You are on page 1of 50

1

EXAMEN DE LICENȚĂ
GHID ÎNTREBĂRI TIP GRILĂ PENTRU STUDENTI

ANATOMIE
FIZIOLOGIE
FIZIOPATOLOGIE
SEMIOLOGIE
MICROBIOLOGIE
FARMACOLOGIE
MEDICINĂ LEGALĂ

IAȘI - 2015

2

ANATOMIA ANIMALELOR
1. Unde este situat limfocentrul parotidian?
a. în profunzimea glandei parotide
b. la marginea caudala a glandei parotide, sub aripa atlasului,
c. la marginea cranială a glandei parotide, ventral articulației temporo-mandibulară.
2. Care este limfocentrul ce recoltează limfa primară de la ochi?
a. limfonodurile retrofaringiene laterale
b. limfocentrul mandibular
c. limfocentrul parotidian.
3. Limfonodurile retrofaringiene laterale sunt plasate:
a. sub aripa atlasului, pe traiectul a. occipitale.
b. pe părţile laterale ale laringelui
c. sub bazioccipital.
4. Limfonodurile retrofaringiene mediale sunt plasate:
a. dorsal laringelui
b. dorsal faringelui, pe traiectul a. palatine ascendente
c. ventral laringelui în plan sagital.
5. Unde sunt situate limfonodurile cervicale superficiale la taurine?
a. anterior spetei, în ţesutul conjunctiv subcutanat
b. anterior spetei, între muşchiul scalen şi muşchiul cleidocefalic
c. medial spetei, la inserţia scapulară a muşchiului seratul ventral cervical.
6. Unde se găsesc limfonodurile mediastinale craniale?
a. în loja timică
b. între foiţele mediastinului precardiac, în lungul trunchiului brahiocefalic
c. între foiţele mediastinului precardic ventral venei cave craniale
7. Unde sunt situate limfonodurile mediastinale mijlocii?
a. pe partea dreaptă a esofagului, dorsal cordului
b. la bifurcaţia bronşică
c. între baza cordului şi sacul pericardic.
8. Limfonodurile axilare ale primei coaste se găsesc:
a. la originea arterei subscapulare
b. medial articulaţiei scapulo-humerale pe traiectul arterei suprascapulare
c. pe faţa internă a primei coaste, pe traiectul arterei toracice interne.
9. Cine recoltează limfa primară de la nivelul acropodiului toracic la taurine?
a. limfonodurile cotului
b. limfonodurile axilare proprii
c. limfonodurile axilare accesorii

3

10. Care limfonoduri recoltează limfa primară de pe faţa laterală a spetei şi braţului?
a. limfonodurile axilare proprii
b. limfonodurile cervicale superficiale
c. limfonodurile cervicale profunde
11. Limfonodurile inghinale superficiale se găsesc:
a. în vecinătatea inelului inghinal inferior (superficial)
b. la baza penisului
c. în traiectul inghinal
12. Limfonodurile mamare la taurine se găsesc:
a. la bordura caudală a sferturilor posterioare ale ugerului
b. la bordura cranială a sferturilor anterioare ale ugerului
c. lateral plexului bazal al ugerului.
13. Cine recoltează limfa primară de la autopodiul pelvin la taurine?
a. limfonodurile poplitee şi subiliace
b. limfonodurile iliaco-femural şi inghinale superficiale
c. limfonodurile poplitee şi iliaco-femurale
d. limfonodurile subiliace şi inghinale superficiale
14. Artera pudendă externă se descoperă astfel:
a. prin incizia pielii lateral de furou.
b. printr-o incizie a pielii la nivelul comisurii caudo-mediale a inelului inghinal
superficial
c. prin incizia pielii la nivelul comisurii cranio-laterale a inelului inghinal superficial
15. Inelul inghinal superficial la vier apare sub formă de fantă, situat:
a. anterior pubisului, lateral de linia albă
b. în regiunea subanală.
c. peste arcada ischiatică, lateral de rafeul perineal
16. Traiectul inghinal reprezintă:
a. traiectul parcurs de cordonul testicular în regiunea inghinală.
b. spaţiul cuprins între cele două inele inghinale
c. traiectul parcurs de cordonul testicular de la origine până la testicul
17. Artera dorsală a penisului la ecvine provine din:
a. anastomoza simetrică a arterelor pudende (internă şi externă)
b. anastomoza arterei caudale a penisului cu artera mediană a penisului
c. anastomoza arterei craniale a penisului cu artera mediană şi caudală a penisului
18. Anestezia tronculară a nervului dorsal al penisului se realizează:
a. la nivelul arcadei ischiatice, lateral de rădăcina penisului
b. pe faţa dorsală a penisului în regiunea inghinală.
19. Diverticulul prepuţial se găseşte:
a. la taur
b. la câine

4

c. la vier
20. Cordonul testicular cuprinde:
a. artera şi vena testiculară
b. artera, vena şi canalul deferent acoperite de seroasă
c. artera, vena şi canalul deferent, acoperite de tunica fibroseroasă.
21. Muşchiul cremaster extern provine din:
a. muşchiul oblic intern al abdomenului
b. muşchiul oblic extern al abdomenului
c. muşchiul dreptul abdominal
22. Cine inervează senzitiv pielea de pe faţa dorsală a carpului la ecvine?
a. nervul dorsal al carpului
b. nervul cutanat antebrahial cranial şi nervul dorsal al carpului
c. ramuri senzitive din nervii palmari.
23. Care sunt structurile vasculo-nervoase care trec prin mica teacă postcarpienă:
a. artera palmară şi nervul palmar medial
b. artera palmară, vena palmară şi nervii palmari
c. arterele radială şi ulnară, venele radială şi ulnară şi nervul palmar lateral.
24. Care sunt structurile vasculo-nervoase care trec prin marea teacă carpienă?
a. artera palmară şi nervul palmar medial
b. artera palmară, vena palmară şi nervii palmari
c. arterele radială şi ulnară, venele radială şi ulnară şi nervul palmar lateral.
25. Puncţia sinovialelor articulare ale articulaţiei antebrahio-carpiene se efectuează:
a. pe faţa dorsală a carpului între radius şi primul rând de oase carpiene şi între primul
şi al doilea rând de oase carpiene
b. la nivelul fundurilor de sac articulare
c. între oasele carpiene.
26. Care este baza anatomică a articulaţiei metacarposesamofalangiană?
a. oasele metacarpiene, falanga I şi marii sesamoizi
b. extremitatea distală a metacarpului, extremitatea proximală a falangei I şi marii
sesamoizi.
c. corpul falangei a II
27. Unde se face puncţia sinovialei articulare a articulaţiei buletului?
a. la nivelul fundului de sac dorsal, lateral de tendonul muşchiului extensor digital
comun
b. anterior ligamentului colateral-lateral
b. la nivelul fundului de sac palmar, dorsal marilor sesamoizi, între muşchiul interosos
median şi metacarp.
28. Structurile vasculo-nervoase din regiunea buletului la ecvine se evidenţiază:
a. printr-o incizie lungă de 3 cm, pe părţile laterale
b. printr-o incizie lungă de 3 cm., lateral marilor sesamoizi

5

c. printr-o incizie lungă, pe faţa palmară a buletului.
29. Locul de elecţie pentru anestezia nervului digital posterior este:
a. dorsal pintenului
b. dorsal ligamentului pintenului.
c. anterior arterei digitale
30. Care este ordinea dorso-palmară a structurilor vasculo-nervoase de la nivelul chişiţei?
a. nerv,venă, nerv, arteră, nerv
b. nerv, arteră, nerv, venă, nerv
c. arteră, venă, nerv
31. Care sunt structurile care fac parte din aparatul de amortizare ale copitei:
a. cutia de corn şi barele
b. barele şi călcâiele
c. fibrocartilajele complementare şi cuzinetul.
32. Ce structură delimitează pe faţa soleară a copitei ţesuturile vii de cele moarte?
a. bureletul perioplic
b. linia albă
c. lacuna mediană.
33. Unde şi la ce nivel fac anastomoză arterele digitale proprii la ecvine?
a. la nivelul arcului terminal, situat în canalul solear
b. la nivelul arterei circumflexe a piciorului, situată la marginea falangei a III-a
c. la nivelul șanțului parietal
34. Cine inervează cuzinetul şi talpa?
a. nervul digital posterior
b. nervul digital posterior şi mijlociu.
c. nervul palmar profund
35. Originea venelor digitale la ecvine este:
a. în vena soleară
b. în plexurile venoase intern şi extern ale fibrocartilajelor complementare
c. în vena cuzinetului şi vena coronară.
36. Care sunt structurile care asigură creşterea în lungime a cutiei de corn?
a. lamele podofiloase
b. bureletul perioplic şi cutidural
c. ţesutul velutos al tălpii şi furcuţei.
37. Unde se proiectează cecumul la cal?
a. pe partea dreaptă, ventral liniei de mijloc a abdomenului
b. în flancul drept, ocupând golul flancului, coarda flancului şi panta flancului
c. în golul flancului drept.
38. Unde se proiectează colonul ascendent la cal?
a. pe partea dreaptă, sub linia de mijloc a abdomenului
b. pe partea stângă sub linia de mijloc a abdomenului

Aria de proiecţie. prezente la originea bronhiei traheale . Limfonodurile mediastinale caudale la taurine se particularizează prin: a. în spaţiul intermandibular. în cupola diafragmatică b. la vârful glandei mandibulare b. Colonul descendent la ecvine se proiectează: a. pe planşeul cavităţii abdominale. pe partea dreaptă. Limfonodurile traheo-bronşice craniale la taurine sunt: a. Cine recoltează limfa primară din cavităţile bucală şi nazală? a. corespunzător unei benzi de 10-20 cm. 45. corespunzător unei benzi de 10-20 cm. pe partea stângă. nu are arie de proiecţie la nivelul peretelui abdominal 41. situată dorsal liniaei de mijloc a abdomenului. pe partea stângă a cavităţii abdominale c. situat între foiţele mediastinului. cranial este delimitat de diafragm. Unde sunt situate limfonodurile mandibulare la taurine? a. limfonodurile retrofaringiene laterale 46. dorsal esofagului b. în spaţiul intermandibular. pe partea dreaptă. caudal arcului hipocondral c. la nivelul peretelui abdominal. limfocentrul retrofaringian 44. limfocentrul parotidian c. 39. în panta flancului drept c. a rumenului la rumegătoare este: a. între foiţele mezoului venei cave caudale.Care este limfocentrul ce recoltează limfa primară de la articulaţia temporo-mandibulară? a. pe partea dreptă a cavităţii abdominale b. caudal arcului hipocondra 42. limfocentrul parotidian c. Jejunul la ecvine se proiectează: a. în golul flancului stâng b. are următoarea arie de proiecţie: a. ventral de linia de mijloc a abdomenului iar caudal de baza coastei a XVII-a cu mijlocul coastei a XV-a c. la baza limbii c. 43. pe pările laterale ale laringelui.6 c. pe partea dreaptă şi stângă sub linia de mijloc a abdomenului. ventral de linia de mijloc a abdomenului iar caudal de coasta a X-a 40. sunt dezvoltate (10-15 cm). dezvoltat (10-15 cm). cranial este delimitat de diafragm. situată dorsal liniei de mijloc a abdomenului. limfocentru mandibular b. 47. lipsesc c. Ficatul la ecvine. limfocentrul mandibular b. nu se proiectează b.

sub inserţia humerală a muşchiului infraspinos c. prezente la unghiurile de bifurcare a bronhiei lobare craniale drepte. sub inserţia humerală a muşchiului marele rotund b. c. 48.7 b. la originea arterei colaterale ulnare . Limfonodurile axilare proprii sunt situate: a. lipsesc.

pg. oxihemoglobina. ciclul glicolizei anaerobe Embden-Meyerhof c. afinitate minimă pentru oxygen (20 % la pO2 de 40 mmHg). b. transportul transmembranar de substanțe. mitocondrii. 2 lanțuri polipeptidice alfa. menținera formei caracteristice de disc biconcav. realizarea funcției de imunitate b. c. 2 atomi de fier. pg. cu reducerea transportului transmembranar de gaze respiratorii. afinitate maxima pentru oxigen (50 % la pO2 de 20 mmHg). 2 lanțuri polipeptidice alfa. Combinațiile fiziologice ale hemoglobinei. transportul oxigenului și reducerea methemoglobinei. sunt: a. 2 lanțuri polipeptidice gama. Hematiile sunt elemente figurate ale sângelui. fiind specializate pentru: a. Constantin. eritropoeza și eitroliza fiziologică (N. mitocondrii și RER. digestia intracelulară a corpilor străini și metabolism glicolitic oxidativ. hematii sferice. ribozomi. Hematiile (Eritrocitele): funcții.361-374). fiind adaptată pentru sinteze proteice. carbamatul de hemoglobină. Geta Pavel 1999. proprietăți. realizarea hemostazei fiziologice c. afinitate redusă pentru oxygen (50 % la pO2 de 40 mmHg). 2 lanțuri polipeptidice gama. 2006. deformabilitate. . hemoliza. b. rezistența la variații osmotice. 3. b. c. 4. 6. hemoglobină și enzime. slab incarcate cu hemoglobină. 22-35. menținerea formei sferice caracteristice. hemoglobina redusă. hematii ratatinate. Metabolismul energetic al hematiei este realizat în proporție de 90 % de: a. shuntul pentozo-fosfaților. 7. 1. hematii falciforme.8 FIZIOLOGIE 1. 2 lanțuri polipeptidice beta. Hemoglobina fetală se caracterizează prin: a. lizozomi. transportul gazelor respiratorii 2. fiind adaptată sintezei hemoglobinei și metabolismului aerob. ciclul acizilor tricarboxilici Krebs b. c. c. particularități metabolice. 4 atomi de fier. Citoplasma hematiei se compune predominant din: a. b. Tulburările morfofuncționale ale hematiilor prin modificările secvenței normale a numărului de aminoacizi din lanțurile polipeptidice ale hemoglobinei sunt: a. în vederea îndeplinirii funcției de transportor de gaze respiratorii. 2 lanțuri polipeptidice beta. 1 atom de fier. cu reducerea afinității hemoglobinei față de O2 și CO2. Membrana eritrocitară este adaptată pentru: a. expunerea antigenelor eritrocitare. Elena Marcu. încărcatură electropozitivă exterioară. 5. neutralitate electrică. cu rol în metabolismul glicolitic anaerob. încărcătură electronegativă exterioară. compoziție.

calculându-se pe baza hemoglobinei totale sanguine (g/dl) și a numărului de eritrocite (milioane/mmc de sânge). methemoglobina. b. viteza de sedimentare medie a hematiilor. o constantă eritrocitară derivată ce oferă relații privind mărimea medie a hematiilor din sânge. mediul hipoton la care se distrug toate hematiile c. c. CHEM reprezintă: a. oxihemoglobina. Tendința naturală a hematiilor de a se opune sedimentării este impiedicată de: a. 8. cantitatea de hemoglobină dintr-o hematie în medie. o constantă eritrocitară derivată ce oferă relații privind volumul în medie al unui eritrocit.expunerea antigenelor eritrocitare și formarea de rulouri c. mediul izoton la care nu se distrug hematiile. c. viteza de sedimentare medie a eritrocitelor. 10. calculându-se pe seama numărului de hematii și a hematocritului. creșterea numărului de hematii b. mediul slab hipoton la care nu se distrug decât hematiile îmbătrânite și uzate. creșterea concentrației albuminelor plasmatice c. oxihemoglobina. calculându-se pe baza hemoglobinei totale sanguine (g/dl) și a numărului de eritrocite (milioane/mmc de sânge). carboxihemoglobina. exprimată în mm/h. b. c. Pragul rezistenței osmotice maxime a hematiilor este: a. volumul de hematii raportat la volumul total de sânge. calculată pe baza hemoglobinei sanguine totale (g/dl sânge) și a hematocritului. concentrația medie în hemoglobină a masei eritrocitare. exprimat procentual. 14. o constantă eritrocitară derivată ce ofera relații despre valoarea medie a conținutului în hemoglobina al eritrocitelor. Stabilitatea suspensiei eritocitare în plasmă depinde de: a. creșterea concentrației globulinelor plasmatice. calculându-se pe baza valorii hematocritului și a numărului de eritrocite per mmc de sânge. c. . HEM reprezintă: a. a fibrinogenului și a proteinelor anormale rezultate din distrugeri celulare în cursul bolilor cronice sau tumorale. fiind calculată pe seama hemoglobinei totale (g/dl sânge) și a numărului de hematii (milioane/mmc sânge) . concentrația în NaCl a plasmei sanguine.9 b. Deformabilitatea eritrocitară este importantă pentru: a. circulația eritrocitelor în teritoriul microcirculației și schimbul de gaze respiratorii. VEM reprezintă: a. încarcătura electrică a hematiilor și albuminei plasmatice. tipul de aglutinogen de pe suprafața hematiilor b. sulfhemoglobina. 13. 9. 11. b. menținerea constantă a pH sanguin și osmolarității sanguine b. o constantă eritrocitară derivată ce ofera relații despre valoarea medie a conținutului în hemoglobina al eritrocitelor. oferind relații despre calitatea eritrocitelor de a forma rulouri și de a sedimenta sub acțiunea forței gravitaționale. 12. c. b.

prezența aglutinogenului A și a aglutininei beta (anti-B) c. Su+. respectiv Do+) la unii indivizi și absența acestui antigen (Rh-. Do-). b.la grupa Rh+. 19. anti-Do la alți indivizi din populația respectivă. Su-. 22.la Rh+. coexistența antigenului și anticorpului omolog la același individ c. prezența aglutinogenilor A și B și absența aglutininelor alfa și beta (antiA și anti B) c. respectiv canină. prezența aglutinogenilor A și B și absența aglutininelor alfa și beta (antiA și anti B) c. prezența aglutinogenului B și a aglutininei beta (anti-B) 18. dacă fătul este Rh+ și mama Rh – (mama devine producătoare de anticorpi anti-Rh). Acestea sunt: a. Su la porc și Do la câine constituie sisteme de grupe sanguine caracterizate prin: a. Grupa sanguină A se caracterizează prin: a. Su+. absența anticorpilor plasmatici specifici altor grupe sanguine. legea excluderii reciproce presupune: a. respectiv Do+) la unii indivizi și absența acestui antigen (Rh-. anti-Do la alți indivizi din populația respectivă. anti-Do la toți indivizii din populația umană. ca și absența anticorpilor preformați antiRh. respectiv suină. anti-Su. prezența aglutinogenilor A și B și a aglutininelor alfa si beta (anti A și anti B) b. anti-Su. în timpul vieții. La majoritatea speciilor de animale.10 15. prezența aglutinogenului A și a aglutininei alfa (anti-A) 17. Grupa de sange AB se caracterizează prin : a. respectiv. Grupa de sange B se caracterizează prin: a. 21. la naștere. prezența aglutinogenului B și a aglutininei alfa (anti. absența coexistenței aglutinogenului și aglutininei omoloage la același individ b. b. prezența aglutinogenilor A și B și a aglutininelor alfa si beta (anti A și anti B) b. absența aglutinogenilor A și B și prezența aglutininelor alfa și beta (anti A și anti B). anti-Su. prin consumul de colostru matern. prezența anticorpilor preformați anti-Rh. absența aglutinogenilor A și B și prezența aglutininelor alfa și beta (anti A și anti B). prezența unui antigen hematic (Rh +. Do-).A) b. prin transfuzie de sânge de la Rh.Grupa de sânge 0 (zero) se caracterizează prin: a. dar prezența anticorpilor preformați antiRh. prezența aglutinogenului B și a aglutininei alfa (anti. prezența unui antigen hematic (Rh +. c. 16. Sistemul Rh la om. posttransfuzional de la grupa Rh. In sistemul de grupe sanguine AB0. în timpul gestației. grupele de sânge se caracterizează prin: . Su-. prezența aglutinogenului A și a aglutininei beta (anti-B) c. dacă mama este Rh + și fătul Rh -. c. respectiv. la naștere prin fisurile placentare. In sistemul Rh există două situații în care se produc anticorpi anti-Rh.A) b. prin transfuzie de sânge de la Rh+ la Rh -. 20.

respirația. 2. pericolul în caz de transfuzie fiind foarte crescut. hipoxia tisulară renală b. cu rol în menținerea presiunii diastolice. prezența unui număr mai mare de 10 aglutinogeni în cadrul speciei. 106-116. vasomotricitatea arteriolară și vâscozitatea sanguină c. hipoxia tisulară a MOH d. Scăderea complianței arteriale conduce la: a. funcționează și o pompa accesorie denumită “o a doua inimă”. oaia și capra. temperatura mediului b. b. prezența unui număr redus și la un titru foarte scăzut a aglutininelor preexistente. 23. ca adaptare la activități sportive și de tracțiune b.11 a. Rezistența periferică determină dezvoltarea și variația presiunii arteriale prin: a. 1. cu VEM-ul cel mai mic îl au: a. animalele de deșert. pulsul arterial (N. factorul sanguin 2. In afară de pompa cardiacă. Factori determinanți ai presiunii arteriale sunt: a. c. Stimulul fiziologic cel mai puternic care determină sinteza de eritropoetină este: a. hipertensiune arterială b. arterele mari de la baza inimii b. arteriole și metarteriole c. Factorul cardiac determină dezvoltarea presiunii arteriale prin: a. activitatea fizică. pg. câinele și calul. la care rezistența osmotică a hematiilor este cea mai bună. factorul vascular. vârsta. absența oricărui pericol în caz de transfuzie de sânge. volumul bataie (sistolic) c. tonusul vascular c. trecerea sângelui din atrii în ventricule. Dintre speciile de animale. pericol redus în caz de transfuzie de sânge. Circulația sângelui în artere: presiunea arterială și reglarea ei. factorul cardiac. pompa respiratorie 4.430-442). unde concentrația de oxigen este mai mică. hipotensiune arterială c.activitatea cardiacă. absența aglutininelor preexistente. ce menține presiunea sistolică. 2006. hipoxie tisulară 5. pg. Elena Marcu. Geta Pavel 1999. volumul sistolic și volumul sanguin b. b. Aceasta este reprezentată de: a. prezența unui număr mai mic de 10 aglutinogeni în cadrul speciei. lungimea și elasticitatea vasului arterial . dimensiunile ventriculilor 3. numărul cel mai mai mare de hematii. creșterea concentrației de oxihemoglobină din sânge. c. Constantin. 24. prezența unui număr mare de aglutinogeni pe hematii și aglutinine în plasmă. ca adaptare la altitudine.

b. tahicardie şi vasoconstricţie pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale. presiunea cu care sângele se deplasează în sistemul arterial în timpul sistolei ventriculare. diferenţa dintre presiunea sistolică şi cea diastolică.12 6. b. determină în mod reflex: a. 9. 11. presiunea cu care sângele continuă să se deplaseze în sistemul arterial în timpul diastolei ventriculare. b. 7. Presiunea arterială medie este: a. c. crescută peste limite normale. Zonele reflexogene cu sensibilitate maximă la variaţiile presiunii arteriale sunt: a. c. reflectând variaţiile presionale sistolo-diastolice. fondul presional permanent de propulsie a sângelui (cu o valoare mai apropiată de presiunea diastolică. tahicardie şi vasoconstricţie pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale. presiunea cu care sângele continuă să se deplaseze în sistemul arterial în timpul diastolei ventriculare. c. zonele globilor oculari şi aparatului vestibular. presiunea medie dintre cea sistolică și cea diastolică (cu o valoare mai apropiată de cea sistolică). zonele vaselor intestinale. c. 12. Reducerea presiunii arteiale sub limite normale. zonele sinocarotidiană şi endocardoaortică. presiunea cu care sângele se deplasează în sistemul arterial în timpul sistolei ventriculare. b. 8. reflectând variaţiile presionale sistolo-diastolice. . reducerea vâscozităţii sângelui şi a volumului sanguin pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale. Presiunea diferenţială este: a. presiunea cu care sângele continuă să se deplaseze în sistemul arterial în timpul diastolei ventriculare. bradicardie şi vasodilataţie pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale. renale şi splenice. diferenţa dintre presiunea sistolică şi cea diastolică. b. reflectând variaţiile presionale sistolo-diastolice. determină în mod reflex: a. c. b. Presiunea arterială maximă este: a. b. 10. diferenţa dintre presiunea sistolică şi cea diastolică. fiind rezultatul însumării presiunii minime cu 1/3 din presiunea diferențială). Presiunea arterială minimă este: a. bradicardie şi vasodilataţie pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale. reflectând variaţiile presionale sistolo-diasolice. diferenţa dintre presiunea sistolică şi cea diastolică. c. Excitarea baroceptorilor de către presiunea arterială. presiunea cu care sângele se deplasează în sistemul arterial în timpul sistolei ventriculare.

reducerea vâscozităţii sângelui şi a volumului sanguin pentru revenirea presiunii arteriale în limite normale. stimularea centrilor vasomotori și inhibarea centrilor cardioinhibitori b. stimularea centrilor vasomotori și a celor cardioacceleratori 16. efect inhibitor asupra inimii. ramificaţie din n. Oculomotor comun. adrenalina. Stimularea centrilor vasomotori și cardioacceleratori din formațiunea reticulată bulboprotuberanțială determină: a. sunt: a. histamina. nervul Hering. creșterea debitului cardiac. nervul carotidian. angiotensina. b. VIII. catecolaminele. pulmonar și cutanat. efect vasodilatator la nivelul musculaturii striate în stare de activitate și la nivel cutanat. bradicardie. scăderea debitului cardiac. c. având ca rezultat reducerea presiunii arteriale. scăderea debitului cardiac și. având ca rezultat creșterea presiunii arteriale. 15. vasodilatație și. . vasopresina. 13. H+. efect inhibitor asupra inimii. c. Principalii nervi senzitivi care asigură reglarea nervoasă reflexă a activităţii cardiovasculare sunt: a. ramificaţie din n. 18. nervii cranieni senzoriali II. Sistemul nervos vegetativ ortosimpatic are următoarele efecte cardio-vasculare ce influențează presiunea arterială: a. inhibarea centrilor vasomotori și stimularea centrilor cardioinhibitori c. vasoconstricție și. vasoconstricție și. acetilcolina. creșterea presiunii arteriale. reducerea rezistenței periferice și în consecință scăderea presiunii arteriale. factorul natriuretic atrial. tahicardie. cardioaccelerație. în consecință. c. Intermediofacial. creșterea rezistenței periferice și în consecință hipertensiune arterială. reducerea presiunii arteriale. Glosofaringian şi nervul Cyon-Ludwig. efect stimulator asupra inimii. vasoconstricție. reducerea presiunii arteriale. 17. efect stimulator asupra inimii. c.13 c. creșterea presiunii arteriale. având ca rezultat reducerea presiunii arteriale. CO2. b. b. vasodilatație. ramificaţie din n. în consecință. în consecință. creșterea debitului cardiac. în consecință. O2. nervul coarda timpanului. bradichinina. b. Excitarea baroreceptorilor din zonele reflexogene cardiace au următoarele efecte asupra centrilor cardio-vasculari bulbo-protuberanțiali: a. Vag. Sistemul nervos vegetativ parasimpatic are următoarele efecte cardio-vasculare ce influențează presiunea arterială: a. 14. c. efect vasodilatator în sfera pelvină. IX şi X. reducerea tonusului vascular și în consecință creșterea tensiunii arteriale. Factorii umorali cu efect vasoconstrictor în teritoriile splanhnic. b. ramificaţie din n.

b. Care dintre următoarele vase sanguine sunt palpabile pentru determinarea pulsului arterial la câine și pisică: a. CO2. de care sângele se lovește în tendința lui de refulare. bradichinina. Sfigmografia reprezintă: a. aorta posterioară b. b. momentul închiderii valvulelor aortei. revenirea elastică a pereților arteriali în timpul diastolei ventriculare. 22. 25. având și rol reglator asupra tonusului centrilor vasomotori sunt: a. înregistrarea grafică a variațiilor pulsului arterial. momentul închiderii valvulelor aortei. variațiilor pulsului arterial al unei specii. 20. b. ca urmare a pătrunderii masei sanguine sistolice în arterele organului respectiv. expansiunea peretelui arterial produsă de pătrunderea volumului sanguin în aorta în timpul sistolei. . artera carotidă/ vena safenă. O2. Unda catacrotă a pulsului arterial reprezintă: a. b. c. angiotensinele. b. 21. Unda anacrotă a pulsului arterial reprezintă: a. catecolaminele. vena safenă/artera femurală c. c. variațiilor pulsului total (volumului) unui organ vascularizat. Pletismografia este o metoda de evaluare a: a. c. înregistrarea grafică a variațiilor presiunii arteriale b. momentul închiderii valvulelor aortei. expansiunea peretelui arterial produsă de pătrunderea volumului sanguin în aorta în timpul sistolei. artera femurală c. revenirea elastică a pereților arteriali în timpul diastolei ventriculare. Unda dicrotă a pulsului arterial reprezintă: a. factorul natriuretic atrial. înregistrarea grafică a variațiilor pulsului volumetric. 23. histamina. de care sângele se lovește în tendința lui de refulare. H+. c.14 19. 26. c. Care dintre următoarele vase sanguine sunt palpabile pentru determinarea pulsului arterial la cabaline și bovine: a. Factorii umorali cu efect vasodilatator în teritoriul arterio-capilar. variațiilor presiunii arteriale dintr-un teritoriu vascular. revenirea elastică a pereților arteriali în timpul diastolei ventriculare. acidul lactic. vena jugulară/artera carotidă 24. de care sângele se lovește în tendința lui de refulare. artera maxilară externă/artera coccigiană medie/ artera brahială b. expansiunea peretelui arterial produsă de pătrunderea volumului sanguin în aorta în timpul sistolei. c.

Inaintea oricărei zone de vasodilatație arteriolară de la periferia arborelui arterial. pătrunderea sângelui în microcirculație. creșterea rezistenței periferice și ca urmare. reducerea rezistenței periferice și ca urmare. ieșirea apei prin pereții arteriali și creșterea hematocritului și a osmolarității sângelui. reducerea vitezei de curgere a sângelui. fazele revoluțiilor cardiace b. c. reținerea unei cantități mai mari de sânge la acest nivel și reducerea debitului cardiac. creșterea afluxului de sânge către atriul drept. apoi decomprimarea și detectarea momentului egalizării . comprimarea unei artere printr-o presiune exterioară măsurabilă mai mare decât presiunea arterială minima și detectarea prin ascultație sau palpație a suprimării circulației sângelui la nivelul respectiv. fazele revoluțiilor cardiace b. Inaintea oricărei zone de vasoconstricție arteriolară de la periferia arborelui arterial. b. In timpul inspirației. variațiile tonusului vascular c. Undele (oscilațiile sau variațiile) de ordinal II ale presiunii arteriale sunt determinate de: a. fenomenele fiziologice sunt: a. b. mișcările respiratorii 28. mișcările respiratorii 29. pătrunderea sângelui în microcirculație. comprimarea unei artere printr-o presiune exterioară măsurabilă mai mare decât presiunea arterială maxima. c. Undele (oscilațiile sau variațiile) de ordinal I ale presiunii arteriale sunt determinate de: a. frânarea curgerii sângelui. c. creșterea presiunii arteriale. fenomenele fiziologice care influențează presiunea arterială sunt: a. ambele mecanisme de la punctele a și b sunt valabile. Principiul metodei netraumatice de măsurare a presiunii arteriale minime și maxime este: a.15 27. Undele (oscilațiile sau variațiile) de ordinal III ale presiunii arteriale sunt determinate de: a. reducerea vitezei de curgere a sângelui. b. 32. fenomenele fiziologice sunt: a. 33. ieșirea apei prin pereții arteriali și creșterea hematocritului și a osmolarității sângelui. rezultatul fiind creșterea presiunii arteriale în timpul inspirației. variațiile tonusului vascular c. reducerea rezistenței periferice și ca urmare. mișcările respiratorii 30. destinderea alveolelor pulmonare. 31. creșterea presiunii arteriale. creșterea rezistenței periferice și ca urmare. b. fazele revoluțiilor cardiace b. rezultatul fiind reducerea presiunii arteriale în timpul inspirației. variațiile tonusului vascular c. scăderea presiunii arteriale. frânarea curgerii sângelui. creșterea debitului cardiac. tracțiunea asupra pereților vaselor de sânge din cutia toracică. scăderea presiunii arteriale. comprimarea viscerelor abdominale. mecanismul de la punctual a fiind dominant.

c. linie dreaptă b. volumul maxim de oxigen ce poate fi fixat de sânge (14-20 ml oxigen/100 ml sânge) b. 7. Geta Pavel 1999. CO3HNa (bicarbonat de sodiu) b. volumul maxim de oxigen fixat de 1 g de hemoglobină (1. 2006. In sângele venos. crește afinitatea hemoglobinei pentru oxigen b. Hb). de unde CO3H.34 ml oxigen/1 gr. c. scade afinitatea hemoglobinei pentru oxigen c. transportul CO2. în erirocite. fie prin ascultație. fie prin tehnici cu ultrasunete. Transportul sanguin al gazelor respiratorii: transportul O2. Elena Marcu. Curba de echilibru a oxihemoglobinei (HbO2) este deviată la stânga când: a. pg. măsurarea directă cu ajutorul unui manometru cu Hg. curbă sigmoidă 5. numărului de eritrocite mai mic. Forma combinată majoră de transport plasmatic al CO2 este reprezentată de: a. datorită: a.în plasmă unde este posibilă reacția reversibilă dintre CO2 și H2O. adaptare la efort (N. afinitatea Hb pentru oxigen este maximă 3. c. enzima de accelerare a reacției reversibile de formare a acidului carbonic de aproximativ 2000 de ori și a cărei membrană semipermeabilă asigură un schimb egal de anioni (iesirea anionului carbonic la schimb cu intrarea anionului de Cl). 2. b. țesuturi. interdependența dintre acestea. apoi combinația cu sodiul. 1.16 presiunilor internă și externă în timpul sistolei și diastolei. unde se află anhidraza carbonică. Carbhemoglobină (carbamat de hemoglobină) c. VEM este mai mare decît în sângele arterial. crește afinitatea hemoglobinei pentru oxigen b. 168-175. raportul dintre cantitatea de oxigen fixat de Hb și capacitatea de oxigenare a sângelui (97 %). hiperbolă c. Curba de echilibru a oxihemoglobinei (HbO2) este deviată la dreapta când: a. scade afinitatea hemoglobinei pentru oxigen c. pg. Saturația în oxigen a sângelui reprezintă: a. Constantin.difuzează în sânge și se combină cu sodiul. 3. Carboxihemoglobină. Sinteza bicarbonatului plasmatic ca formă majoră de transport a CO2 este realizată în cea mai mare parte în: a. 6.470-476). . afinitatea Hb pentru oxigen este minimă 4. Relația dintre presiunea parțială a oxigenului și cantitatea de oxihemoglobină este reprezentată grafic sub formă de: a.

14. și anume: a. CO3HK (bicarbonat de potasiu) c. creșterea concentrației de mioglobină din fibrele musculare active. scăderea temperaturii tisulare. în capilarele musculaturii active. b. 10. creșterea temperaturii prin metabolism tisular activ. b. La cal în timpul galopului.17 b. cerințele crescute de oxigen ale musculaturii scheletice sunt acoperite de un mecanism molecular adaptativ principal. 2-4 minute b.3-DPG) în capilarele musculaturii active. Forma combinată majoră de transport eritrocitar al CO2 este reprezentată de: a. intoxicația cu monoxid de carbon și creșterea concentrației de carboxihemoglobină din sânge. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei spre dreapta este favorizată de: a. scăderea pH-ului sanguin. CO3HNa (bicarbonat de sodiu) b. creșterea pH-ului sanguin. b. creșterea pH-ului sanguin. reducerea concentrației intraeritrocitare a 2. 12. c. Carbaminhemoglobină (carbamat de hemoglobină) 9. intoxicația cu monoxid de carbon și creșterea concentrației de carboxihemoglobină din sânge. fenomenului Hamburger (ieșirea anionului carbonic și intrarea anionului de Cl. c. scăderea pO2.3-DPG și creșterea concomitentă a afinității Hb pentru O2. reducerii osmolarității odată cu intrarea apei și metaboliților din țesuturi în capilarele venoase. b. creșterea pO2 și scăderea pCO2. c. 8. necesitățile crescute de oxigen sunt satisfăcute prin modificări fiziologice adaptative: . Rezervele de oxigen ale organismului de mamifer asigură necesarul de oxigen în apnee pentru o perioadă de: a. urmată de intrarea apei în eritrocit) – mecanism ce sta la baza formării bicarbonatului de sodiu plasmatic în sângele venos pentru transportul CO2 de la țesuturi la pulmoni. Eectul Haldane se manifestă prin: a. c. c. creșterea pO2 și scăderea pCO2. 24 ore 13. Scăderea disocierii oxihemoglobinei ca urmare a scăderii temperaturii tisulare. scăderea pO2 11. fixarea CO2 pe hemoglobină odată cu generarea ionilor H+ ce stabilizează forma redusă a Hb și facilitează transportul CO2 de la țesuturi la pulmoni. creșterea temperaturii prin metabolism tisular activ. In efort muscular intens. creșterea pCO2. creșterea concentrației intraeritrocitare a difosfogliceratului (2. scăderea pH-ului sanguin. eliberarea ionilor de hidrogen în timpul oxigenării hemoglobinei și captarea ionilor de H+ de către hemoglobină odată cu eliberarea oxigenului. 1 oră c. Devierea curbei de disociere a oxihemoglobinei spre stânga este favorizată de: a. cu reducerea afinității Hb pentru O2. scăderea temperaturii în capilarele pulmonare. creșterea pCO2.

Geta Pavel 1999. b. un proces de masticație minuțioasă a furajelor celulozice ingerate de către rumegătoare. realizarea unei inspirații forțate cu glota închisă și crearea unei presiuni negative în lumenul esofagului care determină aspirația bolului mericic. b. contracția sacului ruminal ventral. 1.Lungimea perioadelor de rumegare este maximă: a. Constantin. Digestia la rumegătoare: rumegarea. hiperventilație pulmonară. deschiderea cardiei și eliminarea gazelor din rumen în exterior. insalivatia. de unde este aspirat în cavitatea bucală datorită presiunii negative de la acest nivel. creșterea numărului de hematii circulante prin splenocontracție. rejecția bolului mericic. Regurgitarea chimului gastric apoi eliminarea lui la exterior. redeglutiția c. creșterea debitului cardiac. procese de digestie chimică în prestomacuri (N. extracontracția reticulară.18 a. reinsalivația. contracția rețelei. c. creșterea numărului de leucocite totale circulante și a concentrației proteinelor plasmatice cu rol de transport. creșterea concomitentă a hematocritului și a concentrației de hemoglobină din sângele circulant.300-307). relaxarea cardiei. un proces de eliminare intermitentă a gazelor ruminale pe cale bucală. relaxarea cardiei și compresarea bolului mericic către esofag. 30 minute c. propagarea conținutului ruminal în esofag. creșterea numărului de plachete sanguine și a concentrației mioglobinei din fibrele musculare active. creșterea debitului sanguin muscular. c. seara și în cursul nopții c. c. 2006. masticația. un proces de regurgitare a conținutului reticulo-ruminal în vederea remasticației.Rumegarea constă în succesiunea următoarelor secvențe funcționale: a. Masticații ritmice “în gol”.Rumegarea reprezintă: a.Rejecția este realizată prin următorul mecanism: a. noaptea.Un ciclu mericic durează aproximativ: a. b. b. b. remasticația. 2. apoi deplasarea bolului către cavitatea bucală printr-o contracție antiperistaltică esofagiană. urmată de redeglutiție fără remasticație. b. 4. rejecția chimului gastric. contracția sacului ruminal dorsal. pg.Pseudorumegarea constă în a. în timpul somnului. motricitatea compartimentelor gastrice. 3. relaxarea cardiei și a sfincterului esofagian superior. 1 oră 6. contracția rumenului în sens caudo-cranial. 4. fără conținut ruminal regurgitat. Elena Marcu. 283303. Regurgitarea unui bol mericic lichid. 1 minut b. eructația. deglutiția. pg. dimineata după consumul primului tain. 5. contracția musculaturii abdominale. . apoi aspirația acestuia în cavitatea bucală datorită presiunii negative de la acest nivel c.

b.sau hiperglicemie. un proces de eliminare intermitentă a gazelor din intestinul gros pe cale anală.un deșeu metabolic inutilizabil și nociv.Celulaza proprie din lichidul ruminal b.Eructația reprezintă: a. c.o sursă energetică importantă și unicul AGV utilizabil în neoglucogeneza.Rumegarea.Bacteriile celulozolitice care conțin celulază și celobiază c.Hemiceluloze și gaze de fermentație b. b.19 7. b. tiroida și glandele paratiroide c. hipo. durere.In urma digestiei celulozei intraruminale rezultă: a. b. c.Procesele chimice din rumen sunt: a. activarea receptorilor tactili de la nivelul glandei mamare în timpul mulsului sau suptului.o sursă energetică importantă . un proces de eliminarea intermitentă a gazelor ruminale pe cale bucală. 10. c.Maltoză și izomaltoză a. un proces de regurgitare a conținutului reticulo-ruminal în vederea remasticației minuțioase.o sursă energetică importantă și unicul AGV utilizabil în neoglucogeneza. c. 9. 16. b.Metanogeneza rumenală constituie pentru rumegătorul gazdă: a. c. In timpul rumegării. glandele submandibulare b.un precursor în sinteza acizilor grași din lapte.Degradarea celulozei în rumen se realizează de către: a. febră sau inapetență. activarea mecanoceptorilor din regiunea cardiei și pliului reticulo-ruminal de fragmentele de furaj de dimensiuni mari și de plenitudinea rumenului. fiind suprimată de: a. glandele parotide 8.Acidul acetic rezultat din fermentația glucozei constituie pentru rumegătorul gazdă: a. 15.Acidul propionic rezultat din fermentația glucozei constituie pentru rumegătorul gazdă: a.un prcursor în sinteza acizilor grași din lapte. 11. este declanșată de: a. frig sau temperatură crescută a mediului ambiant.Maltaza și izomaltaza de origine bacteriană. ca act reflex. 13. Glucoză.hidroliza și oxidarea anaerobă c.un deșeu metabolic inutilizabil și nociv.Rumegarea este un indicator funcțional al stării de sănătate.dezaminarea și decarboxilarea b. activarea centrilor gastromotori din bulbul rahidian. cele mai active glande sunt: a. AGV și gaze de fermentație 14.oxidarea aerobă 12.

în timpul unei revoluții cardiac. 5.3. sistola atrială . sulfhemoglobina. în mod exceptional. diastola ventriculară c. Hematiile au formă ovală. mediul hiperton la care se distrug puține hematii.o pierdere energetică importantă c.Sinteza aminoacizilor esențiali. sinteza vitaminelor din complexul B și K Cap. caprine. D și E. Viteza de sedimentare a hematiilor c. c. Agregabilitatea eritrocitară sau dispunerea în rulouri a eritrocitelor influențează: a. methemoglobina. prezența anlutinogenilor la fața externă a membranei eritrocitare. Anizocitoza eritrocitară este: a.4 1. Constantele eritrocitare derivate b. 4. Valoarea maximă a presiunii arteriale. la următoarele specii a. variația dimensiunilor hematiilor c. carboxihemoglobina.o sursă de apă metabolică 17. sistola ventriculară b. reptile. b. amfibieni. variația formei hematiilor 3. b. 7. 1. Pragul rezistenței osmotică minime a hematiilor este: a. lama. Deformabilitatea eritrocitară depinde de : a.20 b. păsări. mediul slab hipoton la care nu se distrug decât hematiile tinere. c. Rezistența osmotica a hematiilor 6. b. conținutul în spectrină al citoscheletului.Cetogeneza. 2. sunt: a.Procesele de sinteză din prestomacuri sunt: a. reducerea numărului de hematii b. c.Sinteza acizilor grași esențiali și sinteza vitaminelor A. conținutul în fosfolipide al plasmalemei. carboxihemoglobina. c. conținutul în anhidraza carbonica și alte enzime al citoplasmei. carboxihemoglobina. Combinațiile nefiziologice ale hemoglobinei. oxihemoglobina. metanogeneza și glucogeneza b. mediul slab hipoton la care nu se distrug decât hematiile îmbătrânite și uzate. ovine. este data de: a. c.2. b. carbamatul de hemoglobină.

cresterea debitului cardiac si respirator b.noradrenalina b.adrenalina c.Sunt considerati agenti stresanti toti factorii din mediu care determina la nivelul organismului: a.hormonii glucocorticoizi b.adrenalina 9.mobilizarea eritrocitelor din depozite b. din sindromul general de adaptare prezinta urmatoarele reactii cu o exceptie: a.Faza a III a.leucocitoza prin cresterea eozinofilelor si limfocitelor 4.dopamina c.Poliglobulia din faza de alarma a sindromului general de adaptare este rezultatul stimularii urmatoarelor mecanisme cu o exceptie: a.In solicitarile acute ale organismului creste secretia de: a.Mediatorii chimici ai reactiei de alarma din cadrul sindromului general de adaptare sunt: a.scaderea concentratiei de acid lactic si aminoacizi 8.Reactiile din faza de rezistenta sau de adaptare a sindromului general de adaptare sunt rezultatul interventiei urmatoarelor mecanisme: a.scaderea rezervelor de glicogen c. de epuizare. sistemul simpato-adrenergic b.stimularea eritrodiabazei 6. sistemul renina-angiotensina-aldosteron c.Caile clasice de actiune in sindromul general de adaptare sunt urmatoarele cu o exceptie: a. sistemul hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal 2.stimularea axului hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenal 3.stimularea circuitului reticulo-cortico-reticulat b.In cantitati mari glucocorticoizii produc: a.intensificarea activitatii secretorii a medulosuprarenalelor c.stimularea functiei eritropoetice ca urmare a cresterii cantitatii de eritropoetina c.liza tesutului limfatic .scaderea temperaturii corporale b.scaderea secretiei de ACTH c.intensificarea activitatii secretorii a corticosuprarenalelor b.stimularea sistemului vegetativ ortosimpatic 7.Actiunea agentilor stresanti determina la nivelul organismului in primele doua faze urmatoarele reactii cu o exceptie: a.endorfina si encefalina 5.21 Fiziopatologie 1.hiperglicemia si cresterea acizilor grasi liberi c.

poliglobulie. b. oligurie c.agravarea hemodinamicii in urma scaderii vâscozitatii sângelui 18.cresterea accentuata a tonusului muscular b.autotransfuzie dependenta de reactia predominant vagala 17.creşterea rezistenţei faţă de acţiunea tuturor agresorilor.intensificarea alcalozei metabolice c. in urma intensificarii lipolizei b. 11.un factor de reversibilitate a socului b. c.faza de epuizare 14.centralizarea circulatiei si scăderea debitului cardiac c.toate poliglobuliile c. cu o exceptie: a.scăderea activităţii medulosuprarenalelor. c.Manifestarile clinice la animale in starea de soc sunt urmatoarele : a. hiperglicemie.22 b. hipotensiune arterială. hipoglicemie.hipotensiune.cresterea metabolismului bazal si tendinta la hipertermie 16.In sindromul general de adaptare hipertrofia şi hiperplazia corticosuprarenalelor se produc în: a.cresterea nivelului de cetoacizi.Cauzele certe generatoare de soc sunt urmatoarele: a.tegumente reci si palide.vasoconstrictie periferica cu redistributie sanguina in urma descarcarilor catecolaminice b.intensificarea secreţiei de hormoni glucocorticoizi. hipotermie.Hiperlactacidemia in soc reprezinta: a. hipertensiune arterială.hipotrofia şi hipoplazia corticosuprarenalelor. c. b. bradipnee. Faza de rezistenţă a sindromului general de adaptare se caracterizează prin: a. 13. b.limfocitoza c.un indice direct proportional cu gravitatea socului .Reactiile adaptativ-compensatorii din soc vizeaza urmatoarele: a.tahicardie.tahicardie.In soc la nivelul metabolismului lipidic se produc urmatoarele modificari.scăderea rezistenţei faţă de acţiunea tuturor agresorilor.hemoragiile insemnate b. bradicardie. 12.hiperbilirubinemiile 15.eozinofilie 10. În sindromul general de adaptare sunt activate unele sisteme neuroendocrine care au ca rezultat: a.creşterea rezistenţei organismului faţă de agresorul care a declanşat reacţia.faza de alarmă b.faza de rezistenţă c.Fenomenele de contraşoc din faza de alarmă a sindromului general de adaptare sunt reprezentate de: a.

scade forta de contractie a miocardului c. hiperlactacidemie.volumul total de sânge 24.pH si concentratia plasmatica a acidului lactic c.hipoglicemie. hiperlactacidemie.scaderea aminoacizilor c.Faza de soc ireversibil se caracterizeaza prin urmatoarele modificari: a.Elementul fiziopatologic central al oricarei forme de soc este: a.actiunii vasodilatatoare a catecolaminelor b.un indice de modificare a tratamentului 19.cresterea tensiunii arteriale b.cresterea amoniacului 22.Scaderea volumului sanguin total 28. hiperpotasemie 27. hipolipemie. hipernatremie.Cresterea volumului sanguin circulant efectiv c. hiperpotasemie c.Modificarile metabolismului protidic in soc sunt urmatoarele: a.scade tendinta de coagulare intravasculara diseminata 25.tulburarilor hemodinamice si metabolice care se interconditioneaza 26.hiperglicemie.tulburarii activitatii centrilor vasomotori c.cresterea albuminelor b. hiperlipemie.mobilizarea sângelui din depozite b.Ca urmare a tulburarilor metabolice in soc se produc urmatoarele modificari umorale: a.activitatea centrilor vasomotori b.fenomene de alcaloza c.In soc perfuzia celulara este oglindita cel mai fidel de: a. Tulburarea microcirculatiei in soc este consecinta: a.acidoza locala c.23 c.valoarea presiunii arteriale b.patrunderea lichidelor interstitiale in celula c. agravând hemodinamica b.stimuleaza eliberarea de interleukine.activarea enzimelor lizozomale si autodigestie 21.Printre consecintele acidozei metabolice din starea de soc se numara urmatoarele: a. Modificările hemodinamice cu caracter adaptativ-compensator din starea de şoc vizează: .Cresterea volumului sanguin in soc se realizeaza prin urmatoarele mecanisme cu o exceptie: a.In soc tulburarile hemodinamice de la nivelul microcirculatiei sunt dependente de: a.concentatia extracelulara a potasiului 23. hiponatremie.stimularea eritropoezei 20.hipoglicemie. hipolactacidemie. hipolipemie. hipernatremie b. Scaderea volumului sanguin circulant efectiv b.

histaminei c.acidul lactic.scaderea sintezei de prostaglandine sub actiunea cicloxigenazelor d.cresterea concentratiei glucocorticoizilor .Cresterea precoce a permeabilitatii in focarul inflamator se realizeaza sub actiunea: a.24 a.cresterii numarului de eritrocite 32.cresterea concentratiei de histamina. c.Durerea in inflamatie este rezultatul acţiunii urmatorilor mediatori: b.fibrinogenului d. În stările de şoc la nivel tisular scade: a.limitarea eliberarii de lizofosfolipide c. cresterea activităţii inimii si a volumului sanguin. creşterea activităţii inimii şi a volumului sanguin b.Activarea fosfolipazei A2 membranare la nivelul fagocitelor are ca rezultat urmatoarele reactii: b.adrenalina c. 30.vasoconstricţia periferică şi diminuarea acitivităţii inimii.alterarea unui factor hemodinamic.histaminei si serotoninei b.cresterii albuminelor b.diluarea si neutralizarea substantelor toxice si microbilor b.noradrenalina 35. c. c.dizolvarea barierei fibrinoleucocitare c.prostaglandinelor si leucotrienelor c.Exsudatul inflamator asigura functia de aparare prin urmatoarele capacitaţi: a.interleukinei 1 34.pH-ul.Amplificarea fenomenelor vasculo-exsudative in focarul inflamator sunt rezultatul urmatoarelor interventii: a.cresterea patului vascular.ambele situatii.cresterii alfaglobulinelor c. serotonina.amplificarea fenomenelor vasculo-exsudative si chimiotactice 37.histamina si serotonina b.amoniacul. 29. b.alterarea profundă a metabolismului. b.micsorarea patului vascular.Cresterea VSH in inflamatie este consecinta: a. 31.favorizarea trecerii toxinelor in circulatia generala 36.scaderea concentratiei kininelor si prostaglandinelor c. Toate tipurile de şoc debutează prin: a.bradikininei 33. prostaglandine b.Mediatorii cu rol vasodilatator in focarul inflamator sunt urmatorii: a.

anemia. scaderea secreţiei de glicoproteine hepatice. Reacţiile generale în inflamaţie sunt următoarele: a.scadereaVSH b. b.scăderea secreţiei de glicoproteine hepatice. Glucocorticoizii acţionează în inflamaţie prin: a. durere.scaderea temperaturii locale. hemodilutie. plasmexodie.Blocarea caii cicloxigenazelor are ca efect: a. c. În focarul inflamator activarea factorului XII Hageman determină a.cresterea permeabilitatii. senzatia pulsatila b. b. stimularea hipotalamusului şi antrenarea unei hipertermii.Hiperemia activa din prima faza a inflamatiei acuta explica: a. hemoconcentratie b. sistemului kininelor plasmatice.stimularea fenomenelor vasculo-exsudative.cresterea permeabilitatii la nivelul microcirculatiei 39.efect antiinflamator c. 42.stimularea producţiei de prostaglandine. caldura. caldura. edem.roseata. b. edem.scăderea permeabilităţi vasculare.roseata.roseata. c. c. sistemelor coagulării şi fibrinolizei. Interleukina 1 denumită şi pirogen granulocitar intervine în inflamaţie prin: a. culoarea cianotica a regiunii c. 43. 45. durerea.diminuarea fluxului sanguin. c.leucopenie.inhibarea producţiei de metaboliţi ai acidului arahidonic. culoarea cianotica a regiunii.stimularea fenomenelor vasculo-exsudative si chimiotactice b. edemul.cresterea temperaturii locale. caldura. scaderea producţiei de leucocite.25 38.eliberarea prostaglandinelor.Procesul inflamator este insotit de urmatoarele modificari: a.scaderea gamaglobulinelor si cresterea albuminelor c.activarea metaboliţilor acidului arahidonic.activarea cascadei complementare.leucocitoza 40.febră. 41.mărirea fluxului sanguin şi a permeabilităţii vasculare.Staza venoasa caracteristica fazei a doua a inflamatiei determina urmatoarele modificari locale: a. leucopenia c. 44. . c. b. 46. b. În general la nivelul focarului inflamator mediatorii chimici ai inflamaţiei produc: a.

restructurarea funcţională a centrului termoreglării.histamina b.mediul supraincalzit si umed b.Reactia febrila este declansata de: a. b.26 47.o dereglare a echilibrului termic ca urmare a ineficientei termolizei 48.leucocitara b. Mecanismul supraîncălzirii este reprezentat de: a.Pentru perioada de stare a reactiei febrile sunt caracteristice: a.predominanta parasimpatica 53.descarcari de hormoni catabolizanti 51.reactii de adaptare la mediul rece b.hipertermia malignă.starea normala 54.hipertermie (Supraincalzire) c. virusurile.Mecanismul de termoreglare in perioada de stare a reactiei febrile este identic cu cel din: a.Pentru perioada de stare a reactiei febrile sunt caracteristice: a.Faza de crestere a temperaturii din reactia febrila se caracterizeaza prin: a.kininele 49.pastrarea capacitatii de termoreglare c.diminuarea termogenezei. prin cresterea productiei de caldura c. fungii d.o dereglare a echilibrului termogeneza-termoliza.hipotermie b.actiunea factorilor piretogeni c.Originea pirogenului endogen este: a.intensificarea termogenezei 52.Au efect piretogen urmatorii factori: a.Reactia febrila este: a.eritrocitara c.scaderea termolizei b. b.intensificarea metabolismului celular 55.o reactie generala nespecifica de adaptare-aparare a organismului b. Mecanismul de termoreglare din reacţia febrilă este identic cu cel din: a.restabilirea echilibrului termogeneza-termoliza b.supraîncălzire.bacteriile. .diminuarea termolizei c. c.scaderea termogenezei c.amplificarea termogenezei şi sau diminuarea termolizei. 56.hipotalamica 50.

c. .vasodilataţie periferică 58.deshidratare izotona b.scăderea presiunii hidrostatice intravasculare.diminuarea activităţii centrilor cardiorespiratori din bulb.Cresterea hematocritului.creşterea termolizei b.deshidratare hipertona c. In faza de creştere a temperaturii din reacţia febrilă se produce: a. a compartimentului intracelular concomitent cu cresterea volumului plasmatic semnifica: a. c.creşterea excitabilităţii neuromusculare. b.calcificări ale ţesuturilor moi.intensificarea termogenezei c.creşterea activităţii parasimpatice.scăderea timpului de coagulare. c.hipertensiune arterială. b.starea normală.Mecanismele compensatorii în deshidratarea izotonă sunt: a. instalarea vasodilataţiei şi hipotensiunii.deshidratarii extracelulare hipertona c.deshidratarii extracelulare izotona b.hiperhidratare globală.hiperhidratare extracelulară şi deshidratare celulară.cele care intervin într-o hipovolemie. proteinelor plasmatice. proteinelor plasmatice.scăderea presiunii oncotice în hipoalbuminemie. b. În faza paralitică din hipotermia acută se produc: a. b.deshidratare hipotona c.Scaderea hematocritului. 57.hiposecreţie de ADH şi aldosteron.27 c. Consecinţele hipocalcemiei asupra organismului sunt a. Consecinţele hiperhidratării hipotone sunt: a.vasoconstricţie periferică.creşterea presiunii oncotice intravasculare. c.deshidratare hipertona 60. c. 64. a compartimentului intracelular concomitent cu scaderea volumului plasmatic semnifica: a. b. Între mecanismele de apariţie a edemului se numără: a. 63. 59.deshidratare celulară.hiperhidratare hipertona 61. 65.deshidratarii extracelulare hipotona 62.Lipsa senzatiei de sete este specifica urmatoarei tulburari a echilibrului hidroelectrolitic: a.hiperhidratare hipotona b.

b.contracţii tetanice secundare hipocalcemiei.tulburări cardiace manifestate prin aritmii. o stimulare simpato-adrenergică şi hipotalamo-hipofizo-cortiocosuprarenală. exogeni. o stimulare vagală. o diminuare a concentraţiei de adrenalină şi glucocorticoizi. fenomene alterative. o reacţie a organismului cu predominaţă anabolică. c. b.Consecinţele hiperpotasemiei asupra organismului sunt reprezentate de: a. . capacitate vasculoexudativă şi chimiotactică.În inflamaţie histamina. numai de acţiunea factorilor abiotici. capacitate hiperalgică. b.modificări metabolice traduse prin acidoză metabolică. 72. 69. c. b. intervine prin: a. aldosteron.modificări hematologice caracterizate prin tulburarea structurii şi funcţiei eritrocitelor. numai de actiunea factorilor biotici. glucocorticoizi.Focarul inflamator (flogistic) se caracterizează prin: a. c.În sindromul general de adaptare ordinea intrării în acţiune a mediatorilor este: a. adrenalină.Mecanismele sindromului general de adaptare au la bază: a. cu predominanţă catabolică. c.tulburări digestive.Cauzele inflamaţiei sunt reprezentate: a. adrenalină. Consecinţele hiperfosfatemiei asupra organismului: a. b.28 66. 70. o reacţie nespecifică a organismului. 68. o reacţie cu predominanţă vagală. c.Sindromul general de adaptare este: a. primul mediator. 73. angiotensină. c. glucocorticoizi. 67. ischemie şi stază. b. vasculoexsudative şi proliferative. b. neutrofilie. capacitate hipertermică. 71. c. b. de toţi factorii biotici şi abiotici care produc o agresiune tisulară. c. exogeni şi endogeni.tulburări metabolice traduse prin alcaloză metabolică.

determinarea sărurilor biliare . lipsa secreţiei sebacee b. Foaia semnaletică conţine date despre: a. prezenţa pigmenţilor biliari în urină 9.Termenul de colurie defineşte a. modificări de distribuţie şi intensitate a pigmentului melanic c. reducerea elasticităţii pielii 5. nevii vasculari 7. hiperpigmentare oculară b. pierderea părului şi îngrosarea pielii. un document ce se înmânează obligatoriu proprietarului b.Proba lui Adler la urina se referă la: a. prezenţa sărurilor biliare în urină c. Discromiile sunt manifestate prin: a. cantitate crescută de proteine in urină b. lipsa secreţiei sudoripare c. starea generală prezentă b. c. semnele bolii b. date exclusiv ale proprietarului c. b. ştiinţific şi juridic c.29 SEMIOLOGIE 1. un document cu valoare financiară 3. conformația si constituția c. Termenul de asteatoză semnifică : a. Sclerodermia semnifică: a. lipsa totală apigmentului melanic 8.Vitiligo semnifică : a. inflamaţia pielii 6. Foaia de observaţie este: a. îngrosarea exagerată a pielii. Termenul de habitus semnifică: a. hipopigmentarea extremităţilor c. modificări ale culorii pielii de natură vasculară b. starea de întreținere și temperamentul 4.determinarea corpilor cetonici c.determinarea hemoglobinei b. un act medical. date privind animalul 2.

crevase infectate ale pielii 18.Sediment neorganizat și organizat 12.vomitarea cu frecvenţă mare c.dilataţia saciformă a esofagului 17. erupție eritematoasă b.microscopic pe frotiu c.atitudine tetanică și cap întins c.Torsiunea stomacului la câine este vizibilă radiologic astfel: a.Termenul de fagedenic se referă la : a.În gastrită acidă la câine se remarcă: a.vomă fecaloidă b.vomă şi vomituriţie 19.partea de aură a accesului epileptiform 14.Sediment organic și anorganic b.macroscopic după centrifugare si acidifiere 11.radioopacitate crescută posterior diafragmului b.partea finală a foii de observație c.obstrucţia cu un corp străin a esofagului c.cap ridicat și respirație dispneică b.inflamaţia esofagului b.30 10.Vomitarea incoercibilă se referă la: a.vomitare sanguinolentă 16.Sediment organizat și cilindri c.Epicriza semnifică: a.Sedimentul urinar este format din: a.Poziția ortopneică adoptată de animal se traduce prin: a.Jaboul esofagian se referă la: a.criză convulsivă ușoară b.cap întins pe gât și îndepărtarea membrelor 13.parte organică și anorganică 15.Sedimentul urinar se examinează: a.cristale si rare celule epiteliale c.parte neorganizată și organizată b.radiotransparenţă intensă posterior diafragmului .Sedimentul urinar est eformat din : a. ulcere profunde c.vomă şi semne nervoase c.macroscopic după acidifiere b.vomitarea rară cu mult mucus b.

Blocul atrioventricular se referă la: a.vomisment ihoros şi sanguinolent c. b. verificarea reflexelor pupilare b. reducerea sensibilităţii tactile.În ulcerul gastric la câine vomismentul se prezintă astfel: a. dedublării zgomotului II c. Proba lui Babinschi constă în: a. Termenul de hipoestezie semnifică: a. sufluri 28. deplasare continuă b. stare de vagotonie b. Termenul de ataxie semnifică: a. reducerea motilităţii. zgomote date de aritmii b. un fenomen de aritmie dromotropă c.radioopacitate sterno-ventrală cu zone mici alternante de radiotransparenţă 20. reducerea sensibilităţii profunde. zgomote date acumulări de lichid pericardic c. prelevarea de exsudat şi examinarea microscopică b. de stenoză .În inflamaţia catarală a faringelui se aplică următoarea metodă specială: a. 23. Suflurile endocardice organice produse în urma îngustării orificiilor poartă numele de suflu/zgomot: a.vomă galben-verzuie cu mult mucus b. prelungirii zgomotolui I 26. Tahicardia poate fi cauzată de: a. Zgomotele cardiace supraadaugate sunt definite ca: a. deplasare în manej 25. acoperirea ochilor şi aprecierea deplasării c. incoordonarea miscărilor în deplasare c.sialografie 22.puncţie c. Zgomotul de pitpalac se datorează : a. c.vomisment cu miros amoniacal si de culoare maron –închis 21. miocardită complicată cu pericardită 27. dedublării zgomotelor cardiace b. stare de uremie 29. verificarea reflexului interdigital 24. stare de simpaticotonie c. un fenomen de aritmie batmotropă b.31 c.

pneumopericard c. modificări diferite de atitudine în deplasare c. cuniculocardie 31. stare de inhibiţie urmată de paralizie 33. înşelătoare 30. În cazul examinării sistemului nervos vegetativ se verifică următoarele reflexe: a. de insuficienţă c. Când egalizarea pauzelor zgomotelor cardiace se face fară creşterea frecvenţei. Proba planului mobil se aplică pentru: a. pierderi de echilibru însoţite de opistotonus b. reflexul cornean şi de deglutiţie 34. embriocardie b. Mărirea ariei cardiace se constată în: a. verificarea sensibilităţii reticulare b. pierderea mirosului b. ritm pendular c. convulsii şi pareze spastice c. verificarea sensibilităţii profunde 36. Amauroza se referă la: a. Mişcările forţate se exprimă prin: a. măsurarea frecvenţei cardiace înainte şi după acoperirea ochilor 38. Astazia reprezintă: a. reflexul Westphal şi Babinschi c. labio-cardiac şi oculo-cardiac b. pierderi de echilibru în staţiune patrupodală 37. pulsiuni b. dilataţia cardiacă 32. pneumotorax b. tetanii c. pareze spastice . acoperirea şi presare globului oculare cu aprecierea deplasării c. aspectul semiologic poartă numele de: a. pierderea văzului c. pierderea gustului 35. Proba lui Romberg se referă la: a. verificarea sensibilităţii superficiale c. acoperirea ochilor şi aprecierea deplasării b. stare de excitaţie însoţită de convulsii b.32 b. Apoplexia reprezintă: a.

Culoarea normală a pielii este determinată de: a.La nivelul pielii toracelui există o formaţiune care la palpaţie prezintă fluctuenţă.Acumularea infiltrativă de lichid seros în ţesutul conjunctiv subcutanat este întâlnită a. încetinirea contracţiilor c. vertij si tremuraturi c. pigmentul melanic şi vascularizaţie c. fanerele cutanate b. glandele sebacee şi sudoripare c. endoscopie. transpiraţii abundente. puncţie. b. dar pe zone cutanate circumscrise 45.Formaţiunile glandulare ale pielii sunt reprezentate de: a. emfizem subcutanat septic b. hipereflectivitate b. dismetrie 41. secreţie sudoripară abundentă b. lipsa secreţiei sudoripare c. reticulină 43. edem .Ephidroza se manifestă prin: a. Ataxia cerebeloasa se caracterizează prin: a. Bradikinezia semnifică : a. încetinirea reacţiilor faţă de excitanţii din mediu 40. 42. glandele uropigee 44. elastice.33 39. raclaj. Care este metoda specială ce trebuie aplicată : a. c. hiporeflectivitate b. fibre colagene. emfizem subcutanat prin aspiraţie c. glandele sudoripare şi sebacee b.

protoplaştii c.34 MICROBIOLOGIE 1.Peretele celular este o componenta a celulei bacteriene: a. este vizibilă cu ochiul liber 2. prezentă la un numar redus de specii bacteriene 9. . poate fi examinată numai la microscopul electronic din cauza dimensiunilor foarte reduse c. prezentă la majoritatea speciilor bacteriene c. pluricelulare 5. sferoplaştii b. peretele celular c.L. nanometrilor b. micrometrilor c. membrana citoplasmatica b. unicelulară de tip procariot c. strepto b.Bacteriile sunt microorganisme cu o structură: a.Bacteriile cu formă sferică (cocii) pot forma grupări: a. prezentă la toate bacteriile: b.Bacteriile sunt microorganisme: a. formele. palisade c. cu persistenţa legăturilor între celule pe parcursul mai multor generaţii: a. ideograme 6. capsula 8. acelulară (subcelulară) b. pluricelulară de tip eucariot 3.Este rezultatul diviziunilor succesive în planuri paralele...Celula bacteriană : a.Celula bacteriană are dimensiuni de ordinul: a. unicelulare b. milimetrilor 4.Au capacitatea de a-şi resintetiza peretele celular: a. eucariote c.Care din componentele celulei bacteriene este prezentă la absolut toate bacteriile: a. este vizibilă la microscopul optic b. stafilococul c. streptococul 7. diplococul b.

citoplasma c.cili (flageli) .Capsula protejează celula bacteriană faţă de : a. granulele lui Palade 15. membrana citoplasmatica 11. molecule mici de ADN 17. temperaturile crescute 19.. organite de aderenţă c. glicocalixul b.F. 18. Este codificată de plasmide: a. fragmente mici de ADN extracromozomial c. modul de grupare c.Care din componentele celulei bacteriene nu este prezentă la toate bacteriile: a. capsula 13. peretele celular c.Mobilitatea bacteriilor este dată de: a.Care din componentele celulei bacteriene asigura menţinerea formei acesteia: a. genomul (nucleoidul) b. invaginări ale membranei citoplasmatice b. rezerve de substanţe organice şi anorganice 16. fimbrii c.. fimbriile 14. reprezintă: a. fagocitoză b. flagelii (cilii) c. capsula. lizozomii c.Plasmidele sunt: a. ribozomii (corpusculii Palade) b. sporogeneza c. modul diferit de colorare prin metodele Gram şi Ziehl-Neelsen 12.Organitele prezente în citoplasma celulei bacteriane sunt: a.Care din componentele celulei bacteriene este prezentă la absolut toate bacteriile: a. aparatul Golgi b. forma celulelor bacteriene b.Diferenţele de structură ale peretelui celular la diverse grupe de bacterii sunt responsabile de : a. sediul sintezei proteinelor structurale şi enzimatice b. prezente în citoplasma celulei bacteriene. acţiunea antibioticelor c. sinteza pililor de tip.Granulele lui Palade. sinteza capsulei b. pili b.35 10.

fimbrii 26. un singur cil la unul din poli 24. care în subculturi devin tolerante faţă de oxigen: a. sistemul citocromilor 29.Care din enzimele respiratorii lipsesc la bacteriile strict anaerobe: a.Bacteriile : a. glucidele b. dehidrogenazele piridinice b. anaerobe facultativ b. au rol in absorbţia substanţelor nutritive din mediile de cultură b. bacteriile aerobe. alcoolii c. cili externi dispuşi peritrich b. o microcapsulă b.Fimbriile : a.capacitatea de a utiliza energia luminoasă 28. dehidrogenazele flavinice c. sunt parazite obligatoriu.Mobilitatea spirochetelor este dată de.36 20. aerotolerante c. bacteriile anaerobe. reacţii de oxidoreducere prin care bacteriile îşi procură energia b.Sunt formaţiuni tubulare lipsite de canal axial şi conferă bacteriilor capacitatea de a adera la suprafaţa epiteliilor şi a altor substraturi: a.Cilii (flagelii): a. nu se multiplică în medii abiotice c. un smoc de cili la unul din poli c. realizează fixarea bacteriilor pe suprafaţa epiteliilor şi a altor substraturi solide c. bacteriile microaerofile . posedă enzime şi metabolism propriu b. a. endoflageli c. deoarece nu dispun de enzime metabolice 27.Bacteriile lofotricha posedă: a. reprezintă organite de aderenţă a celulei bacteriene la diverse substraturi b. conferă bacteriilor mobilitate 22.Respiraţia la bacterii constă în: a. reacţii de biosinteză a structurilor celulare c.Sunt bacterii anaerobe. prin lumenul lor se realizează transferul de material genetic în procesul de conjugare 23. metalele grele 25. pilii de tip F c. fimbriile b. reprezintă organite de mişcare c. Exercită chimiotactism pozitiv asupra bacteriilor mobile: a. flagelii (cilii) 21.

Variațiile genotipice ale bacteriilor: a. multiplicarea unei celule bacteriene b. roirea bacteriilor mobile pe suprafaţa mediilor solide c.Principala cauză care determină reducerea considerabilă a diviziunilor în faza staţionară a multiplicării bacteriilor.Faza de declin se caracterizează prin: a. încât examenele efectuate în scopul identificării pot duce la erori: a. faza de multiplicare exponentiala b. diviziuni de înlocuire a bacteriilor moarte b. celulele bacteriene prezintă forme atipice şi afinitate tinctorială scazută. apar la un număr foarte redus de celule dintr-o populație bacteriană (1/108) . lipsa de adaptare la condiţiile de mediu 35. afectează un număr mic de celule (1/108) 39.În faza exponenţială a multiplicării bacteriilor: a. dispar odată cu factorul inductor şi nu se transmit la descendenți b. moartea logaritmică a celuleor bacteriene 34. variantele genotipice c.Gazonul bacterian este rezultatul: a.Majoritatea bacteriilor se multiplică prin: a. confluării coloniilor sau invaziei mediului de către bacteriile mobile b. faza de declin 33. are loc doar o multiplicare de înlocuire a celulelor moarte 32.Colonia bacteriană rezultă din: a.37 30. scăderea concentraţiei nutrienţilor şi acumularea metabliţilor toxici b. diviziunile se succed la intervale de 20-30 minute b. sunt stabile și se transmit ereditar c. spori b. multiplicarea logaritmică a celulelor bacteriene c. invadarea suprafeţei agarului de către bacteriile ciliate 36. faza stationara c. realizarea unei concentraţii maxime de indivizi pe unitatea de volum c. este: a. se ajunge la moartea logaritmică a celulelor bacteriene c. incubării la temperatura optimă c..Factorii de mediu au rolul de a selecta (a releva): a. înmugurire 31.Variaţiile fenotipice ale bacteriilor: a. diviziune directă (sciziparitate) c. cultivării pe medii cu ser sau sânge 37.In care din fazele multiplicării. variantele fenotipice b. ambele tipuri 38.

plasmoptiza c. deshidratării celulelor bacteriene b. bacterii hipertermofile c. faţă de care constituie fenomene de adaptare b. tubul digestiv c. bacteriile barofile b. în principal: a.Variaţiile genotipice se realizează prin: a. bacteriile halofile 48. bacteriile barofile b. . ambele mecanisme (a şi b) 41. bacteriile psichrofile (criofile) c. apropiate de zero grade : a. indiferent de temperatură 45. Are efect bactericid prin deshidratare şi ruperea învelişurilor celulei bacteriene sub acţiunea cristalelor de ghiaţă: a. mutaţii şi recombinări genetice c. Microbiota autohtonă (rezidentă) a organismului animal populează: a.Sunt capabile să se multiplice la temperaturi scăzute. bacterii osmofile 44. Bacteriile capabile să se multiplice la temperaturi cuprinse între 800 C-1050 C se numesc: a. Efectul bactericid al temperaturilor crescute utilizate în sterilizare se datorează. acţiunea factorilor de mediu.coagularea proteinelor structurale şi enzimatice 47. bacterii mezofile b. Plasmoliza (uscarea osmotică) are loc când celulele bacteriene se găsesc intr-un mediu: a. ficatul b.denaturării proteinelor enzimatice c.distrugerii peretelui celular 43. Sunt capabile să se multiplice în medii cu o concentraţie mare de Na Cl: a.38 b. bacteriile psichrofile (criofile) c. bacteriile halofile 42. hipoton b. afectează o întreagă populație bacteriană simultan c.Suspendarea celulelor bacteriene într-un mediu hipoton determină: a. hiperton c. nu se transmit la descendenți 40. îngheţarea lentă la temperaturi situate puţin sub zero grade b. plasmoliza (uscarea osmotică) b. îngheţarea bruscă la temperaturi foarte scăzute (-300.acid 46. musculatura .800 C) c. congelarea.

simbiotic b. Sunt bacterii criofile: a.Testul lui Anton (instilare conjunctivală) este un test de patogenitate pentru: a. Staphylococcus aureus c. Staphylococcus spp. mamita gangrenoasă a oilor (răsfugul negru) b. NaCl 6. Constituie o infecţie streptococică: a.5 % c. listerii . b. inhibarea fagocitozei b. Bacillus spp. c. În frotiurile efectuate din materiale patologice şi culturi. producerea toxiinfecţiilor alimentare 51.Mediile selective pentru stafilococi conţin: a. termofile 56. nedifuzabili în mediu: a. streptococi b. lecitinaza b. serofile b. 58. Hialuronidazele şi fibrinolizinele bacteriene sunt responsabile de : a. verde briliant 53. b. Relaţia dintre microbiota rumenului şi animalul-gazdă este de tip: a. Produc pigmenţi de natură carotenoidă (alb→ portocaliu). Bacillus anthracis 55. Streptococcus spp. 54. Sunt enzime bacteriene cu efect necrotic: a. toxina difterică. c. Pseudomonas spp. comensal c. Streptococcus pyogenes b.39 49. coagulazele c. gangrena gazoasă 57. halofile c. gurma tineretului cabalin c. Streptococcus spp. Listeria spp. antagonic (conflictual) 50. hemolizinele 52.Stafilococii sunt bacterii: a. difuzarea bacteriilor în ţesuturi c. azidă de sodiu b. formează grupări asemănătoare ciorchinilor de struguri: a.

Bacteriile care au forma de virgulă sau S se numesc: a. geloză-sânge c. mediul sintetic Korthof 62. tetrade 65.În prezenţa penicilinei sau a lizozimului se transformă în protoplaşti: a. reţelei de peptidoglican (mureina) c. filamentul c. coci b. toate speciile bacteriene 61. clostridii 59.Salmonella spp. o enzimă cu rol în metabolism b. bacili c. medii uzuale (bulion. Rezistenţa mecanică a peretelui celular se datorează : a. stafilo b. reprezintă: a. a. salmonelele b. Escherichia coli b. c. leptospirele c.Componenta lipopolizaharidică (LPS) din membrana externă a peretelui celular la bacteriile Gram negative. Leptospirele cultivă pe: a. la microscop în câmp întunecat: a.Antigenul de înveliş .Vi”este prezent la: a.Bacteriile în formă de bacil pot forma grupări: a. lipopolizaharidelor (LPS) b. Se examinează în preparate umede lamă-lamelă.40 c. un factor antifagocitar c. vibrioni 63.. lipoproteinelor 66. geloză nutritivă) b. bacteriile Gram negative c. o endotoxină 67.Este o bacterie spiralată alcătuită din mai multe spire flexibile. strepto c. bacteriile Gram pozitive b. colibacili şi salmonele 60. spirocheta 64. vibrionul b. bacteriile acidorezistente .

Activitatea terapeutică a griseofulvinei este mai eficientă atunci când este administrată: a. Dezinfecţia câmpului operator si revulsiv în jurul plăgii.41 FARMACOLOGIE 1. b. Indicaţiile terapeutice ale griseofulvinei. Recomandările tincturii de iod se referă la: a. Concomitent cu antibiotice. Efectul antimicotic topic. Suplinirea deficitului de calciu. c. b. b. Dermatofitozele pielii. b. c. c. 3. 5. b. 2. Subcutanat şi sub formă micronizată. Amfotericina B se indică în: a. 9. Concomitent cu barbiturice. părului şi unghiilor. Efectul toxic renal. Efectul toxic cardiac. Intravenos şi sub formă ultramicronizată. Administrarea amfotericinei B concomitent cu colistinul potenţează: a. La câinii supuşi tratamentului antifungic cu ketoconazol se recomandă: a. c. 6. Efect vomitiv. Pe cale orală şi sub formă ultramicronizată. Toxicitate relativ redusă. 4. privesc: a. Nefrotoxicitate. c. Suplinirea deficitului de cortizol. Concomitent cu soluţii nutritive. Dezinfecţia câmpului operator si revulsiv în plagă. Efectul terapeutic. Ketoconazolul se caracterizează prin: a. Efectul antiseptic/dezinfectant. 7. b. Utilizarea enilconazolului în medicina veterinară se referă la: a. b. b. c. c. 8. Absorbţia griseofulvinei se reduce atunci când se administrează: a. Iodoforii se caracterizează prin: . Infecţii micotice sistemice şi localizate. Toxicitate foarte ridicată. Nematodozele animalelor mici. Infecţii sistemice grave. c. b. Intoxicaţii cu alte medicamente nefrotoxice. c. Efectul deprimat al SNC. 10. Suplinirea deficitului de estrogeni. Infecţiile candidozice.

12. Administrarea imizolului se face: a. b. Neiritant şi netoxic. c. c. Betadina se caracterizează printr-un efect: a. It = 40 – 200. Clorhexidina este incompatibilă cu: a. Bacteriostatic. c. Intravenos (IV). 19. c. 15. Bacteriostatic şi bactericid. 14. b. 17. Compuşii cuaternari de amoniu (detergenţii cationici). 16. c. c. c. It = 3 – 40. Compuşii anionici (detergenţii anionici). Trimetoprim + ampicilină. 20. b.42 a. b. b. c. c. Bacteriostatic. b. Care dintre combinaţii sunt sulfamide potenţate: a. Sulfametoxazol + trimetoprim. Subcutanat (SC). Alcoolul etilic posedă proprietăţi antibacteriene optime la: a. Sulfadiazină + sulfatiazol. It = 1 – 3. Sulfamidele potenţate au un mecanism de acţiune: a. b. Toxicitate ridicată şi nu au miros respingător. Dublu (bacteriostatic şi bactericid). Apa distilată. Numai în absenţa materiilor organice. Bactericid. Toxicitate redusă şi nu au miros respingător. c. 13. Şi în prezenţa materiilor organice. Iritant şi toxic. b. dar instabilitate în timpul acţiunii. b. b. Timpul de aşteptare pentru laptele provenit de la vacile tratate cu sulfamide este de: . Digestiv (PO). Indicele terapeutic al sulfamidelor la cal este: a. Toxicitate redusă. Mecanismul de acţiune al sulfamidelor este unul: a. Activitatea antimicrobiană a glutaraldehidei este prezentă: a. Numai pentru dezinfecţia instrumentarului. Alergic şi coroziv. 50 c (g/v). 18. 70 c (g/v). 11. Bactericid. 90 c (g/v).

Pe cale orală. Aminopenicilinele sunt active pe: a. c. Fenoximetilpenicilina se administrează: a. Local (topic). 4 – 6 ore. Pe cale intramusculară. b. Indicaţia majoră a penicilinei G priveşte: a. b. 2 zile de la ultimul tratament. Amoxicilina este activă pe: a. 22. b. b. 24 de ore. c. Timpul de aşteptare pentru carnea provenită de la animalele tratate cu combinaţia sulfadiazină-trimetoprim este de: a. b. c. Spectinomicinei. 29. b. 7 zile de la ultimul tratament. În cazul benzilpenicilinei procainice repetarea administrării se face la intervale de: a. Germeni Gram pozitivi. 28. c. 3 zile. Micoplasme. c. 5 – 7 zile. 23. 24. Tetraciclinei. 26. Mai mari de 6 – 8 ore. . 6 – 8 ore. b. c. 27. b. c.43 a. Bactericidă. Bacteriile Gram pozitive care nu şi-au selectat mutante rezistente. Micoplasmele. Germenii Gram negativi. c. 15 – 17 zile. 72 de ore. Penicilinei. Dublă: bacteriostatică (faza I) şi bactericidă (faza II). c. 21. Micoplasme. Ampicilina exercită asupra bacteriilor Gram pozitive o activitate: a. b. 48 de ore. b. Ampicilina este un antibiotic cu structură chimică asemănătoare: a. 25. Durata unui tratament obişnuit cu penicilină este de: a. 5 zile de la ultimul tratament. Bacteriostatică. Germenii Gram pozitivi. Germeni Gram negativi. c. Bacteriile Gram negative.

b.cilastatină se referă la: a. 33. Recomandarea terapeutică a eritromicinei priveşte: a. timp de 24-48 de ore. 36. Penicilinele. 20 mg/kgc. 34. Germenii Gram pozitivi. b. b. c. Afecţiunile aparatului urinar. 40 mg/kgc. 35. b. Dozajul i. Blocarea dihidropeptidazei renale. b./s. (mg/kgc) la câine şi pisică cu antibiotice lincosamidice este de: a. Eritromicină. c. ampicilinele. Aminoglicozide. Antibioticelor macrolide. În nici o fază. Polimixinei B. carbenicilinele şi acilureidopenicilinele. Aminociclitolii sunt antagonişti faţă de: a. Afecţiunile aparatului digestiv. Germenii Gram negativi. Spectinamicina se administrează parenteral în doze de: a. Ketoconazolului. Antibioticelor diterpenice. Oxacilinele şi cefalosporinele. b. Logaritmică. timp de 24-48 de ore. 30 mg/kgc. 30 mg/kgc. Efectul bacteriostatic/bactericid al antibioticelor macrolide se exercită în faza: a. c. 20 mg/kgc. . c. timp de 3-7 /10 zile. Betalactamazele produse de Staphylococcus aureus şi epidermidis inactivează: a. Un efect toxic redus. 37. Amoxicilina se caracterizează printr-o biodisponibilitate superioară: a. c. c. timp de 3-7 /10 zile. Ampicilinei. Cilastatina în combinaţie cu imipenemul asigură: a. b. De repaus. timp de 5-7 zile.c. de 2 ori/zi. b. Aminoglicozidele. 32. Infecţii mixte cu aerobi şi anaerobi. Peniciline. 38. c. de 2 ori/zi.m. Antibioticele lincosamidice au mecanismul de acţiune asemănător cu al: a. Recomandarea principală a combinaţiei imipenem . Un spectru antimicrobian ingust. 31.44 30. b. c. 10 mg/kgc. de 2 ori/zi. Antibioticelor betalactamice. c. timp de 3-7 /10 zile. b. 39. c. Afecţiunile aparatului respirator.

Recomandată în terapeutică. b. Cladosporium spp. Histoplasma capsulatum. 49. b. Extensiv pe cale sistemică. Bacteriostatic şi induce antibiorezistenţă. a. c. Candida albicans. c. Tulpinile de Aspergillus şi Coccidioides imunitis. b. 48. Bactericid absolut şi nu induce antibiorezistenţă. c. b.45 40. Apa oxigenată este: a. 47. c. Pe cale orală. Timpul de contact. Mixt. Acţiune bactericidă asupra germenilor Gram pozitivi. Mecanismul de acţiune al polimixinelor este: a. Pe cale subcutanată. Un antiseptic/dezinfectant nestabil oxidant. Local şi sistemic. c. Pe cale intravenoasă. Un antiseptic/dezinfectant nestabil reducător. Absorbţie redusa din tubul digestiv. c. Să aiba un spectru ţintă de activitate antimicrobiană. Timpul de înjumătăţire. 41. Spectrul de activitate al flucitozinei include: a. Cardiotoxicităţii. 44. b. Hepatotoxicităţii. b. 42. Absorbţia flucitozinei se realizează rapid şi complet atunci când este administrată: a. Lipsa toxicitatii sistemice. Staphylococcus aureus. c. Asocierea aminoglicozidelor cu β-lactamine este. b. Un antiseptic/dezinfectant stabil: . Se posede un spectru larg de activitate antimicrobiană. b. c. Cryptoccus neoformons. Polimixinele se utilizează: a. 43. b. Eficienţa unui antiseptic sau dezinfectant depinde de: a. Nefrotoxicităţii. Incompatibilă şi creşte riscul antibiorezistenţei. c. Ce este mai important pentru un antiseptic/dezinfectant: a. Să fie inactivat de proteine. Aminoglicozidele se caracterizeaza prin: a. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei: a. c. Indicele terapeutic: 46. Toxică. 45. b. Exclusiv local (topic).

Hiperplazia pneumocitelor de tip II (”epitelizarea alveolară”) este întânită în: a. necrobaciloza viscerală a bovinelor 3. epididimită interstițială c. boala cordului muriform 9. sindromul tulburărilor respiratorii şi de reproducţie al porcinelor (PRRS) b. boala Newcastle Disease 2. sarcomul lui Sticker la carnasiere c. parvoviroza canină b. rujetul cronic b. În infecţia cu Mycoplasma suipneumoniae leziunea pulmonară esenţială este: a. Endocardita ulcerovegetantă la suine este leziune specifică în: a. pesta clasică 5. emfizemul pulmonar bulos b. Infarctele roșii splenice apar în: a. jigodie 7. herpesviroza canină c. Leziunea patognomonică în holera aviară este: a.“creastă de cocoş” 6. Enterita hemoragică este întâlnită constant în: a. necrobaciloza bovinelor b. hepatita fibroasă 8. hepatoza granulară c. celulele gigante dispersate c. rujet c. Sarcomul lui Sticker la masculi se caracterizează prin: a. bursita infecțioasă aviară c. bulbi erectili cu tumori cu aspect polipos .46 MEDICINĂ LEGALĂ 1. bronhopneumonia limfohistiocitară cu caracter manşonal 4. antrax b. leptospiroza adultelor c. sindromul tulburărilor respiratorii şi de reproducţie al porcinelor . Incluziile Lenz – Sinegaglia sunt întâlnite în: a. tumori cu aspect conopidiform b. rabie b. hepatita necrotică miliară b. rabie la cîine c. La care din următoarele boli se întâlnește avortul la femele: a.

edem pulmonar acut 15. cataractă b. Butonii difteroizi dispuși pe toată lungimea intestinului subțire. Virusul jigodios este responsabil de: a. rabiei 14. bronhopneumonia cataral-purulentă b. creier c. piele b. degenerare miocardică b. catarul nazal purulent c. complexul ruminită – abcese hepatice 11. limfomului malign b. icter b. sincițializarea pneumocitelor de tip II 17. Forma localizată a necrobacilozei viscerale la bovine este dată de: a. Cordul tigrat al lui Kitt este leziune la bovine în: a. In cadrul pseudopestei aviare. inflamaţie necrotico . ectropion 18. a sacilor cecali și a proctodeumului sunt specifici: a. În hepatita infecțioasă canină la nivelul cadavrului se observă în mod constant: a. Beaudette .exsudativă (macerativã) a pielii interdigitale c. la nivelul tonsilelor cecale. Incluziile Lentz-Sinigaglia se evidentiază cu o frecvență mai mare în: a. pseudopestei aviare b. conjunctivită bilaterală seroasă. febra aftoasă c. holerei aviare 19. tonsile 13. edem cerebral 16. hiperplazia predominantă a celulelor malpighiene c. cianoza mucoaselor c. Beach c. Histologic. jigodiei c. cea mai severă formă este: a. antrax 12. focare de necroză în toate organele b. difterovariolei aviare c. Doyle b. apoi purulentă c. Aspectul de ”magmă ciocolatie” al pulmonilor la câine este caracteristic: a. in papilomatoza bucală a câinilor se evidențiază: a.47 10. dictiocauloza b. În forma oculară a jigodiei se remarcă: a.

necrobaciloza c. macrofagele 26. celulele gigante cu aspect spongios c. leucoza enzootică b. Proventriculita hemoragică este întâlnită în: a. granulomatoasă b. ”Boala botului roșu” a vițeilor este de fapt: a. la nivelul bursei lu Fabricius se observă: a. Ce tip de bronhopneumonie este întâlnit în holera aviară: a. diareea virotică-boala mucoaselor 29. inflamație gangrenoasă c. colibaciloză 24. examenului ecografic 28. micoplasmozei c. serofibrinoasă c. pseudopestă c. coccidiozei b. rinotraheita infecțioasă . jigodie c. febra aftoasă b. limfocitele b. În forma clasică a bursitei infecțioase aviare. necroza crestei și a bărbițelor c. Aerosaculita fibrinoasă a găinilor este specifică: a. metaplazie 21. Colibaciloza septicemică a broilerilor se remarcă prin: a. tenosinovita micoplasmică aviară 23. Creșterea exagerată ( de zeci de ori) în volum și greutate a limfonodurilor la bovine pledează pentru: a. bursitei infecțioase 22. diagnosticul se pune în urma: a. inflamație fibrinoasă a tuturor seroaselor toraco-abdominale b. necropsiei b. În faza de limfocitoză persistentă a leucozei bovine. congestie și infiltrația hemoragică b. holera b. hemoragică 25. examenului hematologic c.48 20. Ruperea frecventă a tendonului lui Ahile se produce în: a. Caracteristic granuloamelor colibacilare sunt: a. chlamidioza aviară b. dermatită crustoasă 27.

difteriei vițeilor b. Arcanobacterium pyogenes b. tonsilele câinilor cu jigodie b. Flegmoanele periarticulare sunt întâlnite în: a. Escherichia coli c. antraxul bovinelor b. Stomatita fibrino-necrotică este caracteristică: a. jigodie b. fasciolozei c. Aftele de pe mucoasa bucală la bovine sunt caracteristice: a. Tipul exsudativ al peritonitei infectioase feline se caracterizează prin: a. epidermul găinilor cu variolă d. peritonitei infecțioase a pisicilor 33. rinotraheita infecțioasă a pisicilor .49 c. Mastita piogranulomatoasă a scroafelor are ca agent etiologic: a. Forma respiratorie a Maladiei lui Carre evoluează cu: a. panleucopenia pisoilor b. Splenita hemoragică difuză este întânită în: a. pesta porcină clasică c. guta aviară b. Salmonella typhimurium 38. piogranuloame b. pneumoniei cu virus sincițial b. encefalul căinilor cu rabie 36. necrobaciloza 30. piobaciloza porcului c. parvoviroză 35. peritonită serofibrinoasă c. bronhopneumonie aposteomatoasă c. colibaciloza aviare c. febrei aftoase 31. panoftalmie 39. rabia carnivorelor 32. Corpusculii lui Bollinger se observă în: a. bronhopneumonie gangrenoasă 34. boala lui Glasser 37. bronhopneumonie cataral purulentă b. Miocardita limfomonocitară apare la câine în: a. hepatita Rubarth c. Hipoplazia cerebeloasă este observată în: a.

calcificarea metastatică a dermului 42. Hematoamele intrabazinetale în rinichii porcilor au valoare mare de diagnostic pentru: a. În papilomatoza cîinilor se observă: a. infiltrație eozinofilică c.50 c. exsudație leucocitară marcantă c. pesta porcină clasică c. Encefalita limfomonocitară din jigodia câinelui se remarcă prin: a. antrax b. hiperplazie fibroblastică 41. carența în vitamina A a câinilor 40. manșoane perivasculare limfohistiocitare și proliferări ale celulelor gliale b. gastroenterita transmisibilă . hiperplazia predominantă a celulelor malpighiene b.