură, vizitând oraşe şi sate din ţara de baştină sau din alte ţări pentru a cunoaşte oameni şi locuri, sau pentru a-şi îngriji sănătatea.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

4

Şi cum numărul populaţiei din majoritatea ţărilor a crescut considerabil, iar influenţa factorilor distanţă - timp a fost dominată simţitor prin modernizarea mijloacelor de transport, turismul – ca modalitate de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber – a cunoscut o „explozie” fără precedent constituind una dintre cele mai remarcabile trăsături ale epocii contemporane, dar mai ales a deceniilor şapte, opt şi nouă ale secolului XX. România beneficiază de multiple şi variate frumuseţi naturale şi valori cultural istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate şi atractivitate deosebită, competitive, în măsură să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de vizitatori români şi străini. De aceea, se poate spune că România este o ţară turistică, o ţară care poate oferi în acelaşi spaţiu, diversitatea montană a Elveţiei şi frumuseţea Rivierei franceze. În centrul ţării, Podişul Transilvaniei, cu livezi şi vii încărcate de rod, este înconjurat de cununa Carpaţilor. În centura Subcarpaţilor, a dealurilor şi câmpiilor, numeroase izvoare de ape minerale având calităţi terapeutice au stat la baza dezvoltării a peste 160 de staţiuni balneare. Din loc în loc, monumente – mărturii ale unor fapte din istoria zbuciumată a poporului român. La atracţiile naturale şi istorice se adaugă mulţimea realizărilor social – economice actuale de mare interes român. Varietatea acestor elemente, la care se adaugă baza materială modernă (hoteluri, hanuri, popasuri, restaurante, vile, pavilioane de tratament, etc) şi infrastructura turistică au permis conturarea chiar a unor zone turistice. Dintre acestea s-au impus în circuitul turistic intern şi internaţional următoarele: litoralul românesc al Mării Negre, Moldova de Nord, Valea Prahovei, Delta Dunării, Carpaţii, Transilvania, Bucureştiul şi împrejurimile sale, Porţile de Fier, Argeş. Făgăraş, etc. Însă eu m-am oprit asupra Carpaţilor şi Litoralului românesc, două dintre zonele cele mai frecventate de turiştii autohtoni şi străini, ele reprezentând două mari forme de turism, şi anume: turismul montan şi de litoral. pentru orice vizitator, bogăţia creaţiilor etnografice şi folclorice precum şi ospitalitatea poporului

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

5

De-a lungul lucrării am încercat să evidenţiez cele mai importante aspecte care contribuie la dezvoltarea turismului montan şi de litoral, atât pe plan intern cât şi pe plan internaţional. În primul capitol, în afară de această „introducere” am decis să fac o prezentare sumară a principalelor zone turistice ale României, care au făcut-o atât de cunoscută pe plan internaţional: zona litoralului românesc al Mării Negre, zona montană. În cel de-al doilea şi al treilea capitol al lucrării am realizat o prezentare, nu tot aşa de sumară a Munţilor Carpaţi şi a litoralului românesc al Mării Negre cu tot ceea ce caracterizează aceste locuri. În cel de-al patrulea capitol m-am ocupat de baza tehnico – materială a a turismului montan şi de litoral, adică de totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale de cazare, alimentaţie publică, tratament, agrement, care contribuie semnificativ la realizarea unui sejur cât mai plăcut, care să lase turiştilor o amintire de neuitat. În cel de-al cincilea capitol am prezentat serviciile turistice, respectiv cele de cazare, alimentaţie publică, agrement, transport, o serie de servicii complementare, pentru că mi s-a părut important să reliefez contribuţia acestora la dezvoltarea celor două forme de turism. Serviciul de cazare este un element semnificativ , deoarece de calitatea acestuia depinde aproape întreaga activitate turistică, turistică, influenţând celelalte servicii. Serviciul de alimentaţie publică, contribuie şi el, în condiţiile în care gastronomia a deveint un element important al ofertei, un element de selecţie a destinaţiilor turistice, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile. Serviciul de agrement, cuprinde ansamblul mijloacelor şi formelor, capabile să asigure individului sau unui grup, o stare de bunădispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, a unei împliniri. el reprezentând 40% din prestaţia

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

6

Serviciul de transport, prezintă un rol important în turism în general, în sensul că asigură pătrunderea în zone de interes turistic,permite valorificarea potenţialului turistic al zonei, ţării, asigură pe lângă transportul propriu-zis, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor legate de organizarea deplasării fzice a turiştilor şi a unor bunuri destinate consumului acestora. Serviciile complementare, au ca obiect stimularea odihnei active a turistului, a distracţiei , a petrecerii plăcute a timpului liber,fără a se substitui serviciilor de agrement. După prezentarea fiecărui serviciu turistic am scos în evidenţă şi indicatorii de eficienţă ai acestora. Acestea sunt motivele pentru care am insistat în mod deosebit asupra serviciilor turistice. Al şaselea capitol intitulat „Circulaţia turistică. Cererea şi oferta turistică” cuprinde o serie de date oferite de comisia Naţională de statistică, Institutul de Cercetare pentru turism, Institutul de Marketing şi anchete Sociologice; de asemenea mai cuprinde şi cererea pentru turismul montan şi de litoral, precum şi oferta acestora şi a agenţiilor de turism internaţional. Cel de-al şaptelea capitol cuprinde o serie de indicatori şi norme de gestionare, dezvoltare turistică, în general, şi cele care se referă la turismul montan şi de litoral. În finalul lucrării am selectat o serie de propuneri, pentru că turismul de iarnă nu este intens valorificat, şi concluziile referitoare la ceea ce se petrece la mare, pe litoralul românesc. În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari „teme” ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi petrece, cât mai plăcut şi util, vacanţele. 1.2. COORDONATE ACTUALE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

7

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social economică în plină ascensiune, care tinde să se constituie într-o ramură distinctă a economiei naţionale. Sub influenţa puternicului avânt social, economic şi tehnico – ştiinţific din ţara noastră, în special în ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare tot mai mare, devenind un mijloc modern şi eficient de diversificare a căilor de refacere a capacităţii de muncă şi de utilizare plăcută şi raţională a timpului liber. România este înzestrată cu o mare varietate de atracţii turistice. Litoralul românesc al Mării Negre măsoară 245 km. şi are numeroase şi largi plaje acoperite u nisip foarte fin, în timp ce Delta Dunării conţine o floră şi faună variate. În centrul ţării Podişul Transilvaniei este înconjurat de frumuseţea Munţilor Carpaţi. Numeroase izvoare de apă minerală şi lacuri cu calităţi terapeutice constituie baza dezvoltării unor staţiuni balneare. Mai mult România este bogată în locuri istorice, ca de exemplu cetăţile dacice, monumentele de artă veche şi modernă de pe întreg cuprinsul ţării, în oraşe şi sate vechi şi noi. Alături de atracţiile naturale şi cultural-istorice se adaugă şi realizările poporului român: Hidrocentralele de pe râurile interioare- Bistriţa, Argeş, Olt, Mureş, Someş. Siret sau cele de la Porţile de Fier, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Transfăgărăşanul. Din punct de vedere turistic, prima atracţie naturală din România este litoralul Mării Negre. Cei aproape 100 km. de litoral, între Năvodari şi frontiera cu Bulgaria, dispun de excelente plaje cu nisip, o mare fără maree, favorabilă înotătorilor, foarte multe zile însorite (circa 250 anual) şi temperatură moderat de caldă, o excelentă infrastructură, cu spaţioase hoteluri şi vile, facilităţi pentru turişti, acces uşor pe şoselele de coastă spre Constanţa sau Bucureşti pe podurile peste Dunăre de la Giurgeni –Vadu Oii şi de la Cernavodă. În împrejurimi se găsesc numeroase locuri de interes arheologic, ca monumentul de la Adamclisi, ruinele vechilor oraşe greceştiHistria este cel mai bun exemplu. Alături de litoral, Delta Dunării este o atracţie majoră pentru iubitorii naturii. Hotelurile de la Maliuc, Sulina, Crişan, Tulcea pot caza turiştii în condiţii foarte

TURISMUL
păsărilor şi a altor vietăţi.

MONTAN ŞI DE LITORAL

8

bune, de unde aceştia pot vizita pădurile şi lacurile din apropiere – sanctuarele Ţara noastră dispune de numeroase şi variate izvoare de ape minerale, răspândite pe tot teritoriul în jurul cărora s-au dezvoltat zeci de staţiuni balneare. Alături de Eforie Nord, Mangalia, Neptun situate pe litoral, cele mai importante, unele de nivel internaţional sunt: Băile Herculane (renumită încă de pe vremea romanilor), Băile Felix, Călimăneşti – Căciulata, Olăneşti, Govora, Tuşnad, Sovata, Covasna, Slănic Moldova, Vatra Dornei, putând constitui excelente puncte de plecare pentru excursii în Carpaţi. Cu un peisaj atrăgător, Valea Prahovei şi Bucegii sunt locuri unde s-au dezvoltat cele mai vechi staţiuni montane din România: Sinaia, Predeal. Buşteni, Poiana Braşov. Alte areale cu un potenţial turistic dezvoltat sunt zona Bâlea Lac şi Curtea de Argeş – Capra, Lotru Voineasa, Valea Ialomiţei, Semenic – Muntele Mic, arealul Rarău – Giumalău – Vatra Dornei. Oraşele, satele, precum şi monumentele de interes istoric, artistic sau etnografic completează potenţialul turistic natural al României. Monumentele de artă medievală din Moldova de Nord, ale căror construcţii au fost acoperite la exterior şi în interior cu fresce ce datează de peste 500 de ani, aflate în evidenţa U.N.E.S.C.O., constituie un exemplu al moştenirii culturale a României. În afară de Bucureşti, cu monumente de arhitectură vechi şi moderne, parcuri minunate, muzee interesante şi un bogat program de manifestări culturale oraşe ca Braşov , Sibiu, Cluj Napoca, Oradea, Arad, Hunedoara, Sighişoara, Alba Iulia (în Transilvania), Piatra Neamţ, Iaşi, Rădăuţi (în Moldova), Curtea de Argeş, Târgovişte, Craiova şi Târgu Jiu( în Muntenia şi Oltenia), Timişoara (în Banat), Baia Mare (în Maramureş) oferă multe motive de vizitare: castele, cetăţi, palate, construcţii de lemn, biserici, mânăstiri. 2.TURISMUL MONTAN – MUNŢII CARPAŢI Carpaţii româneşti acoperă 36% din suprafaţa ţării şi se impun în ansamblul turistic naţional ca o importantă zonă turistică. Deşi au concurenţi puternici în mai

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

9

multe state europene, cum sunt: Munţii Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpaţii româneşti prezintă unele particularităţi care le conferă multă originalitate, ceea ce înseamnă că au capacitatea de a stârni amatori de sporturi de iarnă, alpinism şi drumeţie montană. Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice şi o mare complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile diferitelor tipuri de relief (glaciar, fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităţilor montane, submontane şi depresionare, a culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului vegetal şi a reţelei de ape şi lacuri, o mare bogăţie de ape minerale şi termominerale, fondul cinetic şi piscicol deosebit de reprezentativ, etc. Toate acestea prin specificul şi modul de îmbinare în spaţiu conferă originalitatea şi nota de atractivitate turistică a munţilor noştri. Munţii Carpaţi, accesibili pretutindeni, oferă condiţii favorabile pentru o valorificare complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă şi tratament – cât şi pentru cele specifice – sporturi de iarnă, drumeţie, alpinism, speoturism, cunoaştere, vânătoare, pescuit. Munţii Carpaţi cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit cu o cunună - închid în mijlocul lor un podiş înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare parte de un lanţ de depresiuni bine individualizate şi adăpostite. ”Castelul” orografic al Carpaţilor româneşti este dominat de înălţimi ce depăşesc 2.000 m., printre care şi 10 vârfuri principale cu peste 2.500 m. În exterior , Carpaţii sunt înconjuraţi de şiruri de dealuri subcarpatice, fragmentate de numeroase depresiuni. Comparativ cu alte lanţuri muntoase, Carpaţii româneşti au o masivitate relativ redusă datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor şi culoarelor depresionare ce pun în evidenţă masive sau grupe mari orografice. Culmile lor sunt, în general, rotunjite şi au lungimi ce nu depăşesc 30 km., iar depresiunile intramontane, în număr de peste 300, şi numeroasele trecători şi pasuri facilitează legături permanente cu zonele extracarpatine.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

10

Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi şi masive de depresiuni şi văi, a fost divizată în trei mari unităţi, avându-se în vedere poziţia ocupată în teritoriu: Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Carpaţii Occidentali. 2.1.CARPAŢII ORIENTALI, care se întind de la graniţa nordică la depresiunea Braşov şi râul Prahova, se caracterizează prin existenţa a trei şiruri paralele de masive cu direcţia nord – sud ce corespund unor fâşii diferenţiate prin vârstă şi înfăţişare: fâşia de vest cu culmi montane vulcanice, mai joase şi de formă conică, în nord (Oaş, Gutâi –1443 m., Ţibleş – 1835 m.) mai înalte şi cu cratere bine conservate în sud (Călimani – Vf. Pietrosu – 2303 m. şi Vf. Ineu –2.279 m.;Suhard, Hăşmaşu Mare, Bistriţei – 1859 m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc, Nemira); fâşia de est are culmi constituite din roci sedimentare cutate (fliş), cu înălţimi mai reduse în nord (Obcinele moldoveneşti –1208 m., Stânişoara – 1539 m.) şi în munţii Vrancei (Penteleu – 1772 m., Ciucaş – 1954 m.) O altă caracteristică a Carpaţilor Orientali o constituie existenţa unui însemnat număr de depresiuni, de culoare depresionare lungi şi de văi care fragmentează puternic această unitate montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale Maramureşului, Dornelor, Giurgeului şi Ciucului – care separă şirul culmilor vulcanice de ceilalţi munţi – Braşovului (Ţara Bârsei) – ce pare o câmpie cu altitudini de 500 – 600 m.-, precum şi depresiunile din partea estică – Câmpulung şi Comăneşti. Circulaţia în această zonă montană este facilitată de existenţa a numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniş-1096 m., Tihuţa 1.200 m., Buciu– 1273 m., Tuşnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.). Carpaţii Orientali şi zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu importante şi variate atracţii turistice. Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă peisaje de o mare spectaculozitate, cum sunt acea uriaşă „căldare” remodelată de gheţarii cuaternari şi stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în

TURISMUL
înalte de 8-12m.

MONTAN ŞI DE LITORAL

11

jurul lor fiind declarată rezervaţie geologică), care au înfăţişarea unor obeliscuri Munţii Giumalău cu o înălţime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaş bloc, alcătuit din formaţiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului principal. Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat naştere unui relief pitoresc – cu turnuri şi piramide – dintre care „Pietrele Doamnei” impresionează în mod deosebit. Munţii Bistriţei(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentaţi, prezintă văi prăpăstioase care oferă privelişti captivante( defilee, chei, pante abrupte şi multe stânci golaşe). Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de turism în Carpaţii Orientali îl reprezintă staţiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca urmare a prezenţei unei multitudini de izvoare cu ape minerale, precum şi a altor factori curativi (climat specific, ozon, turbă, emanaţii de bioxid de carbon, ş.a.). Amintim dintre ele pe cele mai importante, mai renumite şi mai bine înzestrate cu instalaţii de cură: Vatra Dornei şi Sângiorz - Băi, în zona nordică, Borsec, Băile Tuşnad, Slănic Moldova în zona centrală, iar spre sudul Carpaţilor Orientali, Covasna. 2.2. CARPAŢII MERIDIONALI, cei mai înalţi şi mai masivi din întreg lanţul Carpaţilor româneşti – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de Martonne să-l numească „Les Alpes de Transylvanie”- se desfăşoară în continuare spre vest, de la Valea Prahovei până la Culoarul Timiş Cerna, care îi desparte de Munţii Banatului. Spre Nord separarea de Munţii Apuseni este făcută de Valea Mureşului, iar spre Nord-Vest de Culoarul Bistriţei şi de depresiunea Haţeg care-i despart de Munţii Poiana Ruscă. Fiind formaţi în mare parte din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpaţii Meridionali sunt puţin fragmentaţi de văi şi depresiuni, prezentând un grad apreciabil

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

12

de masivitate. La extremităţi, în structura lor geologică îşi fac frecvent apariţia calcare şi conglomerate care au dat naştere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O altă caracteristică a Carpaţilor Meridionali o constituie prezenţa a trei nivele de eroziune care apar ca întinse platforme uşor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m. altitudine, cu pajişti alpine, a doua la 1.200 – 1.600 m., mai ondulată, şi ultima, cea inferioară, la 1000 m. cu păşuni, fâneţe, cu păduri şi cu pitoreşti aşezări omeneşti, permanente sau sezoniere(pe această platformă, în Munţii Orăştiei s-au găsit vestigiile capitalei dacice a lui Decebal – Sarmizegetusa Regia). În Carpaţii Meridionali se află numeroase circuri şi văi glaciare, urme ale gheţarilor cuaternari precum şi lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumuseţe şi de o mare atracţie turistică. Apele au reuşit totuşi să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca Turnu Roşu – 400 m. şi Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea se adaugă multe pasuri de înălţime, care au favorizat circulaţia peste munţi: Giuvala (124o m.) pe unde s-a amenajat şoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care s-a construit mai recent, şoseaua numită „Transfăgărăşean” iar în Munţii Parâng, tot la peste 2000 m. a existat în timpuri străvechi un drum roman. Carpaţii Meridionali sunt formaţi din patru grupe de masive montane. Acestea sunt de la est la vest următoarele: Munţii Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu, Munţii Făgăraş cei mai înalţi din ţară, care se ridică sub forma unui zid crenelat având piscuri care trec de 2.500 m. altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. şi Vf Negoiu – 2.535 m.) Munţii Parâng – Cindrel, care ating şi altitudinea de 2.519m şi sunt vestiţi prin pitorescul culmilor şi al văilor prăpăstioase; Munţii Retezat – Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m. cu Vf. Peleaga şi au o structură geologică mai complexă (apar frecvent calcare şi conglomerate), ceea ce a favorizat apariţia numeroaselor fenomene carstice de mare atracţie: chei, sohodaluri, ponoare, peşteri, etc. Resursele turistice ale Carpaţilor Meridionali constau din monumente istorice şi de arhitectură (cetăţi, lăcaşe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

13

semnificaţii deosebite din viaţa poporului român, staţiuni balneoclimaterice, aşezări pitoreşti evidenţiate de specificul lor etnografic şi folcloric. Cele mai numeroase dotări turistice sunt concentrate în aria Munţilor Bucegi, pe Valea Prahovei şi în Culoarul Rucăr – Bran. Masiv Montan cu vechi tradiţii turistice, Bucegii dispun de posibilităţi pentru practicarea tuturor formelor de turism, pentru cazare şi alimentaţie, de mijloace de transport pe cablu, pârtii de schi, săniuş, bob. În afara hotelurilor şi vilelor existente în oraşele de pe Valea Prahovei, în Munţii Bucegi funcţionează peste 20 de cabane. Masivul învecinat. Munţii Piatra Craiului dispune şi el de 4 cabane şi o bogată reţea de poteci marcate. Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălţaţi aproape pe verticală, dând o impresie copleşitoare de cetate celor aflaţi la poalele munţilor. Din vârful său cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. - pornesc radiar mai multe culmi, cu pante abrupte, praguri, doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de sud este formată de un platou, situat la cca. 2000 m., cu pajişti alpine şi cu impresionante forme de eroziune, adevărate opere de artă ale naturii: Sfinxul, Babele, ş.a. Între obiectivele turistice de valoare ale Bucegilor se remarcă Valea Glaciară a Mălăeştilor, Hornurile Mălăieştilor, Acele şi Brâul Mărarului (la 2.375 m. altitudine), Canionul, Turnurile şi Brâul Bucsoiului (2.490 m.), cascadele Vânturiş, Urlătoarea, Caraiman, pitoreştile văi ale Jepilor, Cerbului, Alba, cheile formate pe Valea Ialomiţei; cheile Urşilor, ale Peşterii, ale Tătarului (mari şi mici), Zănoaga Mică şi Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi este mărginit de culoarul Rucăr - Bran în jurul căruia predomină o serie de formaţii carstice, cum sunt cheile şi peştera Dâmbovicioara, cheile Ghimbavului şi Rudăriţei, peşterile Urşilor şi Colţul Surpat. La vest de culoar se înalţă Munţii Piatra Craiului posesori şi ei a unor atractive forme carstice. Al doilea segment mai intens frecventat de turişti este lanţul Munţilor Făgăraş, care a devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărăşeanului (1977) – drum asfaltat care traversează creasta principală a munţilor printr-un tunel lung de 890 m., situat la 2050 m. altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

14

cam tot timpul anului, însă cu precădere vara, la începutul toamnei şi iarna. Cele mai noi locuri de popas se află pe valea Bâlei, la Bâlea - Lac (2034 m.) şi Bâlea - Cascadă (1234 m.). Alte opt cabane îşi aşteaptă oaspeţii pe acest versant. Pe partea cealaltă versantul sudic a fost şi el dotat cu cabane, la Voina şi Cuca, apoi în extremitatea estică, la Cumpăna, la Piscul Negru şi Valea cu Peşti, pe malul Lacului de acumulare Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia şi, pe valea Oltului, la Hanul Cozia, cabana şi popasul turistic Valea Oltului. Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiştilor spre semeţele creste ale Făgăraşului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea, Capra, Podrogu Mare, Avrig şi Urlea. Deşi dispune de un potenţial turistic bogat şi variat grupa munţilor Parâng nu posedă, încă, dotări corespunzătoare, aşa încât în această zonă fluxurile de vizitatori sunt mai reduse. Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format lacuri (Câlcescu, Tău Fără Fund, Stăneiciu), morene, grohotişuri, unde privirea întâlneşte creste semeţe ce ajung până la 2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnişuri abrupte, iar pe marginea sudică o serie de peşteri în care se află interesante forme concreţionare (Peştera Muierilor, Polovragi, ş.a.) precum şi cheile cu pereţi maiestuoşi de pe văile Oltului şi Galbenului. În munţii Cindrel şi Şureanu care au forme mai domoale şi platforme mai largi pe culmi, se află de asemenea circuri şi văi glaciare, iar în partea marginală – peşteri, dintre care mai cunoscute sunt: Şura Mare şi Ciclovina. În grupa munţilor Retezat - Godeanu atracţia turistică majoră o constituie numeroasele circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins dintre ele(nu numai din zonă, dar şi din ţară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte „ochiuri de mare” - cum le spun localnicii- Zănoaga, Galeşu, Gemenele, Tău Negru, Ana, Florica, etc. Aspectul general, alpin şi subalpin cu stânci şi vârfuri ascuţite – dintre care peste 20 depăşesc altitudinea de 2.300 m. – le conferă titlul de cei mai pitoreşti munţi din România. Datorită specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

15

floră şi o faună care nu se mai întâlnesc în alte părţi ale ţării, fapt ce a dus la organizarea unui Parc Naţional (din 1935) cu o suprafaţă de 20.000 ha. Extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali, alcătuită din Munţii Mehedinţi şi Cerna, abundă în structuri calcaroase şi, deci, în forme carstice dintre cele mai felurite: peşteri (Clocoşani – rezervaţie speologică, Grota Haiducilor, Grota cu Aburi), chei importante (Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale, ş.a. Munţii Banatului, prin potenţialul lor turistic bogat şi prin amenajările existente, oferă multiple condiţii pentru iubitorii de drumeţii şi frumuseţi naturale. Varietatea peisajelor lor se datorează structurii geologice şi litologice foarte diferite. Relieful este reprezentat de culmi muntoase ce nu depăşesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei –1449 m.), fragmentate de văi, uneori destul de adânci, care au dat naştere unor chei atrăgătoare. În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formaţiilor geologice a favorizat apariţia a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre acestea remarcându-se peşterile Comarnic, Popovăţ, Racoviţa, Talasu, Buhuş, Româneşti, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, podul suspendat Ceucea; izbucurile din văile Minişului şi Caraşului, precum şi măiestuosul culoar tectonic construit de Dunăre prin fierăstruirea transversală a Carpaţilor, pe o lungime de 134 km. culoar mărginit de pereţi stâncoşi ce ajung ce ajung la o înălţime de 1.s200 m. Acest sector al Dunării cunoscut sub numele de Porţile de Fier, a fost transformat într-un imens lac de acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de fapt un complex sistem hidroenergetic şi de navigaţie, construit prin cooperare româno-iugoslavă. De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ş.a. ca şi lacurile naturale Ochiul Beiului şi Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare şi dotare ce s-a efectuat în jurul lor au devenit lacuri de mare atracţie turistică, precum, de altfel, aceasta întreagă zonă bogată în păduri de răşinoase şi foioase cu numeroase specii de plante de tip mediteranean.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

16

Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili atât cu telefericul cât şi cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe turistice bine dotate: Semenic, Crivaia, Trei Ape şi Secu. Nu putem trece cu vederea nici potenţialul turistic natural de o mare valoare de care dispun Munţii Aninei: lacurile de acumulare Mărgăritaş şi Buhui, peştera Buhui, cu cel mai lung rău subteran din România, cheile Minişului, Caraşului, Nerei, cascadele Benşniţei, Lacul Dracului, peşterile Comarnic, Liliecilor şi Peştera cu apă. 2.3. CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfohidrografic şi social-cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică, desfăşurându-se între valea Mureşului la sud şi cea a Someşului la Nord, un amplu arc ce închide la vest întinsul podiş al Transilvaniei. Principalul nod orografic al Apusenilor îl constituie Munţii Bihor, care ating altitudinea maximă în vârful Curcubata (1850 m.) şi care sunt alcătuiţi, în partea nordică, din formaţii calcaroase ce au interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în renumitul platou carstic Padiş – Scărişoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munţii Pădurea Craiului, atinge altitudinea de 1.014 m. cu Vf. Ordâncuşa şi are structuri calcaroase, abundând în fenomene carstice. Grupa montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf. Vlădeasa) fiind formată din roci eruptive şi cristalin, se remarcă prin existenţa unor spectaculoase defilee şi nivele de eroziune. Munţii Codru – Moma, cu înălţimi relativ modeste (1012 m. în Vf. Pleşu), au o construcţie geologică variată în care predomină, din nou, formaţiunile calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai scund compartiment al apusenilor îl formează Munţii Zarandului (836 m. în Vf. Dracea), care are un fundament eruptiv granitic şi oferă o suită de văi prăpăstioase cu caracter sălbatic dar şi multe păşuni întinse pe culmile lor scunde. Munţii Metaliferi, conţinând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase şi având o structură geologică complexă(cristalină, eruptivă şi sedimentară), prezintă o varietate mare de peisaje atrăgătoare : piscuri semeţe (cel mai înalt dintre ele –Vf. Vâlcan având 1.264 m.), resturi de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

17

şi platforme pe care s-au dezvoltat aşezări pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu cele mai caracteristice culmi calcaroase din Apuseni îl constituie Munţii Trascăului, dominaţi de vârfurile Ciumărna – 1300 m., Bededeu –1227 m., Trascău-1217 m. Se întâlnesc aici multe stânci cu aspect columnar, văi şi chei impresionante (Turzii, Râmeţilor, Feneşului) precum şi peşteri cu formaţiuni concreţionare de o rară frumuseţe. Pitorescul munţilor Apuseni este sporit de vegetaţia lor bogată reprezentată de păduri de fag ce alternează cu păduri de conifere şi cu pajişti montane întinse. El este întregit de compartimentele antropice, foarte dense şi foarte variate în care se întâlnesc vestigii arheologice, elemente de etnografie şi folclor, monumente istorice şi de arhitectură de o incontestabilă valoare. Potenţialul nostru speologic are o recunoscută valoare ştiinţifică şi estetică. Acesta dispune de peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa – alături de Iugoslavia şi Franţa. Între acestea sunt şi peşteri de dimensiuni mari, adevărate complexe carstice subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului, etc) sau cu sisteme dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300) şi altele cu mineralizaţii rare sau cu picturi murale (Peştera Cuciulat, Peştera lui Adam, ş.a.), dar nu toate interesează sau nu toate pot fi valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin valoarea ştiinţifică şi estetică se constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind declarate monumente ale naturii sau rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa, Cetăţile Ponorului, Şura Mări, Peştera de la Izvorul Tănşoarelor , Gheţarul de la Scărişoara, Peştera Urşilor de la Chiscău, etc, multe intrate deja în circuitul turistic. Fără a avea înălţimea Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un intens domeniu schiabil, desfăşurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) şi, în general lipsit de avalanşe de zăpadă şi ferit de viscole. Fizionomia şi expunerea reliefului, dispunerea altitudinală a acestuia, alături de condiţiile meteorologice, sunt factori favorizanţi ai sporturilor de iarnă. Cele mai întinse şi importante domenii schiabile se localizează între 1500 şi 1800 m. altitudine, cum ar fi cele din munţii

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

18

Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru, Retezat, Rodnei, Vlădeasa, etc., dar se poate schia până primăvara târziu, şi la 1900 – 2000 m. iar circurile glaciare din Făgăraş, Rodna şi Retezat, după cum , şi în Staţiunile montane Scărişoara şi Stâna de Vale, situate numai la 1200 – 1400 m. înălţime, dar şi în calea maselor de aer mai oceanic, schiatul se practică mai mult de patru luni pe an. Unele masive montane, ca Muntele Mic – Ţarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraş, Bucegi, permit amenajarea de pârtii şi mijloace de transport pe cablu, în sistem cascadă de la etajul inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m. permiţând o valorificare succesivă a domeniului schiabil şi prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În Carpaţi s-a conturat şi un important domeniu pentru alpinişti, mai ales în partea de est a Carpaţilor meridionali, Centrele de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute pe plan naţional şi internaţional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate pentru alpinismul de vară şi de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat ( 71 ), Apuseni(69 ), Cheile Bicazului( 42 ), Făgăraş(11), etc. Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră constituie un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare, vulcanice sau de baraj natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.

3.TURISMUL DE LITORAL – Litoralul românesc al Mării Negre 3.1. MAREA NEAGRĂ Situată între paralele 40o55’ şi 46o 32’ latitudine nordică şi între meridianul 27o27’ şi 41o 42’ longitudine estică, Marea Neagră are o suprafaţă de 413.490 km2,

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

19

adâncimea maximă este de 2.245 m., adâncimea medie de 1.282 m., iar volumul de 529.955 km2. La ţărmul de nord şi de est Marea Neagră scaldă pământul fostei U.R.S.S., la cel de sud pământul Turciei, iar la vest teritoriile Bulgariei şi României. O particularitate a Mării Negre este numărul mic de insule, sunt doar 5 insule: Fidonisia, Berezoia şi Insula Şerpilor, Insula Sf. Ioan, Insula Kefken. Pe Insula Şerpilor situată nu departe de gurile Dunării, legenda povesteşte ă s-ar fi aflat templul lui Achile vestitul erou grec. După relatările unor scriitori antici, cenuşa lui Achile, ucis de Paris la Troia, a fost dusă de mama sa la gurile Dunării şi îngropată pe Insula Şerpilor unde i s-a ridicat un templu şi o statuie. Spre deosebire de alte mări ale Terrei, Marea Neagră are ţărmurile puţin crestate, doar cu câteva golfuri, însă larg deschise. Este una dintre cele mai întinse mări continentale şi a doua ca volum, adâncimea maximă şi medie – după Marea Mediterană şi Marea Nordului. O altă trăsătură caracteristică a apelor Mării Negre o reprezintă salinitatea ei mult mai scăzută decât a altor mări şi oceane. Salinitatea Mării Negre este dependentă, printre altele, de factorii climatici, care influenţează evaporaţia şi de aportul de ape fluviale şi mediteraneene. În medie, apele Mării Negre conţin jumătate din salinitatea oceanelor sau a altor mări, respectiv 17 grame săruri la 1 litru de apă, faţă de 35 – 39 grame/litru, media pe glob. Salinitatea creşte cu adâncimea ajungând la 22,4 g/litru pe fundul mării. Variaţia salinităţii în funcţie de prezenţa apelor dulci sau sărate, alături de variaţiile temperaturii şi de vânturi sunt principalele cauze care provoacă schimburile de ape de la un loc la altul, care în anumite condiţii iau aspectul unor adevărate fluvii marine (curenţii). De-a lungul ţărmului relevând sinuozităţile litoralului, le identifică prezenţa unui uriaş fluviu circular, care „aleargă” într-o direcţie inversă acelor de ceasornic. Marea Neagră este lipsită de flux şi reflux. Diferenţa de nivel ce se înregistrează ca urmare a fenomenului mareic este de numai 12 cm. În schimb, pe timp de furtună, valurile pot atinge înălţimea de 5-7 m.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

20

Cu toate că este legată prin Strâmtoarea Bosfor de Oceanul Planetar, Marea Neagră rămâne sub raportul regimului termic o mare continentală. Aceasta înseamnă că temperatura păturilor superficiale de apă (0-75 m.) urmează evoluţia temperaturii aerului; uneori chiar îngheaţă. Vara, când regiunile înconjurătoare se încălzesc puternic, temperatura apelor Mării Negre. O altă particularitate a Mării Negre constă în faptul că viaţa ei vegetală şi animală este reprezentată numai în straturile superficiale, începând de la ţărm şi până la adâncimea de 150-200 m. Totuşi, Marea Neagră are o viaţă pelogică săracă, în schimb viaţa litorală este extrem de bogată. Această mare este una dintre cele mai bogate mări, în peşte, de pe glob. Potrivit particularităţilor geomorfologice şi condiţiilor sale specifice de viaţă, Marea Neagră este considerată un unicat hidrobiologic, organismele care trăiesc cu ea având caractere proprii. Litoralul românesc al Mării Negre începe de la frontiera ţării cu Rusia (braţul Muşura) şi se întinde spre sud pe o distanţă de 224 km., până a frontiera cu Bulgaria (Vama Veche). Între gura Chiliei şi Sfântu Gheorghe, pe o distanţă de peste 40 km., ţărmul maritim este reprezentat de limita estică a Deltei Dunării. De la Sfântul Gheorghe la Capul Midia se desfăşoară o porţiune cu nisipuri joase, în mare parte dominată de prezenţa complexului lagunar Razim-Sinoe. 3.2.PLAJA Plaja maritimă românească prezintă un mare avantaj, fiind orientată spre răsărit, ceea ce determină expunerea ei la Soare în tot cursul zilei. În Europa de sud, numai coastele estice ale Italiei şi litoralul bulgar se bucură de o orientare similară, restul plajelor din Italia, Franţa, Spania, fiind orientate spre apus, nord şi sud. Şi climatul litoralului românesc prezintă deosebiri faţă de condiţiile climatice de pe alte zone litorale situate pe aceeaşi paralelă. Astfel, climatul litoralului românesc al Mării Negre este rezultatul interferenţei dintre climatul maritim şi cel de stepă. Prezenţa stepei determină o încălzire accentuată a aerului, umiditate scăzută şi ploi rare, temperatura medie a sezonului iulie –august ajungând la 25oC, ceea ce reprezintă un

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

21

climat mai cald decât pe litoralul Mării Baltice, Mării Nordului şi Mării Mânecii, dar mai puţin torid decât pe litoralul adriatic sau mediteranean. Temperatura medie anuală, de 11,3oC, este mai ridicată decât a Mării Mânecii(10.9oC) şi mai scăzută decât cea a Atlanticului(12.7oC). Presiunea atmosferică ridicată – maxima 764 mm, minima 758 mm – asigură o puternică oxigenare a sângelui. Vecinătatea mării modifică defectele climei de stepă, impunând caracteristicile celei maritime, stabilitate termică, uniformitatea gradului de umezeală , vânt din larg care aduce aerul sărat al mării. Din această cauză, climatul Mării Negre este dulce şi tonic, fără să fie prea excitant, ceea ce ne oferă avantaje suplimentare. Stabilitatea termică, cu variaţii mici de temperatură de la o oră la alta şi de la zi la noapte se datorează faptului că majoritatea staţiunilor sunt situate între două mari suprafeţe de apă (marea şi lacurile) care înmagazinează ziua o mare cantitate de căldură solară şi o degajă lent în timpul nopţii. Acest fapt explică de ce pe litoral nu se produc noaptea acele căderi mari de temperatură care se observă la câmpie. Pe litoralul românesc al Mării Negre ploile sunt foarte rare, iar atunci când cad sunt de scurtă durată. Din această cauză plajele sunt aproape în permanenţă uscate. Puritatea aerului marin se datorează lipsei de praf de fum şi micro – organisme. Picăturile extrem de fine(aerosoli naturali) proveniţi din spargerea valurilor care plutesc în aerul marin conţin substanţe ce intră şi în compoziţia apei de mare. Inhalarea acestor picături ajută la mineralizarea organismului de care au nevoie mai ales copii şi cei demineralizaţi, cei atinşi de TBC şi alte infecţii. Aerul mării conţine ozon, în cantităţi mari, care stimulează nutriţia, graţie marii lui puteri de oxidare; are şi o acţiune antiseptică producând dispariţia microbilor de pe căile respiratorii. Briza de mare care adie pe litoral face mult mai uşor suportabilă arşiţa soarelui, aducând aer dinspre mare, încărcat cu săruri. În timpul zilei plaja se încălzeşte mai repede decât apa mării, de aceea, dimineaţa se produce un aflux de aer dinspre mare spre uscat. Este briza de mare a cărei intensitate creşte până spre orele 14 – 15, apoi scade. Direcţia brizei se roteşte după Soare. Seara, fenomenul se produce invers:

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

22

uscatul se răceşte mult mai repede decât apa mării şi, la câteva ore după apusul soarelui se produce un aflux de aer de pe uscat spre mare. Factorii medical – terapeutici reprezintă o importantă valoare a litoralului românesc. Din acest punct de vedere sejurul pe litoral are asupra organismului o dublă acţiune: excitantă datorită radiaţiilor ultraviolete puternice, vânturilor frecvente, conţinutului crescut de iod şi săruri din atmosferă, dar, în acelaşi timp, calmantă, prin uniformizarea presiunii atmosferice, prin variaţiile foarte mici ale temperaturii, prin umezeala constantă. Îmbinarea armonioasă a acestor două acţiuni, aparent contradictorii, dă naştere la un climat stimulator, care determină o creştere a metabolismului, o scădere a frecvenţei respiraţiei, o îmbinare mai uşoară a hemoglobinei din sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult îmbunătăţită şi o stimulare generală a proceselor biologice. Sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre este indicat pentru tratamentul catarelor subacute sau cronice ale căilor respiratorii (bronşite, laringite, rinite) scrofulozei, limfatismului, rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor, convalescenţei, postoperatorii nevralgiilor, altele. Pe litoral tratamentul balnear se realizează printr-un complex de factori: cura de Soare, baia de mare, cura de nămol, baia de nisip, cura climatică sau numai prin unele dintre acestea. De reţinut că orice persoană venită din condiţiile unui alt climat are nevoie de 2 – 3 zile de acomodare, timp în care trebuie să rezerve cât mai multe ore de odihnă şi o cât mai redusă expunere la Soare. Cura de Soare contribuie la regenerarea şi călirea organismului. La baza falezei, valurile mării au format o plajă acoperită de nisipuri fine, curate, bogate şi moi, oferind condiţii excelente pentru helioterapie. Radiaţia solară activează circulaţia sângelui, sporeşte numărul globulelor roşii, care devin astfel mai bogate în reumatismelor ortopedice, polinevritelor, articulare bolilor şi musculare, spondilitei, , stărilor fracturilor neconsolidate, ginecologice, osteitelor insuficienţei mialgiilor, glandulare,

tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor de poliomielită la copii şi multe

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

23

hemoglobină. De asemenea, cantitatea de calciu şi fosfor în organism ajunge la proporţia normală, se recalcifică scheletul, iar sistemul nervos se tonifică. Acţiunea cea mai importantă a radiaţii solare se datorează razelor ultraviolete, care distrug microbii şi acţionează asupra formării vitaminei D. Intensitatea razelor ultraviolete creşte treptat începând cu primele ore ale dimineţii, ajungând la maximum între orele 10-13. După ora 11 radiaţiile ultraviolete devin dăunătoare, fiind indicat, de aceea, ca expunerea la Soare să se facă între orele 8-11. După amiaza băile de Soare sunt favorabile vara, între orele 16-18, când radiaţiile ultraviolete sunt încă suficiente. Baia de Soare are un efect favorabil asupra organismului, acţionând asupra pielii, musculaturii, circulaţiei sângelui, sistemului nervos central şi periferic, etc. Prin compoziţia sa chimică şi prin acţiune valurilor, apa de mare întăreşte orgnismul. Sub influenţa băilor de mare se stimulează funcţiile organismului, în special a inimii şi a vaselor sanguine. Baia de mare se face în general după baia de aer şi baia de Soare. Ea poate dura de la 5 până la 30 de minute. Litoralul românesc este renumit în lumea întreagă pentru nămolurile sale sapropelice, indicate în numeroase maladii, precum şi prin lacurile sale bogate în diverse săruri. Baia de nămol se face sub formă de împachetări sau ungeri cu nămol, după care corpul se expune la Soare până la uscarea completă a nămolului. Urmează spălarea acestuia şi o fricţiune cu un prosop uscat. Nămolul acţionează asupra celor mai importante funcţiuni ale organismului, întărindu-l şi stimulându-i forţele de rezistenţă şi apărare. Acestor factori naturali li se adaugă şi valoroasele izvoare de ape sulfuroase mezotermale, care au început să fie valorificate mai ales în zona Mangalia. Iată câteva dintre motivele pentru care această zonă este atât de mult solicitată de turiştii români şi străini, iar porţile litoralului românesc rămân deschise tot timpul anului 3.3. DE LA NĂVODARI LA MANGALIA

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

24

Din cei 244 km. ai litoralului românesc al Mării Negre în jur de 70 km. constituie domeniul aproape exclusiv al turismului. Aici, între Capul Midia şi Mangalia, litoralul constituie una dintre cele mai turistice ale ţării, cu cea mai mare capacitate de cazare. În cadrul planului de dezvoltare a litoralului românesc al Mării Negre, preocupările principale ale proiectanţilor au fost următoarele: utilizarea integrală şi raţională a plajelor, organizarea şi dotarea lor corespunzătoare, în unele cazuri crearea unor plaje artificiale, cum este cazul la Saturn, sau protejarea plajelor existente, ca la Olimp; asigurarea unei juste densităţi în staţiuni şi utilizarea raţională a terenului; realizarea unui raport armonios între construcţiile înalte şi cele joase; crearea de spaţii verzi în staţiune; constituirea unor hoteluri estivale, uşor accesibile, cu niveluri puţine, integrate în natură, confortabile, igienice, dotate uneori cu curţi interioare şi galerii deschise; centralizarea anumitor funcţiuni de servire, pentru a asigura aprovizionarea uşoară, etc. Cazarea turiştilor a fost asigurată prin toate formele practicate în prezent în turismul internaţional: hoteluri, vile, căsuţe, sate de vacanţă, popasuri cu grade de confort şi sisteme de dezvoltare diferite. Staţiunile de pe litoral dispun de numeroase restaurante, unele cu specific, de diferite capacităţi, cu dotări de agrement şi diverse alte servicii. CONSTANŢA Municipiu cu o populaţie de peste 320.000 de locuitori, oraş-port maritim cel mai important al României, prin care se efectuează oi mare parte a exportului, fiind în acelaşi timp şi port de tranzit. În structura acestui oraş se remarcă: Cazinoul, Biserica Sf. Gheorghe, Moscheea Hunchiar, Biserica grecească Metamorfosis, Moscheea, Casa engleză Florentina, Silozurile din port - realizate de Anghel Saligny. Se mai remarcă: farul nou şi portul turistic Tomis. Turiştii mai pot vizita: Muzeul de istorie Naţională şi Arheologie, Muzeul Marinei Române, Muzeul de Artă, Expoziţia permanentă de artă plastică „Ion Jalea”, Muzeul de etnografie şi artă populară, Muzeul de ştiinţele naturii şi altele. renumite şi atractive regiuni

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

25

COSTINEŞTI. Localitate rurală, staţiune climaterică, marină, cunoscută ca staţiunea studenţilor. Aici există căsuţe, vile, hoteluri, camping, teatru de vară, bază sportivă, etc. Plaja are cca 5 km. lungime şi o lăţime de 100 – 299 m. Lacul Costineşti este folosit şi pentru agrement, iar nămolul a fost utilizat cu succes în tratamentul diverselor boli. EFORIE. Oraş situat pe ţărmul Mării Negre, cu o populaţie de aproape 150.000 de locuitori, alcătuit din două componente aflate la 4 km. una de cealaltă: Eforie Nord şi Eforie Sud. Eforie Nord este o staţiune balneoclimaterică permanentă aflată între mare şi extremitatea nord-estică a Lacului Techirghiol. Eforie Sud este o staţiune balneoclimaterică permanentă situată pe cordonul litoralului şi promontoriul calcaros dintre faleza mării şi Lacul Techirghiol. La Eforie Nord sunt mai multe stabilimente balneo – medicale, cu nămol din lacul Techirghiol. Plaja maritimă are circa 4 km. lungime şi 50 – 80 km lăţime. Există teatru şi cinematograf în aer liber, piscine, ştrand, terenuri de sport, peste 40 de hoteluri, minihoteluri, popas turistic. La Eforie Sud sunt, de asemenea stabilimente pentru băi cu apă din lac şi împachetări cu nămol, Sanatoriu de recuperare şi ortopedie. Staţiunea dispune de teatru de vară, cinematografie, terenuri de sport, peste 35 hoteluri, vile, popas turistic. MAMAIA. Staţiune balneoclimaterică maritimă, aflată în nordul oraşului Constanţa desfăşurată în lungul unui perisip între apele Mării Negre şi cele ale Lacului Siutghiol, cu o plajă de circa 10 km. lungime şi o lăţime de 50 până la 800 m. Staţiunea dispune de o bogată bază materială alcătuită din hoteluri, vile, sat de vacanţă, discoteci, baruri, restaurante, bowling, terenuri de sport şi minigolf, teatru de vară, cinematograf. Pe lacul Siutghiol se poate practica schi nautic, yachting, etc. MANGALIA. Oraş-port maritim, cu o populaţie de peste 45.000 de locuitori. Staţiunea baleneoclimaterică este favorizată de condiţiile climatice (media anuală a temperaturii este de 11,2oC, a lunii iulie de 26-28oC, iar precipitaţiile medii anuale au valori de 377 mm.) şi de prezenţa Lacului Mangalia, în cadrul căruia sunt bogate izvoare de ape mezotermale, sulfuroase. Bazele sanatorice sunt în partea de nord a

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

26

localităţii – Complexul sanatorial Mangalia şi Sanatoriul TBC- şi în partea de sud – Sanatoriul balnear. Plaja este deosebit de frumoasă, cu nisip fin. Un interes turistic deosebit prezintă cetatea Callatis, iar la nord de aceasta se găseşte necropola elenistică, la care se adaugă necropola tumulară. În Mangalia mai găsim edificiul Edificiul de tip sirian, Moscheea Esmahan, Sulatan, Muzeul de arheologie Callatis, Muzeul de artă, Colecţia de curiozităţi Mercurius. MANGALIA NORD – genericul sub care sunt cunoscute staţiunile de la nord de oraşul Mangalia. Staţiunea Saturn construită în lungul plajei ce delimitează un golf, dispune de circa 20 de hoteluri, sate de vacanţă, bază de agrement, hipodrom. Staţiunea Venus, cuprinde 25 de hoteluri, purtând în majoritate nume de fete, barul Calypso, discoteci, popas turistic. Staţiunea Aurora cu circa 10 hoteluri, situate pe un mic promotoriu cu nume de pietre preţioase şi semipreţioase. Staţiunea Jupiter în care hotelurile se desfăşoară între ţărmul mării şi pădurea Comorova, având în centru amenajat Lacul Tismana; vom găsi sate de vacanţă, un camping, teatrul de vară, cinematograful, terenuri de sport şi baruri. Staţiunea Neptun este aşezată într-o ambianţă naturală deosebită: marea, Lacul Neptun, Rezervaţia botanică Stejarii de la Comorova, dispune de circa 17 hoteluri, terenuri de sport, piscine, teatru de vară, parc de distracţii, centru de tratament balneologic , pentru băi de apă şi nămol de la Techirghiol, restaurante, hanuri, sat de vacanţă, etc. Staţiunea Olimp alcătuită din trei ansambluri hotelier, dintre care unul cu nume de oraşe, altul cu o arhitectură interesantă, reliefată de jocul de volume şi terase şi al treilea cu hoteluri ale căror nume amintesc provinciile româneşti. Năvodari Oraş situat la ţărmul de sud –vest al Lacului Taşăul. Această staţiune este dotată cu un complex turistic de odihnă pentru copii: pavilioane, cabane, teatru de vară, cinematograf, terenuri de sport, popas turistic. Din păcate Combinatul

TURISMUL
mediul ambiant.

MONTAN ŞI DE LITORAL

27

Petrochimic de la Năvodari, neinspirat edificat în această zonă poluează din belşug Techirghiol Oraş înconjurat de coline reduse ca altitudine, între care domină la sud Dealul Techirghiol. Calităţile terapeutice ale nămolului au stat la originea stabilii funcţiunii balneoclimaterice a localităţii, azi cu o populaţie de aproape 10.000 locuitori. Lacul Techirghiol şi împrejurimile sale, cu o suprafaţă de 15.400 ha au fost declarate rezervaţie naturală. Staţiunea dispune de mai multe baze de tratament, sanatorii pentru adulţi şi copii. În cadrul oraşului prinde contur două zone funcţionale: sanatorială de sud-est şi de odihnă în nord – est. 4. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI Baza tehnico-materială a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale economice şi sociale. În acest context se au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât şi cele comune, aparţinând altor ramuri, dar folosite şi de turism(infrastructură generală) În cadrul bazei tehnico – materiale a turismului, capacităţile de cazare, de alimentaţie publică, agrementul, etc. prin numărul şi structura lor reflectă, în cea mai mare măsură, gradul de dotare şi dezvoltare turistică, în ansamblu sau la nivel teritorial. Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat în realizarea unei puternice baze tehnico – materiale a turismului (de cazare, alimentaţie publică, tratament, agrement, transport, etc.)care a permis valorificarea într-o anumită proporţie a bogatelor resurse turistice răspândite pe întregul teritoriu al ţării noastre. 1. Structuri turistice de cazare Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de existenţa unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să deţină dotările corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii optime şi, care să îndeplinească, după caz, şi alte funcţii. Dintre toate tipurile de primire cu funcţiuni de cazare cele mai

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

28

importante sunt: hotelul, motelul, vila, bungalowul, cabanele turistice, refugiile turistice, campingurile, căsuţele, satul de vacanţă, camerele de închiriat în locuinţele familiale, spaţiile de cazare de pe navele fluviale şi maritime, pensiunile turistice şi fermele agroturistice. 2. Structuri turistice de alimentaţie publică Alimentaţia publică a cunoscut în ţara noastră ritmuri înalte de dezvoltare superioare celor înregistrate de alte sectoare comerciale. Unităţile sezoniere de alimentaţie publică reprezintă un procent ridicat (20,5% din totalul reţelei de alimentaţie publică) ceea ce corespunde nevoilor turismului nostru puternic marcat de sezonalitate (în special pe litoral). Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o reţea de unităţi cu specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiţionale, într-un cadru plăcut, cu elemente de cultură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare, cu programe artistice bine alese şi executate, ceea ce conferă alimentaţiei publice noi valenţe, o mai mare atractivitate. Cu toate succesele obţinute pe linia diversificării reţelei de alimentaţie publică, se simte încă nevoia de a extinde şi mai mult reţeaua unor unităţi mult agreate de populaţie şi turişti, cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a unităţilor de răcoritoare, de meniuri dietetice. 3. Structuri de tratament În staţiunile balneare, concomitent cu spaţiile de cazare, s-a dezvoltat şi o bază de tratament modernă, integrată în baza de cazare. Principalele staţiuni: Băile Felix, Băile Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Slănic Moldova, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei, Sovata , Eforie Nord, Mangalia, Neptun şi altele, dispuneau în 1995 de 38 de baze de tratament din care, peste jumătate moderne şi, cea mai mare parte, în incinta hotelurilor, la care se pot efectua zilnic aproape 95.000 de proceduri (din care peste 48.000 proceduri majore), ceea ce arată existenţa unei baze materiale de tratament dezvoltată, puternic diversificată, aptă să satisfacă cerinţe de tratament pentru toate afecţiunile încadrate în Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (cardiovasculare, locomotorii, gastrice, renale, respiratorii, alergice, etc.)

TURISMUL
4. Structuri de agrement.

MONTAN ŞI DE LITORAL

29

Cuprind o gamă de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cât mai largi şi diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turişti. O grupare generală în câteva categorii mari sugerează varietatea şi importanţa acestei componente a bazei tehnico – materiale: mijloace destinate distracţiilor (cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de distracţie, etc), mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de sport, centre de călărie, patinaj, sporturi nautice, etc.) bazine de înot deschise şi acoperite (unele cu ape termale) etc, respectiv peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800 de locuri pentru sporturi agrementive , 2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu jocuri mecanice şi o capacitate de transport pe cablu de peste 4.000 persoane pe oră. Desigur, această bază de agrement este concentrată îndeosebi pe litoral şi în principalele staţiuni balneare şi montane, după cum, în mijloacele de transport pe cablu, turismul prahovean, inclusiv Poiana Braşov deţine aproape 70% din totalul instalaţiilor. 4.1. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI DE LITORAL

Litoralul românesc al Mării Negre nu reprezintă altceva decât întâlnirea atât de mult aşteptată cu marea, cu prima zonă turistică a ţării. Calităţile terapeutice ale apelor mării, ale plajei sau ale apelor mezotermale şi ale nămolurilor sapropelice, au fost intens valorificate prin puternica dezvoltare a bazei materiale de cazare, alimentaţie publică, agrement, transport, tratament, menite să asigure odihna, recreerea şi tratamentul balnear pentru un număr din ce în ce mai mare de turişti români şi străini. Vizitatorul litoralului, indiferent că va sosi cu automobilul, cu trenul, cu avionul sau pe calea apelor, primul contact îl va lua negreşit cu municipiul Constanţa, poarta de intrare şi centrul de dispersie al turiştilor către staţiunile de pe litoral, de la Năvodari la Mangalia; apoi vor descoperi constelaţia litoralului, care înseamnă de fapt o salbă de staţiuni, una mai frumoasă ca alta: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn şi Mangalia.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

30

Din cei 244 km. ai litoralului românesc ai Mării Negre aproape 70 km. – de la Capul Midia la Vama Veche – constituie domeniul aproape exclusiv al turismului. Aici se găsesc cele 12 staţiuni de odihnă şi tratament ale litoralului. Capacitatea de cazare a litoralului depăşeşte 150.000 de locuri, staţiunile sale fiind vizitate anual de peste 2 milioane de turişti. Realizarea unei atmosfere de destindere şi recreere, prin evitarea unor mari concentrări de tip urban, a fost poate obiectivul cel mai important urmărit atât în sistematizarea de ansamblu a staţiunilor cât şi în concepţia arhitecturală de detaliu. Sa reuşit astfel să se satisfacă una din tendinţele caracteristice ale turismului contemporan: dorinţa de evadare din marile aglomerări urbane şi de trecere de la o structură urbană la un peisaj natural, dorinţa de schimbare a modului de viaţă obişnuit, de la un program de lucru rigid la unul liber, de odihnă şi distracţie. Litoralul românesc al Mării Negre oferă multiple posibilităţi de petrecerea agreabilă a timpului liber, dispunând de variate dotări de sport şi agrement. Pentru numeroşi amatori de sport, litoralul nostru dispune de o remarcabilă bază materială sportivă şi de agrement, piscine în aer liber şi acoperite, terenuri de tenis, volei şi baschet, baze nautice cu dotări corespunzătoare, terenuri de minigolf, bowlinguri, terenuri de tir cu arcul, spaţii pentru practicarea echitaţiei, etc. La Mamaia , pe lacul Siutghiol s-a pus în funcţiune o instalaţie de teleschi nautic. Foarte căutate, în special de tineret, sunt discotecile, iar în cursul verii la Mamaia se organizează un festival naţional de muzică uşoară şi un festival de folclor. Tot aici au loc numeroase spectacole de teatru, operă, operetă, varietăţi, zeci de expoziţii de artă. Un alt mijloc de petrece a timpului liber îl constituie vizitarea muzeelor, veritabile omori de artă, istorie, arheologie, etc, precum şi numeroase excursii turistice organizate pe principalele itinerare turistice ale României. La sud de Capul Midia se desfăşoară unul dintre cele mai lungi perisipuri din Europa – Năvodari – Mamaia. Este cea mai extinsă plajă a litoralului. De aici, de la Capul Midia începe turul staţiunilor litoralului.

TURISMUL
Năvodari.

MONTAN ŞI DE LITORAL

31

Năvodari înseamnă astăzi, în turismul de litoral, capitala maritimă estivală a copiilor din România. Ca expresie a prieteniei şi ospitalităţii româneşti, aici sunt primiţi anual şi cca.15.000 de copii din peste 40 de ţări ale lumii. Pentru micii turişti, la Năvodari, în vara anului 1986 a fost inaugurat un adevărat orăşel al copiilor care poate găzdui în fiecare vară peste 130.000 de reprezentanţi ai celei mai tinere generaţii din România, precum şi oaspeţi de aceeaşi vârstă din alte ţări. În Năvodari, există un complex, împărţit în mai multe zone: Delfinul, Albatrosul, Perla, Vacanţa, Lebăda. S-au înălţat vile cochete, s-au amplasat piscine în aer liber, topogane acvatice, cantine moderne, cabinete medicale, pavilioane pentru grupurile anexe şi de gospodărie. Numeroase sunt dotările de sport şi agrement, între care un stadion cu 6.000 de locuri, 17 terenuri de sport, o sală polivalentă. De un interes aparte se bucură aici trenuleţul vacanţei cu un traseu de 6,8 km., prevăzut cu 4 staţii ce înconjoară orăşelul. Pentru mici naturalişti au fost create loturi de pomi fructiferi, grădini de flori şi de legume. Este, într-adevăr, un orăşel fantastic, o lume de basm pentru micii turişti. Mamaia. Aşezată de-a lungul perisipului care desparte apele Lacului Siutghiol. Mamaia de cele ale mării, staţiunea Mamaia face parte din punct de vedere administrativ, din municipiul Constanţa. Prima amenajare balneară din Mamaia datează din anul 1906. Reprezenta o punte de lemn care înainta în mare având cabine de ambele părţi. Abia după anul 1919 s-a trecut la organizarea unei staţiuni balneare. Au fost nivelate dunele de nisip, au fost construite Cazinoul, câteva vile particulare, un hotel (actualul hotel Internaţional) şi o reşedinţă de vară pentru familia regală. În 1939 staţiunea avea o capacitate de 500 locuri. După al doilea război mondial Mamaia s-a dezvoltat necontenit, devenind staţiunea maritimă de pe litoralul românesc al Mării Negre cu cea mai mare capacitate de cazare. Plaja din Mamaia are 8 km. lungime şi 100 – 200 m. lăţime, ocupând o suprafaţă de peste 70 ha. Plaja se împarte în mai multe sectoare, acestea fiind numite

TURISMUL
Cazinou, Tomis, Bucureşti, Internaţional, Palas, etc.

MONTAN ŞI DE LITORAL

32

după complexele hoteliere în dreptul cărora se află, astfel: Neptun, Sirena, Ovidiu, În concepţia de arhitectură şi sistematizare, la Mamaia au fost realizate mari ansambluri hoteliere, organizate pe principiul separării funcţiunilor, dar grupând şi concentrând o serie de servicii şi instalaţii tehnice. Ele se desfăşoară de-a lungul cordonului litoral dintre Marea Neagră şi Lacul Siutghiol (Mamaia) şi reprezintă o reuşită în valorificarea peisajului. Această rezolvare urbanistică – prin grupuri de hoteluri legate cu alei şi spaţii verzi intercalate cu dotări comerciale şi de agrement – contribuie la o individualizare mai accentuată în cadrul unităţii. S-a reuşit să se obţină o atmosferă specifică staţiunii, care o deosebeşte mult de celelalte staţiuni de pe litoralul românesc. O altă trăsătură urbanistică a staţiunii Mamaia este decorarea ei cu diverse statui originale, operele unor cunoscuţi sculptori români. Una dintre amenajările pitoreşti din staţiunea Mamaia este insula Ovidiu, situată în apropierea malului vestic al Lacului Sitghiol (Mamaia). Cei 600 m2 cât măsoară insula în suprafaţă au fost judicios folosiţi, prin construirea unui restaurant rustic în mijlocul naturii(în care se servesc specialităţi culinare româneşti – mai ales preparate din peşte) apoi prin amenajarea unor colibe din stuf, etc. Seară de seară vizitatorii sosiţi aici cu ajutorul vaporaşelor sau al altor ambarcaţii, s pot convinge şi pe această cale de frumuseţea cântecului şi dansului popular românesc. Mamaia, cu peste 50 de hoteluri, câteva vile, un camping, 40 de restaurante, baruri şi cu multe alte dotări, se mândreşte cu unităţile sale. Prin specificul şi ambianţa lui se remarcă „Hanul piraţilor” care oferă oaspeţilor alese specialităţi culinare şi program artistic adecvat numelui ce-l poartă. În centrul staţiunii se află restaurantul „Orient” cu program şi specific oriental, foarte căutat de turişti. Mamaia este şi gazda unor festivaluri naţionale şi internaţionale de film, folclor, muzică uşoară, care au loc pe scena teatrului de vară, unde pot fi vizionate spectacole date de mari teatre din ţară şi de peste hotare. Constanta.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

33

Activitatea comercială şi de transporturi face din Constanţa cel mai important port al României, prin care se efectuează o mare parte a exportului, oraşul fiind, în acelaşi timp, şi port de tranzit. Tot ca Constanţa acostează navele care fac croaziere. Constanţa a devenit astăzi poarta maritimă, fereastra larg deschisă a României spre lume. Prin el – devenit cel mai mare port al Mării Negre – România participă la schimbul mondial de valori. De la aeroportul Mihail Kogălniceanu, din gara Constanţa, din port sau de pe arterele rutiere ce vin din nord, din vest sau din sud, Constanţa se dezvăluie oaspeţilor cu alura sa modernă, cu agitaţia unui oraş al vacanţelor, dar şi ca mare centru industrial şi urban, adevărat oraş emblemă a litoralului românesc. Pentru a ne face o imagine asupra dimensiunilor sale estivale, voi preciza că municipiul Constanţa care administrează şi aprovizionează întregul litoral, ajunge vara, să depăşească populaţia capitalei ţării (circa 2,2, mil. de locuitori). Valoroasele muzee contribuie şi ele la sporirea atractivităţii acestui oraş, dintre care amintesc: Muzeul de istorie naţională şi Arheologie – unul dintre cele mai valoroase muzee din România – Muzeul Marinei Române, Muzeul de artă, Muzeul de Artă Populară, Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, care cuprinde Acvariul (primul acvariu public românesc), Planetariul (primul deschis pentru marele public în ţara noastră) Observatorul Astronomic şi Staţia de Observaţii Solare, Muzeul Mării; primul Delfinariu din ţara noastră şi Microdelta. Sala Sporturilor este o interesantă construcţie a oraşului Constanţa, realizate în stil modern cu faţade decorate cu basoreliefuri pe teme sportive. Sala este destinată practicării unor discipline sportive ca: scrimă, tenis de masă, volei, baschet, box, gimnastică, lupte libere, atletism, etc. Sala este folosită pentru spectacole, conferinţe, consfătuiri, în acest capacitatea fiind de aproximativ 200 de locuri. Se mai întâlnesc: Muzeul Oii, Muzeul Militar Central Filiala Constanţa, Geamia Hunchiar, Moscheea, Casa cu lei, Vila Şuţu situată deasupra portului turistic „Tomis” cu faţada spre mare şi plajă şi constituie un rar exemplar de construcţie în stil neomaur, care se mai păstrează în Constanţa.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

34

Se mai remarcă: Biserica romano – catolică, Bustul lui Mihai Eminescu, Statuia lui Anghel Saligny, Statuia Timonierului. Faleza oraşului Constanţa este un plăcut loc de plimbare de unde se poate privi întinderea nesfârşită a mării. Pe faleză un obiectiv turistic interesant este Cazinoul din Constanţa. Acest cazinou a fost în întregime restaurat de o echipă de artişti plastici. Cazinoul dispune de un restaurant de 160 de locuri, un bar de zi şi o cafenea de 90 de locuri un salon de cofetărie de 70 de locuri, o sală polivalentă de 120 de locuri, o braserie de 120 de locuri, o terasă de vară de 300 de locuri, un bar de noapte de 225 locuri, unul dintre cele mai mari de acest gen din ţară. Plaja Constanţa poate primi până la 15.000 de persoane pe zi şi este dotată cu cabine, solarii, umbrele, tonete, bufete, duşuri. Parcul sportiv „1 Mai” este un mare ansamblu de spaţii verzi şi amenajări pentru practicarea sporturilor în aer liber. În cuprinsul parcului se găseşte stadionul 1 Mai, cu o capacitate de circa 20.000 locuri. La marginea cartierului Tomis Nord al oraşului se află una dintre cele mai frumoase complexe turistice: Satul de vacanţă Constanţa, alcătuit din unităţi de alimentaţie publică, ridicate în stilul gospodăriilor ţărăneşti din diferite zone ale ţării. Oaspeţii satului de vacanţă Constanţa găsesc aici gustoase mâncăruri tradiţionale pregătite de meşteri bucătari din diferite zone ale ţării. În multe din casele acestui complex, turiştilor li se oferă şi camere de închiriat. Eforie Nord. În anii de după cel de-l doilea război mondial, prin ridicarea a numeroase edificii noi şi prin modernizarea ei, Eforie Nord a devenit o remarcabilă staţiune de tratament şi odihnă, funcţionând în tot cursul anului. Complexul sanatorial Eforie Nord format din hotelurile Steaua de Mare, Meduza şi Delfinul, are o capacitate totală de 1.386 de locuri. În acest modern şi bine gospodărit sanatoriu tratamentele cuprind o mare varietate de forme. Plaja complexului are circa 10.000 mp, iar pe terasele celor trei hoteluri, la etajul 14 funcţionează solarii. La hotelul Delfinul se află o piscină cu apă de mare încălzită.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

35

Din edificiile arhitectonice ale staţiunii se impune hotelul „Europa” cu 12 niveluri , unde toate camerele sunt orientate spre mare, în partea opusă aflându-se serviciile şi dotările anexe. O poziţie pitorească are hotelul „Belona”, de forma unei corăbii. Alte construcţii interesante din Eforie Nord sunt restaurantele cu bucătărie românească şi programe folclorice naţionale: „Berbec”, „Rapsodia” şi „Nunta Zamfirei”. Într-o poziţie pitorească pe faleza staţiunii, se află barul „Acapulco” cu apreciate spectacole de varietăţi. Hotelurile „Azur”, „Diana”, „Union”, „Neptun”, „Minerva” şi „Venus” formează un grup în partea de Nord a staţiunii, pe faleză, în apropiere de plajă. „Neptun” şi „Union” au restaurante proprii. În partea de sud a staţiunii un alt grup este format din hotelurile: „Felix”, „Belvedere”, „Jupiter”, „Cupidon”, „Fortuna”, „Apollo” şi „Complexul Marea Neagră”. Techirghiol. Staţiunea Techirghiol este una dintre cele mai vechi de pe litoralul românesc. Denumirea staţiunii şi a lacului (techir-vărgat, tigrat; ghiol-lac) este legată de o anumită proprietate a apei. Când bate vântul, valurile înspumate răscolesc nămolul din lac, apa devenind cenuşie. Spuma valurilor şi culoarea cenuşie a apei răscolită de furtună dau lacului un aspect vărgat. Pe malul lacului Techirghiol a început să se dezvolte, pe la sfârşitul secolului al XIX –lea, staţiunea balneară. În staţiune s-a construit un modern sanatoriu (Reumatologie, boli ale aparatului locomotor, ginecologie) baze de tratament, policlinică, vile, etc. Eforie Sud. Staţiunea Eforie Sud este cea mai întinsă de pe litoral şi cea mai veche dintre staţiunile litoralului românesc al Mării Negre.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

36

Sectorul de tratament este organizat sub formă de sanatorii balneare. Pentru copii reumatici există un sanatoriu special amenajat, funcţionând şi iarna. Principalele unităţi de tratament ale staţiunii sunt: Sanatoriul T.B.C, Pavilionul de băi calde, Pavilionul pentru băi reci de nămol, etc. Dintre restaurantele şi hotelurile de mare capacitate menţionăm: restaurantul „Cazinou”, situat în mijlocul falezei, unde au loc apreciate spectacole de varietăţi, apoi hotelurile „Ancora”, „Capitol”, „Excelsior”, „Gloria”, „Riviera” din cadrul complexului situat pe faleză în zona de nord a staţiunii. Mai recent au fost construite şi hotelurile „Flamingo”, „Cosmos”, Măgura”, „Parc”, Sânziana”, „Turist”. În Eforie Sud se află unul dintre cele mai mari restaurante de pe litoral – „Splendid”. Are circa 1.500 locuri la mese şi oferă diferite specialităţi culinare. Numeroase spaţii verzi, bulevarde şi aleile pline cu flori, întinsele parcuri în mijlocul cărora se înalţă cele peste 20 de hoteluri şi vile, conferă staţiunii Eforie Sud renumele de oraş – grădină. Costineşti. Staţiunea Costineşti este considerată staţiunea tineretului pentru că, an de an, mii de studenţi din toată lumea vin să-şi petreacă vacanţa pe ţărmul Mării Negre, alături de numeroşi studenţi români. Situată de-a lungul unei dintre cele mai mari plaje de pe litoralul românesc, între Eforie Sud şi Mangalia, staţiunea atrage anual peste 60.000 de tineri români şi străini. La dispoziţia tinerilor turişti stau hotelurile: ”Forum”, „Azur”, minihoteluri, vile, căsuţe, corturi, restaurante, cantine, cofetării, etc. Numeroase sunt manifestările culturale organizate la Costineşti: Gala Tinerilor Actori, Festivalul de Jazz, Serbările Mării, cicluri de informare şi educaţie cinematografică realizate de Arhiva Naţională de Filme, simpozioane, etc. Variate sunt şi activităţile sportive şi de agrement: Cupa Costineşti la fotbal, volei, baschet, handbal, tenis, tenis de masă, şah şi înot; întâlniri cu renumiţi sportivi români, windsurfing , schi nautic, yachting şi altele. Olimp.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

37

Staţiunea Olimp se compune din câteva unităţi distincte. Într-o primă etapă l nord de Neptun s-a construit un ansamblu de hoteluri cu puţine niveluri şi restaurante separate. Deşi dimensiunile şi capacitatea ansamblului sunt mici, el impresionează prin armonia şi optimismul construcţiilor, prin atmosfera de destindere pe care o creează; însumează 1560 paturi şi este compus din 5 hoteluri, cu numele unor oraşe din ţara noastră: Arad, Galaţi, Sibiu, Craiova şi Slatina şi trei restaurante: Arad, Galaţi şi Craiova cu circa 1600 de locuri. În continuarea acestui ansamblu se află grupul de hoteluri denumite „Amfiteatru”, „Panoramic” şi „Belvedere”. În zona Amfiteatru toate camerele au terase şi din toate se vede marea. La decorarea restaurantelor, barurilor de zi, hotelurilor de primire şi la alte spaţii s-au folosit grile şi lămpi de fier forjat, elemente de sticlă colorată, riflaje din diferite esenţe de lemn, plăci mozaicale. În partea de nord a staţiunii se conturează ansamblul Olimp Nord care beneficiază de una dintre cele mai favorabile poziţii de pe întregul litoral. Hotelurile şi restaurantele formează o înşiruire perimetrală de clădire parter , plus 14 etaje, delimitând la interior circulaţiile şi zonele de odihnă şi agrement. Toate hotelurile cu restaurante proprii au denumirile unor provincii istorice româneşti: „Transilvania”, „Moldova”, „Muntenia”, „Oltenia”, „Banat”, „Maramureş”, „Dobrogea”. Fiecare hotel poate caza un număr de 465 turişti în serie, în camere cu un pat, cu două paturi şi în apartamente. Pe lângă acestea mai există şi vile, campinguri, sate de vacanţă. Neptun. Staţiune Neptun valorifică o ambianţă deosebită: o pădure bogată şi un lac cu apă dulce, pe malul mării. Compoziţia urbanistică cuprinde hoteluri, vile, case de odihnă şi toate dotările necesare. Printre cele mai vechi hoteluri din Neptun se află: „Midia”, „Neptun”, „Decebal”, „Ovidiu”, „Traian”, „Tomis”, „Histria”, „Calatis” la care se adaugă „Terra” „Apollo”, „Romanţa”, „Mioriţa”, „Bâlea”, cu o capacitate de 4.250 locuri. Dintre dotările staţiunii menţionăm: Bazarul, ansamblu ce conţine o ceramice şi plăci

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

38

zonă comercială amenajată cu construcţii noi şi o zonă de alimentaţie publică (terasă, restaurant, cafenea, patiserie, dulciuri, ceainărie). Ansamblul este dominat de terasa restaurant, care-şi desfăşoară spaţiile pe niveluri diferite. Restaurantul „Popasul Căprioarelor” a fost amenajat în stil rustic, cu specialităţi culinare locale, prezintă programe artistice şi muzicale de folclor românesc. Restaurantul „Calul Bălan” cu specific culinar autohton, program muzical şi artistic de folclor românesc dispune de o sală pentru degustări de vinuri superioare din podgoriile dobrogene. Policlinica balneară Neptun, este dotă cu instalaţii necesare aplicării de tratamente ambulatorii în diferite boli, se fac aplicaţii cu nămol sau băi cu apă adusă din Lacul Techirghiol, electroterapie, galvanoterapie, raze ultrascurte şi ultraviolete, magnetodiaflux, băi de plante medicinale şi altele. Jupiter. Staţiunea Jupiter beneficiază şi ea, de efectul mare – plajă – lac – staţiune. În interior staţiunea cuprinde construcţii în general joase, legate cât mai mult de vegetaţie, prin crearea de spaţii interioare (Satul de vacanţă Zodiac) sau de curţi interioare (ansamblul hotelier Cozia – Tismana). Zona activă centrală este înconjurată de multe spaţii verzi. Pentru a crea un spaţiu cât mai intim şi mai agreabil aici au fost concentrate principalele activităţi ale staţiunii: magazine, poştă, teatru, dotări sportive, etc. În centrul staţiunii Jupiter se găseşte un mic lac artificial – Tismana – în jurul căruia se grupează câteva mari complexe hoteliere: „Cozia”, „Tismana”. Tot în această zonă centrală se grupează hotelurile „Delta”, „Scoica”, „Violeta”, „Iris”, ”Nalba”, „Mimoza”, „Cometa”. Chiar pe nisipul plajei se află hotelurile în 8 etaje: ”Meteor”, „Cometa”, „Atlas”, Olimpia, dominate de blocul turn, cu 13 etaje, al hotelului ”Capitol”. Satul de vacanţă „Zodiac”, alcătuit din vile – bungalow cu parter şi etaj şi cu o capacitate de circa 1500 de locuri constituie un punct de atracţie al staţiunii.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

39

Interesant este că cele 740 camere sunt repartizate pe sectoare, în număr egal cu constelaţiile „Zodiacului”, Căsuţele sunt construite din lemn, vopsite în culori vii şi înconjurate de vegetaţie. Tot aici se află un camping cu peste 2000 locuri. Cap Aurora Staţiunea turistică Aurora se înscrie într-o fâşie de teren de circa 250 m. adâncime, între Venus şi Jupiter, pe o lungime de aproximativ 1 km., completând suita de staţiuni din zona de sud a litoralului românesc. Aurora reprezintă cel mai mare complex turistic de pe litoralul românesc al Mării Negre. Alcătuit din 10 hoteluri cu denumiri de pietre scumpe: Grant, Agat, Diamant, Opal, Safir, Rubin, Onix, Cristal, Topaz, Coral, din 8 restaurante, piscine terenuri de sport şi alte dotări. Acest complex , socotit din punct de vedere arhitectonic şi 7unul dintre cele mai frumoase din Europa, poate găzdui circa 3.000 de turişti pe serie. Fiecărei grupări de trei sau patru hoteluri îi sunt destinate o piscină şi un bazin pentru copii. În partea de sud a staţiunii se află complexul Cătunul, unde, printre altele, se organizează spectacole folclorice. „Cătunul” este compus din câteva unităţi distincte, concepute în stilul arhitecturii tradiţionale dobrogene: cafenea, cherhana cu specialităţi dobrogene, o casă a olarului, o moară unde la comandă se prepară specialităţi de brutărie, o berărie unde halbele de ceramică se fac pe loc, în faţa vizitatorilor. Venus. Staţiunea Venus, dezvoltată în jurul unui lac se desfăşoară pe marginea Golfului Aurora, faţă în faţă cu faleza oraşului Mangalia, care închide orizontul spre sud. Venus mai este cunoscută şi sub denumirea de staţiunea fetelor, deoarece o mare parte din hotelurile de aici poartă nume feminine româneşti: ”Dana”, „Despina”, „Anca”, „Irina”, „Corina”, „Rodica”, etc. Trei blocuri turn: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, sunt aşezate la limita de sud a staţiunii şi concentrează, în vecinătatea plajei, un număr considerabil de paturi.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

40

Ca arhitectură, se detaşează hotelul „Raluca”, cu formă circulară în jurul unei curţi interioare. În sudul staţiunii în imediata apropiere a plajei se află hotelul şi restaurantul Ileana, de formă şerpuită. Alte construcţii caracteristice, care dau o notă de originalitate staţiunii sunt: restaurantul „Esplanada”, ansamblul hotelier „Florica”, „Veronica”, „Zamfira”, hotelurile: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, barul „Calypso” ş.a. Saturn. Staţiunea are aspectul uni zone dens construite către faleză şi plajă. Spre cordonul litoral staţiunea este marcată cu blocuri înalte, dispuse în evantai , pentru a asigura o mai bună încadrare în teren şi a permite perspective interesante din toate direcţiile. Oarecum separată de restul staţiunilor din Mangalia Nord, Saturn prezintă la prima vedere un mănunchi de construcţii hoteliere de mari proporţii şi anume: grupul de trei blocuri – hotel cu 4 etaje- „Alfa”, „Beta”, „Gama”, apoi cele două construcţii monumentale cu câte 14 etaje: „Diana” şi „Atena”, ansamblul fiind completat cu şiragul construcţiilor cu 5 etaje, aliniate chiar pe ţărm, care adăpostesc hotelurile : „Tosca”, „Semiramis”, „Narcis”, „Cleopatra”, „Cupidon”, „Cerna”, „Prahova”, „Siret”, . Tot aici se află două sate de vacanţă: „Dunărea” şi „Delta”. Cele mai noi hoteluri din staţiune sunt: „Balada”, „Hora” şi „Sirena”. Mangalia. În ultimii ani Mangalia a devenit o importantă staţiune maritimă, aici simţinduse influenţele climatului mediteranean. În raza oraşului Mangalia au fost descoperite, relativ recent, numeroase surse de apă termală sulfuroasă ce au dat rezultate deosebite în tratarea reumatismului, afecţiunilor ginecologice, ale aparatului locomotor şi respirator şi alte boli. Pentru valorificarea acestui potenţial terapeutic natural, aici au fost construite numeroase hoteluri, vile, precum şi unităţi de tratament. Cel mai recent – hotelul de cură Mangalia – are 518 locuri, fiind echipat cu instalaţii complexe, cu bazine de apă sulfuroasă, cabine cu nămol, etc. Staţiunea Mangalia dispune de bază de tratament şi

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

41

la Sanatoriul Balnear. Cazarea turiştilor se asigură tot timpul anului, în hotelul de cură „Mangalia”, în Sanatoriul Balnear şi în hotelul „Scala”. În sezonul estival funcţionează şi alte hoteluri ca „Zefir”, „Astra”, „Orion” şi „Zernit”. Pentru masă turiştii au la dispoziţie restaurantele hotelurilor şi pensiunea Sanatoriului Balnear. Specialiştii şi-au îndreptat atenţia şi spre valorificarea vastului depozit de nămol de turbă, precum şi a izvoarelor de ape sulfuroase, ce reprezintă un imens „rezervor de sănătate”. Ca principale obiective turistice ale oraşului Mangalia se enumeră: Lacul Mangalia, Muzeul de Arheologie Callatis, Zidul de incintă, Portul antic Callatis, colecţia „Mercurius” – adăpostită într-o vilă situată pe malul mării, în faţa hotelului Mangalia, monumentul Geamia Esmahan Sultan, Casa de Cultură a Tineretului- o construcţie modernă, dar care păstrează răsăturile caracteristice ale arhitecturii locale dobrogene, tradiţionale, pe trei nivele şi care adăposteşte o elegantă şi modrnă sală de spectacole cu 365 locuri, un salon de conferinţe u 80 locuri, discotecă, salon pentru expoziţii, alte spaţii pentru sport, agrement sau pentru funcţionarea a diverse cercuri cultural-educative şi ştiinţifice. La sud de Mangalia, spre graniţa cu Bulgaria sunt alte două pitoreşti localităţi rurale – 2 Mai şi Vama Veche – care, vara, funcţionează ca staţiuni de odihnă. 4.2. BAZA TEHNICO MATERIALĂ A TURISMULUI MONTAN În ceea ce priveşte baza tehnico materială a turismului montan principala componentă este reprezentată de reţeaua de cazare şi anume: hotelurile, motelurile, vilele, cabanele cu capacităţi medii sau mici, cu camere separate şi cu dormitoare comune, cu funcţiune sezonieră sau permanentă; sunt unităţi de cazare cu o largă răspândire în zona montană, la care se adaugă numeroase refugii sau adăposturi – construcţii din lemn sau din piatră, lipsite de dotări şi de personal de servire, destinate cazării celor în trecere (amatori de drumeţie sau de ascensiuni. În strânsă legătură cu vertiginoasa dezvoltare a turismului automobilistic au apărut campingurile cunoscute în România sub numele de „popasuri turistice”. Totuşi în regiunea montană acestea

TURISMUL
cazare la cetăţeni.

MONTAN ŞI DE LITORAL

42

sunt mai reduse. Se mai remarcă şi taberele şcolare şi un număr mare de spaţii de Dacă vorbim despre reţeaua de alimentaţie publică, aceasta este construită din restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioşcuri şi alte unităţi de alimentaţie publică. Agrementul reprezintă şi în aceste regiuni un factor important de care trebuie să se ţină seama şi care este în plin proces de privatizare. Pornind din Carpaţii Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munţii Rodnei, Bârgăului, , Suhardului şi Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseţi care încântă pe oricine. Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate elementele constructive ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se adaugă cele câteva hoteluri şi hanuri turistice de pe traseele ce străbat aceşti munţi. Astfel întâlnim hanul „Solca” din satul Cocica, de categoria I, ce dispune de un spaţiu de cazare de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri. Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane şi căsuţe şi restaurant, restaurantul „Cocica”, berăria „Solca” cu restaurant şi terasă. În continuarea traseului întâlnim cabana turistică „Palma” care dispune de 24 de locuri pentru cazare şi 12 camere, bar şi sală de mese, terasă. Hotelul „Zimbru” de două stele, care are la dispoziţie pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant, bar de zi, salon „Bingo” cu 120 de loc, magazin artizanat; complexul turistic „Ştrand” cu hotel şi cabană, 10 căsuţe, restaurant, bar, terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de tenis, bazin de înot, bowling cu afişaj electronic, saună, băi de cetină, pârtie de schi(cu baby schi lift) şi alte dotări, plus restaurantul „Carpaţi”, „Rarău”, o cofetărie, toate acestea fac din oraşul Câmpulung Moldovenesc o staţiune căutată de turişti. Oraşul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpaţi” cu 18 locuri, un motel, o tabără pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri, bucătărie cu toate dotările moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină,

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

43

saună finlandeză, „Montana Grup Voroneţ”, „Fabian”, „Simeria” şi o serie de restaurante ca ”Select”, „Nadianca”, „Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării. În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru cazare, de 30 locuri, cu bar şi restaurant însumând 160 locuri. Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa „Gheorghiţă”, de două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă în apropierea căreia sunt pârtii de schi neamenajate. Satul Mestecăniş oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniş” cu cabană şi căsuţe, un restaurant cu 94 de locuri şi loc pentru corturi. În oraşul Solca, staţiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică, „Trei brazi”, cu cazare la căsuţe, loc pentru corturi, restaurant. Suceviţa dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant şi căsuţe însumând 70 locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu cazare în han şi în căsuţe, cu restaurant, terasă şi bar şi o pensiune cu cazare şi pensiune completă pentru 20 de persoane. Satul Vatra Moldoviţei se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviţei, care dispune pentru cazare de 44 de locuri, restaurant şi terasă cu 160 de locuri, prin motelul Mărul de Aur, care are 24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună, pârtie de schi neamenajată, şi prin pensiunea „Tradeus” cu terasă. În satul Voroneţ întâlnim cabana cu acelaşi nume, complexul turistic „LuciLeo” cu restaurant, locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea produselor culinare specifice stânei, bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre care vilele: „Nistor”, „Lotus”, „Gabriel”. Dintre toate locurile de cazare şi popas în Obcinele Bucovinei cea mai cunoscută este cabana turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează ca reper în hărţile şi ghidurile turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru începători. În afara posibilităţilor de cazare enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei întâlnim o serie de cabane forestiere, cantoane silvice, stâne, refugii, sălaşe, etc.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

44

Munţii Rodnei sunt compartimentaţi în trei mari masive sunt compartimentaţi în trei mari masive: Ineu, Pietrosul şi Bătrâna . Aceşti munţi, o lungă perioadă de timp au fost slab frecventaţi de turişti, poate şi din cauza numărului redus de cabane turistice, ceea ce a atras puţin interes pentru marcarea şi remarcarea traseelor turistice. Satele şi oraşele din aceşti munţi precum şi cele din împrejurimile lor deţin o bază materială variată cum ar fi: - hoteluri ca cele din staţiunea balneoclimaterică Borşa, care dispun de 125 locuri pentru cazare, restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant şi bar, hotelul „Perla Maramureşului”, hotelul „ Sălăuţa”, „Someşul”, „Hebe” cu 900 de locuri pentru cazare, restaurant, pensiune, cu 480 de locuri, bar de zi, saună, sală de sport, teren de tenis, teren de volei, parc pentru copii, magazin, bază de tratament hidro şi fizioterapeutic; - hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop” situat la altitudinea de 1.455 m., în Munţii Rodnei, care în prezent funcţionează cu intermitenţă. Se mai întâlnesc vile, cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet” care însumează peste 275 de locuri pentru cazare cu saună, mofetă, masaj cu personal medical calificat, restaurant, bar, club, bibliotecă, loc pentru corturi, vila „lotus” cu restaurant şi o capacitate de cazare de 42 de locuri, cabana turistică Capra Neagră cu restaurant, „Preluca Izei” care beneficiază de 20 locuri pentru cazare, un loc pentru corturi, pârtie de schi cu dificultate mică-medie, cabana meteorologică „Pietrosul” cu loc pentru corturi, „Pusdrele” care în prezent este distrusă însă ea figurează ca reper în hărţile şi ghidurile turistice, cu loc pentru corturi, apă de izvor şi pârtie de schi pentru avansaţi. Cabana din Şaua Curăţel, parter plus etaj, care pune la dispoziţie turiştilor un număr de 44 de locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită (din 5); nu se asigură hrană sau alte facilităţi. Ultimele trei cabane turistice se află la altitudinea de peste 1500 de m. în Munţii Rodnei. Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borşa care cuprinde teleschi (în 17 minute se parcurge o diferenţă de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

45

(oră) până pe culmea Runcu – Ştiol, în continuarea acestuia telescaun (capacitate 400 persoane/oră)până sub vârful Ştiol. Au fost amenajate trambuline naturale pentru sărituri cu schiurile, de 90 m. (nivel olimpic). Importanţa cabanelor forestiere din Munţii Rodnei este deosebită, deoarece masivul este relativ sărac în cabane turistice. Aceste cabane forestiere se află ca puncte de reper, menţionate în descrierea traseelor montane. Dintre ele se remarcă: grupul de cabane „Fundătura Izei”, „Izvoarele Borcutului”, „Izvoru Rece”, „Gura Mihăiesei” şi altele fără denumire. Dat fiind caracterul de Parc Naţional pe care îl au Munţii Rodnei, locurile pentru montat corturile sunt în principal următoarele: cabana turistică „Pusdrele”, Pasul Şetref, Şaua cu Lac, Şaua Gărgălău, Tarniţa La Cruce, Şaua Obârşia Rebri, Pasul Rotunda, Izvorul Albastru al Izei, poiana Ştiol, La Jgheaburi, lacul Lala Mare etc. Munţii Bârgău bogaţi în faună, floră, rezervaţii naturale oferă privelişti minunate, iar pentru ca ele să fie descoperite, cunoscute de către mai mulţi turişti, aceştia trebuie să fie înzestraţi şi cu o bază materială corespunzătoare. Astfel şi aici întâlnim multe hoteluri, vile, hanuri turistice, popasuri turistice, cabane turistice şi forestiere, pârtii de schi dotate corespunzător şi multe altele. Dintre cele mai cunoscute sunt: cabana turistică „Cobiliţa” din satul cu acelaşi nume situat la altitudinea de 830 m., care dispune de spaţii pentru cazare cu 40 locuri, restaurant şi o pârtie de schi pentru începători şi avansaţi la care se adaugă popasul turistic „Valea Străjii”, cu restaurant şi terasă. Satul Piatra Fântânele, staţiune balneo-climaterică, unde conţinutul de iod atmosferic este cel mai ridicat din ţară, este cunoscut prin hotelul său numit „Dracula”, construit în 1983, clădirea fiind concepută sub forma unui castel medieval, de trei stele, dispunând pentru cazare de 134 de locuri, un restaurant cu 200 locuri, bar de zi, cramă, saună, pârtie de schi, telescaun, baby-lift.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

46

Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul Poiana Stampei cu o capacitate de 70 de locuri, hotelul „Heniul” cu restaurant, terasă, bar şi cofetărie. Deoarece cabanele forestiere s-au dovedit a fi un refugiu şi un loc de popas destul de căutat, cele mai importante din Munţii Bârgău sunt: cabana forestieră „Dosul Gogoaşei”, „Fântânele” care poate oferi adăpost la 10-12 turişti fiind dotată cu un magazin alimentar, „Dalbidonul”, „Dorna Mică” şi alte grupe de cabane şi barăci al muncitorilor de la staţiile de încărcare. Cabanele turistice din Munţii Suhard sunt absente, fapt c la prim vedere ar crea mari probleme drumeţilor care s-ar aventura în acest masiv, însă în realitate, pe teren, întâlnim numeroase cantoane silvice, cabane forestiere, refugii şi cabane pastorale, precum şi foarte multe stâne sau sălaşe pastorale. Este evident că în aceste locuri de cazare sau popas confortul este în multe cazuri minim, serviciile turistice neexistând, astfel că drumeţul trebuie să vină echipat, după caz cu sac de dormit, hrană sau cort. Problema se pune total diferit iarna, când înainte de a pleca la drum, trebuie calculate bine etapele în funcţie de posibilităţile de cazare. Astfel întâlnim: cabana turistică ”Mestecăniş”, refugiul turistic „Ouşor”, este amplasat sub vârful Ouşor – 1.639 m.- cabanele pastorale „Recele”, „Omu”, „Romego”, cabanele forestiere „Pârâu Rece”, „Diaca – Burcut”, „Gândacu”, „Rusoia”, „Netedu”, „Făgeţel”, „Brâncuşorul”, „Ciotina”, şi alte cabane forestiere,; case de vânătoare ca cea din poiana Rotundă – „Rotunda” sau casa „Cerbu”. Lângă acestea se adaugă o serie de hoteluri, moteluri, cabane turistice pe care orice turist le poate frecventa parcurgând traseele montane din munţii Suhard, ca: hotelul ”Bistriţa” de trei stele, amplasat la poalele muntelui Suhard, şi care dispune de un restaurant de 120 de locuri, o discotecă, loc pentru pescuit sportiv, magazin, hotelul „Dorna”, cu restaurant şi bar, hotelul „Căliman”, „SNCFR”, „Vera”, restaurante ca Bucovina, Veveriţa, Valea Dornelor, Cazinou cu o sală de 300 locuri,

TURISMUL
însumând circa 1500 locuri şi multe altele.

MONTAN ŞI DE LITORAL

47

aflat în reconstrucţie, două baze de tratament, 15 vile şi două complexe balneare, În munţii Rarău – Giumalău traseele montane nu se întind pe distanţe foarte mari, aşa cum se întâmplă în alte masive, iar cele două cabane turistice „Zugreni” şi „Giumalău” precum şi hotelul alpin „Rarău” oferă posibilitatea drumeţilor de a străbate aceşti munţi fără dificultăţi majore din punct de vedere al spaţiilor de cazare. Cabana turistică „Zugreni” deţine trei clădiri (cabana, P plus 2 etaje), pentru cazare 150 de locuri, un restaurant non - stop cu 90 de locuri, un salon pentru recepţii cu 65 de locuri, salon de biliard, discotecă, terasă, saună, sală pentru masaj, magazin, teren de sport, plajă pe malul râului Bistriţa Aurie. Cabana turistică „Giumalău” este amplasată în zona sudică a Vf. Giumalău şi pune la dispoziţia turiştilor 30 de locuri, o pârtie de schi. Hotelul alpin „Rarău” este amplasat în poiana dintre Piatra Şoimului şi Pietrele Doamnei, hotel de trei stele, cu restaurant, bar de zi, discotecă, terasă; în apropiere se află pârtii de schi neamenajate. La circa 200 de m. se află Staţia meteorologică Rarău. Cu toate acestea importanţa cabanelor şi a cantoanelor forestiere este majoră ca locuri de popas sau la nevoie ca adăpost pe timp nefavorabil, pe lângă adăposturile pastorale, care se găsesc aproape în fiecare poiană. Cele mai importante cabane forestiere de care ar trebui să se ţină seama sunt: cabana „Rusca”, în apropierea cabanei turistice „Giumalău”, „Poiana Itcani”, „Mestecăniş”, cantonul silvic „La Pârâu”, şi multe altele. Toate aceste zone montane sunt incluse în circuitul turistic şi datorită marilor rezervaţii naturale, peşteri, defilee, lacuri, mănăstiri, schituri, aparţinând deopotrivă de ortodoxiei, catolicism, romano-catolici sau reformaţi, catedrale, biserici, monumente de arhitectură veche, care fac ca acest spaţiu să se constituie într-o atracţie pentru turismul intern şi internaţional, care găseşte aici o bogăţie aproape unică în planul arhitecturii, lăcaşelor de cult a artei religioase, a picturii monumentale.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

48

Dintre toate staţiunile renumite din zona centrală a Carpaţilor Orientali , ce se înscriu pe retina ochiului mai ales pentru izvoarele lor minerale, cele mai cunoscute sunt:

Vatra Dornei, complex balnear cu bază proprie de tratament, vile, Sângeorz – Băi, complex balnear cu baza proprie de tratament- Hebe (900 Tuşnad, cu hoteluri cu baze proprii de tratament (Tuşnad –200 locuri,

pavilioane, hoteluri, cabane, popas turistic, pensiuni particulare,

de locuri) şi Sind-România(700 de locuri), vile, pensiune;

Oltul – 250 de locuri, Ciucaş – 150 de locuri, etc) vile, pensiuni, ştrand în aer liber, terenuri de sport, popas turistic – Moara lui Făgădău, mofete, ape minerale, drumeţii la Lacul Sf. Ana, mlaştina Mohos, Stânca Şoimilor, etc,

Malnaş Băi, Sovata, cu hoteluri cu baze de tratament, Sovata – 320 locuri,

Brădet – 190 locuri, Aluniş –270 locuri, etc, vile , pensiuni, terenuri de sport, piscină acoperită (hotel Brădet) ştranduri (lacurile Ursu şi Aluniş), bărci şi posibilităţi de pescuit pe Lacul Tineretului, pârtie de schi cu baby – lift, drumeţii (popasul turistic „Stâna de Vale”, hanul turistic „Ursul Negru”, păstrăvăria de la Câmpia Cetăţii, etc);

Slănic Moldova, hoteluri cu baza proprie de tratament (Perla –174 locuri,

Sind-România – 560 locuri)restaurante, vile, pensiuni, terenuri de sport, popicărie, pârtie de schi şi săniuş, discoteci, locuri de plimbare (Parcul staţiunii şi Valea Slănicului) scurte drumeţii la păstrăvăria şi cascada de pe Valea Slănicului pe muntele Pufu ( de unde se deschide o frumoasă panoramă asupra staţiunii), pe Muntele Cerbu, Dobru;

Covasna, hoteluri cu baza proprie de tratament (Bradul –200 locuri,

Montana – 500 locuri, Herfaistos – 300 de locuri, Dacia – bază de tratament în incintă, aparatură de tratament cu laser, piscină, saună, mofete, băi calde cu ape minerale, săli fitness, etc) Turist – 50 locuri, vile, pensiuni, popas turistic (Valea Zânelor – 40 locuri), scurte plimbări şi/sau la „Balta Dracului” – în parcul staţiunii ) amenajată sub forma uni fântâni larg deschise, în interiorul ei auzindu-se un zgomot permanent provocat de emanaţiile de CO2, care în ascensiunea lor împreună cu apa

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

49

antrenează un nămol fin), la Siclaul sau Planul înclinat (Valea Zânelor, ingenioasă instalaţie de transport construită în sec XIX care este formată din două platforme ce alunecă pe şine la o diferenţă de nivel de peste 300 m.), la Chiuruş, locul unde s-a născut Korosi Csomo Sandor, autorul primului dicţionar tibetano – englez şi a celei dintâi gramatici tibetane, la cetatea zânelor, etc. Acţiunea conjugată a soarelui, pădurii, apelor şi altitudinii are efecte miraculoase asupra unor boli în care numai natura poate da asemenea rezultate. În Munţii Baiului mişcarea turistică se află încă la început. Motivele principale care au determinat această rămânere în urmă sunt legate printre altele de vecinătatea munţilor Bucegi, care prin peisaje extrem de variate şi prin amenajările complexe ce au absorbit aproape total fluxul de turişti de pe Valea Prahovei. Pătrunderea pe toate traseele turistice se face fi dinspre Valea Prahovei, fie dinspre Valea Doftanei. Aceste văi sunt străbătute de căi de comunicaţie moderne care permit accesul rapid la majoritatea punctelor de pornire. Pe Valea Prahovei se ajunge atât pe calea ferată, cât şi pe şosea, în staţiunile Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga, Predeal, cele mai vizitate staţiuni montane din România. Sinaia, recunoscută staţiune balneo – climaterică, numită adesea „Perla Carpaţilor” este situată pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, la altitudinea de 1.000 m. Staţiunea beneficiază de o importantă bază materială, cu dotările corespunzătoare, care satisfac nevoile oricărui turist. În prezent Sinaia dispune de o capacitate de cazare de aproape 4.500 de locuri (2.015 în hotelurile Montana, Sinaia, Palas, Alpin, Păltiniş, Caraiman, Internaţional, 2.050 în vile şi case de odihnă, 208 în hanuri, 233 la cabane, în sezonul estival alimentar, foto-sport. Formaţia Salvamont Sinaia devine, prin activităţile de marcare, prevenire a accidentelor de salvare, de ocrotire a naturii de construcţie a unui refugiu model, una din prestigioasele formaţii de salvatori montani din Carpaţi. se adaugă 240 locuri în campinguri) restaurante multiple. Există două staţii PECO, un serviciu Salvamont, magazin

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

50

Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul oraşului a manifestat o grijă permanentă pentru pădurile Bucegilor şi Baiului, păzindu-le de distrugere şui dezvoltându-le, astfel încât azi aceşti munţi au cele mai frumoase păduri prahovene, adevărate parcuri naţionale. În extremitatea sudică, pe versantul stâng al Prahovei se află hanul „Izvorul Rece” cu 80 locuri, restaurant, braserie, camping cu 160 locuri, loc de recreere şi de plecare în numeroase drumeţii. În nordul oraşului se află hanul Vadul Cerbului (128 locuri, 80 în căsuţe, restaurant)punct de plecare, după traversarea Prahovei, pe Muntele Cumpătu şi în cartierul Cumpătu (vile, restaurante, rezervaţie naturală, trenuri de sport, etc) De lângă gară se urcă la cabana Piscul Câinelui (950 m. altitudine, 17 locuri, restaurant, belvedere spre Sinaia şi Munţii Bucegi). Între obiectivele turistice din oraş reţin atenţia: mănăstirea Sinaia, castelul Peleş, Foişorul, Expoziţia de artă decorativă Europeană, Muzeul Rezervaţia Naturală Bucegi şi alte clădiri importante. Turismul sportiv a pregătit poligoane cartate pentru concursuri, unul dintre ele fiind poligonul marelui Campionat Naţional din 1978: Sinaia – cota 1500-Vânturiş, care a cuprins aria Colţilor lui Barbeş, platoul Pietrei Arse şi Gemenea. După 1989 turismul montan amator, deşi desfăşurat în cadrul general al unei economii de recul, a început să dezvolte şi activităţi concurenţiale moderne cu unele rezultate rapide şi vizibile. Au apărut societăţi comerciale de turism, cabane particulare şi cabane noi sau refăcute. În schimb Cabanele „Vârful cu Dor” şi Cabana Mioriţa au ieşit din circuitul drumeţiei montane. Cabana Piatra Arsă trece în patrimoniul Ministerului Tineretului şi Sportului păstrând pentru drumeţia montană o jumătate din capacitatea sa. S-au îmbunătăţit instalaţiile pe cablu care leagă oraşul de Platoul Bucegilor (Telecabina Sinaia – cota 1400- 2328 m. lungime, 590 m. diferenţă de nivel, 35 locuri; telecabina „Cota 1400”-„Cota 2000” – 1950 m. lungime, 550 m. diferenţă de nivel,28 locuri, telescaun Cota 1400- Cota 1950 –2.100 m. lungime, 560 m. diferenţă

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

51

de nivel) numeroase dotări care permit desfăşurarea în bune condiţii a turismului şi a tratamentelor în afecţiuni ale tubului digestiv, nevroze, etc. Poiana Ţapului, aşezare aparţinând oraşului Buşteni, deţine numeroase vile, ca şi locuri unde iarna se pot practica sporturi de sezon. Aerul curat, bogat în ozon, liniştea deosebită şi cadrul natural pitoresc îi conferă atributele unei importante staţiuni climaterice. Buşteni, se desfăşoară îndeosebi pe dreapta Prahovei, între 800 m. şi 940 m. altitudine. În prezent este o importantă staţiune climaterică. Dispune de 2.183 de locuri de cazare dintre care 413 în hotelurile „Silva”, „Caraiman”, „Carmen” şi „Căminul Alpin”, 910 locuri în vile, 660 locuri în cabanele din Munţii Bucegi. Localitatea reprezintă cea de-a doua „poartă” însemnată de intrare în Munţii Bucegi şi cel mai important punct de plecare pe trasee de alpinism cu grade diferite de dificultate. De aici pleacă telecabina care urcă la cabana „Babele” (2611 m. lungime, 1237 m. diferenţă de nivel, 20-25 locuri). De asemenea din Buşteni se pot organiza excursii pe culmea Zamora şi la Vf Cazacu. Obiectivele turistice mai importante din oraş sunt: Muzeul agrement, etc. Azuga, se desfăşoară la o altitudine de 940-1020 m. În Azuga există o păstrăvărie, iar în sudul oraşului se află popasul „Azuga” cu 40 de locuri în 20 de căsuţe. Din diferite puncte ale oraşului se poate porni în excursii pe Clăbucete, în Munţii Neamţului, la Vf Cazacu, la poienile din lungul văii Azuga. Predealul, prin condiţiile naturale (bioclimat tonic, aer curat, puternic ozonat, prin dotări şi servicii, reprezintă una dintre cele mai însemnate staţiuni climaterice româneşti. În prezent în zona oraşului există aproape 4500 locuri de cazare dintre care:1632 locuri în 71 de vile, în majoritate pe culmea Cioplea, aproape 1100 locuri în hotelurile „Cioplea”, „Orizont”, „Carmen”, „Bulevard”, „Rozmarin”, „Predeal”, „Căprioara”, „Cireş”, „Trei brazi”; 1513 locuri în cabane, din care 93 la „Clăbucet Plecare” şi 60 la „Clăbucet Sosire”, magazine, staţie PECO, serviciu Salvamont. memorial Cezar Petrescu, punctul zoologic, păstrăvăria, monumentul Ultima grenadă, etc. În oraş există diverse magazine, locuri de

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

52

În Predeal funcţionează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate medie (cele mai lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferenţă de nivel, Clăbucet, 2400 m., 400 m. diferenţă de nivel) Ele sunt dotate cu instalaţii de telescaun, două instalaţii de teleschi (pe Clăbucet) şi mai multe babyschiuri. Pârtii uşoare se află în jurul cabanelor Clăbucet, al hotelurilor Trei Brazi, Orizont, ca şi în lungul văii Puriştoaca. Predealul nu reprezintă numai o importantă staţiune climaterică şi a sporturilor de iarnă ci şi o însemnată bază de plecare în traseele turistice în toate masivele din împrejurimi. Munţii Cindrel, Lotru şi Şureanu, constituie împreună unul dintre cele mai întins masive din ţară, deţinând o suprafaţă relativ mare în cadrul Carpaţilor Meridionali şi prezintă o serie de trăsături comun, care se reflectă atât în caracterele geografice ale peisajului, cât şi în obiectivele turistice pe care le deţin. Dintre cele mai importante componente le bazei materiale constituite aici, pe traseul de culme care urcă din localităţile de la margini spre vârfurile cele mai înalte, care fac legătura între cele trei masive muntoase, se remarcă: -în Munţii Cindrel: cea mai cunoscută staţiune climaterică şi pentru sporturile de iarnă, situată la altitudine de 1450 m., este Păltiniş, bogată în zăpezi de lungă durată. Cazarea şi masa se asigură în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni particulare, restaurante, cantine, baruri ca: Cabana Păltiniş (82 locuri de cazare, restaurant), Cabana Casa Turiştilor (180 locuri de cazare, restaurant), hotel Păltiniş(80 locuri de cazare, restaurant). Staţiunea dispune de un club cu sală de spectacole, bibliotecă, terenuri de sport, săli de jocuri distractive, popicărie, pârtii de schi şi săniuş (telescaun, teleschi şi babylift sub Vf. Onceşti). În afară de staţiunea Păltiniş, pe traseele montane menţionate se mai găsesc şi o serie de cabane cum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de cazare. „Gâtul Berbecului”, 60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare în cabană şi 14 în căsuţe, restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă, înot şi pescuit în pârâul Şteaza, „Oaşa”, 60 locuri, restaurant, posibilităţi de agrement:

TURISMUL
locuri la pricini, sală de mese şi multe altele. - în Munţii Lotrului se remarcă: •

MONTAN ŞI DE LITORAL

53

loc de campare, plajă, înot şi pescuit. canotul silvic „La Duşi”, refugiul Cinaia, 30

Voineasa, staţiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea Lotrului,

cu numeroase hoteluri („Lotru”, „Brădişor”, „Vorneşiţa”, „Poieniţa”, „Lotrişor” cu peste 2000 de locuri pentru cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie, farmacie, modernă sală de spectacole (350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”) importantă bază de tratament (hotel „Brădişor”) 12 vile dotate în stil „familial”. La aceste se adaugă cabana „Prejba” situată sub Vf Prejba, 80 locuri de cazare, bufet; • oraşul Brezoi care conţine condiţii deosebite pentru escaladarea munţilor şi organizarea unor drumeţii plăcute. Important centru economic cu posibilităţi de divertisment diverse: cabana „Obârşia Lotrului”- un important complex turistic montan (cabana veche 35 locuri, 80 locuri în căsuţe, 40 locuri în bungalow-uri), restaurant, staţie meteo, magazine, loc de campare, cantoane forestiere, hanul „Gura Latoriţei”, 10 locuri de cazare, bufet, staţie auto. - în Munţii Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu 46 locuri de cazare, inaccesibilă auto, cabana „Oaşa”, „Prislop”, situată pe versantul nordic al munţilor Sureanu are 50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru începători şi avansaţi în vecinătate, „Voievodu”, accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare; Gradiştea de Munte- zona cetăţilor dacice din munţii Orăştie; cabana „Costeşti”, etc. Masivul Făgăraş, prezintă importanţă în mod deosebit, pentru alpinismul de iarnă. Parcurgerea crestei principale, în condiţii de iarnă, pe zăpadă şi viscol reprezintă o performanţă deosebită, în special pentru sportivii care urmează să-şi depăşească normele stabilite în vederea obţinerii unei calificări de alpinism. Întinsul masiv de granit roşu al Retezatului Central, prezintă un interes deosebit pentru alpinişti, având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai mare dificultate. Ca şi Făgăraşul, masivul Retezat este recomandat practicării alpinismului de iarnă.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

54

Munţii Cernei şi Mehedinţi oferă multiple trasee în special în apropierea staţiunii Băile Herculane. În masivul Aninei şi Semenicului, întâlnim renumitele Chei ale Nerei, Caraşului şi peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism. Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumuseţe nebănuită, oferă tuturor alpiniştilor posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereţii de deasupra, cât mai ales în subteran (peşteri). În afară de staţiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă turistul, şi cele de la Băile Herculane, importantă staţiune balneoclimaterică , Soveja situată pe valea pârâului Suşiţa, la contactul Munţilor Vrancei cu Subcarpaţii de Curbură. Aceasta pune la dispoziţie hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul „Mioriţa”, o stea,, 100 locuri şi trei vile, o stea, capacitate totală 40 locuri. Vatra Dornei amplasată pe culoarul depresionar ce desparte grupa nordică de cea centrală a Carpaţilor Or8ientali, are o capacitate de cazare de 220 locuri la hotelul „Cembra” şi vilele „Ozon”, „Suhard”, „Pârtiei”, „Pinului”. Vidra, situată pe malul lacului Vidra (altitudine 2055 m.) pe versantul nordic al Munţilor Lotoriţei, dispune de o capacitate de cazare de 100 locuri puse la dispoziţie de cele 5 vile. 5. SERVICIILE TURISTICE ŞI INDICATORII LOR DE EFICIENŢĂ Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect satisfacerea tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta. O parte a activităţilor ce dau conţinut prestaţii turistice vizează deci acoperirea unor necesităţi obişnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele prezintă caracteristici specifice turismului şi respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia. Prin natura lui serviciul turistic trebuie să asigure condiţii pentru refacerea capacităţii de muncă, simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber; de asemenea el trebuie astfel conceput încât, în urma efectuării consumului turistic, individul să dobândească un plus de informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi noi.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

55

Numai astfel se poate vorbi despre un conţinut al prestaţiei turistice în concordanţă cu cerinţele epocii moderne, cu exigenţele tuirismului contemporan. O altă cerinţă a consumului turistic, la care serviciul turistic prin conţinutul său, este chemat că contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. Ca rezultat al creşterii productivităţii muncii şi perfecţionării proceselor de conducere, al promovării pe scară largă a progresului ştiinţific şi tehnic, se reduce săptămâna de lucru, se măresc dimensiunile timpului liber zilnic şi săptămânal. Odihna activă tinde să devină o componentă tot mai importantă a serviciului turistic, ea reprezentând totodată un procedeu modern, eficient de deconectare, de tratament pentru ameliorarea consecinţelor nefavorabile ale suprasolicitării nervoase. Pornind de la aceste premise, organizatorilor de turism le revine sarcina conceperii unor vacanţe, cu posibilităţi multiple de desfăşurare a unor activităţi recreative: culturale, artistice, sportive, stimulatoare a unor pasiuni, etc, menite să diversifice agrementul tradiţional şi să sporească atractivitatea manifestărilor turistice, să răspundă criteriilor odihnei active. Aceste preocupări sporesc în intensitate odată cu transformarea turismului în fenomen de masă, cu creşterea frecvenţei de petrecere a timpului liber în afara reşedinţei permanente. Diversificarea serviciilor turistice se numără printre preocupările fundamentale ale organizatorilor de turism, ca una dintre principoalele modalităţi de stimulare a cererii turistice şi de realizare a unui nivel calitativ ridicat de satisfacere a nevoilor consumatorilor – turişti. România – dispunând de un patrimoniu turistic de o mare atractivitate precum şi de condiţiile materiale necesare valorificării acestuia, înscrie diversificarea ofertei de servicii ca obiectiv prioritar în promovarea turismului inter şi internaţional. Diversificarea se poate realiza prin antrenarea în circuitul turistic a unor zone şi alcătuirea unor programe mai variate, multiplicarea acţiunilor oferite turiştilor în legătură cu fiecare dintre serviciile de bază prestate, sporirea formelor de agrement şi a serviciilor complementare. Dacă, în cazul serviciilor de bază, perfecţionarea

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

56

priveşte mai ales aspectul calitativ, categoria serviciilor complementare reprezintă terenul cel mai fertil apariţiei de noi tipuri de aranjamente şi facilităţi. Din categoria serviciilor de bază fac parte cele de transport, cazare. Alimentaţie, tratament, agrement sau orice altă activitate ce reprezintă motivaţia de bază a călătoriei ca: vânătoare, alpinism, schi, yachting, etc. 5.1. Serviciul de cazare turistică Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortul pentru adăpostirea şi odihna călătorului. El este produsul a ceea ce se numeşte producţia hotelieră – sector care în accepţiunea actuală, înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de cazare. Serviciul de cazare se prezintă ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea capacităţior de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de prestaţii oferite turistului pe timpul sejurului în unităţi de cazare. Dezvoltarea şi calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând, de existenţa unei baze tehnico – materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihnă, cabane, popasuri turistice, etc) adecvate cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiştilor condiţii optime şi care să îndeplinească după caz şi alte funcţii. În a doilea rând, serviciul de cazare este influenţat de dotarea cu personal a capacităţilor de cazare, de nivelul de calificare a lucrătorilor, de organizarea muncii în unităţile hoteliere. În acest context, insuficienţa spaţiilor de cazare, echiparea lor necorespunzătoare, neconcordanţa dintre nivelul confortului oferit şi exigenţele turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor , sau slaba lor pregătire, influenţează negativ calitatea prestaţiei turistice şi prin intermediul acesteia, dimensiunile circulaţiei turistice şi posibilităţile de valorificare a patrimoniului. Industria hotelieră, considerată în cele mai multe ţări o activitate distinctă a economiei, are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile de cazare în legătură cu primirea, sejurul şi plecarea călătorului. Conţinutul industriei hotelier a evoluat paralel cu dezvoltarea capacităţilor de cazare şi implicarea lor în activitatea turistică, îmbogăţindu-se cu noi funcţii şi forme de prestaţii.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

57

La început, existenţa hotelului, unitate reprezentativă pentru capacităţile de cazare şi suport material al industriei hoteliere a fost legată de efectuarea unor deplasări, înalte scopuri decât cele turistice, cele mai multe dintre dotările de această natură fiind amplasate în afara oraşelor, în zonele turistice şi, implicit, activitatea lor se orientează spre satisfacerea nevoilor turiştilor. Concomitent cu aceste schimbări, industria hotelieră se cristalizează ca sector particular, îşi defineşte cu precizie funcţiile, se perfecţionează continuu adaptându-se exigenţelor mereu sporite ale călătorilor şi în special ale turiştilor. Legătura dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este complexă, de profunzime şi se desfăşoară în ambele sensuri. Pe de o parter, industria hotelieră se desfăşoară ca urmare a circulaţiei turistice şi, pe de altă parte, dezvoltarea turismului este condiţionată de exigenţele unor spaţii de cazare, de gradul lor de echipare, de calitatea şi varietatea prestaţiilor oferite. Se ştie că pe lângă atracţia exercitată de un obiectiv turistic, amenajările legate în principal de condiţii de odihnă şi agrement, contribuie în mod hotărâtor la prezenţa turiştilor în zona respectivă. Rolul acestor dotări şi implicit a serviciului de cazare este şi mai important în cazul turismului rezidenţial, de odihnă, de sejur lung, când turistul doreşte să-şi petreacă vacanţa într-un cadru natural, fără să fie însă lipsit de confortul specific civilizaţiei moderne. Valorificarea superioară a patrimoniului turistic prin atragerea în circuitul economic a diferitelor zone, reprezintă o altă latură a aparatului industriei hoteliere, la dezvoltarea turismului şi indirect a întregii economii. Astfel, zone deosebit de frumoase, de bogate în obiective turistice, pot rămâne în afara interesului turiştilor, datorită echipării necorespunzătoare sau lipsei unor condiţii minime de campare, după cum zone mai puţin dotate din punct de vedere turistic sunt solicitate pentru confortul pe care îl oferă. Cunoaşterea acestui aspect al relaţiei turism – industrie hotelieră are deosebită valoare pentru orientarea investiţiilor şi direcţionarea dezvoltării sectorului hotelier.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

58

Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă de asemenea, măsura satisfacerii nevoii pentru turism a populaţiei. Sporirea veniturilor băneşti, urbanizarea, creşterea timpului liber, etc. au provocat mutaţii în comportamentul consumatorilor, în sensul intensificării cererii turistice a acestora. Servicii hotelier insuficiente în raport cu nevoile populaţiei sau calitativ necorespunzătoare, pe lângă efectele negative asupra odihnei şi recreerii oamenilor, vor determina schimbări în destinaţia veniturilor şi disponibilităţile de timp liber şi indirect scăderi în circulaţia turistică. importantă a populaţiei Ele trebuie să creeze condiţii ca o parte să beneficieze de posibilitatea petrecerii vacanţei sau

sfârşitului de săptămână într-o zonă turistică. Industria hotelieră şi respectiv calitatea serviciului de cazare influenţează nu numai dezvoltarea turismului, în general ci şi eficienţa acestei activităţi. Prin atracţia exercitată serviciile de cazare asigură o bună valorificare a potenţialului turistic, a disponibilităţilor de forţă de muncă, a capacităţii bazei tehnico – materiale, conducând la realizarea unor coeficienţi superiori de exploatare. De asemenea, complexitatea serviciilor de cazare, diversitatea lor reprezintă un factor de prestigiu de atractivitate a produsului turistic şi indirect de creştere a eficienţei comercializării lui. La rândul ei industria hotelieră suportă influenţa dezvoltării turistice. De fapt, ea evoluează sub incidenţa unui complex de factori şi fenomene socio- economice, a exigenţelor acestora, determină eforturi de adaptare din partea industrie hoteliere, eforturi care se materializează în sporirea capacităţilor de cazare şi modernizarea acesteia, în apariţia de unităţi hoteliere cu funcţii complexe, care să se adreseze anumitor categorii de turişti în diversificarea gamei serviciilor oferite. Din categoria serviciilor hoteliere complementare ,ce întregesc funcţia de cazare, se pot menţiona: primirea şi distribuirea în hotel a corespondenţei turiştilor, servicii de schimb valutar, păstrarea obiectelor de valoare, spălatul şi călcatul lenjeriei, curăţarea hainelor şi a încălţămintei, repararea unor obiecte din dotarea turistului, manipularea bagajelor, asigurarea parcării autoturismelor, etc.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

59

Tot în această grupă sunt cuprinse şi: dotarea camerelor la cererea clienţilor cu inventar suplimentar (perne pentru paturi suplimentare, paturi, etc.) Dacă vorbim despre eficienţa activităţii de cazare ea poate fi apreciată şi evaluată prin intermediul criteriilor şi indicatorilor generali precum şi pe seama unor elemente care ţin de specificul acestei activităţi. Astfel se operează cu indicatori de efort ca: numărul mediu al personalului, valoarea medie a activelor fixe, cheltuielile activităţii de cazare, capacitatea disponibilă exprimată în locuri sau în locuri-zile, şi cu indicatori de efect, ca: încasări din prestaţiile hoteliere, încasări din prestaţiile suplimentare, profitul, etc. Veniturile sunt date de mărimea încasărilor din prestaţiile hoteliere. Acestea se află în directă legătură cu volumul activităţii, exprimată prin numărul turiştilor, cu calitatea serviciilor; gama prestaţiilor suplimentare oferite turiştilor, etc. În ceea ce priveşte cheltuielile ele reflectă prin conţinutul şi structura lor specificul activităţii: cheltuielile cu salariile reprezintă 40% din cheltuielile cu cazarea, cheltuielile cu chirie - 10-15%, cheltuielile generale - 10%, de întreţinere – 5%, amortizările – 5%, în timp ce cheltuielile cu transportul, depozitarea, lipsesc sau sunt neînsemnate. În activitatea hotelieră propriu – zisă cheltuielile reprezintă 60-69% din volumul încasărilor, rezultă că rata rentabilităţii în acest domeniu este foarte mare: 35-40%. Există însă abateri semnificative determinate de confortul de cazare, ocuparea cu turişti români sau străini, amplasarea unităţii într-o zonă de mare circulaţie turistică sau dimpotrivă. În sistemul indicatorilor de eficienţă a activităţii de cazare, cei mai importanţi sunt: - productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic. ▪ Valoric: WL=CA Np

TURISMUL
Unde CA= valoarea încasărilor Np = numărul personalului

MONTAN ŞI DE LITORAL

60

▪ Fizic: WL=Ni Np Unde Ni= numărul de înnoptări realizate anual Np= numărul personalului -încasarea medie pe unitatea de prestaţie (îm), este un indicator specific şi se calculează prin raportarea încasărilor la capacitatea de cazare, sau prin raportarea la locurile de cazare / zi. îm= CA = CA Cc Lc Unde:CA= volum încasărilor Cc= capacitatea de cazare Lc= locurile de cazare /zi -cheltuielile medii este de asemenea un indicator specific ce reflectă consumul de resurse pe loc sau loc-zi. -rata rentabilităţii este un indicator sintetic de eficienţă şi în funcţie de baza de calcul, rata rentabilităţii se poate calcula prin mai multe formule: r = Pr x 100 r = Pr x 100 CA Cp Unde: CA = cifra de afaceri C= capitalul investit Cp = volumul cheltuielilor -coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare reprezintă un indicator pentru aprecierea eficienţei de cazare, se calculează ca raport între capacitatea de cazare efectivă utilizată într-o perioadă dată (numărul de înnoptări, numărul de zile – turist) la capacitatea maximă posibilă (înmulţind numărul de locuri de cazare cu 365 zile), Cvc = - NZT x 10 Cmax În care: NZT = numărul zile turist r = Pr x 100 C

TURISMUL
5.2. Serviciul de alimentaţie publică

MONTAN ŞI DE LITORAL

61

C max = număr zile calendaristice de funcţionare. Alimentaţia publică reprezintă una din laturile importante ale servicii turistice, încadrându-se în categoria serviciilor de bază. Deşi ca activitate economică, alimentaţia publică nu este destinată să satisfacă în exclusivitate nevoia consumatorului turist, ea se asociază tot mai frecvent activităţilor de turism, iar dinamica ei este din ce în cea mai influenţată de evoluţia circulaţiei turistice. Dependenţa strânsă dintre alimentaţia publică şi activitatea turistică este evidenţiată printre altele de asocierea lor într-un sector de sine stătător în ţările consacrate pe plan turistic. O astfel de tendinţă este mai prezentă în ţara noastră în contextul reaşezări şi modernizării structurilor organizatorice în turism. De asemenea raporturile de intercondiţionare sunt evidenţiate şi de efortul permanent al alimentaţiei publice de a se alinia noutăţilor intervenite în volumul, structura şi exigenţele cererii, rezultat al dezvoltării turismului intern şi internaţional, al diversificării şi multiplicării formelor de turism. Privită prin prisma calităţii sale de componentă a produsului turistic respectiv a serviciilor de bază alimentaţia publică determină calitatea prestaţiei implicaţii asupra dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice. Este necesar ca alimentaţia publică să fie prezentă în toate momentele cheie ale consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinaţie şi sejur. Locuri de agrement. Numai astfel, serviciul de alimentaţie va răspunde sarcinii de a asigura ansamblul condiţiilor pentru că turistul, aflat temporar în afara reşedinţei permanente, să-şi poată procura hrana necesară. Aceasta cu atât mai mult cu cât el reprezintă principala cale de satisfacerea a nevoi cotidiene de hrană pentru toate categoriile de turişti. O altă necesitate este aceea de a exista o largă tipologie de unităţi de alimentaţie publică, în măsură să satisfacă o paletă diversificată de trebuinţe. În afara unei adaptări a reţelei de unităţi la momentul şi locul desfăşurării programului turistice în ansamblul ei, influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei turistice cu multiple

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

62

turistic, structura tipologică a acestuia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de hrană şi divertisment să-l poată servi pe turist în orice împrejurări. O caracteristică destul de importantă a serviciului de alimentaţie publică decurge din necesitatea de a răspunde în egală măsură cerinţelor turiştilor autohtoni şi străini. Astfel, în structura produselor comercializate trebuie să fie prezente preparate din bucătăria naţională şi internaţională, din cea specifică anumitor ţări şi zone. Legătura dintre alimentaţie publică şi oferta turistică este profundă şi de intercondiţionare reciprocă. Ea dobândeşte noi valenţe în condiţiile în care gastronomia devine element de selecţie a destinaţiilor turistice, când celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile. De altfel, produsul turistic, având drept principală motivaţie gastronomia, este o realitate, din ce în ce mai prezentă şi a generat o nouă formă de vacanţă, cunoscută sub denumirea de vacanţă gastronomică (pescărească, vânătorească, etc.). Diversitatea şi originalitatea gastronomiei se constituie ca element de atracţie principală sau complementară, fapt ce explică şi justifică atenţia acordată acestui domeniu de servire turistică. Componentă de prin ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimentaţia publică se recomandă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple şi noi posibilităţi, în ceea ce priveşte ridicarea calităţii servicii turistice în condiţii de înaltă eficienţă. Se tinde din ce în ce mai mult, ca alimentaţia publică, pe lângă funcţia fiziologică propriu-zisă, să îndeplinească şi unele funcţii de agrement, odihnă, recreere – în general, de petrecerea timpului liber. Ţinând seama de faptul că turistul cheltuieşte o parte însemnată din bugetul său de timp (după unele calcule 20-25%) în unităţile de alimentaţie publică, o atenţie sporită se acordă atracţiei pe care aceasta o exercită, contactelor sociale ce se pot realiza în cadrul lor. Dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii de alimentaţie publică reprezintă una dintre coordonatele definitorii ale prezentului şi viitorului, constituindu-se într-o

TURISMUL
organelor ce gestionează acest sector de activitate.

MONTAN ŞI DE LITORAL

63

preocupare permanentă a agenţilor economici în sfera comerţului şi turismului, a Perfecţionarea activităţii de alimentaţie vizează o serie de evoluţii cantitative şi calitative. În privinţa evoluţiei cantitative se poate vorbi despre o creştere semnificativă a volumului activităţii, pe seama sporirii cererii rezidenţilor şi a intensificării circulaţiei turistice, dublată de repoziţionarea diferitelor grupe de mărfuri. Pe plan calitativ, modificările, vizând adaptarea la exigenţele şi tendinţele cererii, se desfăşoară în direcţia modernizării şi perfecţionării producţiei, a îmbunătăţirii şi diversificării formelor de comercializare şi servire. De asemenea perfecţionarea activităţii de alimentaţie mai vizează şi componenta sa comercială. În această direcţie se înregistrează modernizarea reţelei comerciale din punct de vedere structural şi al distribuiri în teritoriu, precum şli diversificarea formelor de servire. Astfel în ceea ce priveşte structura reţelei, se remarcă tendinţa de realizare a unor unităţi cu funcţii complexe care să răspundă unor cerinţe variate /de exemplu, în staţiunile turistice să satisfacă nevoia de hrană şi agrement. De asemenea , apar noi tipuride unităţi – cafenea, snack-barul, bistro-ul, drugstore, restorante, etc.- mai bine adaptate particularităţilor diferitelor segmente de clientelă. Paralel cu modeirnzarea diferitelor forme de comercializare şi servire are loc o diversificare a prestaţiilor cu caracter complementar oferite de unităţile de alimentaţie publică, servicii diferenţiate structural în funcţie de beneficiari (turişti sau populaţie rezidentă). Modernizarea acestor obiective va asigura participarea sporită a alimentaţiei publice la satisfacerea nevoilor consumatorilor, creşterea rolului său economic şi social. Eficienţa economică a alimentaţiei publice se poate urmări prin indicatori generali şi prin indicatori specifici acestui domeniu. Dintre aceştia se enumeră indicatori ai eforturilor ca: volumul cheltuielilor totale, volumul cheltuielilor de circulaţie, numărul mediu de personal operativ, fondul de salarii cheltuit, indicatori ai

TURISMUL
producţia culinară, profitul.

MONTAN ŞI DE LITORAL

64

efectelor, ca: volumul desfacerilor de mărfuri prin unităţi de alimentaţie publică, Cheltuielile în acest domeniu au un conţinut complex, determinat de varietatea proceselor din acest domeniu. Printre principalele elemente de cheltuieli se enumeră cheltuielile cu salarii 60%, cheltuielile cu reparaţiile şi întreţinerile 15%, cheltuieli cu transportul, depozitarea şi pregătirea desfacerii 15% şi cheltuieli specifice (scobitori, şerveţele). Rata rentabilităţii în alimentaţia publică este în medie de 5-15%, dar este mult mai mare decât în cazul comerţului cu amănuntul. Cei mai semnificativi indicatori, pe lângă cei enumeraţi mai sus, sunt: - productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic. ▪ Valoric: WL=CA Np Unde: CA= volumul desfacerii de mărfuri Np = numărul personalului ▪ Fizic: WL=CA Nl Unde: CA= valoarea desfacerilor Nl= numărul de locuri la masă -încasarea medie pe consumator (îm), care se poate calcula după formula îm= CA Nc Unde:CA= volum desfacerilor Nc= numărul de consumator - afluxul de consumatori la masă este un indicator specific şi se poate calcula ca raport între numărul de consumatori şi numărul de locuri la masă. - numărul de consumatori ce revin la un lucrător operativ se poate determina prin raportarea numărului de consumatori la numărul de lucrători. - profitul mediu pe lucrător se poate calcula după formula Pf.m = Pf Nl

TURISMUL
Unde: Pf = profitul Nl = numărul de lucrători

MONTAN ŞI DE LITORAL

65

- rata rentabilităţii exprimă volumul profitului obţinut la fiecare mie de lei desfacere în alimentaţia publică. Se calculează în două moduri: a.ca raport procentual între masa profitului (P) şi volumul de desfacere (D) R= P x 100 D b.ca diferenţă între cota medie (procentuală) de adaosuri (abateri) comerciale (A) folosite de unităţile de alimentaţie şi nivelul mediu (procentual) al cheltuielilor de producţie şi circulaţie înregistrat de acestea (C): R= A - C Având în vedere sistemul de formare a preţurilor în alimentaţie, valoarea lui (A) din formula de mai sus provine din raportarea unei mese absolute (în lei) a unor venituri brute (rabat, adaos, TVA) la preţul final de vânzare în alimentaţie (compus din preţul de „alimentaţie” + veniturile brute). Alţi indicatori (parţiali) de eficienţă utilizaţi în alimentaţia publică: gradul de utilizare a timpului de muncă, fluctuaţia personalului, nivelul de calificare, raportul dintre personalul operativ şi cel tehnico administrativ, raportul desfacerii medii pe mp. suprafaţă comercială, pe un loc la masă, la 1000 lei fonduri fixe, coeficientul de utilizare al utilajelor. 5.3. Serviciul de agrement – divertisment Preocupările pentru realizarea dezideratului de odihnă activă, caracteristică esenţială a vacanţelor în societatea contemporană –stimulează eforturile de dezvoltare a acestor activităţi care să controbuie şa satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, creând cadrul necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber. Aceste activităţi sunt cunoscute sub denumirea de agrement – domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor şi formelor capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie, d plăcere, să dea senzaţia unei satisfacţii, a

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

66

unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire plăcută. Această accepţie evidenţiază pe de o parte varietatea acţiunilor de agrement şi multitudinea planurilor pe care acţionează, iar pe de altă parte, faptul că agrementul se constituie ca un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor. În concordanţă cu cerinţele turistului agrementul vizează destinderea şi reconfortarea fizică al acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul acoperirii nevoilor fizice, activităţile sportive, cele care pun în mişcare organismul – de la simpla plimbare până la realizarea unor performanţe- deţin un loc important. În ceea ce priveşte latura psihică, activităţilor cultural – distractive şi celor instructiv – educative le revine un loc hotărâtor: ele au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament, comunicare, contribuind la îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale turistului. Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigenţelor de creştere a atractivităţii staţiunilor turistice. Agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de diversificare a produselor, stimulează circulaţia turistică, fiind o sursă importantă de încasări, de creştere a eficienţei economice a activităţii. Dezvoltarea agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a competitivităţii staţiunilor turistice. Creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităţilor turistice, în satisfacerea nevoilor turiştilor a determinat transformarea sa în motivaţie turistică propriu – zisă, conducând la apariţia unor noi tipuri de vacanţe, vacanţă de schi, alpinism, yachting, tenis, etc. Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se ţină seama în amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbeşte – în procesul de amenajare – despre o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a fiecărei zone, să realizeze o planificare de ansamblu şi pe termen lung a raporturilor om – natură, să asigure o dimensionare raţională a dotărilor, o adoptare a acestora la configuraţia spaţiilor şi peisajelor.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

67

Organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral, montan de vară şi/sau de iarnă, balnear , etc. iar mijloacele şi formele de agrementare se diferenţiază în interiorul acestora după numeroase caracteristici dependente de specificul zonei sau grupurile de turişti. De exemplu în cazul turistului de litoral, a cărui motivaţie o reprezintă cura helio – marină şi/sau practicarea sporturilor nautice, organizarea agrementului înseamnă: amenajarea plajelor pentru o cură activă (topogane, jocuri, concursuri) existenţa unor centre de iniţiere în practicarea sporturilor nautice şi puncte de închiriere a materialului sportiv (bărci, hidrobiciclete, schiuri, iole, surfing-uri); realizarea unor porturi de agrement, cluburi de vacanţă, etc. Aceste componente se întâlnesc şi în dotarea litoralului românesc, iar lor li se mai pot adăuga alte mijloace de agrement ca: parcuri de distracţii, săli de spectacol, terenuri de sport, ş.a. Strategia de dezvoltare a agrementului ţine seama pe de o parte, de motivaţiile, aspiraţiile, şi aşteptările turiştilor, iar pe de altă parte de profilul structura şi specificul staţiunilor. Corespunzător, desfăşurarea activităţii de agrement presupune existenţa unor echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe cablu, piscine, centre de echitaţie, terenuri şi săli de sport, etc.), personal cu pregătiri de specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expoziţii, festivaluri, ş.a.). Un alt aspect ce trebuie avut în vedere în elaborarea concepţiei de organizare a agrementului este asigurarea implicării efective a turistului în desfăşurarea programelor de divertisment. Are loc astfel trecerea de la calitatea de spectator la cea de participant activ, aceasta constituind o caracteristică a concepţiei moderne de agrementare a staţiunilor, se poate afirma că dezvoltarea activităţilor de agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi implicit desfăşurarea unei activităţi eficiente. 5.4. Serviciul de transport Transportul reprezintă o componentă de bază a serviciului turistic, asigurând deplasarea turiştilor de la reşedinţă la locul de petrecere a vacanţei, sau pe toată durata călătoriei. Este mai complex decât transportul din alte domenii de activitate,

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

68

vizând pe lângă voiajul propriu-zis, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor legate de organizarea deplasării fizice a turiştilor şi a unor bunuri destinate consumului acestora. Sunt cuprinse serviciile oferite turiştilor ce practică o formă organizată de turism şi prestaţiile oferite turiştilor ce călătoresc cu mijloace proprii Serviciile de transport prezintă un rol important în turism, în sensul că asigură pătrunderea în zone de interes turistic, asigură întâlnirea cererii cu oferta şi transformarea acestora din potenţiale în efective, se permite valorificarea potenţialului turistic al zonei (ţării). Timpul total de vacanţă al unui turist poate fi compus din două elemente: timp de transport şi timp de sejur. Pentru ca turistul să beneficieze de o utilizare cât mai completă a vacanţei el este interesat de deplasări rapide. Pentru ca în cazul formelor de turism, transportul sau durata călătoriei ocupă un loc important, toate aceste elemente sunt elemente de fundamentare a deciziei de a opta pentru anumite forme de turism. Obiectivul de scurtare a timpului de călătorie este mai stringent în cazul deplasării cu mijloace proprii, unde intervine oboseala, stresul, etc. Organizarea transportului trebuie să ţină seama de necesitatea creşterii confortului său, acesta fiind important în stimularea deplasării turiştilor. Creşterea confortului duce la îmbunătăţirea condiţiilor în interiorul mijloacelor de transport şi vizează şi alte elemente ca: asigurarea transferului de la staţia de destinaţie la hotel şi invers, desfăşurarea fără întrerupere a călătoriei şi în cazul folosirii mai multor tipuri de mijloace de transport, efectuarea unor prestaţii auxiliare, privind transportul bagajelor, alegerea de trasee interesante. Un alt aspect care trebuie luat în considerare îl reprezintă ponderea ridicată a costurilor serviciilor de transport la tarifele pentru aranjamente turistice. În activitatea de transport trebuie să se asigure o mai bună corespondenţă între conţinutul serviciilor prestate şi nivelul tarifelor, în sensul că reducerea costului nu trebuie să se facă prin diminuarea calităţii serviciilor ci printr-o utilizare mai raţională a

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

69

capacităţii de transport precum şi prin folosirea combinată. Se recomandă acordarea unor facilităţi sau reduceri în perioada de slabă activitate turistică. Pentru efectuarea traficului turistic se poate apela la o gamă variată de mijloace de transport. Utilizarea unui tip de transport este determinată de factori legaţi de specificul călătoriei şi particularităţile mijloacelor de transport şi de o elemente care ţin de psihologia turistului. În alegerea formelor de transport turistul porneşte de la gruparea lor după natura mijlocului folosit: Transport aerian Transport feroviar; Transport naval; Transport rutier. Locul fiecăruia în structura traficului turistic este dependent în egală măsură de dinamismul turismului, de dezvoltarea generală a transportului de călători. Transportul rutier, deţine primul loc pe plan intern şi internaţional. Se realizează cu ajutorul autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor. Opţiunea turiştilor este motivată de avantajele pe care aceştia le oferă şi pe care autoturismul le oferă în privinţa mişcării, costului călătoriei, etc. Dinamica transportului rutier este influenţată de gradul de dezvoltare a reţelei de drumuri. Este vorba de densitatea şi calitatea reţelei (autostrăzi, drumuri modernizate) şi de echiparea cu utilităţi necesare (staţii de benzină, loc de campare, etc). Un rol important în alegerea acestei categorii de transport îl deţine costul, care este mai mic decât al altor mijloace de transport, cheltuielile rămân relativ constante. Dezvoltarea şi solicitarea traficului rutier a dus la perfecţionarea tipurilor de aranjamente turistice de tipul turismului de închirieri, folosirea combinată a mai multor tipuri de transport. Transportul feroviar. Deţine un loc important în traficul turistic datprită avantajelor pe care le prezintă ca regularitatea şi certitudinea realizării deplasării ca serie de

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

70

urmare a independenţei mijloacelor feroviare faţă de starea vremii; costul relativ mai redus faţă de transportul aerian; comoditatea oferită prin intermediul vagoanelor de dormit.; îmbarcarea - debarcarea în interiorul localităţilor, etc. În formarea opţiunilor pentru acest tip de transport se adaugă o serie de particularităţi a crescut gradul de confort, a sporit substanţial viteza de deplasare, s-a dezvoltat gama fără întreruperi repetate. Aceste avantaje împreună cu cheltuielile reduse stimulează exploatarea transporturilor feroviare. Transportul aerian este utilizat pe distanţe mari şi foarte mari. Acest tip de transport este mai puţin folosit datorită dezavantajelor care îl caracterizează, cum ar fi cele legate de dependenţa acestora de condiţiile atmosferice, de costurile ridicate, de faptul că îmbarcarea – debarcarea se efectuează în afara localităţilor. Totuşi prezintă şi multe avantaje ca: reducerea duratei călătoriei, creşterea gradului de confort, posibilitatea unor călătorii pe cele mai variate rute, etc. Transportul naval este una dintre formele de deplasare puţin solicitate, datorită vitezelor mici de deplasare, costurilor mari, necesităţii de a folosi şi alte mijloace de transport. Transporturile navale se realizează astăzi mai mult sub forma croazierelor, transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement. În ceea ce priveşte eficienţa activităţii de transport turistic, există o serie de indicatori specifici acestui domeniu, indicatori care se calculează diferit, în funcţie de forma de exploatare: a. pentru parcul propriu -coeficientul de utilizare a parcului (Cup)calculat ca raport între numărul de zile active – maşină (Za) şi numărul de zile calendaristice –maşină (Zc): Cup = Za x 100 Zc serviciilor suplimentare oferite, condiţiile pentru utilizarea trenurilor de călătorii internaţionale

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

71

-coeficientul de utilizare al capacităţii de transport (CUC), calculat ca raport dintre capacitatea efectiv folosită (C km.- număr călători –kilometrii) şi capacitatea teoretică (Lkm- locuri kilometrii) CUC = C km. x 100 L km. -parcursul mediu (Pm) se calculează ca raport între parcurusl total (Pt) efectuat într-o anumită perioadă (zi, lună, an) de toate mijloacele de transport ale parcului şi numărul maşinilor – zile în activitate (Nmza): Pm (z,l,a) = Pt x 100 Nmza b. pentru mijloacele destinate închirierii (autoturisme în sistemul Rent – a – Car): - încasarea pe medie pe automobil, pe zi – maşină - inventar, pe zi – maşinăactivă (În lei sau în valută). 5.5 Servicii turistice suplimentare Cunoscute şi sub numele de servicii complementare acestea au o contribuţie din ce în ce mai importantă la accesul activităţilor turistice şi cuprind, în principal, activităţile ce au ca obiect stimularea odihnei active, a distracţiei, a petrecerii plăcute a timpului liber, fără a se substitui serviciilor de agrement. Unele din aceste servicii sunt cunoscute cu anticipaţie de către turist intrând în costul iniţial al programului; cu cele mai multe însă turistul ia contact numai la destinaţie, consumul rămânând numai la latitudinea lui, plata efectuându-se separat, pe măsura solicitării şi obţinerii lor. Serviciile complementare se caracterizează prin varietate. Ele asociindu-se unor servicii de bază sau având o existenţă de sine stătătoare. Indiferent de modul cum sunt organizate cele mai importante servicii suplimentare sunt: servicii de informare, de intermediere, cu caracter special, cu caracter sportiv, de tratamente balneo-medicale, servicii diverse. Serviciile de informare, intervin în perioada de pregătire şi aranjare a prestaţiei turistice , dar şi pe parcursul desfăşurării călătoriei. Pe lângă informarea propriu-zisă

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

72

care trebuie să fie rapidă şi de calitate, aceste servicii îndeplinesc şi funcţia de sfătuitor al turistului. Informarea trebuie să fie complexă, să privească atât programele manifestărilor turistice, cât şi elementele generale solicitate de turişti. Dintre serviciile de intermediere, cele mai frecvent se întâlnesc serviciile de rezervare de locuri pentru mijloace de transport, la manifestările cultural artistice, în alte spaţii de cazare, etc. şi cele de închiriere a unor obiecte pentru practicarea diferitelor jocuri sau sporturi. Serviciile cu caracter special sunt prilejuite de forme particulare ale turismuluide afaceri, de congrese, etc.- şi se încadrează unor segmente bine determinate: servicii de secretariat, traduceri, etc. pentru oameni de afaceri, programe de vânătoare şi pescuit sportiv; programe şi servicii speciale pentru copii mici- supraveghere, unităţi de alimentaţie publică specifice, terenuri de joacă cu dotările adecvate, programe artistice; asistenţă medicală, asistenţă medico-veterinară pentru animalele turiştilor , ş.a. În această categorie sunt cuprinse de asemenea, serviciul de ghid însoţitor, interpret, dispecer. Dintre serviciile turistice cu caracter cultural – educativ recreativ se pot menţiona: participarea la spectacole, vizitarea de muzee, expoziţii întâlniri cu personalităţi din domeniul culturii, artei, ştiinţei şi altele. Un rol important îl au excursiile. Ele favorizează îmbogăţirea cunoştinţelor prin contactul cu locuri şi oameni, stimulează nevoia de informare şi indirect dezvoltarea circulaţiei turistice. Serviciile cu caracter sportiv, vin, de regulă în completarea formelor obişnuite de agrement. Ele îmbracă forme mai speciale când se adresează unor turişti mai experimentaţi. Organizarea acestor activităţi presupune existenţa unui personal de specialitate care să asigure iniţierea, îndrumarea şi supravegherea desfăşurării acţiunilor; de asemenea sunt necesare dotări adecvate – săli de sport, terenuri, piscine, pârtii de schi, alte obiective cu destinaţie sportivă – şi a unor puncte de închiriere a materialului sportiv.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

73

Servicii de cură şi tratament balneo – medical pot fi considerate suplimentare în situaţiile cu care turistul îşi completează sejurul într-o staţiune cu efectuarea unor tratamente cu caracter preventiv. Serviciile de asistenţă medicală prilejuite de astfel de situaţii, fac parte tot din această categorie. În afara serviciilor enumerate, organizatorii mai pot oferi şi alte tipuri de servicii independente – schimb valutar, servicii bancare, CEC, servicii de asigurări, etc, sau facilităţi de plată ori de altă natură, venite să stimuleze activitatea turistică: reducerea de tarife, posibilitatea achitării costului sejurului în rate, vânzarea anticipată cu reducere a unor servicii servicii vamale. 6. CIRCULAŢIA TURISTICĂ. CEREREA ŞI OFERTA TURISTICĂ Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio – economic complex, componentă esenţială a existenţei a existenţei pieţei serviciilor, care precede procesul de vânzare-cumpărare şi consumul. Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în continuă modificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care îşi pun în practică dorinţa de a se deplasa periodic sau temporar, în afara reşedinţei proprii, sau ţării, pentru alte motive decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie. Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turişti pentru a cumpăra servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică. Motivaţia turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare, determinate de educaţie, nevoi, cerinţe, interese, gusturi, având un caracter personal, care orientează şi dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor atitudini, acţiuni, ş.a. Piaţa turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată numai de forţele pieţei i şi de fluctuaţiile conjuncturii, şi de oferta şi destinaţia produselor turistice. Ea depinde şi de numeroşi factori exogeni, fără legătură directă cu turismul, dar care influenţează nivelul cererii. pe bază de abonament, simplificarea unor

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

74

În acest sens trebuie făcută o prezentare şi o analiză a circulaţiei turistice, nu înainte de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în vacanţă şi călătorie cât şi destinaţia către care se orientează turistul. Din studiile efectuate de Institutul de cercetare pentru Turism (ICT. 1996, 1998) şi Institutul de Marketing şi Anchete Sociologice (IMAS 1996,1998) a reieşit ponderea medie a destinaţiilor de vacanţă: staţiuni de litoral staţiuni montane staţiuni balneare circuite, excursii în ţară agroturism, turism rural în alte ţări la rude, prieteni 42,9% 32,8% 14,7% 10,1% 7,7% 10,3% 28,9%

Litoralul şi muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii ani, menţinându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear şi creşte ponderea concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude şi prieteni. Din codificarea motivelor care conduc la înregistrate următoarele opţiuni. odihnă recreere destindere distracţie divertisment Soare, plajă, sporturi nautice Sporturi de iarnă – schi, săniuş Excursii, drumeţii montane Îngrijirea şi menţinerea sănătăţii Dorinţa de schimbare a decorului Cunoaştere, informare culturală Nu au practicat activităţi turistice 62,5% 28,6% 21,0% 3,7% 10,9% 16,3% 14,8% 12,3% 2,6% o activitate turistică au fost

TURISMUL
chestionate se desprind mai multe observaţii:

MONTAN ŞI DE LITORAL

75

În ceea ce priveşte relaţia dintre motivaţia turistică şi vârsta persoanelor Nevoia de odihnă ca motiv al deplasării într-un sejur turistic este mai mare la persoanele aflate în plină activitate profesională:71,2% la grupa de vârstă între 40 şi 50 de ani şi 69,9% la grupa de vârstă 50-59 de ani; Grupele de vârstă mai tinere au alte motivaţii (de deplasare, distracţie, plăcerea)- 57,6% la persoanele sub 20 de ani, şi 41.3% pentru grupa de 20-29 de ani. Grupele de peste 60 de ani sunt mai puţin atrase de turism, ca urmare a scăderii veniturilor, a stării de morbiditate, a stărilor negative, lipsa unor facilităţi turistice. Soarele, plaja, sporturile nautice sunt atracţii pentru persoanele tinere (sub 20 de ani 31,5%, între 20-29 ani 25,3%, între 30-39 de ani 22,3%) Din punct de vedere al ocupaţiei o mai mare pondere în deplasările turistice pentru odihnă, recreere, destindere, o deţin intelectualii – 71,9% Scăderea participării la turism de vacanţe, concedii se manifestă în funcţie de înaintarea în vârstă şi evoluţia veniturilor, creşterii gradului de sărăcie. Şomerii şi muncitorii în ultimii patru ani aproape că nu au fost plecaţi niciodată în vacanţă, iar la polul opus se află intelectualii, 53,8%, elevii şi studenţii 59,8%. Din cele prezentate rezultă că principalele caracteristici ale cererii turistice sunt: dinamism, care se manifestă prin dese oscilaţii, uneori bruşte care se datorează în principal labilităţii motivaţiilor, precum şi altor factori endogeni (familiale, personale, sociale) şi exogeni (politici, dezastre naturale, accidente de poluare, etc.) diversitatea şi eterogenitatea exprimate prin intermediul unor elemente date de personalitate, mod de viaţă, gusturi, mediul socio-economic, al potenţialilor clienţi. La fiecare turist aceste elemente se pot combina în mod diferit, determinând o anumită cerere.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

76

Sezonalitatea accentuată, determinată d prezenţa unor factori socio-economici, psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalităţii în timp şi spaţiu se face prin intermediul diversificării ofertei şi o strategie promoţională adecvată. Elasticitatea faţă de importanţii factori (economici, psihologici, conjuncturali, geografici) datorită faptului că activităţile turistice satisfac în principal cerinţele personale ale turiştilor. În funcţie de destinaţiile turistice din studiul Comisiei Naţionale de statistică, anul 1999, reies următoarele: CAPACITATEA SI ACTIVITATEA DE CAZARE TURISTICA PE DESTINAŢII TURISTICE UM
Total Structuri de Număr primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică Din care: Număr hoteluri Capacitate Locuri existentă Din care: hoteluri Capacitate în funcţ. Din care: hoteluri Turişti cazaţi Din care:străini Înnoptări Din care străini Indicii de utiliz.a capacit. în funcţ. Durata medie a şederii Locuri Mii loczile Mii loczile Mii Mii Mii Mii % Zile Litoral

1998
Balnear Montan Delta Oraşe Dunării reş.jud Alte loc.

3.127

698

487

693

66

397

786

815 287.26 8 162.86 1 53.164 36.142 5.552 810 19.183 2.207 36,1 3,5

257

101

74

14 2.829 1.538 456 339 51 10 104 19 22,8 2,1

231

138

118.051 48.460 34.784 74.882 29.240 11.351 10.538 12.412 7.588 806 49 5.159 386 49,0 6,4 9.522 622 33 5.099 199 41,1 8,2 8.584 3.387 821 77 2.524 273 29,4 3,1

44.66 38.484 0 33.72 12.124 6 13.52 9 11.67 2 2.471 577 4.471 1.175 33,1 1,8 7.644 3.634 781 64 1.826 155 23,9 2,3

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

77

UM
Total Structuri de Număr primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică Din care: Număr hoteluri Capacitate existentă Din care: hoteluri Capacitate în funcţ. Din care: hoteluri Turişti cazaţi Din care:străini Înnoptări Din care străini Indicii de utiliz.a capacit. în funcţ. Durata medie a şederii Zile Locuri Locuri Li toral

1999
Balnear Montan Delta Oraşe Dunării reş.jud Alte loc.

3.250

729

435

691

69

418

908

811 282.80 6 161.52

255

101

74

12 2.692 1.116 400 231 39 9 87 14 21,2

235

134

118.228 45.768 34.129 74.870 28.968 11.038 9.454 11.500 6.988 679 35 4.337 264 45,9 9.415 665 26 5.300 178 46,1 8.826 3.448 790 72 2.317 227 26,3

43.76 38.229 0 34.09 11.445 1 13.58 1 11.48 1 2.261 597 4.022 1.168 26,6 7.505 3.347 675 56 1.607 130 21,4

8 Mii loc- 51.275
zile Mii loczile Mii Mii Mii Mii %

34.910 5.109 795 17.670 1.981 34,5

3,5

6,4

8,0

2,9

2,2

1,8

2,4

Analizând datele din tabelele de mai sus se observă: Litoralul românesc al Mării Negre constituie o destinaţie importantă a României şi ocupă locul II în ceea ce priveşte numărul de turişti (13,3%) şi numărul

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

78

de înnoptări (24,5%), confirmă atracţia acestuia, indiferent de conjunctura economică. În structură, pe litoral, numărul turiştilor străini s-a diminuat continuu; după numărul înnoptărilor realizate de turiştii străini, litoralul ocupă locul I cu 13,3% din total. Litoralul se caracterizează printr-un sejur mediu ridicat de 6-7 zile/turist şi 4-5 zile/turist străin, valori mai reduse faţă de 1998. Destinaţia Munte, cu întreaga reţea de staţiuni, complexe turistice şi cabane, reprezintă o destinaţie turistică solicitată în tot timpul anului de către segmente dintre cele mai variate de turişti. Lipsa dotărilor, dispersia neuniformă de spaţiu a acestora ca şi absenţa unor elemente de infrastructură generală nu permit o valorificare optimă a potenţialului turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistică şi de valoare internaţională. Astfel turismul montan, deşi deţinea, în alţi, ani locul II, la număr de turişti total şi străini, în anul 1999, deţinea locul III în ceea ce priveşte numărul de turişti (15,4 %), şi numărul de înnoptări (13,1 %), iar în ceea ce priveşte turiştii străini ocupă, locul III , turiştii care au realizat un număr de înnoptări de 227, ceea ce reprezintă 11,4 % din total. Sejurul mediu este redus în raport cu prima destinaţie, ceea ce presupune ca, în mare parte (excepţie turismul pentru schi), muntele este preferat în turismul de weekend. În ceea ce priveşte turismul organizat de agenţiile de turism, pe acţiuni turistice şi zone turistice situaţia se prezintă astfel în anul 1999:

TURISTI (mii persoane) 1997 1998 1999

TURISTI Zile (mii) 1997 1998 1999

Durata medie a sejurului- (zile) 199 199 1999

TURISMUL
Acţiuni turistice Interne -total Din total: -zonă montană-oraşe Zonă staţiuni balneare Zonă litorală Zonă montană. Sate şi trasee turistice alpine Zone istorice Zone de peisaj religios Croaziere fluviale Circuite diverse Alte zone

MONTAN ŞI DE LITORAL

79

7 1.52 4 335 308 367 181 87 3 3 33 207 1.42 1 295 315 382 136 69 3 2 18 201 1.29 9 343 302 297 111 70 4 2 17 153 9.12 5 1.34 5 3430 2852 760 188 7 5 67 471 9.01 3 1.12 7 3747 2884 635 123 7 5 44 441 8.56 9 1.34 6 3.77 9 2.40 8 505 156 8 4 36 327 6,0 4,6 11,1 7,8 4,2 2,2 2,3 1,7 2,0 2,3

8 6,3 3,8 11,9 7,5 4,7 1,8 2,3 2,5 2,4 2,2 6,6 3,9 12,5 8,9 4,5 2,2 2,0 2,0 2,1 2,1

La baza datelor deţinute stau o serie de indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice, dintre care: Capacitatea de cazare turistică existentă reprezintă numărul de locuri de cazare de folosinţă turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare sau clasificare a structurii de primire turistică cu funcţiune de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate. Capacitatea de cazare turistică în funcţiune (exprimată în locuri – zile) reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziţie turiştilor de către structurile de primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, ţinând cont de numărul de zile cât sunt deschise structurile în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau structurile închise temporar din lipsă de turişti pentru reparaţii sau alte motive. Indicii de utilizare ai capacităţii de cazare turistică în funcţiune – se calculează prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în funcţiune, din perioada respectivă. Funcţia turistică a unui teritoriu a unei localităţi se bazează pe raportul dintre numărul de locuri de cazare şi numărul populaţiei rezidenţiale stabile:

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

80

Ft = Na Nps numărul mediu de turişti se exprimă prin raportul dintre suma turiştilor înregistraţi într-o perioadă dată (T) şi numărul zilelor din perioada respectivă(n): Nt = T n şi arată intensitatea circulaţiei turistice într-un anumit interval de timp (calendaristic sau sezon turistic). durata medie a sejurului se determină prin raportarea numărului de zile/turist (NZT) la numărul turiştilor (T) Ds =  NZT  NT şi reflectă posibilitatea ofertei turistice de a reţine turistul într-o anumită zonă, regiune sau ţară. densitatea circulaţiei turistice este indicatorul care pune în legătură directă circulaţia turistică cu populaţia rezidentă a zonei. Se calculează ca un raport dintre numărul de turişti (T) şi numărul populaţiei (P): D= T P preferinţa relativă a turiştilor se calculează ca raport între numărul de turişti spre o destinaţie dată (T1) şi totalul emisiunii turistice a zonei respective (T) sau totalul populaţiei rezidente (P): Pr = T1 sau Pr = T1 T P şi furnizează informaţii privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un bazin de cerere (zonă). Ultimii doi indicatori permit cuantificarea fluxurilor turistice dintr-o ţară sau zonă şi orientează politica de dezvoltare a activităţii turistice de dimensionare a ofertei în funcţie de solicitarea turistică.

TURISMUL
calcularea coeficientului de

MONTAN ŞI DE LITORAL

81

elasticitate a cererii în raport cu variaţia

veniturilor. Se calculează în scopul aprecierii cererii potenţiale ce s-ar putea transforma în cerere efectivă la o modificare a variabilelor sale: Ex = DY ; Y Dx x

În care: Ex = elasticitatea cererii turistice; Dy = variaţia cererii turisatice; Y = volumul cererii turistice Dx = variaţia veniturilor x = volumul veniturilor Dy = Ex  Dx  y X Ex = 1,5 – 1,8 la venituri Pentru activitatea agenţiilor de turism: acţiunea turistică este modalitatea specifică de desfăşurare şi condiţiile asigurat de agentul economic organizator pe parcursul călătoriei turistului turiştii participanţi la o acţiune turistică sunt persoanele care beneficiază de serviciile oferite şi vândute de agentul economic care organizează activitatea turistică respectivă; numărul turiştilor – zile pentru o acţiune turistică se determină prin înmulţirea numărului persoanelor participante cu durata efectivă în zile a acţiunii respective. În ceea ce priveşte oferta turistică, in literatura de specialitate au fost formulate mai multe definiţii ale acesteia. Dintre multitudinea acestora reţinem următoarea: oferta turistică cuprinde resursele turistice naturale şi antropice, echipamentul de „producţie” a serviciilor turistice, masă de bunuri alimentare, industriale destinate consumului turistic, forţa de muncă specializată în activităţi specifice, infrastructura turistică şi structurile de primire, condiţiile de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi, etc.).

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

82

Dotată cu diverse şi spectaculoase forme de relief, îmbinate armonios pe întreg teritoriul ţării, bucurându-se de o climă favorabilă proiectării turismului în tot cursul anului, înzestrată cu o floră ţi faună bogate, cu numeroase monumente istorice, de artă şi arhitectură, România poate satisface prin resursele sale turistice, preferinţele diverselor segmente ale cererii turistice interne şi internaţionale. Resursele turistice cuprind ansamblul atracţiilor turistice naturale şi antropice dintr-o zonă, regiune sau ţară. În România, cadrul natural este bogat, variat şi complex, cu o structură peisagistică deosebit de armonioasă. Complexitatea potenţialului turistic ca şi gradul său de atractivitate, în general, sunt în strânsă corelaţie cu formele de relief şi cresc progresiv, de la câmpie către munte; desigur, litoralul Mării Negre şi Carpaţii româneşti fac excepţie. Începuturile turismului montan datează de la sfârşitul secolului XIX, când i-au fiinţă diferite asociaţii de turism. Asociaţia transilvană Carpatină, la Sibiu (1880), Cercul Excursioniştilor la Bucureşti(1891), primele cabane în Cindrel, Făgăraş şi Bucegi, se pun bazele primei staţiuni montane din ţară (Păltiniş la 1450 m). Ulterior turismul montan a cunoscut o dezvoltare susţinută; pe lângă cabanele iniţiale s-au conturat complexe şi microstaţiuni turistice montane, unele dintre ele devenind staţiuni montane recunoscute, apreciate şi peste hotare. Din analiza gradului de echipare tehnică a masivelor montane (cazare, pârtii de schi şi mijloace de transport pe cablu, accesibilitate, poteci marcate, etc.) precum şi a circulaţiei turistice rezultă următoarele: dotarea corespunzătoare din punct de vedere tehnic, din totalul de 60 masive analizate, circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au o dotare mai bună (Postăvaru, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlăul, Muntele Mic, Tarcău, Făgăraş, Rodna, etc.); neconcordanţa dintre valoarea şi complexitatea potenţialului turistic montan şi gradul de înzestrare tehnică (Masivele Postăvaru şi Gârbova au cea mai bună amenajare pentru turism, în comparaţie cu Parâng, Rodna, Făgăraş, etc, cu cele mai complexe resurse turistice, dar cu o slabă dotare tehnică);

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

83

echiparea diferenţiată, cu mari discrepanţe a masivelor montane: doar trei (Bucegi, Postăvaru, Gârbova) deţineau, în 1994, peste 75% din capacitatea de cazare, peste 70% din mijloacele de transport pe cablu şi peste 90% din pârtiile amenajate; mai pregnant apare faptul că peste 80% din spaţiile de cazare cu confort superior se concentrează tot aici, restul munţilor deţin cabane şi vile de confort redus (excepţie Semenic, Ceahlău şi Rodna); necorelaţie între capacitatea de cazare, lungimea şi capacitatea pârtiilor de schi, realizându-se valori reduse (de până la 5 m pe loc cazare) chiar în staţiunile montane din Bucegi şi Postăvaru, faţă de 6-6,5 m/loc cazare pe plan mondial (şi chiar 8 – 8,5 m/loc cazare în staţiunile cu pondere mare a turismului la sfârşit de săptămână); aceeaşi necorelaţie se observă şi între spaţiile de cazare şi capacitatea orară a tuturor mijloacelor şi dotărilor pentru sporturi de iarnă (pârtii, teleferice)indicele respectiv fiind cu mult sub media internaţională; masivele montane sunt în general, acoperite cu o reţea densă de poteci turistice (peste 11.000 km. lungime) dar se impune verificarea, completarea, întreţinerea şi chiar reducerea acestora în multe masive, din necesitatea de a proteja şi conserva mediul natural (Retezat, Parâng, Ceahlău, etc.) Analizele realizate mai sus evidenţiază cu claritate că lanţul carpatin românesc dispune de un potenţial turistic deosebit de complex şi cu reale posibilităţi de utilizare, dar insuficient valorificat. Concentrarea turismului în munţii din bazinul prahovean se datorează apropierii de puternicele centre urbane şi turistice, Bucureşti şi Braşov, de existenţa unei infrastructuri generale, de tradiţie, etc. şi mai puţin de valoarea potenţialului turistic (excepţie Masivul Bucegi). Oferta Carpaţilor româneşti este dată şi de o serie de servicii suplimentare. Turiştii veniţi pentru practicarea sporturilor de iarnă – în general tineri şi persoane până în 50 de ani – realizează deja – prin schiat –(în afara concursurilor), folosirea în mod plăcut, prin sport, a sejurului într-o staţiune. Ca urmare, în cadrul activităţilor „apres schi” (sportul cu schiul fiind dependent numai de programul de funcţionare a instalaţiilor de transport pe cablu), locul principal îl ocupă programele de seară din

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

84

diversele unităţi de alimentaţie publică (cu program de varièté, cu programe de animare, etc.) şi în al doilea rând activităţi culturale desfăşurate în staţiune sau în centre urbane din apropierea staţiunii. Predilecţia spre anumite modalităţi de utilizare a timpului după programul de schi se poate explica, pe de o parte, prin nevoia de relaxare, puternic resimţită de cei mai mulţi schiori, după un număr de coborâri (şi urcări) şi prin lungimea nopţilor de iarnă. Deoarece, în staţiunile pentru sporturile de iarnă, factorii climatici specifici sezonului rece oferă posibilităţi şi pentru alte sporturi (săniuş, patinaj) de multe ori complementare pentru iubitorii schiului sau principale pentru însoţitorii lor, existenţa amenajărilor, a echipamentului şi a mijloacelor necesare pentru practicarea acestor sporturi reprezintă condiţii principale pentru buna funcţionare a unor astfel de staţiuni, pentru a li se asigura o poziţie solidă în cadrul competenţei internaţionale. Turismul pe litoralul românesc a apărut într-un cadru organizat în a doua parte a sec. XIX, dar a căpătat o mare amploare după 1956, când a început realizarea unor mari complexe hoteliere, în baza unui plan general de sistematizare. Condiţiile naturale deosebit de favorabile pentru practicarea unui turism complex au permis construirea în cele 12 staţiuni, a unei baze materiale puternice, de cazare, tratament, alimentaţie publică, agrement, comerţ general, etc. litoralul românesc fiind considerat prima zonă turistică din ţară, cu toate că prin specificul său, activitatea de turism se caracterizează printr-o accentuată sezonalitate. Astfel, capacitatea sa de cazare era în 1999 de 287.268 locuri, cele 12 staţiuni având peste 270 de hoteluri şi 350 unităţi de alimentaţie publică. Însă potenţialul turistic al litoralului este suficient valorificat, mai ales resursele balneare de o mare valoare terapeutică: apele termale – minerale, nămolurile sapropelice şi de turbă (de altfel, baza de cazare pentru cură balneară reprezintă numai 13,1% din spaţiile litoralului). Deoarece diversele staţiuni turistice s-au dezvoltat pe seama anumitor factori naturali, între cele trei grupe mari – staţiuni de litoral, staţiuni balneare şi staţiuni

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

85

profilate pe sporturile de iarnă - există, pe lângă asemănări, multe deosebiri în ceea ce priveşte capitolul serviciilor suplimentare din afara unităţilor de cazare (şi într-o anumită măsură şi în spaţiile de cazare). În staţiunile de litoral, într-un timp, o pondere mare în ansamblul serviciilor suplimentare au constituit-o agrementul şi sporturile nautice, în cele balneare, o serie de proceduri şi acţiuni specifice, iar în cele destinate practicării sporturilor de iarnă, o anumită pondere este deţinută de alte sporturi de iarnă decât cele principale şi de plimbările cu sănii trase de cai. Referitor la staţiunile de litoral, aici factorii naturali care au determinat apariţia şi dezvoltarea staţiunilor respective sunt formaţi, în principal, din mare, Soare, nisip, şi unde, în general, clientela este constituită din copii şi adulţi până la 55-60 ani, nevoia de mişcare este mare. Ca urmare, lărgirea gamei de mijloace pentru practicarea celor mai diferite sporturi a fost şi reprezintă o cale principală de urmat pentru modernizarea ofertei acestei staţiuni. O dată cu accentul pus pe mediul acvatic se cere asigurarea de posibilităţi variate pentru sporturile ce se practică pe suprafeţe de teren amenajate. Totodată având în vedere multitudinea de preferinţe, durata sejurului şi programul de plajă, un loc important în cadrul activităţilor la care recurg turiştii în aceste staţiuni îl ocupă acţiunile cultural artistice Orientarea spre asemenea ofertă decurge şi din faptul că majoritatea clientelei străine este formată din persoane aflate la vârsta activă, care fiind foarte ocupate, îşi găsesc mai puţin timp în restul anului pentru a-şi satisface interesul pentru cultură. Nepresupunând un program cât de cât riguros atât în timpul fiecărei zi cât şi pe toată durata de şedere, sejurul în staţiunile de litoral se împacă foarte bine cu excursiile, începând de la cele de câteva ore până la cele de câteva zile. Având în vedere că unele staţiuni de litoral (Efori Nord, Neptun şi Mangalia) şi-au creat vad pentru piaţa turistică externă la tratamentul bolilor aparatului locomotor şi că la acest tratament recurg, cu preponderenţă persoanele de vârsta a treia, care vin mai des în perioadele din afara sezonului de vârf, când beneficiază de o serie de înlesniri, în cadrul serviciilor suplimentare ce corespund dorinţelor şi

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

86

preferinţelor lor, un rol însemnat îl ocupă procedurile adjuvante, tratamentele cu produse originale româneşti, diversele genuri de cură. În ceea ce priveşte partea de distracţii amuzament, o mare contribuţie pot să o aibă serile distractive de orice fel (inclusiv petrecerea timpului în baruri şi în restaurante cu specific), excursii prin împrejurimi (inclusiv tururi de litoral) plimbările cu trăsuri sau docare de cai, de măgari ( a se vedea staţiunile de litoral din Bulgaria. Unele elemente de potenţial se degradează sau se reduc treptat (plaja, nămolul, etc) conducând la diminuarea potenţialului turistic al litoralului. Analizând datele furnizate de Comisia Naţională de Statistică, structurile de primire cu funcţiuni de cazare turistică din 1999

FIGURĂ 1-

STRUCTURI DE PRIMIRE CU FUNCŢIUNE DE CAZARE TURISTICĂ
Staţiuni montane 418 69 Staţiuni balneare Litoral(exclusiv Constanţa)

691

908 729

Alte localităţi 435 Oraşe reşed.de.jud(incl.Buc.şi Tulcea) Delta Dunării(excl.Tulcea)

TURISMUL
FIGURĂ 2-CAPACITATE

MONTAN ŞI DE LITORAL

87

DE CAZARE EXISTENTĂ (locuri)

Staţiuni montane 2692 34129 45768 Staţiuni balneare Litoral(exclusiv Constanţa) Alte localităţi 118228 Oraşe reşed.de.jud(incl.Buc.şi Tulcea) Delta Dunării(excl.Tulcea)

43760 38229

FIGURĂ 3-CAPACITATE DE CAZARE ÎN FUNCŢIUNE (mii locuri -zile)

Staţiuni montane 409 8826 Staţiuni balneare Litoral(exclusiv Constanţa) Alte localităţi Oraşe reşed.de.jud(incl.Buc.şi Tulcea) Delta Dunării(excl.Tulcea)

13581

11500 7905 9454

Tot în cadrul ofertei de prestaţii turistice suplimentare româneşti se înscriu cele oferite de agenţiile de turism intern şi internaţional. Până în anul 1990, agenţiile de turism internaţional utilizau pentru valorificarea prestaţiilor „tarifarul turistic general”, întocmit, anual, de Ministerul Turismului În acest catalog erau prezentate

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

88

reglementări în vigoare care priveau turismul din România, tarifele pentru serviciile turistice, valabile pentru toate zonele turistice din ţară. După anul 1990, ultimul an al apariţiei acestui catalog, operatorii de turism şiau construit propriile programe şi tarife de vânzare. Unele dintre aceste programe cuprindeau: punerea în valoare a patrimoniului geografic din zonele de interes turistic, Atracţia pe care o reprezintă Munţii Carpaţi s-a materializat prin organizarea de programe specifice, precum, drumeţii pe trasee montane marcate, cure de teren, alpinism, acţiuni de orientare turistică, programe pentru amatori şi profesionişti. Staţiunile turistice montane Sinaia, Predeal, Poiana Braşov, etc. au fost introduse în circuitul turistic prin programe de scurtă durată (1-2 zile) sau sejururi de 7 zile. Zona Transfăgărăşanului a fost cuprinsă în programe de 1-2 zile, cu traseul Sf. Gheorghe, Braşov, Făgăraş, Bâlea Cascadă, Bâlea Lac, etc. punerea în valoare a monumentelor şi obiectivelor istorice. O serie de monumente, mănăstiri, biserici şi castele au fost cuprinse în programe tematice, cum ar fi de exemplu programul legat de legenda Dracula, care include vizitarea Mânăstirii Snagov – Bucureşti, Turnul Chindiei, Ruinele Curţii Domneşti din Târgovişte, Biserica Meşterul Manole din Curtea de Argeş, Ansamblul Medieval şi casa Dracula din Sighişoara. Reintroducerea în circuitul turistic a Castelului Peleş din Staţiunea Sinaia a condus la creşterea circulaţiei turistice în această zonă atât prin programele organizate cât şi prin deplasările pe cont propriu ale turiştilor şi protocoale special organizate pentru delegaţiile oficiale. - punerea în valoare a folclorului obiceiurilor şi tradiţiilor vechi româneşti precum şi a tezaurului etnografic. Un program cu această temă a fost realizat de unitatea cu specific „Nunta Zamfirei” din staţiunea turistică Eforie Nord, program care a fost vândut cu succes datorită prezentării într-o manieră deosebită a obiceiurilor de nuntă la români, servicii unor Castelul Bran,

TURISMUL
spectacol.

MONTAN ŞI DE LITORAL

89

preparate culinare tradiţionale, dar şi antrenării turiştilor, prin ghizi-animatori, în punerea în valoare a formelor şi mijloacelor de agrement. „Agrementul” este elementul care completează şi măreşte valoarea unui program turistic, fapt care conduce la includerea acestuia în tipologia de programe turistice; este transpus în practică prin agrement cultural – distractiv, realizat în unităţi de alimentaţie, baruri, cabarete prin utilizarea dotărilor, aparaturii şi utilajelor de agrement, prin organizarea de manifestări cu tematică specială de agrement sau promovare turistică (Miss Litoral, Carnavalul Zăpezii, concursuri şi festivaluri de mare amploare, etc.) punerea în valoare a metodelor originale de tratament româneşti. O particularitate a ofertei de tratament a constituit-o aplicarea şi promovarea metodelor originale de tratament româneşti: Gerovital, Pell-Amar, Boicil, metode care au înregistrat succese pe plan internaţional, în special, în perioadele când acestea au fost susţinute de inventatorii produselor excursiile externe cu sejururi scurte de 1-2 zile oferite turiştilor străini, fiind organizate în oraşe, din ţări cu obiective (Istambul, Cairo, Tel-Aviv, Kiev, Varna, etc) În continuare voi prezenta un extras din oferta de programe destinate turiştilor străini „ONT Litoral Mamaia” şi „ONT Carpaţi Braşov”. „ONT LITORAL MAMAIA” (EXTRAS OFERTĂ)
Nr crt 1. Denumirea acţiunilor Delfinariu Durata 3 ore Mijloc de transport Auto Programul pe scurt Plecare din staţiune la ora 9,00 sau 14,00, tur scurt Constanţa, răcoritoare, vizionarea spectacolului cu delfini. Retur orele 12,00 sau 17,00. Caracteristica principală a programului: agrement. Plecare din staţiune în jurul orei 9,00; tratament naturist cu nămol pe malul lacului Techirghiol, Retur orele 12,00 Caracteristica principală a pro-

turistice intens solicitate de turişti

2.

Băi reci de nămol

4 ore

Auto

TURISMUL
3. Tur Litoral noaptea 6 ore Auto

MONTAN ŞI DE LITORAL

90

4.

Echitaţie şi cină rustică

7 ore

Auto

5.

Excursii Delta Dunării

2 zile

Auto Vapor

6.

O după amiază în Satul de vacanţă

6 ore

Auto

7.

Excursie Istambul

3 zile

Vapor

gramului: tratament Plecare din staţiune în jurul orei 20,00; efectuarea turului lung de Litoral; prezenţa turiştilor în barul de noapte Paradis sau Melody în jurul orei 22,00; vizionarea programului, retur în staţiune în jurul orei 1,00. Caracteristica principală a programului: agrement. Deplasare la Herghelia Man-galia; program demonstrativ de echitaţie, plimbări cu docarul. Caracteristica principală a programului: agrement şi sport. Plecare din staţiune ora 7,00; vizită la Muzeul Deltei din Tulcea; plimbări cu vaporul, hidrobuzul şi bărci pe canalele Deltei; Cazare hotel Lebăda – Crişan; dejun şi cină cu specialităţi de pescărie; Retur Tulcea; cină şi sosire în staţiune la ora 22,00. Retur orele 12,00 sau 17,00. Caracteristica principală a programului: cadrul natural, gastronomie specifică. Plecare din staţiune ora 18.00. Obiective: vizitarea colecţiei de etnografie şi folclor din Constanţa, vizionarea paradei de costume populare, vizitarea expoziţiei cu vânzare, vizită în satul de vacanţă Mamaia, vizionarea unui program de cântece şi dansuri la una din casele din incinta satului, cină. Retur ora 24. Caracteristica principală a programului: etnografie şi folclor. Plecarea din staţiune ora 15.00, formalităţi de îmbarcare, agrement pe vas, cină şi mic dejun, debarcare, tur oraş Istambul, bazar, sosire Constanţa ora 15.00 Caracteristica principală a programului: excursie externă.

TURISMUL
Nr crt 1. Denumirea acDurata ţiunilor Excursie la stână cu 4 ore căruţa (sania) Mijloc de transport Căruţa (sania)

MONTAN ŞI DE LITORAL

91

„ONT CARPAŢI BRAŞOV”(EXTRAS OFERTĂ) Programul pe scurt Transport c căruţa (sania) la stână. Se oferă: ţuică de brad, gustare specifică, foc de tabără, muşchi file preparat individual de turişti, băuturi, taraf de muzică populară, jocuri distractive. Caracteristica principală a programului: agrement rustic Se oferă degustare de vinuri, program artistic cu specific medieval şi cină. Se înmânează diplome sau certificate de participare. Caracteristica principală a programului: agrement. Se oferă micul dejun într-o casă ţărănească, preparate culinare specifice zonei, muzeu local, vizită gospodării ţărăneşti. Caracteristica principală a programului: turism rural.

2.

Seară medievală la 6 ore restaurantul „Cetatea” din Braşov

Auto

3.

Excursie Şirnea

în

satul ½ zi

Auto, căruţă sau sanie

Retrospectiva cu privire la oferta turistică românească am prezentat-o numai cu intenţia de a sugera reorientarea conţinutului noilor programe ce urmează a se realiza, în vederea integrării într-un context turistic viabil, introducând în ofertă caracteristici distincte, particulare româneşti. 7.INDICATORI ŞI NORME

DE GESTIUNE ŞI DEZVOLTARE TURISTICĂ

Stabilirea capacităţii generale de primire este dată de un anume context care nu este mereu acelaşi. Aprecierea se realizează printr-o largă utilizare a unor standarde şi norme. Se disting două categorii de norme: generale – utilizate pentru mai toate structurile turistice (nivel cazare, dotări turistice, infrastructură); speciale – care se aplică unei forme de turism sau produs turistic, sau care se referă la analiza unor aspecte socio-economice, fizice, culturale, ş.a.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

92

Toate normele existente impun o anumită strategie de utilizare a resurselor turistice naturale şi antropice, care să conducă la o exploatare optimă a acestora. Indicatori generali. Un indicator general valabil, cu largă utilizare în turism, este capacitatea optimă de primire (suportabilitate) a teritoriului, cu formula: 1. Cp = Si x Ni x Ki, unde: . Cp = capacitatea optimă de primire; Si = suprafaţa/volumul fiecărei resurse (factor) Ni= norma de spaţiu (volum pentru fiecare persoană) Ki = indice de utilizare a fiecărei resurse (factor la ora de vârf) 2. Cp = S x Kv/N, unde: Cp = capacitatea optimă de primire S= suprafaţa în ha, m2 Kv = coeficient de atractivitate a zonei N = norma de spaţiu pentru o persoană. Mai des utilizată este formula 2. Un alt indicator important se referă la intensitatea utilizării spaţiale ce reprezintă volumul de zile turist ce se poate atinge într-o anumită zonă. Aceşti indici sunt în funcţie de caracteristicile cadrului natural: pentru zone intens dezvoltate, cu multiple resurse turistice, care permit o diversificare a activităţilor turistice, 500 zile turist/ha/an; pentru zonele extensiv dezvoltate, care au resurse limitate: 200 zile/turist/an; pentru zone naturale protejate (Parcuri Naţionale, Rezervaţii ale biosferei, rezervaţii naturale) 5 zile/turist/an. Pe baza acestui indice se pot calcula dimensiunile fluxurilor turistice şi ale bazei materiale turistice. Indicatori speciali. Aceştia sunt folosiţi diferenţiat pentru formele de turism existente şi se referă la:

TURISMUL
Turismul de litoral

MONTAN ŞI DE LITORAL

93

Existenţa turismului de litoral este influenţată de mărimea şi calitatea zonei costiere marine. Pe litoralul Mării Negre au fost diferenţiate trei tipuri de ţărmuri: • ţărm cu plajă largă, nisipoasă, • ţărm cu plajă delimitată de faleză, lacuri sau zone mlăştinoase, • ţărm fără plaje, dar unde fundul mării puţin adânc, cu pantă lină, permite realizarea unor plaje artificiale. În cele ce urmează voi prezenta principalii indicatori care influenţează exploatarea turistică a plajelor: 1. Capacitatea optimă de primire Co =S : L/N, unde Co = capacitatea optimă de primire S= suprafaţa plajelor (m2) L= lungimea plajei (m) N= norme de spaţiu pentru turist (m2) 2. Gradul de utilizare a plajei - intensivă - medie - mică 8-12 /m2 6-8 /m2 4-6 /m2

3. Indicele de simultaneitate a prezenţei vizitatorilor Se stabileşte pe baza duratei medii de plajă, în sezon de la 3 – 4 ore până la un interval cuprins între 9.00 – 17.00, aceasta şi în funcţie de profilul staţiunii, nivel de dotare şi amenajări pentru cură şi agrement. Pentru perioada optimă de plajă indicele de simultaneitate are valori cuprinse între 1,25 – 1,40. 4. Capacitatea zilnică a plajei Cz = Is x Cn, unde Cz = capacitatea zilnică a plajei Is = indicele de simultaneitate Cn = capacitatea optimă potenţială, care se calculează astfel:

TURISMUL
Turismul montan şi de sporturi de iarnă.

MONTAN ŞI DE LITORAL

94

Cn = suprafaţa plajei / Np(suprafaţa pentru vizitator. Pe glob, şi în ţara noastră turismul montan are o arie largă de dezvoltare ca urmare a prezenţei extinse a zonelor montane. Valorificarea şi amenajarea pentru turism a spaţiului montan este în funcţie de altitudinile medii şi maxime, de relief, densitatea fragmentării lui, nivelul pantelor. Pentru drumeţii, excursii sau simple plimbări este nevoie de un spaţiu bine amenajat, cu poteci marcate, locuri de odihnă, fumat, cu o bună accesibilitate. Se admite o încărcare de 100 persoane la hectar, iar pentru terenurile mai accidentate sau fragile, din punct de vedere ecologic, un număr de 30-80 persoane la ha. pentru practicarea sporturilor de iarnă există un număr mare de indicatori, deoarece serviciile turistice sunt mai complexe. Această formă de turism este în funcţie de o multitudine de factori naturali (altitudine, orientare faţă de punctele cardinale, mărimea pantei, acoperirea cu vegetaţie, condiţiile de climă) În continuarea sunt înfăţişate principalele norme care răspund de dezvoltarea sporturilor de iarnă:
1. Capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport pe cablu oferă o

imagine reală a potenţialului instalaţiilor în funcţie de condiţiile concrete ale zonei în care sunt amplasate şi reprezintă produsul dintre capacitatea orară (Q) şi diferenţa de nivel (AH) a tuturor instalaţiilor: Cc= Q x AH
2. Indicatorul privind accesul la instalaţiile de transport = L/Np, unde:

L= lungimea instalaţiilor de transport pe cablu Np= numărul locuitorilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial = 2,80 – 3,20)
3. Indicatorul privind gradul de satisfacere a cererii turistice =Q/Np, unde

Q= capacitatea instalaţiilor de transport pe cablu Np = numărul locurilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial =1,25-2,00)

TURISMUL
diferenţei: Ct = g x B/a, unde:

MONTAN ŞI DE LITORAL

95

4. Capacitatea instalaţiei de transport pe cablu se poate diminua prin metoda

Ct= capacitatea orară a telefericelor (pers/oră) g= debitul orar pe lăţimea pârtiei b = lăţimea pârtiei (m) a= randamentrul telefericului (a mediu =0.9) 5. Debitul instalaţiei ce deserveşte pârtia Ho = Cz x Hs / K x T x h, unde: Ho= capacitatea orară a telefericului (pers/oră) Cz = număr de schiori pe zi Hs= diferenţa de nivel parcursă de un schior pe zi K= coeficient de încărcare a instalaţiei T= timpul în ore de funcţionare H = diferenţa de nivel a pârtiei.
6. Capacitatea orară a instalaţiilor de urcat (CH) indicvă numărul maxim de

persoane ce pot fi transportate pe pârtie.
7. Indicatorul privind potenţialul staţiunii din punct de vedere al gradului de

dotare cu instalaţii de transport pe cablu (puterea staţiunii)=Q x H / Np, unde: Q x H = capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport (Q – capacitatea orară şi H diferenţa de nivel) Np = numărul locurilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial = 500 – 100) 8. Capacitatea de cazare necesară domeniului schiabil într-o staţiune de iarnă, rezultă din relaţia: Np=Ns/Kox Ks, unde: Np = capacitatea de cazare a staţiunii Ns= numărul de turişti

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

96

Ko = coeficientul de influenţă a Week-end-ului (pentru zille lucrătoare K=1) Ks= ponderea schiorilor din totalul turiştilor (valori relative) Indicatori specifici 1. Capacitatea optimă a pârtiilor de schi Există mai multe variante de calcul pentru acest indicator, dintre care: a. Co= capacitatea optimă a pârtiei Q= debitul orar mediu în funcţie de viteza schiorului şi distanţa minimă de siguranţă dintre doi schiori; Z= diferenţa medie de nivel pe care o coboară într-o zi un schior în funcţie de tehnica sa. L= coeficientul de corecţie a debitului mediu în funcţie de lăţimea pârtiei de 30 m lăţime)
b. Cz=S/s=b x h/s x sin , unde:

S= suprafaţa schiabilă(în m2) S= suprafaţa destinată unui schior pe zi  = panta pârtiei c. Capacitatea pârtiei (Cz) în raport cu debitul (Q) al instalaţiei: Cz = Q x K x T x h/Hs, unde: Q = capacitatea orară a telefericului (pers/oră) Hs = diferenţa de nivel parcursă de un schior K = coeficientul de încărcare a instalaţiei T = timpul în ore de funcţionare h= diferenţa de nivel a pârtiei 2. Debitul pârtiilor de schi, în funcţie de panta pârtiei (Q) este: Panta pârtiei Sub 45% Peste 45% Debitul pârtiei (persoane/oră/în lăţimea pârtiei) 9-12 5-8

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

97

3. Indicatorul de simultaneitate exprimă numărul de schiori ce se

pot găsi

simultan în zona schiabilă şi se deduce prin relaţia: Cps= Nt+Np+Na+Nr unde: Cps= capacitatea zonei schiabile(Nr schiori) Nt= numărul schiorilor aflaţi în teleferice Np= numărul schiorilor aflaţi pe pârtie Na= numărul schiorilor ce aşteaptă la rând la teleferice Nr= numărul schiorilor aflaţi în afara pârtiilor în repaus. 8. CONCLUZII ŞI PROPUNERI Analizând cele prezentate pe parcursul lucrării, am observat că zona Carpaţilor dispune de numeroase resurse naturale şi antropice, de amplasamente care însă nu sunt valorificate corespunzător. Acum, la sfârşit de lucrare, m-am simţit nevoită să mă refer puţin şi la tehnica turismului de iarnă, subiect abordat din ce în ce mai des şi care necesită o implicare într-o acţiune de valorificare a unor amplasamente pe linie de turism de iarnă. Pentru a face acest lucru trebuiesc clarificate şi stăpânite, în primul rând, următoarele aspecte: 1. Identificarea condiţiilor naturale.
2. Definirea lucrărilor care se impun pentru valorificarea amplasamentului 3. Problema accesului spre amplasament

4. Asigurarea resurselor pentru energie: electricitate, apă şi chiar gaz. 5. Identificarea clientelei în perspectivă 6. Rezolvarea corelării dintre turiştii schiori şi capacitatea de primire a staţiunii 7. Aspectul pozitiv al completării turismului de vară cu cel de iarnă spre un turism stabil continuu de-a lungul întregului an. 8. Turismul de iarnă în sprijinul dezvoltării întregii zone montane aferente 9. Schiul ca stimulent de atracţie dar nu şi de încasări directe 10.Efortul şi efectul economic generate prin desfăşurarea turismului de iarnă.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

98

Un aspect important îl constituie asigurarea energiei. Telefericele, iluminatul şi producerea zăpezii artificiale apelează imens la electricitate. Deşi, la ora actuală ea este peste tot la dispoziţie, se constată totuşi că implică un efort mare pentru asigurare, fapt care face adesea ca lucrurile să întârzie. Pentru o perspectivă mai îndepărtată este indicat să se aibă în vedere şi asigurarea apei necesare producerii zăpezii artificiale. Zăpada artificială substituie lipsa zăpezii naturale mai ales la început de sezon, când temperatură negativă este, dar zăpadă nu! Tot instalaţia de zăpadă artificială îi dă turistului care urmează să vină, siguranţa unui concediu dedicat schiului. Oferta, odată concretizată, trebuie să asigure o clientelă de calitate cert numeroasă, care să se coreleze cu întreaga reţea a staţiunii. Factorul principal în atragerea turistului este evident publicitatea. Dar cea mai eficientă publicitate este cea pe care o fac acei turişti care se reîntorc la casele lor mulţumiţi sub toate aspectele. Un alt punct de care trebuie să se ţină seama este faptul că între acţiunile legate de domeniul schiabil, dintr-o staţiune, există o strictă interdependenţă. Astăzi, acest aspect se rezolvă cu apel la calcul, la nivel de proiectare. Să fiu mai clară: între capacitatea „Q persoană/oră” a telefericelor , suprafaţa schiabilă a pârtiilor „S/ha”, numărul maxim al schiorilor pe zi „Cz” şi capacitatea Np – locuri de pat din cadrul cazării se dau date orientative şi îndrumări de calcul exacte, în literatura de specialitate. Interesant este faptul că Q, adică capacitatea orară tuturor instalaţiilor de teleferic, constituie motorul care imprimă cadenţa întregii activităţi. Dacă luăm ca exemplu Branul, în situaţia actuală, aici turismul se desfăşoară într-un spaţiu de timp limitat la aproximativ 3 luni pe timpul verii, plus doar câteva zile cu ocazia sărbătorilor de iarnă. În restul anului camerele destinate cazării turiştilor, rămân neocupate. Prin promovarea şi a turismului de iarnă, fiind că la Bran condiţiile naturale sunt deosebite se va ajunge la perpetuarea turismului de-a lungul

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

99

întregului an. Rămâne ca să se iniţieze anumite formule originale şi de specific printre care şi schiul de fond plimbare, tractarea schiurilor cu cai sau moto –şenilete, care pot deveni foarte atrăgătoare. Şi iată că prin afirmaţiile făcute în cadrul acestui punct am abordat probleme care ţin de turismul rural. De aceea turismul de iarnă va interveni în completarea şi sporirea rentabilităţii turismului localităţilor rurale, respectiv, d la o perioadă de numai ¼ din an la aproape 1 an întreg. Mai adaug faptul că, încă din desfăşurarea turismului de vară ar trebui să se facă apel la căi expeditive de procurare de material de schi „second hand”!!! În afara exploatării masei lemnoase pe timpul iernii, muntele rămâne în stăpânirea animalelor sălbatice care, odată cu coborârea oilor devenite stăpâne pe toată ambianţa mirifică şi chiar pe stânele părăsite. Turismul de iarnă prin reţeaua de teleferice mari a început să reia în stăpânire zona înaltă, cea de deasupra pădurilor. Important pentru viitor este să se urmărească o asociere a activităţilor în care drumurile şi telefericele să devină utile şi pentru celelalte activităţi montane, nu numai pentru turismul de iarnă. Un exemplu incontestabil îl oferă telefericele de la Sinaia şi Buşteni Tot în relaţia cu muntele apare şi problema mult dezbătută a respectării echilibrului ecologic. Turismul de iarnă este acuzat că pretinde „exces de defrişări”. Şi în această direcţie intervin cu următoarea precizare, rezultată din calcul matematic: întregul domeniu schiabil din Poiana Braşov are o suprafaţă de pârtii de 40 ha. Ori aceasta reprezintă echivalentul a 1mp. la 17,5 din suprafaţa întregului nostru lanţ muntos carpatin. Şi acest raport pleacă de la cele 9 pârtii luate în considerare, fapt care ne conduce la afirmaţia că o singură pârtie, care ar deveni o staţiune din mediul rural, ar stabili un raport de 10 ori mai mic, adică 1mp la 175 ha, practic aproape nimic!!!

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

100

Însă un amplasament pentru domeniul schiabil constituie, pentru un punct turistic o puternică atracţie, căci schiul a devenit un hobby, iar în jurul lui se desfăşoară multiple activităţi generatoare de încasări însemnate. Costul biletului de teleferic nu este cel care acoperă cheltuielile directe de pe reţeaua domeniul schiabil. Într-o staţiune de iarnă încasările substanţiale sunt generate pe multiple alte căi cum sunt: cazarea, restaurantele, animaţia prin competiţii, barurile de noapte şi apoi comerţul cu specific local. De exemplu în cadrul Poienii Braşov ar trebui să ia fiinţă o expoziţie permanentă de prezentare a produselor din reţeaua industrială a Braşovului , apoi, printr-o deplasare organizată la producătorul dorit turistul să-şi poată cumpăra sau comanda ceea ce doreşte, iar comenzile mai mari să-i fie transportate, contra cost, la adresa lui. E vorba de: mobilă, covoare, îmbrăcăminte, articole de artizanat, şi chiar de stabilirea de relaţii economice cu firme braşovene. Astfel s-ar promova forma de export intern cu consecinţe benefice pentru economia locală. În ceea ce priveşte efortul şi efectul economic asigurarea unei oferte valoroase pe linie de turism de iarnă implică iniţial şi apoi pe parcurs un efort economic substanţial. Amenajarea domeniului schiabil, dotările care se impun şi gama mare a serviciilor pretind costuri importante. În cadrul serviciilor intră întreţinerea zăpezii pe pârtie atât prin manoperă cât şi cu şeniletele de zăpadă, şcolile de schi, închirierea de material schi şi asigurarea iluminatului seara a pârtiilor. Gong inaugural pe litoral Marea este un alt nume al Verii. Puţini sunt cei care să nu viseze la plaje însorite şi nopţi dezmierdate de briza mării, să revadă un colţ de staţiune care i-a produs nu-ştiu-ce bucurie, ori să reîntâlnească oameni care într-un fel sau altul, i-au asigurat, poate, sezoane la rând, frumuseţea concediului, la care tânjeşte un an întreg. În fond, odihna, ca şi munca, este un drept la fel de preţios. Mai ales că nimic nu se face pe gratis. Ministrul Dan Matei Agathon ştie foarte bine toate acestea. Şi mai ştie, poate ca nimeni altul, că pe litoral se află aproape jumătate din patrimoniul turismului

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

101

nostru – ca structuri de primire – şi, normal, o asemenea „salbă de focuri” ale industriei vacanţelor trebuie să producă bucurii şi bani. Mulţi bani, aşa cum se întâmplă în ţările unde industria iluziilor este mai bine pusă la punct şi adună venituri ce se socotesc în miliarde de dolari. Mai mult de atât a devenit o axiomă faptul că, în anii când litoralul merge bine turismul românesc atinge cote performante. Aşadar, nu mai poate mira pe nimeni importanţa ce se acordă deschiderii sezonului estival. Tradiţional ea se petrece pe 1 mai. Tot tradiţional, după două zile de vâlvă, scandaluri şi alte trăznăi, având ca actori principali – tinerii, desigur, o parte infimă dintre eihotelurile se închid la loc din diverse pricini , aşteptând să vină vara cu adevărat. Şi unele rămân cu lacătul pe uşă până spre sfârşitul lui iunie… Un exerciţiu penibil, comis de gura autorităţilor, cum se spune. De doi ani, Dan Matei Agathon a făcut din litoral o prioritate a turismului românesc, iar „tablourile” din marea expoziţie a sezonului estival sunt cu totul altele. Este în afara oricărui dubiu că debutul din acest an al vacanţelor de la ţărmul Mării Negre s-a produs în condiţiile unor staţiuni pregătite de star ca niciodată. E mai mult decât un semn de bun augur, vremea însăşi – turismul, ca şi agricultura, sunt la cheremul capriciilor naturii, poate şi de aceea unii se cred doctori în aceste domenii – ţinând, cum se spune, cu îndrăzneţii, cu curajoşii. Exemplele sunt multe: la Mamaia şi la Costineşti – ce diferenţă între cum se prezenta acum un an şi cum arată la această dată!; la Neptun ori Saturn, lumea a înţeles deopotrivă că a pregăti cu simţ gospodăresc, intrarea în regatul vacanţelor, ce seamănă cu un fel de revelion nesfărşit nu este un hatâr care se face cuiva. E condiţia elementară de a gândi la modul profesionist „o campanie” ce nu mai admite nici un fel de pete negre. Se mai schimbă aşadar şi mentalitatea celor care deţin hoteluri şi alte stabilimente de vacanţă. Din păcate este cu neputinţă să facem o cronică a celor două zile în care ministrul turismului, însoţit de o armată de ziarişti- este admirabilă relaţie pe care Dan Matei Agathon o are cu mass-media, indiferent că reprezentanţii ei sunt obiectivi, că îl laudă sau că îl critică – au străbătut Litoralul de la Mamaia până la Saturn. Au fost vizitate hoteluri, mai ales cele în care vor fi cazaţi turiştii ce deja au

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

102

început să sosească prin celebrele firme TUI şi Thomas Cook – şi restaurante, au fost tăiate panglici inaugurale la Hotel Savoy în Mamaia şi la Neptun, în mijlocul străzii proaspăt refăcute după standarde serioase, s-au revăzut structuri de primire ce urmează să fie privatizate şi s-a mers pe plajă… Între fotografii există şi „troiţa”, altarul unde s-a oficiat ulterior, pentru prima dată, într-o astfel de manieră, slujba de Înviere. Insist asupra acestui detaliu. S-au auzit unele voci din rândul prelaţilor ortodocşi care au formulat diverse critici. „În această lume ortodoxă, mi-e neplăcut să spun din nou, există multă scleroză şi prostie, rezistenţă în ceea ce înseamnă o abordare lucidă şi inteligentă a realităţilor de azi, având ca efect , între altele, migrarea unor credincioşi către diverse secte….” Mai adaug doar faptul că, pentru anul 2003, turismul balnear şi România – ţara vinului, vor constitui două repere ale programului naţional de turism. De altminteri, expediţia pe Litoral a cuprins şi o vizită la celebra podgorie Murfatlar. Vinul, când este de calitate este şi un bun prieten al vacanţelor. „Pe litoral, ar putea fi foarte bine cu preţuri rezonabile şi mulţi turişti” În perioada 25/28 martie, la Neptun s-au desfăşurat lucrările Bursei Naţionale de Turism – Litoral 2002. Peste 200 de touroperatori, hotelieri, prestatori sau firme producătoare de materiale şi instalaţii pentru industria hotelieră şi-au expus oferta, au purtat discuţii pe marginea eternei probleme a relansării turismului românesc, s-au făcut comparaţii, au fost comentate date statistice, s-au purtat negocieri, s-au semnat contracte, bine-nţeles a fost îndelung combătută iniţiativa Guvernului privind majorarea TVA până la 15% şi pentru turismul internaţional. „Familia „turismului se comportă ca orice familie în România zilelor noastre. Cu certuri, cu împăcări, cu păreri pro şi contra, cu ochiul aruncat în ograda vecinului, cu discuţii pe ton înalt… ca, până la urmă totul să se încheie cu o strângere de mână. Nu ştiu dacă această mentalitate este benefică, dar sper, fiindcă aşa suntem noi, românii făcuţi, să se termine totul cu bine. Si nici nu se poate în alt fel dacă parcurgem cu atenţie discursul dlui Dan Matei Agathon, ministrul turismului: „Vremurile se anunţă bune pentru turismul românesc, având în vedere că în 2001 a fost cel mai bun an din ultimii 17,

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

103

încasările valutare depăşind pragul psihologic, de 500 milioane de dolari. Am avut o creştere de 17,7% la turiştii din UE., ceea ce reprezintă un boom al turismului românesc. Creşterile cu 25% ale fluxului turistic dinspre Germania, Austria sau Ţările Scandinave relevă acest lucru. De acum depinde doar de noi ca trendul pozitiv să se înregistreze în continuare”. La BTL 2002 pe lângă ofertanţii tradiţionali Mangalia SA., Neptun Olimp SA, Hotel Savoy sau Hotel President, au sărit cu oferte şi societăţi mai mici, rezultate în urma nenumăratelor proceselor divizare sau privatizare. Printre acestea Euro Hotels care a ieşit pe piaţă cu hotelul Caraiman (de 3 stele), complet refăcut şi cu hotelul Orlando, tot de trei stele, din Venus, care se aliniază standardelor internaţionale. După cum spunea dl. Bogdan Şendrea, general manager al Euronst, această aliniere este absolut necesară pentru ca România să redevină polul de atracţie pentru turiştii din toată lumea. Este necesar, mai declara dl. Sendrea, ca politica de preţuri să fie una echilibrată, care să nu descurajeze turiştii şi care să permită lansarea noilor investitori în domeniu. De altfel, ministrul Dan Matei Agathon accentua acest aspect arătând că este imposibil ca un pachet de servicii, în Bulgaria, să coste, în medie cu 100 de Euro mai puţin ca în România. Sezonul estival a sosit, iar apariţia unor hoteluri noi ca Orlando şi Caraiman, ca Iaki sau multe altele îmbrăcate în haină nouă, duc la selectarea clientului. O selecţie care trebuie să ofere posibilităţi tuturor. Deşi multă lume consideră litoralul ca o destinaţie de odihnă şi de distracţie, el este un loc făcător de minuni în ale sănătăţii. Este remarcabil faptul că , după renovarea bazei de tratament de la hotelul „Mangalia” în acest an au poposit aici peste 400 de turişti germani urmând ca prin contractul încheiat cu TUI, în vară, să mai viziteze Mangalia încă 10.000. Interesul stârnit de balnearul românesc este, poate, unul dintre motivele pentru care Ministerul Turismului urmează să deruleze un program comun pentru revigorarea şi promovarea acestui segment al turismului.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

104

În mare acestea au fost problemele abordate la BTL 2002, în discuţii tăioase sau amiabile, în spaţii mai largi sau reduse, cu calm sau cui patimă. Cât despre preţuri, ele încă se negociază. Sfatul meu este să puneţi bani deoparte căci, cu un milion de lei – un milion două sute mi lei, , în plin sezon, pe cameră, nu ştiu cui îi va da mâna. La aceasta se adaugă taxa de staţiune /1-4% în Mamaia, 5% în Mangalia), taxa de salubritate, taxa de salvare, taxa de …, taxe care s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Cu toate acestea viitorul nu-i aşa de sumbru. Se mai găsesc soluţii şi pentru buzunare mici. Important este ca litoralul să poată oferi tuturor măcar câteva zile de odihnă, de relaxare. Speranţa după BTL 2002: preţuri bunicele, servicii bunuţe (chiar bune) cultul clientului, etc. În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari „teme” ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi petrece, cât mai plăcut şi util, vacanţele.

TURISMUL

MONTAN ŞI DE LITORAL

105

BIBLIOGRAFIE
*** *** *** *** *** Bojan, Neagoe Gheorghe Bran Florina Checiu, Maria Ghidul litoralului, Seaside Guide The Romanian Editura Publirom, Bucureşti, 2000 Editura Pagini Naţionale, Bucureşti 1999 2002 2002 Editura Cantemir, Bucureşti, 1999 mediul Editura Economică, Bucureşti, 1999 Editura Alcor Edimpex, Bucureşti, 1999 complex Editura Economică, Bucureşti, 1999

România:Turism =Tourisme =Tourism Tribuna economică, V, anul 10, nr,14. România turistică, an III, nr 157-161 România pitorească, an II, nr 145-150 Carpaţii Orientali 1. Obcinele Bucovinei, Rodnei, Bârgăului, Suhardului, Rarău Giumalău Economia turismului înconjurător Stela Vizitaţi România şi

Cosmescu Ion

Turismul: contemporan

Fenomen

Draica Constantin Ghid practic de turism internaţional şi Editura All Beck, intern Bucureşti, 2000 Ghica Moise Sinaia –Perla Carpaţilor: Geografie, Editura Fundaţiei Istorie, Turism România de Mâine, Radu Bucureşti, 1999 Iordan Ion Popescu Nae România: Ghid turistic Munţii Bucegi, Sinaia, Munţii Baiului, Editura Garamond, Bucureşti, 1998 Editura Braşov, 1999 Şchei,

TURISMUL
Postelnicu Gheorghe Introducerea turismului, în teoria

MONTAN ŞI DE LITORAL

106

şi

practica Editura Dacia, Cluj Napoca Editura Economică Bucureşti 1999

Stăncioiu, Aurelia Dicţionar de terminologie turistică Felicia Stănciulescu Gabriela Vlăsceanu, Gheorghe Zmeu Costache

Managementul turismului durabil în Editura Dacia, Cluj ţările riverane Mării Negre Napoca, 1997 Zona turistică. Litoralul românesc Editura Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 1997 Editura pt. Turism, 1991

Cu noi la drum

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful