You are on page 1of 26

PATUL LUI PROCUST

(CAMIL PETRESCU)

1.
2.
3.
4.
5.
6.
7.
8.

Romanul de analiză psihologică – scurt istoric
Camil Petrescu – elemente de noutate în estetica romanului
Patul lui Procust – analiza romanului
Romanul de analiză psihologică / Romanul tradiţional  paralelă
Oraşul camilpetrescian
Ladima
Doamna T.
Fred Vasilescu

1

Romanul de analiză psihologică
Camil Petrescu este în literatura noastră apărătorul romanului analitic în cadrul
căruia se remarcă preocuparea expresă pentru gândurile, sentimentele şi stările
personajului. Elemente de analiză psihologică au existat în literatura tuturor timpurilor, dar
subordonate acţiunii. Primul roman de analiză propriu-zisă apare în secolul al XIX-lea , în
1816, intitulat „Adolphe”, avându-l ca autor pe Benjamin Constant. Sursele acestui tip de
roman sunt jurnalele intime din perioada romantică, romanul epistolar şi simbolismul care
iniţiază monologul interior.
Marii analişti ai sec. al XIX-lea sunt consideraţi Dostoievski (analist al sensibilităţii
patologice: „Crimă şi pedeapsă”, „Idiotul”, etc.) şi Stendhal (disecarea lucidă a stărilor de
conştiinţă din „Jurnal” şi „Mănăstirea din Parma”).
În secolul al XX-lea are loc dezvoltarea medicinei şi a psihologiei (Freud întemeiază
psihanaliza). Apar noi concepte în filozofie: Bergson iniţiază „instituţionalismul” (intuiţia
joacă un rol important, depăşind inteligenţa) iar Husserl – „fenomenoligia” (pentru a
ajunge la fenomen adică la esenţă, omul trebuie să pună în paranteză ştiinţa şi filosofia şi să
apeleze la intuiţie). În secolul al XX-lea se impun: M. Proust, G. Joice, A. Gide etc.
Nuanţări ale romanului de analiză psihologică după al doilea război mondial.
Existenţialismul (Sartre, Camus, etc) se va ocupa de exploatarea condiţiei umane în situaţii
limită (Ex. Camus, în romanul „Ciuma” surprinde psihologia umană în perioada unui
flagel) sau în situaţii paradoxale; se va ocupa, de asemenea, de înstrăinarea omului, de
absurdul existenţei sau insuficienţa raţiunii. „Noul roman” (A.R. Grillet, Nathalie Sarraude,
Michel Butor) aduce refuzul tehnicilor tradiţionale şi a analizei psihologice, introducând
formula înfăţişării realităţii prin prezentarea fragmentară a aspectelor ei.
În literatura română din perioada interbelică sunt preocupaţi de analiza psihologică:
Hortensia Papadat- Bengescu, Anton Holban, Mihail Sebastian, Camil Petrescu etc.
Camil Petrescu (1894 – 1957). Opera
- eseist: “Teze şi antiteze” (1936); “Modalitatea estetică a teatrului” (1937), Husserl
– cu o introducere în filosofia fenomenologică” (1938)
- romancier: „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” (1930), „Patul lui
Procust” (1933), „Un om între oameni” (1953 – 1957).
- poet: „Versuri” (1923), „Transcedentalia” (1931)
- dramaturg: „Jocul ielelor”, „Act veneţian”, „Suflete tari”, „Danton”, „Mitică
Popescu”, „Bălcescu”, „Caragiale în vremea lui” (scrise şi publicate între 1916 şi 1957).

2

bazată pe experienţa personală. demnitatea etc. Devenirea psihică. Eugen Lovinescu susţine că influenţa civilizaţiilor avansate se realizează în doi paşi: mai întâi se adoptă forme ale civilizaţiei superioare. Camil Petrescu este tipul de scriitor pentru care viaţa reprezintă un permanent motiv de reflecţie şi trăire puternică. apoi se stimulează crearea unui fond propriu. scrisoare  apar şi în „Patul lui Procust”) ceea ce întăreşte nota de autenticitate. în proza modernă. 3 . Concepte estetice În câteva articole teoretice.Camil Petrescu – Elemente de noutate în estetica romanului În perioada interbelică. sincronizarea romanului românesc modern cu cel european. prozatorul valorifică experienţa războiului pe care a trăit-o. autenticitatea. Camil Petrescu mărturiseşte: „Să nu descriu decât ceea ce văd. autenticitatea totală este însă imposibilă deoarece literatura înseamnă transformare. atunci când exprimă viaţa fără să o falsifice. de la ţăran la intelectual (ca personaj). Camil Petrescu este adept al modernismului lovinescian. impunând câteva direcţii noi în literatură: trecerea de la tema rurală la tema urbană. transfigurare. În spiritul metodei proustiene . Adept al teoriei imitaţiei. mişcarea înlocuiesc staticul. Sincronismul presupune aşadar un schimb de valori între culturi. ceea ce gândesc eu… Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti… Din mine însumi. În viziunea acestuia. care determină sincronizarea culturilor europene. al XX-lea. Astfel. Substanţialitatea este concepţia potrivit căreia literatura trebuie să reflecte esenţa concretă a vieţii: iubirea. Dacă Rebreanu afirma „m-am sfiit întotdeauna să scriu pentru tipar la persoana I”. Acordă importanţă documentului (jurnal. putem aminti că în romanul „Ultima noapte de dragoste. Camil Petrescu îşi exprimă concepţia despre roman. Eugen Lovinescu iniţiază modernismul ce se manifestă în prima jumătate a sec. Lovinescu porneşte de la ideea că există un spirit al veacului. ceea ce aud. întâia noapte de război”. Opera de artă este autentică. cu precădere în studiul „Noua structură şi opera lui Marcel Proust”. Un alt exemplu ar putea fi citarea în notele de subsol ale romanului „Patul lui Procust” a unui articol din ziar („Proasta circulaţie”. şi re-creare a realităţii. Camil Petrescu propune o operă autentică. Pentru a ilustra această caracteristică a operei lui Camil Petrescu. cunoaşterea. 1. adevărul. Autenticitatea. scris de Ladima) din presa vremii. Sincronizarea presupune în viziunea lui Camil Petrescu armonizarea literaturii cu filosofia şi psihologia epocii. ceea ce înregistrează simţurile mele. eu nu pot ieşi… Orice aş face eu nu pot descrie onest decât la persoana întâi”. noua structură a romanului este influenţată de intuiţionismul bergsonian şi de fenomenologia lui Husserl. E. civilizaţiile mai puţin evoluate sunt influenţate de cele mai avansate. crearea romanului de analiză psihologică. evoluţia poeziei de la epic la liric. Proza tradiţională este considerată depăşită.

ei trăiesc drame de conştiinţă. Relativismul reiese din multitudinea perspectivelor asupra aceluiaşi aspect al realităţii (acelaşi aspect al realităţii este privit din mai multe puncte de vedere. iar focalizarea internă. Ceea ce îl apropie pe scriitorul român de Stendhal este aducerea cu insistenţă a efectului sub reflectorul conştiinţei (un anumit fapt al realităţii este înregistrat şi supus unei analize amănunţite în conştiinţa personajului) şi anticalofilismul (limbajul lipsit de ornamente stilistice.Luciditatea este trăsătura dominantă a personajelor lui Camil Petrescu. amintirea) era o călătorie de plăcere acceptată. a unei priviri ori cuvânt până la proporţiile unei catastrofe. Eroii lui Camil Petrescu sunt intelectuali analitici. în căutare de certitudini pentru un sentiment puternic. La Proust căutarea timpului pierdut (călătoria în trecut. Ex: Ladima din „Patul lui Procust” se oglindeşte diferit în conştiinţa celor din jur. a scrisorilor. El impune un stil narativ rafinat. fiind însetaţi de absolut şi învinşi de propriul ideal. ci apar memoria afectivă. Romanele lui Camil Petrescu presupun o nouă formulă epică. sondare propriului univers lăuntric. inadaptaţi social. Memoria involuntară şi introspecţia .) 2. Luciditatea analizei psihologice argumentează frământarea sufletească. analitic şi natural. amplificând semnificaţia unui gest. În concepţia lui Camil Petrescu există două lumi aflate în raport de continuitate şi de opoziţie: lumea conştiinţei şi cea a naturii primare instinctive. subiectiv. fluxul conştiinţei. Influenţe ale unor scriitori străini Arta lui Camil Petrescu se raportează îndeosebi la Proust şi la Stendhal. Nu mai este respectat principiul desfăşurării evenimentelor în ordine cronologică. Camil Petrescu face distincţia între amintiri voluntare şi involuntare. 4 . relatarea este subiectivă. În concluzie. exactă a realităţii. Petrescu este unul de observaţie a vieţii interioare. De la Proust. Romancierul nu trebuie să se ocupe de impulsurile instinctive cum procedau naturaliştii. Utilizarea jurnalului. romanul lui C. a propriilor trăiri şi sentimente. hipersensibili. conştientizarea. în luptă cu ceea ce este rău în societate. „ca într-un proces verbal” refuzând limbajul ornat cu podoabe stilistice. inflexibili moral. naratorul este şi personaj (narator implicat). Este folosită perspectiva narativă „împreună cu”. Naraţiune la persoana I foloseşte timpul prezent. structurându-se pe o pasiune sau pe o idee. Tehnici moderne Anticalofilismul (împotriva scrisului frumos). Analiza psihologică. Camil Petrescu insistă pe notarea precisă. de analiză psihologică iar autorul descrie realitatea în măsura în care a cunoscut-o printr-o experienţă directă. memoria voluntară sau involuntară. Scrierile lui Camil Petrescu au un caracter confesiv. a notelor de subsol. Intelectuali lucizi. de către individ. spiritual. ci de aventurile conştiinţei (rezultând drama de conştiinţă). neavând propriu-zis un subiect. Introspecţia presupune o autoanaliză. intransigenţi. urmărind înregistrarea precisă a faptelor).

Camil Petrescu a deprins întoarceri în trecut. Tot metoda întreruperii cursului actual al naraţiunii prin paranteze digresive cu care îşi presară romancierul fărâmiţare a sensurilor urmărite ci sunt subsumate operei. 5 . largile scriitura nu duc la o semnificaţiilor majore ale adâncime şi veridicitate. conferind lumii şi personajelor din romane de la Proust preia şi ideea de autenticitate în operă.

„Danton”. lealitate. cealaltă e forma care va muri mâine. frunzele din oricare an care va veni. Este un tjp semnificativ – nu reprezentativ (interviu în „Timpul”. substanţialism. cu atât mai puţin un tradiţionalist. Camil Petrescu teoretizează romanul modern de tip proustian. . în care naratorul este omniscient şi omniprezent. Am impresia că autorul seriei „A la reeherehe du tempus perdu” anulează veacuri de literatură>>. Personal. într-adevăr. C. convingere profundă. ionic. va fi imposibil pentru cultura viitoare.analiza romanului – Formula romanescă . de dragoste. Camil Petrescu face unele dezvăluiri despre personalităţile care l-au marcat: << Tot leatul nostru este legat fie că vrea. . Petrescu vorbeşte despre implicaţiile sociale pe care le are opera sa: << Opera de artă. Camil Petrescu afirma: „Nu sunt un modernist. trebuie să crească din substanţa socială. subiectiv. „Versurile de război”.într-un interviu publicat în „Tribuna poporului” (1945). copacul şi esenţa lui generatoare. care îşi pune preţul în acte de cunoaştere. . . 1932). . autentică. politică şi financiară a societăţii româneşti din anii 1926 – 1928.[…] Eroul de roman presupune un zbucium interior. 1943). toată literatura mea are profunde implicaţii sociale…” Şi. analitic. este el. fie că nu vrea. Camil Petrescu mărturiseşte: „Literatura care mă interesează pe mine – cea substanţială – refuză tipi reprezentativi (…).„Patul lui Procust” (Camil Petrescu) . să treacă peste elanul vital bergsonian (…).în articolul „De ce nu avem roman?” (1927) Camil Petrescu se referă la necesitatea creării unui roman care să urmărească problemele de conştiinţă: „Literatura presupune fireşte probleme de conştiinţă. de această intuiţie am fost indus atunci când am scris „Jocul ielelor”. 6 .într-un interviu publicat în „Rampa” (1935). De altfel. de Descartes … pe de altă parte. citadin. . să aibă rădăcinile adânc înfipte în marea zbuciumare socială. în „Patul lui Procust” sunt ilustrate şi aspecte din viaţa literară. sentimente. modern.în „Noua structură şi opera lui Marcel Proust” (1935). Trebuie să ai deci ca mediu o societate în care problemele de conştiinţă sunt posibile. (Interviu din „Floarea de foc”. nuvela „O seară cu masă bună şi iubire”.în legătură cu formula estetică (orientarea literară) pe care o îmbrăţişează. Omul însă de care mă simt legat până la un soi de dizolvare e Marcel Proust şi opera lui.roman din perioada interbelică. un simţ al răspunderii dincolo de contingenţele obişnuite”.(…) Frunzele din anul trecut: tradiţionalism. trăiri). (…) Una e forma moartă a trecutului. Personajul substanţial nu reprezintă pe nimeni. cele două romane. de analiză psihologică (naraţiunea se concentrează asupra evenimentelor vieţii interioare: gânduri.în ceea ce priveşte tipul de personaj creat de el. modernism. respingând romanul tradiţional.

inadaptat din pricina faptului că trăieşte într-o societate superficială. cărţi de consultat. Acum când sunt în pragul bătrâneţii înţeleg că mi-am zădărnicit posibilităţile de artă. însetat de atingerea absolutului în iubire şi în demnitate umană. 1932). unul mai scund. Ea impune un tipar fix de existenţă şi oricine se abate de la acest tipar este supus deformărilor chinuitoare sufleteşti. Temă . Eminescu. Scriitorii săraci nu trăiesc mult. Ca să scriu îmi trebuie timp. titlul romanului imaginează societatea ca pe un „pat al lui Procust”. socotit de el ca spaţiu ideal. Toţi marii scriitori ai lumii au fost bogaţi. Ce nevoie am de admiraţia unui ministru român imbecil şi meschin?” (interviu din „Floarea de foc”. Poe. silindu-i să încapă perfect într-un pat de armă. o poezie pe care să n-o fi păstrat cel puţin doi ani în sertar sau o piesă de teatru pe care să n-o fi creat timp de doi – trei ani.. Titlul . să-şi „amputeze” personalitatea. . fiind ucis în acelaşi mod în care îi omora pe trecători. Baudelaire. Asta din cauză că n-am nici o încredere în prima versiune în care predomină pasiunea. Procust va avea şi el acelaşi destin. independenţă. 1926).în sens denotativ (propriu) titlul face trimitere la mitologia greacă. de asemenea. aşa cum cerea şi Eugen Lovinescu. E necesar acest timp pentru a se echilibra şi obiectiva”. pentru a se potrivi măsurii impuse. inflexibil şi intransigent.despre actul creator. . Camil Petrescu afirmă: „Artistul n-are nevoie să fie înţeles de cei care-l înconjoară. E necesar acest timp pentru ca să pot vedea de la distanţă această primă şi subiectivă versiune. un intelectual superior ce nu se potriveşte societăţii în care trăieşte şi care ar trebuie deci. Un tâlhar pe nume Procust atacă trecătorii şi îi duce într-un han. urmărind. niciodată. iar pe cei scunzi îi alungea prin zdrobirea cu un ciocan. subiectiv.în sens conotativ (figurat). Pe cei înalţi îi scurta prin tăierea cu securea.Camil Petrescu deschide calea romanului românesc modern.publicat în anul 1933 .tema romanului este modernă ilustrând drama iubirii şi drama intelectualului lucid. Deznodământul era moartea victimelor.despre condiţia artistului. Ai nevoie de înţelegere numai întrucât cei care te înţeleg îţi înlesnesc truda. Mihail Sebastian nota: „Fred şi Ladima sunt amândoi victimele aceluiaşi pat psihologic al lui Procust. Camil Petrecu mărturiseşte: „N-am publicat. pentru că nu m-am îngrijit de condiţiile materiale ale năzuinţei mele. dacă ar fi fost bogaţi: Edgar. 7 . celălalt mai înalt decât dimensiunile fixe ale acestui culcuş”. Publicare . Ladima este un inadaptat. incapabilă să-l înţeleagă. de către Tezeu. (interviu din „Rampa”. Câţiva erau să devină cu siguranţă mari. Numai banii îţi pot da toate astea. Aşadar. iar geniali sunt numai scriitorii care trec de 50 de ani. El are nevoie însă de mari mijloace materiale ca să se realizeze. de pildă. sincronizarea literaturii române cu cea universală. contact cu viaţa.

aminte a unor întâmplări din trecut).al treilea plan este al „autorului”. S. observându-se trei planuri narative care se intersectează. Crohmălniceanu afirma: „Titlul romanului <<Patul lui Procust>>. de sentimentul că i se cere mai mult decât ar putea da.Ov. povesti de Fred. personajul principal feminin al romanului. Perspectiva narativă . nici Ladima şi Emilia nu se potrivesc pentru că au o pregătire. : . . perspectiva temporală fiind discontinuă. Nu este urmărit un fir logic. ce are în vedere imaginea conştiinţei ce dimensionează şi redimensionează în mod tragic existenţa fiinţei umane. adresate autorului. în timpul obiectiv al relatării. implicat. narator – personaj. Stilul epistolar (scrisoarea) şi pretextul romantic al jurnalului sunt preluate de către Camil Petrescu din romanul tradiţional. tinde să fixeze printr-un simbol ideea centrală a acestor drame. o viziune asupra vieţii şi preocupări diferite). a lui Fred.acţiunea nu este lineară. . 8 .perspectivă narativă relativizată: există mai mulţi naratori (Doamna T. .acţiunea romanului se desfăşoară între anii 1926 – 1928 şi este localizată în Bucureşti şi Techirghiol (r. Romanul are un caracter confesiv. . observându-se o răsturnare a cronologiei (evenimentele nu se desfăşoară în ordine cronologică.există în roman şi o poezie intitulată „Patul lui Procust” aparţinând lui Ladima. Perspectiva temporală şi spaţială . intitulat „Într-o după-amiază de august”.primul cuprinde cele trei scrisori ale Doamnei T. întâmplările petrecute în timpul subiectiv al amintirilor. intervenind memoria afectivă). Pe ambii eroi dragostea îi mutilează. imaginat de el (relaţia Doamnei T cu Fred se destramă datorită orgoliului exagerat sau faptului că bărbatul se consideră inferior.D. La acest jurnal se adaugă şi „Epilog I”. prin analepsă (analepsă = aducerea . Fred. care devine personaj prin intermediul notelor de subsol şi prin „Epilog II”. încercând să-i scurteze sau să-i lungească după un fel de pat proustian fatal”. fiecare venind cu un punct de vedere personal.„împreună cu”: relatare subiectivă. „autorul”). stăpânit. la persoana I singular. Luăm act de două experienţe tragice ale iubirii… Una. Structură Structura romanului este complexă şi surprinzătoare. Alta. ştie tot atâtea cât şi personajul. dimpotrivă. focalizarea internă (cititorul află ce se întâmplă odată cu personajul). Ladima către Emilia Răchitaru. fiind tratate însă în manieră modernă. care trebuie să-şi amputeze sufletul ca să-l aducă la măsura sufletului vulgar şi interesat al Emiliei. Memoria afectivă aduce. jurnal în care sunt incluse şi scrisorile lui G.cel de-al doilea plan al romanului cuprinde Jurnalul lui Fred Vasilescu. Fiecare personaj al romanului îşi doreşte ca persoana iubită să corespundă unui model ideal. . citadin). trăită de Ladima.

după o şedinţă la Cameră. jurnal)  Sinceritatea confesiunii (relatarea la pers. Unele personaje ale cărţii pot primi un corespondent în societatea contemporană scriitorului: „Printre alţii. „Fără ortografie.” Stil . propriile mele imagini. Petrescu. Nu puteam să evit anumite nume. conţinând impresii ale autorului fictiv (tot din dorinţa de autenticitate se fac trimiteri biografice care-l îndeamnă pe cititor să-l identifice cu Camil Petrescu) despre cele întâmplate. În orice caz. recomandând-i un stil concis. Dintre scriitori. fără să dau o tentă de artificial. trăirilor. . apar. Elemente de modernitate prezente în „Patul lui Procust” 1. Dar dacă tocmai când povestesc o întâmplare. ceea ce gândesc eu… Aceasta-i singura realitate pe care o pot povesti… Dar aceasta-i realitatea conştiinţei mele. concepţie ce susţine anticalofilismul lui C.este folosită tehnica „fluxului conştiinţei”: „În mod simplu. date documentare cu privire la personaje cu existenţă reală în epocă. de altă întâmplare? Nu-i nimic. „ca într-un proces-verbal”. Soare. e început în 1926 şi publicat în 1933) câteva arhive de note şi fişe. conţinutul meu psihologic… Din mine însumi. bărbaţi politici ca: doctorul Lupu. Madgearu. „Patul lui Procust” scrisă de Ladima). în două diferite împrejurări. autenticitatea presupune şi refuzul scrisului frumos (anticalofilismul). încă odată personajele principale nu pot fi identificate cu nimeni”. Camil Petrescu mărturiseşte că a adunat de-a lungul timpului (romanul. impresia de fapt trăit.  Folosirea documentului (scrisoare. poezii (ex.  Scriitorul le alcătuieşte personajelor sale adevărate „dosare existenţiale”. (Camil Petrescu)  În plan stilistic. voi lăsa să se desfăşoare fluxul amintirilor. Perpesicius şi Ion Pillat. să se confeseze în epistole. Dassu. I sg. Autenticitatea  Presupune identificarea actului de creaţie cu realitatea vieţii. s-a documentat îndelung tocmai pentru a crea impresia de fapt trăit.. Mitro.anticalofilismul (împotriva scrisului frumos) presupune exprimarea concisă şi exactă a ideilor. citate din gazetele timpului. îmi aduc aminte. ceea ce înregistrează simţurile mele. Tanered Constantinescu.)  Notele de subsol sunt şi ele importante pentru crearea impresiei de autenticitate. ceea ce aud. figurează ca nume. pornind de la un cuvânt. Tony Bulandra . autorul nu este interesat de ornarea frazelor cu podoabe stilistice. preferinţa pentru autenticitate: „Să nu descriu decât ceea ce văd. (…) Mai apar numele domnilor: Ion Sârbul.„autorul” din notele de subsol ale romanului o convinge pe Doamna T. fac un soi de paranteză.  Camil Petrescu mărturiseşte. fără stil şi chiar fără caligrafie”. Eu nu pot vorbi onest decât la persoana I”  Preferinţa lui Camil Petrescu pentru autenticitate este ilustrată şi în „Patul lui 9 . Într-un interviu din 1933. eu nu pot ieşi… Orice aş face eu nu pot descrie decât propriile mele senzaţii. fără compoziţie.

10 . ceea ce a gândit.Procust” în concepţia „autorului” din notele de subsol: „Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simţit. relaţia cu Ladima se concretizează într-un fel de prietenie stranie.pentru Nae Gheorghidiu şi Tănase Vasilescu este „un om de paie” care devine orgolios şi incomod.prietenii îl consideră insensibil. de pildă iubirea sau demnitatea – se reflectă diferit în conştiinţa personajelor (pentru Emilia. de mare profunzime intelectuală. Fără ortografie. . de care fuge zadarnic. jurnalul dovedind contrariul. .pentru Emilia este tânărul bogat şi monden care o poate introduce în societate .  Camil Petrescu este conştient că nici un individ nu deţine adevărul absolut. . iar pentru Ladima aceasta devine o iubire platonică.Un prieten al lui Fred afirma la o expoziţie că este urâtă.pentru autor este un tânăr loial şi delicat.cum ar fi. ”  Criticul Nicolae Manolescu afirma că <<romanul este o formă de garantare a autenticităţii realităţii şi impresiilor. lui şi celor pe care i-a cunoscut sau chiar obiectelor neînsufleţite. ceea ce i s-a întâmplat în viaţă.”  Ladima mărturiseşte şi el: „Nu sunt în stare să scriu două rânduri care să nu vie dintr-o convingere adâncă. . de reală distincţie.”>> 2.Pentru Fred este o obsesie devoratoare. . „autorul”) prezintă realitatea într-o manieră proprie. acelaşi personaj este perceput diferit de către celelalte personaje: Ladima .Pentru Ladima este opusul Emiliei. izvorâtă din interes şi din milă. Aşadar. Doamna T . înrăurită de Stendhal şi de Gide . vede în ea femeia excepţională.Cibănoiu afirmă că avea o inteligenţă rară Fred Vasilescu .pentru Fred este un om serios. Fred.pentru autor.pentru Doamna T este o enigmă. reprezintă feminitatea însăşi: . . ci fiecare filtrează realitatea într-o manieră proprie. aceleaşi aspecte ale realităţii . Relativismul  Fiecare dintre perspectivele narative principale (Doamna T. ideală. creatorii „dosarului de existenţe. enunţând un punct de vedere personal asupra acestuia.Penciulescu îl consideră „dobitoc”. chiar dacă uşor demodat. posomorât şi fără şarm.pentru Emilia este un bărbat naiv. iubită de toţi bărbaţii. ce îi oferă iluzia împlinirii sufleteşti).  Tehnica perspectivei multiple (tehnica oglinzilor paralele = reflectare poliedrică = relativism) este folosită şi în conturarea personajelor centrale.pentru unii este un poet de geniu.D. fără stil şi chiar fără caligrafie.pentru alţii este prost şi incult . . „cam aiurea”. . Ladima. ajungând la concluzii subiective. . .

sentimente. 3. din punct de vedere financiar. pentru că nu poate scrie decât ceea ce simte şi gândeşte cu adevărat. personajul este construit în manieră modernă. roman citadin (este surprins mediul urban iar în ceea ce priveşte personajul. intransigent. Ex. imprevizibil (deşi duce o existenţă mizeră.Emilia Răchitaru . ce nu corespunde acestui ideal). memoria afectivă.pentru Fred este proastă şi insensibilă ca femeie. 8. 7. pentru George Demetru Ladima este frumoasă. inadaptat din perspectiva vieţii psihice (principiile şi viziunea asupra vieţii pe care o îmbrăţişează nu corespund cu cele ale oamenilor cu care intră în contact şi de aici rezultă drama sufletească. eşecul atât în plan profesional cât şi în plan sentimental). răsturnarea cronologiei şi structura inedită a cărţii 9. atenţia se concentrează asupra intelectualului). 4. 11 . obsesia). ca esenţă a vieţii. lipită de talent ca actriţă. renunţând la conducerea ziarului. talentată ca actriţă. gânduri). 6. incapabil de compromisuri. Anticalofilismul 5.la început. Substanţialitatea este evidentă prin tratarea celor două aspecte semnificative ale existenţei umane: iubirea şi demnitatea. pe scenă fiind „dezastruoasă ca o bucătăreasă patetică”. Subiectivitatea romanului – caracterul confesiv dat de relatarea la persoana I singular (şi de folosirea documentului – scrisoare. fiind observate atent şi profund conştiinţele personajelor. o actriţă vulgară şi mediocră. prezentarea fluxului conştiinţei. . va demisiona. pare uneori ilogic (hipersensibilitatea. deşi pare un om cu o personalitate puternică. cunoscut din interior (naratorul nu este omniscient). Ladima – intelectual lucid. Apar: dialogul. introspecţia / autoanaliza. monologul interior. atenţia concentrându-se asupra universului lăuntric al acestora (stări. prin reflectare poliedrică (relativism). pasiv (uneori gândirea nu are corespondent direct în acţiune: concepe un anumit ideal de feminitate dar se îndrăgosteşte de Emilia Răchitaru. jurnal) perspectiva narativă „împreună cu”. pură şi candidă. găseşte ca soluţie sinuciderea). Este folosită analiza psihologică. trăiri.

excepţiei -se dilată timpul real pe mai multe pagini -reproducerea documentului -echilibrată (uneori rotundă) -se urmăreşte cronologia faptelor -se dă atenţie semnificativului şi tipicului -se concentrează timpul real în câteva pagini -roman polifonic. într-o frescă. obsesia.ROMANUL DE reconsideră cele ANALIZĂ PSIHOLOGICĂ ROMANUL TRADIŢIONAL elemente din 3 INTRIGA PERSONAJUL PREZENTAREA EVENIMENTELOR INTRIGA nu este importantă (e subordonată analizei) este importantă (are mai multe planuri şi mai puţine elemente de analiză) PERSONAJUL -i mprevizibil -cunoscut din interior (autorul nu este omniscient) -pasivi (gândirea nu are corespondent direct în acţiune) -inadaptare (din perspectiva vieţii psihice) -par ilogici (actul gratuit. e prezentat monografic. I (Daniel Defoe) dar tot perspectivă obiectivă exterioare subiectiv Atitudinea autorului obiectiv -personajul e narator (Proust) -omniscient şi omniprezent (Balzac) -autorul mediază între cititor şi personaj (Camil Petrescu) -apare personajul . frescă 12 . neurastenia. I (Proust) pers. PREZENTAREA EVENIMENTELOR trăiri sentimente gânduri (din perspectivă subiectivă) -pers.reflector Tehnici specifice reproducerea stărilor sufleteşti din interior. a III-a (Balzac) pers. hipersensibilitatea) -previzibil -cunoscut din exterior (autorul este omniscient) -activi (gândurile explică acţiunile) -inadaptaţi (sub aspect social) -personajul e construit logic (fapte semnificative). a III-a (Dostoievski) o persoană I deghizată interioare fapte medii oameni (din perspectivă subiectivă) -pers. autoanaliză -analiză psihologică modernă -introspecţie -monolog interior -memorie involuntară -prezentarea fluxului conştiinţei -n araţiune -descriere -dialog -analiză psihologică tradiţională examenul stărilor sufleteşti e făcut din exterior şi subordonat acţiunii Construcţia romanescă -aparent fără logică -răsturnarea cronologiei -se dă atenţie nesemnificativului. monografic.

aşa cum o sugerează titlul romanului. de la creaţie la analiză. toată literatura mea are profunde implicaţii sociale …” O altă precizare a romancierului. fiindu-ne înfăţişate aspecte ale societăţii bucureştene. „Patul lui Procust”. căci drama protagonistului. cu etaje adăugate. autorul supunându-ne atenţiei adevărate probleme de conştiinţă. împreună cu acei paria care asfaltează. Din perspectiva lui Fred Vasilescu. este. politică şi financiară. ne este şi mai utilă: „în sens strict. jerpelite ca nişte haine de salahori. Camil Petrescu mărturisea: „Opera de artă care îşi pune preţul în acte de cunoaştere trebuie să crească din substanţa socială. şi în << Ultima noapte …>> al cărui spirit îl continuă. capitala pare un oraş părăsit. Pe strada Regală „din cauza prafului şi molozului. George Demetru Ladima. cât şi un „portret moral”. de nu mai conteneau claxoanele şi înjurăturile şoferilor. Este surprins aşadar un mediu citadin. în care accentul se deplasează de la acţiunea propriu-zisă la viaţa interioară a personajelor. Dramele suferite de unele dintre personajele cărţii demonstrează faptul că cei care nu se încadrează în tiparul de existenţă impus devin nişte inadaptaţi. Strada e pustie…”.” În timpul verii. iar chinul lăuntric poate fi insuportabil. bârne şi fier. pe cale de amintire şi documentare. modele aproape comice.” Aşadar. romanul prezintă şi unele implicaţii sociale. În dreptul unei clădiri. cu viaţa şi oamenii lui. apărută în „România literară”. (…) De altfel. un roman analitic. conducând la moarte. Într-un interviu din „Tribuna poporului” publicat în 1945. între dogoarea cazanului cu smoală şi a aerului arzător albastru. Dărâmăturile acestea de case au fost calamitatea bucureştenilor după război. în ruină. asemenea unui pat al lui Procust.Oraşul camilpetrescian Cel de-al doilea roman camilpetrescian. din pricina căldurii insuportabile. revândute şoferilor vin să se aprovizioneze. s-ar putea spune că Bucureştiul devine un fel de personaj căruia prozatorul îi alcătuieşte atât un „portret fizic”. Bucureştiul ne apare ca un oraş vechi. prăfuit. întrucât este descris fugitiv şi spaţiul desfăşurării acţiunii. care îmbrăţişează viaţa literară „gazetărească. ca şi construcţiile neîngrădite de scânduri protectoare măcar. modul de viaţă ori mentalitatea acestora. Pe strada Batişte „Forduri vechi de tinichea. toţi trecătorii se alipeau tot mai mult de gardul de fier al caselor de vizavi (strada veche nu avea mai mult de 7 metri lăţime) şi … îşi ţineau cât puteau respiraţia. fără îndoială. Nici nu se putea altfel. publicat în anul 1933. Sunt locuinţe studenţeşti şi menajuri 13 . deoarece sunt aduse în atenţia lectorului şi unele dintre preocupările oamenilor care îl populează. acţiunea cărţii fiind plasată între anii 1926 – 1928. Aceeaşi atmosferă dezolantă este întâlnită şi pe strada Plevnei: „Pe lângă strada Plevnei şi bulevard e o curte lungă cât o stradelă şi acoperită. acţiunea are loc într-un pat. trăsurile şi automobilele intrau unele într-altele. căci parcă ele singure (cele de lux fac siestă) mai lucrează în nămiaza asta de august. aşa cum era de altfel. este determinată chiar de societatea în care trăieşte şi care poate fi imaginată. cârpit fiecare cu scăriţe de lemn strâmbe. urmăreşte realizarea unei ambianţe. Însă. trotuarul era desfăcut. să aibă rădăcinile adânc înfipte în marea zbuciumare socială. Cu toate acestea. în anul 1933. descompusă în zidărie veche.

„un oraş cu ierni cumplite şi veri care descompun. fără nimic oferit ochilor lor. cu succes la femei. la restaurant. (…) Calea Victoriei. La Techirghiol „pe vremea aceea veneau la Movilă mai toţi cei care alcătuiau bunăstarea şi mondenitatea bucureşteană … (…) Ierarhia socială. Canalizarea e primitivă şi complicată. mediocre şi vulgare ca Emilia Răchitaru. Fred Vasilescu se pare că pentru a se elibera de suferinţă. bun dansator. Ladima visează la „o capitală cu o inimă nouă… Pe undeva pe Olt. În afară de frumuseţea cerului înalt. de căldură. secretar de legaţie în Ministerul de Externe (funcţie despre care nu ştim dacă a fost dobândită datorită unor merite personale sau pentru că era fiul lui Tănase Vasilescu). oamenii puternici. Bucureştiul interbelic găzduieşte o lume diversă ca preocupări şi mentalitate. Nu e loc de recreaţie şi înviorare. capabili de trăiri înalte vor ieşi învinşi în lupta cu viaţa: Ladima se sinucide. Bucureştiul este descris în manieră bacoviană. după moartea lui Fred. ca un şanţ cu lături … Din iunie până în septembrie oraşul acesta miroase ca o ladă de gunoi. pentru că urmează străzi sucite. imorali. după cum observă cu luciditate şi Ladima. Ceilalţi. Un lucru însă este cert. părăsind Bucureştiul („ca un cazan de smoală”) în care mocneşte focul infernului. întunecoase.boeme. va costa bugetul unui stat întreg. La cişmeaua din curte e noroi. plăcându-i mai ales ieşirile în oraş. la Feldioara…”. afacerişti. ale cărei case sunt în interior ruine mucegăite. inculţi. pasionat de aviaţie şi de echitaţie. gazetari. oameni sensibili. va găsi ca soluţie tot evadarea în moarte. aşa că toată casa pare un tren de marfă…” Din perspectiva lui Ladima.” Idealist. care trec prin viaţă cu seninătate şi nu suferă dezamăgiri menite să-i înfrângă definitiv. Omul superior se retrage uneori în universul său imaginar. pleacă în străinătate. Împrejurimile sunt mocirle şi praf. boxeur şi bun scrimeur – facem cunoştinţă cu lumea mondenă. dezgustat spre sfârşitul vieţii. dar când deschide ochii se trezeşte în aceeaşi realitate prozaică şi banală pe care. oameni politici. superficiala Emilia Răchitaru pare a se mulţumi cu viaţa pe care o duce în capitală. În acelaşi spaţiu trăiesc intelectuali precum Ladima şi prietenii lui.” În schimb. femei superioare ca doamna T sau dimpotrivă. igrasiose. răspunde cu sinceritate: „Nici o clipă nu m-am gândit la Bucureşti. sunt oamenii mediocri. să zicem. la o poştă de Braşov.” Surprinzător. cum sunt prietenii acestuia. Aceştia să fie oare adevăratele „suflete tari”? În orice caz. întrebată fiind de către „autor” dacă i-a fost dor de Bucureşti. Şi doamna T. bal. după anarhia şi 14 . Emilia Rachitaru par a se încadra perfect în tiparul de existenţă impus de societate şi de aceea vor supravieţui. e în faţă. nu o poate modifica. inşi precum Tănase Vasilescu Lumânăraru. puturoase şi pline de şobolani cât căţeii. revenită din străinătate. pentru că toată ziua trebuie să vie lumea să ia apă. de lumea în care trăia: „Aici. Cutia cu gunoaie. totul terfeleşte imaginaţia… Dâmboviţa e meschină. enormă. din nefericire. Prin intermediul lui Fred – descendent al unei familii bogate. Nae Gheorghidiu. tineri mondeni. cinematograf şi nefiind dispusă să-l însoţească pe Ladima dacă acesta ar părăsi Bucureştiul. în Ardeal. scriitori. iar doamna T îndurerată. sensibili precum Fred Vasilescu sau dornici de aventură şi distracţie. Vecinic reparaţii vor împiedica prin tranşee circulaţia. în Bucureşti este prea mare deosebirea între plăcerea pe care şi-o pot procura cei bogaţi şi înăbuşitoarea atmosferă în care trăiesc săracii.

Ladima devine incomod. Spectacolul oferit gratuit nu deranjează. Afaceriştii şi politicienii se implică în acest domeniu. Doamna T este 15 . cu o beţie zdravănă. folosindu-se de gazetele pe care le finanţează. G. „convinsă desigur că asemenea petreceri nu sunt lipsite de eleganţă”. intransigent. m-au înjosit. Apreciat de unii. la care lumea de la mesele vecine privea amuzată şi indulgentă. la noi e incapabilă de discernământ dar în acelaşi timp şi mult mai sensibilă ca orice altă opinie publică (…). Un om ca Ladima. nu există un public competent care să poată sancţiona mediocritatea. care scrie din convingere şi nu la comandă. Lui Ciobănoiu însă. Ladima se simte ca un „ocnaş al vieţii”. dar mila lor nu-mi trebuie”. pentru a-şi masca afacerile murdare sau pentru a-şi ataca adversarii politici. după ce terminau masa începută devreme. ci mai degrabă un public avid de scandal. Când Ladima încearcă să scoată la iveală afaceri dubioase care păgubeau statul. Necşulescu îl va înfăţişa ca pe un „nenorocit”. o lume caracterizată prin snobism. în costume albe sau pulovere colorate. Romancierul îşi introduce cititorii şi în lumea artei. Ladima. sunt gata să renunţe la el din momentul în care acesta nu le mai serveşte interesele. Fred Vasilescu vorbeşte şi despre cititorii gazetelor. astfel încât. gazetele prost întocmite. care posedă reale calităţi nu reuşeşte să se afirme nici ca gazetar şi nici ca poet. pe care îl conducea. în scopuri personale. de pildă. adică se dorea îndepărtarea de tiparele tradiţionale). nici condiţie poetului în acea societate nu este una mai bună. înainte de a se sinucide. îi impun să renunţe la aceste dezvăluiri care-i afectau direct şi este nevoit să demisioneze. Aşadar. Este trist faptul că acest adevărat om. G. atunci când nu-l mai pot controla şi deşi îl apreciau ca gazetar. se pare. Aşadar. se restabilea aici … Numele cu patimă aristocratică şi uneori princiară se adunau la o parte. se retrăgeau unii în şezlonguri.D. simte că este în el „o imensă doză de bunătate inutilă … O bunătate cu care nimeni nu are ce face…” Invidia nu le este străină nici gazetarilor. amatoare de distracţii şi de plimbări cu automobilul. contestat de alţii.D. în care totul e de vânzare”. a dus tăcut ţeava rece pe inima caldă şi stupidă şi a domolit-o. alţii plecau să facă plimbări cu maşina…” „Banda” lui Fred Vasilescu. încheia ziua tot la hotelul „Popovici” de la Movilă. finanţatorii ziarului „Veacul”. care nu poate deveni o marionetă în mâinile stăpânilor săi. Domnii şi doamnele care după siestă jucaseră întreaga după-amiază bridge. De-abia după moarte lui. poet smintit şi cumsecade”. Ladima va fi ţinta unor atacuri virulente şi chiar unul dintre prieteni. nu are ce căuta în această branşă. câteva poeme.Din pricina acestei lipse. Asistăm la vernisajul unei expoziţii colective a unui grup de pictori şi sculptori de avangardă (care mergeau pe principiul „Jos arta!”. Pentru oameni ca Tănase Vasilescu Lumânăraru şi Nae Gheorghidiu. într-una din revistele mici. orice scris produce impresie profundă şi întotdeauna cel care scrie are absolută dreptate”. Ladima îi mărturiseşte: „Mi-au furat viaţa. fiere şi dezgustat de contemporani. apare un articol care-l impresionează pe Fred Vasilescu: „Unul dintre cei mai mari poeţi ai timpului … hrănit cu oţet. Lipsa de moralitate. considerând că „opinia publică. „În oraşul acesta putred. după ce părăseşte presa.devălmăşia senzuală de pe nisip. sfărâmând-o. compromisul definesc şi gazetăria. Noapte bună. Ladima n-a reuşit să publice decât arareori.

e o dovadă de vanitate puerilă. De altfel. Cei doi au opinii diferite. 16 . Interesantă este şi discuţia pe care o are Fred cu Ladima despre modă. el este convins de faptul că teatrul românesc are nevoie de un suflu nou.” În romanul camilpetrescian este înfăţişat şi teatrul din perioada interbelică.şi ea pasionată de arta decorativă. Modernismul îşi face simţită prezenţa şi la noi. adică a nu fi îmbrăcat ca toată lumea. Şi Ladima este nevoit să se umilească de mai multe ori pentru a interveni în favoarea Emiliei. fiind chiar proprietara unui magazin ce comercializa mobilier lucrat în stilul cubist. Multe dintre actriţe dobândesc roluri pe căi mai puţin morale sau datorită unor intervenţii. Ladima mărturiseşte că nu i se pare „o vanitate mai puerilă decât aceea de a fi la modă” în vreme ce Fred consideră că „tocmai a nu urma moda. o actriţă mediocră. trebuie reconstruit.

crezând că e gratuit.. S-a sfârşit Emy.. -el însuşi mărturiseşte mizeria materială în care trăia şi faptul că şi-ar fi dorit să fie bogat pentru a-i putea oferi Emiliei posibilitatea de a-şi satisface capriciile: „Aş vrea să fiu bogat. -convingerile lui Ladima ne dezvăluie un om superior. -îl vedem uneori dezamăgit de oameni.) Mi-e silă de tot… şi sunt obosit. „Nu sunt în stare să scriu două rânduri care să nu vie dintr-o convingere adâncă”. în care.. pentru că au renunţat la mândria de a fi ei înşişi. E ceva sfârşit în mine.. după ce va demisiona.. Acest 1928 vreau să fie anul vieţii mele”. Emy. în care nu-şi găsea locul. Recunoaştem în aceste afirmaţii concepţia lui Camil Petrescu.” -se-ntâmplă ca din cauza sărăciei să îndure umilinţe greu de suportat de către un bărbat orgolios: „El nu ştia că se plăteşte intrarea.. -îl vedem pe Ladima oscilând între stări de spirit contradictorii: uneori este optimist („Vreau ca 1928 să fie începutul freneziei. poate s-ar mai împrăştia gândurile acestea care rotesc deasupra mea ca nişte corbi. a cărui existenţă este condusă de principii morale încălcate frecvent în societatea acelor vremuri: „Când alţii au vilă şi casă şi onoruri. finanţat de către Nae Gheorghidiu şi Tănase Vasilescu Lumânăraru. Simţind o mare bucurie atunci când mergea în casa Emiliei. azi când îndur mai multă mizerie ca oricând”. 17 . necum pentru noi două.. scriitor care preferă autenticitatea.” (mărturiseşte Emilia). de ce să mai scrii?”. va ajunge el însuşi ţinta unor atacuri mediatice. însă. pentru el societatea fiind un fel de „pat al lui Procust”. ca să încapă. mie nu mi-a rămas decât dreptul de a scrie şi mai ales de a scrie ce gândesc. Vreau să stau puţin lângă tine.. şi moravurile politice: „Totul mă dezgustă”... -ca gazetar înregistrează un mare succes.. sunt disperat”. pe care o scria el aproape în întregime „cu atâta înfrigurare şi cu un soi de curaj aspru. directorul „Veacului”.Ladima -poet şi gazetar. Câteva cuvinte ale tale ar fi ca un balsam. Dacă ţi-aş ţine o seară întreagă mâna în mâna mea. criticând societatea superficială. alteori dovedeşte un pesimism exagerat. neaşteptat.  „Sunt şi altfel nespus de trist (.. Şi. mizerie şi suferinţă”. în căutarea unei familii care să-i alunge tristeţea „într-o viaţă de umilinţă. Ajunsese de temut din pricina articolelor lui virulente. de-ţi era milă de el.)şi face planuri de viitor. când s-a cerut taxa. -singur. se mulţumeşte cu puţin.. ocupându-se cu pasiune de organizarea gazetei. Dacă nu scrii ceea ce gândeşti.  „Sunt obosit. s-a făcut ca varul de alb. Din perspectiva acestei mărturisiri. n-avea bani nic pentru el.. Cred că deşi ne invitase. ar trebui „să-şi amputeze spiritul”. încât reuşise să surprindă atenţia şi interesul publicului” după cum observa Fred. în căutare de afecţiune şi prietenie sinceră.. Ladima ne apare ca un inadaptat.. A început să bâlbâie. Emy.

adâncite . ca nişte burlane. care făcea oricui. şi cu gulerul totdeauna prea larg. Este un erou imprevizibil şi se-ntâmplă ca uneori gândurile lui să nu aibă corespondent direct în acţiune....slab. pedant de binecunoscut şi atât de lipsit de orice familiaritate (. ceea ce se ascundea dincolo de aparenţe: „Din pricina sărăciei nu putea să meargă în aceeaşi lume cu femeia pe care (oribil cuvânt) o iubea.Vă rog să primiţi demisia mea.... prăfuit. demn: „Orice. e o soluţie foarte simplă....” 18 . din perspectiva lui Fred Vasilescu  „Înalt.. sau că..simt uneori să e în mine o imensă doză de bunătate inutilă (. ar fi fost un cap frumos. am suferit de foame. om în toată firea. Nu cred că avea mai mult de 35-40 de ani. Drama sufletească rezultă din faptul că femeia pe care o iubeşte nu corespunde acestui ideal: „împrumută însuşi Emiliei tot ceea ce-i trebuie ca s-o poată iubi şi o iubeşte anume. Toate datele îi scăpau. Fred încearcă să-şi explice de ce Ladima n-a reuşit să intuiască adevăratul caracter al Emiliei. cu manşetele mari.. o impresie de reală distincţie.. pentru ceea ce i-a împrumutat chiar el. pe când ceilalţi butoni erau mici beţigaşe. de alpaca. iar cămaşa albă. în alcătuirea căruia este folosită tehnica reflectării poliedrice (relativismul / pluriperspectivismul).. şi acceptă duelul propus de Fred..”  „E drept că era ceva ridicol în silueta demodată ca o figură dintr-un catalog vechi. un profesor ca înfăţişare .”  „. cu ochi rotunzi şi orbite mari. cu care nu se putea glumi niciodată.. . un om atât de serios.-în gazetărie este intransigent.) a putut să fi atât de copilăros?” -contrariat. scrobită. incapabil de compromisuri..”  la Techirghiol..” -George Demetru Ladima este un personaj construit în manieră modernă. şi atunci era cu neputinţă să exercite vreun control.. „un suflet deosebit de al mulţimii. de n-ar fi fost atât de demodat .  „. rotunde. îi creează acestuia „o impresie de loialitate şi bravură... prinse cu butoni roz de cămaşă. dar să nu se ştie că am suferit din pricina acelei neruşinate ....” Ladima. înţelegător ca un duhovnic lumesc” .” -este orgolios ... rosteşte răspicat: „dacă nu ne înţelegem.” (portret fizic). conceput de el însuşi.) cu care nimeni nu are ce face . când îi ia apărarea doamnei T.. Îl simţeam ca pe un frate bun”... cu haina lui neagră. a lui Ladima. cu o mustaţă de sergentmajor şi cărare de frizer.. desigur de aur –cine ştie ce amintire .” -Fred se arată uimit de faptul că uneori comportamentul lui Ladima contrazice simţirea şi gândirea acestui intelectual: „Omul acesta aşa de grav. Fred intuieşte că amicul său s-a îndrăgostit de fapt.. chiar aşa demodat. „ în stare de o mare prietenie. de un ideal de feminitate.. Iar atunci când nu este lăsat să scrie ceea ce gândeşte.

” -după moartea lui Ladima... eşti un dobitoc fără pereche . n-avea talent .... îi declară: „.Ladima. din perspectiva Emiliei Răchitaru  „.... cu tot geniul tău.. „era idealist”. Emilia răspunde fără ezitare: „Din mizerie.. în presă apar şi articole laudative: „un strălucit talent”. Parcă era un tată.. bărbăţia lui bătăioasă. un alt prieten. pe care el proiectase toată imaginaţia lui” (Fred). plecând îmbufnat... îl vedeam nu ştiu cum.. -personalitatea puternică a lui Ladima l-a impresionat până şi pe marele afacerist Tănase Vasilescu Lumânăraru: „George Ladima. Mustaţa blondă întoarsă în sus. -întrebată de Fred de ce crede că s-a sinucis Ladima..”  „Era puţin cam holoimăs. Vai de capul lui .. Ipoteze cu privire la cauzele sinuciderii: -„Încolţeşte în mine bănuiala derizorie că din pricina ei. era mereu necăjit şi atunci mustaţa îi cădea pe gură. desigur. ca să zic aşa. Uneori se supăra din nimic..” 19 . cu reală prestanţă.. Şi tocmai atunci n-avea dreptate. -mărturiseşte că îl acceptă pe Ladima în preajma ei pentru că „Ne era uneori de folos.. pentru că n-avea nici slujbă”. Scria şi el aşa . scria mereu.” -Ion Sârbul.. „unul dintre cei mai străluciţi poeţi de azi”. -Cibănoiu... necăjit că Ladima a ajuns batjocura celor care.era blond şi foarte înalt (.. care lucra în teatru. un amic. -se arată nedumerită de reacţiile contradictorii ale lui Ladima: „-Nimeni nu putea să-l mai înţeleagă . Ce inteligenţă ! . era bănuitor... un fel de încredere în sine l-au impresionat pe tata” mărturiseşte Fred. poate că nu era el . a făcut o foarte bună impresie . Dar ce om !...”  „Era şi caraghios îmbrăcat ... -Nae Gheorghidiu conştientizează şi el că Ladima „are talent. ştiau că Emilia îl înşeală.” -Penciulescu. îl numeşte „dobitoc”. „avea inimă bună”. s-a sinucis Ladima. dar era simpatic”.  Emilia vorbeşte despre starea materială precară a lui Ladima: „O ducea rău. Din pricina acestei femei lipsite de orice mister lăuntric. Gazeta e bine făcută.. Alteori era aşa de blând şi de cumsecade. Într-o vreme nu mai mânca poate nici o dată pe zi. săracu..”.. amărât. pripit.”  „Era cam aiurea...) Săracul. afirmă: „Poet.. om în toată firea. probabil....”.

” -Cibănoiu este de părere că Ladima „a suferit din pricina unei femei. din pricina acelei iubiri înjositoare. îmi spunea că i-ar fi ruşine dacă ar afla şi altcineva. (. Şi-a dat seama de asta singur.. poetul Ladima s-a sinucis însă din cauza unei femei. era un om pierdut.. -Ladima = personaj „în absentia”. -tot Cibănoiu îi declară lui Fred: „-Domnule Vasilescu. prietenii.. se pare. mizeria e mai totdeauna cauza adevărată a morţii poeţilor români (.-procurorul care anchetase moartea lui Ladima concluzionează: „Ceea ce unora li s-ar putea părea de o grotescă absurditate.) Era el însuşi uimit că a putut să iubească o asemenea femeie.”. un prieten care i-a zdruncinat.Domnule Vasilescu. „Fie că se sinucid sau nu. mie mi se părea destul de explicabil. că un om ca Ladima să se sinucidă din pricina unei femei atât de vulgare ca Emilia. 20 . dar s-a sinucis din pricina unui mizerabil.” Capacitatea de autoanaliză. Bulgăran”. afară de noi.). credinţa în viaţa de după moarte sau în ideea că ar putea rămâne nemuritor prin opera poetică pe care a creat-o. anume.. al cărui portret moral este reconstituit din amintirile celor care l-au cunoscut şi din propriile scrisori. luciditatea sunt alte trăsături ale personajului. prietenul nostru.

Mănescu) „Autorul” notelor de subsol despre d. cu ochii albaştri ca platina. Dar imediat mi-era ruşine de mine însămi că am avut acest gând. fremătând de viaţă. dar fără puritatea convenţională a desenului...” (portret fizic)  „O privesc şi sunt sub obsesia descrierilor lui Fred Vasilescu. bine înrădăcinat în bust.. dar uneori cu mângâieri de violoncel . care-i lasă gâtul gol. robust. Stă de-a curmezişul divanului . lucind. Bărbia feminină..  „Mă iubea de cincisprezece sau şaisprezece ani. de la bărbia rotundă la ureche. bărbatul producându-i uneori dezgust. avea ades o voce scăzută.  „De multe ori mă gândeam să nu-l primesc sau să-i spun să mă aştepte întro odăiţă pe care o am sus la etaj.. căci îţi mărturisesc.. Gura puţin severă.. (. îi acoperă urechile şi îi subliniază fruntea puţin prea dreaptă. căci era lipsită de orice grăsime. dă dovadă de delicateţe sufletească pentru că nu îl respinge cu brutalitate.” (deşi nu-l iubeşte pe D.” (iubirea lui D. mi-ar fi greu. Părul. sunt înviorate de albul catifelat al corneei. devenită obsesie dar neîmpărtăşită). Orbitele puţin neregulate. . pronunţate. iar albastrul viu al irisului e acoperit uneori de genele lungi. modul în care întinde ţigările. regulată.) Să-ţi mai scriu despre D. Cu adevărat linia de jos a maxilarului. întinsă frumos până sub ureche. privirea şi atenţia ei.. îl creau parcă.Doamna T. pentru doamna T. e uşor contractată şi mobilă. plină. „Femeie iubită de toţi bărbaţii”>> Mărturisirile doamnei T. (Maria T. de un castaniu strict.) De o tulburătoare feminitate uneori. era poate prea personală ca să fie frumoasă în sensul obicinuit al cuvântului. 21 .. uşor apropiate.:  „Ca fizic.”  <<Nu numai indiferenţa şi trupul dar şi duioşia ei de soră. desfăcut în plete scurte. care. cum rămâne puţin ilogică şi copilăroasă mintea bolnavilor după meningită. seacă. cam adânci şi întunecate. Ştiam că sunt pasiunea lui rămasă din adolescenţă. cam aparentă. cu tendoane lămurite la orice întoarcere a capului. vânjos ca un trup de şarpe când îl priveşti din faţă. până şi melancolia şi bunătatea acestei femei sunt sexuale. delicată.” (portret fizic)  „Poartă o rochie neagră încheiată cu nasturi mari într-o parte. perpendiculară pe tâmple. când se fixau asupra unui obiect.. T. Avea orbitele puţin neregulate. este de o desăvârşire uşoară de arc destins. (. dat prelungirea ei.. Gâtul lung. că el nu formează nici pe departe centrul preocupărilor mele de acum . manifestând faţă de el un soi de milă). vie ca o floare. foarte mobilă. Gura.

înlănţuitor.. „Simţeam o mulţumire potolită că am făcut o faptă bună. Era prea bun .. când îl vede pe Fred însoţit de o tânără cu care urma să-şi petreacă vacanţa de Paşte la Sinaia). în strâmtul şi proaspătul nostru orăşel de munte. că nu corespunde unei realităţi... Ochii albaştri.  „... Întotdeauna am gândit că eşti bună şi cred că este ceea ce am iubit în tine .. dar când e serioasă are trăsăturile cam tari puţin.”  „ Ştiam cât eşti de bună. dar asta nu dovedeşte nimic .)  îl iubeşte pătimaş pe Fred Vasilescu dar este derutată. un aparat.. devine dintr-o dată parcă mătăsos şi des. recunoscător. avea remuşcări.. cu care după câteva luni m-am măritat . Are un surâs care se vede departe în mulţime şi individualizează.eu nu pot să ştiu măcar despre unul singur..aproape violeţi. nu l-a iubit niciodată.. ca de negresă. împreună cu albul dinţilor de sus. un tânăr inginer. T. de culoarea prunei brumate alteori.. caii de curse. (. când e veselă. Uneori îmi părea şi mie că în ceea ce simţea el pentru mine e şi altceva decât bunătate şi recunoştinţă de bărbat iubit fără limită . lipsa afecţiunii materne o va căuta în sufletul lui Fred). pe care-l cumpărase nu ştiu de ce .. cea mai frumoasă fată din orăşelul nostru” (-mărturiseşte d. încât uneori pare urâtă ... din perspectiva lui Fred:  „ Era o femeie frumoasă.vag îndurerat totdeauna – trece parcă la o altă extremitate şi devine de o feminitate fără pereche..” (mărturiseşte D. mama era cu mine foarte severă.” „Acum cincisprezece ani eram. mi se spune şi astăzi.”. neştiind clar dacă la rândul ei este iubită: „. Când surâde însă . S-a lipit de mine.” (întâlnirea din tren. iubită de elevii liceului.. reedita funcţional ca un conductor un drum care în amintirea mea era un refugiu unic de bucurie trecută. Mai târziu. căci gura îi e mult mai mare.... întors din Germania.) ştiu că nu durează . Toată faţa i se colorează brusc.. nesfârşita ta bunătate. „Averea pe care a lăsat-o e destul de mare: un avion. Mi-a fost milă de el şi i-am luat obrajii în palme: << O să rămânem împreună toată noaptea>>. cea mai frumoasă fată. curtată de tinerii magistraţi şi obiectul cavalerismului ofiţerilor din garnizoană. deşi poate fără stilul modei . după divorţ va reveni în ţară. care îmi măcina corpul ca un voltaj prea mare.” 22 . despre *** dacă mă iubeşte sau nu. ştia cât îl iubesc.)  „Nu cred în iubire. avea o frumoasă carieră..”  suferă atunci când îl zăreşte pe Fred în braţele vreunei femei iar despărţirea de el îi pricinuieşte o mare suferinţă: „Era o durere pe care nu o mai puteam stăpâni. un teren mare în apropierea oraşului. după cum însăşi mărturiseşte. şi apropiaţi puţin.” (realizează o căsătorie impusă probabil de mamă.  „Era deci.. automobil... La fel mergea acum cu o altă femeie. a venit în orăşelul nostru. încât şi părul puţin cam uscat şi des..” Doamna T. cu un bărbat pe care. (. strălucesc dintr-o dată.) după cum îmi explica mama.

locuind la o prietenă: „Mi se scâlciaseră pantofii şi-mi ardeau ciorapii de atâta purtat. citea toată ziua.” (mărturiseşte d. văzusem pe fereastră. gulerul înalt. aici vor comercializa mobilier lucrat în stil cubist. cu degetele mângâietor lipite de gât. Era întro vestă de jerse. Pălăria părea o glumă. întunecat. lăsând câteva bucle de un arămiu des.”  „Femeia asta. îşi rezemase bărbia de dosul mâinii sucite. tăia o diagonală sinuoasă ocolind pe deasupra sprâncenei stângi.. avea un aer de doamnă ca o stăpână neoficială. ci tot soiul de cărţi: tratate de drept şi medicină.. nu a răspuns avansurilor lui Gheorghidiu). de umilinţe înghiţite şi neajunsuri. din aceeaşi blană. Înrudirea de culoare dintre opalinul stofei şi căldura garniturii de lutru era un farmec în plus . caldă.. avea un mantou de stofă de culoarea piersicei palide. Încercase să intre dactilografă la birourile din capitală ale fabricii lui Nae Gheorghidiu şi Tănase Vasilescu dar după trei luni a fost concediată (Fred bănuind că probabil doamna T. izbutise să clădească în Parcul Filipescu.. Cu un aer binevoitor şi absent. sociologie. de lutru castaniu... rămânea în profil. aproape negru. şi nu numai romane. banii câştigaţi îmi dau dreptul să fiu eu însămi. nu puteam să mă spăl în fiecare zi ca lumea ca să nu deranjez prea mult pe prietena care mă găzduise. mai împrumutând bani.croit ca de tunică.peste ochiul drept. îşi sfătuia clienţii în alegere.” mărturiseşte doamna T. desfăcut la gât. afară. Fred Vasilescu notează: „Avusese norocul ca întreprinderea să realizeze câştiguri foarte frumoase.. de altfel. fiind pasionată de altfel de pictură şi de arta decorativă. Din acelaşi lutru.. doamna T. iar marginea ei. pe urmă arcuit spre ceafă. „Se ocupa foarte serios. iar jos. să cumpăr cărţi şi lucruri frumoase. discuta cu maestrul pe care-l aduseseră de la Berlin despre modificări şi materiale . roşcate.)  în legătură cu noua ei situaţie financiară. înspre Calea 23 .”  Fred Vasilescu ne oferă amănunte despre starea ei materială. ca întotdeauna când era în lume . arătând trist dinţii albi de sus. încât. Surâdea mult. ca o mică streaşină. ferindu-şi parcă privirea de a mea.dar cu un soi de rezervă de om care nu ţinea prea mult să se amestece cu ceilalţi . pe care o purta.)  „-Munca aceasta înseamnă pentru mine independenţa. până la lobul urechii.. poate şi pentru că ştia să se facă ea singură înconjurată. Zâmbea lumii gândurilor ei. studia modelele noi în revistele străine de artă. m-a făcut să descopăr frumuseţea. O înconjurau toţi. de fetru castaniu. colecţii de acte. Sprijinită în cot. cu mânecile terminate prin mici manşoane ataşate. de dezgust. cu linii – dungi paralele. Devenisem acră. şi în magazin. îi încadra obrajii ca într-o catifea neagră. deşi vremea era mereu frumoasă. La un an după divorţ o ducea tare greu. o bandă lată ca de două palme.. lăsând fetele să se ocupe numai de mărunţişuri . trezit.. Ajunsese foarte pricepută . să nu fiu jignită de proprietar şi să fiu scutită de oferte necuviincioase. Cădea pe gânduri uneori şi. „Pentru că era toamnă târzie. negre.. mai târziu va deveni asociata unei bătrâne care avea în Bucureşti un magazin.. peste obrazul rumenit de trecerea de la frig la cald.T. după doi ani. care la început nici nu mi s-a părut frumoasă. dar mai ales istorie . la poale.. şi erau bucuroşi de un musafir care sporea interesul sălii .. cafenii. de jur împrejur.. „ (observă Fred V.

mie mi se pare însă foarte interesantă.” concluzionează Fred..) E aşa de singură şi tăcută . îl întreabă la o expoziţie de artă: „N-oi fi pus gând rău urâtei aceleia care stă de vorbă cu Ladima? Iar Fred adăugă: „Nu era întâia oară când faţă de mine se spunea că e urâtă. şi aş vrea s-o cunosc. amic de-al lui Fred. o casă mică.Dorobanţilor..  „Era cu adevărat foarte bună..  o actriţă. afirmă: „-Ştiu că toată lumea o găseşte ridicolă pe doamna aceea care caută mereu să fie lângă dumneata.. în afară de cel mic oprit pentru ea. (.. cu două apartamente de închiriat. pe care Fred o întâlneşte la Techirghiol.” (deschisese între timp şi un atelier în care se confecţiona mobilă)..  un scriitor..”. dar foarte modernă..” 24 . un soi de bunătate spontană.

în spatele acestei aparenţe se ascunde un om sensibil..” afirmă un scriitor.. în afară de cunoaşterea oarecum anecdotică a istoriei. are femeile cele mai bine din Bucureşti . afemeiat şi gânditor. Am vorbit eu cu el foarte adesea şi m-a surprins prin spiritul lui – domol oarecum. ca să fie apoi mutat la Geneva”. era una dintre cele mai false din câte se pot închipui. cum fusese câţiva ani ataşat de legaţie. interesat să aibă cunoştinţe din cât mai multe domenii: „Această reputaţie de prost şi incult. fiul unui industriaş de mai bine de o sută de ori milionar (. la curent cu noutăţile şi curiozităţile practice ale culturii. avea o lectură de tânăr diplomat francez şi de amator de cai.  „autorul” din notele de subsol îl descrie ca pe „un tânăr blond.. doar cu fruntea puţin cam boltită deasupra ochilor verzi adânci” cu „un corp vânjos din sportivitate diversă complementară. călătorise mult. englez.”  „Eu. şi au trebuit multe intervenţii ca să trec. de care se bucura Fred Vasilescu <<Lumânăraru>>. cu mişcările mlădioase de haiduc tânăr.. frumos. îi declară: „Dacă n-ai fi atât de prost..Fred Vasilescu -descendentul unei familii bogate. văzuse multe. mă crede şi mai prost şi mai incult decât sunt. făcută. explicându-mi calităţi. electricitate. cu obrazul limpede.) la 22 de ani era ataşat la legaţia din Londra (probabil că îşi închipuia că pe baza meritelor proprii).” -pasionat de aviaţie şi de automobilism -„Se spunea de altfel şi aici că dansez deosebit de frumos”.) sunt timid şi îmbrăcat în haine prea strâmte în faţa celor pe care-i admir.” (îi preţuieşte pe oamenii superiori)  un prieten.  „. particularităţi … Dar şi aşa..”  „autorul” în schimb. consideră că impresia de naivitate şi incultură este una falsă. şi dintr-o lectură de magazin ilustrat englezesc. -sportiv: campion regional de tenis („cu destulă trudă am devenit campion regional de tenis” → ambiţios) -„reputaţia mea de boxeur şi bun scrimeur îi îngheţase pe scaune . Îl ascultam adesea îndelung. în acelaşi timp. deşi e una din pasiunile mele” -cunoscător în domeniul modei.”  „Am fost unul dintre cei mai proşti elevi ai liceului Lazăr. foarte interesantă … 25 .. -„nu pricep prea mult teatrul.  „E tânăr.” -perceput de unii ca fiind prost şi incult. sau cai de curse. cu trăsături regulate şi evidente ca un cap de statuie grecească. Nu mai vorbesc de priceperea lui în motoare... e drept – dar foarte aplicat.. aş suferi grozav când văr femeile murind după tine . Ghenovicescu. care sunt dat în cercurile noastre drept model de atitudine degajată şi linişte de spirit (.. care era cu totul remarcabilă. secretar de legaţie la Ministerul de Externe: „Tânărul Fred Vasilescu. cerută de carieră.. fiul afaceristului Tănase Vasilescu Lumânăraru. el însuşi părând a avea un complex de inferioritate. am înţeles însă că şi el → Ladima ca şi cealaltă lume.

faptul cumplit care e cancerul vieţii mele. uneori prea tăcut. loialitatea şi delicateţea: „Abia când l-am cunoscut mai de aproape am înţeles de ce doamna T. -tot „autorul”remarcă şi alte calităţi ale lui Fred..dimpotrivă. un mod de sinceritate a vieţii care nu seducea numai femeile. Cam prea echilibrat. -îşi identifică suferinţa cu cea a lui Ladima pe care îl simte ca pe un „frate adevărat. s-ar fi potolit tumultul din mine dacă aş fi avut măcar posibilitatea să întreb la telefon ce face seara. lipsit de spirit (…). refuzând de a crede celor în nenorocire. cât mai ales pentru un soi de loialitate şi delicateţe. sentimentele. „ 26 . ca un amorez de teatru englez. „Aş fi fost bucuros. ascunzând că l-a cunoscut pe Ladima. două accidente de automobil. ca şi ele. dar nu fără o privire stăpână pe sine şi ades ironică”.. nici măcar pe cel căruia îi lua nevasta. după cum însuşi Fred mărturiseşte: „Prietenii mei cred sincer că n-am inimă … Şi citează cazuri de autentică insensibilitate pe care aş fi dovedit-o adeseori. dezvăluindu-şi trăirile. hotăra că un monden pieptănat. Nu jignea niciodată.” -Fred Vasilescu este capabil şi de autoanaliză.. unul de avion) am fost îngrozitor nedreptăţit. Partea de adevăr este că plânsul provoacă în minte o reacţiune de mânie şi dezgust … De atâtea ori am fost în pragul morţii (de două ori rănit. de ce a suferit aşa de mult din cauza lui. blond.Dar cum lumea arareori admite că o femeie frumoasă e şi inteligentă. provocată de iubirea pe care i-o poartă doamnei T. totuşi ştiu bine că nimic nu justifică plânsul demonstrativ.. şi nu cumva sunt şi eu tot atât de incapabil ca şi Emilia.” -introspectează propriul univers lăuntric.”.. care mă face să fug de o femeie iubită” .. îl apropie de acestă fiinţă mediocră: „Mint dintr-o inexplicabilă perversitate (nu cumva e acea ieşire din personalitate pusă în contul viţiului meu care zăpăceşte totul. de care se desparte inexplicabil: „. căci puteau să sufere din pricina lui. ci câştiga şi prietenia bărbaţilor lor. ca atunci când se întreabă dacă nu cumva faptul că o minte pe Emilia. din acelaşi altoi de suferinţă . dar nu-l urau.. suferinţa. l-a iubit atât. vorbind rar. în felul ei de a găsi unitatea de simţire salvatoare?). Nu numai datorită frumuseţii lui bărbăteşti. -prietenii îl percep.. e neapărat prost”. sportive. ca pe un om insensibil.