You are on page 1of 27

PROCES DE ÎNGRIJIRE

4.1. Etapele procesului de îngrijire: culegerea datelor, analiza si interpretarea datelor,
planificarea intervenţiilor, implementarea planului de intervenţii, evaluarea.
4.2. Elementele cheie ale etapelor procesului de îngrijire (nursing).
4.2.1. Metode de culegere a datelor (observaţia, interviul);
Surse de culegere a datelor (primare si secundare); clasificarea datelor (subiective,
obiective, date fixe, date variabile).
4.2.2. Probleme de sănătate: clasificare (actuale, potenţiale, colaborative),
diagnosticele de nursing: definiţie, formularea diagnosticului de nursing după
modelul P.E.S., diagnostice NANDA; obiective: criterii de formulare (SPIRO),
clasificarea obiectivelor (specifice, generale, comportamentale)
4.2.3. Intervenţii: autonome, delegate, interdependente; tipuri de îngrijire (acută,
cronică, recuperatorie); priorităţi de îngrijire.
4.2.4. Tipuri de planuri de îngrijire (nursing); metode de implementare;
responsabilităţi manageriale.
4.2.5. Paşi in procesul de evaluare: stabilirea criteriilor de evaluare / standardelor;
compararea rezultatelor obţinute cu standardele; totalizarea rezultatelor evaluării,
identificarea nereuşitelor; modificarea planului de intervenţii.
Etapele procesului de nursing: - culegerea datelor; - analiza si interpretarea
datelor; - planificarea intervenţiilor; - implementarea planului de intervenţii; evaluarea.
Elemente cheie ale etapelor.
- metode, surse de date, clasificarea datelor;
- probleme de sănătate: actuale, potenţiale,
Colaborative; diagnostice de nursing – NANDA;
Obiective: criterii de formulare ( SPIRO),
Clasificare.
- intervenţii: autonome, delegate, interdependente, priorităţi, tipul de îngrijire
(acuta, cronica, recuperatorie)
- tipuri de planuri nursing, metode de implementare, responsabilităţi
manageriale
- paşi in procesul de evaluare: • stabilirea criteriilor de evaluare
/standardelor;
• compararea rezultatelor obţinute cu standardele; •
totalizarea rezultatelor evaluării; • identificarea nereuşitelor; • modificarea
planului de intervenţii;
5.1. Culegere de date prin diverse metode; clasificarea datelor culese pe sisteme
funcţionale de sănătate: percepţia sănătăţii – gestionarea sănătăţii; nutriţie si metabolism;
eliminare; activitate – mişcare; odihnă – repaus; rol si relaţii; toleranţa la stres; valori si
credinţe; percepţia de sine; sexualitate – reproducere.
Sisteme funcţionale :
Percepţia sănătăţii – gestionarea sănătăţii; nutriţie şi metabolism; eliminare;
activitate-mişcare; odihnă-repaus; rol şi relaţii; toleranţă la stres; valori şi credinţe;
percepţia de sine; sexualitate – reproducere.
5.2. Diagnostice de nursing: tipuri de probleme identificate, priorităţi.
Diagnostice de nursing:

Tipuri de probleme identificate.
Componente: titlul problemei, etiologia, caracteristicile problemei; diagnostice
NANDA.
5.3. Planul de îngrijire: obiective adaptate resurselor pacientului si problemelor
identificate; intervenţii aplicate in funcţie de priorităţi.
1.




Procesul de îngrijire – date generale
Procesul de îngrijire → este un mod logic de a gândi, un proces intelectual, care permite intervenţia conştientă,
planificată şi ordonată a îngrijirilor individualizate, metodă clinică organizată şi sistematică cu scopul protejării şi
promovării sănătăţii, un mod ştiinţific de rezolvare a problemelor, de analiză a situaţiei, de îngrijire pentru a răspunde
nevoilor fizice, psihice şi sociale, pentru a renunţa la administrarea îngrijirilor de rutină, bazate pe necesităţi presupuse.
Procesul de îngrijire → este transpus în practică în planul de îngrijire → document scris – mijloc de comunicare şi
informare in cadrul echipei de îngrijire, privind îngrijirea şi intervenţiile planificate, aplicate sau supravegheate.
Demersul de îngrijire → este centrat pe reacţiile particulare ale fiecărui individ.
Dosarul de îngrijire → este suportul procesului de îngrijire:
~ Lista datelor necesare îngrijirii (anamneza).
~ Planul de îngrijire.
~ Documente de observare şi evaluare (buletine de analize, foi de observaţie, foi de temperatură etc.).
Independenţa → nevoi fără ajutor, satisfăcute într-un mod acceptabil.
Dependenţă → incapacitate de a îndeplini singur acţiuni de sănătate, nevoi nesatisfăcute prin lipsă de cunoştinţe,
comportament nesănătos, boală sau deficienţă etc.
Avantaje:
~ Demersul se sprijină pe datele furnizate de pacient sau din alte surse sigure.
~ Este posibilă aprecierea situaţiei bolnavului în ansamblu.
~ Permite determinarea nevoile reale.
~ Informaţiile pot constitui o metodă de control al calităţii îngrijirilor.
~ Permite coordonarea îngrijirilor.
~ Asigură un limbaj comun tuturor asistentelor medicale – de pretutindeni.
~ Se pot stabili priorităţile de îngrijire.
~ Creşte continuitatea îngrijirilor.
Debutul relaţiei asistentă medicală – bolnav:
~ Internare → planificată prin trimitere.
~ Internare → în stare de urgenţă, neplanificată.
~ La solicitarea directă a ajutorului.
~ La solicitarea familiei sau anturajului.
~ Prin vizită iniţială la domiciliu.

2.

Etapele procesului de îngrijire
1. Culegerea datelor:
~ Permite inventarierea aspectelor privind suferinţa, obiceiurile de viaţă, starea de satisfacere a nevoilor fundamentale.
 2. Analiza datelor culese:
~ Permite stabilirea diagnosticului de îngrijire.
 3. Planificarea intervenţiilor:
~ Determină scopurile → obiectivele de îngrijire.
~ Stabileşte mijloacele de rezolvarea a obiectivelor propuse.
 4. Aplicarea intervenţiilor planificate.
~ Elaborează planul de îngrijire.
~ Aplică îngrijiri adecvate situaţiilor, conform obiectivelor propuse.
 5. Evaluarea tehnicilor aplicate, evaluarea stării bolnavului.
~ Se analizează rezultatul obţinut în urma intervenţiilor aplicate.
~ Se observă apariţia de noi date sau aspecte în evoluţia stării pacientului – dacă este necesară reajustarea intervenţiilor
şi obiectivelor → proces ciclic.
3.

Culegerea datelor
Definiţie:
~ Este faza iniţială a procesului de îngrijire.
~ Este un proces continuu → se desfăşoară pe parcursul întregii activităţi de îngrijire, de la internare şi până la
externare.

2

~ Examen fizic → inspecţie. ▪ Spitalizarea.  Deprinderi necesare: ~ Curiozitate profesională continuă. epidemiologic. familiei sau individului. ▪ ▪ ▪ ~ Date relativ stabile: ▪ Date generale → nume. ~ Cunoaşterea propriilor resurse pentru a face faţă nevoilor de sănătate. eliminări etc. palpare. igienă. ~ Examen epidemiologic.~ Asistenta culege sistematic date exacte de apreciere realistă a comunităţii. auscultaţie. Anturaj. a sursei în vederea unei judecăţii proprii. ~ Receptivitate la nou. ▪ Dosarul medical. Actuale. modul de debut. circumstanţele de apariţie. evoluţia simptomelor. cronologia. ~ Documente legale: ▪ Statistici vitale. ~ Funcţionale. Perseverenţă. ▪ Scheme de referinţe → cazuri specifice. ~ Conversaţia. ~ Interviu → direct – cu întrebări structurate. ▪ Documente publice. pe care le înregistrează sistematic şi concis. Ocupaţie. ~ Facilitează evaluarea îngrijirilor medicale. vârstă.  Scop: ~ Permite identificarea exactă a problemei şi stabilirea acţiunilor de îngrijire şi rezolvarea problemelor.  Tipuri de informaţii culese: ~ Date obiective – observate de către asistentă sau alt membru al echipei de îngrijire. ~ Promovează îngrijirea pacientului menţinând preocuparea pentru aspectul fizic.  Cunoaşterea pacientului: ~ Cunoaşterea deficienţelor pacientului. sex. stare civilă. localizarea. ▪ ▪ ▪ Raportate la persoana bolnavului – din viaţa personală. profesie Mod de viaţă. ▪ Literatura de specialitate. psihic. intensitatea. ~ Examene demografice. Obiceiuri. ~ Investigarea clinică (include folosirea tuturor simţurilor pentru a obţine informaţii). indirect → pentru clarificare. social. ▪ Date de recensământ. ~ Asigură baza procesului decizional în cunoştinţă de cauză. ▪ ▪ ▪ ▪ Alimentaţie. Consultaţii. ~ Semne locale. inspecţie. ~ Cunoaşterea aşteptărilor pacientului privind: ▪ Îngrijirea. Anturajul. 3 . ~ Indirecte: ▪ Familia. ~ Scepticism → pentru validarea informaţiilor.  Metode de culegere a datelor: ~ Observarea. ~ Informaţii trecute sau actuale.  Surse de informaţii: ~ Directe → pacientul. rol social. cultural şi spiritual. ~ Date subiective – acuzate de pacient: ▪ ▪ Trecute. ▪ Echipa de îngrijire. ~ Date descoperite prin examinare. profesional. regionale sau generale. tratamente anterioare etc. ▪ Sănătatea. ~ Examinări biometrice. ▪ Istoricul bolii Debutul – data. Mediu → familial. social. somn. ~ Culege date necesare cercetării în practica îngrijirilor medicale. Statut social.

stare de conştienţă. ▪ Superficialitate. ▪ Examen clinic general: o Poziţie: activă. caşexie etc. icter. ochelari etc. durerea. fumat.▪ ▪ ▪  Date individuale → rasă. ▪ Examen fizic: inspecţia (aprecierea vizuală a tegumentelor. palpare. influenţată. expunere la pericole. proteze. profesie. ~ Pentru o apreciere corectă. o Funcţii vitale: temperatură. o Aparat uro-genital: aspectul organelor genitale externe. ocupaţia. alergii cunoscute. cultură. acceptarea rolului de bolnav etc. vedere. ~ Este un proces mintal activ. hemoragii cutanate etc. alterată. tact. depresie. o Starea de nutriţie: obezitate. ▪ Monitoare etc. ▪ Discontinuitate. gravă. intervenţii chirurgicale. ~ Observarea intenţionată: ▪ Este planificată şi controlată şi presupune stabilirea unor parametri de observat. o Stare generală: bună. o Sistem limfo-ganglionar: inspecţie. naşteri. accidente. reacţii medicamentoase etc. ~ Necesită atenţie. avorturi. orientarea temporo-spaţială.  Patologice → boli infecţioase. religie. atmosferă viciată. troficitate. voce. apetit. mediocră. meteorism. evoluţia manifestărilor. mobilitatea. o Sistemul nervos şi organele de simţ: starea de conştienţă. limba vorbită. locuinţă. infecţii. o Aparat cardio-vascular: frecvenţa cardiacă. satisfăcătoare. tensiune arterială. ileus. potenţial infecţios etc. drog. ~ Observarea instrumentală: ▪ Termometru → măsurarea temperaturii. filtrat prin mecanisme proprii senzoriale şi emotive. diverse acuze şi deficite senzoriale etc. confort. ▪ Tensiometru → măsurarea tensiunii arteriale. o Tegumente şi mucoase: culoare. o Statura – tip constituţional. tensiunea arterială. vărsături. deficit senzorial. ▪ Judecăţi preconcepute. Antecedente personale:  Fiziologice → ciclu menstrual. o Sistem osos: integritate. Observarea generală a bolnavului: ~ Este elementul de bază al activităţii asistentei medicale ~ Presupune capacitate intelectuală de a sesiza prin intermediul simţurilor detaliile lumii exterioare. prieteni. auz. ▪ Relaţii interumane → familie. o Facies – fizionomia. 4 . miros. palparea (superficială sau profundă → efectuată cu ajutorul simţului tactil). Gesturi şi obiceiuri personale → alegerea alimentelor. ameliorată.). ▪ Stare psihosocială: anxietate. ▪ Este eficace în evaluarea efectelor terapeutice ale medicamentelor sau ale regimurilor alimentare. percuţia (directă sau indirectă). puls. auscultaţia (directă sau cu stetoscop). semne de insuficienţă cardiacă. umiditate. semne de însoţire etc. stres. aspect. consum de alcool. aspectul urinei. ~ Date variabile: ▪ Condiţii de viaţă şi de muncă: alimentaţie. respiraţie. forţată. mobilitate. mişcări respiratorii. colegi etc. leziuni. ritmul şi modul de viaţă. zgomote respiratorii anormale. erupţii cutanate. ▪ Caracteristici biologice → grup sanguin. ortopnee etc. Rh. comunicare. nivel de educaţie. zgomote cardiace. subiectiv. o Aparat digestiv: aspectul abdomenului. alte manifestări. poluare. faciesului. frecvenţa respiratorie. semne de insuficienţă respiratorie. conflicte. o Sistem muscular: tonicitate. ▪ Reacţii organice. edeme. ~ Elemente de evitat: ▪ Subiectivism. cadru familial. raport inspir / expir. destindere. mijloace de recreare etc. eliminări. ▪ Rutină. puls periferic. naţionalitate. anorexie. palparea pulsului periferic. diaree. somn. ▪ Lipsă de concentrare. pasivă. constipaţie. o Aparat respirator – conformaţia cutiei toracice. diureză. forţă musculară. inapetenţă. observarea trebuie să fie continuă şi obiectivă. ritmul micţiunilor. grad de autonomie. edem. durere. menopauză etc. o Ţesut celular subcutanat: ţesut adipos. tuse. comportamentului etc. supleţea. examenul leziunilor. cadru profesional.

~ Se explică originea sau cauza problemei de dependenţă. discuţia cu pacientul. ▪ Limbaj inteligibil. Interviul: ~ Reprezintă întrevederea. ▪ Prezentarea → momentul când fac cunoştinţă.). ~ Stabilirea problemelor de îngrijire. Boli psihice etc. după plecarea vizitatorilor. ▪ Folosiţi deprinderi de comunicare verbală şi nonverbală (mişcări ale capului. ~ Este o formă specială de interacţiune verbală ce permite depistarea nevoilor nesatisfăcute şi manifestările de dependenţă. Interes manifest. ▪ Hipoacuzie. ~ Fazele interviului: ▪ Pregătirea → locul.  Interpretarea datelor: ~ Se definesc sursele de dificultate. ~ Observarea neintenţionată: ▪ Trebuie utilizată în orice situaţie. dialogul. Empatie. ~ Se definesc sursele de dificultate. ▪ Nu se sugerează răspunsul. ▪ Aşezarea → nivel egal. momentul. în timp ce perioada de convalescenţă nu necesită observare frecventă. după somn. ~ Abilităţi pentru interviu: ▪ Acceptare. ▪ Cultură medicală redusă. informaţii prealabile. ▪ Influenţa mediului poate determina apariţia de noi probleme pentru pacient. adecvat şi adaptat nivelului de educaţia al pacientului. ~ Condiţii pentru interviu: ▪ Alegerea momentului → după servirea mesei. după ora de vizită. ▪ Confort şi intimitate. ▪ Nu se grăbeşte bolnavul. de tip descriptiv. braţelor. ▪ Abilitatea de a trage concluzii – de a sintetiza informaţiile primite. 5 . reformularea conţinutului. ▪ Revenirea la temă. ▪ Se pune o singură întrebare odată. confortul.  Rezultat: ~ Pacient fără probleme. Bolnav timorat. ~ Recunoaşte problemelor şi priorităţile. starea de sănătate a pacientului presupune observarea frecventă a mai multor parametri. ▪ Desfăşurarea interviului → ascultarea şi notarea. ▪ Precizarea scopului şi a duratei interviului. ~ Observaţii: ▪ Se culeg informaţii sumare înainte de interviu. ~ Regruparea datelor funcţie de cele 14 nevoi fundamentale → pentru identificarea resurselor individuale. contact vizual direct. ▪ La nevoie se poate începe cu o discuţie banală. ▪ Se poate reveni pentru finalizare sau lămuriri suplimentare. ▪ Respectaţi momentele de pauză luate de bolnav.  Analiza datelor → stabilirea diagnosticului de îngrijire Analiza datelor: ~ Examinarea datelor culese. ▪ Respect. ▪ Se notează tot → nu mizaţi pe memorie! ▪ Se mulţumeşte pentru interviu. ~ Dificultăţi întâmpinate: ▪ Bolnav comatos. ochilor. de încurajare (întrebări deschise de tip narativ. ▪ Întrebări clare. ▪ Ascultare activă → repetarea ultimei părţi din fraza pacientului. ~ Clasificarea datelor → de independenţă şi de dependenţă. ~ Este un instrument de cunoaştere a personalităţii bolnavului – pacientului.▪  Problemele pacientului dictează numărul parametrilor aleşi şi frecvenţa observaţiei → în situaţiile critice. după alte examene. ~ Pacient cu probleme potenţiale. Nu repetaţi întrebările. intimitatea. trunchiului etc. directe. ▪ Menţinerea contactului vizual. ▪ Se lasă timp suficient pentru răspuns. 4. ▪ Asigurarea unui timp suficient. de clarificare).

o atitudine. tulburări cognitive.~ ~ Pacient cu probleme existente. pensionare. ~ Cefalee. colegiale. ~ Diagnosticul de îngrijire este o problemă actuală sau potenţială pe care asistentele. Pacient cu probleme conexe (complicaţii). enunţul diagnosticului de îngrijire. ~ Etiologia sau sursa de dificultate → cauza problemei. validate şi organizate în prima etapă a procesului de îngrijire. deficit. ~ Definiţie → diagnosticul de îngrijire este o formă simplă şi precisă care cuprinde răspunsul personal la o problemă de sănătate. în virtutea educaţiei şi experienţei lor. ~ Insatisfacţie care determină un grad important de dependenţă. 1976). informare insuficientă).  Criterii de stabilire a priorităţilor: ~ Nevoia nesatisfăcută care pune în pericol homeostazia pacientului. o dificultate a pacientului. ~ Eliminarea scaunului la intervale ~ Dietă săracă în fibre. sunt capabile şi calificate să o trateze (Gordon. este o judecată bazată pe culegerea datelor şi analiza lor. experienţa asistentei. ~ Insatisfacţie care se repercutează asupra mai multor nevoi. ~ Insatisfacţie care afectează confortul pacientului. refuz. Culegerea datelor  Clasificarea datelor conform celor 14 nevoi fundamentale  Separarea problemelor de dependenţă  Definirea surselor de dificultate şi factorilor care menţin dependenţa  Diagnostic de îngrijire  Diagnosticul de îngrijire: ~ Analiza şi interpretarea datelor → stabilesc diagnosticul de îngrijire. Cuprinde problema actuală (reacţiile pacientului) şi factorii etiologici. ~ Diagnostic potenţial. ~ Lipsa de cunoştinţe. ~ Diagnostic posibil. mari. modificări ale rolului social. factori cauzali sociali – relaţii familiale. psihică. Pentru enunţarea ei se folosesc termeni ca: alterare. ~ Problemă care este importantă pentru pacient (paralizie etc. ~ Procesul de diagnostic presupune: prelucrarea datelor. ~ Semne şi simptome – semne de dependenţă observabile. Cuprinde factorii cauzali fizici – intrinseci şi extrinseci. ~ Diagnosticul de îngrijire → relevă autonomia asistentei medicale. ~ Prelucrarea datelor – este un act de interpretare a datelor culese. socială. diminuare.  Tipuri de diagnostic de îngrijire: ~ Diagnostic actual. factori legaţi de lipsa de cunoaştere a modului de promovare a unei bune stări de sănătate. identificarea problemelor de sănătate ale pacientului. o insatisfacţie biologică. ~ Insatisfacţie ce poate compromite serios securitatea pacientului. ~ Nevoia nesatisfăcută care antrenează o mare cheltuială de energie. Exprimă o reacţie. incapacitate. emoţii. Evidenţiază un răspuns incert al pacientului sau legat de factori necunoscuţi. ~ Prima definiţie a diagnosticului de îngrijire a fost elaborată de Florence Nightingale (1854-1855). dificultate. Problemă de dependenţă + Sursă de dificultate = Diagnostic de îngrijire Componentele diagnosticului de îngrijire (PES): ~ Probleme de dependenţă → se defineşte în urma culegerii datelor. şomaj.). ~ Imobilizare. Se enunţă pe baza istoricului stării de sănătate. dificultăţi de comunicare. culturală sau spirituală. factori cauzali culturali sau spirituali. ~ Insatisfacţie care afectează demnitatea pacientului (lipsă de respect.  6 . factori cauzali psihici – sentimente. Exerciţii Probleme de Etiologie Manifestări dependenţă Sursa de dificultate Semne ~ Constipaţie. cunoaşterea complicaţiilor bolii.

~ ~ ~ ~ ~ ~ ~ Ţine cont de problema de sănătate. ~ Nu există terminologie specifică de comunicare pentru descrierea reacţiei umane. intelectuale. Plâns. ~ ~ ~ Ajută la determinarea tipurilor de intervenţii de îngrijire. ~ Obiectivul de îngrijire vizează atitudinea. pentru care asistenta medicală este responsabilă şi răspunde pentru identificarea şi rezolvarea lor independentă. comportamentul sau acţiunea pacientului. ~ Se stabilesc priorităţile → funcţie de valorile şi priorităţile pacientului. 5. resursele disponibile. ~ Descrie starea pacientului. afective ale pacientului). ▪ Alegerea celei mai bune soluţii. DIAGNOSTIC MEDICAL O îmbolnăvire sau condiţie traumatică validată de ştiinţele medicale în funcţie de care tratamentul urmăreşte corectarea sau prevenirea patologiei specifice şi care necesită tratament medical. ▪ P = performanţă (atitudine. Terminologie medicală specifică pentru descrierea proceselor de boală. 7 . acţiuni măsurabile.~ Depresie. Insomnie etc. ~ ~ ~ ~ ~ ~ Doliu. Formularea nu implică factorii etiologici. Descrie procesul patologic. evaluare precisă). ~ Se reduc şi se elimină problemele pacientului. greu de eliminat. ▪ O = observabil (comportamente.  Formularea obiectivelor de îngrijire: ~ Obiectivul reprezintă răspunsul aşteptat de la pacient. luni). Orientează spre intervenţii autonome. ▪ I = implicare (singur sau cu ajutor). comportament aşteptat). Identifică un proces de boală legat de patologia unor organe şi sisteme. Fecale dure. Disconfort digestiv etc. ~ Se elaborează planul de îngrijire. DIAGNOSTIC DE ÎNGRIJIRE Problema de sănătate actuală sau potenţială are în vedere răspunsul fiinţei umane. pe termen mediu (săptămânal) şi pe termen lung (săptămâni. ~ Se schimbă în funcţie de răspunsul pacientului. Tristeţe. ~ Obiectivele şi intervenţiile vizează satisfacerea nevoilor prin intervenţii autonome sau delegate. Orientează spre tratament medical. ▪ Orientarea spre îngrijiri individualizate. ~ Obiectivele formulate trebuie să răspundă la următoarele întrebări: ▪ Cine → face acţiunea? ▪ Ce → face pacientul sau ce se poate face pentru pacient? ▪ Cum → se face intervenţia? ▪ Când → se face? ▪ În ce măsură → se poate face acţiunea? ~ Pentru fiecare problemă pot fi formulate mai multe obiective. ~ Ţine cont de sursele de dificultate. ~ Se fixează obiectivele de îngrijire şi strategiile de lucru → pe termen scurt (ore. timpul necesar pentru alegerea strategiilor de îngrijire. ~ Elaborarea planului de îngrijire → etapa finală a procesului de planificare: ▪ Formularea de soluţii alternative şi aprecierea consecinţelor. Ajută la determinarea cursului obişnuit al tratamentului medical. zile). ▪ R = realism (ţine cont de capacităţile fizice. starea de urgenţă şi gradul de dependenţă. ~ Ţine cont de starea pacientului. Rămâne constant. rezultatul dorit în urma intervenţiilor aplicate. ~ Caracteristicile obiectivelor: ▪ S = specificitate (specific unui singur pacient).  Fixarea obiectivelor de îngrijire Planificarea intervenţiilor: ~ Se aleg strategiile de îngrijire. ~ Identifică un răspuns uman specific.

+ Sursa de dificultate + Agent cauzal + Forme de manifestare OBIECTIV care stă la baza deciziei Cine? Ce? Când? Cum? În ce măsură? ~ Exemple de diagnostic de îngrijire – după NANDA. Elaborarea planului → planul conţine următoarele componente: Manifestări de dependenţă. Promovarea continuităţii îngrijirilor. ~ Factori de influenţă în alegerea soluţiei: ▪ Posibilitatea de a atinge scopul propus. ▪ Risc de accident. ▪ Alterarea nutriţiei – deficit sau exces. ▪ Alterarea eliminării intestinale. ~ Se evaluează soluţiile alese. Evaluare.▪ ▪ ▪ ▪ Problema Simptom Analiza surselor şi a posibilităţilor. ▪ Intoleranţă la efort. 1986. ▪ Anxietatea. ▪ Perturbarea imaginii corporale. ▪ Complicaţii posibile. ▪ Prezenţa echipamentului auxiliar sau a personalului medical. ▪ Alterarea mobilităţii fizice. ~ Se încearcă soluţii suplimentare. Intervenţii. Evaluarea activităţii asistentei. ~ Se inventariază metodele de rezolvare. ~ Se stabilesc intervenţiile specifice. ▪ Deficit de volum de lichid. ▪ Durere. ▪ Perturbarea somnului. Obiective. Alterarea comunicării nonverbale. ▪ Alterarea mucoasei bucale. ▪ Alterarea eliminării urinare. ▪ ▪ PROCES DECIZIONAL 8 . ▪ Alterarea integrităţii tegumentelor. ~ Se defineşte problema. ▪ Hipotermie. ▪ Competenţe profesionale. ▪ Motivaţia pacientului. ▪ Incapacitate de menţinere a sănătăţii. ▪ Alterarea percepţiei senzoriale.  Procesul de rezolvare a problemelor: ~ Apare o problemă recunoscută ca atare. Diagnostic de îngrijire. ▪ Risc de infecţie. ▪ Activitate continuă. ▪ Avantaje aşteptate. Alterarea comunicării verbale. ▪ Efecte secundare. ▪ Hipertermie.

~ Intervenţia de îngrijire poate fi unică sau multiplă.  Realizarea intervenţiilor de îngrijire: ~ Intervenţii autonome → independente (acţiuni iniţiate de asistentă ca urmare a cunoştinţelor. ▪ Eliminarea. familiei. Toaleta. ▪ Asigurarea confortului. Hidratarea. ▪ Educaţia pentru sănătate a pacientului. ▪ Asigurarea igienei. ~ Ţine cont de gradul de dependenţă. ajută şi efectuează îngrijirile necesare pacientului. ▪ Aplicarea tratamentelor. încurajează. ~ Echipa de îngrijire → asigură completarea şi eficacitatea activităţii profesionale. informează. ▪ Supravegherea funcţiilor vitale. de resursele pacientului şi de experienţa proprie. Scoate în evidenţă rolul de suplinire al asistentei medicale.Am o problemă 1 Stabilirea ordinii priorităţilor Definesc problema Căutarea cauzei Cauză cunoscută 2 Sesizarea problemei şi identificarea ei Etiologia Formularea soluţiilor 3 Alegerea soluţiei funcţie de: ▪ Obiective ▪ Consecinţe nefaste posibile Formularea şi alegerea soluţiilor DECIZIA ▪ ▪ Aplicarea deciziei: Plan de îngrijire Prevenirea complicaţiilor 4 Aplicarea deciziei 6. ▪ Pregătirea pentru investigaţii de diagnostic şi tratament. Este o etapă strâns legată de planificarea îngrijirilor. ~ Familia – aparţinătorii → sunt alături de pacient în anumite circumstanţe. în timpul şi după intervenţie. În aplicarea îngrijirilor sunt antrenaţi: ~ Pacientul → execută acţiuni planificate în funcţie de resursele proprii. ~ Asistenta medicală → supervizează acţiunile pacientului. în funcţie de obiectivul ales. 9 . ~ Realizarea intervenţiei reiese din evaluarea stării pacientului înainte.     Aplicarea îngrijirilor Constituie momentul realizării conştiente şi voluntare a intervenţiilor planificate pentru a obţine rezultatul aşteptat. priceperilor şi competenţelor proprii): ▪ Alimentarea. ~ Intervenţii delegate → dependente (activităţi efectuate la indicaţia medicului): ▪ Recoltări de produse biologice.  Intervenţia de îngrijire: ~ Este un ansamblu de acte planificate pentru realizarea obiectivului fixat.

paralizie.  Pregătirea locului. ~ Modificarea schemei corporale → slăbire bruscă.  Asigurarea intimităţii. Se supraveghează comportamentul.  Îngrijirea bolnavului după tehnică.  Criterii de evaluare: ~ Ce evaluăm: ▪ Rezultatul obţinut. obezitate. ~ Stres → psihic sau fizic datorat unui dezechilibru între exigenţele individului şi capacitatea lui de adaptare. ~ Pierderea → unei fiinţe dragi. ~ Doliu → decesul unei persoane îndrăgite. funcţiile vitale etc.  Notează tehnica – eventualele incidente şi accidente. apropiate. reacţiile medicamentoase. ▪ Gradul de dependenţă. ▪ Raţionamentul ştiinţific al intervenţiei. îmbătrânire. ~ Intervenţia va fi făcută ţinând cont de: ▪ Capacităţile şi posibilităţile pacientului. ▪ Resurse materiale. ~ Sentiment de neputinţă → pacientul se vede condamnat să constate inutilitatea intervenţiilor.  Obţinerea consimţământului. ~ Singurătatea → starea individului care se regăseşte cu sine însuşi. ~ Imobilitatea → diminuarea activităţii normale. Evaluarea îngrijirilor Evaluarea → ultima etapă a planului de îngrijire: ~ Se stabilesc criteriile de evaluare a obiectivelor atinse.  Observaţii: ~ Planul se completează cu intervenţii constante. calitatea intervenţiilor şi rezultatele obţinute. ~ Este obligatorie cunoaşterea efectelor intervenţiei aplicate. ~ Evaluarea se face pe tot parcursul procesului de îngrijire → permite reformularea obiectivelor de îngrijire. Respectarea demnităţii pacientului.  Explicarea comportamentului pacientului în timpul diverselor tehnici. Pregătirea materialelor. De înţelegere empatică.  Pregătirea fizică şi psihică. ▪ Terapeutică: De acceptare reciprocă. ▪ Vârsta. ~ Relaţia de comunicare cu pacientul este: ▪ Funcţională. ~ Evaluarea determină reexaminarea planului de îngrijire aplicat. Adaptarea îngrijirilor la pacient. 7. ▪ Timpul avut la dispoziţie. ~ Se aplică tehnicile planificate şi se notează pe plan. ~ Pentru efectuarea tehnicilor se respectă:  Etapele de desfăşurare a tehnicilor. ~ Reprezintă modalitatea de apreciere a progresului sau regresului pacientului în raport cu intervenţia aplicată.  10 . pierderi materiale etc. amputaţii etc.  Previne complicaţiile. Aplicarea măsurilor de asepsie. modificarea intervenţiilor – dând aspect de spirală cu posibilitatea evaluării permanente. ▪ Oportunităţi de educaţie şi învăţare. ~ Educaţia → este o intervenţie comună mai multor probleme. a rolului social. ▪ Pedagogică. artrită. ~ Se reexaminează pacientul înaintea aplicării intervenţiei. De respect. ~ Consilierea → este un ajutor necesar pentru schimbarea sau ajustarea unor comportamente şi atitudini nesănătoase faţă de sănătate. ▪ Terapie medicamentoasă. ~ Durerea → senzaţie neplăcută percepută de pacient. ~ Este o condiţie absolută de apreciere a calităţii îngrijirilor. ~ Se identifică factorii care afectează atingerea obiectivelor. ~ Frica → sentiment resimţit în faţa unui pericol iminent – fizic sau psihic.  Concluzii asupra aplicării tehnicilor de îngrijire şi tratament: ~ Se continuă culegerea datelor.  Situaţii şi reacţiile pacientului din timpul îngrijirilor: ~ Anxietate → stare de tensiune şi disconfort.~ Intervenţii interdependente → activităţi stabilite în colaborare cu membrii echipei de îngrijire care se referă la o relaţie colegială între profesionişti. menopauză.

 Procesul de îngrijire este un proces ciclic şi permanent reînnoit!  Un plan de îngrijire extensiv ţine cont de recomandările medicului şi de intervenţiile autonome ale asistentei. ~ O = obiectiv – ce se poate observa la pacient. ~ 11 . ~ E = evaluarea procesului de îngrijire. ~ I = intervenţii.  Evaluarea evoluţiei pacientului → cu formula SOAPIE: ~ S = subiectiv – ce acuză pacientul. ~ P = plan de îngrijire. periodic.▪ Schimbarea observată – reacţia pacientului. ▪ La diverse intervale de timp. ~ A = analitic – ce se poate analiza şi sistematiza. Când evaluăm: ▪ Regulat. ~ Cum evaluăm: ▪ Se porneşte de la punctul de referinţă → obiectivul de îngrijire.

~ Recuperarea. ~ Îndoială. ~ Probleme de moralitate. ~ Boala. ~ Nefavorabil – necesită alte îngrijiri. ~ Neacceptare.  12 .Aprecierea planului de intervenţie   Date culese Diagnostic corect   Diagnostic de îngrijire Realiste   Obiective de îngrijire   Aplicarea îngrijirilor   Evaluare Date suficiente Corect executate Obiectivele atinse    → → Date insuficiente incorecte incomplete Diagnostic incorect Nerealiste → → → →  Se continuă aplicarea intervenţiilor Incorect executate Intervenţii alternative Obiective neatinse  → →  Evoluţia pacientului poate fi: ~ Favorabilă – se pot menţine îngrijirile planificate sau se pot rări. ~ Agresivitate. ~ Furie. ~ Probleme de dependenţă ~ Diferenţe culturale.  Asistenta trebuie să aibă în vedere următoarele elemente: ~ Amintirea unei experienţe anterioare. ~ Culpabilitate. ~ Probleme de identitate. ~ Locul de muncă. ~ Probleme de încredere. ~ Staţionar – necesită un nou raţionament de planificare a îngrijirilor. 8. ~ Diferenţe spirituale.  Obiectivele urmărite de pacient: ~ Familia. Reacţiile pacientului la starea de boală / deficienţă Experienţa bolii acumulează sentimente şi reacţii: ~ Anxietate.

Adaptarea la starea de boală: ~ Adaptarea la simptomatologia. capacitatea funcţională. ~ Să cunoască reacţiile posibile ale pacientului funcţie de faza evolutivă a bolii. ~ Să asigure integritatea pacientului. Faza de debut: ~ Apar primele simptome de boală. Faza – perioada de convalescenţă: ~ Pacienţii au uneori dificultate în abandonarea rolului de bolnav datorită decalajului dintre starea de boală şi perioada de recuperare a stării de sănătate. vigoarea. tulburări digestive etc. ▪ Refuză sau ignoră consultaţia sau analiza exploratorie. Refuză să colaboreze sau să accepte rolul de bolnav. ~ Să cunoască factorii sociali şi psihologici care facilitează sau împiedică adaptarea. ~ În faza acută ajutorul este important. ~ Să menţină stima de sine. ▪ II – faza sau perioada de boală propriu-zisă → perioada de stare. nepăsători.      ~ Imaginea corporală. pe simptomele şi tratamentul său. frecvent se manifestă durerea. ~ Scade rezistenţa organismului. ~ Controlul stresului favorizează spitalizarea şi tratamentul. ▪ Reduce progresiv rolul de suplinire. ajută să ia decizii. cu decalaj între apariţia simptomelor fizice şi acceptarea bolii. ~ Să-şi cunoască propriile reacţii faţă de diferiţii agenţi stresanţi şi propriile mecanisme de adaptare. Neliniştiţi. ▪ Asigură tehnici adecvate. suferinţa şi incapacitatea cauzate de boală sau leziune. ~ Se manifestă frica privind relaţiile de serviciu. ▪ Tulburări deja cunoscute. ▪ Explică clar. ~ Durata şi natura fiecărei faze variază funcţie de: ▪ Pacient. Furioşi. singuratici. ▪ Devin pasivi. ▪ Ajută bolnavul să-şi recapete gustul de viaţă. cefalee. cu interes concentrat pe propria persoană. ▪ Asigură legătura cu pacienţi cu aceiaşi suferinţă. ~ Dezinteres temporar faţă de responsabilităţile sociale. ▪ Ajută pacientul să accepte boala. ~ Rolul asistentei: ▪ Ascultă şi înţelege problemele pacientului şi / sau familiei. ~ Pacientul recunoaşte că e bolnav şi are nevoie de îngrijire. Faza – perioada de stare: ~ Este faza de acceptare a bolii. ▪ Aplică şi demonstrează cu abilitate şi îndemânare tehnici de îngrijire. ▪ Starea generală. ~ Reacţiile pacientului sunt diferite: ▪ Ignoră boala diversificând activitatea. ~ Este o fază de şoc. Fazele îmbolnăvirii: ~ Starea de sănătate → este o experienţă complexă şi particulară a fiecărui individ. 13 . Se interesează de competenţa personalului medical. ▪ Consultă mai mulţi specialişti. Vinovaţi. tehnicile de îngrijire. ▪ III – faza de convalescenţă. precis. ~ Să cunoască mecanismele de adaptare la o leziune sau boală specifică. ~ Apare anxietatea. sociale sau familiale. ▪ Încurajează primirea ajutorului. ~ Stabilirea şi menţinerea bunelor relaţii cu echipa de îngrijire şi cu anturajul. ~ Modul de viaţă. ~ Asistenta medicală ajută pacientul să treacă prin fazele bolii până la redobândirea autonomiei. Rolul asistentei medicale: ~ Să menţină securitatea a pacientului. ~ Să cunoască evoluţia bolii. ~ Rolul asistentei medicale: ▪ Ajută la reintegrarea socio-profesională şi familială. îl susţine sau îl pregăteşte pentru moarte demnă. ~ Ciclul bolii cuprinde 3 faze: ▪ I – faza de trecere de la starea de sănătate la boală → debutul bolii. ▪ Schimbările ocazionale în viaţa zilnică. ~ Să cunoască mecanismele de adaptare cele mai utilizate de către pacient sau familie. ▪ Personalitatea pacientului.

personalitatea pacientului. 9. Variaţii de temperatură. funcţie de reacţiile temperamentale ale pacientului. agravarea bolii sau moarte. frig. ▪ Agresivitate fizică sau verbală. Intervenţiile autonome ale asistentei medicale în cazul unor reacţii specifice sau nespecifice la boală / suferinţă  Anxietate: ~ Este reacţia emoţională la pericol. ~ Intervenţiile asistentei în anxietate: ▪ Descoperă anxietatea şi identifică gradul şi formele de manifestare. ~ Are intensitate variabilă – de la anxietate moderată la anxietate severă sau panică. ignorare. tandreţe. cu posibilităţi de adaptare la pierdere. gradul de invaliditate. iresponsabilitate → asistenta suplinind nevoile pacientului. concentraţia diminuată. ▪ Fără acceptare: excludere. ~ În anxietatea intensă scade puterea de analiză. ▪ Favorizează adaptarea la mediu de spital. echipa de îngrijire. ▪ Insomnie. incertitudine. Fazele de adaptare la o boală cronică: ▪ Neîncrederea. ▪ Întotdeauna există o nevoie de afecţiune mută între pacient şi asistentă. ▪ Reorganizarea. ▪ Conştientizarea. Pregătirea pentru un viitor incert. intimitate. Variaţii tensionale. ▪ Stimă de sine. pacientul primeşte şi redă cu dificultate informaţiile. ~ Apare în: durere acută. de securitate. ~ Se manifestă prin: ▪ Dragoste. ▪ Siguranţă. restricţii de mişcare. comunicare. ~ Fazele de adaptare la boală fac parte dintr-un proces lung şi continuu care depinde de felul bolii. în timp ce anxietatea este dată de reacţii nespecifice. asigură sisteme de alarmă la îndemâna pacientului. jenă. oboseală. ▪ Midriază. ▪ Ajută pacientul să-şi recunoască şi să-şi exprime anxietatea. singurătate. patronaj. ură. cauzele şi factorii declanşatori. utilitate): ▪ Cu acceptare de: colaborare. subminare. mai ales dacă spitalizarea este foarte lungă. aversiune. ~ Când anxietatea este uşoară. ~ Teama este raportată la ceva specific. insatisfacţia. ~ Nevoia de a fi iubit: ▪ Reacţii de schimb afectiv – dragoste. ▪ Relaxare musculară a vezicii şi intestinului. dezonoare socială. afectarea integrităţii organismului. separare de familie. neputinţă. ~ Bolile cronice pot fi relativ stabile ca evoluţie în timp.~ ~ ~ ~ ~ Realizarea unei imagini satisfăcătoare de sine menţinând controlul. apartenenţă. bolnavul se poate apăra prin educaţie. ▪ Piele umedă şi rece. antipatie. confuzie. lipsă de curaj. adeziune. respectă tăcerile şi plânsul. crize financiare. şomaj. familie. Agitaţie. ▪ Asigură un climat calm. ▪ Recunoştinţă. disperare. ~ Manifestări specifice anxietăţii: ▪ Tahicardie. pierderea sănătăţii. ~ Nevoia de a fi acceptat (valoare. lider. interacţiune. pericol de moarte. pacientul se răzvrăteşte sau abandonează sarcinile proprii – se manifestă incompetenţă.  Nevoile emoţionale fundamentale – interpersonale: ~ Sunt nevoi în continuă schimbare întâlnite la pacient. ~ Nevoia de a exercita o hotărâre : ▪ Se manifestă prin: influenţă. empatic. ridicol. schimbarea regimului. Plâns. Adaptarea la senzaţii neplăcute date de boală şi tratament. insatisfacţii profesionale. Transpiraţii. percepţia este redusă şi deformată. Menţinerea relaţiilor cu familia şi prietenii. ▪ Identitate. nesiguranţa. prietenie. prieteni. ▪ Încredere. izolare. 14 . privare sexuală. amplifică şi deformează informaţiile primite. cu perioade de remisiune şi de degradare lentă sau pot fi fatale. comportament distant. administrator. ▪ Rezolvarea. ~ Se asociază cu: neputinţa. Polipnee. reţinere. ▪ Logoree sau refuz de a vorbi. dirijarea altora. refuz de colaborare.

neputinţei sau stării de dependenţă. exerciţii respiratorii abdominale de 5-10 minute. intensitatea factorii favorizanţi sau declanşatori. Asigură activităţi distractive la alegerea pacientului. ~ Sugerează întâlnirea cu persoane care au trecut prin experienţe asemănătoare. ▪ Asigură comunicarea şi prezenţa familiei lângă pacient. ~ Se manifestă datorită nesatisfacerii nevoilor. ~ Recomandă şi susţine un comportament sanogen. ascultă şi limitează expresia sentimentelor negative. odihnă activă.  Stima de sine: ~ Perturbarea stimei de sine presupune diminuarea sentimentelor propriei valori şi competenţe. manichiură. ~ Asistenta asigură comunicarea cu pacientul. ~ Asigură un climat de siguranţă şi explică toate intervenţii.  Durerea: ~ Asistenta evaluează caracterul durerii. ~ Determină coparticiparea pacientului în procesul de îngrijire. datorită unei stări toxice.  Dificultatea sau incapacitatea de a-şi păstra sănătatea: ~ Asistenta identifică factorii care afectează starea de sănătate şi evaluează nivelul de dependenţă → deficienţele pacientului. confidenţe. ~ Se explică pacientului că toate pierderile ocazionale (divorţ. aspect estetic. stare de boală etc. muzică etc. indignare. Ajută pacientul să facă faţă situaţiei prezente. ~ La nevoie se poate imobiliza regiunea dureroasă. adaptate nivelului de educaţie. masaj. clare. frustrare. comunică cât mai des. mijloacele de diminuare sau accentuare. ~ Se asigură participarea pacientului la activităţi recreative. antipatie. evită atingerea pacientului fără acordul lui. ~ Asistenta medicală trebuie să fie conştientă de reacţiile pacientului la furie.  Imaginea de sine: ~ Perturbarea imaginii de sine presupune percepţia globală negativă a individului privind aspectul fizic. barbă etc. lectură.  Furia şi ostilitatea: ~ Sunt manifestări frecvent întâlnite la pacienţi. lumină difuză. privire urâtă. canalizarea energiilor. momentul apariţiei. retragere. ▪ Îndepărtează toate elementele ameninţătoare. ranchiună. somn. poziţie antalgică. medicaţie. 15 . hidratare. ~ Se dau informaţii simple. reflectare. Informează corect. empatie. comprese reci pe ochi. simple. Răspunde direct şi clar la toate întrebările. mobilizare etc. ▪ Identifică cauza şi formele de manifestare. înţelegere. sugerează repaus în cameră liniştită. educative. ~ În caz de migrenă. repaus. umor. şomaj. fără exuberanţă. ~ Se subliniază nevoile de igienă. ~ Intervenţiile asistentei: ▪ Ajută pacientul să-şi înţeleagă situaţia şi să-şi recapete demnitatea. atingere terapeutică. ~ Determină pacientul să practice exerciţii de mobilizare activă zilnic.▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ ▪ Ia măsuri de ameliorare în cazul factorilor externi sau ajută pacientul să depăşească reacţiile. ~ Asistenta se manifestă cu calm. masaj. eliminare. limbaj obscen. ~ Se asociază medicaţie analgezică. lipsă de cooperare. Învaţă tehnici de relaxare. tratamentele şi îngrijirile aplicate. exerciţii respiratorii. în urma pierderii unui organ sau a unei funcţii sau ameninţarea la adresa integrităţii personalităţii şi care se bazează mai mult pe senzaţii decât pe informaţii exterioare. ~ Furnizează explicaţii clare. indirectă. adaptate nivelului de educaţie. pungă cu gheaţă pe cap.) necesită o perioadă de adaptare care induce la început un sentiment de insecuritate. ~ Antrenează familia şi anturajul în procesul de îngrijire. igienă. clar şi complet asupra intervenţiilor şi îngrijirilor.  Depresie: ~ Limitează atenţia pacientului şi reduce gândirea la aspecte triste. lumină intensă. sugerează utilizarea gândurilor pozitive privind evenimentele ameninţătoare în caz de nevoie. ~ Se manifestă prin iritabilitate. ▪ Linişteşte pacientul. ~ Pentru diminuarea durerii se ajută pacientul în activităţile zilnice – alimentaţie. ~ Apare frecvent în starea de disperare. care să permită recâştigarea stimei de sine. ~ Se identifică situaţiile şi evenimentele ameninţătoare şi se explorează mijloacele de adaptare – informare. ▪ Caută să identifice manifestările comportamentale ale pacientului diferite de cel obişnuit. evitarea situaţiei. furie verbală sau fizică. ~ Se vor folosi mijloace de destindere. Diminuează stimulii auditivi şi vizuali – zgomote. ~ Poate fi şi o formă de manifestare a anxietăţii ce apare şi datorită impunerii unui regulament de spital greu de acceptat de unii bolnavi. ~ Se asigură un mediu de siguranţă. ~ Răspunsul la furie este un rău social acceptat care presupune contraatac. menaj. doliu. să-şi reexamineze şi analizeze reacţiile.

▪ Familia sau pacientul poate reacţiona prin acceptare. ~ În cazul fricii manifestate prin tulburări psihice. forţa musculară şi propune exerciţii fizice. agresivitate. În copilărie se formează experienţa plăcerii. ~ Se caută factorii cauzali ai refuzului → frica. hipotensiune ortostatică. ~ Intervenţiile asistentei: ▪ Evaluează gradul anxietăţii şi favorizează exprimarea pacientului. fiecare tehnică de îngrijire. asistenta va supraveghea atent pacientul şi va asigura un climat de securitate prin ridicarea laterală a patului. bare de sprijin). desfigurare. invalidităţii sau stării de boală. susţinere. intervenţie. ▪ Reacţii afective – anxietate. confuzie. Strigăt. hipertiroidie. pardoseală uscată. ▪ În cazul clismelor. pantofi potriviţi. ▪ Reacţii psihosomatice – hipertensiune. discuţiile lungi şi se stabilesc limitele comportamentului verbal sau fizic. pat cu rezemători laterale etc. schimbarea funcţiilor corpului etc. eliminarea obiectelor contondente. lipsa de cunoştinţe etc. ▪ În cazul folosirii sondelor sau bazinetului. stare depresivă. ~ Se acordă timp suficient pentru luarea deciziei funcţie de informaţiile primite şi de raportarea lor la sistemul propriu de valori şi cultură. Boala sau deficienţa pot modifica această imagine. manipulare. mijloace de imobilizare. ~ Manifestările pacientului în faţa modificărilor: ▪ Curaj. durerea. pudorii. ~ Se înlesneşte contactul cu autorităţile la nevoie şi se facilitează exprimarea spirituală şi religioasă. implicit adaptarea la noua situaţie. generând conflicte şi percepţii negative legate de imaginea corporală. ▪ Alterarea imaginii se manifestă în: amputaţii. durerii.  Refuzul: ~ Pacientul poate refuza tratamentul sau îngrijirile recomandate şi necesare.  Frica: ~ Este pricinuită de incapacitatea de a face faţă realităţii. reţinere. ~ Înaintea oricărei examinări sau tratament se aduce la cunoştinţă semnele ce vor fi simţite de pacient şi se solicită consimţământul. ▪ Asistenta trebuie să cunoască reacţiile posibile la diferite situaţii → mutilare. astm.~ ~ ~ Fiecare individ are o imagine mentală proprie datorită experienţelor trecute sau prezente şi funcţie de viitorul dorit. chirurgie facială. pacientul poate fi dependent şi poate pierde controlul asupra propriului corp. mod de viaţă etc. dezolare. ~ Asigură poziţia corectă şi plasează la îndemână efectele personale şi sistemele de alarmă. depresie. balustrade. stare de slăbiciune etc. ▪ Asistenta va determina progresiv pacientul să accepte noua situaţie – să privească bontul de amputaţie. semnificaţia schimbărilor asupra pacientului sau familiei. Comportament psihic modificat. cale de mişcare liberă. Frică. ▪ Plâns. ▪ Pacientul este determinat să participe progresiv la propria îngrijire. sănătatea. ~ Manifestările pot apărea în practica medicală: ▪ În cazul expunerii corpului dezbrăcat în timpul vizitei sau a diferitelor tehnici de investigare sau tratament.). ulcere. eşecului. cadru metalic. dificultate de asimilare a informaţiei. ~ Determină factorii de risc: deficienţe senzoriale şi motorii. furiei. ▪ Exagerare. ~ Se identifică gradul anxietăţii şi se clarifică percepţia eronată faţă de obiectul fricii. ~ Pentru diminuarea efectelor secundare se explică corect şi concis. disperare. ▪ Afectarea orientării temporo-spaţiale. ~ Se explică pacientului normalitatea manifestărilor de frică. ~ Asistenta urmăreşte corectarea opiniilor greşite ale pacientului şi / sau familiei. ură. experienţe trecute. ~ Se evită emiterea de judecăţi sau minimalizarea impresiilor dezagreabile. ~ Conform normelor sociale pentru pacient este importantă tinereţea. ~ Ca mijloace de siguranţă se folosesc: ▪ Aparate de mobilizare (baston. ~ Se determină exprimarea pacientului asupra efectelor secundare dezagreabile (greaţă. plaga. frumuseţea.. neputinţei. identifică cauzele şi mijloacele de investigare. cârjă. somnolenţă etc. chirurgia mâinilor. dependenţă. faţa etc. ~ Asistenta ajută pacientul să se adapteze la starea de boală şi să îndeplinească anumite activităţi. Anxietate. radioterapie sau alte tratamente.  Risc de accident: ~ Asistenta are în vedere orientarea în timp şi spaţiu a pacientului şi planifică intervenţii şi îngrijiri adecvate. vărsături. ~ Asistenta explorează obiectul fricii. ~ Se identifică elementele conflictuale → religie. Este o tulburare de gândire. experienţele anturajului. psihoză. pe înţelesul pacientului. furie. ostilitate. cultură. apatie. chirurgia organelor genitale. evaluează funcţie fizică. ~ Reacţiile pacientului la modificarea imaginii corporale: ▪ Reacţii psihice – delir. chimioterapie. negare. anestezie. sisteme de alarmă. ▪ Reacţii comportamentale – refuz de cooperare. 16 . Agitaţie. frustrare sau mânie în circumstanţele respective.

~ Lipseşte adesea încrederea pacientului că adaptarea şi încrederea în sine este asigurată. ~ Intervenţiile asistentei: ▪ Identifică faza doliului în care se găseşte pacientul / familia. ▪ Previne reacţiile negative. ▪ Respectă intimitatea. neputinţă. cabluri întinse pe jos. ~ Se conştientizează pacientul asupra riscului de accident în caz de mobilizare hipostatică. Se întrerupe când bolnavul începe să se gândească la noua stare (nu-i adevărat). previne suicidul şi susţine lupta pacientului. exprimarea neputinţei. chiar dacă ea este disperată sau descurajată. retragere. promisiuni de schimbare a obiceiurilor de viaţă. medicaţia. Faza de negare → refuzul. agresivitate. propria viaţă. partener. insomnie. ~ La nevoie se menţin încuiate uşile. ~ Este dificil de acceptat un rol social nou.  Despărţirea şi doliu: ~ Este o reacţie faţă de o pierdere reală sau potenţială a unui părinte. ▪ Luarea la cunoştinţă. 17 . manifestările publice. singurătate. sentimentul unui gol.) şi amenajează spaţiul în scopul evitării accidentelor. sănătate. ~ Apare handicapul fizic în relaţiile interumane → poate fi considerat în anumite circumstanţe obiect de curiozitate. ~ Unii oameni se retrag şi întrerup relaţiile sociale. ~ Se urmăreşte adaptarea pacientului la modificările imaginii de sine.  Fazele reacţiei pacientului la boală sau doliu în momentul aflării diagnosticului: ~ 1.. simpatice sau de milă. asigurând prezenţa permanentă a unei persoane recunoscute de pacient. tristeţe. când copiii îşi pierd părinţii. angoasă. ▪ Participă la durerea bolnavului. ▪ Favorizează exprimarea sentimentelor de doliu. hidratarea. neacceptare. Faza de revoltă → mânie. disponibilitatea de a accepta orice tratament. ~ 2. ~ Se urmăreşte diminuarea importanţei afectării prin aplicarea anumitor măsuri cum ar fi: protezare. ▪ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de negare ca mecanism de apărare. când părinţii nu se mai pot ocupa de copii. ▪ Calmarea. ~ Se urmăreşte anticiparea nevoilor pacientului. căderile. ~ Se asigură satisfacerea nevoilor fundamentale favorizând pe cât posibil autonomia. ~ Relaţiile sociale raportate la persoanele handicapate sunt în general ambigue şi conflictuale. absenţa emoţiei în discuţii. pacientul resimte durere. disperare. depresie. dar evită întărirea negării. ~ În crize convulsive se supraveghează şi se previn accidentările. sentiment de culpabilitate. ~ Se manifestă prin angoasă. negare. mai ales în faza terminală. (de ce eu?). apă prea caldă sau prea rece etc. parte din corp. folosirea incorectă a ochelarilor. ~ Intensitatea manifestărilor depinde de valoarea pierderii şi de semnificaţia dată. ostilitate.  Schimbarea rolului social: ~ Se modifică când apare boala. acceptate sau refuzate. lecţii – discuţii. ~ Manifestările variază funcţie de contextul social. dezorientarea. chibrituri etc.  Adaptarea socială: ~ Pacientul trebuie să se simtă acceptat în mediul de spital. ~ Bolnavii cronici luptă pentru o zi cât mai normală. ~ Oamenii estimează valoarea lor funcţie de aptitudinile şi productivitatea lor. frică. ~ Etapele doliului: ▪ Şoc. hipotensiune ortostatică. prieten. el luptă pentru adaptarea socială la noua situaţie. ▪ Acceptarea. ~ Asistenta va supraveghea schimbările de comportament. ▪ Incredibilitate. rudă apropiată. educaţie familială. curiozitate sau repulsie. ~ Speranţa → este o sumă de gânduri şi sentimente ce au la origine credinţa proprie şi care combate angoasa. mochete de dimensiuni mici. ▪ Face psihoterapie. vină. antrenând singurătatea şi depresia. gresiei udă. acceptarea stoică a noii situaţii. ~ Cu timpul apare detaşarea în comportament. ▪ Ajută pacientul şi familia să depăşească momentul. dorinţa de singurătate. parchet lustruit. încredere sau respingere. neputinţa. ~ Pe durata crizei de conştiinţă.~ Supraveghează alimentaţia. iritabilitate. iar persoana este supravegheată continuu. interes sau indiferenţă. lumină permanentă (lumină de veghe). ~ Doliu este o durere profundă anticipată sau reală. îndepărtează obiectele periculoase (substanţe chimice. furie. muşcarea limbii. încălţăminte neadecvată (cu toc). când părinţii devin dependenţi de copii → acceptă cu dificultate noul rol. aspirarea secreţiilor. o mare tristeţe. ▪ Va crea o atmosferă de speranţă.

tristeţe. o nouă orientare spirituală. tratamentul şi evoluţia probabilă. ~ Asistenta medicală determină gradul negaţiei şi forma bună sau rea. ~ Asistenta ajută pacientul / familia să depăşească momentul.▪ ~ ~ ~ Asistenta medicală favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de mânie pentru a permite mobilizarea energiilor. ▪ Se ajută persoanele cu doliu să identifice forţele proprii pentru a face faţă reintegrării în viaţa normală. putând astfel îndepărta sentimentele legate de doliu. ~ Scade anxietatea. iar în anumite faze de boală pot domina unul sau mai multe mecanisme. o acceptă. alimentare. nici nu se contrazice – se priveşte cu realism. 4. 5. cu viaţa.. exprimarea sentimentelor de pierdere şi se evită încurajările facile. ~ Educaţia va avea în vedere boala. ~ Se încurajează. calm. ▪ Se asigură suportul religios funcţie de credinţă. ajută familia favorizându-i dialogul cu pacientului sau muribundul. ▪ Se explorează activităţile spre care se pot canaliza energiile familiei. pacientul se simte util.  Negarea: ~ Gravitatea situaţiei este negată sau diminuată. cu sănătatea – pentru a întârzia clipa fatală. ~ Se urmăreşte crearea unui anumit echilibru psihic. nelinişte.  Fixarea obiectivelor concrete şi realiste: ~ Fiecare problemă poate fi divizată în obiective simple care scad neputinţa pacientului care aşteaptă răbdător rezultatul. ~ Nici nu se încurajează negarea. inerţie. Faza de negociere → tocmeală. retragere. Faza de acceptare → persoana se împacă cu noua situaţie. exprimă seninătate. Faza de depresie → disperare. ▪ Explică familiei nevoia de a rămâne lângă muribund. de putinţă. ▪ Asistenta ajută persoana să-şi satisfacă nevoile de bază (hidratare.). Mecanismele de adaptare la boală  Sunt împărţite în 7 categorii care adesea se combină între ele. semnificativă. atenuând sentimentele de neputinţă. ~ Funcţie de datele culese se pot aplica acţiuni eficace. cât şi familiei. pacientul caută să facă un pact. ~ Învaţă să se îngrijească şi îşi menţine stima de sine.. târguiala. ~ Rolul asistentei medicale este primordial în antrenarea pacientului în procesul de îngrijire. tratament.) până în ultima clipă. de a manifesta dragostea faţă de muribund.  Căutarea semnificaţiei bolii: ~ Boala este o experienţă umană ce poate fi o placă turnantă. ~ Se discută cu pacientul îngrijirea adecvată → bolnavul sau familia decid asupra intervenţiei.  Informarea (nevoia de informaţii): ~ Pacientul simte nevoia de informaţii certe pentru care utilizează toate resursele intelectuale.  Participarea la alegerea îngrijirii: ~ Există întotdeauna mai multe soluţii. idei de suicid. Nu se vor întreţine speranţe nerealiste. îngrijiri igienice sau funcţionale etc. plâns. ~ Are rol de protecţie pentru sine şi pentru alţii.  Susţinerea psihică – morală a pacientului: ~ Se asigură susţinerea atât pacientului. ~ Un pacient informat este mai apt că participe la tratament. ~ Anumite cazuri pot deveni subiecte de roman sau film. ~ Bolnavul neagă simptomatologia evidentă sau gravitatea bolii sale. ~ Alegerea se face simultan cu anamneza – culegerea datelor. ▪ Se favorizează exprimarea sentimentelor de culpabilitate şi se explică că aceste sentimente fac parte din evoluţia normală a doliului. ~ Apare la pacient sau la familie. ▪ Asistenta favorizează exprimarea liberă a sentimentelor de depresie şi la nevoie.  Factorii care favorizează sau împiedică adaptarea: 18 . dar nu acceptă încă situaţia. ~ Familiile se reunesc prin boală de o manieră dureroasă. culpabilitatea. caută măsuri de ajutor (poate se poate face una sau alta . Persoana este conştientă de noua situaţi. anturajului. ▪ Se respectă lacrimile şi tăcerile. ~ Asistenta încurajează pacientul şi caută să găsească împreună mijloacele cele mai eficace de adaptare.  Participarea la intervenţii: ~ Conferă sentiment de capacitate. ▪ Favorizează exprimarea dorinţei de negociere cu Dumnezeu. facies trist. 10. ~ Prima reacţie se manifestă prin şoc şi neîncredere. pierderea apetitului. 3. de faptul că apărarea este ineficientă. perturbarea somnului.

Sunt momente când frustrarea este transformată într-un eveniment dezagreabil. Alegerea judicioasă a hainelor. sarcinile şi obligaţiile profesionale. Activitate fizică raţională. ~ Este greu să-ţi păstrezi sângele rece dacă cei din jur sunt agitaţi. respectarea fidelă a prescripţiilor.~ Factori stresanţi → biologici (boală. Grijă pentru toaletă. Asociată cu anxietate. obiectul dorinţei este considerat rău. amânarea prezentării la medic. Neglijarea întreţinerii igienice a locuinţei. Vină. ~ Toate evenimentele frustrante vor fi penibile. realizată prin mers pe jos şi exerciţii fizice la cei cu ocupaţii sedentare. ~ Reacţii emoţionale: ▪ Frustrarea – o dorinţă manifestată nesatisfăcută (dorinţa satisfăcută este ca o gratificaţie). injust. sedentarismul. Dezgust. nerespectarea dietei. abuz de medicamente. cu revoltă. Solicitarea medicului la primele semne de boală. ~ Caracteristici individuale → inteligenţă. Neputinţă. Orgoliu. imobilizare – duc la accentuarea izolării. frustrare. neglijenţă manifestă. o oroare. dezorientări. renunţarea la fumat. aspecte familiale. ~ Este greu să gândeşti realist când anturajul produce crize raportate la un eveniment dezagreabil declarat intolerabil. Excese alimentare. oboseală. interpretare. somn insuficient. create de imaginaţie. Fiecare interpretează diferit: într-un accident mor 50 de persoane (catastrofă. mediu nepoluat. vârstă. crearea confortului psihic şi fizic. Băi de soare şi de aer. ~ Mediul → izolarea. rânduită. Lipsa de soare. o tragedie. Piele neîngrijită. inacceptabil. Asigurarea orelor de somn i odihnă necesare. vinovăţie. privarea senzorială. avantajos. autotratamente. un om moare în patul său (deces). Lipsa unei activităţi. ▪ Speranţă. imaginaţie → orice lucru este bun. Persoana frustrată poate interpreta situaţia de o manieră diferită → cu tristeţe. timp liber rău utilizat. drog. lipsa prafului şi a umezelii. ritmică. altul este asasinat (dramă). Este un proces sau mecanism cognitiv automatic şi involuntar. dezagreabile. Este o stare psihică. o catastrofă. cu sentiment de culpabilitate. catastrofal. cu disperare. Maximum de confort. sau numai 3 persoane (accident). credinţe. reclamaţii. Compasiune. anumite circumstanţe). psihici. experienţe trăite.  Reacţiile asistentei medicale în faţa bolii: ~ Sunt reacţii stimulate prin personalitatea. în acord cu cerinţele igienice şi cu moda. Intoxicaţie cronică voluntară cu alcool. călirea organismului cu mijloace naturale. Utilizarea cu moderaţie a alcoolului. vină şi revoltă devine dezagreabilă şi determină alegerea altei căi de rezolvare a problemelor. ~ Asistenta trebuie să fie conştientă de reacţiile sale pentru a-i putea ajuta pe alţii. filozofie. un bolnav moare după o boală îndelungată la 80 de ani (deces). ~ Mecanisme de adaptare modificate prin → durere. alimentaţie dezechilibrată. lipsa igienei individuale. condiţii igienice complete. Invidie. Respectarea principiilor de alimentaţie raţională. lipsa de mişcare. plagă). corecte. altul moare la 30 de ani prin accident (tragedie). dezavantajos. religie. Neglijarea bolilor cronice. cultivarea normelor igienice individuale. neprofitabil. personalitate. sociali (relaţii interpersonale. tutun. complicaţiile bolii şi personalitatea bolnavului. profitabil. Concesii făcute modei care vin în contradicţie cu cerinţele igienice de îmbrăcăminte şi încălţăminte. deprimare. ▪ Tristeţea – se manifestă când apare privaţiunea. este inevitabilă. Tristeţea dă dimensiunea frustrării. 19 . Rezistenţa organismului slăbită Rezistenţa organismului întărită Viaţă în aer închis. cu anxietate. cu un aport suplimentar de emoţie neplăcută care trebuie evitată. Viaţă în aer liber. munci fizice. ▪ Dragoste. tulburări de comportament. obezitate. ▪ Dorinţa – este o emoţie fundamentală creată prin idee. ▪ Furie. Odihnă insuficientă. drog. situaţii familiale.

Concluzii Etapele planului de îngrijire 1.SIMPTOM Subiectiv Funcţiona l Obiectiv Fizic sau general Percepute de: Asistent ă Bolnav Interogatori u Sponta n Medi c Observare clinică Prin descoperire : Examen paraclinic Examinar e clinică SINDROM 11. 2. Analiza şi interpretarea datelor culese 3. Planificarea intervenţiilor Executarea tehnicilor de îngrijire Evaluarea Asistentă medicală 1. Culegerea datelor Obligaţii Cunoştinţe Bolnav 2. Analiza şi interpretarea datelor. 5. 4. 3. Culegerea datelor. Problema + Sursa de dificultate = Diagnosticul de îngrijire Când? 20 .

Aplicarea îngrijirilor Asistentă + Pacient 5. 3. Analiza şi interpretarea datelor Planificare a datelor şi îngrijirilor Problemele bolnavului + Sursele de dificultate = Diagnostic de îngrijire Obiectivele + intervenţiil e = vizează satisfacere a nevoilor 4.Cine? Obiectiv Planificarea îngrijirilor Ce? Cum? În ce fel? 4. Evaluare a iniţială Culegerea datelor Pacient cu probleme : Biologice Psihologi ce Sociale Culturale Spirituale Interviu Observarea Descoperire a problemelor I 2. Executarea îngrijirilor Evaluarea finală Rolul de suplinire al asistentei medicale are în vedere conducerea bolnavului spre o stare independent ă Întrebări permanent e Aprecierea eficacităţii obiectivelo r propuse → dacă au fost atinse → dacă nevoile au fost satisfăcute . 5. Elemente ale intervenţiei asistentei medicale funcţie de gradul de dependenţă II III IV Independenţă Dependenţă moderată Dependenţă majoră Dependenţă totală Autonomie Lipsa forţei fizice Lipsa voinţei Lipsa cunoştinţelor Probleme psihice Mediu defavorabil Existenţa mai multor surse de dificultate Existenţa mai multor surse de dificultate Prestaţii pentru menţinerea sănătăţii Ajutor parţial Ajutor permanent Suplinire totală Exemplu → Plan de îngrijire 21 . Evaluare Nivel maxim de sănătate Asistentă Dependentă Independenţă Individ Sănătos sau bolnav Pacient Moarte cu demnitate Evoluţia procesului de îngrijire De la evaluarea iniţială la evaluarea finală 1.

când aceasta este întâlnirea faza de ~ Se evaluează posibilă (masaj uşor). preocupată imaginii de puţin la o ~ Se asigură o relaţie de de rănile sine imagine de ajutor. imobilizare. o fractură de claviculă şi o fractură de radius şi cubitus pe partea dreaptă. ~ Perturbarea ~ Se revine ~ Va fi încurajată când ~ Mai puţin posibilă a puţin câte se simte mai bine. intensă la unei stări durerea se încurajează ~ Pacienta coapsa şi la optime de şi se asigură pacienta este mai torace dată bine determinând puţin de fracturi.Maria are 16 ani. vizionări 22 . alimenta dată legume. singură. între mese. ~ Pierderea ~ Se va ~ Se fac exerciţii pasive. şi extensie a degetelor ~ Evaluare la 3 de la mâini şi de la zile. trei fracturi de coaste toracice anterior pe partea dreaptă. timp. fructe. . ~ Probleme ~ Se va ~ Se fac 10 inspiraţii 25 aprilie respiratorii conserva forţate. În urma căruia prezintă multiple contuzii. puţin. anxioasă. Eliminarea este bună cu toată dificultatea ridicării în pat pentru aşezarea pe bazinet. ~ Se ~ Evaluare relaxează zilnică. puterile ei. imobilizate în aparat gipsat. izometrice la funcţională mobilităţii capacitatea nivelul extremităţii bună. ~ Alimentele vor fi ~ Ronţăie de fractură. sputei. fără date de pulmonară şi de câte ori este secreţii. Cicatricele faciale o preocupă şi o îngrijorează mult. organismului prezenţa prietenilor. ~ Se favorizează prietenii. muscular. judecând sine mai ~ Atingerea regiunii ~ Fericită de rănile feţei şi bună. tăiate în bucăţi foarte bomboane ~ Anorexie. picioare. dată de funcţională a libere (strânge o imobilizarea articulaţiilor minge în mână). muzicale. se vor necesar. respiratorii. rămână cu pacienta. mici. ~ Capacitate potenţială a conserva active. ~ Activităţi ~ Se va recrea ~ Se vor găsi împreună ~ Lecturi şi recreative zilnic prin cu pacienta jocuri. în aparat şi tonusul ~ Face mişcări de flexie gipsat. lactate – ~ Alimentaţie pasivă. ~ Ritm menţine ~ Se va provoca tuse respirator libere căile pentru eliminarea scăzut. Problema + sursa de Obiective de Intervenţii autonome şi Evaluare dificultate ? îngrijire delegate finală diagnostic de îngrijire ~ Durere ~ Obţinerea ~ Când este suportabilă 18 aprilie. ~ Nu poate participând ~ Se creează un climat mânca direct. feţei. după de destindere – audiţii singură. ~ respiraţia potenţiale capacitatea ~ Se va sufla nasul ori amplă. Este spitalizată de mai bine de o săptămână în urma unui accident rutier. cu dezvoltare a al 3 zile. (alimentaţia preferată). cereale. ~ Evaluarea la ~ Se permite familiei să 1 săptămână. constantă în diminuarea anxietăţii. Colaborează puţin la executarea toaletei. ~ Pierderea ~ Alimentare ~ Va fi ajutată la 25 aprilie autonomiei corectă cu alegerea meniului ~ Mănâncă de a se proteine.

~ ~ emisiuni tv preferate. 23 . Bolnavul este tributar unui mod de comunicare impus de Bolnavul nu primeşte informaţii şi nu are posibilitatea Bolnavul este afectat fizic (escare. Aspect exterior lezat – neglijat. ~ ~ I se face cunoştinţă cu ~ alţi tineri. Dobândeşte un mod de viaţă adaptat la starea sa care-i permite să se menţină în sănătate sau să se pregătească de moarte. 1. se simte înţeles şi acceptat. Bolnavul beneficiază de relaţii interumane. contracturi etc.). Este pregătit săşi urmeze tratamentul – singur sau cu ajutorul anturajului. Intervenţii constante → asigurarea eliminărilor. Nivelul calităţii îngrijirilor Îngrijiri de bază Îngrijiri terapeutice Luarea în consideraţie a nevoilor de ordin psihic şi social Comunicare a participare la activităţi individuale sau de grup. Se sugerează familiei ~ procurarea revistelor şi cărţilor preferate. Evaluare săptămânală. Nu suferă nuci un pericol. Graţie climatului de încredere. Îngrijiri optime colaborarea cu bolnavul (1+2+3) Îngrijiri adaptate bolnavului (1+2) Îngrijiri periculoase pentru bolnav Bolnavul participă activ la îngrijiri şi la reeducarea sa. Îngrijiri certe. Nu este expus pericolelor. Jocuri de grup o obosesc. se favorizează Bolnavul trebuie să se conformeze la regulamentele spitalului. alimentaţie pasivă. Preferă prezenţa prietenilor. ~ Se organizează jocuri recreative funcţie de posibilităţile pacientului. Colaborează. cu lipsuri şi greşeli ce pot determina complicaţii evitabile. bolnavul poate să-şi exprime nevoile. Bolnavul primeşte sfaturi adecvate care-i permit să profeseze gratis Bolnavul este informat asupra tratamentului. Îşi dă seama şi consimţământul . Bolnavul înţelege sensul şi scopul tratamentului. Are posibilitatea de a lua contact cu exteriorul spitalului. dar de rutină. Bolnavul primeşte tratamente şi îngrijiri parţiale.deficitare datorită imobilizării. 0. 3. Primeşte susţinerea şi supravegherea necesară 8îngrijirile sunt individualizate) . sigure (minime) Îngrijiri de rutină Bolnavul primeşte îngrijiri esenţiale. stres. Bolnavul primeşte îngrijiri corecte. reacţie de izolare. regresie. Bolnavul primeşte îngrijiri adaptate nevoilor sale. Bolnavul este traumatizat psihic – angoasă. 2. Familia este inclusă în procesul educativ de sănătate. Bolnavul capătă o experienţă utilă în urma spitalizării. ~ tv. Elemente de supravegheat → stare tegumentelor (escarele).

la fel de bine în colocvii spital. îngrijire. prin insuficientă.unei relaţii dialogul şi rutina de a-şi face terapeutice cu schimburile de spitalului. cât şi în regulate. nevoilor. înţeleasă personalul de opinii. afara spitalului. opinia. Colaborarea Echipa de intermediul interdisciplinar îngrijire are rapoartelor ă este asigurată întâlniri / scrise. Canada 1966. Conform Reiter France set Kakosh Marquerite „Quality of Nursing Care a field study to establish criteria” – Ottawa. scaune eliminate Ajutat Supravegheat Singur Incontinenţă fecală Diaree: Constipaţie: 24 . de mese pe zi ora de masă Compoziţia alimentaţiei: Dimineaţa Prânz Cina Supliment Alimente preferate Alimente nedorite Alimente pe care nu le poate consuma Alimente interzise Băuturi preferate: Ceai de plante Suc de fructe: Apă minerală: Apă: Zeamă de compot: Altele: Serveşte masa singur ajutat supravegheat Observaţii Eliminarea: Urina: Aspect WC Bazinet Nr. MODEL → INTERVIU Numele şi prenumele Stare civilă Ocupaţia Spitalizări anterioare Sex Copii Religie Localitatea de domiciliu Probleme anterioare de Intervenţii chirurgicale Alergii cunoscute: Medicament Animale Aliment Alte forme de alergie Tratamente: reacţie reacţie reacţie reacţie Alimentaţia: Apetit nr. Planificarea Bolnavul şi Planul de Transmiterea Transmiter îngrijirilor şi familia participă îngrijire este informaţiilor ea transmiterea la planificarea modificat este informaţiilo informaţiilor tratamentului şi conform asigurată r este îngrijirilor. Micţiuni Incontinenţă urinară Enurezis: Nicturie: Sediment urinar: Scaun Aspect WC Bazinet Nr.

Observaţii: Transpiraţia: Odihna – somnul: Ore de somn Obişnuinţe privind somnul Somn fără medicament Somn cu medicament Probleme privind somnul Mod de petrecere a timpului liber Activităţi recreative Exerciţii Preocupări Spitalizarea actuală Data internării Motivele internării Istoric Manifestări prezentate Analiza situaţiei Identificarea nevoilor şi problemelor de dependenţă Informaţii generale despre pacient Greutate Proteze Boli care limitează activitatea Boli cardiace Boli respiratorii Comunicarea – incidenţa bolii asupra vieţii pacientului: Înălţime Ochelari Comportament Atitudine Atitudine faţă de personal Atitudine faţă de asistentă Atitudine faţă de familie Atitudine faţă de societate Reacţie anturajului faţă de bolnav Reacţia bolnavului la primirea informaţiilor Îi place să fie singur Restricţii pentru vizitatori Posibilităţi de a se exprima oral scris Mimica Mijloace utilizate în mod obişnuit Igiena personală Singur Ajutat În picioare Aşezat La pat Toaleta zilnică Toaleta bucală Toaleta părului Bărbierit Îmbrăcare Starea tegumentelor Starea generala Consumator de Tutun Alcool Drog Observaţii generale Aspectul si culoarea tegumentelor Aspectul gurii nasului parului 25 .

Limba Dinţii Semne particulare Probleme vizuale auditive respiratorii Alte probleme Mersul (deplasarea ) Probleme în legătura cu mersul Deplasarea pe loc plat Mobilitatea articulaţiilor Stângaci dreptaci Echilibrat Se deplasează singur ajutat asistat cârja Observaţii diverse : Analize Teste medicale Examene radiologice Operaţii Tratament Atele Proteze cardiace Pe scări dezechilibrat fotoliu susţinut Proces de îngrijire Intervenţii autonome Intervenţii autonome şi delegate Îngrijiri generale ~ Igiena camerei ~ Igiena patului ~ Igiena persoanei ~ Igiena tegumentelor ~ Asigurarea somnului ~ Asigurarea eliminărilor ~ Asigurarea alimentaţiei ~ Asigurarea hidratării ~ Asigurarea respiraţiei ~ Asigurarea circulaţiei ~ Mobilizarea ~ Supravegherea funcţiilor vitale ~ Supravegherea comportamentului ~ Măsurarea greutăţii şi taliei ~ Supravegherea stării generale ~ Asigurarea comunicării ~ Asigurarea mijloacelor de recreare ~ Asigurarea asepsiei şi antisepsiei ~ Asigurarea legăturii cu exteriorul ~ Prevenirea complicaţiilor Îngrijiri Explorări Generale De sănătate Specifice De boală Profilactice De control De sănătate De evaluare Educaţie ~ Educaţie pentru alimentaţie raţională ~ Educaţie pentru hidratare eficientă ~ Reguli generale de igienă ~ Educaţie sexuală şi planificare familială ~ Educarea unor tehnici de tratament ~ Educarea pentru prevenirea îmbolnăvirilor ~ Educarea pentru un mod de viaţă sănătos Tratament ~ Administrarea medicamentelor pe diferite căi ~ Respectarea regulilor de administrare a medicamentelor ~ Observarea reacţiilor organismului ~ Observarea efectelor tratamentelor aplicate Explorări ~ Examen clinic general ~ Explorări funcţionale ~ Examene radiologice ~ Examene endoscopice ~ Examene de laborator ~ Examene scintigrafice ~ Puncţii exploratorii Educaţie Igienică Profilactică De sănătate Terapeutică Tratament Medicul: ~ Recomandă ~ Controlează Asistenta: ~ Aplică ~ Supraveghează 26 .

6. Evidente: F. nivelul de independenţă/dependenţă.a.b. 6.b.c. 6. refacerea planului de îngrijire (nursing).2. 6.2. Starea pacientului: ameliorată.1.Plan de îngrijire : Obiective adaptate resurselor pacientului şi problemelor identificate.1.a. reformularea obiectivelor. agravată. 6. staţionară. planul de nursing–rezultatele evaluării.2. Criterii de revizuire: identificarea cauzelor bilanţului negativ. 6. Bilanţul îngrijirilor aplicate.1. Revizuirea etapelor procesului de îngrijire (nursing).1. nesatisfăcute – pacient dependent. Nevoile de bază: satisfăcute – pacient independent.O. intervenţii aplicate în funcţie de priorităţi. evaluarea. 27 . Bilanţul negativ: 6. –evoluţie.