Cuprins

Cuprins......................................................................................1 Credinţă, curaj-frică...................................................................2 Suferinţă, răbdare....................................................................29 Moarte, deşertăciunea, timpul, Judecata..................................33 Lenevia - osteneala..................................................................49 Post, înfrânare, asceză.............................................................51 Desfrânare - curăţie, feciorie...................................................62 Mânie – blândeţe ....................................................................65 Mândrie – smerenie.................................................................67 Înţelepciune, dreaptă socoteală................................................70 Avere, bani, lepădare, sărăcie..................................................79

1

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere să vă împotriviţi (Leviticul 26.36-37) 6) vrăjmaşilor voştri.

Credinţă, curaj-frică

1)

Groază şi frică de voi să aibă toate fiarele pământului, toate păsările cerului, tot ce mişcă pe pământ şi toţi peştii mării; căci toate acestea vi de-am dat la îndemână. (Facerea 9,2) Moise a zis către popor: “Nu vă temeţi! Staţi şi veţi vedea minunea cea de la Domnul, pe care vă va face-o El astăzi, căci pe egiptenii pe care îi vedeţi astăzi, nu-i veţi mai vedea niciodată. Domnul are să se lupte pentru voi, iar voi fiţi liniştiţi. (Ieşirea 14.13-14) Domnul a zis către Moise: “Iată, Eu închei legământ înaintea a tot poporul tău; Voi face lucruri slăvite, cum n-au mai fost în tot pământul şi la toate popoarele, şi tot poporul, în mijlocul căruia te vei afla tu va vedea lucrurile Domnului, căci înfricoşător va fi ceea ce voi face pentru tine. (Ieşirea 34.10-11) Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga. (Leviticul 26,17) Celor ce vor rămâne dintre voi le voi trimite frica în pământul vrăjmaşilor lor; până şi freamătul frunzei ce se clatină îi va pune pe fugă şi vor fugi ca de sabie şi vor cădea când nimeni nu-i va alunga. Se vor călca unul pe altul, ca cei ce fug de sabie, când nimeni nu-i va urmări şi nu veţi avea putere 2

2)

Apoi le-a povestit şi au zis: “am fost în pământul în care ne-ai trimis, pământul în care curge lapte şi miere şi iată roadele lui. Dar poporul care locuieşte în el este îndrăzneţ şi oraşele sunt întărite şi foarte mari, ba şi pe fiii lui Enac i-am văzut acolo. Amalec locuieşte în partea de miază-zi a ţării: Heteii, Heveii, Iebuseii şi Amoreii locuiesc în munţi, iar Canaaneii locuiesc lângă mare şi pe lângă râul Iordanului. Caleb însă a liniştit poporul înaintea lui Moise zicând: “nu, ci să mergem şi să-l cuprindem pentru că-l vom putea birui!” Iar oamenii care fuseseră cu el au zis: “nu putem merge împotriva poporului aceluia pentru că e mult mai puternic decât noi”. Şi au împrăştiat printre fiii lui Israel zvonuri rele despre pământul pe care-l cercetaseră, zicând: “pământul pe care l-am străbătut noi ca să-l vedem este un pământ care mănâncă pe cei ce locuiesc în el şi tot poporul pe care l-am văzut acolo, sunt oameni foarte mari. Acolo am văzut noi uriaşi, pe fiii lui Enac, din neamul uriaşilor, şi nouă ni se părea că suntem faţă de ei ca nişte lăcuste, şi tot aşa le păream şi noi lor”. (Numeri 13.28-34) “Pământul pe care l-am străbătut noi este foarte, foarte bun; de va fi Domnul bun cu noi, ne va duce în pământul acela şi ni-l va da nouă; în pământul acela izvorăşte lapte şi miere. Deci nu vă ridicaţi împotriva Domnului şi nu vă temeţi de poporul pământului aceluia, căci va ajunge mâncarea voastră: ei n-au apărare, iar cu noi este Domnul. Nu vă temeţi de ei!” (Numeri 14,7-9) Nu cumva să zici în inima ta: “Popoarele acestea sunt mai mari la număr decât mine, cum le voi putea izgoni? Să nu te temi de ele, ci adu-ţi aminte ce a făcut Domnul Dumnezeul tău cu Faraon şi cu tot Egiptul şi de acele încercări mari pe care le-au văzut ochii tăi, de acele semne şi minuni mari, de mâna cea tare şi de braţul cel înalt cu care te-a scos Domnul Dumnezeul tău. Tot aşa va face Domnul Dumnezeu-l tău cu toate popoarele de care te temi. Încă şi viespi va trimite Domnul Dumnezeul tău asupra lor până ce vor pieri cei ce au rămas şi s-au ascuns de la faţa ta. Nu te înspăimânta de ei, că Domnul Dumnezeul tău, Cel din mijlocul tău, este Dumnezeu mare şi minunat. Domnul Dumnezeul tău va izgoni înaintea ta popoarele acestea încetul cu încetul; nu poţi să le pierzi repede, ca să nu se

7)

3)

8)

4)

5)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere pustiiască pământul şi să nu se înmulţească împotriva ta fiarele câmpului. Ci ţi le va da domnul Dumnezeu-l tău şi le va pune în mare tulburare încât vor pieri. Va da pa regii lor în mâinile tale şi tu vei pierde numele lor de sub cer: nimeni nu-ţi va putea sta înainte, până ce îi vei stârpi. Idolii dumnezeilor lor să-i ardeţi cu foc; să nu doreşti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca să nu-ţi fie aceasta cursă, că urâciune sunt aceştia înaintea Domnului Dumnezeu-ului tău, şi urâciunea idolească să n-o duci în casa ta, ca să nu cazi sub blestem ca ea. Fereşte-te de aceasta şi să-ţi fie scârbă de ea, că este blestemată”. (Deuteronom 7,1726) 9) Te-a smerit, te-a pedepsit cu foamea şi te-a hrănit cu mana pe care nu o cunoşteai şi pe care n-o cunoşteau nici părinţii tăi, ca să-ţi arate că nu numai cu pâine trăieşte omul, ci că omul trăieşte şi cu tot cuvântul care iese din gura Domnului. Haina ta nu s-a învechit pe tine şi nici piciorul tău n-a căpătat bătături în aceşti patruzeci de ani. Dar să ştii în inima ta că Domnul Dumnezeul tău te învaţă, cum învaţă omul pe fiul său. (Deuteronom 8,3-5) “Ascultă Israele, de acum tu vei trece Iordanul ca să intri să cuprinzi popoare mai mari şi mai puternice decât tine şi cetăţi mari cu ziduri până la cer, precum şi pe poporul cel mare, mult la număr şi înalt la statură, pe fiii lui Enac, de care tu ai auzit spunându-se: “Cine se va împotrivi fiilor lui Enac?” Află dar astăzi că Domnul Dumnezeul tău merge înaintea ta. Acesta este foc mistuitor: pierde-i-va şi-i va doborî înaintea ta şi tu îi vei izgoni şi-i vei omorî curând, cum ţi-a grăit Domnul. Când îi va izgoni Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta, să nu zici în inima ta: “Pentru dreptatea mea m-a adus Domnul să stăpânesc pe acest pământ bun”, căci pentru necredincioşia popoarelor acestora le izgoneşte Domnul de la faţa ta. Nu pentru dreptatea ta şi nici pentru dreptatea inimii tale mergi să moşteneşti pământul lor, ci pentru necredinţa şi fărădelegile popoarelor acestora le izgoneşte domnul Dumnezeu-l tău de la faţa ta şi ca să împlinească făgăduinţa cu care S-a jurat Domnul părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov. De aceea să ştii astăzi că nu pentru dreptatea ta îţi dă Domnul Dumnezeul tău să moşteneşti acest pământ bun, că tu eşti un popor tare la cerbice. Ţine minte şi nu uita de câte ori ai mâniat pe Domnul Dumnezeul tău în pustie; din ziua când aţi 3 ieşit din pământul Egiptului şi până ce aţi sosit la locul acesta, necontenit v-aţi împotrivit Domnului. (Deuteronom 9,1-7) 11) De Domnul Dumnezeul tău să te temi, numai Lui să-I slujeşti şi de El să te lipeşti şi cu numele Lui să te juri. El este lauda ta şi El este Dumnezeul tău, Cel ce a făcut cu tine lucruri mari şi înfricoşătoare pe care lea văzut ochii tăi. Şaptezeci şi cinci de suflete erau părinţii tăi când au venit din Egipt, iar acum Domnul Dumnezeul tău ţi-a sporit numărul ca stelele cerului. (Deuteronom 10,20-22) Aşadar, Israele, ce cere de la tine Domnul Dumnezeul tău? Numai aceasta: să te temi de Domnul Dumnezeul tău, să umbli în toate căile lui, să-L iubeşti şi să slujeşti Domnului Dumnezeului tău, din toată inima şi din tot sufletul tău. Să păzeşti poruncile Domnului Dumnezeului tău şi hotărârile Lui pe care ţi le spun eu astăzi, ca să-ţi fie bine. (Deuteronom 12,13) Nimeni nu va putea sta înaintea voastră. Domnul Dumnezeul vostru va aduce frică şi cutremur peste tot pământul dinaintea voastră, în care veţi călca voi, după cum vam grăit. (Deuteronom 11,25) “Când vei ieşi la război împotriva duşmanului tău şi vei vedea cai căruţe şi oameni mai mulţi decât ai tu, să nu te temi de ei, căci cu tine este Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului. (Deuteronom 20,1) Ascultă Israele, voi astăzi intraţi în luptă cu duşmanii voştri; să nu slăbească inima voastră, nu vă temeţi, nici nu vă înspăimântaţi de ei că Domnul Dumnezeul vostru merge cu voi ca să se lupte pentru voi cu duşmanii voştri şi să vă izbăvească. Căpeteniile oştirii încă să grăiască poporului şi să zică: Cel ce şi-a zidit casă nouă şi n-a sfinţit-o, acela să se întoarcă în casa sa ca să nu meargă în bătălie şi să nu io sfinţească altul. Cel ce şi-a sădit vie şi n-a mâncat din ea, acela să iasă şi să se întoarcă în casa sa ca să nu moară în bătălie şi ca să nu se folosească altul de ea. Cel ce s-a logodit cu o femeie şi n-a luat-o, acela să iasă şi să se întoarcă la casa sa ca să nu moară în bătălie şi ca să nu o ia altul. Ba căpeteniile oştirii să mai spună şi să zică: Cine este fricos şi puţin la suflet, acela să iasă şi să se întoarcă acasă, ca să nu facă fricoase şi inimile fraţilor lui, cum este inima lui. (Deuteronom 20,3-8)

12)

13)

10)

14)

15)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere 16) Atunci te va împrăştia Domnul Dumnezeul tău prin toate popoarele şi acolo vei sluji altor dumnezei pe care nu i-ai cunoscut nici tu nici părinţii tăi; vei sluji la lemne şi la pietre. Dar şi între aceste popoare nu te vei linişti şi nu vei avea de loc odihnă pentru piciorul tău, că Domnul îţi va da acolo inimă tremurătoare, topirea ochilor şi durere sufletului. Viaţa ta va fi mereu în primejdie înaintea ochilor tăi; vei tremura ziua şi noaptea şi nu vei fi sigur de viaţa ta. De tremurul inimii tale, de care vei fi cuprins şi de cele ce vor vedea ochii tăi, dimineaţa vei zice: o, de-ar veni seara! Iar seara vei zice: o, de-ar veni ziua! (Deuteronom 28,64-67) Patruzeci de ani v-a purtat prin pustie şi hainele de pe voi nu s-au învechit, nici încălţămintea voastră nu s-a stricat în picioarele voastre. Pâine n-aţi mâncat, vin şi sicheră n-aţi băut ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru. (Deuteronom 29,5-6) Domnul Dumnezeul tău va întoarce pe robii Săi şi se va milostivi asupra ta şi iar te va aduna din toate popoarele printre care te-a împrăştiat Domnul Dumnezeul tău. Chiar de-ai fi împrăştiat de la o margine a cerului până la cealaltă margine a cerului, şi de acolo te va aduna Domnul Dumnezeul tău şi te va lua de acolo. (Deuteronom 30,3-4) “Fii tare şi curajos, că tu vei intra cu poporul acesta în pământul pe care Domnul S-a jurat părinţilor să i-l dea şi tu i-l vei împărţi în părţi de moştenire. Domnul Însuşi va merge înaintea ta; El Însuşi va fi cu tine şi nu se va depărta de tine, nici nu te va părăsi; nu te teme, nici nu te înspăimânta. (Deuteronom 31,7-8) Aceştia sunt oameni care şi-au pierdut mintea şi n-au nici o pricepere. O, de-ar judeca şi de s-ar gândi la aceasta! De-ar pricepe ce are să fie cu ei mai pe urmă: cum ar putea unul să pună pe fugă o mie şi doi, zece mii, dacă apărătorul lor nu i-ar vinde şi Domnul nu i-ar părăsi! Căci apărătorul lor nu este ca Apărătorul nostru şi la aceasta chiar vrăjmaşii noştri sunt martori. (Deuteronom 32,28-31) Nu vă înspăimântaţi şi nu vă temeţi de ei. Domnul Dumnezeul vostru merge înaintea voastră şi se va lupta El pentru voi, cum a făcut cu voi şi în Egipt, înaintea ochilor voştri. Şi cum a făcut în pustiul acesta, unde, cum ai văzut tu, Israel, Domnul Dumnezeul tău te-a purtat tot drumul ce l4 25) aţi străbătut până ce aţi sosit la locul acesta, cum poartă un om pe fiul său. Dar voi nici aşa n-aţi crezut pe Domnul Dumnezeul vostru Care a mers înaintea voastră în călătorie, ca să vă caute loc unde să poposiţi şi mergea noaptea în foc ca să vă arate calea pa care să mergeţi iar ziua în nor. (Deuteronom 1,29-33) 22) Că Domnul Dumnezeul tău, Israele te-a binecuvântat în tot lucrul mâinilor tale şi tea ocrotit în timpul călătoriei tale prin pustiul acesta mare şi înfricoşător. Iată, de patruzeci de ani Domnul Dumnezeul tău este cu tine şi n-ai dus lipsă de nimic. (Deuteronom 2,7) Din ziua aceasta voi începe Eu a împrăştia înaintea ta frică şi groază peste popoare, sub tot cerul: cei ce vor auzi de tine se vor cutremura şi se vor îngrozi de tine. (Deuteronom 2,25) Iată, încep să-ţi dau pe Sihon Amoreul, regele Heşbonului şi pământul lui, începe a stăpâni pământul lui. Iar Sihon, regele Heşbonului cu tot poporul său, ne-a ieşit înainte să se lupte la Iahaţ, dar Domnul Dumnezeul nostru l-a dat în mâinile noastre şi l-am bătut pe el şi pe fiii lui şi tot poporul lui. În vremea aceea am luat toate cetăţile lui, bărbaţi femei şi copii şi n-am lăsat pe nimeni viu. (Deuteronom 2,31-34) Este oare vreun popor mare, de care dumnezeii lui să fie aşa aproape cât de aproape este de noi Domnul Dumnezeul nostru, oricând îl chemăm? Sau este vreun popor mare, care să aibă astfel de aşezământ şi legi drepte, cum este tată legea aceasta pe care v-o înfăţişez eu astăzi? Decât numai păzeşte-te şi îţi fereşte cu îngrijire sufletul tău ca să nu uiţi acele lucruri pe care le-au văzut ochii tăi şi să nu-ţi iasă ele de la inimă în toate zilele vieţii tale; să le spui fiilor şi fiilor feciorilor tăi. (Deuteronom 4,7-9) O, de ar fi inima lor aşa, ca să se teamă de Mine şi să păzească toate poruncile Mele în toată vremea, ca să le fie bine lor şi fiilor lor în veci! (Deuteronom 5,29) Dumnezeu este liman din vremi străvechi; căci cu braţul Lui cel veşnic El te sprijină şi din faţa ta gonind vrăjmaşii, zice: “Stăpâneşte-i!” (Deuteronom 33,7) “Domnul, Cel ce m-a scăpat de lei şi de urşi mă va scăpa şi din mâna acestui filistean!” (1Regi 17,37)

17)

23)

24) 18)

19)

20)

26)

27) 21)

28)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere 29) “Tu vii asupra mea cu sabie şi cu lance şi cu scut; eu însă vin asupra ta în numele domnului Savaot, Dumnezeul oştirilor lui Israel pe care tu l-ai hulit. Acum însă te va da Domnul în mâna mea şi eu te voi ucide şi-ţi voi tăia capul, iar trupul tău şi trupurile oştirii filistene le voi da păsărilor cerului şi fiarelor câmpului şi va afla tot pământul că în Israel este Dumnezeu. Şi toată adunarea aceasta va cunoaşte că nu cu sabia şi cu suliţa izbăveşte Domnul, căci acest război este al Domnului şi El vă va da în mâinile noastre”. (1Regi 45-47) Aşa a biruit David pe filistean cu praştia şi cu piatra, lovind pe filistean şi ucigându-l: sabie nu s-a aflat în mâna lui David. (1Regi 50) Nelegiuitul se chinuieşte în toate zilele vieţii sale şi de-a lungul anilor hărăziţi celui tiran. Glasuri îngrozitoare fac larmă în urechile lui; în mijlocul păcii i se pare că un ucigaş se năpusteşte asupra lui. El nu mai nădăjduieşte să mai iasă din întuneric şi îşi simte capul mereu sub sabie. Se şi vede aruncat de mâncare vulturilor, fiindcă ştie că prăpădul lui este fără întârziere. Ziua întunericul îl înspăimântă. Zbuciumul şi tulburarea îl strâng la mijloc şi se aruncă asupră-i gata de împresurare. (Iov 15,20-24) A fost inima mea amăgită în taină şi am dus eu mâna la gură ca s-o sărut? Şi aceasta ar fi fost o mare fărădelege, fiindcă aş fi tăgăduit pe Dumnezeul Cel Preaînalt. (Iov 31,27-28) Tu eşti cel care dai putere calului? Tu i-ai împodobit gâtul cu falnica lui coamă? Tu lai învăţat să sară uşor ca o lăcustă? Nechezatul lui viteaz insuflă spaimă! El bate pământul cu copita şi mândru de puterea lui porneşte spre taberele înarmate. El îşi bate joc de primejdie şi n-are nici o teamă nedându-se înapoi dinaintea săbiei. La oblânc îi sună tolba cu săgeţi, fulgere aruncă suliţa şi lancea. De aprindere şi nerăbdare, el mănâncă gonind pământul şi când a sunat trâmbiţa, nu mai are astâmpăr. La chemarea trâmbiţei, pare a zice: Haide! Şi de departe absoarbe cu nările bătălia, tunetul poruncilor căpeteniilor şi strigătele războinice. (Iov 39,19-25) Nu cumva vulturul se ridică la înălţime din porunca ta şi îşi aşează cuibul pe vârfuri neajunse? El îşi face sălaşul în stânci şi acolo petrece toată noaptea – pe un vârf de stâncă şi pe vreo înălţime prăpăstioasă. Acolo el stă şi îşi pândeşte prada; ochii săi 5 36) străpung depărtările. Puii săi beau sângele prăzii şi unde sunt hoiturile, acolo se adună vulturii. (Iov 39,27-30) 35) Doamne, cât s-au înmulţit cei ce mă necăjesc! Mulţi se scoală asupra mea; mulţi zic sufletului meu: “Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui!” Iar Tu Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu. Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui. Eu m-am culcat şi am adormit; sculatu-m-am, că domnul mă va sprijini. Nu mă voi teme de mii de popoare, care împrejur mă împresoară. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toţi cei ce mă vrăjmăşesc în deşert, dinţii păcătoşilor ai zdrobit. (Psalmi 3,1-7) Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptăţii mele! Întru necaz m-ai desfătat! (Psalmi 4,1) Cu pace aşa mă voi culca şi voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai aşezat. (Psalmi 4,8) Certat-ai neamurile şi au pierit nelegiuiţii; stins-ai numele lor în veac şi-n veacul veacului. Vrăjmaşului i-au lipsit de tot săbiile şi cetăţile i le-ai sfărmat; pierit-a pomenirea lui în sunet. (Psalmi 9,5-6) Şi a fost Domnul scăpare săracului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. Să nădăjduiască în Tine cei ce cunosc numele tău, că n-ai părăsit pe cei ce Te-au căutat pe Tine, Doamne! (Psalmi 9,9-10) Că Cel ce răzbună sângele lor şi-a adus aminte. N-a uitat strigătul săracilor. Miluieşte-mă Doamne! Vezi smerenia mea de către vrăjmaşii mei, Cel ce mă înalţi din porţile morţii. (Psalmi 9,12-13) Că nu până în sfârşit va fi uitat săracul, iar răbdarea săracilor în veac nu va pieri. (Psalmi 19,18) Vezi, pentru că Tu priveşti la necazuri şi la durere, ca să le iei în mâinile Tale; căci în Tine se încrede săracul, iar orfanului Tu i-ai fost ajutor. (Psalmi 9,34) În Domnul am nădăjduit. Cum veţi zice sufletului meu: “Mută-te în munţi ca o pasăre?” Că iată, păcătoşii au încordat arcul, au gătit săgeţi în tolbă, ca să săgeteze în

30)

31)

37)

38)

32)

39)

33)

40)

41)

42)

34)

43)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere întuneric pe cei drepţi la inimă. (Psalmi 10,1-2) 44) Domnul în cer are scaunul său. Ochii Lui spre sărac privesc, genele Lui cercetează pe fiii oamenilor. (Psalmi 10,4) Pentru necazul săracilor şi suspinul nenorociţilor, acum Mă voi scula, zice Domnul; le voi aduce lor mântuirea şi le voi vorbi pe faţă. Cuvintele Domnului, cuvinte curăţate, argint lămurit în foc, curăţat de pământ, curăţat de şapte ori. Tu Doamne, ne vei păzi şi ne vei feri de neamul acesta în veac. Căci atunci când se ridică în sus oamenii de nimic, nelegiuiţii mişună pretutindeni. (Psalmi 11,5-8) Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică, că Dumnezeu este cu neamul drepţilor. (Psalmi 13,5) Păzeşte-mă, Doamne, că spre Tine am nădăjduit. (Psalmi 15,1) Sorţii mi-au căzut între cei puternici, că moştenirea mea este puternică. (Psalmi 15,6) Văzut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este ca să nu mă clatin. Pentru aceasta s-a veselit inima mea şi s-a bucurat limba mea, dar încă şi trupul meu va sălăşlui întru nădejde. Că nu vei lăsa sufletul meu în iad şi nu vei da pe cel cuvios al Tău să vadă stricăciunea. Cunoscute mi-ai făcut căile vieţii, umpleamă-vei de veselie cu faţa Ta şi la dreapta ta de frumuseţi veşnice mă vei sătura. (Psalmi 15,8-11) Păzeşte-mă, Doamne, ca pe lumina ochilor; cu acoperământul aripilor Tale acoperă-mă. De faţa necredincioşilor care mă necăjesc pe mine. Vrăjmaşii mei sufletul meu l-au cuprins; cu grăsime inima lor şi-au încuiat, gura lor a grăit mândrie. Izgonindu-mă acum m-au înconjurat, ochii lor şi-au aţintit ca să mă plece la pământ. Apucatu-m-au ca un leu de pradă, ca un pui de leu ce locuieşte în ascunzişuri: Scoală-te, Doamne, întâmpină-i pe ei şi împiedică-i! Izbăveşte sufletul meu de cel necredincios cu sabia Ta. (Psalmi 16,8-13) Psalmul 17 Iubi-Te-voi Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu, Dumnezeul meu, 6 ajutorul meu şi voi nădăjdui spre Dânsul, apărătorul meu şi puterea mântuirii mele şi sprijinitorul meu. Lăudând voi chema pe Domnul şi de vrăjmaşii mei mă voi izbăvi. Cuprinsu-m-au durerile morţii şi râurile fărădelegii m-au tulburat. Durerile iadului m-au înconjurat; Întîmpinatu-m-au laţurile morţii. Şi când mă necăjeau am chemat pe Domnul şi către Dumnezeul meu am strigat. Auzit-a din locaşul Lui cel sfânt glasul meu şi strigarea mea, înaintea Lui , va intra în urechile Lui. Şi s-a clătinat şi sa cutremurat pământul şi temeliile munţilor s-au tulburat şi s-au clătinat că s-a mâniat pe ele Dumnezeu. Întru mânia Lui fum s-a ridicat şi pară de foc de la faţa Lui, cărbuni aprinşi de el. Şi a plecat cerurile şi s-a coborât şi negură era sub picioarele Lui. Şi S-a suit pe heruvimi şi a zburat; zburat-a pe aripile vântului. Şi şi-a pus întunericul acoperământ, împrejurul Lui cortul Lui, apă întunecoasă în norii văzduhului. De strălucirea feţei Lui norii au fugit, glasul Lui prin grindină şi cărbuni de foc. Şi a tunat din cer Domnul şi Cel Preaînalt a dat glasul Său. Trimis-a săgeţi şi i-a risipit pe ei, şi fulgere a înmulţit şi i-a tulburat pe ei. Şi s-au arătat izvoarele apelor şi s-au descoperit temeliile lumii, de certarea Ta, Doamne, de suflarea Duhului mâniei Tale. Trimis-a din înălţime şi m-a luat, ridicatum-a din ape multe. Izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei tari şi de cei ce mă urăsc pe mine, că s-au întărit mai mult decât mine. Întîmpinatu-m-au ei în ziua necazului meu, dar Domnul a fost întărirea mea şi m-a scos la loc larg, m-a izbăvit, că m-a voit. Şi mi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele îmi va răsplăti mie, că am păzit căile Domnului şi n-am fost necredincios Dumnezeului meu. Că toate judecăţile Lui sunt înaintea mea, şi îndreptările Lui nu s-au depărtat de la mine. Şi voi fi fără prihană cu Dânsul, şi mă voi păzi de fărădelegea mea. Şi îmi va răsplăti mie Domnul după dreptatea mea, şi după curăţia mâinilor mele înaintea ochilor Lui. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic te vei îndărătnici. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri. Că Tu vei aprinde făclia mea, Doamne; Dumnezeul meu, vei lumina întunericul meu. Căci cu tine mă voi izbăvi de ispită, şi cu Dumnezeul meu voi trece zidul. Dumnezeul meu, fără prihană este calea Lui, cuvintele Domnului în foc lămurite; scut este tuturor celor ce

45)

46)

47) 48)

49)

50)

51)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere nădăjduiesc în El. Că cine este Dumnezeu afară de Domnul? Şi cine este Dumnezeu afară de Dumnezeul nostru? Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea. Cel ce face picioarele mele ca ale cerbului şi peste ele înalte mă pune. Cel ce întăreşte mâinile mele în vreme de război, şi ai pus arc de aramă în braţele mele. Şi mi-ai dat mie scutul mântuirii mele şi dreapta Ta m-a sprijinit. Şi certarea Ta m-a îndreptat până în sfârşit, şi certarea Ta însăşi mă va învăţa. Lărgit-ai paşii mei sub mine, şi n-au slăbit picioarele mele. Urmări-voi pe vrăjmaşii mei şi-i vor prinde pe dânşii şi nu mă voi întoarce până ce se vor sfârşi. Îi voi zdrobi pe ei şi nu vor putea să stea, cădea-vor sub picioarele mele. Şi m-ai încins cu putere spre război şi ai împiedicat pe toţi cei ce se sculau împotriva mea. Şi pe vrăjmaşii i-ai făcut să fugă, iar pe cei ce mă urăsc pe mine i-ai nimicit. Strigat-au către Domnul, şi nu era cel ce mântuieşte; şi nu i-a auzit pe ei. Şi-i voi sfărâma pe ei ca praful în faţa vântului, ca tina uliţelor îi voi zdrobi pe ei. Izbăveşte-mă de răzvrătirile poporului; pusu-m-ai căpetenie neamurilor. Poporul pe care nu l-am cunoscut mi-a slujit mie. Cu auzul urechii m-a auzit. Fiii străini mau minţit pe mine. Fiii străini au îmbătrânit şi au şchiopătat din cărările lor. Viu este Domnul şi binecuvântat este Dumnezeul meu, şi să se înalţe Dumnezeul mele. Dumnezeule, Cel ce mi-ai dat izbânda şi mi-ai supus popoarele; Izbăvitorul meu de vrăjmaşii cei furioşi, de la cel ce se ridică împotriva mea, înalţă-mă, de omul nedrept izbăveşte-mă. Pentru aceasta Te voi lăuda între neamuri, Doamne, şi numele Tău îl voi cânta. Cel ce măreşti mântuirea împăratului Tău şi faci milă unsului Tău, lui David şi seminţiei lui până în veac. 52) Acum am cunoscut că a mântuit Domnul pe unsul Său, cu puterea dreptei sale. Îl va auzi pe dânsul din cerul cel sfânt al Lui. Unii se laudă cu căruţele lor, alţii cu caii lor, iar noi ne lăudăm cu numele Domnului Dumnezeului nostru. Aceştia s-au împiedicat şi au căzut , iar noi ne-am sculat şi ne-am îndreptat. Doamne mântuieşte pe împăratul şi ne auzi pe noi în orice zi Te vom chema. (Psalmi 19,6-10) Că îi vei pune pe ei pe fugă şi cu arcul Tău vei ţinti capul lor. (Psalmi 19,13) În Tine au nădăjduit părinţii noştri; nădăjduit-au în Tine şi i-ai izbăvit pe ei. Către Tine au strigat şi s-au mântuit, în Tine 7 au nădăjduit şi nu s-au ruşinat. (Psalmi 21,4-5) 55) Că Tu eşti Cel ce m-ai scos din pântece, nădejdea mea de la sânul maicii mele. Spre Tine m-am aruncat de la naştere, din pântecele maicii mele Dumnezeul meu eşti Tu. Nu te depărta de la mine, că necazul este aproape şi nu este cine să-mi ajute. Înconjuratu-m-au viţei mulţi, tauri graşi mau împresurat. Deschis-au asupra mea gura lor, ca un leu ce răpeşte şi răcneşte. Ca apa m-am vărsat şi s-au risipit toate oasele mele. Făcutu-s-a inima mea ca ceara ce se topeşte în mijlocul pântecelui meu. Uscatu-s-a ca un vas de lut tăria mea şi limba mea s-a lipit de cerul gurii mele şi în ţărâna morţii m-ai coborât. Că m-au înconjurat câini mulţi, adunarea celor vicleni m-a împresurat. (Psalmi 21,9-17) Să se teamă de Dânsul toată seminţia lui Israel. Că n-a defăimat, nici n-a lepădat ruga săracului. Nici n-a întors faţa Lui de la mine şi când am strigat către Dânsul m-a auzit. (Psalmi 21,26-28) Psalmul 22 Domful mă paşte şi nimic nu-mi va lipsi. La loc de păşune, acolo m-a sălăşluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povăţuit-m-a pe căile dreptăţii, pentru numele Lui că de voi şi umbla în mijlocul morţii, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine eşti. Toiagul tău şi varga Ta, acestea m-au mângâiat. Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu şi paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vieţii mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile. 58) Domnul este întărirea celor ce se tem de El, aşezământul Lui îl va arăta lor. Ochii mei sunt pururea spre Domnul că El va scoate din laţ picioarele mele. (Psalmi 24,15-16) Psalmul 26 Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? Când se vor apropia de mine cei ce îmi fac rău, ca să mănânce trupul meu; cei ce mă necăjesc şi vrăjmaşii mei, aceia au slăbit şi au căzut. De s-ar rândui împotriva mea oştire, nu se va înfricoşa inima mea; de s-ar ridica împotriva mea război, eu în el nădăjduiesc. Una am cerut

56)

57)

59)

53) 54)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere de la domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez locaşul Lui. Că Domnul m-a ascuns în cortul Lui în ziua necazurilor mele; m-a acoperit în locul cel ascuns al cortului Lui; pe piatră m-a înălţat. Şi acum iată, a înălţat capul meu peste vrăjmaşii mei. Înconjurat-am şi am jertfit în cortul Lui jertfă de laudă. Îl voi lăuda şi voi cânta Domnului. Auzi, Doamne, glasul meu cu care am strigat, miluieşte-mă şi mă ascultă. Ţie a zis inima mea: Pe Domnul voi căuta. Te-a căutat faţa mea; faţa Ta, Doamne, voi căuta. Să nu-ţi întorci faţa Ta de la mine şi să nu Te abaţi întru mânie de la robul Tău; ajutorul meu fii, să nu mă lepezi pe mine şi să nu mă laşi, Dumnezeule, Mântuitorul meu. Că tatăl meu şi mama mea m-au părăsit, dar Domnul m-a luat. Lege pune-mi mie, Doamne în calea Ta şi mă îndreptează pe cărarea dreaptă, din pricina vrăjmaşilor mei. Nu mă da pe mâna celor ce mă necăjesc, că s-au ridicat împotriva mea martori nedrepţi şi nedreptatea a minţit sieşi. Cred că voi vedea bunătăţile Domnului, în pământul celor vii. Aşteaptă pe Domnul, îmbărbătează-te şi să se întărească inima ta şi aşteaptă pe Domnul. 60) Doamne Dumnezeul meu, strigat-am către Tine şi m-ai vindecat. Doamne, scos-ai din iad sufletul meu, mîntuitu-m-ai de cei ce se coboară în groapă. (Psalmi 29,2-3) Că puterea mea şi scăparea mea eşti Tu şi pentru numele Tău mă vei povăţui şi mă vei hrăni. Scote-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu eşti apărătorul meu. (Psalmi 30,34) Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la faţa ochilor Tăi. Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine. (Psalmi 30,23-24) Îmbărbătaţi-vă şi să se întărească inima voastră, toţi cei ce nădăjduiţi în Domnul. (Psalmi 30,26) Nu se mântuieşte împăratul cu oştire multă, şi uriaşul nu se va mântui cu mulţimea tăriei lui. Mincinos este calul spre scăpare şi cu mulţimea puterii lui nu te va izbăvi. Iată, ochii Domnului spre cei ce se tem de Dânsul, spre cei ce nădăjduiesc în mila Lui. Ca să izbăvească de moarte sufletele lor şi să-i hrănească pe ei în foamete. Şi sufletul nostru aşteaptă pe Domnul, că ajutorul şi 8 71) apărătorul nostru este. Că în El se va veseli inima noastră şi în numele cel sfânt al Lui am nădăjduit. Fie Doamne mila Ta spre noi, precum am nădăjduit şi noi întru Tine. (Psalmi 32,16-21) 65) Căutat-am pe Domnul şi m-a auzit şi din toate necazurile mele m-a izbăvit. Săracul acesta a strigat şi Domnul l-a auzit pe el şi din toate necazurile l-a izbăvit. Străjui-va îngerul Domnului împrejurul celor ce se tem de El şi-i va izbăvi pe ei. (Psalmi 33,47) Temeţi-vă de Domnul toţi sfinţii Lui, că nau lipsă cei ce se tem de El. (Psalmi 33,9) Ochii Domnului spre cei drepţi, şi urechile Lui spre rugăciunea lor. (Psalmi 39,14) Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit şi din toate necazurile i-a izbăvit. (Psalmi 39,16) Multe sunt necazurile drepţilor şi din toate acelea îi va izbăvi pe ei Domnul. Domnul păzeşte oasele lor, nici unul din ele nu se va zdrobi. (Psalmi 39,18-19) Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate: luptă împotriva celor ce se luptă cu mine. Apucă arma şi pavăza şi scoală-Te întru ajutorul meu. Scoate sabia şi închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: “Mântuirea ta sunt Eu”. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi cei ce caută sufletul meu; să se întoarcă înapoi cei ce gândesc rău de mine. Să fie ca praful în faţa vântului şi îngerul domnului să-i necăjească. Să fie calea lor întuneric şi alunecare şi îngerul Domnului să-i prigonească. (Psalmi 34,16) De la Domnul paşii omului se îndreptează şi calea lui o va voi foarte. Când va cădea, nu se va zdruncina, că domnul întăreşte mâna lui. Tânăr am fost şi am îmbătrânit şi n-am văzut pe cel drept părăsit, nici seminţia lui cerând pâine.. (Psalmi 26, 23-25) Iar mântuirea drepţilor de la Domnul, că apărătorul lor este în vreme de necaz. Şi-i va ajuta pe ei Domnul şi-i va izbăvi pe ei şii va scoate pe ei din mâna păcătoşilor şi-i va mântui pe ei că au nădăjduit în El. (Psalmi 36,39-40) Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea şi lumina ochilor mei nu este cu mine. (Psalmi 37,10)

66) 67) 68) 69)

70)

61)

62)

63)

72)

64)

73)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere 74) Iar vrăjmaşii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept. (Psalmi 37,19) Aşteptând am aşteptat pe Domnul şi S-a plecat spre mine. A auzit rugăciunea mea. M-a scos din groapa ticăloşiei şi din tina noroiului. Şi a pus pe piatră picioarele mele şi a îndreptat paşii mei. Şi a pus în gura mea cântare nouă, cântare Dumnezeului nostru. Vedea-vor mulţi şi se vor teme şi vor nădăjdui în Domnul. Fericit bărbatul, a cărui nădejde este numele Domnului şi n-a privit la deşertăciuni şi la nebunii mincinoase. (Psalmi 39,1-6) Iar eu sărac sunt şi sărman. Domnul se va îngriji de mine. Ajutorul meu şi apărătorul meu eşti tu; Dumnezeul meu nu zăbovi. (Psalmi 39,23-24) Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu şi pentru ce mă tulburi. Nădăjduieşte în Dumnezeu , că-L voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu. În mine sufletul meu s-a tulburat, pentru aceasta îmi voi aduce aminte de Tine, din pământul Iordanului şi al Ermonului, din muntele cel mic. (Psalmi 41,6-8) Pentru ce umblu mâhnit când mă necăjeşte vrăjmaşul meu? Când se sfărâmau oasele mele, mă ocărau asupritorii mei. Când îmi ziceau mie în toate zilele: “Unde este Dumnezeul tău?” Pentru ce eşti mâhnit suflete al meu şi pentru ce mă tulburi. Nădăjduieşte în Dumnezeu c-l voi lăuda pe El; mântuirea feţei mele este Dumnezeul meu. (Psalmi 41,12-17) Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit, părinţii noştri ne-au spus nouă lucrul care lai făcut în zilele lor, în zilele cele de demult. Mâna Ta popoare a nimicit, iar pe părinţi i-ai sădit; bătut-ai popoare iar pe ei iai înmulţit. Că nu cu sabia lor au moştenit pământul şi braţul lor nu i-a izbăvit pe ei, ci dreapta Ta şi braţul Tău şi luminarea feţei Tale, că bine ai voit întru ei. Tu eşti Însuţi Împăratul meu şi Dumnezeul meu. Cel ce porunceşte mântuirea lui Iacov; Cu Tine pe vrăjmaşii noştri îi vom lovi şi cu numele Tău vom nimici pe cei ce se scoală asupra noastră. Pentru că în arcul meu voi nădăjdui şi sabia mea nu mă va mântui. Că ne-ai izbăvit pe noi de cei ce ne necăjesc pe noi şi pe cei ce ne urăsc pe noi i-ai ruşinat. (Psalmi 43,1-9) 80) Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta puternice, cu frumuseţea ta şi cu strălucirea ta. Încordează arcul, propăşeşte şi împărăţeşte, pentru adevăr, blândeţe şi dreptate şi te va povăţui minunat dreapta ta. Săgeţile tale ascuţite sunt puternice în inima duşmanilor împăratului; popoarele sub tine vor cădea. (Psalmi 44,4-7) Psalmul 45 Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară. Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor. Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui. Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui. Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-dedimineaţă. Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacov. Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus domnul pe pământ. Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde. Opriţi-vă şi cunoaşteţi că eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ. Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeu lui Iacov.

75)

81)

76)

77)

78)

82)

79)

Domnul este Preaînalt, înfricoşător, Împărat mare peste tot pământul. Supusu-nea nouă popoare şi neamuri sub picioarele noastre. Alesu-nea nouă moştenirea Sa, frumuseţea lui Iacov, pe care a iubit-o. (Psalmi 46,2-4) Mai-marii popoarelor s-au adunat cu poporul Dumnezeului lui Avraam că ai lui Dumnezeu sunt puternicii pământului; El Sa înălţat foarte. (Psalmi 46,9) Dumnezeu în palatele ei se cunoaşte când o apără pe ea. Că iată împăraţii s-au adunat, strînsu-s-au împreună. Aceştia văzând-o aşa, s-au minunat, s-au tulburat, s-au cutremurat. Cutremur i-a cuprins pe ei acolo, dureri ca ale celei ce naşte. Cu vânt puternic va sfărâma corăbiile Tarsisului. Precum am auzit, aşa am şi văzut, în cetatea Domnului puterilor, în cetatea Dumnezeului nostru. (Psalmi 47,3-7)

83)

84)

9

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere

85)

Pentru ce să mă tem în ziua cea rea, când mă va înconjura fărădelegea vrăjmaşilor mei? Ei se încred în puterea lor şi cu mulţimea bogăţiei lor se laudă. (Psalmi 48,5-6) Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi. (Psalmi 49,15-16) Vedea-vor drepţii şi se vor teme şi de el vor râde şi vor zice: “Iată omul care nu şi-a pus pe Dumnezeu ajutorul lua, ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei sale şi s-a întărit întru deşertăciunea sa.” (Psalmi 51,5-6) Pe Domnul nu L-au chemat. Acolo s-au temut de frică unde nu era frică. (Psalmi 52,6) Dumnezeule, auzi rugăciunea mea, ia aminte cuvintelor gurii mele! Că străinii sau ridicat împotriva mea şi cei tari au căutat sufletul meu şi n-au pus pe Dumnezeu înaintea lor. Dar iată, Dumnezeu ajută mie şi Domnul este sprijinul sufletului meu. (Psalmi 53,2-5) Izbăvi-va cu pace sufletul meu de cei ce se apropie de mine că mulţi erau împotriva mea. (Psalmi 54,20) Aruncă spre Domnul grija ta şi El te va hrăni; nu va da în veac clătinare dreptului. (Psalmi 54,25) Mântuieşte-mă Doamne că m-a necăjit omul, toată ziua războindu-se m-a necăjit. Călcatu-m-au vrăjmaşii mei toată ziua, că mulţi sunt cei ce se luptă cu mine din înălţime. Ziua când mă voi teme, voi nădăjdui în Tine. În Dumnezeu voi lăuda toate cuvintele mele toată ziua; în Dumnezeu am nădăjduit; nu mă voi teme: Ce-mi va face mie omul? (Psalmi 55,1-4) În umbra aripilor Tale voi nădăjdui până ce va trece fărădelegea. (Psalmi 56,2) Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe mine. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din mijlocul puilor de lei. (Psalmi 56,4-5)

95)

Dumnezeu îmi va arăta înfrângerea duşmanilor mei. Puterea mea în Tine o voi păzi că Tu , Dumnezeule sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila Ta mă va întâmpina. (Psalmi 58, 10-11) Risipeşte-i pe ei cu puterea Ta şi doboară-i pe ei; apărătorul meu Doamne. Nimiceşte-i întru mânia Ta, nimiceşte-i ca să nu mai fie. (Psalmi 58,13-15) Iar eu voi lăuda puterea Ta şi mă voi bucura dimineaţa de mila Ta. Că Te-ai făcut sprijinitorul meu şi scăparea mea în ziua necazului meu. Ajutorul meu eşti, Ţie-Ţi voi cânta, că tu Dumnezeule, sprijinitorul meu eşti, Dumnezeul meu, mila mea. (Psalmi 58,19-21) Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea? Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre? Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om. Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi. (Psalmi 59,10-13) De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatră m-ai înălţat. Povăţuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în faţa vrăjmaşului. Locui-voi în locaşul Tău în veci, acoperimă-voi cu acoperământul aripilor Tale că Tu, Dumnezeule ai auzit rugăciunile mele, dat-ai moştenire celor ce se tem de Tine. (Psalmi 60, 2-5) Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre că el este ajutorul nostru. (Psalmi 61,8) Ziceţi lui Dumnezeu: Cât sunt de înfricoşătoare cuvintele Tale! Pentru mulţimea puterii Tale, Te vor linguşi vrăjmaşi Tăi. (Psalmi 65, 2) Veniţi să vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, înfricoşător în sfaturi mai mult decât fii oamenilor. Cel ce preface marea în uscat, prin râu vor trece cu piciorul. De Cel ce stăpâneşte cu puterea Sa veacul. Ochii Lui spre neamuri privesc; cei ce se răzvrătesc să nu se înalţe întru sine. (Psalmi 65,4-6) Care a dat sufletului meu viaţă şi n-a lăsat să se clatine picioarele mele. Că ne-ai cercetat pe noi Dumnezeule, cu foc ne-ai

86)

96)

87)

97)

88)

98)

89)

99)

90)

91)

92)

100)

101)

93) 94)

102)

103)

10

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere lămurit pe noi precum se lămureşte argintul. (Psalmi 65,8-9)

113)

104)

Să se scoale Dumnezeu şi să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe El. Precum se stinge fumul, să se stingă; cum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa să piară păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu. (Psalmi 67,1-2) Dumnezeu este în locul cel sfânt al Lui; Dumnezeu aşează pe cei singuratici în casă, scoate cu vitejie pe cei legaţi în obezi, la fel pe cei amărâţi, pe cei ce locuiesc în morminte. Dumnezeule, când mergeai Tu înaintea poporului Tău, când treceai Tu prin pustiu, pământul s-a cutremurat şi cerurile s-au topit şi Sinaiul s-a clătinat de la faţa Dumnezeului lui Israel. (Psalmi 67,6-9) Dar Dumnezeu va sfărâma capetele vrăjmaşilor Săi, creştetul părului celor ce umblă întru greşelile lor. Zis-a Domnul: “Din Vasan îi voi întoarce, întoarce-voi pe vrăjmaşii tăi din adâncurile mării, pentru ca să se afunde piciorul tău în sângele lor şi limba câinilor tăi în sângele vrăjmaşilor tăi. (Psalmi 67,22-24) Porunceşte Dumnezeule, puterii Tale, întăreşte Dumnezeule această lucrare pe care ai făcut-o nouă. (Psalmi 69,29) Iar eu sărac sunt şi sărman, Dumnezeule, ajută-mă! Ajutorul meu şi Izbăvitorul meu eşti, Tu Doamne nu zăbovi! (Psalmi 69,6-7) Spre Tine Doamne, am nădăjduit, să nu fiu ruşinat în veac. (Psalmi 70,1) Fii lui Efraim, arcaşi înarmaţi, întors-au spatele în zi de război. (Psalmi 70,12) Şi au ispitit pe Dumnezeu în inimile lor, cerând mâncare sufletului lor. Şi au grăit împotriva lui Dumnezeu şi au zis: “Va putea, oare Dumnezeu să gătească masă în pustiu? Oare, va putea da şi pâine, sau va putea întinde masă poporului Său?” pentru aceasta a auzit Domnul şi S-a mâniat şi foc s-a aprins peste Iacov şi mânie s-a suit peste Israel. (Psalmi 77,21-26) Cu toate acestea încă au păcătuit şi n-au crezut în minunile Lui. Şi s-au stins întru deşertăciune zilelor lor şi anii lor degrabă. (Psalmi 77,36-37)

Dusu-i-a pe ei la hotarul sfinţeniei Lui, muntele pe care l-a dobândit dreapta Lui. Izgonit-a dinaintea lor neamuri şi le-a dat lor prin sorţi pământul de moştenire. (Psalmi 77,59-60) Întru necaz M-ai chemat şi te-am izbăvit, team auzit în mijlocul furtunii şi te-am cercat la apa certării. (Psalmi 80,6) Eu am zis: Dumnezei sunteţi şi toţi fii ai Celui Preaînalt”. Dar voi ca nişte oameni muriţi şi ca unul dintre căpetenii cădeţi. (Psalmi 81,6-7) Merge-vor din putere în putere, arăta-Se-va Dumnezeul dumnezeilor în Sion. (Psalmi 83,8) Psalmul 90 Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului va sălăşlui. Va zice Domnului: “Sprijinitorul meu eşti şi scăparea mea; Dumnezeul meu, voi nădăjdui spre Dânsul”. Că el te va izbăvi din cursa vânătorilor şi de cuvântul tulburător. Cu spatele te va umbri pe tine şi sub aripile Lui vei nădăjdui; ca o armă te va înconjura adevărul Lui. Nu te vei teme de frica de noapte, de săgeata ce zboară ziua, de lucrul ce umblă în întuneric, de molima ce bântuie întru amiază. Cădea-vor dinspre latura ta o mie şi zece mii de-a dreapta ta, dar de tine nu se vor apropia. Însă cu ochii tăi vei privi şi răsplătirea păcătoşilor vei vedea. Pentru că pe Domnul, nădejdea mea, pe Cel Preaînalt L-ai pus scăpare ţie. Nu vor veni către tine rele şi bătaie nu se va apropia de locaşul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine ca să te păzească în toate căile tale. Pe mâini te vor înălţa ca nu cumva să împiedici de piatră piciorul tău. Peste aspidă şi vasilisc vei păşi şi vei călca peste leu şi peste balaur. “Că spre Mine a nădăjduit şi-l voi izbăvi pe el, zice Domnul; îl voi acoperi pe el că a cunoscut numele Meu. Striga-va către Mine şi-l voi auzi pe el; cu dânsul sunt în necaz şi-l voi scoate pe el şi-l voi slăvi. Cu lungime de zile îl voi umple pe el, şi-i voi arăta lui mântuirea Mea”.

114)

105)

115)

116)

106)

117)

107)

108)

109) 110) 111)

112)

118)

Şi se va înălţa puterea mea ca a inorogului şi bătrâneţile mele unse din belşug. (Psalmi 91,10)

11

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere

119)

Că de nu mi-ar fi ajutat mie Domnul, puţin de nu s-ar fi sălăşluit în iad sufletul meu. Când am zis: “S-a clătinat piciorul meu” mila Ta, Doamne, mi-a ajutat mie. (Psalmi 93,17-18) Psalmul 109 Zis-a Domnul Domnului Meu: “Şezi de-a dreapta Mea, până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale”. Toiagul puterii Tale Ţi-l va trimite Domnul din Sion, zicând: “Stăpâneşte în mijlocul vrăjmaşilor Tăi. Cu Tine este poporul Tău în ziua puterii Tale, întru strălucirile sfinţilor Tăi. Din pântece mai înainte de luceafăr Te-am născut”. JuratuS-a Domnul şi nu-I va părea rău: “Tu eşti preot în veac, după rânduiala lui Melchisec”. Domnul este de-a dreapta Ta; sfărâmat-a în ziua mâniei Sale împăraţi judeca-va între neamuri; va umple totul de ruini; va zdrobi capetele multora pe pământ. Din pârâu pe cale va bea; pentru aceasta va înălţa capul.

124)

Piatra pe care n-au băgat-o în seamă ziditorii, aceasta s-a făcut în capul unghiului. De la Domnul s-a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri. (Psalmi 117,22-23) Psalmul 120 Ridicat-am ochii mei la munţi, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel care a făcut cerul şi pământul. Nu va lăsa să se clatine piciorul meu, nici nu va dormita, nici nu va adormi Cel ce păzeşte pe Israel. Domnul te va păzi pe tine; Domnul este acoperământul tău, de-a dreapta ta. Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea. Domnul te va păzi pe tine de tot răul; păzi-va sufletul tău. Domnul va păzi intrarea ta şi ieşirea ta de acum şi până în veac.

120)

125)

126)

Psalmul 122 Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi. Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult neam săturat de defăimare. Că prea mult sa săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri.

121)

Cel ce scoate din pulbere pe cel sărac şi ridică din gunoi pe cel sărman, ca să-l aşeze cu cei mari, cu cei mari ai poporului Său. Cel ce face să locuiască în casă, ca o mamă ce se bucură de fii. (Psalmi 112,7-9) Cel ce păzeşte pe prunci este Domnul; umilit am fost şi m-am izbăvit. (Psalmi 114,6) Domnul este ajutorul meu şi eu voi privi cu bucurie pe vrăjmaşii mei. Mai bine este a te încrede în Domnul, decât a te încrede în om. Mai bine este a nădăjdui în Domnul, decât a nădăjdui în căpetenii. Toate neamurile m-au înconjurat şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei. Înconjurând m-au înconjurat şi în numele domnului i-am înfrânt pe ei. Înconjuratu-m-au ca albinele fagurele, dar s-au stins ca focul de spini şi în numele Domnului i-am înfrânt pe ei. Împingândumă , m-au împins să cad, dar Domnul m-a sprijinit. Tăria mea şi lauda mea este domnul şi mi-a fost mie spre izbăvire. Glas de bucurie şi de izbăvire în corturile drepţilor: “Dreapta Domnului a făcut putere, dreapta Domnului m-a înălţat, dreapta Domnului a făcut putere!” Nu voi muri ci voi fi viu şi voi povesti lucrurile Domnului. Certând m-a certat Domnul, dar morţii nu m-a dat. (Psalmi 117,7-18)

122)

127)

Psalmul 123 De n-ar fi fost Domnul cu noi, să spună Israel! De n-ar fi fost Domnul cu noi, când s-au ridicat oamenii împotriva noastră, de vii ne-ar fi înghiţit pe noi, când s-a aprins mânia lor împotriva noastră. Apa ne-ar fi înecat pe noi, şuvoi ar fi trecut peste sufletul nostru. Atunci ar fi trecut peste sufletul nostru valuri înspăimântătoare. Binecuvântat este Domnul, Care nu ne-a dat pe noi spre vânare dinţilor lor. Sufletul nostru a scăpat ca o pasăre din cursa vânătorilor; cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit.. ajutorul nostru este în numele Domnului, Cel ce a făcut cerul şi pământul.

123)

128)

De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc; de n-ar păzi Domnul cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzeşte. În zadar vă sculaţi dis-dedimineaţă, în zadar vă culcaţi târziu, voi care mâncaţi pâinea durerii, dacă nu v-ar da

12

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere Domnul somn, iubiţi ai Săi. (Psalmi 126,12) 129) Psalmul 128 De multe ori s-au luptat cu mine din tinereţile mele, să spună Israel! De multe ori s-au luptat cu mine, din tinereţile mele şi nu m-au biruit. Spatele mi-au lovit păcătoşii, întins-au nelegiuirea lor; Dar Domnul Cel drept a tăiat grumajii păcătoşilor. Să se ruşineze şi să se întoarcă înapoi cei ce urăsc Sionul. Facăse ca iarba de pe acoperiş, care, mai înainte de a fi smulsă, s-a uscat, din care nu şi-a umplut mâna lui secerătorul şi sânul său, cel ce adună snopii, şi trecătorii nu vor zice: “Binecuvântarea Domnului fie peste voi!” sau: “Vă binecuvântăm în numele Domnului!”

139)

Dacă te arăţi slab în ziua strâmtorării, puterea ta nu este decât slăbiciune. (Pilde 24,10) Cel nelegiuit fuge fără ca nimeni să-l urmărească, iar dreptul stă ca un pui de leu fără grijă. (Pilde 28,1) Cel ce-şi pune nădejdea în inima lui este un nebun, iar cel ce se conduce după înţelepciune, acela va fi mântuit. (Pilde 28,26) Dacă nu credeţi, nu ve-ţi sta în picioare. (Isaia 7,9) Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi. Auziţi până la marginile pământului, cei puternici plecaţi-vă. De vă veţi întări, iarăşi veţi fi biruiţi. Orice sfat veţi sfătui, îl va risipi Domnul şi cuvântul care-l veţi grăi nu va rămâne întru voi, căci cu noi este Dumnezeu! Aşa îmi zicea mie Domnul, ţinând peste mine mâna Sa cea tare şi insuflându-mi să nu umblu pe căile acestui popor. (Isaia 8,9-11) Numai pe Domnul Savaot socotiţi-L sfânt, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi. (Isaia 8,13) Pentru aceasta, aşa zice Domnul Savaot: “Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu te teme de Asiria, care te loveşte cu toiagul pe care îl ridică asupra ta, ca altădată Egiptul. Dar, peste puţină vreme, urgia va înceta şi mânia Mea îi va nimici. (Isaia 10,24-25) Iată că Domnul Dumnezeu Savaot frânge crengile dintr-o lovitură năpraznică: vârfurile sunt tăiate şi crengile de sus sunt date jos. Desişul pădurii cade sub lovituri de unelte de fier, şi cedrii Libanului se prăbuşesc la pământ. (Isaia 10,33-34) Pentru aceasta aşa zice Domnul: “Pus-am în Sion o piatră, o piatră de încercare, piatra din capul unghiului, de mare preţ, bine pusă în temelie; cel care se va bizui pe ea, nu se va clătina!” (Isaia 28,16) Vai de cei ce se coboară în Egipt după ajutor şi se bizuie pe caii lor şi îşi pun nădejdea în mulţimea carelor şi în puterea călăreţilor, dar nu-şi aţintesc privirea către Sfântul lui Israel şi nu caută pe Domnul. (Isaia 31,1)

140)

141)

142) 143)

130)

Fraţii mei erau buni şi mari şi nu a binevoit întru dânşii Domnul. ieşit-am întru întâmpinarea celui de alt neam şi m-a blestemat cu idolii lui. Iar eu, smulgându-i sabia, i-am tăiat capul şi am ridicat ocara de pe fiii lui Israel. (Psalmi 151, 5-7) Întru frica lui Dumnezeu este nădejdea celui tare, fiii lui afla-vor acolo un liman. Frica de Dumnezeu este un izvor de viaţă ca să putem scăpa de cursele morţii. (Pilde 14,26-27) În putere stă omului să plăsmuiască planuri dar răspunsul limbii vine de la Domnul. (Pilde 16,1) Înfăţişează Domnului lucrările tale şi gândurile tale vor izbuti. (Pilde 16,3) Turn puternic este numele Domnului; cel drept la el îşi găseşte scăparea şi este la adăpost. (Pilde 18,10) Curajul omului îl întăreşte în vreme de suferinţă, iar pe un om lipsit de bărbăţie, cine-l va ridica? (Pilde 18,14) Frate ajutat de frate este ca o cetate tare şi înaltă şi are putere ca o împărăţie întemeiată. (Pilde 18,19) Dreptul tresaltă cu bucurie când poate să pună în faptă dreptatea, iar spaima e pentru cei ce săvârşesc fărădelegea. (Pilde 21,15) Calul este gata pentru ziua de război, însă biruinţa vine de la Domnul. (Pilde 21,31) 13

131)

144)

145)

132)

133) 134)

146)

135)

147)

136)

148)

137)

138)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere

149)

Egipteanul este om nu Dumnezeu, caii lor sunt carne şi nu duh. Când Domnul Îşi va întinde mâna Lui, ocrotitorul se va împiedica şi ocrotitul va cădea, iar amândoi împreună vor pieri. (Isaia 31,3) Întăriţi-vă voi, mâini slabe şi prindeţi putere genunchi slăbănogi. Ziceţi celor slabi de inimă şi la cuget: “Întăriţi-vă şi nu vă temeţi, iată Dumnezeul nostru! Cu judecată răsplăteşte şi va răsplăti; El va veni şi ne va mântui. Atunci se vor deschide ochii celor orbi şi urechile celor surzi vor auzi. Atunci va sări şchiopul ca cerbul şi limpede va fi limba gângavilor; că izvoare de apă vor curge în pustiu şi pâraie în pământ însetat. Pământul cel fără de apă se va preface în bălţi şi ţinutul cel însetat va fi izvor de apă. Acolo va fi veselia păsărilor, iarbă, trestie şi bălţi. Acolo va fi cale curată şi cale sfântă se va chema şi nu va trece pe acolo nimeni necurat şi nu va fi acolo cale întinată. Chiar şi cei fără de minte vor merge pe dânsa şi nu se vor rătăci. (Isaia 35,3-8) El dă tărie celui obosit şi celui slab îi dă putere mare. Cei tineri se obosesc, îşi risipesc puterile şi vitejii luptători se vor clătina dar cei ce nădăjduiesc în Domnul, vor înnoi puterea lor, le vor creşte aripi ca ale vulturului; vor alerga şi nu-şi vor slei puterea, vor merge şi nu vor obosi. (Isaia 40,29-31) Sionul zicea: “Domnul m-a părăsit şi Stăpânul meu m-a uitat!” Oare femeia uită pe pruncul ei şi de rodul pântecelui ei n-are milă? Chiar însă de ea îl va şi uita, Eu nu te voi uita pe tine. Iată, te-am însemnat în palmele Mele; zidurile tale sunt totdeauna înaintea ochilor Mei! (Isaia 49,14-16) Pentru ce când veneam nu găseam pe nimeni şi când strigam nimeni nu răspundea? Oare mâna Mea este prea scurtă ca să răscumpere, sau nu am destulă putere ca să izbăvesc? Prin certarea Mea sec marea şi râurile le prefac în pustiu: peştii din ele mor, că nu mai este apă şi se sfârşesc de sete. Eu îmbrac cerul cu zăbranic şi îl acopăr cu un veşmânt de jale. Domnul Dumnezeu mi-a dat mie limbă de ucenic ca să ştiu să grăiesc celor deznădăjduiţi. (Isaia 50,2-4) Apărătorul meu este aproape, cine se judecă cu mine? Să ne măsurăm împreună! Cine este potrivnicul meu? Să se apropie! Iată, Domnul Dumnezeu îmi este întru ajutor; 14

cine mă va osândi? Iată, ca un veşmânt vechi toţi se vor prăpădi şi molia îi va mânca! (Isaia 50,8-9)

155)

150)

Eu, Eu sunt Cel ce dă nădejde! Cine eşti tu să te temi de un muritor şi de un om de rând care trece ca iarba şi să dai uitării pe Domnul, Ziditorul tău, Care a întins cerurile şi a întemeiat pământul? Să te înfricoşezi mereu, în fiecare zi de urgia asupritorului care umblă să te piardă? Unde este urgia asupritorului? Curând cel ferecat în cătuşe va fi dezlegat şi nu va muri în temniţă şi de pâine nu va duce lipsă. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău Care stârnesc marea şi face să mugească valurile ei; Domnul Savaot este numele Lui. (Isaia 51,12-15) Nici iarbă de leac, nici alifie nu i-a vindecat, ci cuvântul Tău, Doamne, cel ce vindecă căci Tu stăpâneşti peste viaţă şi peste moarte şi cobori până la porţile locuinţei morţilor şi iar le ridici. (Înţelepciunea lui Solomon 16,12-13) Astfel ca fiii pe care i-ai iubit, Doamne să înveţe că nu felurite soiuri de roade hrănesc pe oameni, ci cuvântul Tău ţine în viaţă pe cei ce cred în Tine. (Înţelepciunea lui Solomon 16,26) Nelegiuiţii sunt înlănţuiţi în întuneric şi robii unei nopţi fără ziuă – fugari erau de la veşnica Ta purtare de grijă. Şi când socoteau că vor rămâne ascunşi cu tainicele lor păcate în vălul întunecat al uitării, risipiţi au fost, înspăimântaţi amarnic şi tulburaţi au fost de năluciri. Adăposturile unde se închideau nu i-au scutit de spaime căci în jurul lor răsunau zgomote care îi înfricoşau şi arătări posomorâte îi umpleau de groază. Nu era nici un foc care să poată să-i lumineze şi văpăile vii ale stelelor nu puteau să risipească acea noapte înfricoşătoare. Câteodată li se arăta o învâlforare înspăimântătoare care se aprindea de la sine şi, zguduiţi de această vedenie cu pricină necunoscută, socoteau arătările şi mai grozave încă. Meşteşugul copilăros al vrăjitorilor nu mai putea nimic şi îngâmfarea lor că ştiu ceva ieşise de ruşine. Ei care ziceau că pot să gonească din inima bolnavă spaimele şi tulburările, chiar ei zăceau acum plini de ruşinoasă spaimă. Şi măcar că nu era prea mare grozăvia care să-i înspăimânteze, totuşi fiarele care treceau şi şerpii care fluierau îi îngrozeau şi se topeau de frică. Închideau ochii ca să nu mai vadă păcatul ce-i pândea din toate

156)

151)

157)

158)

152)

153)

154)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere părţile. Fiindcă răutatea inimii este plină de temere ca una ce se ştie vinovată şi mustrată ea de sine însăşi; ea îşi vede mărită nenorocirea, căci spaima nu este altceva fără numai lepădarea oricărui ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată. Şi când scade nădejdea în adâncul inimii, te sperii şi mai mult dacă nu ştii care este pricina de unde-ţi vine chinul. Iar ei – în noaptea aceea când li se tăiaseră orice puteri şi care venise peste ei din iadul priponit – dormind de-a valma, aici se zbăteau îngroziţi de arătări pocite, aici mureau de golul din inimile lor, căci o groază neaşteptată şi fără de veste pusese stăpânire peste ei. Şi tot aşa ceilalţi, oricare ar fi fost, cădeau vlăguiţi şi rămâneau aşa închişi ca într-o închisoare fără zăvoare. (Înţelepciunea lui Solomon 17,2-15) voastră. Uitaţi-vă la neamurile cele din început şi vedeţi cine a nădăjduit spre Domnul şi s-a ruşinat? Sau cine a petrecut în frica Lui şi a fost părăsit? Sau cine L-a chemat pe El şi a fost trecut cu vederea? Pentru că îndurător şi milostiv este Domnul, iartă păcatele şi mântuieşte în vremea necazului. Vai inimilor celor fricoase şi mâinilor celor slabe şi păcătosului care umblă pe două cărări! Vai inimii celei slabe! Că nu crede, pentru aceea nu va fi apărată. Vai vouă, celor ce aţi pierdut răbdarea! Ce veţi face când vă va cerca Domnul? cei care se tem de Domnul nu vor fi neîncrezători cuvintelor Lui şi cei ce-L iubesc pe El vor împlini legea. Cei care se tem de Domnul vor găti inimile lor şi înaintea Lui îşi vor smeri sufletele zicând: “să cădem în mâinile Domnului şi nu în mâinile oamenilor că precum este slava Lui, aşa este şi mila Lui.” (Înţelepciunea lui Solomon capitolul 2)

159)

Şi bubuitul stâncilor care se prăvălesc şi fuga nevăzută a animalelor săritoare, răcnetul fiarelor cumplite şi sunetul care se frânge şi se răsfrânge în peşterile munţilor – acestea toate îi făceau să-şi dea duhul de frică. Căci în vreme ce toată făptura era luminată cu strălucitoare lumină şi fără împotrivire îşi vedea de lucrul său, numai peste aceia se întindea o noapte grea care era chipul întunericului celui ce avea să-i înghită şi ei pentru ei înşişi erau mai grea povară decât acel întuneric. (Înţelepciunea lui Solomon 17,18-20) Nu fi neîncrezător în temerea de Domnul şi să nu te apropii de El cu inimă îndoită. (Înţelepciunea lui Solomon 1,27) Căci va descoperi Domnul cele ascunse ale tale şi în mijlocul adunării te va înjosi, pentru că nu te-ai apropiat cu inimă curată de frica Domnului şi inima ta este plină de vicleşug. (Înţelepciunea lui Solomon 1,3032) Fiule! Când vrei să te apropii să slujeşti Domnului Dumnezeu, găteşte-ţi sufletul tău spre ispită. Încordează inima ta şi fii tare netulburându-te în timpul încercării. Lipeşte-te de Domnul şi nu te depărta ca să fii înălţat la sfârşitul vieţii. Tot ce ţi se va întâmpla, primeşte cu plăcere şi în necazurile tale fii îndelung răbdător că în foc se lămureşte aurul, iar oamenii plăcuţi lui Dumnezeu, în cuptorul smereniei. Crede în El şi-ţi va ajuta ţie, îndreptează căile tale şi nădăjduieşte în El. Cei ce vă temeţi de Domnul aşteptaţi mila Lui şi nu vă abateţi ca să nu cădeţi. Cei ce vă temeţi de Domnul, credeţi Lui şi nu se va pierde plata 15

163)

Gardul înfipt în vârful dealului nu rămâne în picioare când îl izbeşte vijelia; aşa inima fricoasă în cugetul nebunului nu va sta înaintea oricărei frici. (Sirah 22,19) Frica de Domnul, toate le covârşeşte, şi cel ce o va ţine pe ea, cui se va asemăna. (Sirah 25,14) De multe ori am fost în primejdie de moarte şi am scăpat din aceasta. Duhul celor ce se tem de Domnul va fi viu, pentru că nădejdea lor este spre a se mântui. Cel ce se teme de Domnul n-are teamă de nimic; el nu tremură, căci Dumnezeu este nădejdea lui. Fericit este sufletul celui care se teme de Domnul. şi în cine se reazemă şi cine este întărirea lui? Ochii Domnului peste cei care Îl iubesc; scut puternic şi întărire vajnică este Domnul. adăpost împotriva vântului din deşert, umbră împotriva arşiţei de la amiază, ocrotire împotriva piedicilor, asigurare împotriva căderilor, El înalţă sufletul şi luminează ochii dând vindecare, viaţă şi binecuvântare. (Sirah 34,12-19) Temerii de Domnul nimic nu-i lipseşte şi cu ea nu mai trebuie alt ajutor. (Sirah 40,29) Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere, primeşte; cel ce caută, află; şi celui ce bate; se va deschide. Cine este omul acela dintre voi căruia fiul său îi va cere pâine şi el îi va da piatră? Sau, de-i va cere peşte, el îi va da şarpe? Deci dacă voi răi fiind, ştiţi să daţi

164)

160)

165)

161)

162)

166) 167)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere daruri bune fiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru Cel din ceruri va da cele bune celor care cer de la El! (Matei 7,7-11) Duhul Tatălui vostru este Cel Ce grăieşte întru voi. Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula copiii împotriva părinţilor şi-i vor ucide. Şi veţi fi urâţi de toţi din pricina numelui Meu; dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Iar când vă vor prigoni în cetatea aceasta, fugiţi în cealaltă; adevăr vă grăiesc; nu veţi isprăvi de mers prin cetăţile lui Israel până ce va veni Fiul Omului. Nu este ucenic mai mare decât învăţătorul său, nici slugă mai mare decât stăpânul ei. Destul îi este ucenicului să fie ca învăţătorul său şi slugii ca stăpânul ei. Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult pe casnicii lui? Deci nu vă temeţi de ei, căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut. Ceea ce vă spun Eu la întuneric, spuneţi voi la lumină; şi ceea ce auziţi la ureche, propovăduiţi de pe acoperişurile caselor! Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar sufletul nu pot să-l ucidă; ci mai degrabă temeţi-vă de acela care poate ca şi sufletul şi trupul să le piardă în Gheena. Nu se vând oare două vrăbii pe un ban? Şi nici una din ele nu va cădea pe pământ fără ştirea Tatălui vostru. Vouă însă toţi perii capului vă sunt număraţi. Aşadar, nu vă temeţi; voi sunteţi cu mult mai de preţ decât vrăbiile. Pe cel ce Mă va mărturisi pe Mine în faţa oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri; dar de cel ce se va lepăda de Mine în faţa oamenilor, de acela Mă voi lepăda şi Eu în faţa Tatălui Meu Care este în ceruri. Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ, n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei. Căci duşmanii omului sunt casnicii lui. Cel ce-şi iubeşte tatăl ori pe mama sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; cel ce-şi iubeşte pe fiul său ori pe fiica sa mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine, şi cel ce nu-şi ia crucea sa şi nu-Mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Cel ce şi-a câştigat viaţa, o va pierde; iar cel ce şi-a pierdut viaţa pentru Mine, acela o va câştiga. Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte; şi cel ce Mă primeşte pe Mine, Îl primeşte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. Cel ce primeşte prooroc în nume de prooroc, răsplată de prooroc va primi; şi cel ce primeşte pe un drept în nume de drept, răsplata dreptului va primi. Şi cel ce în nume de ucenic va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din aceştia mici, adevăr vă grăiesc: Nu-şi va pierde plata sa. (Matei 10,17-42) 16

168)

Şi iată un lepros, apropiindu-se, I se închina zicând: Doamne, dacă vrei, Tu poţi să mă curăţeşti. Şi Iisus, întinzîndu-Şi mâna, S-a atins de el zicând: Vreau, curăţeşte-te! Şi îndată i s-a curăţit lepra. (Matei 8,2-3) Auzind acestea Iisus S-a minunat şi a zis celor ce veneau după El: Adevăr vă grăiesc, nici în Israel n-am aflat atâta credinţă! (Matei 8,10) Şi i-a zis Iisus sutaşului: Du-te, să-ţi fie după cum ai crezut! Şi s-a însănătoşit servul său în ceasul acela. (Matei 8,13) Şi, iată, furtună grea s-a făcut pe mare, încât corabia se acoperea de valuri; iar El dormea. Şi venind ucenicii la El, L-au trezit zicând: Doamne, mântuieşte-ne că pierim! Şi Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? Atunci S-a ridicat, a certat vânturile şi marea şi s-a făcut linişte mare. (Matei 8,24-26) Şi iată, o femeie care de doisprezece ani avea scurgere de sânge, s-a apropiat de El şi fiind în spatele Lui, s-a atins de poala hainei Sale; că zicea în sinea ei: Doar să mă ating de haina Lui şi mă voi vindeca. Iar Iisus, întorcându-se şi văzând-o i-a zis: Îndrăzneşte, fiică credinţa ta te-a mântuit! Şi din ceasul acela, femeia s-a tămăduit. (Matei 9, 20-22) După ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeţi că pot să fac Eu aceasta? Ei i-au zis: Da, Doamne! Atunci Sa atins de ochii lor zicând: Fie vouă după credinţa voastră! Şi s-au deschis ochii lor. (Matei 9, 28-30) Să nu aveţi nici aur nici argint, nici bani în cingătorile voastre; nici traistă pe drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag; că vrednic este lucrătorul de hrana sa. (Matei 10, 9-10) Vă vor da pe mâna soboarelor şi-n sinagogile lor vă vor biciui. Din pricina Mea veţi fi duşi înaintea conducătorilor şi a regilor, ca să le fiţi mărturie lor şi păgânilor. Iar când vă vor da în mâna lor nu vă îngrijoraţi de cum sau ce veţi vorbi, că în ceasul acela vi se va da vouă ce să vorbiţi, fiindcă nu voi sunteţi cei ce vorbiţi, ci

169)

170)

171)

172)

173)

174)

175)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere

176)

Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. (Matei 12,30) Şi se poticneau întru El. Iar Iisus le-a zis: Un profet nu e dispreţuit decât în patria sa şi în casa lui. Şi n-a făcut acolo multe minuni, din pricina necredinţei lor. (Matei 13,5758) Corabia era la multe stadii departe de ţărm, fiind învăluită de valuri, căci vântul era împotrivă, iar la a patra strajă din noapte Iisus a venit la ei umblând pe mare. Văzîndu-L umblând pe mare, ucenicii s-au înspăimântat zicând că e nălucă şi de frică au strigat. Dar El le-a vorbit îndată zicând: Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi! Iar Petru răspunzând a zis: Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte să vin la Tine pe apă. El i-a zis: Vino! Iar Petru, coborându-se din corabie a mers pe apă şi a venit la Iisus. Dar văzând vânt puternic, s-a înfricoşat şi, începând să se scufunde a strigat zicând: Doamne, scapă-mă! Iar Iisus, întinzîndu-Şi îndată mâna, l-a apucat şi i-a zis: Puţin credinciosule, de ce te-ai îndoit? Şi suinduse ei până la corabie, vântul s-a potolit. (Matei 14,24-32) Atunci răspunzând Iisus, i-a zis: O, femeie, mare este credinţa ta; fie ţie precum voieşti! Şi s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela. (Matei 15,28) Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu viu! …………..Eu îţi spun ţie că tu “Piatră” şi pe această piatră voi Biserica Mea şi porţile iadului nu o birui. (Matei 16,16-18) Cel eşti zidi vor

183)

177)

Apropiindu-se ucenicii de Iisus, L-au întrebat deoparte: De ce noi n-am fost în stare să-l scoatem? Iar Iisus le-a răspuns: Din pricina puţinei voastre credinţe; că adevăr vă grăiesc vouă: Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici acolo, şi se va muta şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă. (Matei 17,19-20) Vă mai spun că dacă doi dinte voi se vor învoi pe pământ asupra unui lucru pe care-l vgr cere, li se va da lor de către Tatăl Meu Cel Ce este în ceruri. Că unde sunt doi sau trei adunaţi întru numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor. (Matei 18,19-20) Auzind acest cuvânt, ucenicii s-au mirat şi au zis: Atunci cine poate să se mântuiască? … Iar Iisus, privind drept la ei, le-a zis: Aceasta e cu neputinţă la oameni, dar la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. (Matei 19,25-26) Şi văzând aceasta, ucenici s-au minunat zicând: cum de s-a uscat smochinul deodată? Iar Iisus, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă grăiesc: Dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut cu smochinul, dar şi muntelui acestuia de-i veţi zice: Ridică-te şi aruncă-te în mare! Aşa va fi. Şi pe toate câte le veţi cere rugându-vă cu credinţă, le veţi primi. (Matei 21,20-22) În această noapte, voi toţi vă veţi poticni întru Mine, că scris este: Bate-voi păstorul şi se vor risipi oile turmei. (Matei 26,31) Iar Petru, răspunzând, Ia zis: Dacă toţi se vor poticni întru Tine, eu niciodată nu mă voi poticni. Zisu-ia Iisus: Adevăr îţi spun că în această noapte, mai înainte de a cânta cocoşul, tu de trei ori te vei fi lepădat de Mine. Petru Ia zis: Chiar de-ar trebui să mor împreună cu Tine, de Tine nu mă voi lepăda. Şi toţi ucenicii au zis la fel. (Matei 26,33-35) Iar Petru şedea afară, în curte şi o slujnică sa apropiat de el zicând: Şi tu erai cu Iisus Galileeanul! Dar el s-a lepădat în faţa tuturor zicând: Nu ştiu ce spui! Şi ieşind el la poartă, l-a văzut alta şi le-a spus celor de acolo: Şi acesta era cu Iisus Nazarineanul! Şi iarăşi s-a lepădat cu jurământ: Nu-l cunosc pe omul acesta! Iar după puţin apropiindu-se cei ce stăteau acolo, i-au zis lui Petru: cu adevărat şi tu eşti dintre ei, că

178)

184)

185)

186)

179)

180)

187)

188)

181)

Iar El, întorcându-Se, i-a zis lui Petru: Mergi înapoia mea, Satano! Piatră de poticnire-Mi eşti, că nu le cugeţi pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor! Atunci Iisus le-a spus ucenicilor Săi: Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Fiindcă cel ce va vrea să-şi scape viaţa, O va pierde; dar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, O va afla. Pentru că ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă, dar sufletul şi-l va pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? (Matei 16,23-26) Şi Iisus a venit la ei şi, atingându-i, le-a zis: Ridicaţi-vă şi nu vă temeţi! (Matei 17,7) 17

189)

182)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere şi graiul te vădeşte. Atunci el a început a se blestema şi a se jura: Nu-l cunosc pe omul acesta!… Şi îndată a cântat cocoşul. (Matei 26, 69-74) viaţa, o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela O va mântui. Că ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă şi să-şi păgubească sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele în neamul acesta desfrânat şi păcătos, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Tatălui Său, cu sfinţii îngeri. (Marcu 8,34-38)

190)

Şi la învinuirile ce I se aduceau de către arhierei şi bătrâni, nimic nu răspundea. Atunci I-a zis Pilat: Tu nu-i auzi câte mărturisesc ei împotriva ta? Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, aşa încât guvernatorul se mira foarte. (Matei 27,1214) Şi a fost în pustie 40 de zile fiind ispitit de Satana. Şi era împreună cu fiarele, şi îngerii Îi slujeau. (Marcu 1,13) Şi le-a zis Iisus: Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni! Şi lăsându-şi dendată mrejele, au mers după El. Şi mergând puţin mai departe i-a văzut pe Iacov al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele acestuia, care erau şi ei în corabie, dregându-şi mrejele. Şi i-a chemat îndată. Iar ei, lăsându-l pe tatăl lor Zevedeu în corabie împreună cu lucrătorii, s-au dus după El. (Marcu 1,1720) Şi s-a făcut furtună mare de vânt şi valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar El era în partea dindărăt a corăbiei, dormind pe căpătâi. Şi L-au deşteptat zicîndu-I: Învăţătorule, Ţie nu-Ţi este grijă că pierim? Iar El, sculânduSe, a certat vântul şi i-a spus mării: Taci! Potoleşte-te! Şi vântul a încetat şi s-a făcut linişte mare. Şi le-a zis lor: De ce sunteţi aşa fricoşi? Încă n-aveţi credinţă? (Marcu 4,3740) Fiica ta a murit; de ce-L mai superi pe Învăţător? Dar Iisus auzind cuvântul ce se grăise, i-a zis mai marelui sinagogii: Nu te teme. Crede numai! (Marcu 5, 35-36) Şi n-a putut să facă acolo nici o minune, decât că Şi-a pus mâinile pe câţiva bolnavi şi i-a vindecat. Şi se mira de necredinţa lor. (Marcu 6,5-6) Şi le-a poruncit pe cale să nu ia nimic cu ei, în afară de toiag: nici pine, nici traistă, nici bani în cingătoare; ci să fie încălţaţi cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine. (Marcu 6,8-9) Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie. Căci cine va voi să-şi scape 18

198)

191)

Şi le spunea: Adevăr vă grăiesc că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor gusta moarte până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere. (Marcu 9,1) Iar El, răspunzându-le, a zis: O, neam necredincios, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda? (Marcu 9,19) ….. dar de poţi ceva, ajută-ne, fie-Ţi milă de noi! Iar Iisus i-a zis: De poţi crede, toatei sunt cu putinţă celui ce crede. Şi îndată strigând tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne, ajută necredinţei mele! (Marcu 9,22-24) Şi au venit în Ierihon. Şi ieşind El din Ierihon cu ucenicii Săi şi cu mulţime mare, Bartimeu orbul, fiul lui Timeu, şedea cerşind la marginea drumului şi auzind că este Iisus Nazarineanul, a început să strige şi să zică: Iisuse, Fiul lui David, miluieştemă! Şi mulţi îl certau, ca să tacă, el însă cu mult mai tare striga: Fiule al lui David, miluieşte-mă! Şi Iisus apropiindu-Se, a zis: Chemaţi-l! şi l-au chemat pe orb, zicându-i: Îndrăzneşte, scoală-te, te cheamă…… Iar orbul, lepădându-şi haina de pe el şi sărind în picioare, a venit la Iisus. Şi la întrebat Iisus: Ce voieşti să-ţi fac? Iar orbul I-a răspuns: Să-mi capăt vederea, Învăţătorule! Iar Iisus ia zis: Du-te credinţa ta te-a mântuit! Şi îndată şi-a căpătat vederea şi-I urma lui Iisus pe cale. (Marcu 10,46-52) A doua zi dimineaţa, trecând pe acolo, au văzut smochinul uscat din rădăcini. Şi Petru, aducându-şi aminte I-a zis: Învăţătorule, iată, smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat…. Şi răspunzând, Iisus le-a zis: Aveţi credinţă în Dumnezeu. Adevărat vă spun că cel ce i-ar zice muntelui acestuia: Ridică-te şi te aruncă în mare! şi nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ceea ce spune se va face, fi-va lui orice va zice. De aceea vă spun: Pe toate câte le cereţi rugându-vă, să credeţi că le-aţi

192)

199)

200)

193)

201)

194)

195)

202)

196)

197)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere şi primit, şi le veţi avea. (se pune aici accent pe extraordinara putere a credinţei pure, aceea care-şi realizează obiectul prin ea însăşi, fără mijlocirea sau implicarea nădejdii. În felul acesta, rugăciunea nu mai este o simplă cerere, ci o permanentă mulţumire. La învierea lui Lazăr, Iisus Îi mulţumeşte Părintelui înainte de a săvârşi minunea, ca şi cum ea ar fi fost deja săvârşită. Într-o rugăciune liturgică I se mulţumeşte lui Dumnezeu pentru că ne-a dăruit împărăţia ce va să fie. În Euharistie, actul prefacerii e precedat (nu urmat) de mulţumire (ca şi în cântarea “Ţie Îţi mulţumim, Doamne şi ne rugăm Ţie”). Apostolul Pavel afirmă că ceea ce pentru noi este virtual, pentru Dumnezeu este real: o făgăduinţă a lui Dumnezeu devine realitate în chiar clipa când El a rostit-o şi tot aşa trebuie s-o considerăm şi noi prin credinţă. În clipa în care crezi total în obiectul speranţei tale, acesta devine deja o realitate, capătă substanţă; virtualul se transformă în obiectul cererii, în realitate imediată. Obiectul credinţei este astfel o realitate deja existentă dar inaccesibilă simţurilor care devine însă palpabil prin argumentul credinţei). (Marcu 11,20-24) li se binevesteşte: şi fericit este acela care nu se va poticni întru Mine. (Luca 7,22-23)

207) 208)

Şi a spus femeii: Credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace! (Luca 7,50) Dar în timp ce navigau, El a adormit. Şi s-a lăsat pe lac o furtună de vânt şi se umpleau de apă fiind în mare primejdie. Şi, apropiindu-se, L-au deşteptat zicând: Învăţătorule, Învăţătorule, pierim!… Atunci El, sculându-Se a certat vânturile şi valurile, iar ele au încetat şi s-a făcut linişte. Şi le-a zis: Unde vă este credinţa? (Luca 8,23-25) Şi toată mulţimea din ţinutul Gherghesenilor L-a rugat să plece de la ei, că erau cuprinşi de frică mare. Iar, El, intrând în corabie, S-a înapoiat. (Luca 8,37) ………. Atunci femeia, văzând că n-a rămas tăinuită, a rămas tremurând şi căzând înaintea Lui, a spus în faţa întregului popor din ce pricină s-a atins de El şi cum de îndată s-a tămăduit. Iar El i-a zis: Îndrăzneşte, fiică, credinţa ta te-a mântuit; mergi în pace! (Luca 8,47-48) … şi tuturor Le spunea: Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine în fiecare zi, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie; fiindcă tot cel ce va voi să-şi scape viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi va pierde viaţa pentru Mine, acela O va mântui. Căci ce-i foloseşte omului dacă va câştiga lumeantreagă, dar pe sine se va pierde sau se va păgubi? Că tot cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, de acela şi Fiul Omului Se va ruşina când va veni întru slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri. Dar cu adevărat vă spun Eu vouă: Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moartea până ce nu vor vedea împărăţia lui Dumnezeu! (Luca 9,23-27) … şi pe când mergeau ei pe cale, cineva I-a zis: Te voi urma oriunde Te vei duce. Şi Iisus I-a zis: vulpile au vizuini şi păsările cerului cuiburi; Dar Fiul Omului n-are unde să-şi plece capul. Şi către altul a zis: Urmează-Mi! Iar acela a zis: Doamne, mai întâi dă-mi voie să merg să-l îngrop pe tatăl meu. Iar el a zis: lasă-i pe morţi să-şi îngroape morţii, iar tu mergi de vesteşte împărăţia lui Dumnezeu. Iar altul I-a zis: Te voi urma Doamne, dar mai întâi îngăduiemi să-mi iau rămas bun de la cei de acasă. Iar Iisus i-a zis: Nici unul care pune mâna pe plug şi se uită îndărăt nu este potrivit

209)

210)

203)

În cele din urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, El li S-a arătat şi i-a dojenit pentru necredinţă şi împietrirea inimilor că nu i-au crezut pe cei ce-L văzuseră înviat. (Marcu 16,14) Cel ce crede şi se va boteza, se va mântui; dar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor ce vor crede, aceste semne le vor urma: în numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma; pe bolnavi mâinile îşi vor pune şi se vor face bine…… Iar ei, plecând, au propovăduit pretutindeni, Domnul lucrând împreună cu ei şi întărind cuvântul prin semnele ce urmau. (Marcu 16,16-18) Şi iată că nişte bărbaţi aduceau pe pat un om care era slăbănog şi căutau să-l ducă în lăuntru şi să-l pună înaintea Lui; dar negăsind pe unde să-l ducă, din pricina mulţimii, s-au suit pe acoperiş şi prin tavan l-au lăsat cu patul în mijloc în faţa lui Iisus. Şi văzând El credinţa lor, a zis: Omule, iertate îţi sunt păcatele. (Luca 5,18-20) Orbii văd, şchiopii umblă, leproşii se curăţesc, surzii aud$ morţii învie şi săracilor

211)

204)

212)

205)

206)

19

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere pentru împărăţia lui Dumnezeu. (Luca 9, 57-62) înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. (Luca 12,4-9)

213)

Mergeţi! Iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor. Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte şi nimănui să nu-i daţi bineţe pe cale. (Luca 10,3-4) Şi s-au întors cei 70 cu bucurie şi I-au spus: Doamne, şi demonii ni se pleacă întru numele Tău. Şi le-a zis: Văzutu-l-am pe satana din cer ca un fulger căzând. Iată, vam dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii şi peste toată puterea vrăjmaşului şi nimic nu vă va vătăma. Dar nu de aceasta să vă bucuraţi, că duhurile vi se pleacă, ci bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri. (Luca 10,17-20) Cine dintre voi, având un prieten, de se va duce la el în miez de noapte şi-i va zice: Prietene, împrumută-mă cu trei pâini, că mia venit un prieten de pe drum şi n-am ce să-i pun dinainte; dar acela, răspunzând dinlăuntru i-ar zice: Nu-mi da de lucru! Acum uşa e-ncuiată şi copiii mei sunt în aşternut cu mine; nu pot să mă scol să-ţi dau… Vă spun Eu vouă: Chiar dacă nu se va scula pentru că-i este prieten, totuşi pentru îndrăzneala lui, se va scula şi-i va da cât îi trebuie. Şi Eu vă zic: Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla, bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere, ia şi cel ce caută, găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă-i va cere fiul său pine, îi va da piatră? Sau dacă îi va cere peşte, în loc de peşte îi va da şarpe? Sau dacă-i va cere un ou, îi va da scorpie? Deci dacă voi, rău fiind ştiţi să le daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl Cel din ceruri va da Duh Sfânt celor care-L cer de la El! (Luca 11,5-15) Dar vă spun Eu vouă, prietenii Mei: Să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul şi aceea nimic nu pot face. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: temeţi-vă de acela care , după cel ce a ucis, are putere să arunce în gheenă; da, v-o spun Eu vouă, de acela să vă temeţi! Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Şi nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu; cât despre voi, şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi. Să nu vă temeţi, voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii. Dar vă spun: pe tot cel ce Mă va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului îl va mărturisi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine

217)

Plinitu-s-a vremea şi împărăţia lui Dumnezeu s-a apropiat. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie. (Marcu 1,15) De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca, nici pentru trupul vostru, cu ce vă veţi îmbrăca, căci viaţa este mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea. Priviţi la corbi, că nici nu seamănă nici nu seceră; ei n-au cămară, nici hambar, şi Dumnezeu îi hrăneşte. Cu mult mai mult sunteţi voi decât păsările! Şi cine dintre voi purtându-şi de grijă, poate să-i adauge staturii sale un cot? Deci dacă nici cel mai mic lucru nu-l puteţi face, de aduceţi voi grijă de celelalte? Priviţi crinii cum cresc, ei nu torc, nici nu ţes, dar vă spun Eu vouă că nici Satana în toată slava lui nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă iarba care azi e pe câmp iar mâine se aruncă în cuptor Dumnezeu aşa o îmbracă, cu cât mai mult pe voi puţin credincioşilor? Şi nu căutaţi voi ce veţi mânca orice veţi bea şi nu fiţi îngrijoraţi; că pentru toate acestea păgânii lumii te caută; dar Tatăl vostru ştie că aveţi nevoie de ele; ci căutaţi mai întâi împărăţia Lui şi toate acestea vi se vor adăuga. Nu te teme turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să vă dea împărăţia. (Luca 12,22-32) Şi mergeau cu El mulţimi numeroase; şi întorcîndu-Se le-a zis: dacă vane cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său, pe mamă, pe femeie, copil, fraţi, surori, până şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu! Şi cel ce nu-şi poartă crucea şi nu-mi urmează Mie, nu poate fi ucenicul Meu. (Luca 14,25-27) Cel ce este credincios în foarte puţin, şi în mult e credincios; şi cel ce este nedrept în foarte puţin; şi în mult e nedrept. Deci dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţia cea nedreaptă, cineva va încredinţa-o pe cea adevărată? Şi dacă în ceea ce vă este străin n-aţi fost credincioşi, cineva va da ce este al vostru? Nici o slugă nu poate sluji la doi stăpâni; căci ori pe unul îl va urî, şi pe celălalt îl va iubi, ori de unul se va ţine şi pe celălalt îl va dispreţui. Nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. (Luca 16,1013) Au zis apostolii către Domnul: Sporeşte-ne credinţa. Iar Domnul a zis: De-aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar i-aţi zice

214)

218)

215)

219)

216)

220)

221)

20

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere acestui sicomor: Dezrădăcinează-te şi te sădeşte în mare! Şi v-ar asculta. (Luca 17,56)

230) 231)

Şi din plinătatea Lui noi toţi am primit, şi har peste har. (Ioan 1,16) Răspuns-a Iisus şi I-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Şi ia zis: Adevăr, adevăr vă spun: De acum veţi vedea cerurile deschizându-se şi pe îngerii Lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului! (Ioan 1,50-51) Cel ce crede într-Însul nu este judecat iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unul Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar judecata aceasta este, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele. Că tot cel ce face rele urăşte Lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se vădească faptele. (Ioan 3,18-19) Cel ce vine de sus este deasupra tuturor, cel ce este de pe pământ pământesc este şi ca un pământean grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Şi ce a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. Cel ce I-a primit mărturia a întărit că adevărat este Dumnezeu. Fiindcă Cel pe care L-a trimis Dumnezeu grăieşte cuvintele lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu dă Duhul cu măsură. Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi pe toate le-a dat în mâna Lui. Cel ce crede în Fiul are viaţă veşnică; iar cel ce nu ascultă de Fiul nu va vedea Viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el. (Ioan 3,31-36) Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel Care M-a trimis, are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. (Ioan 5,24) Şi cuvântul Său nu sălăşluieşte întru voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care El La trimis. Cercetaţi Scripturile, că voi socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică; şi ele sunt cele ce mărturisesc despre Mine; iar voi nu vreţi să veniţi la Mine pentru ca viaţă să aveţi! Slavă de la oameni nu primesc dar v-am cunoscut că nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu mă primiţi; dacă va veni altul în numele său însuşi, pe acela îl veţi primi! … Cum aţi putea voi să credeţi, voi, cei ce primiţi slavă unii de la alţii, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi? Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl. Este cine să vă învinuiască: Moise, în care voi aţi

222)

….. nu s-a găsit să se întoarcă să-I dea slavă lui Dumnezeu decât numai acesta, care e de alt neam? Şi i-a zis: Scoală-te şi du-te, credinţa ta te-a mântuit. (Luca 17,18-19) Şi le-a spus o pildă, cum că trebuie să se roage-n toată vremea şi să nu-şi piardă curajul,… şi a zis apoi Domnul: Auziţi voi ce zice judecătorul cel nedrept? Dar oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor Săi care strigă spre El ziua şi noaptea, El. Care rabdă-n de lung pentru ei? Vă spun Eu vouă că degrab va face dreptate. Dar Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ? (Luca 18,1-8) Ce voi eşti să-ţi fac? Doamne, să-mi capăt vederea. Şi Iisus i-a zis: capătă-ţi vederea! Credinţa ta te-a mântuit. ( Luca 18,41-42) Când v-am trimis fără pungă, fără traistă şi fără încălţăminte, avuta-ţi lipsă de ceva? Iar ei au zis: de nimic. Acum însă cel care are pungă, să şi-o ia; tot aşa şi traista; şi cel care nu are sabie, să-şi vadă haina ca să-şi cumpere. Şi ei au zis: Doamne, iată aici două săbii. Iar El le-a zis: Sunt de ajuns. (Luca 22,35-38) O, nepricepuţilor şi cu inima zăbavnici a crede-n toate câte-au spus proorocii! ( Luca 24,25) Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă! Iar ei, înspăimântântându-se credeau că văd duh. Şi El le-a zis: de ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? ( Luca 24,36-38) Acesta spre mărturie a venit, să mărturisească despre Lumină pentru ca toţi să creadă prin el. (Ioan 1,7) Lumina era cea adevărată Care venind în lume, luminează pe tot omul. În lume era şi lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Între ale Sale a venit, şi ai Săi nu L-au primit. Dar celor câţi L-au primit, care cred întru numele Lui, le-a dat putere să devină fii ai lui Dumnezeu, cei ce nu din sânge, nici din voie trupească, ori din vrere bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. (Ioan 1,9-13) 21

223)

232)

224)

233)

225)

226)

227)

234)

235)

228)

229)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere nădăjduit. Că dacă l-aţi crede pe Moise, Maţi crede şi pe Mine fiindcă el despre Mine a scris. Iar dacă celor scrise de el nu le daţi crezare, cum veţi crede în cuvintele Mele? (Ioan 5,38-47) unii dintre voi care nu cred. De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-i este dat de la Tatăl. De atunci mulţi dintre ucenicii Săi au dat înapoi şi nu mai umblau cu El. Deci a zis Iisus celor doisprezece: Nu cumva şi voi vreţi să vă duceţi? Simon Petru i-a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Căci tu ai cuvintele vieţii veşnice; şi noi am crezut şi am cunoscut că tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului Celui viu. (Ioan 6,47-69)

236)

Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârşim lucrurile lui Dumnezeu? Iisus le-a răspuns zicând: Lucrul lui Dumnezeu acesta este: să credeţi în Cel pe Care El l-a trimis. (Ioan 6,28-29) Pâinea lui Dumnezeu este aceea care se pogoară din cer şi dă viaţă lumii. Deci au zis către El: Doamne, dă-ne nouăntotdeauna pâinea aceasta….. Şi Iisus le-a zis: Eu sunt pâinea vieţii; cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine niciodată nu va înseta. Dar Eu v-am spus că M-aţi văzut şi nu credeţi. Tot ce-Mi dă Tatăl Mie, va veni la Mine, şi pe cel ce vine la Mine nu-l voi scoate afară. Iar voia Celui ce M-a trimis aceasta este: să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi. Că aceasta este voia Tatălui Meu, ca tot cel care-L vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. (Ioan 6,33-40) Adevăr, adevăr vă spun: Cel ce va crede în Mine are viaţă veşnică. Eu sunt Pâinea vieţii. Părinţii voştri au mâncat mană în pustie, dar au murit, aceasta este Pâinea Care Se pogoară din cer, pentru ca tot cel ce mănâncă din ea să nu moară. Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorî din cer. De va mânca cineva din pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este Trupul Meu. Adevăr, adevăr vă spun: Dacă nu veţi mânca Trupul Fiului Omului şi nu veţi bea Sângele Lui, nu veţi avea viaţă întru voi. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi Bea Sângele Meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua de apoi. Căci Trupul Meu este adevărata mâncare şi Sângele Meu, adevărata băutură. Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el. Aşa cum Tatăl Cel viu M-a trimis pe Mine şi Eu viez prin Tatăl, tot astfel cei ce Mă mănâncă pe Mine va via prin Mine. Cel ce va mânca pâinea aceasta, viu va fi în veac. Deci mulţi din ucenicii săi auzind, au zis: Greu este cuvântul acesta! Cine poate să-l asculte?… Iar Iisus, ştiind întru sine că ucenicii Lui murmură în această privinţă, le-a zis: Vă este aceasta piatră de poticnire? Dar dacă-l veţi vedea pe Fiul Omului suindu-se acolo unde era mai îfainte? Duhul este cel ce dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Dar sunt 22

237)

239)

….. Pentru că nici fraţii săi nu credeau întrînsul. Deci le-a zis Iisus: Vremea Mea încă n-a sosit; dar vremea voastră totdeauna e gata. (Ioan 7,5-6) În ziua cea din urmă – ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat zicând: Dacă în setează cineva, să vină la Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într-Însul. Deci mulţi din mulţime, auzind cuvintele acestea zisese: într-adevăr Acesta este Proorocul! Şi dezbinare s-a făcut în mulţime din pricina Lui. (Ioan 7,37-40) Deci zicea Iisus către iudeii care crezuseră în El: Dacă veţi rămâne întru cuvântul Meu cu adevărat sunteţi ucenicii Mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Aşadar, dacă Fiul vă va face liberi, cu adevărat liberi veţi fi. (Ioan 8,31-36) … şi viaţa Mea Mi-o pun pentru voi. De aceea Mă iubeşte Tatăl, că Eu viaţa mi-o pun, pentru ca iarăşi s-o iau. (Ioan 10,1517) Atunci iudeii L-au împresurat şi-I ziceau: Până când o să ne scoţi sufletul? Dacă tu eşti Hristosul, spune-ne-o de-a dreptul! Iisus le-a răspuns: Eu v-am spus dar voi nu credeţi. Lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, ele mărturisesc despre Mine dar voi nu credeţi, pentru că voi nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele glasul Meu îl ascultă şi Eu le cunosc iar ele Mă urmează. Eu le dau viaţa veşnică şi ele-n veac nu vor pieri şi din mâna Mea nimeni nu le va răpi. Tatăl Meu, Cel Ce Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi din mâna Tatălui Meu nimeni nu le poate răpi. (Ioan 10,2429)

240)

238)

241)

242)

243)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere

244) 245)

Şi acolo mulţi au crezut într-Însul. (Ioan 10,42) Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar mort va trăi, şi tot cel ce trăieşte şi crede întru Mine, în veac nu va muri! Crezi tu aceasta? Zis-a Lui: Da Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce a venit în lume. (Ioan 11,25-27) …. Doamne, de acum miroase, că e a patra zi… Iisus i-a zis: Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Atunci au ridicat piatra, iar Iisus Şi-a ridicat ochii în sus şi a zis: Părinte, mulţumescu-Ţi că M-ai ascultat. Eu ştiam că Tu întotdeauna Mă asculţi, dar de dragul mulţimii care stă-mprejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. (Iisus mulţumeşte înainte de a săvârşi minunea, ca şi cum rugămintea Sa ar fi fost deja împlinită). (Ioan 11,39-42) Adevăr, adevăr vă spun, dacă bobul de grâu când cade în pământ, rămâne singur; dar dacă moare, aduce roade multă. Cel ce-şi iubeşte viaţa, O va pierde; iar cel ce-şi urăşte viaţa în lumea aceasta, o va păstra pentru viaţa veşnică. Dacă-Mi slujeşte cineva, să-Mi urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu. Dacă-Mi slujeşte cineva, Tatăl Meu îl va cinsti. Acum sufletul Meu e tulburat şi ce voi zice? Izbăveşte-Mă Părinte de ceasul acesta? Dar Eu pentru aceasta am venit în ceasul acesta! Părinte, preamăreşte-Ţi numele! (Ioan 12,24-28) Atunci le-a zis Iisus: Încă puţin vreme Lumina este cu voi. Umblaţi cât aveţi ca să nu vă cuprindă întunericul căci cel ce umblă în întuneric nu ştie unde curge. Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit Iisus ; şi plecând S-a ascuns de ei. Şi cu toate că atâtea minuni a făcut El în faţa lor, tot nu credeau într-Însul, ca să se plinească cuvântul proorocului Isaia, pe care l-a zis: Doamne, cine-a dat crezare celor auzite de noi? Şi braţul Domnului cui i s-a descoperit? De aceea nu puteau să creadă că a mai zis Isaia: El ochii lor i-a orbit şi inima lor a împietrit-o, pentru ca cu ochii să nu vadă şi cu inima să nu-nţeleagă, ca nu cumva ei să-şi revină şi Eu să-i vindec. (Ioan 12,35-40)

249)

Totuşi şi dintre căpetenii mulţi au crezut într-Însul, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie izgoniţi din sinagogă; căci ei au iubit slava oamenilor mai mult decât slava lui Dumnezeu. (Ioan 12,42-43) Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi poftele tatălui vostru vreţi să le faceţi. El de la început a fost ucigător de oameni şi nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăieşte minciuna dintr-ale lui grăieşte, fiindcă el este şi tată al minciunii. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeţi. Cel ce este de la Dumnezeu, ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu. (Ioan 8,44-47) Adevăr, adevăr vă spun: De va păzi cineva cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea. (Ioan 8,51) Iar Iisus a strigat şi a zis: Cel ce crede în Mine, nu în Mine crede, ci în Cel ce M-a trimis pe Mine. Şi cel ce Mă vede pe Mine, Îl vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Eu, Lumină am venit în lume pentru ca tot cel ce crede în Mine să nu rămână în întuneric. Şi dacă aude cineva cuvintele Mele şi nu le păzeşte, Eu nu-l judec că n-am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea. Pe cel ce se leapădă de Mine şi nu primeşte cuvintele Mele, are cine să-l judece: cuvântul pe care Eu nu de la Mine am grăit, ci Tatăl Cel ce M-a trimis, El mi-a poruncit ce să spun şi ce să grăiesc. Şi ştiu că porunca Lui este viaţă veşnică. Aşadar, ceea ce grăiesc eu; precum Mi-a spus Mie Tatăl, aşa grăiesc. (Ioan 12,44-50) Să nu se tulbure inima voastră; credeţi în Dumnezeu şi în Mine credeţi. (Ioan 14,1) Credeţi-Mă că Eu sunt întru Tatăl şi Tatăl întru Mine; iar de nu, credeţi-Mă de dragul acestor lucruri. Adevăr, adevăr vă spun: cel ce crede în Mine, va face şi el lucrurile pe care le fac Eu; încă şi mai mari decât acestea va face, că Eu la Tatăl Mă duc. Şi orice veţi cere întru numele Meu, aceea voi face pentru ca Tatăl să se preamărească întru Fiul. Dacă veţi cere ceva întru numele Meu, Eu o voi face. De Mă iubiţi, păziţi-Mi poruncile! Şi Eu îl voi ruga pe Tatăl şi alt mângâietor vă va da vouă, pentru ca-n veac să rămână cu voi, Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate primi pentru că nu-l vede şi nici nu-l cunoaşte; îl cunoaşteţi voi, devreme ce la voi rămâne şi întru voi va fi:

250)

246)

251)

252)

247)

248)

253) 254)

23

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere Nu vă voi lăsa orfani, voi veni la voi. Încă puţină vreme şi lumea nu Mă va mai vedea; voi însă Mă veţi vedea, pentru că Eu trăiesc şi voi veţi trăi. În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi întru Mine, iar Eu întru voi. Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte acele este cel care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine, iubit va fi de Tatăl Meu şi Mă voi arăta lui. De Mă iubeşte cineva, el va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi şi noi vom veni la el şi ne vom face locaş la el. Cel ce nu Mă iubeşte nu-Mi păzeşte cuvintele. (Ioan 14,11-24)

261)

Iisus le-a răspuns: Credeţi acum? Iată vine ceasul – şi a şi venit, ca voi să vă risipiţi fiecare la ale sale şi pe Mine să Mă lăsaţi singur. Dar nu sunt singur pentru că Tatăl este cu Mine. Pe acestea vi le-am grăit pentru ca-ntru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea: dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea! (Ioan 16,31-33) Şi prin credinţa în numele Lui însuşi numele Lui l-a întărit pe acesta (olog) pe care-l vedeţi şi-l ştiţi; şi credinţa în El i-a dat lui această întregire, în faţa voastră a tuturor. (Puterea lui Iisus invocată întru credinţă este aceea ce ia dăruit celui suferind integritatea.) (Faptele Apostolilor 3,16) Împotriva oricărei nădejdi nădăjduind, el a crezut că va fi părinte al multor neamuri, după cum i s-a spus: Aşa vor fi urmaşii tăi; şi neslăbind în credinţă nu s-a uitat la trupul său amorţit – că era aproape de o sută de ani – şi nici la amorţirea Sarei; şi-ntru făgăduinţa lui Dumnezeu nu s-a îndoit prin necredinţă, ci s-a întărit în credinţă, dându-i slavă lui Dumnezeu şi fiind încredinţat că ceea ce El i-a făgăduit are putere să şi facă. Iată de ce credinţa lui i s-a socotit ca dreptate. (Romani 4,18-22) Aşadar, fiind noi îndreptăţiţi din credinţă, pace avem cu Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, datorită căruia am şi avut prin credinţă cale deschisă la harul acesta în care stăm şi ne lăudăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi nu numai atât, dar şi în necazuri ne lăudăm, bine ştiind că necazul rodeşte răbdarea, iar răbdarea, încercarea, iar încercarea – nădejde. (Romani 5,1-4) Iar dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi învia împreună cu El. (Romani 6,8) Binecuvântat este Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul a toată mângâierea, Cel ce ne mângâie pe noi în tot necazul nostru, pentru ca pe cei ce se află-n tot necazul să-i putem şi noi mângâia prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu. Că după cum prisosesc întru voi patimile lui Hristos, tot aşa prisoseşte şi mângâierea noastră prin Hristos. Şi dacă noi suferim necaz, aceasta-i pentru mângâierea şi mântuirea voastră; iar dacă suntem mângâiaţi, aceasta-i pentru a

262)

255)

Pace vă las vouă, pacea Mea v-a dau; nu precum v-o dă lumea v-o dau eu. Să nu se tulbure inima voastră nici să se înfricoşeze. (Ioan 14,27) Eu sunt viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Fiecare mlădiţă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie şi fiece mlădiţă care aduce roadă, El o curăţă pentru ca ea mai multă roadă să aducă. Rămâneţi întru Mine şi Eu întru voi. Aşa cum mlădiţa nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în viţă, tot aşa nici voi, dacă nu veţi rămâne întru Mine. Eu sunt viţe, voi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru El acela aduce roadă multă, căci fără de Mine nu puteţi face nimic. Dacă cineva nu rămâne întru Mine se aruncă afară ca o mlădiţă şi se usucă; şi le adună şi aruncându-le în foc se ard. Dacă voi rămâneţi întru Mine şi cuvintele Mele rămân întru voi, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. (Ioan 15,1-7) De veţi păzi poruncile Mele veţi rămâne întru iubirea Mea aşa cum Eu am păzit, poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui. (Ioan 15,10) Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc. (Ioan 15,14) Adevăr, adevăr vă spun: orice veţi cere de la Tatăl în numele Meu, El vă va da. Până acum n-aţi cerut în numele Meu: cereţi şi veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină. (Ioan 16,23-24) În ziua aceea veţi cere în numele Meu, şi nu vă zic că Eu îl voi ruga pe Tatăl pentru voi, devreme ce Însuşi Tatăl vă iubeşte, pentru că voi M-aţi iubit pe Mine şi aţi crezut că Eu de la Dumnezeu am ieşit. (Ioan 16,2627) 24

263)

256)

264)

257)

265)

258) 259)

266)

260)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere voastră mângâiere care vă întăreşte să înduraţi cu răbdare aceleaşi suferinţe pe care şi noi le suferim. Şi neclintită-i nădejdea noastră pentru voi ştiind că aşa cum sunteţi părtaşi suferinţelor, tot aşa şi mângâierii. Căci nu voim fraţilor ca voi să nu ştiţi de necazul nostru care ni s-a făcut în Asia; că peste măsură, peste puteri am fost îngreuiaţi, încât nu mai aveam nici o nădejde pentru viaţa noastră. Dar noi întru noi înşine ne-am socotit osândiţi la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeul Cel ce-i învie pe cei morţi. Cel ce ne-a izbăvit pe noi dintr-o moarte ca aceasta şi-n Care nădăjduim că încă ne va mai izbăvi. (Cel ce-şi asumă moartea nu se mai teme de moarte, devreme ce teama de moarte este anulată prin credinţa în înviere.) (II Cor. 1,3-10)

270)

Deşi umblăm în trup, nu ne luptăm trupeşte, devreme ce armele noastre nu sunt trupeşti, ci în Dumnezeu puternice spre surparea întăriturilor. (II Cor 10,3-4) Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă, puneţi-vă la încercare. (II Cor. 13,5) El, după bogăţia slavei Sale, să vă dea ca prin Duhul Său să fiţi puternic întăriţi în omul cel lăuntric ca Hristos să Se sălăşluiască prin credinţă în inimile voastre înrădăcinaţi şi întemeiaţi în iubire să puteţi înţelege împreună cu toţi sfinţii ce este lăţimea şi lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi iubirea lui Hristos cea mai presus de cunoaştere, pentru ca să vă umpleţi de toată plinătatea lui Dumnezeu. Iar Celui Ce, potrivit puterii care lucrează în noi, poate face cu mult mai mult decât tot ceea noi cerem sau gândim, Lui fie-I slava în Biserică şi întru Hristos Iisus în toate neamurile din veacul vecilor! Amin. (Efeseni 3,16-21) În sfârşit, fraţii mei, întăriţi-vă întru Domnul şi-ntru tăria puterii Lui. Îmbrăcaţi armura lui Dumnezeu ca să puteţi sta împotriva uneltirilor diavolului. Căci lupta noastră nu este împotriva cărnii şi a sângelui ci împotriva Începătoriilor împotriva Stăpâniilor, împotriva Stăpânitorilor acestei lumi de întuneric, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în stihiile cereşti. Pentru aceea luaţi armura lui Dumnezeu: pentru ca-n ziua cea rea să fiţi în stare să ţineţi piept; şi după ce veţi isprăvi totul, să rămâneţi în picioare. Aşadar, staţi drepţi, avându-vă mijlocul încins cu adevărul şi îmbrăcaţi fiind în platoşa dreptăţii şi cu picioarele încălţate-n starea de a fi gata pregătiţi pentru Evanghelia păcii, mai presus de toate luând pavăza credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile aprinse ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu, în toată vremea rugându-vă întru Duhul prin orice rugăciune şi cerere şi-ntru aceasta privegheaţi cu toată stăruinţa, rugându-vă pentru toţi sfinţii. (Efeseni 6,10-18) Să aud despre voi că staţi cu tărie într-un singur duh, într-un singur suflet luptându-vă împreună pentru credinţa Evangheliei, fără ca-ntru ceva să vă înfricoşaţi de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mântuire; şi

271)

272)

267)

Ne-am socotit ca osândiţi la moarte ca să nu ne punem încrederea în noi, ci în Dumnezeu Cel ce înviază morţii. (II Cor. 1,9) Comoara aceasta o avem în vase de lut, pentru ca această covârşitoare putere să fie aceea a lui Dumnezeu şi nu de la noi. Noi întru toate suntem necăjiţi dar nu striviţi; în strâmtorări, dar nu deznădăjduiţi, prigoniţi, dar nu părăsiţi, doborâţi dar nu nimiciţi, totdeauna purtând în trup mersul spre moarte a lui Iisus aşa, ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru. Căci pururea noi, cei vii suntem daţi spre moarte din pricina lui Iisus, aşa ca şi viaţa lui Iisus să se arate în trupul nostru cel nemuritor. Având acelaşi duh al credinţei- după cum este scris: Crezut-am, pentru aceea am grăit- şi noi credem; pentru aceea şi grăim, ştiind că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Iisus, ne va învia şi pe noi cu Iisus şi-mpreună cu voi ne va aşeza alături de El. De aceea nu pierdem din curaj, dimpotrivă, chiar dacă omul nostru cel dinafară se trece, cel dinlăuntru se înnoieşte din zi în zi, căci o clipă uşoară de necaz trecător ne aduce nouă, din prisosinţă veşnică plinătate de slavă, nouă celor ce nu privim la cele ce se văd fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, dar cele ce nu se văd sunt veşnice. (II Cor. 4,7-18) Fiind noi împreună lucrători cu El vă îndemn ca harul lui Dumnezeu să nu-l primiţi în zadar căci zice: “La vreme potrivită te-am ascultat şi-n ziua mântuirii te-am ajutat”; iată acum vremea potrivită, iată acum ziua mântuirii. (II Cor. 6,1-2)

268)

273)

269)

274)

25

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere aceasta, de la Dumnezeu. Căci de dragul lui Hristos vi s-au dat vouă nu numai să credeţi în El, dar şi să pătimiţi pentru El, ducând aceeaşi luptă pe care aţi văzut-o la mine şi-n care auziţi că sunt. (Filipeni 1,27-30) pus credinţa şi sunt încredinţat că puternic este El să păzească vistieria pe care mi-a încredinţat-o până la ziua aceea. (II Tim. 1,12)

275)

284)
Fiţi laolaltă următorii mei, fraţilor şi uitaţivă la aceia care se poartă aşa cum aveţi voi pildă de la noi. Căci pentru noi, cetatea noastră e de la început în ceruri, de unde-L şi aşteptăm ca Mîntuitor pe Domnul Iisus Hristos, Care va schimba trupul nostru de smerenie spre a-l face după chipul trupului Său de slavă, potrivit cu lucrarea puterii Lui ca pe toate Sieşi să le supună. (Filipeni 3,17-21) Nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Fiindcă voi înşivă o ştiţi că pentru aceasta suntem rânduiţi căci şi când eram la voi vam spus-o mai înainte că vom avea de suferit necazuri, aşa cum s-a şi întâmplat şi cum voi o ştiţi. (I Tes. 3,3-4) Iar voi fraţilor, nu vă descurajaţi în a face binele. (II Tes. 3,13) Vrednic de crezare şi de toată primirea este cuvântul că Iisus Hristos a venit în lume să-i mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. (I Tim. 1,15) Această poruncă îţi încredinţez fiule Timotei potrivit profeţiilor făcute mai înainte asupră-ţi, ca-ntru ele să te lupţi lupta cea bună, având credinţă şi conştiinţă bună. Pe aceasta din urmă, lepădând-o unii şi-au pierdut credinţa. (I Tim. 1,18-19) Aşadar, vreau ca toţi bărbaţii să se roage în tot locul ridicând mâini sfinte, fără mânie şi fără şovăire. (I Tim. 2,8) Luptă-te lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa veşnică la care ai fost chemat şi pentru care mărturisirea cea bună ai mărturisit în faţa multor martori. (I Tim.6,12) Că Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci de putere şi de iubire, de minte înţeleaptă. Aşadar nu te ruşina de mărturisirea asupra Domnului nostru, nici de mine, înlănţuitul Său, ci fii părtaş la suferinţă pentru Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu. (II Tim. 1,7-8) Pentru care pricină îndur aceste suferinţe, dar nu mă ruşinez fiindcă ştiu în cine mi-am 26

Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Iisus. (II Tim. 2,1) Ia-ţi partea ta de suferinţă ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui ce l-a adus în oaste, iar dacă cineva ia parte la luptele atletice, nu e încununat dacă nu sa luptat după legile acestora. Adu-ţi aminte de Iisus Hristos Cel înviat din morţi, din seminţia lui David, după Evanghelia mea pentru care sufăr până la a fi legat în lanţuri ca un făcător de rele, dar cuvântul lui Dumnezeu nu e legat. Vrednic de crezare este cuvântul: Dacă împreună cu El am murit, împreună cu El vom şi învia. Dacă răbdăm, împreună cu El vom şi împărăţi; dacă-L tăgăduim, şi El ne va tăgădui. (II Tim. 2,3-12) Şi pe aceasta s-o ştii că-n vremile din urmă veni-vor vremuri grele. Că oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de argint, lăudăroşi, trufaşi, blasfematori, neascultători de părinţi, nerecunoscători, pângăritori, fără inimă, neînduplecaţi, clevetitori, încăpăţînaţi, cruzi, duşmani ai binelui, trădători, obraznici, orbiţi de trufie, iubitori mai mult de plăcere mai mult decât de Dumnezeu, având înfăţişarea credinţei celei bune, dar tăgăduindu-i puterea. (II Tim. 3,16) Amintiţi-vă încă de zilele dinainte când, după ce aţi fost luminaţi aţi îndurat o grea luptă cu suferinţele, uneori în faţa lumii fiind supuşi la defăimări şi necazuri, alteori făcându-vă partea şi cu cei ce sufereau în acest fel. Că-mpreună aţi pătimit cu cei închişi şi cu bucurie aţi primit răpirea averilor voastre, ştiind că aveţi o avere mai bună care rămâne. Aşadar nu vă lepădaţi încrederea, aceasta având o mare răsplată. Fiindcă nevoie aveţi de răbdare pentru ca făcând voia lui Dumnezeu să vă bucuraţi de făgăduinţă. Că încă puţin, foarte puţin şi Cel ce va să vină va veni şi nu va întârzia; cel drept al Meu din credinţă va trăi; dar dacă se dă de-oparte, sufletul Meu nu va binevoi întru el. Noi însă nu suntem din cei ce se dau de-o parte spre pieire, ci din cei ce cred spre dobândirea sufletului. (Evrei 10,32-39)

285)

276)

277) 278)

286)

279)

287)

280)

281)

282)

283)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere

288)

Ori credinţa e fiinţarea celor nădăjduite, dovada lucrurilor celor nevăzute…….. (În clipa în care crezi total în obiectul speranţei tale, aceasta devine o realitate, capătă substanţă; virtualul se converteşte în real; credinţa în rugăciune transformă obiectul cererii în realitate imediată; calităţi deja existente dar inaccesibile simţurilor devin palpabile prin intermediul credinţei.) Ori fără credinţă nu-i cu putinţă să fim bine plăcuţi, fiindcă cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El există şi că răsplătitor se face celor ce-L caută… Şi ce să mai zic? Că timpul u-mi va ajunge să vorbesc cu deamănuntul de Ghedeon, Barac, Samson, Ieftae, de David, de Samuel şi de prooroci care prin credinţă au biruit împărăţii, au făcut dreptate, au dobândit făgăduinţe, au astupat gurile leilor, au stins puterea focului, au scăpat de ascuţişul săbiei, s-au întărit din propria lor slăbiciune, s-au făcut puternici în războaie, năvălirile vrăjmaşilor le-au preschimbat în fugă, femei care şi-au luat morţii înviaţi; alţii au fost chinuiţi nevrând să primească eliberarea pentru a-şi dobândi una mai bună – învierea; iar alţii au suferit batjocoriri şi bice, chiar lanţuri şi-nchisoare, au fost ucişi cu pietre, sfârtecaţi, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie şi-n piei de capră strâmtoraţi, necăjiţi şi înjosiţi – ei, de care lumea nu era vrednică” – rătăcind în pustiuri, în munţi, în peşteri şi-n crăpăturile pământului. (Evrei 11) Astfel ca şi noi având împrejuru-ne atâta nor de martori să lepădăm tot ceea ce ne îngreunează şi tot păcatul cu uşurinţă nempresoară, cu stăruinţă să alergăm la întrecerea ce ne stă înainte cu ochii ţintă la Cel ce începe credinţa şi o desăvârşeşte, la Iisus Cel ce-n locul bucuriei care-I stătea înainte a îndurat crucea, în dispreţul ruşinii şi a şezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu. Gândiţi-vă dar la Cel ce asuprăŞi a răbdat de la păcătoşi o astfel de împotrivire, ca să nu vă lăsaţi pradă oboselii prin slăbirea sufletelor voastre. Voi încă nu v-aţi împotrivit până la capăt luptându-vă cu păcatul. Pentru aceea, îndreptaţi-vă mâinile cele slăbite şi genunchii cei slăbănogiţi. (Evrei 12,1-4) Toată bucuria să v-o puneţi în seamă fraţilor, când daţi de felurite ispite ştiind că încercarea credinţei voastre naşte răbdarea, dar răbdarea să-şi aibă lucrarea desăvârşită, pentru ca voi să fiţi desăvârşiţi şi întregi întru nimic ştirbiţi. Şi dacă cineva din voi este lipsit de înţelepciune, s-o ceară de la 27

Dumnezeu Cel ce tuturor le-o dă cu simplitate şi fără înfruntare, şi i se va da. Să ceară însă cu credinţă întru nimic îndoinduse pentru că cel ce se îndoieşte e asemenea valului mării, mişcat de vânt şi aruncat încoace şi încolo. Omul acela să nu se gândească că va primi ceva de la Domnul, fiind îndoielnic şi nestatornic în toate căile sale. (Iacov 1,2-8)

291)

Prin urmare smeriţi-vă sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, pentru ca El la timpul cuvenit să vă înalţe. Toată grija voastră lăsaţi-I-o lui Dumnezeu, căci El are grijă de voi. Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul umblă ca un leu căutând pe cine să înghită; staţi-i împotrivă, tari în credinţă ştiind că aceleaşi suferinţe le îndură şi fraţii voştri le îndură în lume. După ce veţi suferi puţină vreme, Dumnezeul a tot harul, Cel ce va chemat la slava Sa cea veşnică întru Hristos Iisus, El însuşi vă va întrema, vă va întări, vă va împuternici făcându-vă de neclintit. (I Petru 5,6-10) Pentru aceasta, punându-vă întreaga sârguinţă, credinţei voastre, adăugaţi-i virtutea, virtuţii, cunoştinţa, cunoştinţei înfrânarea, înfrânării răbdarea, răbdării evlavia, evlaviei, prietenia frăţească, prieteniei frăţeşti, iubirea. Că dacă acestea sunt în voi, ele nu vă vor lăsa trândavi şi nici fără roadă în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiindcă cel ce nu le are e un orb, care a dat uitării curăţirea păcatelor lui de odinioară. (II Petru 1,5-9) Tot cel ce are această nădejde în El se curăţeşte pe sine aşa cum Acela curat este. ( I Ioan 3,3) Voi sunteţi din Dumnezeu copilaşii mei şi iaţi biruit pentru că Cel Care este-n voi e mai mare decât cel care este-n lume. ( I Ioan 4,4) Întru aceasta cunoaştem că-i iubim pe fiii lui Dumnezeu: dacă-L iubim pe Dumnezeu şi-I împlinim poruncile. Căci iubirea de Dumnezeu aceasta este: Să-I păzim. Şi poruncile Lui nu sunt grele, pentru că cel ce e născut din Dumnezeu biruieşte lumea; şi aceasta-i biruinţa care-a biruit lumea: credinţa noastră. Cine-i dar biruitorul lumii dacă nu cel ce crede că Iisus este Fiul lui Dumnezeu? Cel care-L are pe Fiul, are viaţa; cel care nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu, nu are viaţa. Şi aceasta este încrederea pe care o avem către El: dacă

292)

289)

293)

294)

295)

290)

Credinţă, curaj – frică Cuvinte de mângâiere cerem ceva după voinţa Lui, El ne ascultă şi dacă ştim că El ne ascultă în tot ceea ce-I cerem, atunci ştim că avem cererile pe care le-am cerut de la El. (I Ioan 5,2)

296)

Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor. Biruitorului îi voi da să mănânce din pomul vieţii care este-n raiul lui Dumnezeu. (Apocalipsa 2,7) Nu te teme de cele ce ai să pătimeşti. Iată pe unii dintre voi va să-i arunce diavolul în temniţă ca să fiţi puşi la-ncercare şi veţi avea zece zile de necaz. Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii. Cel ce are urechi să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor. Biruitorul nu va fi vătămat de moartea a doua. (Apocalipsa 2,10-11) Nu pun peste voi altă greutate dar ceea ce aveţi ţineţi cu tărie până ce voi veni. Iar biruitorului şi celui ce păzeşte pîn-la capăt faptele Mele îi voi da stăpânire peste neamuri şi toiag de fier le va păstori şi ca pe vasele de lut le va sfărâma, aşa cum şi Eu am primit putere de la Tatăl Meu şi-i voi da steaua cea de dimineaţă. (Apocalipsa 2,2428) Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor, prin aceea că viaţa pîn-la moarte nu şi-au iubit-o. (Apocalipsa 12,11) S-a făcut! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce însetează, Eu în dar îi voi da să bea din izvorul apei vieţii. Biruitorul va moşteni acestea şi Eu îi voi fi Dumnezeu iar el Îmi va fi Mie fiu. Cât despre cei fricoşi, necredincioşi, spurcaţi şi ucigaşi, desfrânaţi, vrăjitori şi închinători la idoli şi toţi cei mincinoşi, partea lor este-n iezerul care arde cu foc i cu pucioasă care este moartea cea de-a doua. (Apocalipsa 21,6-8) Lăsaţi-I Lui toată grija voastră, căci El are grijă de voi. (I Petru5,7) Să ţinem mărturisirea nădejdii nesmintită; pentru că credincios este Cel ce a făgăduit. (Evrei 10,23) Eu îi voi arăta cât trebuie să pătimească pentru numele Meu. (Fapte 10,16)

297)

298)

299)

300)

301) 302)

303)

28

Suferinţă, răbdare Cuvinte de mângâiere aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmi 125,5-6) 7) În zi de fericire fii bucuros, iar în zi de nenorocire gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă aşa ca omul să nu descopere nimic din cele viitoare. (Eclesiastul 7,14) 1) Iar femeii i-a zis: “Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copil, atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni.” Iar lui Adam ia zis: “Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: “Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! În sudoarea feţei tale îţi vei mânca pâinea ta, până ce te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce.” (Facerea 3,16-19) 2) Atunci Iov s-a sculat şi-a sfâşiat veşmântul, s-a ras pe cap şi, căzând la pământ s-a închinat şi a rostit: “Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!” (Iov 1,20-21) 3) Atunci satana a plecat dinaintea Domnului şi a lovit pe Iov cu lepră din tălpile picioarelor până în creştetul capului. Şi a luat Iov un ciob ca să se scarpine şi şedea pe gunoi, afară din oraş. Atunci nevasta lui a zis către el: “Te ţii mereu în statornicia ta? Blestemă pe Dumnezeu şi mori!” dar Iov a răspuns: “Vorbeşti cum ar vorbi o femeie nebună! Ce? Dacă am primit de la Dumnezeu cele bune, nu vom primi oare şi pe cele rele?” şi în toate acestea Iov n-a păcătuit de loc cu buzele sale. (Iov 2,7-10) 4) Şi când ei şi-au ridicat ochii de departe nu l-au mai recunoscut. Atunci au slobozit glasurile lor, s-au tânguit şi şi-au sfâşiat fiecare veşmântul şi şi-au presărat capul cu ţărână. Apoi au şezut pe pământ, lângă el, şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună nici un cuvânt, căci vedeau cât este de mare durerea lui. (Iov 2,1223) 5) Gemetele mele sunt pâinea mea şi vaietele mele curg ca apa. De ceea ce mă tem, aceea mi se întâmplă şi de ceea ce mi-e frică tocmai de aceea am parte. N-am nici tihnă nici odihnă, nu-mi găsesc nici o pace şi zbuciumul mă stăpâneşte. (Iov 3,24-26) 6) Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau şi plângeau 8) Dacă mânia stăpânitorului se ridică împotriva ta, nu te clinti din locul tău căci firea domoală înlătură mari neajunsuri. (Eclesiastul 10,4) 9) Spatele l-am dat spre bătăi şi obrajii mei spre pălmuiri şi faţa mea n-am ferit-o de ruşinea scuipărilor şi Domnul Dumnezeu mi-a venit în ajutor şi n-am fost făcut de ocară. De aceea am şi întărit faţa mea ca o cremene căci ştiam că nu voi fi făcut de ocară. (Isaia 50,6-7) 10) Nu avea nici chip nici frumuseţe ca să ne uităm la el şi nici o înfăţişare ca să ne fie drag, dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia săţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă. Dar el a luat asuprăşi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu, dar El fusese străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat. Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu Şi-a deschis gura S-a; ca un miel spre junghiere şi ca o oaie făr’ de glas înaintea celor ce-o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui budecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine-l va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte. Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără-de-lege şi cu cei făcători de rele după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici o înşelăciune nu fusese în gura Lui. Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi. Îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. Scăpat de chinurile sufletului Său va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va sătura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi şi fărădelegile le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada ca răsplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi şi-a dat viaţa .(Isaia 53,2-3) 11) Sufletele drepţilor sunt în mâna lui Dumnezeu şi chinul nu se va atinge de ele. În ochii celor fără de minte drepţii sunt morţi cu desăvârşire şi ieşirea

Suferinţă, răbdare

29

Suferinţă, răbdare Cuvinte de mângâiere lor din lume li se pare mare nenorocire. Şi plecarea lor dintre noi, un prăpăd, dar ei sunt în pace. Chiar dacă, în faţa oamenilor ei au îndurat suferinţe, nădejdea lor este plină de nemurire şi fiind pedepsiţi cu puţin, mare răsplată vor primi căci Dumnezeu i-a pus la încercare şi i-a găsit vrednici de El. Ca pe aur în topitoare, aşa i-a lămurit şi ca pe o jertfă de ardere întreagă i-a primit. Străluci-vor în ziua răsplătirii şi ca nişte scântei care se lasă pe mirişte aşa vor fi. (Înţ. lui Solomon 3,1-7) 12) Până la o vreme va suferi cel îndelung răbdător şi după aceea îi va răsări veselie. (Sirah 1,22) 13) Aţi auzit că s-a spus: Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte, Eu însă vă spun: Nu staţi împotriva celui rău; iar celui ce te loveşte peste obrazul drept întoarce-i-l şi pe celălalt. Celui ce vrea să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i lui şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui ce cere de la tine, dă-i; şi celui ce vrea să se împrumute de la tine, nu-i întoarce spatele. Aţi auzit că s-a spus: Să-l iubeşti pe aproapele tău şi să-l urăşti pe vrăjmaşul tău; dar Eu vă spun: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce te blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţivă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi face să plouă peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Şi dacă-i îmbrăţişaţi doar pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Oare păgânii nu fac şi ei tot aşa? Drept aceea fiţi voi desăvârşiţi precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este! (Matei 5,38-48) 14) Şi ridicându-se arhiereul, I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva ta? Dar Iisus tăcea. (Matei 26,62-63) 15) Atunci L-au scuipat în obraz şi L-au bătut cu pumnii, iar unii îi dădeau palme zicând: Prooroceşte-ne, Hristoase, care este cel ce te-a lovit? … (Matei 26,67-68) 16) Atunci le-a eliberat pe Baraba; iar pe Iisus după ce L-a biciuit, L-a dat să fie răstignit. Atunci ostaşii guvernatorului ducându-l pe Iisus în pretoriu au adunat asupră-I toată cohorta şi dezbrăcându-l de haine I-au pus o hlamidă roşie şi împletind o cunună de spini, Iau pus-o pe cap şi trestie în dreapta Lui; şi îngenunchind înainte-I, îşi băteau joc de El zicând: Bucură-te împărat al iudeilor!… Şi scuipând asupra Lui, au luat trestia şi-L băteau peste cap. Iar după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat în hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, şi gustând, n-a voit să bea. (Matei 27,26-34) 17) Atunci au răstignit împreună cu El doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga. Iar trecătorii Îl defăimau clătinându-şi capetele. Asemenea şi arhiereii, bătându-şi joc de El împreună cu cărturarii şi cu bătrânii… În acelaşi chip Îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu El. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? (Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?) (Matei 27,38-41) 18) Fiecare cu foc se va săra, aşa cum orice jertfă este sărată cu sare. Bună este sarea; dar dacă sarea îşi pierde gustul, cu ce o veţi mai drege? Aveţi deci sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii! (Marcu 9,49-50) 19) Fericiţi sunteţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu. Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, că vă veţi veseli. Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii şi vă vor izgoni dintre ei ocărându-vă şi când ca pe un rău vă vor lepăda numele. Bucuraţivă în ziua aceea şi tresăltaţi că iată răsplata voastră multă este în cer; că părinţii lor aşa le făceau proorocilor. Dar vai vouă bogaţilor!, că de pe acum vă luaţi mângâierea. Vai vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă, celor ce râdeţi acum, că vă veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; că părinţii lor aşa le făceau proorocilor mincinoşi. Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc; binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţivă pentru cei ce vă necăjesc. Celui ce te loveşte peste obraz, dă-i-l şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ai şi cămaşa; oricărui îţi cere, dă-i şi de la cel ce-ţi ai pe ale tale, nu i le cere. Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor. Iar dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce faceţi mai mult? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi? Că şi păgânii tot aşa fac. Sau dacă daţi cu împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi? Că şi păcătoşii le dau cu împrumut păcătoşilor; ca să primească înapoi întocmai. Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi şi daţi cu împrumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv. Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta. Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va îndesa

30

Suferinţă, răbdare Cuvinte de mângâiere în poală; căci cu ce măsură măsuraţi cu aceea vi se va măsura. (Luca 6,20-38) 20) Dar trebuie mai întâi ca El să pătimească multe şi să fie lepădat demonul acesta. (Luca 17,25) 21) De vă urăşte pe voi lumea, s-o ştiţi că pe Mine mai înainte de voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este- al ei; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de cuvântul pe care vi l-am spus: Nu este sluga mai mare decât stăpânul ei. Dacă Mau prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă am păzit cuvântul Meu, şi pe-al vostru-l vor păzi. Dar toate acestea vi le vor face din pricina numelui Meu, pentru că ei nu-L cunosc pe Cel Ce M-a trimis. (Ioan 15,18-21) 22) Pe acestea vi le-am grăit ca să nu vă poticniţi. Scoate-vă-vor pe voi din sinagogi; ba chiar vine ceasul când tot cel ce vă va ucide să creadă că aduce închinare lui Dumnezeu. Şi pe acestea le vor face pentru că nu L-au cunoscut pe Tatăl Meu, şi nici pe Mine. Iar pe acestea vi le-am grăit pentru ca, atunci când va veni ceasul lor să vă aduceţi aminte că vi le-am spus. (Ioan 16,1-4) 23) Adevăr, adevăr vă spun că voi veţi plânge şi vă veţi tângui, iar lumea se va bucura. Voi vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia, când e să nască, se întristează pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce naşte copilul nu-şi mai aduce aminte de durere, pentru bucuria că s-a născut om pe lume. (Ioan 16,20-21) 24) Vâră-ţi sabia în teacă! Oare nu voi bea paharul pe care Tatăl Mi l-a dat? (Ioan 18,11) 25) Iar ei au plecat din faţa sinedriului bucurâdu-se că au fost învredniciţi să sufere necinste pentru numele Lui. (Fapte. 5,41) 26) Într-adevăr, eu socotesc că suferinţele din vremea de acum n-au nici un preţ faţă de mărirea care ni se va descoperi. (Rom. 8,18) 27) Cine ne va despărţi de iubirea lui Hristos? Oare necazul? Sau strâmtorarea? Sau prigoana? Sau foametea? Sau primejdia? Sau sabia?! Precum este scris: De dragul Tău suntem omorâţi toată ziua, socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Dar toate acestea noi suntem mai mult decât biruitori prin Acela Care ne-a iubit. Fiindcă suntem încredinţaţi că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă de iubirea de Dumnezeu cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru. (Rom. 8,35-39) 28) Noi până-n ceasul de acum flămânzim şi însetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi, pribegim şi ne ostenim lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm, prigoniţi fiind, răbdăm; defăimaţi fiind, mângâiem. Ca gunoiul lumii am ajuns, lepădătura tuturor până acum. Aşadar, vă rog eu pe voi: Călcaţi pe urmele mele! (I Cor. 4,11-16) 29) Întru toate să ne înfăţişăm pe noi înşine ca slujitori ai lui Dumnezeu: în multă răbdare, în necazuri, şi pe voi, în strâmtorări, în bătăi , în temniţe, în tulburări, în osteneli, în privegheri, în posturi, în curăţie, în cunoştinţă, în îndelungă răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în iubire nefăţarnică, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu; prin armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, prin slavă şi necinste prin defăimare şi laudă; ca nişte amăgitori totuşi iubitori de adevăr; ca nişte necunoscuţi şi totuşi binecunoscuţi, ca nişte muribunzi şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi şi totuşi nu ucişi, ca nişte întristaţi, dar pururea bucurându-ne; ca nişte săraci, dar pe mulţi îmbogăţindu-i; ca pe unii care n-au nimic dar pe toate le stăpânesc. (2 Cor. 6,4-10) 30) În osteneli mai mult, în închisori mai mult; sub lovituri fără număr, la moarte adeseori. De cinci ori am primit de la iudei 40 de lovituri fără una, de trei ori am fost bătut cu vergi; odată împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am petrecut în prăpastia mării; în călătorii, adeseori; primejdii de la râuri în primejdii de la tâlhari, în primejdii de la neamul meu, în primejdii de la păgâni; în primejdii în cetăţi, primejdii în pustie, primejdii pe mare, primejdii între fraţii mincinoşi! În osteneală şi-n trudă, deseori în privegheri, în foame şi-n sete, deseori în posturi, în frig şi-n golătate. (II Cor. 11,23-27) 31) Pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai întru slăbiciunile mele. (II Cor.12,5) 32) Şi pentru ca să nu mă trufesc cu bogăţia descoperirilor, datumi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei să mă bată peste obraz ca să nu mă trufesc. Pentru aceasta de trei ori L-am rugat pe Domnul, ca să-l depărteze de la mine şi mi-a zis: De ajuns îţi este harul Meu, căci puterea Mea întru slăbiciune se desăvârşeşte! Aşadar, foarte bucuros mă voi lăuda mai degrabă întru slăbiciunile mele pentru ca-ntru mine să locuiască puterea lui Hristos. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare. (II Cor.12,7-10)

31

Suferinţă, răbdare Cuvinte de mângâiere 33) M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu sunt cel ce mai trăiesc, ci Hristos este Cel Ce trăieşte în mine; ceea ce trăiesc eu acum în trup, trăiesc întru credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce m-a iubit şi pe Sine Însuşi S-a dat pentru mine. (Galateni 2,20) 34) De acum înainte nimeni să nu-mi mai facă supărare; căci eu în trupul meu port semnele Domnului Iisus. (Galateni 6,17) 35) Eu m-am deprins să mă-ndestulez cu ceea ce am. Ştiu şi să fiu smerit, ştiu şi să am de prisos, în orice şi-n toate m-am învăţat să fiu şi sătul şi flămând şi să am de prisos, şi să duc lipsă. Pe toate le pot întru Hristos Cel Ce mă întăreşte. (Filipeni 4,11-13) 36) Dacă avem hrană şi acoperământ, vom fi mulţumiţi cu ele. (I Timotei 6,8) 37) Tu însă mi-ai urmat mie în învăţătură, în purtare, năzuinţă, în credinţă, în iubire, în stăruinţă, în prigonirile şi suferinţele mele câte mi-au fost în Antiohia, în Iconia, în Listra. Câte prigoniri am răbdat! Şi din toate m-a izbăvit Domnul. Prigoniţi vor fi şi toţi cei ce voiesc să trăiască cucernic în Hristos Iisus. (II Timotei 5,10-12) 38) Tu însă fii treaz, întru toate îndură necazul, fă lucrare de evanghelist, slujba ta fă-o deplin! Că eu de acum sânger spre jertfă şi vremea plecării mele a sosit. Lupta cea bună am luptat, călătoria mi-am împlinit-o, credinţa am păzit-o. De-acum mi s-a gătit cununa dreptăţii pe care în Ziua aceea mi-o va da Domnul Dreptul Judecător şi nu numai mie ci şi tuturor celor ce I-au iubit arătarea. (II Timotei 4,5-8) 39) Aduceţi-vă aminte de cei închişi ca şi cum aţi fi legaţi împreună cu ei; de cei ce-ndură rele, devreme ce şi voi sunteţi în trup. (Evrei 13,3) 40) Să ieşim aşadar la El în afara taberei, purtânduI ocara că nu avem aici cetate stătătoare, ci căutăm pe ceea ce va să fie. (Evrei13,13-14) 41) Fericit bărbatul care rabdă ispita; fiindcă la capătul încercării va primi cununa vieţii, pe care Domnul le-a făgăduit-o celor ce-L iubesc. (Iacov 1,12) 42) Aşadar, fraţilor înarmaţi-vă cu răbdare până la venirea Domnului. Iată, plugarul aşteaptă preţioasa roadă a pământului, înarmat cu răbdare până ce primeşte ploaia târzie. Fiţi şi voi înarmaţi cu răbdare, întăriţi-vă inimile, căci venirea Domnului s-a apropiat. (Evrei 5,7-8) 43) Luaţi-i, fraţilor, drept pildă de suferinţă şi de îndelungă răbdare pe proorocii care au grăit în numele Domnului. Iată îi fericim pe cei ce-au răbdat: de răbdarea lui Iov aţi auzit şi deznodământul Domnului l-aţi văzut, că mult milostiv este Domnul şi îndurător. (Evrei 5,10-11) 44) Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi ca să vă-ncerce ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin, ci devreme ce sunteţi părtaşi la suferinţele lui Hristos, bucuraţi-vă pentru ca şi la descoperirea slavei Sale cu veselie să vă bucuraţi. De sunteţi ocărâţi pentru numele lui Hristos, fericiţi sunteţi căci Duhul slavei şi al lui Dumnezeu se odihneşte peste voi; blasfemiat de ei, de voi e preamărit. Căci vremea este ca judecata să-nceapă de la casa lui Dumnezeu şi dacă-ncepe de la noi, cum va fi sfârşitul celor ce nu se supun Evangheliei lui Dumnezeu? Şi dacă dreptul abia se mântuieşte, cu cel păcătos ce va fi? (I Petru 4,12-14)

32

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere 6) Deci m-ai scos din sânul mamei mele? Aş fi murit şi nici un ochi nu m-ar fi văzut! Aş fi fost ca unul care n-a fost niciodată şi din pântecele mamei mele aş fi trăit în mormânt. Nu sunt oare zilele mele destul de puţin? Dă-Te la o parte ca să pot să-mi vin puţin în fire, mai înainte ca să plec spre a nu mă mai întoarce din ţinutul întunericului şi al umbrelor morţii, ţară de întuneric şi neorânduială, unde lumina e totuna cu bezna. ( Iov 10,18-22) Omul născut din femeie are puţine zile de trăit, dar se satură de necazuri. Ca şi floarea, el creşte şi ca umbra el fuge şi e fără durată. ( Iov 14,1-2) Un copac de pildă tot are nădejde, căci dacă-l tai, el tot are nădejde, căci dacă-l tai, el creşte din nou şi vlăstarii nu-i vor lipsi. Dacă rădăcina lui îmbătrâneşte în pământ şi dacă trunchiul lui putrezeşte, când dă de apă înverzeşte din nou şi se acoperă cu ramuri ca şi cum ar fi atunci sădit. Dar omul când moare rămâne nimicit; când omul îşi dă sufletul unde mai este el? Apele mărilor pot să dispară, fluviile pot să scadă şi să sece. La fel şi omul se culcă şi nu se mai scoală şi cât vor sta cerurile el nu se mai deşteaptă şi nu se mai trezeşte din somnul lui. ( Iov 14,7-12) Zilele mele s-au scurs, socotinţele mele s-au sfărâmat şi la fel dorinţele inimii mele. Din noapte ei vor să facă zi şi spun că lumina este mai aproape decât întunericul. Mai pot să nădăjduiesc? Împărăţia morţii este casa mea, culcuşul meu l-am întins în inima întunericului. Am zis mormântului: Tu eşti tatăl meu; am zis viermilor: Voi sunteţi mama şi surorile mele! Atunci unde este nădejdea mea şi cine a văzut pe undeva norocul meu? El s-a rostogolit până în fundul iadului şi împreună cu mine se va cufunda în ţărână. (Iov17,11-16) Fireşte lumina nelegiuitului se stinge şi flacăra focului lui nu mai străluceşte. Lumina se întunecă în cortul lui şi candela de deasupra lui se isprăveşte. Paşii lui, altădată vânjoşi se îngustează şi propriul lui sfat îl poticneşte. El dă cu picioarele în laţ şi se plimbă în reţeaua de sfori. Capcana l-a prins de călcâi şi laţul s-a încolăcit pe el. Cursa care trebuia să-l prindă este ascunsă în pământ şi prinzătoarea stă în poteca lui. Spaimele dau peste el din toate părţile şi se ţin de el pas cu pas. Lângă bunătăţile lui el moare de foame şi nenorocirea lui stă gata lângă el. Boala muşcă din trupul lui. Primul născut al morţii roade mădularele lui. Din cortul unde stătea la adăpost este scos afară şi târât înaintea groaznicului împărat. Nimeni din ai lui nu mai sălăşluieşte în cortul lui; care

Moarte, deşertăciunea, timpul, Judecata

1)

A Mea este răzbunarea şi răsplătirea când se va poticni piciorul lor; că aproape este ziua pieirii lor şi curând vor veni cele gătite pentru ei. (Deuteronom 32,35) Atunci Domnul va zice: Unde sunt dumnezeii lor şi tăria în care nădăjduiau ei? Unde sunt cei ce au mâncat grăsimea jertfelor lor? Să se scoale, să vă ajute şi să vă fie ocrotire. Vedeţi, vedeţi dar, că Eu sunt şi nu este alt Dumnezeu afară de Mine: Eu omor şi înviez, Eu rănesc şi tămăduiesc şi nimeni nu poate scăpa din mâna Mea! (Deuteronom 37,39) Oare omul pe pământ nu este ca într-o slujbă ostăşească şi zilele lui nu sunt ca zilele unui simbriaş? El este asemenea pământului care suspină după umbră, asemenea robului care-şi aşteaptă simbria. Astfel şi eu am avut parte de luni de durere şi mi-au fost date nopţi de suferinţă. Dacă mă culc, zic: Când va veni ziua? Dacă mă scol, mă întreb: Când va veni seara? Şi sunt năpădit de fel de fel de arătări până la asfinţit. Trupul meu e plin de păduchi şi de solzi de murdărie, pielea mea crapă şi se zbârceşte. Zilele mele au fost mai grabnice ca suveica şi s-au isprăvit fiindcă firul s-a terminat. Adu-ţi aminte, Doamne, că viaţa mea e o suflare, cu ochiul meu nu se va mai vedea fericirea. Ochiul celui ce mă vedea nu mă va mai zări; ochii Tăi mă vor căuta dar eu nu voi mai fi: Negura se risipeşte, piere, tot astfel cel ce se coboară în iad nu mai vine înapoi. Nu se mai înapoiază în casa sa şi locuinţa sa nu-l mai cunoaşte. (Iov 7,110) Întreabă pe cei ce-au fost înaintea noastră şi ia aminte la cele trăite şi păţite de părinţi. Că noi suntem de ieri şi nu ştim nimic căci zilele noastre pe pământ nu sunt decât o umbră. (Iov 8,8-9) Zilele mele sunt mai grabnice decât un aducător de veşti şi au fugit fără să vadă fericirea. S-au strecurat ca nişte bărci de papură, ca un vultur care se năpusteşte asupra prăzii sale. (Iov 9,25-26)

7)

2)

8)

3)

9)

10)

4)

5)

33

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere nu mai este al lui. Pe locuinţa lui plouă pucioasă. Rădăcinile lui se usucă în pământ iar ramurile lui se veştejesc în aer. Pomenirea lui se şterge de pe pământ şi în toată lumea numele i-a pierit. De la lumină i-au dat brânci în întuneric şi de pretutindeni e scos afară. Nu lasă nici urmaşi, nici sămânţă în poporul său şi nimeni nu mai trăieşte după el prin locurile unde a locuit. Cei din apus s-au mirat foarte de soarta lui şi cei din răsărit au simţit fiori în ei. Aceasta rămâne din sălaşurile celui nelegiuit şi iată locul celui ce n-a cunoscut pe Dumnezeu. (Iov 18,5-21) 11) Chiar dacă statura lui s-ar înălţa până la ceruri şi cu capul s-ar atinge de nori, el totuşi va pieri ca o nălucă pe veac şi cei ce-l vedeau vor întreba: Ce s-a făcut? Zboară ca un vis şi nu mai dai de el, e măturat ca o vedenie de noapte. Ochiul care-l privea, nul mai vede şi locul unde se găsea, nu-l mai zăreşte. (Iov 20,6-9) Oasele lui sunt pline încă de vlaga tinereţii, dar ea se va culca cu ea în pulbere. (Iov 20,11) El nu cunoaşte pacea lăuntrică şi el nu va scăpa nimic din toate câte preţuieşte. Nimic nu scapă de lăcomia lui, de aceea înflorirea lui nu va ţine de loc. Când bogăţia lui va fi la culme, tulburarea îl va apuca deodată şi toate loviturile nenorocirii vor cădea în capul lui. Când va fi gata să-şi sature pântecele, Dumnezeu va dezlănţui asupră-i urgia mâniei Sale şi va ploua cu săgeţi peste el. Dacă va scăpa de platoşa de fier, îl va străpunge arcul de aramă. O săgeată îi iese din spate, o alta i s-a înfipt în ficaţi şi spaimele morţii îl sfârşesc. Toată neagra pieire ameninţă comorile pe care le-a adunat; un foc care arde neaprins îl mistuie pe oricine va rămâne în cortul lui. Cerurile vor dezveli fărădelegea lui şi pământul i se va ridica împotrivă. Năprasnică revărsare de ape v-a mătura casa lui şi apele vor curge în ziua dumnezeieştii mânii. Aceasta este partea hărăzită de Dumnezeu omului nelegiuit, aceasta este moştenirea pe care el o primeşte de la Domnul. (Iov 20,29) Unul moare în plinătatea puterii sale, când este înconjurat de fericire şi de pace. Când găleţile îi sunt pline de lapte şi oasele pe care le suge pline de măduvă. Altul moare cu sufletul copleşit de amărăciune, fără să fi gustat vreo fericire. Şi unul şi altul se culcă în ţărână şi viermii îi năpădesc. (Iov 21,2326) 18) 15) Nelegiuitul pluteşte uşor ca pe faţa apelor, dar pe pământ partea lui este plină de blestem şi fericirea nu va călca niciodată via lui. Precum seceta şi arşiţa sorb apele zăpezilor topite, tot astfel soarbe locuinţa morţilor pe cei păcătoşi. Pântecele mamelor l-au uitat, viermii se desfătează din el, nimeni nu-l va mai ţine minte şi astfel nelegiuirea lor s-a frânt ca un copac. (Iov 24,18-20) Se ridicaseră, dar acum nu mai sunt, s-au aşternut ca nalba când o coseşti şi ca spicul ierbii s-au vestejit. ( Iov 24,24) Casa pe care şi-a zidit-o este casa unei molii şi coliba pe care şi-o face un pândar. Se culcă bogat; dar nu se mai culcă a doua oară; deschide ochii şi nu mai este. Spaimele l-au ajuns ziua în amiaza mare, în puterea nopţii un vârtej l-a smuls. Vântul de la răsărit, l-a spulberat şi se duce; din locul de unde era îl spulbera. Dumnezeu îl împovărează fără milă şi înaintea mâinii care îl pedepseşte el caută să fugă. (Iov 27,18-22) De aceea; prin durere omul este mustrat în patul lui şi oasele sunt zguduite de un cutremur neîntrerupt. Pofta lui este dezgustată de mâncare şi inima lui nu mai pofteşte nici cele mai bune bucate. Carnea de pe el se prăpădeşte şi piere şi oasele lui, până acum nevăzute îi ies prin piele. Sufletul lui vine încet spre prăpastie şi viaţa lui spre împărăţia morţilor. (Iov 33,1922) Dacă dau ascultare şi vin la supunere, ei îşi isprăvesc zilele lor în fericire şi anii lor în desfătări. Iar dacă sunt neascultători, atunci trec prin strâmtorile morţii şi se sting nepricepuţi şi orbi. Nelegiuiţii se mânie; ei nu se roagă lui Dumnezeu când sunt puşi în lanţuri. Unii ca aceştia se sting de tineri şi viaţa lor se vestejeşte ca o floare. (Iov 36, 11-14) Nu râvni la cei ce viclenesc nici nu urma pe cei ce fac fărădelegea. Căci ca iarba curând se vor usca şi ca verdeaţa ierbii degrab se vor face. (Psalmi 36,1-2) Grăit-am cu limba mea: “Fă-mi cunoscut, Doamne sfârşitul meu, şi numărul zilelor mele ca să ştiu ce-mi lipseşte.” Iată, cu palma ai măsurat zilele mele şi statul meu ca nimic înaintea Ta. Dar toate sunt deşertăciuni; tot omul ce viază. Deşi ca o umbră trece omul, dar în zadar se tulbură. Strânge comori şi nu ştie cui le adună pe ele. (Psalmi 38,5-10) De tăria mâinii Tale eu m-am sfârşit. Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om. Şi

16)

17)

12)

13)

19)

20)

21)

14)

22)

34

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere ai subţiat ca pânza de păianjen sufletul său; dar în deşert se tulbură tot pământeanul. (Psalmi 38,14-15) 23) Căci străin sunt eu la Tine şi străin ca toţi părinţii mei. Lasă-mă ca să mă odihnesc, mai înainte de a mă duce şi a nu mai fi. (Psalmi 38,17-18) Nimeni însă nu poate să scape de la moarte nici să plătească lui Dumnezeu preţ de răscumpărare, că răscumpărarea sufletului e prea scumpă şi niciodată nu se va putea face, ca să rămână cineva pe totdeauna viu şi să nu vadă niciodată moartea. Fiecare vede că înţelepţii mor, cum mor şi cei neînţelepţi şi nebunii şi lasă altora bogăţia lor. mormântul lor va fi casa lor în veac, locaşurile lor din neam în neam, deşi numitau cu numele lor pământurile lor. şi omul în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor şi celor ce vor găsi de bune spusele lor. ca nişte oi în iad sunt puşi, moartea îi va paşte pe ei. Şi vor stăpâni pe ei cei drepţi şi ajutorul cel nădăjduiau din slava lor, se va învechi în iad. (Psalmi 48,7-16) Să nu te temi când se îmbogăţeşte omul şi când se înmulţeşte slava lui. Că la moarte el nu va lua nimic, nici nu se va coborî cu el slava lui. Chiar dacă sufletul lui se va binecuvânta în viaţa lui şi te va lăuda când îi vei face bine, totuşi intra-va până la neamul părinţilor lui şi în veac nu va vedea lumină. (Psalmi 48,17) Înţelegeţi dar aceasta cei ce uitaţi de Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte. (Psalmi 49,23) Inima mea s-a tulburat întru mine şi frica morţii a căzut peste mine. Teamă şi cutremur au venit, asupra mea şi m-a acoperit întunericul. Şi am zis: Cine-mi va da mie aripi ca de porumbel ca să zbor şi să mă odihnesc? Iată m-aş îndepărta fugind şi m-aş sălăşlui în pustie. Aşteptat-am pe Dumnezeu Cel ce mă mântuieşte de puţinătatea sufletului şi de vifor. (Psalmi 54,4) Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului, ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi. (Psalmi 54,45) Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune. (Psalmi 61,9) 30) Nu mă lepăda la vremea bătrâneţilor când va lipsi tăria mea să nu mă laşi pe mine. (Psalmi 70,10) Într-adevăr pe drumuri viclene i-ai pus pe ei şi i-ai doborî când se înălţau. Cât de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirilor lor. Ca visul celui ce se deşteaptă, Doamne, în cetatea Ta chipul lor de nimic l-ai făcut. (Psalmi 72,18-20) Cine este omul ca să trăiască şi să nu vadă moartea şi să-şi izbăvească sufletul său din mâna iadului? (Psalmi 88,47) Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja morţii; nimicnicie vor fi anii lor, dimineaţa ca iarba va trece. Dimineaţa va înflori şi va trece, seara va cădea, se va întări şi se va usca. (Psalmi 89,46) Că toate zilele noastre s-au împuţinat şi în mânia Ta ne-am stins. Anii noştri s-au socotit ca pânza unui păianjen; zilele anilor noştri sunt şaptezeci de ani iar de vor fi în putere optzeci şi ce este mai mult decât aceştia, osteneală şi durere. Că trece viaţa noastră şi ne vom duce. Cine cunoaşte puterea urgiei Tale şi cine măsoară mânia Ta, după temerea de Tine? Învaţă-ne să socotim bine zilele noastre ca să ne îndreptăm inimile spre înţelepciune. (Psalmi 89,9-14) Că s-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au făcut. (Psalmi 101,4) Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat. (Psalmi 101,12) Zis-am către Dumnezeu în calea tăriei Lui: “Vesteşte-mi puţinătatea zilelor mele, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, că anii Tăi, Doamne, sunt din neam în neam. (Psalmi 101,24-25) Că El a cunoscut zidirea noastră, adusu-şi-a aminte că ţărână suntem. Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecut peste el şi nu va mai fi şi nu se mai cunoaşte locul său. (Psalmi 102,14-16) Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta se vor tulbura; luavei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce. (Psalmi 103,30) Cuprinsu-mau durerile morţii, primejdiile iadului m-au găsit, necaz şi durere am aflat. (Psalmi 114,3)

31)

24)

32)

33)

34)

25)

35) 36) 37)

26)

27)

38)

28)

39)

29)

40)

35

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere 41) Doamne ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-l socoteşti pe el? Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec. (Psalmi 143,3-4) Nu vă încredeţi în cei puternici în fiii oamenilor, în care nu este izbăvire. Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor. (Psalmi 145,3-4) Fiul meu teme-te de Domnul şi de rege şi cu cei ce se răzvrătesc nu lega prietenie, că fără de veste va veni nenorocirea şi cine poate să cunoască sfârşitul lor năprasnic? (Pilde 24,21-22) Nu te lăuda cu ziua de mâine, că nu ştii la ce poate da naştere. (Pilde 27,1) Ca o pasăre gonită din cuibul ei, aşa este omul izgonit din casa sa. (Pilde 27,8) Deşertăciunea, deşertăciunilor zice eclesiastul, deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciuni! Ce folos are omul din toată truda care se trudeşte sub soare? Un neam trece şi altul vine, dar pământul rămâne totdeauna! Soarele răsare, soarele apune şi zoreşte către locul lui ca să răsară iarăşi. Vântul suflă către miază-zi, vântul se întoarce către miază-noapte şi făcând roate, roate, el trece neîncetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg în mare, dar marea nu se umple căci ele se întorc din nou la locul lor de unde-au plecat. Toate lucrurile se zbuciumă mai mult decât poate omul să o spună: ochiul nu se satură de câte vede şi urechea nu se umple de câte aude. Ceea ce a mai fost aceea va mai fi şi ceea ce s-a mai întâmplat se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare. Dacă este vreun lucru despre care să se spună: “Iată ceva nou!” aceasta a fost în vremurile străvechi de dinaintea noastră. Nu ne aducem aminte despre cei ce au fost mai înainte şi tot aşa despre cei ce vor veni pe urmă, nici pomenire nu va fi la vrăjmaşii lor. (Eclesiastul 1,1-12) M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt. (Eclesiastul 1,1-14) Drept aceea am urât viaţa căci rele sunt cele ce se fac sub soare; şi totul este deşertăciune şi vânare de vânt. (Eclesiastul 2,17) 51) 49) Oare, ce-i rămâne omului din toată munca lui şi din grija inimii lui cu care s-a trudit sub soare? Toate zilele lui nu sunt decât suferinţă şi îndeletnicirea lui nu-i decât necaz; nici chiar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este deşertăciune! (Eclesiastul 2,22-23) Pentru orice lucru este o clipă prielnică şi vreme pentru orice îndeletnicire de sub cer. Vreme este să te naşti şi vreme să mori; vreme să smulgi ceea ce ai sădit. Vreme să răneşti şi vreme să tămăduieşti; vreme este să dărâmi şi vreme să zideşti. Vreme este să plângi şi vreme să râzi; vreme este să jeleşti şi vreme să dănţuieşti. Vreme este să arunci pietre şi vreme să le strângi; vreme este să îmbrăţişezi şi vreme este să fugi de îmbrăţişare. Vreme este să agoniseşti şi vreme să prăpădeşti; vreme este să păstrezi şi vreme să arunci. Vreme este să rupi şi vreme să coşi; vreme este să taci şi vreme să grăieşti. Vreme este să iubeşti şi vreme să urăşti. Este vreme de război şi vreme de pace. (Eclesiastul 3,1-8) Am văzut zbuciumul pe care l-a dat Dumnezeu fiilor oamenilor ca să se rbuciume. (Eclesiastul 3,10) Şi am zis iar în inima mea despre fiii oamenilor: “Dumnezeu a orânduit să-i încerce, ca ei să-şi dea seama că nu sunt decât dobitoace.” Căci soarta omului şi soarta dobitocului este aceeaşi: precum moare unul, moare şi celălalt şi toţi au un singur duh de viaţă; iar omul nu are nimic mai mult decât dobitocul. Şi totul este deşertăciune. Amândoi merg în acelaşi loc; amândoi au ieşit din pulbere şi amândoi în pulbere se-ntorc. (Eclesiastul 3,18-20) Şi am fericit pe cei ce au murit în vremi străvechi mai mult decât cei vii care sunt acum în viaţă. Iar mai fericit şi decât unii şi decât alţii este cel ce n-a venit pe lume, cel ce n-a văzut faptele cele rele care se săvârşesc sub soare. (Eclesiastul 4,2-3) Cine iubeşte banii nu se va sătura de ei iar cel ce iubeşte bogăţia nu va avea parte de rodul ei. Şi aceasta este deşertăciune! Când se-nmulţesc averile, sporesc şi cei ce le mănâncă şi ce folos are stăpânul lor că numai le vede? Dulce este somnul lucrătorului fie că mănâncă mult, fie că mănâncă puţin, dar belşugul bogatului nu-i dă răgaz să doarmă. Este un rău cumplit pe care lam văzut sub soare: bogăţii puse la o parte de stăpânul lor pentru a lui nenorocire. Şi dacă bogăţia se pierde într-o întâmplare nenorocită şi are un copil acestuia nu-i mai rămâne nimic în mână. Precum a ieşit din pântecele maicii sale,

42)

50)

43)

44) 45) 46)

52)

53)

54)

47)

48)

36

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere gol se va duce, aşa cum a venit, şi pentru munca lui el nu va primi nimic, ca să poată lua în mâna lui. Şi aceasta este o întâmplare nenorocită, ca să se ducă aşa cum a venit, şi ce folos că i-a fost munca-n vânt? Mai mult încă, toată viaţa lui este întuneric şi supărare, necaz peste fire şi boală şi durere! (Eclesiastul 5,9-16) 55) Este un rău pe care l-am văzut sub soare şi care apasă greu asupra omului. Omului căruia Dumnezeu i-a dat averi şi bunuri, iar sufletului lui nu-i lipseşte nimic din ceea ce ar putea să dorească, Dumnezeu nu-i îngăduie însă să se bucure de ele, ci un străin le va mânca. Iată o deşertăciune şi un rău nespus de mare! dacă un om va fi să aibă o sută de fii şi să trăiască mulţi ani şi numeroase să fie zilele anilor săi, dacă nu sa săturat sufletul lui de bine şi el nu are loc de îngropare, zic: “Chiar şi fătul lepădat e mai fericit decât el!” a venit în zadar şi se duce în întuneric şi în întuneric va fi învăluit numele lui. Nici n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele, şi fătul lepădat a avut mai multă odihnă decât omul acesta. Şi dacă ar fi trăit de două ori câte o mie de ani şi nu sa bucurat de fericire oare nu toţi se duc în acelaşi loc? (Eclesiastul 6,1-6) Cine ştie ce este de folos pentru om în viaţă în vremea zilelor sale de nimicnicie pe care le trece asemenea unei umbre? Şi cine va spune mai dinainte omului ce va fi sub soare? (Eclesiastul 6,12) Mai bine să mergi în casă de plâns, decât să te duci în casă de ospăţ, căci acolo se vede sfârşitul omului şi cine-l vede îl pune la inimă. (Eclesiastul 7,2-4) Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui. (Eclesiastul 7,8) Nu fi nelegiuit până la sfârşit şi nu fi nici nebun; de ce să mori înainte de timpul tău? (Eclesiastul 7,17) Pentru orice lucru este un timp şi o judecată; că mare este nenorocirea care apasă asupra omului de vreme ce el nu poate să ştie mai dinainte ceea ce se va întâmpla. Oare, cine îi va da de ştire ceea ce va fi cu el? Omul nu este stăpân pe duhul său de viaţă ca să-l poată opri; la fel nu este stăpân pe ziua morţii şi-n această luptă nu încape amânare. Nelegiuirea nu-l va scăpa pe cel ce o săvârşeşte. (Eclesiastul 8,7-8) 67) 61) Din pricină că hotărârea pentru pedepsirea răutăţii nu este îndeplinită îndată, pentru aceasta se umple de răutate inima oamenilor ca să facă rău. (Eclesiastul 8,11) Fericirea nu va fi pentru cel fără de lege, care, asemenea umbrei nu-şi va lungi viaţa, fiindcă el nu se teme de Domnul. (Eclesiastul 8,13) Este un mare rău în tot ceea ce se face sub soare, căci toţi au aceeaşi soartă şi pe lângă aceasta inima oamenilor este plină de răutate, iar nebunia dăinuieşte toată viaţa în inima lor şi se duc în acelaşi loc cu cei morţi. Oare cine va rămâne în viaţă? Pentru toţi cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preţ ca un câine mort. Cei vii ştiu că vor muri dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au căci numele lor a fost uitat. Şi dragostea lor, ura şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare. (Eclesiastul 9,3-6) Omul nu ştie nici măcar vremea lui: întocmai ca peştii care sunt prinşi în vicleanul năvod, întocmai ca şi păsările în laţ, aşa sunt prinşi fără de veste oamenii în vreme de restrişte, când vine dintr-o dată peste ei. (Eclesiastul 9,12) Omul nu ştie ce va fi după el, căci cine-i va spune ce se va întâmpla după el? (Eclesiastul 10,14) Aruncă pâinea ta pe apă căci o vei afla după multe zile. Împarte o bucată în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire se poate întâmpla în ţară. Când norii se umplu de ploaie, ei se deşartă pe pământ. Şi dacă un copac cade la miază-zi sau la miază noapte, unde a căzut, acolo rămâne. Cel ce păzeşte vântul nu seamănă şi cel ce se uită la nori nu seceră. (Eclesiastul 11,1-4) Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până seara nu odihni mâna ta, căci nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune. (Eclesiastul 11,6) Chiar dacă ar trăi mulţi ani şi s-ar bucura de toate, să-şi aducă însă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se întâmplă este deşertăciune. Bucură-te, omule cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sunt deşertăciune. (Eclesiastul 11,8-9)

62)

63)

64)

56)

65)

66)

57)

58) 59)

60)

68)

37

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere 69) Adu-ţi aminte de Ziditorul tău în zilele tinereţii tale înainte să vină zilele de restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: “N-am nici o plăcere de ei!” Înainte ca să se întunece soarele şi lumina, luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie. Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari se înconvoaie la pământ iar cele ce macină nu mai lucrează căci sunt puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă. Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc toate cântăreţele. Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge în locaşul său de veci iar bocitoarele dau târcoale pe uliţă. Mai înainte să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii, şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu Care L-a dat. Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis Eclesiastul, toate sunt deşertăciuni! (Eclesiastul 12,1-8) Ei vor fi ruşinaţi pentru dumbrăvile sfinte pe care le-au îndrăgit şi se vor roşi la faţă din pricina grădinilor pe care le-au cules. Vor fi ca un stejar ale cărui frunze cad şi ca o grindină fără nici un stop de apă. Cel puternic va fi ca puzderiile de câlţi şi faptele lui ca o leasă de mărăcini. Şi aceia şi aceasta vor arde laolaltă şi nimeni nu va putea să-i stingă. (Isaia 1,29-31) Intraţi în crăpăturile stâncilor şi ascundeţivă în pulbere, din pricina frici de Dumnezeu, de strălucirea slavei Lui. (Isaia 2,9-10) Nu mai nădăjduiţi în omul cel muritor, în nările căruia nu este decât o suflare! Oare ce putere are el? (Isaia 2,22) Pentru că fiicele Sionului sunt atât de mândre şi umblă cu capul pe sus şi cu priviri obraznice, cu paşi domoli, cu zăngănit de inele la picioarele lor, Domnul va pleşuvi creştetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor. (Isaia 3,16-7) Atunci va fi în loc de miresme – putreziciune, şi în loc de cingători – frânghie, în loc de cârlionţi făcuţi cu fierul, pleşuvie, în loc de veşmânt preţios – zdrenţe 79) şi în loc de frumuseţe, pecete de robie. (Isaia 3,24) 75) De aceea şi iadul şi-a mărit de două ori lăcomia lui, căscat-a gura sa peste măsură; acolo se vor coborî mărirea Sionului şi gloatele sale, chiotele de veselie. Omul cel muritor va fi smerit şi umilit şi ochii celor mândri vor fi pogorâţi. (Isaia 5,14-15) Vai de cei ce-şi atrag pedeapsa ca şi cu nişte frânghii şi plata păcatului ca cu nişte ştreanguri. (Isaia 5,18) Dar ce veţi fa e voi în ziua pedepsirii şi cum vă veţi feri de furtuna ce vine de departe? Către cine veţi fugi şi unde veţi lăsa comorile voastre? (Isaia 10,3) Strigaţi, că aproape este ziua Domnului, ea vine ca o pustiire de la Cel Atotputernic. Drept aceea toate braţele vor fi neputincioase şi inima omului se va topi de frică. Vor fi cuprinşi de spaimă, vor vedea năluci şi durerile îi vor cuprinde; zvârcolindu-se în dureri ca femeia gata să nască. Se vor privi unul pe altul cu groază iar feţele lor vor fi roşii ca flacăra. Iată ziua Domnului, ea vine aprigă, mânioasă şi întărtată la mânie ca să pustiască pământul şi să-i stârpească pe păcătoşi de pe el. Luceferii de pe cer şi grămezile de stele nu-şi vor mai da lumina lor: soarele se va întuneca în răsăritul lui şi luna nu va mai străluci. Atunci voi pedepsi lumea pentru fărădelegile ei şi pe cei nelegiuiţi pentru păcatele lor. voi smeri mândria celor îngâmfaţi şi obrăznicia celor cruzi o voi arunca la pământ. (Isaia 13,6-11) Groază, laţ şi groapă pentru voi locuitori ai pământului! Cel care va fugi de groază va cădea în groapă, cel care va scăpa din mijlocul gropii se va prinde în laţ! Zăgazurile cele de sus se vor deschide şi temeliile pământului se vor clătina. Pământul se sfarmă, pământul sare în bucăţi, se clatină pământul. Pământul se mişcă încoace şi încolo ca un beţiv, se dă în sus şi în jos ca un scrânciob, păcatele apasă asupra lui ca să nu se mai scoale! Şi în ziua aceea Domnul va arăta cu asprime, acolo sus, oştirea cea de sus şi de pe pământ pe regii pământului. Şi ca robii vor fi închişi într-o închisoare sub pământ şi după multe zile vor fi cercetaţi. (Isaia 24,1722) În vremea aceea Iezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Şi a intrat la el Isaia fiul lui Amos şi i-a zis: “Aşa grăieşte Domnul: Pune rânduială în casa ta că nu vei mai trăi, ci vei muri.” Atunci s-a întors Iezechia cu faţa la perete şi s-a rugat Domnului: “O, Doamne! Adu-Ţi aminte că am

76)

77)

78)

70)

71)

72)

73)

80)

74)

38

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere umblat înaintea Ta întru credincioşie şi cu inimă curată, săvârşind ceea ce este plăcut înaintea ochilor Tăi.” Şi a izbucnit Iezechia în hohote de plâns. Şi a fost cuvântul Domnului către Isaia zicând: “Du-te şi spune-i lui Iezechia: Aşa grăieşte Domnul Dumnezeul lui David, tatăl tău: Ascultat-am rugăciunea ta, văzut-am lacrimile tale, iată voi adăuga la viaţa ta încă cinsprezece ani.” (Isaia 38.1-6) 81) “Atunci eu am zis: Mă duc la amiaza zilelor mele, la porţile locuinţei morţilor voi fi ţinut pentru restul anilor mei. Nu voi mai vedea pe Domnul în pământul celor vii şi nu voi mai privi pe nimeni dintre locuitorii lumii. Casa mea este smulsă şi dusă departe de mine ca o colibă de ciobani. Îmi simt firul vieţii tăiat ca de un ţesător care m-ar rupe de ţesătura lui. De dimineaţă până seara, Tu ai sfârşit cu mine. Strig până dimineaţa: Ca un leu boala îmi sfărâmă oasele mele! De dimineaţă până seara, Tu ai sfârşit cu mine. Ţip ca o porumbiţă. Ochii mei slăbesc uitându-se în sus. Doamne, sunt în mare cumpănă, nu mă lăsa!” (Isaia 38,10-13) Un glas zice: “Strigă!” Şi eu zic: “Ce să strig?” Tot trupul este ca iarba şi toată mărirea lui ca floarea câmpului! Se usucă iarba, floarea se veştejeşte, că Duhul Domnului a trecut pe deasupra. Poporul este ca iarba. Iarba se usucă şi floarea se veştejeşte, dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne în veac! (Isaia 40,6-8) Căutaţi-l pe Domnul cât Îl puteţi găsi, strigaţi către Dânsul cât El este aproape de voi! Cel rău să lase calea lui şi omul cel nelegiuit vicleniile lui şi să se întoarcă spre Domnul căci El Se va milostivi de dânsul şi către Dumnezeul nostru cel mult iertător. (Isaia 55,6-7) Când se va stinge trupul nostru se va face cenuşă şi duhul se va risipi ca aerul cel uşor. Numele nostru se va uita cu vremea şi nimeni nu-şi va aduce aminte de lucrurile noastre şi viaţa noastră va trece ca urma norului şi se va risipi ca negura pe care o alungă razele soarelui şi căldura lui o îngreuiază. Ca umbra de trecătoare este viaţa noastră şi sfârşitul ei este fără înapoiere, că s-a pecetluit şi nimeni nu mai vine înapoi. (Înţelepciunea lui Solomon 2,35) 85) Prin pizma diavolului, moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască. (Înţelepciunea lui Solomon 2,24) Fiii desfrânaţilor nu vor avea desăvârşire şi sămânţa ieşită din patul nelegiuit se va stinge. Că de vor şi avea viaţă lungă, nu vor fi de nici o treabă şi bătrâneţile lor, la urmă de tot vor fi fără cinste. Iar de vor muri de timpuriu vor fi fără nădejde şi fără mângâiere vor fi în ziua judecăţii, căci neamul celui nedrept are sfârşit groaznic. (Înţelepciunea lui Solomon 3,16-19) Vor vedea şi-şi vor bate joc, dar Domnul îi va face de ocară căci vor fi pe urmă hoit fără de cinste printre morţi, întru ruşine în veac de veac; Domnul îi va zdrobi şi muţi îi va azvârli cu capul în jos, îi va zgudui din temelie şi vor pieri până la cel mai mic, chinul îi va măcina şi pomenirea lor se va şterge. Vor veni înspăimântaţi de ştiinţa păcatelor lor şi fărădelegile lor îi vor mustra faţă în faţă. (Înţelepciunea lui Solomon 4,18-20) Atunci cel drept va sta cu multă îndrăzneală înaintea celor care l-au prigonit şi au dispreţuit ostenelile sale. Iar ei, văzându-l, se vor tulbura cu cumplită frică şi se vor minuna de minunea mântuirii dreptului. Ei vor zice căindu-se în inima lor şi gemând întru strâmtoarea duhului lor: “Acesta este pe care-l aveam altădată de batjocură şi ţinta ocărilor noastre. Nebunii de noi! Am socotit viaţa lui o nebunie şi moartea lui o ticăloşie şi iată cum a fost socotit între fiii lui Dumnezeu şi partea lui este între sfinţi! Aşadar noi am rătăcit de la calea adevărului şi lumina dreptăţii n-a strălucit pentru noi şi nouă soarele nu ne-a răsărit. Ne-am săturat de cărările fărădelegii şi ale pierzării; am străbătut pustietăţi neumblate iar calea Domnului n-am cunoscut-o. Ce folos ne-a adus trufia? La ce ne-a slujit bogăţia şi toată fala ei? Toate acestea au trecut ca umbra şi ca o veste care se duce pe aici încolo. Au trecut la fel ca corabia care răzbate marea învolburată şi a cărei urmă în apă nu pot s-o mai găseşti şi nici trecerea ei în mijlocul valurilor. Sau ca pasărea ce zboară în aer şi o călătorie nu lasă nici un semn căci ea, bătând cu aripile vântul cel uşor şi despicându-l cu avântul pornirii, îşi taie cale prin mişcarea penelor, iar după aceea nimic nu mai arată pe unde a trecut. Sau la fel ca săgeata care zboară spre locul însemnat, iar aerul pe care l-a spintecat se-mpreună la loc şi nu poţi să mai ştii care i-a fost urma. Tot aşa şi noi ne-am născut şi am isprăvit cu viaţa şi nu putem să arătăm nici un semn de faptă bună, ci în răutatea noastră ne-am risipit. Într-adevăr, nădejdea celui nelegiuit este ca praful pe care-l spulberă vântul, este ca pâcla subţire pe care o împrăştie

86)

87)

88)

82)

83)

84)

39

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere vijelia, ca fumul pe care-l suflă o adiere şi ca amintirea unui oaspete de o singură zi care se destramă. Însă cei drepţi vor fi vii în veacul veacului şi răsplata lor este de la Domnul şi Cel Atotputernic are grijă de ei. (Înţelepciunea lui Solomon 5,1-15) 89) Groaznic şi fără de veste El va sta asupra voastră, căci pentru cei mari judecata va fi cumplită. Celor mici, Domnul le va arăta iertare şi milă, însă cei puternici vor fi pedepsiţi cu străşnicie. (Înţelepciunea lui Solomon 6,5-6) Nu întârzia a te întoarce la Domnul şi nu amâna din zi în zi, că fără de veste va izbucni mânia Domnului şi în vremea răzbunării vei fi dat pieirii. (Iisus Sirah 5,89) Smereşte sufletul tău foarte că focul şi viermii sunt osânda celui necredincios. (Iisus Sirah 7,18) În tot ce faci adu-ţi aminte de sfârşitul tău şi nu vei păcătui niciodată. (Iisus Sirah 7,38) Nu te bucura de moarte vrăjmaşului tău, adu-ţi aminte că toţi trebuie să murim. (Iisus Sirah 8,7) Pentru ce se trufeşte cel ce este pământ şi cenuşă, când în viaţă el le leapădă mereu dinăuntrul său? Boala îndelungată o taie doctorul şi împăratul astăzi este şi mâine va muri. Că murind, omul va moşteni şerpi, fiare şi viermi. (Iisus Sirah 10,9-11) Este câte un om care se îmbogăţeşte prin multă grijă şi zgârcenie şi aceasta este partea ostenelilor lui zicând: “Am aflat odihnă şi acum voi mânca din bunătăţile mele.” Şi nu ştie că vremea trece şi va muri şi le va lăsa altora. (Iisus Sirah 11,18-20) Vreme de restrişte aduce uitarea desfătărilor şi la sfârşitul omului se vor descoperi lucrurile lui. Mai înainte de sfârşit pe nimeni să nu-l socoteşti fericit, că în fiii săi se cunoaşte omul. (Iisus Sirah 11,29-30) Toată urâciunea urăşte Domnul şi nu este iubită celor ce se tem de Dânsul. El din început l-a făcut pe om şi l-a lăsat pe mâna sfatului său. De vei vrea, vei ţine poruncile şi credinţa şi vei face cele bine-plăcute. Pusai înaintea ta foc şi apă şi ori la care vei vrea vei întinde mâna ta. Înaintea oamenilor este viaţa şi moartea şi oricare le va plăcea li se va da. Că multă este înţelepciunea Domnului; tare este El întru putere şi vede toate. Şi nimănui n-a poruncit să lucreze nelegiuit şi nimănui n-a dat libertate să păcătuiască. (Iisus Sirah 15,13-20) 98) Nu te încrede în lungimea vieţii lor şi nu nădăjdui întru mulţimea fiilor că mai bun este unul decât o mie şi a muri fără fii decât a avea fii fără frica lui Dumnezeu. (Iisus Sirah 16,3-4) Domnul L-a făcut din pământ pe om şi iarăşi La întors în pământ. Zile cu număr şi puţină vreme i-a dat lui şi i-a dat stăpânire peste cele ce sunt pe pământ. (Iisus Sirah 17,1-2) De la cel mort, ca de la cel care nu este, a pierit mărturisirea. Cel viu şi sănătos va lăuda pe Domnul. (Iisus Sirah 17,23) Cât de mare este milostivirea Domnului şi mila spre cei care se întorc spre El. Că nu poate desăvârşirea să fie între oameni; că nu este nemuritor fiul omului. Ce este mai luminos decât soarele? Şi totuşi el se întunecă; cu atât mai mult carnea şi sângele va cugeta ce este rău. El priveşte puterea înălţimii cerului şi toţi oamenii sunt pământ şi cenuşă. (Iisus Sirah 17,24-27) Fericit este cel pe care nu-l învinuieşte sufletul lui şi care n-a căzut de la nădejdea sa. (Iisus Sirah 14,2) Fiule! Cât vei putea fă-ţi bine ţie şi adu Domnului prinoase vrednice. Adu-ţi aminte că moartea nu zăboveşte şi hotărârea morţii nu ţi s-a arătat. Mai înainte de a muri fă bine prietenului tău şi după cât poţi întinde şi-i dă lui. Nu lăsa nici o zi bună să treacă fără folos şi partea ta din bucuria cuvioasă să nu treacă. Oare nu altora vei lăsa averea ta şi bunurile tale nu vor fi împărţite la sorţi? Dă şi ia şi sfinţeşteţi sufletul; că în Şeol nu este a căuta desfătări. Tot trupul ca o haină se învecheşte, că legătură din veac este cu moarte a muri. Ca frunzele cele ce înverzesc în copacul des, unele cad, altele răsar. Aşa este rodul trupului şi al sângelui: unul moare şi altul se naşte. Tot lucrul ce se strică se sfârşeşte şi cel ce-l face se va duce cu el. Fericit bărbatul care întru înţelepciune se va sfârşi şi care va vorbi cu pricepere. (Iisus Sirah 14,11-21) Când va sfârşi omul, atunci va începe şi când va înceta atunci nu va fi. Ce este omul şi la ce poate să fie folositor? Care este partea lui bună şi care este partea lui cea rea? Numărul zilelor omului, cel mult o sută de ani. Ca o picătură de apă din mare şi ca un grăunte de nisip, aşa sunt de puţini anii în ziua veacului. Pentru aceea

99)

90)

100)

101) 91)

92) 93)

102)

94)

103)

95)

96)

97)

104)

40

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere îndelung răbdător este Domnul cu ei şi a vărsat peste ei mila Sa. (Iisus Sirah 18,611) 105) Mai înainte de judecată ispiteşte-te pe tine şi în ceasul judecăţii vei afla milă. Mai înainte de boală smereşte-te şi în vremea păcatelor arată întoarcere. Nu te împiedica a împlini făgăduinţa în vreme bună şi nu aştepta până la moarte ca să faci ceea ce-ai lepădat. Mai înainte de a făgădui, pregăteşte-te şi nu fi ca omul care ispiteşte pe Domnul. Adu-ţi aminte de mânia cea din ziua sfârşitului şi de vremea răsplătirii, când va întoarce Domnul faţa. Adu-ţi aminte de foamete în timpul belşugului şi de sărăcie şi lipsă în zilele de bogăţie. De dimineaţa până seara se schimbă vremea şi toate sunt grabnace înaintea Domnului. Omul înţelept întru toate se va teme şi în zilele păcatelor se va feri de greşeală. (Iisus Sirah 18,2027) Adu-ţi aminte de tatăl tău şi de mama ta, când şezi în mijlocul celor mari, ca nu cumva să uiţi de tine în faţa lor, ca să nu te porţi ca un prost aşa încât să vrei să nu te fi născut şi să-ţi blestemi ziua naşterii tale. (Iisus Sirah 23,16-18) În tinereţile tale n-ai adunat şi cum vei afla la bătrâneţile tale? (Iisus Sirah 25,5) Adu-ţi aminte de cele mai de pe urmă, de deşertăciune şi de moarte şi te păzeşte de vrajbă şi rămâi întru porunci. (Iisus Sirah 28,6) Deşarte nădejdi şi mincinoase îşi face omul cel neînţelegător şi visurile îi fac pe cei neînţelepţi să-şi iasă din fire. Ca şi cel ce se prinde de umbră şi aleargă după vânt aşa este şi cel care crede visurilor. Numai oglindire este vederea viselor; asemănarea feţei înaintea feţei adevărate. De la diavol ce poţi scoate curat? Şi din minciună ce poţi scoate adevărat? (Iisus Sirah 34,1-4) Că pe mulţi i-au înşelat visele şi-au căzut cei ce-au nădăjduit în ele. (Iisus Sirah 34,7) Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi ca şi cum ai fi pătimit grele încercări începe plângerea. Şi după cuviinţă acoperă trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui. (Iisus Sirah 38,16) Adu-ţi aminte de judecata lui, că aşa va fi şi a ta; mie ieri şi ţie azi. (Iisus Sirah 38,24) 116) 115) 114) 113) Trudă mare a fost hărăzită fiecărui om şi jug greu peste fiii lui Adam. Din ziua ieşirii din pântecele mamei lor până în ziua întoarcerii la mama tuturor. Gândurile lor, frica inimii; cugetarea aşteptării, toate merg spre ziua morţii! De la cel ce şade pe scaun cu mărire şi până la cel smerit, în pulbere şi cenuşă, de la cel ce poartă iachint şi cunună şi până la cel ce se îmbracă cu pânză groasă, mânia râvna şi tulburarea, zbuciumul şi frica morţii, pizma şi cearta nu cruţă pe nimeni şi în vremea odihnei întru aşternut în somnul nopţii, gândul lui îl împovărează. Puţin, ca o nimica este odihna lui, iar în somn se zbătea ca şi cum ar fi scăpat de la faţa războiului; în clipa când este să scape se deşteaptă şi se minunează nevăzînd nici o primejdie. Aşa este cu toată făptura de la cer până la dobitoc, iar cu păcătoşii de şapte ori mai mult. Adică: moartea şi sângele, certurile şi sabia, asupririle şi foametea, zdrobirile şi bătaia. Pentru cei fără de lege s-au zidit toate acestea şi pentru ei s-a făcut potopul. (Iisus Sirah 40,1-12) O, moarte! Cât de amară este amintirea ta omului care trăieşte fericit întru avuţiile sale, omului lipsit de griji care sporeşte în toate şi poate încă mânca! O, moarte, bună este judecata omului celui lipsit şi scăzut de putere, celui cu adânci bătrâneţi şi celui care de toate se învăluie şi este neîncrezător şi a pierdut răbdarea. Nu te teme de judecata morţii, adu-ţi aminte de cele dintâi ale tale şi de cele de apoi. Această judecată, de la Domnul este la tot trupul. Şi pentru ce nu vrei ce place Celui Preaînalt? Ori zece, ori o sută, ori o mie de ani, nu este socoteală în locuinţa morţii pentru ani. (Iisus Sirah 41,1-7) Vai vouă, bărbaţi nelegiuiţi care aţi părăsit legea Dumnezeului Celui Preaînalt! Că de vă veţi naşte, spre blestem vă veţi naşte şi de veţi muri, spre osândă va veţi osebi. Toate câte sunt din pământ, în pământ se vor întoarce, aşa şi cei nelegiuiţi, din blestem în pieire. Mâhnirea oamenilor este pentru trupurile lor iar numele cel rău al păcătoşilor se va stinge. Ai grijă de nume, că acesta-ţi va rămâne mai mult decât o mie de comori de aur. Viaţa bună are zilele numărate, iar numele bun în veci rămâne. (Iisus Sirah 41,11-16) Iată, securea stă la rădăcina pomilor şi tot pomul care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc. (Matei 3,10) Faceţi deci roadă vrednică de pocăinţă. (Matei 3,8)

106)

107) 108)

109)

110) 111)

117)

112)

41

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere 118) De atunci a început Iisus să propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă că s-a apropiat Împărăţia Cerurilor. (Matei 4,17) 126) 119) Împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cale, ca nu cumva pârâşul să te dea judecătorului, şi judecătorul slujitorului şi să te arunce în temniţă. Adevăr grăiesc ţie: Nu vei ieşi de acolo, până nu vei fi dat şi cel de pe urmă ban. (Matei 5,25-26) Intraţi pe poarta cea strâmtă; că largă este poarta şi lat este drumul ce duce la pieire şi mulţi sunt cei ce intră prin el şi strâmtă este poarta – şi îngust este drumul ce duce la viaţă şi puţini sunt cei ce-l află. (Matei 7,13-14) Nu tot cel ce-Mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia Cerurilor, ci acela care face voia Tatălui Meu Celui din ceruri. (Matei 7,21) Şi vă spun Eu vouă că mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor şedea la masă cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov în Împărăţia Cerurilor, iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 8,11-12) Atunci a început Iisus să mustre oraşele în care făcuse cele mai multe din minunile Sale, că nu s-au pocăit: Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Că dacă în Tir şi Sidon sar fi făcut minunile ce s-au făcut în voi, demult s-ar fi pocăit în sac şi-n cenuşă. Dar vă spun Eu vouă: Tirului şi Sidonului le va fi în ziua judecăţii mai uşor decât vouă! Şi tu Capernaume înălţatu-te-ai oare până la cer? Până la iad te vei coborî; că de s-ar fi făcut în Sodoma minunile care s-au făcut în tine, până astăzi ar fi rămas. Dar vă spun Eu vouă că pământului Sodomei îi va fi în ziua judecăţii mai uşor decât ţie! (Matei 11,2024) Vă spun Eu vouă că pentru orice vorbă deşartă pe care o vor rosti oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii. Căci din cuvintele tale te vei îndreptăţi şi din cuvintele tale vei fi osândit. (Matei 12,36) Bărbaţii din Ninive se vor scula la judecată cu neamul acesta şi-l vor osândi, căci ei sau pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată, aici e mai mult decât Iona! Regina de la Miazăzi se va scula la judecată cu neamul acesta şi-l va osândi, căci ea a venit de la marginile pământului ca să asculte înţelepciunea lui Solomon; şi iată aici e mai mult decât Solomon. (Matei 12,41-42) Secerişul este sfârşitul veacului, iar secerătorii sunt îngerii şi după cum se strânge neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Fiul Omului îi va trimite pe îngerii Săi şi ei vor strânge din împărăţia Lui toate pietrele de poticnire şi pe cei ce fac fărădelegea şi vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci drepţii vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. cel ce are urechi de auzit să audă! (Matei 13,39-43) Aşa va fi la sfârşitul veacului: vor ieşi îngerii şi vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor drepţi şi-i vor arunca în cuptorul de foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Înţeles-aţi toate acestea? Zis-au Lui: Da, Doamne! (Matei 13,49-51) Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu Cel ceresc va fi smuls din rădăcină. (Matei 15,13) Ce-i va folosi omului dacă va câştiga lumea întreagă dar sufletul şi-l vor pierde? Sau ce va da omul în schimb pentru sufletul său? Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci îi va răsplăti fiecăruia după faptele lui. (Matei 16,26-27) Vai lumii, din pricina poticnirilor! Că poticnirile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine poticnirea! (Matei 18,7) Adevăr vă grăiesc: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer. (Matei 18,18) Iar împăratul, intrând să-şi vadă oaspeţii, a văzut un om care nu era îmbrăcat în haină de nuntă şi a zis: Prietene, cum de-ai intrat aici fără să ai haine de nuntă? El însă a tăcut. Atunci împăratul a zis către slujitori: Legaţi-l de picioare şi de mâini, luaţi-l de aici şi aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară! Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Că mulţi sunt chemaţi, dar puţin aleşi. (Matei 22,11-14) Dar voi aţi umplut măsura părinţilor voştri. Şerpi, pui de vipere, cum veţi scăpa de osânda gheenei? Adevăr vă grăiesc, vei-vor toate acestea peste neamul acesta! (Matei 23,32-36) Şi ieşind Iisus şi plecând de la templu, s-au apropiat de El ucenicii Săi ca să-i arate clădirile templului. Iar El, răspunzând, le-a zis: Le vedeţi pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră peste piatră, care să nu se risipească. Şi şezând El pe Muntele Măslinilor,

120)

127)

121)

128) 129)

122)

123)

130)

131)

132)

124)

133)

125)

134)

42

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere s-au apropiat de El uceficii doar între ei şi Iau zis: Spune-ne când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului? Şi răspunzând Iisus le-a zis: Luaţi aminte să nu vă amăgească cineva, că mulţi vor veni în numele Meu zicând: Eu sunt Hristos!, şi pe mulţi îi vor amăgi. Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie, luaţi seama să nu vă înspăimântaţi, căci toate trebuie să fie, dar încă nu-i sfârşitul. Că neam peste neam se va ridica şimpărăţie peste-mpărăţie, şi va fi foame şi ciumă şi cutremur mare pe-alocuri, dar toate acestea sunt doar începutul durerilor naşterii. Atunci vă vor da pe voi la chinuri şi ă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile din pricina numelui Meu. Atunci mulţi se vor poticni şi unii pe alţii se vor vinde şi unii pe alţii se vor urî. Şi mulţi profeţi mincinoşi se vor scula şi pe mulţi îi vor amăgi. Iar din pricina înmulţirii fărădelegii iubirea multora se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui. Dar când veţi vedea ceea ce s-a spus prin Daniil proorocul, urâciune pustiirii stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înţeleagă – , atunci cei din Iudeea să fugă-n munţi; cel ce va fi pe casă să nu se coboare ca să-şi ia lucrurile din casă; iar cel din ţarină să nu se-ntoarcă înapoi ca să-şi ia haina. Dar vai de cele însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea! Rugaţi-vă însă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici Sâmbăta, că mare necaz va fi atunci, cum na mai fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea nu s-ar fi scurtat, nici un trup n-ar mai scăpa; dar zilele acelea se vor scurta de dragul celor aleşi. Atunci, de vă va spune cineva: Iată, aici este Hristos!, sau: Acolo! să nu-l credeţi. Că se vor scula hristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor face semne mari şi minuni, ca să-i amăgească, de va fi cu putinţă şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus-o dinainte. Aşadar, de vă vor spune: Iată este în pustie! Să nu ieşiţi. Iată, este în cămări!, să nu credeţi. că precum fulgerul iese de la răsărit şi se arată pân-la apus, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Că unde va fi stârvul, acolo se vor aduna vulturii. Iar îndată după necazul acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu-şi va mai da lumina, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerului se vor clătina. Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate seminţiile pământului şi-L vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere şi cu slavă multă. Şi-i va trimite pe îngerii Săi cu sunet mare de trâmbiţă şi pe cei aleşi ai săi îi vor aduna din cele patru vânturi, de la marginile cerurilor până la 43 odrăsleşte frunze, ştiţi că vara e aproape; tot aşa şi voi, când le veţi vedea pe toate acestea, să ştiţi că El este, aproape, lângă uşi. Adevăr vă grăiesc că neamul acesta nu va trece până ce se vor plini. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece! Iar de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl. Şi precum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului că precum în zilele acelea de dinainte de potop oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut până ce-a venit potopul şi i-a luat pe toţi; tot aşa va fi şi venirea Fiului Omului. Atunci, din doi care vor fi în ţarină, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; din două care vor măcina la râşniţă una va fi luată şi alta lăsată. Aşadar, privegheaţi, că nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Să cunoaşteţi însă aceasta, că de-ar şti stăpânul casei la care ceas al nopţii vine furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. De aceea şi voi fiţi gata, că-n ceasul în care nu gândiţi va veni Fiul Omului. Cine este oare slujitorul credincios şi înţelept pe care stăpânul, îl va găsi făcând aşa; adevăr vă grăiesc că-l va pune peste toate avuţiile sale. Dar dacă slujitorul acela, rău fiind, va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie…, şi va începe să-i bată pe cei ce slujesc împreună cu el, să mănânce şi să bea cu beţivii, stăpânul acelui slujitor va veni în ziua când el nu se aşteaptă şin ceasul pe care nu-l ştie şi-l va despica în două şi partea lui o va pune cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. (Matei 24) 135) Deci plecând ele a venit mirele iar cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă şi uşa s-a închis. Mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne! Iar el, răspunzând, le-a zis: Adevăr vă spun, pe voi nu vă ştiu! Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua şi nici ceasul în care Fiul Omului va veni. (Matei 25,10-13) Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: Doamne, doi talanţi mi-ai dat; iată alţi doi talanţi am câştigat cu ei. Zisu-i-a stăpânul: Bine slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai răspândit şi, temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată, aici ce este al tău. Şi răspunzând stăpânul său, i-a zis: Slugă vicleană şi leneşă, ştiai că secer unde n-am semănat şi adun de unde n-am răspândit? Se cuvenea să dai argintul meu la zarafi şi eu, venind, aş fi luat ceea ce este al meu cu dobândă. Aşadar,

136)

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere luaţi de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi; că tot celui ce are i se va da şi-i va prisosi, iar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce i se pare că are. Iar pe sluga cea netrebnică aruncaţi-o întru întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Iar când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale şi se vor aduna în faţa Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre. Şi va pune oile de-a dreapta şi caprele de-a stânga. Atunci Împăratul va zice celor de-a dreapta Sa: Veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii, că am flămânzit şi Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aşi îmbrăcat; bolnav şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci Îi vor răspunde drepţii zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Team hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut bolnav în temniţă şi am venit la Tine? Şi răspunzând Împăratul, le va zice: Adevăr vă spun, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti foarte mici fraţi ai Mei, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor din stânga: Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic care este gătit diavolului şi îngerilor lui. Că am flămânzit şi nu Mi-aţi dat să mănânc; am însetat şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând sau însetat, străin sau gol, bolnav sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? Atunci le va răspunde zicând: Adevăr vă spun, întrucât nu aţi făcut unuia dintr-aceşti mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la osânda veşnică, iar drepţii la viaţa veşnică. (Matei 25,22-46) 137) Dar vai acelui om prin care Fiul Omului e vândut; bine-i era aceluia de nu s-ar fi născut. (Matei 26,24) Şi luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a prins a se întrista şi a se mâhni. Atunci le-a zis: Întristat de moarte Îmi este sufletul. Rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ rugîndu-Se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă pe-alături de Mine paharul acesta!… Dar nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: Aşa, un ceas n-aţi fost în stare să privegheaţi împreună cu mine! Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, căci duhul este osârduitor, dar trupul, neputincios. Ducîndu-Se iarăşi, a doua oară, Sa rugat zicând: Părintele Meu, de nu-i cu putinţă să treacă pe alături de Mine acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta! Şi venind iarăşi, i-a aflat dormind, că le era ochii îngreuiaţi. Şi lăsându-i, iarăşi S-a dus şi S-a rugat a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte. (Matei 26,37-44) 139) 140) Dar vai de cele ce vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! (Marcu 13,17) Aşadar privegheaţi, că nu ştiţi când va veni stăpânul casei: seara, ori la miezul nopţii, la cântatul cocoşilor, ori dimineaţa; ca nu cumva, venind fără veste, să vă găsească dormind. Iar ceea ce vă spun vouă, le spun tuturor: Privegheaţi! (Marcu 13,35-37) Acolo vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc; a Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în hambarul Său, iar pleava o va arde în foc nestins. (Luca 3,16-17) Nu este nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut şi nimic tainic care să nu se afle şi să nu vină la lumina zilei. Aşadar, luaţi seama cum auziţi: Celui ce cere i se va mai da; iar de la cel ce nu are; se va lua şi ceea ce i se pare că are. (Luca 8,17-18) …. Dar Dumnezeu i-a zis: Nebunule! , în noaptea aceasta îţi vor cere sufletul. Şi cele ceai pregătit, ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună sieşi comori şi nu întru Dumnezeu se îmbogăţeşte. (Luca 12,20-21) Aşadar, oricine dintre voi se leapădă de tot ce are, nu poate fi ucenic al Meu. Bună este sarea; dar dacă şi sarea-şi pierde gustul, cu ce va fi dreasă? Nu mai e bună de nimic, nici în pământ, nici în gunoi, ci se aruncă afară. Cel ce are urechi de auzit, să audă! (Luca 14,33-35) Luaţi aminte la voi înşivă să nu vi se îngreuieze inimile de îmbuibare, beţie, de grijile vieţii şi ziua aceea să vină peste voi fără veste, căci ca o mreajă va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ. Aşadar, privegheaţi în toată vremea rugându-vă ca să vă întăriţi şi să scăpaţi de toate acestea care vor să vină şi să staţi înainte Fiului Omului. (Luca 21,34-36) Atunci când un om tare, înarmat fiind, îşi păzeşte curtea, avuţiile lui sunt în pace; iar când unul mai tare decât el vine asupră-i şi-l

141)

142)

143)

144)

145)

138)

146)

44

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere înfrânge, acela îi ia toate armele în care se încrezuse şi-şi împarte prăzile. Cel ce nu este cu Mine, e împotriva Mea; şi cel ce nu adună cu Mine, risipeşte. (Luca 11,21-23) 147) Să vă fie mijloacele încinse şi făcliile aprinse şi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul când se întoarce de la nuntă, ca venind el şi bătând, îndată să-i deschidă. Fericiţi sunt servii aceia pe care stăpânul, când vine îi va afla priveghind. Adevăr vă spun, că se va încinge şi-i va pune la masă şi venind lângă ei, le va sluji. Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la straja a treia, fericiţi sunt ei de-i va găsi aşa. Dar s-o ştiţi pe asta, că de-ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se spargă casa. Aşadar şi voi fiţi gata, că Fiul Omului vine în ceasul în care nu gândiţi. Şi i-a zis Petru: Doamne, pilda aceasta o spui pentru noi sau şi pentru toţi? Şi a zis Domnul: Cine este iconomul credincios şi înţelept pe care stăpânul îl va pune peste slugile sale, ca să le dea la vreme măsura lor de grâu? Fericit este servul acela pe care, când vine stăpânul său, îl va găsi făcând aşa. Adevăr vă spun că peste toate avuţiile sale îl va pune. Dar dacă servul acela va zice în inima sa: Stăpânul meu întârzie să vină! Şi va începe să-i bată pe slujitori şi pe slujnice şi să mănânce, să bea şi să se îmbete, veni-va stăpânul acelui serv în ziua în care el nu gândeşte şi în ceasul în care el nu ştie şi-l va tăia în două iar partea lui o va pune cu cei necredincioşi. Iar servul care a ştiut voia stăpânului şi n-a pregătit nimic, nici n-a făcut după voia lui, mult va fi bătut. Iar cel care n-a ştiut, dar a făcut lucruri vrednice de bătaie, puţin va fi bătut. De la cel căruia i sa dat mult, mult i se va cere; şi de la cel căruia i s-a încredinţat mult, mai mult se va cere. Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins! Şi cu botez am a Mă boteza şi câtă nerăbdare am până ce se va împlini! Pare-vi-se că am venit dau pacea pe pământ? Vă spun că nu, ci dezbinare. Că de-acum înainte, cinci într-o casă vor fi dezbinaţi: trei contra doi şi doi contra trei. Dezbinaţi vor fi tatăl împotriva fiului, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei. Soacra împotriva nurorii sale şi nora împotriva soacrei. (Luca 12,3553) Şi când mergi cu pârâşul tău la judecător, dă-ţi silinţa ca pe drum să te scuturi de el, ca nu cumva să te târască la judecător şi judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi temnicerul să te arunce în temniţă. Îţi spun Eu ţie: Nu vei ieşi de acolo până ce nu vei plăti şi cel din urmă ban. (Luca 12,58-59) 149) În acest timp erau de faţă unii care I-au spus despre galileenii al căror sânge l-a amestecat Pilat cu jertfele lor. Şi El răspunzând, le-a zis: Credeţi oare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi galileenii fiincă au pătimit acestea? Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. Sau acei optsprezece inşi peste care a căzut turnul în Siloam şi i-au omorât, credeţi oare că au fost ei mai păcătoşi decât toţi oamenii din Ierusalim? Vă spun Eu vouă: Nu!, dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel. (Luca 13,1-5) Şi I-a zis cineva: Doamne, puţini sunt oare cei ce se mântuiesc? Iar El le-a zis: Siliţi-vă să intraţi pe poarta cea strâmtă; căci vă spun Eu vouă că mulţi vor căuta să intre şi nu vor putea. De-ndată ce stăpânul casei se va scula şi va încuia uşa, iar voi veţi începe să staţi afară şi să bateţi zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne!, iar El răspunzând, va zice: Nu ştiu de unde sunteţi! Şi veţi începe atunci să ziceţi: În faţa Ta am mâncat şi am băut şi Tu în pieţele noastre ai învăţat. Şi El vă va spune: Nu ştiu de unde sunteţi. Depărtaţi-vă de la Mine toţi lucrătorii nedreptăţii! Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor, când veţi vedea pe Avraam pe Isaac şi pe Iacov şi pe toţi proorocii în Împărăţia lui Dumnezeu iar pe voi aruncaţi afară. Şi vor veni de la răsărit, de la apus şi de la miazănoapte şi de la miazăzi şi vor şedea la masă întru Împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată, sunt unii de pe urmă care vor fi întâi şi sunt cei dintâi care vor fi pe urmă. (Luca 13,23-30) Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă, pentru ca atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice. (Luca 16,913) Precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului Omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie şi a venit potopul şi i-a pierdut pe toţi. Şi cum a fost în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau şi zideau, dar î ziua când a ieşit Lot din Sodoma a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a pierdut pe toţi. La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului. În ziua aceea, cel ce va fi pe acoperişul casei, iar lucrurile lui în casă, să nu se coboare să le ia; de asemenea: cel ce va fi în ţarină, să nu se întoarcă înapoi. Aduceţi-vă aminte de femeia lui Lot. Cel ce va căuta să-şi câştige viaţa, o va pierde; iar cel ce şi-o va pierde; o va face vie. Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat; unul va fi luat iar altul va fi lăsat. Două vor

150)

151)

152)

148)

45

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere măcina împreună; una va fi luată şi alta va fi lăsată. Doi vor fi în ţarină; unul se va lua şi altul se va lăsa. Şi răspunzând, I-au zis: Unde Doamne? Iar El le-a zis: Unde va fi stârvul, acolo se vor aduna şi vulturii. (Luca 17,26-37) 153) Şi-n luptă cu moartea fiind, cu mare stăruinţă se ruga şi sudoarea Lui s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ. (Luca 22,44) Şi-L urmau mulţime mulţime multă de popor şi femei care se băteau în piept şi-L plângeau şi întorcându-Se către ele le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi şi pe copiii voştri. Că iată, vin zile-n care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat! Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi şi dealurilor, acoperiţi-ne. Că dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat, ce va fi? (Luca 23,27-31) Şi Iisus, strigând cu glas mare a zis: Părinte în mâinile Tale îmi pun duhul. Şi acestea zicând, Şi-a dat duhul. (Luca 23,46) Şi iarăşi le-a zis: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni. (Ioan 8,21) Voi sunteţi dintre cele de jos; Eu sunt dintre cele de sus. Voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. Pentru aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre. Că dacă nu veţi crede că Eu sunt, în păcatele voastre veţi muri. (Ioan 8,23-24) De n-aş fi venit şi nu le-aş fi grăit, păcat nar avea; dar acum ei nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor. Cel ce Mă urăşte pe Mine, Îl urăşte pe Tatăl Meu. De n-aş fi făcut între ei lucruri pe care nimeni altul nu le-a făcut, păcat n-ar avea, dar acum au şi văzut şi M-au urî şi pe Mine şi pe Tatăl Meu, dar aceasta pentru a se împlini cuvântul cel scris în legea lor: “M-au urî pe nedrept.” (Ioan 15,22-25) Iar viaţa veşnică aceasta este: Să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. (Ioan 17,3) Pentru aceea, o, omule, oricine ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de apărare fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti căci aceleaşi lucruri le faci tu, cel care judeci. Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care fac unele ca acestea. Şi tu, omule care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci şi tu, crezi oare că vei scăpa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispreţuieşti bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?; nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la pocăinţă? Dar după împietrirea şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânia în ziua mâniei şi a descoperirii judecăţii lui Dumnezeu, Care-i va da fiecăruia după faptele lui: viaţă veşnică celor ce prin stăruinţă-n faptă bună caută mărire, cinste şi nestricăciune, dar urgie şi mânie iubitorilor de ceartă care nu se supun adevărului ci nedreptăţii i se supun: necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului care face răul. (Romani 2,1-9) 161) Şi aceasta întrucât cunoaşteţi timpul; că de acum e ceasul să vă treziţi din somn că mântuirea este acum mai aproape de noi decât în clipa în care am crezut. Noaptea-i pe sfârşite, apropiatu-s-a Ziua. Să lepădăm dar lucrurile întunericului şi să ne îmbrăcăm în armura luminii. (Romani 13,11-12) Şi pe aceasta v-o spun fraţilor: Că de acum vremea se scurtează, aşa că şi aceia care au femei să fie ca şi cum n-ar avea, cei ce plâng, ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni; şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin; căci chipul lumii acesteia trece. (1Corinteni 7,2931) Nu vă amăgiţi; Dumnezeu nu se lasă batjocorit, căci ce va semăna omul, aceea va şi secera. Cel ce seamănă în propriul său trup din trup va secera stricăciune; dar cel ce va semăna în Duhul, din Duhul va secera viaţă veşnică; să nu slăbim dar a face binele căci la vremea cuvenită vom secera dacă nu ne vom slei. (Galateni 6,79) Prin urmare, luaţi bine seama cum umblaţi; nu ca nişte neînţelepţi ci precum ca înţelepţi, vremea răscumpărând, căci zilele rele sunt. (Recuperând timpul petrecut în păcate prim maximă folosire a celui prezent care de altfel poate fi scurt.) (Efeseni 5,15-16) Iar despre ani şi despre fraţilor, nu aveţi nevoie să vă scriem noi, căci voi înşivă ştiţi bine că precum vine furul noaptea, aşa va veni ziua Domnului. Atunci când vor zice ”Pace şi aşezare”, atunci fără de veste va veni peste ei pierirea precum durerea celei ce are în pântece, şi scăpare nu vor avea. Voi însă, fraţilor, nu

154)

155)

162)

156)

157)

163)

158)

164)

159)

165)

160)

46

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere sunteţi în întuneric pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un fur. Fiindcă voi sunteţi toţi fii ai luminii şi fii ai zilei, noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. Drept aceea să nu dormim precum ceilalţi, ci să priveghem şi să fim treji asupră-ne. fiindcă cei ce dorm, noaptea dorm şi cei ce se îmbată, noaptea se îmbată. Dar noi, cei ce suntem ai zilei să fim treji asupră-ne, îmbrăcându-ne cu platoşa credinţei şi iubirii, drept coif având nădejdea mântuirii. (1Tesaloniceni 5, 1-7) 166) Ei vor primi ca pedeapsă veşnica pieire de la faţa Evangheliei Domnului nostru Iisus. (2 Tesaloniceni 1,9) Să nu vă amăgească nimeni în nici un chip, căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu va arăta omul nelegiuirii, Fiul pierzării. Potrivnicul, cel ce se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu sau e făcut pentru închinare, aşa ca să se aşeze el în templul lui Dumnezeu şi să se arate pe sine că este Dumnezeu. Oare nu vă aduceţi aminte că vă spuneam aceste lucruri încă de când eram cu voi? Şi acum voi ştiţi ce-l opreşte aşa ca el să se arate le vremea lui. Pentru că taina fărădelegii se şi lucrează încă de pe acum; numai să fie scos din drum cel care o ţine pe loc, şi atunci se va arăta Cel-fără-de-lege, pe care Domnul Iisus îl va ucide cu suflarea gurii sale şi-l va nimici cu arătarea venirii lui. Iar acestuia va fi prin lucrarea lui Satan, cu toată puterea şi cu tot felul de semne şi minuni mincinoase; cu toată amăgirea nedreptăţii pentru cei ce pier din pricină că n-a primit iubirea adevărului spre a se mântui. De aceea le trimite Dumnezeu lucrare de amăgire, pentru ca ei să dea crezare minciunii şi să fie osândiţi toţi cei ce n-au dat crezare adevărului ci sau complăcut în nedreptate. Astfel că fraţilor, staţi neclintiţi şi ţineţi predaniile pe care le-aţi învăţat fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră. (2 Tesaloniceni 2,3-12) Dacă de bunăvoie păcătuim după ce am primit cunoaşterea adevărului, nu mai rămâne o jertfă pentru păcate ci o înfricoşătoare aşteptare a judecăţii şi iuţimea focului care-i va mistui pe cei potrivnici. Dacă cineva încalcă Legea lui Moise, fără milă este ucis pe cuvântul a doi sau trei martori, cu cât mai aspră credeţi voi că va fi pedeapsa meritată de cei ce L-au călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu şi Ia nesocotit sângele testamentului prin care s-a sfinţit şi a batjocorit Duhul harului? 170) Căci noi Îl cunoaştem pe Cel ce a zis: A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti. Şi încă: Domul va judeca poporul Său. Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu! (Evrei 10,26-31) 169) Acum către voi, cei ce ziceţi: Astăzi sau mâine vom merge în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom câştiga…. voi, care nu ştiţi ce se va întâmpla mâine! Căci ce este viaţa voastră? Abur sunteţi care se arată o clipă, şi apoi dispare. În loc ca voi să ziceţi: Dacă Domnul vrea, vom trăi şi vom face aceasta şi aceea…. Dar nu! voi vă lăudaţi acum întru lăudăroşeniile voastre! Toată lauda de acest fel e rea. (Iacov 4,13-15) Adu-ţi aminte deci de unde-ai căzut şi pocăieşte-te făcând faptele cele dintâi, iar de nu, Eu vin la tine şi voi muta sfeşnicul tău din locul lui …., dacă nu te vei pocăi. (Apocalipsa 2,5) Îţi ştiu faptele că ai nume că trăieşti şi eşti mort. Priveghează şi întăreşte ce-a mai rămas şi era să moară. Adu-ţi aminte deci cum ai primit şi-ai auzit şi păstrând te pocăieşte. De nu vei priveghea, Eu voi veni ca un fur şi tu nu vei şti în care ceas voi veni asupră-ţi. (Apocalipsa 3,13) Şi împăraţii pământului, domnii, căpeteniile, bogaţii şi puternicii, tot robul şi omul liber s-au ascuns în peşterile şi-n stâncile munţilor, strigându-le munţilor şi stâncilor: “Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de faţa Celui Ce şade pe tron şi de mânia Mielului, c-a venit Ziua cea mare a mâniei Lor, şi cine poate să stea în picioare? (Apocalipsa 6,15-17) Şi-n zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla; şi vor dori să moară… şi moartea va fugi de ei. (Apocalipsa 9,6) Vai vouă pământule şi mare, căci diavolul a coborât la voi având mare mânie, fiindcă el ştie că puţină vreme are. (Apocalipsa 12,12) Fericit şi sfânt cel ce are parte de învierea cea dintâi! Peste aceştia moartea cea de-a doua nu are putere ci ei vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şiai lui Hristos şi vor împărăţi cu El de-a lungul miilor de ani. (Apocalipsa 20,6) Aceasta este moartea cea de-a doua – iezerul de foc. Şi dacă cineva n-a fost găsit scris în cartea vieţii aruncat a fost în iezerul de foc. (Apocalipsa 20,14-15)

167)

171)

172)

173)

174)

168)

175)

176)

47

Moartea – Judecata Cuvinte de mângâiere 177) Iată, Eu vin curând. Fericit cel ce păzeşte cuvintele profeţiei acestei cărţi! (Apocalipsa 22,7) Să nu pecetluieşti cuvintele profeţiei acestei cărţi căci vremea este aproape. Cel ce-i nedrept să mai nedreptăţească, cel ce-i spurcat, să se mai spurce, cel ce este drept, să mai facă dreptate, şi cel ce este sfânt să se mai sfinţească. Iată, Eu vin curând şi plata Mea este cu Mine pentru ca fiecăruia să-i dau după cum îi este fapta. (Apocalipsa 22,10-12) Fericiţi cei care-şi spală veşmintele, pentru ca să aibă putere peste pomul vieţii şi prin porţi să intre în cetate! (Apocalipsa 22,14)

178)

179)

48

Lenevia - osteneala Cuvinte de mângâiere 10) Toamna leneşul nu lucrează, iar când vine să culeagă rodul la seceriş nimic nu află. (Pilde 20,4) Nu iubi somnul, ca să nu ajungi sărac, ţine ochii deschişi că numai aşa vei fi îndestulat de pâine. (Pilde 20,13) Pofta celui leneş îl omoară căci mâinile lui nu voiesc să lucreze. (Pilde 21,25) Cel leneş pune pricini şi zice: “Afară este un leu, aş putea fi sugrumat în mijlocul uliţelor.” (Pilde 22,13) Am trecut pe ogorul unui leneş şi pe la via unui om lipsit de minte şi iată spinii creşteau în toate locurile, mărăcinii o acopereau cu totul, iar zidul de pietre se prăbuşise. Atunci m-am uitat şi m-am frământat în inima mea, am privit cu luare aminte şi am tras o învăţătură: “Încă puţin somn, încă puţină aţipeală, încă puţin să mai stau cu mâinile în sân ca să dorm.” Şi sărăcia va veni peste tine ca un călător şi lipsa ca un om înarmat. (Pilde 24,30-34) Leneşul zice: “Pe drum trece un leu, un leu pe uliţe!” Precum uşa se suceşte în ţâţână, tot aşa leneşul în patul lui. Leneşul bagă mâna în blid, dar cu mare greutate aduce la gură. Leneşul se crede înţelept în ochii lui mi mult decât şapte sfetnici înţelepţi. (Pilde 26,13-16) Cel ce-şi lucrează pământul său se va îndestula de pâine, iar cel ce umblă după lucruri de nimic se va sătura de sărăcie. (Pilde 28,19) Nebunul stă cu mâinile în sân şi îşi mănâncă singur timpul zicând: “Mai de preţ este un pumn de odihnă decât doi pumni plini de trudă şi de vânare de vânt.” (Eclesiastul 4,5-6) Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere la cale nici ştiinţă, nici înţelepciune. (Eclesiast 9,10) Din pricina lenei, grinzile casei se lasă, iar când stai cu mâinile în sân, apa picură în casă. (Eclesiast 10,18) Nu fi aspru cu lima ta şi leneş în lucrurile tale. (Sirah 4,31) Să nu urăşti lucrarea cea cu osteneală şi lucrarea pământului cea orânduită de el Cel Preaînalt. (Sirah 7,16)

Lenevia - osteneala
11)

1)

Nu da somn ochilor tăi, nici dormitare genelor tale, ci te izbăveşte ca o căprioară din mâna vânătorului şi ca o pasăre din mâna păsărarului. Du-te leneşule la furnică şi vezi munca ei şi prinde minte! Ea, care nu are nici mai-mare peste ea, nici îndrumător, nici sfătuitor îşi pregăteşte de cu vară hrana ei şi îşi strânge la seceriş mâncare. Sau mergi la albină şi vezi cât e de harnică şi ce lucrare iscusită săvârşeşte. Munca ei o folosesc spre sănătate şi regii şi oamenii de rând. Ea este iubită şi lăudată de toţi deşi e slabă în putere, dar e minunată cu iscusinţa. Până când leneşule, vei mai sta culcat? Când te vei scula din somnul tău? “Puţin somn, încă puţină aţipire, puţin să mai stau în pat cu mâinile încrucişate!” iată vine sărăcia ca un trecător şi nevoia te prinde ca un tâlhar. Dar de nu te vei mai lenevi, atunci va veni secerişul tău ca un izvor, iar lipsa va fi departe de tine. (Pilde 6,4-11) Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară. (Pilde 10,5) Mâna celor silitori va stăpâni, iar cea lăsătoare va fi birnică. (Pilde 12,24) Leneşul nu-şi frige nici vânatul lui; cea mai scumpă comoară pentru om este munca. (Pilde 12,27) Sufletul leneş pofteşte, însă în zadar. Numai sufletul celor silitori e îndestulat. (Pilde 13,4) Calea celui leneş e ca un gard de spini, pe când calea celui silitor e netedă. (Pilde 15,19) Omul lăsător pentru lucrul lui e frate cu cel ce dărâmă. (Pilde 18,9) Lenea te face să cazi în toropeală, sufletului trândav îi va fi foame. (Pilde 19,15) Leneşul întinde mâna în blid şi nu are putere s-o ducă la gură. (Pilde 19,24)

12) 13)

14)

15)

2)

3) 4)

16)

17)

5)

18)

6)

7) 8) 9)

19)

20) 21)

49

Lenevia - osteneala Cuvinte de mângâiere 22) Pietrei celei întinate s-a asemănat leneşul şi toţi vor şuiera spre batjocura lui. Asemenea unui morman de gunoi este leneşul , tot cel care îl va ridica îşi va scutura mâna. (Sirah 22,1-2) Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum, împărăţia cerurilor se ca prin asalt, iar cei ce dau asaltul o cuceresc. (Matei 11,12) Celui ce are i se va da şi-i va prisosi, dar de la cel ce nu are se va lua şi ceea ce are. (Matei 13,12) De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită! (Luca 22,46) În râvnă nu pregetaţi, fiţi arzători cu duhul Domnului slujiţi. (Romani 12,11) Chiar după ce am venit din Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihnă, necăjiţi fiind în toate chipurile: din afară lupte, dinlăuntru temeri. (2 Cor. 7,5) Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera¸ iar cel ce va semăna cu dărnicie, cu dărnicie va şi secera. Se dea fiecare aşa cum socoteşte el cu inima, nu cu părere de rău sau cu silă, căci Dumnezeu îl iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. (2 Cor. 9,6-7) Îţi ştiu faptele: tu nu eşti nici rece nici fierbinte. O, de-ai fi rece sau fierbinte! Aşa, pentru că eşti căldicel, nici fierbinte, nici rece – am să te vărs din gura Mea. Devreme ce tu zici: Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi de nimic n-am nevoie! şi pentru că nu ştii că tu eşti ticălos, vrednic de plâns, orb şi gol, te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit în foc ca să te îmbogăţeşti şi veşminte albe ca să te-mbraci şi să nu se dea pe faţă ruşinea goliciunii tale; alifie ca să-ţi ungi ochii şi să vezi. Eu pe câţi îi iubesc îi mustru şi-i pedepsesc; fii râvnitor aşadar şi pocăieşte-te. Iată Eu stau la uşă şi bat; deMi va auzi cineva glasul şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine. (Apocalipsa 3,15-20)

23)

24)

25) 26) 27)

28)

29)

50

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-am scos din pământul Egiptului, ca să nu mai fiţi robi acolo; am sfărâmat jugul vostru şi v-am povăţuit cu fruntea ridicată. Iar de nu Mă veţi asculta şi de nu veţi păzi aceste porunci ale Mele, de veţi dispreţui aşezămintele Mele şi de se va scârbi sufletul vostru de Legile Mele, neîmplinind poruncile Mele şi călcând legământul Meu, atunci şi Eu am să Mă port cu voi aşa: Voi trimite asupra voastră groaza, lingoarea şi frigurile, de care vi se vor secătui ochii şi vi se va istovi sufletul; veţi semăna seminţele în zadar şi vrăjmaşii voştri le vor mânca. Îmi voi întoarce faţa împotriva voastră şi veţi cădea înaintea vrăjmaşilor voştri; vor domni peste voi duşmanii voştri şi veţi fugi când nimeni nu vă va alunga. Dacă nici după toate acestea nu Mă veţi asculta, atunci înşeptit voi mări pedeapsa pentru păcatele voastre. Voi înfrânge îndărătnicia voastră cea mândră şi cerul vostru îl voi face ca fierul, iar pământul vostru ca arama. În zadar vă veţi cheltui puterile voastre, că pământul vostru nu-şi va da roadele sale, nici pomii din ţara voastră nu-şi vor da poamele lor, dacă şi după aceasta veţi umbla împotriva Mea şi nu veţi vrea să Mă ascultaţi, atunci vă voi adăuga lovituri înşeptit pentru păcatele voastre. Voi trimite asupra voastră fiarele câmpului care vă vor lipsi de copii; vor prăpădi vitele voastre şi pe voi vă voi împuţina aşa, încât se vor pustii drumurile voastre. Dacă nici aşa nu vă veţi îndrepta, împotrivindu-vă Mie, atunci şi Eu voi veni cu mânie asupra voastră şi vă voi lovi înşeptit pentru, păcatele voastre. Voi aduce asupra voastră sabie răzbunătoare ca să răzbune legământul Meu. Iar dacă vă veţi ascunde în oraşele voastre, voi trimite asupra voastră molimă şi veţi fi daţi în mâinile vrăjmaşului. Pâinea care vă hrăneşte, o voi lua de la voi; zece femei vor coace pâine pentru voi într-un cuptor şi vor da pâinea voastră cu cântarul şi veţi mânca şi nu vă veţi sătura. ( Leviticul 26, 3-26) 7) Veţi mânca din carnea fiilor voştri şi voi strica stâlpii voştri; trupurile voastre le voi prăbuşi sub dărâmăturile idolilor voştri şi se va scârbi sufletul Meu de voi. Oraşele voastre le voi preface în ruine, voi pustii locaşurile voastre cele sfinte şi nu voi mirosi miresmele plăcute ale jertfelor voastre. Pustii-voi pământul vostru încât să se mire de el vrăjmaşii voştri care se vor aşeza pe el, iar pe voi vă voi risipi printre popoare; în urma voastră îmi voi ridica sabia şi va fi pământul vostru pustiu şi oraşele voastre dărâmate. ( Leviticul 29) Veţi pieri printre popoare şi vă va înghiţi pământul vrăjmaşilor voştri, iar cei ce vor

Post, înfrânare, asceză

1)

Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine! Să nu te închini lor, nici să le slujeşti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu râvnitor, Care pedepsesc pe copii pentru vina părinţilor ce Mă urăsc pe Mine până la al treilea şi al patrulea neam, şi Mă milostivesc până la al miilea neam către cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele. (Ieşirea 20,3-4) Fereşte-te să intri în legătură cu locuitorii ţării aceleia, în care ai să intri, ca să nu fie ei o cursă pentru voi. (Ieşirea 34,12) Jertfelnicele lor să le stricaţi, stâlpii lor să-i sfărmaţi; să tăiaţi dumbrăvile lor cele sfinţite şi dumnezeii lor cei ciopliţi să-i ardeţi în foc. (Ieşirea 34,13) Nu cumva să intri în legătură cu locuitorii ţării aceleia, pentru că ei urmând după dumnezeii lor, te vor pofti şi pe tine să guşti din jertfa lor. (Ieşirea 34,15) Şi vei lua fetele lor soţii pentru fiii tăi şi fetele tale le vei mărita după feciorii lor; şi vor merge fetele tale după dumnezeii lor şi fiii tăi vor merge după dumnezeii lor. (Ieşirea 34,16) De veţi umbla după legile Mele şi de veţi păzi şi plini poruncile Mele, vă voi da ploaie la timp, pământul îşi va da roadele sale. Treieratul vostru va ajunge până la culesul viilor, culesul viilor va ajunge până la semănat; veţi mânca pâinea voastră cu mulţumire şi veţi trăi în pământul vostru fără primejdie. Voi trimite pace pe pământul vostru şi nimeni nu vă va tulbura; voi goni fiarele sălbatice şi sabia nu va trece prin pământul vostru. Veţi alunga pe vrăjmaşii voştri şi vor cădea ucişi înaintea voastră. Cinci din voi vor birui o sută şi o sută vor birui zece mii şi vor cădea vrăjmaşii de sabie înaintea voastră. Căutavoi spre voi şi vă voi binecuvânta; veţi avea copii, vă voi înmulţi şi voi fi statornic în legământul Meu cu voi. Veţi mânca roade vechi din anii trecuţi şi veţi da la o parte pe cele vechi pentru a face loc celor noi. Voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru şi sufletul meu nu se va scârbi de voi. Eu sunt

2)

3)

4)

5)

6)

8)

51

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere rămâne din voi se vor usca pentru păcatele lor în pământurile vrăjmaşilor voştri, se vor usca şi pentru păcatele părinţilor lor. (Leviticul 38) 14) 9) Străinii dintre ei începură să-şi arate poftele şi şedeau cu ei şi fiii lui Israel şi plângeau zicând: “Cine ne va hrăni cu carne? Căci ne aducem aminte de peştele pe care-l mâncam în Egipt în dar, de castraveţi şi de pepeni, de praz şi de usturoi. Acum sufletul nostru tânjeşte, nimic nu mai este înaintea ochilor noştri decât numai mana.” (Numeri 11,4-6) Dar carnea era încă în gura lor şi nu isprăviseră încă de mâncat, când se aprinse mânia Domnului asupra poporului şi a lovit Domnul poporul cu bătaie foarte mare. (Numeri 11,33) Când veţi trece peste Iordan în pământul Canaanului să alungaţi de la voi pe toţi locuitorii ţării şi să stricaţi toate chipurile cele cioplite ale lor, toţi idolii lor cei turnaţi din argint şi toate înălţimile lor să le pustiiţi. Să luaţi în stăpânire pământul şi să vă aşezaţi acolo căci vă dau în stăpânire pământul acesta. (Numeri 33,51-54) Iar dacă nu veţi alunga de la voi pe locuitorii pământului, atunci cei rămaşi din ei vor fi spini pentru ochii voştri şi bolduri pentru coastele voastre şi vă vor strâmtora în ţara în care veţi trăi. Şi atunci vă voi face ceea ce aveam de gând să le fac lor. (Numeri 55,56) Pe proorocul sau visătorul acela de vise să-l daţi morţii, pentru că v-a sfătuit să vă abateţi de la Domnul Dumnezeul vostru, Cel ce v-a scos din Pământul Egiptului şi va izbăvit din casa robiei, dorind să te abată de la calea pe care ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău să mergi; pierde dar răul din mijlocul tău. De te va îndemna în taină fratele tău, fiul fiului tău sau fiul mamei tale, sau fiul tău sau fiica ta sau femeia de la sânul tău, sau prietenul tău care este pentru tine ca sufletul tău, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei pe care tu şi părinţii tăi nu i-aţi ştiut. Dumnezeilor acelor popoare, care locuiesc împrejurul tău, aproape sau departe de tine, de la un capăt până la celălalt al pământului, să nu te învoieşti cu ei nici să-i asculţi; să nu-i cruţe ochii tăi, să nu-ţi fie milă de ei, nici să-i ascunzi; ci ucide-i; mâna ta să fie înaintea tuturor asupra lor, ca să-i ucidă şi apoi să urmeze mâinile a tot poporul. Să-i ucizi cu pietre până la moarte, că au încercat să te abată de la Domnul Dumnezeul tău, Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. (Deuteronom 13,5-10) De vei auzi de vreuna din cetăţile tale, pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă ca să le locuieşti că s-au ivit în ea oameni necredincioşi dintre ai tăi şi au smintit pe locuitorii cetăţii lor, zicând: Haidem să slujim altor dumnezei, pe care voi nu i-aţi ştiut, caută, cercetează şi întreabă bine, şi de va fi adevărat că s-a întâmplat urâciunea aceasta în mijlocul tău, să loveşti pe locuitorii acelei cetăţi cu ascuţişul săbiei, s-o dai blestemului pe ea şi tot ce este în ea şi dobitoacele ei să le treci prin ascuţişul săbiei. Iar prăzile ei să le aduni toate în mijlocul pieţei şi să arzi cu foc cetatea şi toată prada ei, ca ardere de tot Domnului Dumnezeului tău; să fie pe vecie dărâmată şi niciodată să nu se mai zidească. Nimic din cele blestemate să nu se lipească de mâna ta, ca săŞi potolească Domnul iuţimea mâniei Sale şi să-ţi dea milă şi îndurare şi să te înmulţească, cum ţi-a grăit şi ţie şi cum S-a jurat părinţilor tăi. (Deuteronom 13, 12-17) Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul; viaţa şi moartea ţi-am pus Eu astăzi înainte – binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi. (Deuteronom 30,19) Oare papura creşte fără baltă şi rogozul fără umezeală? (Iov 8,11) Struţul e hain cu puii săi, ca şi cum n-ar fi ai lui şi nu-i pasă de loc de truda sa zadarnică. (Iov 39,16) Greşelile cine le va pricepe? De cele ascunse ale mele curăţeşte-mă. Şi de cele străine fereşte pe robul Tău; de nu mă vor stăpâni, atunci fără prihană voi fi şi mă voi curăţi de păcat mare. (Psalmi 18, 13-14) Nu este vindecare în trupul meu de la faţa mâniei Tale; nu este pace în oasele mele de la faţa păcatelor mele. Că fărădelegile mele au covârşit capul meu ca o sarcină grea apăsat-au peste mine. Împuţitu-s-au şi au putrezit rănile mele, de la faţa nebuniei mele. (Psalmi 37,3-5) Şi se sileau cei ce căutau sufletul meu şi cei ce căutau cele rele mie grăiau deşertăciuni şi vicleşuguri toată ziua cugetau. Iar eu ca un surd nu auzeam şi ca un mut ce nu-şi deschide gura sa. Şi m-am făcut ca un om ce nu aude şi nu are în gura lui mustrări. (Psalmi 37,12-14)

10)

11)

15)

12)

16) 17)

13)

18)

19)

20)

52

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere 21) Zis-am: “Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea; Pus-am gurii mele pază, când a stat păcătosul împotriva mea.” Amuţit-am şi m-am smerit şi nici de bine n-am grăit şi durerea mea s-a înnoit. Înfierbântatu-sa inima mea înăuntru meu şi în cugetul meu se va aprinde foc. (Psalmi 38,1-4) Muiatu-s-au cuvintele lor mai mult decât untdelemnul, dar ele sunt săgeţi. (Psalmi 54,24) Locui-vor lângă mine şi se vor ascunde; ei vor păzi călcâiul meu ca şi cum ar căuta sufletul meu. (Psalmi 55,6) Şi mi-am smerit cu post sufletul meu şi mi-a fost spre ocară mie. Şi m-am îmbrăcat cu sac şi am ajuns pentru ei de batjocură. (Psalmi 68,12-13) Rănile sângeroase sunt un leac pentru cel răufăcător şi lovituri care pătrund până înlăuntrul trupului. (Psalmi 20,21) Mai bun este necazul decât râsul căci întristarea feţei este bună pentru inimă. Inima celor înţelepţi este în casa cea de tânguire, iar inima celor nebuni în casa veseliei. Mai degrabă să auzi certarea unui înţelept decât cântecul unor nebuni că precum este pârâitul spinilor sub căldare, tot aşa este şi râsul celui nebun. Şi aceasta este deşertăciune! (Eclesiast 7,3-7) Umblat-am întru nerăutatea inimii mele în casa mea. N-am pus înaintea ochilor mei lucru nelegiuit; pe călcătorii de lege i-am urî. (Psalmi 100,3-4) În dimineţi voi judeca pe toţi păcătoşii pământului, ca să nimicesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce lucrează fărădelegea. (Psalmi 100,10) Rănită este inima mea şi s-au uscat ca iarba; că am uitat să-mi mănânc pâinea mea. (Psalmi 101,5) 40) 30) Că cenuşă am mâncat în loc de pâine şi băutura mea cu plăcere am amestecat-o. (Psalmi 101,10) 41) 31) Şi a iubit blestemul şi va veni asupra lui; şi n-a voit binecuvântarea şi se va depărta de la el. Şi s-a îmbrăcat cu blestemul ca şi cu o haină şi a intrat ca apa înlăuntrul lui şi ca untdelemnul în oasele lui. Să-i fie lui ca o 34) haină cu care se îmbracă şi ca un brâu cu care pururea se încinge. (Psalmi 108,16-18) 32) Genunchii mei au slăbit de post şi trupul meu s-a istovit de lipsa untdelemnului. (Psalmi 108,23) Nu voi intra în locaşul casei mele, nu mă voi sui în patul meu de odihnă, nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele, până ce nu voi afla loc Domnului, locaş Dumnezeului lui Iacov. (Psalmi 3,5) Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire. (Psalmi 139,11) Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. (Psalmi 140,3) Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ţâşneşte viaţă. Leapădă din gura ta orice cuvânt cu înţeles sucit, alungă de pe buzele tale viclenia. Ochii tăi să privească drept înainte şi genele tale drept înainte să caute. Fii cu luare aminte la calea picioarelor tale şi toate cărările tale să fie bine chibzuite. Nu te abate nici la dreapta nici la stânga; ţine piciorul tău departe de râu. (Pilde 4,23-27) Bea apă din puţul tău şi din pârâiaşele care curg din izvorul tău. Să nu se risipească izvoarele tale pe uliţă, nici pâraiele tale prin pieţe. Să fie numai pentru tine singur, iar nu pentru străinii care sunt cu tine! (Pilde 5,15-17) Cel fără de lege este prins, în laţurile fărădelegilor lui şi de funiile păcatelor lui este înfăşurat. El va muri în păcatele lui şi de mulţimea nebuniei lui va pieri. (Pilde 5,22-23) Apa furată e mai plăcută şi pâinea furată pe furiş are gust mai bun. Şi omul nu ştie că acolo sunt numai umbre, iar cei pe care îi pofteşte nebunia se află de mult în adâncul locuinţei morţilor. (Pilde 9,17-18) Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire; iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept. (Pilde 10,19) Din rodul gurii sale mănâncă omul; pofta celor vicleni este silnicia. Cine-şi păzeşte gura îşi păzeşte sufletul său; cel ce deschide prea tare buzele, o face spre pieirea lui. (Pilde 13,2-3)

33)

22)

23)

24)

35)

25)

36)

26)

37)

27)

38)

28)

39)

29)

53

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere 42) O inimă fără patimă este viaţa trupului, pe când pornirea pătimaşă este ca un cariu în oase. (Pilde 14,30) Cel ce-şi stăpâneşte cuvintele sale are ştiinţă şi cel ce-şi ţine cumpătul este un om priceput. Chiar şi nebunul când tace, trece drept înţelept; când închide gura este asemenea unui om cu minte. (Pilde 17,2728) Gura celui nebun este prăbuşirea lui şi buzele lui sunt un laţ pentru sufletul lui. Vorbele defăimătorului sunt ca nişte mâncăruri alese; ele coboară în cămările pântecelui. (Pilde 18,7-8) Cel ce răspunde la vorbă înainte de a fi ascultat-o este nebun şi încurcat la minte. (Pilde 18,13) În puterea limbii este viaţa şi moartea şi cei ce o iubesc mănâncă rodul ei. (Pilde 18,21) Încetează fiul meu să asculţi ademenirea şi să te laşi îndepărtat de învăţăturile înţelepte. (Pilde 19,27) Cine poate spune: Curăţit-am inima mea? Sunt curat de păcat? (Pilde 20,10) Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, apa şi focul; binele şi răul, binecuvântarea şi blestemul; tinde mâna la care vrei! (Deuteronom 30,15) Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte ţi-am pus Eu astăzi înainte, binecuvântare şi blestem. Alege viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi. (Deuteronom 30,19) Un ocărâtor este vinul, un zurbagiu băutura îmbătătoare şi oricine se lasă ademenit nu este înţelept. (Pilde 20,1) Chiar dacă ai aur şi pietre preţioase, dar o podoabă fără seamăn sunt buzele chibzuite. (Pilde 20,15) Cel ce iubeşte veselia va duce lipsă; cel căruia îi place vinul şi miresmele nu se îmbogăţeşte. (Pilde 21,17) Cel ce-şi păzeşte gura şi limba lui, îşi păzeşte sufletul de primejdie (Pilde 21,23) 66) 60) 61) 55) 56) 43) Dacă împilezi pe un sărac, îţi înmulţeşti averea, dacă dai unui bogat sărăceşti. (Pilde 22,16) Nu-l cruţa pe feciorul tău de pedeapsă; chiar de-l loveşti cu varga, nu moare. Tu-l baţi cu toiagul, dar scapi sufletul lui din împărăţia morţii. (Pilde 23,13-14) Pune-ţi cuţit la gât dacă eşti lacom. Nu pofti bucatele lui, căci sunt mâncări înşelătoare. (Pilde 23,2-3) Nu fi printre cei ce se îmbată de vin şi printre cei ce-şi desfrânează trupul lor, căci beţivul şi desfrânatul sărăcesc, iar dormitul mereu te face să porţi zdrenţe. (Pilde 23,20-21) Pentru cine sunt suspinele, pentru cine văicărelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rănile fără pricină, pentru cine ochii întristaţi? Pentru cei ce zăbovesc pe lângă vin, pentru cei ce vin să guste băuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de roşu, cum scânteiază în cupă şi cum alunecă pe gât, căci la urmă el ca un şarpe muşcă şi ca o viperă împroaşcă venin. (Pilde 23,29-32) Curăţă argintul de zgură şi turnătorul va face din el un vas ales. (Pilde 25,4) Ca un câine care se întoarce unde a vărsat, aşa este omul nebun care se întoarce la nebunia lui. (Pilde 26,11) Când îşi schimbă glasul să nu-l crezi, căci şapte urâciuni sunt în inima lui. (Pilde 26,25) Sătulul calcă mierea în picioare, iar flămândului tot ce este amar i se pare dulce. (Pilde 27,7) Iadul şi adâncul nu se pot sătura, tot aşa inima omului e de nesăturat. (Pilde 27,20) Două lucruri cer de la Tine, nu mă respinge de a muri: prefăcătoria şi cuvântul mincinos îndepărtează-le de la mine; sărăcie şi bogăţie nu-mi da, ci dă-mi pâinea care-mi este de trebuinţă, ca nu cumva săturându-mă să mă lepăd de Tine şi să zic: “Cine este Domnul?” Ca nu cumva, sărăcind să mă apuc de furat şi să defaim numele Dumnezeului meu. (Pilde 30,79) Grăit-am inimii mele: “Vino să te ispitesc cu veselia şi să te fac să guşti plăcerea!” Şi iată că şi aceasta este deşertăciune. “E nebunie!” am

57)

44)

58)

45)

59)

46) 47)

48) 49)

62) 50) 63)

51)

64) 65)

52)

53)

54)

54

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere zis despre râs. Şi despre veselie: “La ce poate să folosească!” (Eclesiastul 1,1-2) 67) Visurile vin din multele griji, iar glasul celui nebun din mulţimea de vorbe. Dacă ai făcut un jurământ lui Dumnezeu, nu pierde din vedere să-l împlineşti, că nebunii nu au nici o trecere, tu însă împlineşte ce ai făgăduit. Nu îngădui gurii tale să tragă spre păcat trupul tău şi înaintea trimisului lui Dumnezeu nu spune: “A fost o rătăcire!” Pentru ce să Se mânie Dumnezeu de cuvântul tău şi să nimicească lucrul mâinilor tale? Căci din mulţimea grijilor se nasc visele şi deşertăciunile din prea multe cuvinte. De aceea teme-te de Dumnezeu! (Eclesiastul 5,2-6) Ceea ce au văzut ochii tăi nu aduce grabnic spre dispută, căci ce-ai să faci după aceea când aproapele tău te va da de ruşine? (Pilde 25,7-8) Toată munca omului este pentru gura lui şi cu toate acestea pofta lui nu e astâmpărată. (Pilde 6,7) Cu cât se spun mai multe cuvinte cu atât este mai multă deşertăciune. Ce folos trage omul? (Pilde 6,11) Cel ce sapă o groapă poate să cadă în ea şi cel ce dărâmă un zid poate fi muşcat de şarpe. Cel ce sfărâmă pietre se poate răni cu ele, iar cel ce despică lemne se primejduieşte. (Pilde 10,8-9) 82) 72) Dacă o unealtă s-a tocit şi nu a fost ascuţită, trebuie să îndoim puterile, dar înţelepciunea are ca parte izbânda. Dacă şarpele muşcă înainte de a fi descântat, atunci descântătorul nu are nici un folos. Graiurile gurii celui înţelept sunt har iar buzele celui nebun îl doboară. Începutul cuvintelor gurii lui este prostia, iar sfârşitul graiului lui nebunie curată. Nebunul sporeşte vorbele. (Pilde 10,10-14) Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le murdăresc eu iar? (Cântarea cântărilor 5,4) Pe unde să mai fiţi loviţi voi cei ce mereu vă răzvrătiţi? Tot capul vă este numai răni şi toată inima slăbănogită. Din creştet până în tălpile picioarelor nu-i nici un loc sănătos; totul este numai plăgi, vânătăi şi răni pline de puroi, necurăţate, nemuiate cu untdelemn şi nelegate. (Isaia 1,5-6) 80) 81) 71) 75) 76) Nu mai faceţi rău înaintea ochilor Mei, încetaţi odată! (Isaia 1,16) Veniţi să ne judecăm, zice Domnul şi de vor fi păcatele voastre ca cârmâzul, ca zăpada le voi albi, şi de vor fi ca purpura, ca lâna albă le voi face. (Isaia 1,18) Pământul ei este plin de idoli şi locuitorii se închină la lucrul mâinilor lor, înaintea celor făcuţi de degetele lor. (Isaia 2,7) Poporul Meu este asuprit de nişte copii şi femeile domnesc peste el. Poporul Meu! Cei care te conduc rătăcesc şi te abat de la calea pe care mergi. (Isaia 3,12) Vai de cei ce dis-de-dimineaţă aleargă după băuturi îmbătătoare; vai de cei ce până târziu seara se înfierbântă de vin! Cei care doresc la ospeţele lor chitară, harpă, tobă, flaut şi vin, ei nu iau în seamă faptele Domnului şi nu văd lucrurile mâinilor Sale. Pentru aceasta poporul meu va fi dus în robie fără să bage de seamă; mai-marii săi vor fi doborâţi de foame, iar gloata se va usca de sete! (Isaia 5,11-13) Vai de cei viteji la băut vin şi meşteri la băuturi îmbătătoare! (Isaia 5,22) Şi a zis dânsul: “Ziua de astăzi este o zi de strâmtorare, de pedeapsă şi de ruşine căci pruncii sunt gata de a ieşi din pântecele maicii lor, dar ele nu au putere să-i nască!” (Isaia 37,3) Pentru ce cheltuiţi argintul vostru pentru un lucru care nu hrăneşte şi câştigul muncii voastre pentru ceva care nu vă satură? Ascultaţi-Mă pe Mine şi veţi mânca cele bune şi întru bunătăţi se va desfăta sufletul vostru. (Isaia 55,2) Acestea sunt zisele Domnului, Care adună pe cei risipiţi ai lui Israel: “La cei adunaţi voi mai aduna şi alţii!” Fiare ale câmpului, veniţi, mâncaţi şi voi, toate animalele pădurii! Străjerii Mei sunt orbi cu toţii, ei nu înţeleg nimic. Toţi sunt câini muţi care nu pot să latre. Ei visează, stau tolăniţi şi le place să doarmă. Aceştia sunt câini hrăpăreţi care nu se mai satură, sunt păstori care nu mai pricep nimic. Toţi umblă în căile lor şi se silesc pentru câştigul lor. “Veniţi, zic ei voi aduce vin, bea-vom băuturi îmbătătoare! Şi mâine va fi ca astăzi, mare zi de veselie.” (Isaia 56,8-12) Păziţi-vă deci de vorbele cârtitoare şi deşarte şi feriţi limba voastră de clevetire, fiindcă vorba cea mai tainică nu va trece fără pedeapsă şi

77)

78)

68)

79)

69)

70)

83)

73)

74)

84)

55

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere gura mincinoasă aduce sufletului moarte. Nu vă grăbiţi moartea prin rătăcirile vieţii voastre şi nu vă atrageţi pieirea prin fapta mâinilor voastre. (Înţ. lui Solomon 1,11-12) 85) Dar cei necredincioşi îşi atrag moartea cu mâinile şi cu glasul; se uită la ea ca la o prietenă, sunt pătimaşi după ea şi au legătură cu ea şi cu adevărat vrednici sunt să fie ai ei. (Înţ. lui Solomon 1,16) Vraja viciului întunecă cele bune şi ameţeala poftei schimbă gândul cel fără răutate. (Înţ. lui Solomon 4,12) Pentru gândurile cele neînţelegătoare ale destrăbălărilor, care îi rătăceau şi-i aduceau să cinstească animalele cele necuvântătoare şi fiarele netrebnice, ai trimis peste ei, Stăpâne spre pedeapsă mulţime de animale fără minte ca să înveţe că prin ceea ce păcătuieşte cineva, prin aceea se şi pedepseşte. (Înţ. lui Solomon 11,15-16) Gândul plăsmuirii de idoli a fost începutul aprinderii spre desfrâu şi născocirea lor a fost pierderea vieţii. (Înţ. lui Solomon 14,12) Căci închinarea la idolii cei deşerţi, care nici n-ar trebui pomeniţi este începutul, pricina şi sfârşitul a tot răul. (Înţ. lui Solomon 4,27) Pe noi nu ne-au înşelat născocirile omeneşti ale unui meşteşug viclean, nici truda deşartă a zugravilor, adică chipul mânjit cu multe feluri de vopsele a cărui înfăţişare aţâţă patima celor nebuni cu pofta chipului neînsufleţit al unei arătări fără viaţă. Iubitori de rele precum sunt, ei sunt vrednici să aibă asemenea nădejdi şi cei care le fac şi cei care le poftesc şi li se închină. (Înţ. lui Solomon 15,4-6) Dar el se îngrijeşte nu de aceea că puterile lui slăbesc, nici că viaţa este scurtă, ci se ia la întrecere cu meşterii aurari şi argintari şi face ce fac făurarii în aramă şi cu mare cinste pentru el, ţine să facă chipuri amăgitoare. Inima lui este cenuşă şi nădejdea lui mai slabă ca pământul iar viaţa lui mai mică în cinste decât lutul. Fiindcă el n-a cunoscut pe Făcătorul său şi pe Cel care i-a insuflat duhul faptelor şi a pus în el putere de viaţă, ci socoteşte că viaţa noastră este jucărie şi traiul nostru ca un târg de câştig, pentru că – aşa zic ei – trebuie să câştigi bani în orice chip, chiar făcând rău. Dar bine să ştie că păcătuieşte mai mult 93) 94) decât toţi ceilalţi acela care din acelaşi lut scoate vase care se pot uşor sparge şi chipuri idoleşti. Ci toţi aceştia sunt mai nebuni şi mai de plâns decât sufletul unui copil; sunt toţi duşmanii poporului tău şi asupritorii lui. Căci pe toţi idolii neamurilor i-au socotit drept dumnezei, pe cei care nici cu ochii nu văd, nici cu nasul nu respiră, nici cu urechile nu aud, nici cu degetele mâinilor nu pipăie, nici cu picioarele nu umblă. Cel care i-a făcut a fost un om şi cel care a primit duhul în dar, tocmai el ia închipuit, căci nici un om nu poate să facă un dumnezeu la fel cu el. El fiind muritor, face un lucru fără viaţă cu mâinile lui nelegiuite, el preţuieşte mai mult decât idolii săi, fiindcă el este viu iar aceia nicidecum. Ei se închină dobitoacelor celor mai urâcioase, care după prostia lor, sunt mai rele decât celelalte. N-au nici o bunătate care să ni le facă dragi şi ele sunt în afară şi de lauda lui Dumnezeu, şi de la binecuvântarea Lui. (Înţ. lui Solomon 15,9-19) 92) Nu vântura la orice vânt şi nu umbla pe orice cale; aşa este păcătosul cel cu două limbi. Fii statornic în cugetul tău şi unul să fie cuvântul tău. Fii grabnic la ascultat şi zăbavnic la dat răspunsul. De ştii, răspunde aproapelui tău, iar de nu pune-ţi mâna peste gură. Mărirea şi batjocura sunt în vorbă şi lima omului îl face să cadă. Să nu te chemi bârfitor şi cu limba ta nu vicleni. Că peste fur este ruşine şi o grea ocară pentru cel cu două limbi. Să nu greşeşti nici în lucrurile mari, nici în cele mici. (Sirah 5,11-18) Nu te lăsa în voia patimii tale ca să nu fii târât de ele ca de un taur furios. (Sirah 6,2) Depărtează-te de la nedreptate şi nedreptatea se va depărta de la tine. Fiule! Nu semăna pe brazdele nedreptăţii, ca să nu seceri de pe ele cu şapte părţi mai mult. (Sirah 7,2-3) Nu te lăsa atras de două ori la păcat, căci chiar şi numai pentru o singură dată nu vei rămâne nepedepsit. (Sirah 7,9) Nu-ţi îngădui nici o minciună căci din ea nu poate ieşi nimic bun. (Sirah 7,14) Stai departe de omul care este în stare să ucidă şi nu te vei teme nicidecum de moarte şi dacă te apropii de el, păzeşte-te de orice greşeală căci s-ar putea să-ţi ia viaţa. Să ştii bine că eşti înconjurat de curse şi că mergi pe margine de ziduri de cetate. (Sirah 9,13) Pe cel care păcătuieşte asupra sufletului său, cine-l va îndrepta? Şi cine-l va cinsti pe cel care-şi face de ocară viaţa sa? (Sirah 10,32)

86)

87)

88)

89)

90)

95)

91)

96) 97)

98)

56

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere 99) 100) Nu băga pe tot omul în casa ta că multe sunt meşteşugurile celui viclean. (Sirah 11,31) Dintr-o scânteie de foc se înmulţeşte jarul, şi omul păcătos pândeşte sângele. (Sirah 11,34) Dacă laşi pe cel străin să locuiască la tine, el îţi va face tulburări şi te va înstrăina de la ale tale. (Sirah 11, 36) Fă bine celui smerit şi nu da celui nelegiuit. Ţine pâinile lui şi nu-i da, ca nu cumva acela să se întărească asupra ta că îndoite răutăţi vei afla în toate bunătăţile pe care i le vei face. Nu te încrede în vrăjmaşul tău în veci, că în ce chip arama cocleşte, aşa şi răutatea lui. Şi de se va smeri să umble plecat, fii cu luare aminte şi le păzeşte de el şi să fii faţă de el ca şi cel care şterge oglinda şi vei cunoaşte că n-a lepădat toată rugina. Nu-l pune să stea lângă tine ca să nu te împingă şi să stea el în locul tău. Să nu-l pui să şadă de-a dreapta ta ca nu cumva să caute scaunul tău şi mai pe urmă vei cunoaşte cuvintele mele şi de graiurile mele te vei umili. Cui îi va fi milă de descântătorul cel muşcat de şarpe şi de toţi cei care se apropie de fiare? Aşa şi cel care merge la omul păcătos şi se învăluie cu păcatele lui. Un ceas va rămâne cu tine, iar de te clatini, nu va rămâne cu tine. Cu buzele sale te va îndulci vrăjmaşul şi multe îţi va şopti şi îţi va grăi bune, dar în inimă va sfătui să te surpe în groapă. Cu ochii va lăcrima vrăjmaşul dar de va afla vreme, nu se va sătura de sânge. De ţi se vor întâmpla rele îl vei afla pe el acolo înaintea ta; cu ochii săi va lăcrima vrăjmaşul şi ca şi cum ţi-ar ajuta va săpa sub picioarele tale. Va clătina capul său şi va bate în palmele sale, va şopti multe şi va schimba faţa sa. (Sirah 12,5-24) Nu da împrumut omului celui mai tare decât tine şi de-l vei împrumuta, socoteşte împrumutul ca pierdut. Nu chezăşui peste puterea ta, iar de ai şi dat chezăşie, fii cu grijă că va trebui să plăteşti. (Sirah 8,12-13) Nu te sfădi cu omul care vorbeşte bine şi nu pune lemne peste focul lui. (Sirah 8,3) 114) 105) 106) Cel care vorbeşte bine este temut în cetate şi flecarul este urî. (Sirah 8,18) Cel care se atinge de smoală se va mânji şi cel care se însoţeşte cu cel trufaş, asemenea lui va fi. (Sirah 13,1-3) 107) Până când îi vei fi de folos, va lucra cu tine, iar de vei ajunge sărac, te va părăsi. Deci, va trăi cu tine şi te va sărăci şi nu îi va fi milă. Dacă are nevoie de tine, te va linguşi cu fel şi fel de vorbe şi zâmbindu-ţi îţi va da nădejde. Îţi va grăi cele bune şi va zice: Ce-ţi trebuie? Te va îndatora cu ospeţele sale până ce-ţi va goli punga de două, de trei ori, şi mai pe urmă va râde de tine. Ia aminte să nu te înşeli să nu te copleşească veselia ta. Nu lungi vorba cu el, nici nu crede cuvintelor celor multe ale lui, că te va ispiti cu vorba cea multă şi, ca şi cum ar râde, te va întreba. Nemilostiv este cel care nuşi ţine cuvintele, şi nu vei scăpa de rău şi de legături. Păzeşte-te şi foarte bine ia seama, fiindcă umbli spre căderea ta. (Sirah 13,4-17) Oare se va însoţi lupul cu mielul? Aşa şi cel păcătos cu cel cuvios. Ce pace are leoaica cu câinele? Şi ce pace are cel bogat cu cel sărac? Vânatul leilor sunt asinii sălbatici în pustie aşa şi păşunea celor bogaţi sunt săracii. (Sirah 13,20-22) Inima omului schimbă faţa lui ori spre bune, ori spre rele. (Sirah 13,30) După poftele tale nu merge şi de la poftele tale te întoarce. De vei da sufletului tău plăcerea poftei, te vei face pe tine bucurie vrăjmaşilor tăi. Nu te veseli cu multă desfătare, nici nu te lega cu îngreunarea ei. Nu te sărăci făcând ospeţe din împrumut, când n-ai nimic în pungă. (Sirah 18,30-33) Niciodată nu spune altora ceea ce ai auzit şi nimic nu ţi se va împuţina. (Sirah 19,7) Ai auzit cuvânt? Să moară la tine; fii fără grijă, că nu te va sparge. Din pricina unui cuvânt care trebuie tăinuit, cel nebun se va chinui ca aceea care naşte prunc. Săgeată înfiptă în coapsele trupului aşa e cuvântul în inima nebunului. (Sirah 19,10-12) Darul celui fără de minte nu-ţi va folosi că ochii lui în loc de unul sunt mulţi. Puţine va da şi multe va cere şi va deschide gura sa ca un ispravnic. Astăzi va da împrumut şi mâine va cere înapoi. Urî om este unul ca acesta. (Sirah 20,13-15) Fiule, ai păcătuit? Să nu mai adaugi încă şi, pentru cele mai dinainte ale tale te roagă. Ca de la faţa şarpelui fugi de păcat că de te vei apropia de el te va muşca. Dinţi de leu sunt dinţii lui, care omoară sufletele oamenilor. Ca sabia cea de amândouă părţile ascuţită este toată fărădelegea; rana ei n-are vindecare. (Sirah 21,1-4)

101)

102)

108)

109) 110)

111) 112)

103)

113)

104)

57

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere 115) Buzele celor fără minte vorbesc mereu de alţii; iar mâinile celor înţelepţi se vor cumpăni. (Sirah 21,27) Doamne, Părintele şi Dumnezeul vieţii mele! Înălţarea ochilor nu-mi da şi pofta întoarce-o de la mine. Pofta pântecelui şi a împreunării trupului să nu mă cuprindă şi duhului celui fără de ruşine să nu mă dai. (Sirah 23,4-5) A jura nu-ţi învăţa gura şi a numi pe Cel Sfânt nu te obişnui, că precum sluga care adeseori se cercetează cu multe bătăi tot aşa şi cel care se jură şi pururea numeşte pe Cel Sfânt, de păcat nu se va curăţi. (Sirah 23,89) Este grai deopotrivă cu moartea; să nu se afle aceasta întru moştenirea lui Iacov. (Sirah 23,13) Două feluri de oameni înmulţesc păcatele şi al treilea aduce urgie. Sufletul fierbinte ca focul, care nu se stinge până ce nu se potoleşte. Omul care pofteşte în trupul cărnii sale şi nu va înceta până nu va aţâţa foc. Pentru desfrânat toată pâinea este dulce, nu va înceta până la sfârşit. Omul care păcătuieşte în patul său şi zice în inima sa: Cine mă vede? Întuneric este împrejurul meu, pereţii mă acoperă şi nimeni nu mă vede, pentru ce să mă sfiesc. Unul ca acesta în uliţele cetăţii se va pedepsi şi unde n-a gândit se va prinde. (Sirah 23,20-29) Omul binecrescut se îndestulează cu puţin şi în aşternutul său nu va gâfâi de prea multă mâncare. Cu somn sănătos se odihneşte pântecele celui cumpătat; se scoală dimineaţa şi sufletul lui e limpede. Truda nesomnului şi a greţii şi durerile îmbuibării sunt cu omul nesăţios. Şi de te-ai silit în mâncăruri, scoală-te, du-te împrejur şi te vei simţi uşurat. (Sirah 31,21-24) În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o neputinţă nu te va întâmpina. (Sirah 31,26) La vin nu te face viteaz, că pe mulţi i-a pierdut vinul. (Sirah 31,29) Fiului şi femeii, fratelui şi prietenului, în viaţa ta, să nu le dai putere asupra ta şi banii tăi să nu-i dai altuia ca să nu-ţi pară rău şi să te rogi pentru ei. Până trăieşti şi este sufletul tău întru tine, nici unui trup nu te supune. Bine este ca fiii tăi să se roage de tine, decât tu să cauţi la mâinile lor. În toate lucrările lor fii tu stăpânul şi nu îngădui asupra 125) 124) cinstei tale nici o pată. În ziua sfârşitului zilelor vieţii şi la vremea morţii, să-ţi împarţi moştenirea. Mâncare, toiag şi povară la asin; iar la slugă: pâine, certare şi lucru. Lucrează cu sluga şi vei afla odihnă, dacă slobozeşti mâinile lui, el va cere libertate. Jugul şi hamul pleacă grumajii, iar pe sluga cea rea legăturile şi caznele. Pune-l la lucru ca să nu şadă, că multă răutate a învăţat lenevirea. La lucru pune-l precum se cuvine şi de nu te va asculta, îngreuiază obezile lui. (Sirah 33, 22-33) Când unul zideşte şi altul strică, ce folos au, fără numai că se ostenesc? Când unul se roagă şi altul blestemă, al cui glas va auzi Stăpânitorul? Cine se spală de la mort şi iarăşi se atinge de el, ce i-a folosit spălarea? Aşa şi omul care posteşte întru păcatele sale şi iarăşi merge şi face aceleaşi. Rugăciunea lui cine o va asculta? Şi ce a folosit smerindu-se pe sine? (Sirah 34,25-29) Fiule! În viaţa ta cercetează-ţi sufletul tău şi vezi ce este rău şi nu-i da lui! Că nu toate tuturor folosesc şi nu tot sufletul întru tot binevoieşte. Nu fii nesăţios în nici o desfătare şi nu te apleca la mâncăruri multe. Că în mâncărurile cele multe va fi durere şi nesaţiul va veni până la îngreţoşare. Pentru nesaţ mulţi au pierit; iar cel înfrânat îşi va spori viaţa. (Sirah 37, 30-34) Fiule! În boala ta nu fii nebăgător de seamă; ci te roagă Domnului şi El te va tămădui. Depărtează păcatul şi întinde mâinile spre fapte drepte şi de tot păcatul curăţeşte inima ta. (Sirah 38,9-10) Fiule! Pentru cel mort varsă lacrimi şi ca şi cum ai fi pătimit grele încercări, începe plângerea. Şi după cuviinţă tu acoperă trupul lui şi nu trece cu vederea înmormântarea lui. Amară plângere fă şi fierbinte tânguire şi te jeleşte după vrednicia lui o zi sau două pentru a goni clevetirea şi te mângâie pentru întristare. Că din întristare vine moartea şi întristarea inimii slăbeşte virtutea. Necazul statornic este mai rău decât moartea şi o viaţă împovărată împinge inima la blestem. Nu da întristării inima ta, ci o depărtează de ea, aducându-ţi aminte de cele de pe urmă. Şi nu uita că nu este întoarcere pentru cel răposat şi acestuia nu-i va folosi ci ţie însuţi îţi vei face rău. (Sirah 38,16-23) Fiule! Viaţă cerşetoare să nu trăieşti; mai bine să mori decât să ceri. Omul care caută la masa străină, viaţa nu i se socoteşte viaţă. Va pângări sufletul său cu mâncări străine; iar omul ştiutor şi învăţat se va feri. În gura celui fără de ruşine,

116)

117)

118)

119)

126)

120)

127)

121) 122) 123)

128)

58

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere dulce este cerşirea; iar în pântecele lui, ca focul va arde. (Sirah 40,31-34) 129) La femeie rea, bună este pecetea şi unde sunt mâini multe încuie. Orice vei da, cu număr şi cu măsură dă şi ce dai şi ce iei, toate scrie-le. (Sirah 42,89) Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică. (Matei 3,4) Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustiu ca să fie ispitit de către diavolul. Şi a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, iar la urmă a flămânzit. Şi apropiindu-se ispititorul a zis către El: “De eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, zi ca pietrele acestea să se facă pâini.” Iar El răspunzând a zis: Scris este: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu.” Atunci, diavolul L-a dus în sfânta cetate, La pus pe aripa templului şi i-a zis: Dacă Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, că scris este: “Îngerilor Săi va porunci pentru Tine şi Te vor ridica pe mâini ca nu cumva să izbeşti de piatră piciorul Tău.” Iisus i-a răspuns: Iarăşi este scris: “Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul tău.” Din nou diavolul L-a adus pe un munte foarte înalt şi i-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor şi ia zis Lui: Acestea toate ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: “Piei satano, căci scris este: Domnului, Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujeşti.” Atunci La lăsat diavolul şi iată îngerii venind la El, Îi slujeau. (Matei 4,1-11) Fericiţi cei săraci cu duhul, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează e dreptate, că aceia se vor sătura. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fii lui Dumnezeu se vor chema. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, căci a lor este împărăţia cerurilor. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi. (Matei 5,3-12) Căci zic vouă: Că de nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a 135) 134) fariseilor, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. (Matei 5,20) Iar dacă ochiul tău cel drept îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. Şi dacă mâna ta cea dreaptă îţi devine piatră de poticnire, tai-o şi o arunc-o de la tine, că mai bine îţi este să piară unul din mădularele tale, iar nu tot trupul să-ţi fie aruncat în gheenă. (Matei 5,29-30) Luminătorul trupului este ochiul; deci, dacă ochiul tău e curat, tot trupul tău va fi luminat; dar dacă ochiul tău e rău, tot trupul tău va fi întunecat. Deci, dacă lumina care este în tine este întuneric, cu cât mai mult întunericul! (Matei 6,22-23) Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Rugaţi-l deci pe domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său. (Matei 9,37-38) Cel ce are urechi de auzit, să audă! (Matei 11,15) Cu cine voi asemăna neamul acesta? Este asemenea copiilor care şed în pieţe şi strigă unii către alţi zicând: Din fluier v-am cântat şi n-aţi jucat; de jale v-am cântat şi nu v-aţi jelit. Că a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi spun: are demon… A venit Fiul Omului, mâncând şi bând, şi spun: Iată om mâncăcios şi băutor de vin prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!… Dar înţelepciunea s-a dovedit dreaptă din faptele ei. (Matei 11,16-19) Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor! Da, Părinte, că aşa ai binevoit Tu. (Matei 11,25-26) Orice împărăţie care se dezbină în sinea ei, se pustieşte şi orice cetate care se dezbină în sinea ei nu va dăinui. (Matei 12,25) Sau cum poate cineva să intre în casa unui om tare şi să-i răpească lucrurile, dacă mai întâi nul va lega pe cel tare şi pe urmă să-i prade casa? (Matei 12,29) Pui de vipere, cum puteţi să grăiţi cele bune, devreme ce sunteţi răi? Că din prisosul inimii grăieşte gura. Omul bun, din comoara lui cea bună le scoate pe cele bune; pe când omul rău, din comoara lui cea rea le scoate pe cele rele. (Matei 12,34-37)

130)

131)

136)

137) 138)

139)

132)

140)

141)

142)

133)

59

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere 143) Când duhul necurat a ieşit din om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă şi nu găseşte, apoi zice: Mă voi întoarce în casa mea din care am ieşit; şi venind o află golită, măturată şi împodobită. Atunci se duce şi ia cu sine alte şapte duhuri mai rele decât el şi intră şi locuiesc acolo, şi starea de pe urmă a omului aceluia se face mai rea decât cel dintâi. Aşa va fi şi cu neamul acesta viclean. (Matei 12,43-45) Şi chemând la Sine mulţimile, le-a zis: Ascultaţi şi înţelegeţi: Nu ceea ce intră în gură îl spurcă pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl spurcă pe om. (Matei 15,1011) Chiar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ce intră în gură se duce în pântece şi iese afară? Dar cele ce ies din gură pornesc din inimă şi acelea sunt cele ce-l spurcă pe om. Că din inimă ies: gânduri rele, ucideri, adultere, desfrânări, hoţii, mărturii mincinoase, defăimări. Acestea sunt cele ce-l spurcă pe om; dar a mânca fără să-şi fi spălat mâinile, asta nu-l spurcă pe om. (Matei 15,16-20) Soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune şi prin post. (Matei 17,21) Iar dacă mâna ta sau piciorul tău îţi devine piatră de poticnire, taie-l şi aruncă-l de la tine; că mai bine-ţi este să intri în Viaţă ciung sau şchiop decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul cel veşnic. Şi dacă ochiul tău îţi devine piatră de poticnire, scoate-l şi aruncă-l de la tine, că mai bine este să intri în viaţă cu un singur ochi decât să ai doi ochi şi să fii aruncat în gheena focului. (Matei 18,8-9) Şi le-a zis: Scris este: Casa Mea, casă de rugăciune se va chema; dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari. (Matei 21,13) Daţi-i dar cezarului cele ce sunt ale cezarului şi lui Dumnezeu cele ce sunt ale lui Dumnezeu! (Matei 22,21) Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen, dar aţi lăsat părţile cele mai grele ale Legii: dreptatea, mila şi credinţa; pe acestea trebuia să le faceţi, fără ca pe acelea să le lăsaţi; călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila! Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că voi curăţiţi partea dinafară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru ele sunt pline de răpire şi de ne152) nfrânare. Fariseu orb! Curăţă-ntâi partea dinlăuntru a paharului şi a blidului pentru ca şi cea dinafară să fie curată. (Matei 23,23-26) 151) Şi chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi: Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată spurca… Că nu în inimă intră, ci în pântece şi se aruncă afară unde-i este locul. Că bucatele toate sunt curate. Dar spunea că ceea ce iese din om, aceea-l spurcă pe om, fiindcă dinlăuntru, din inima oamenilor, ies cugetele rele, desfrânările, hoţiile, omorurile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, invidia, defăimarea, trufia, uşurătatea. Toate relele acestea ies dinlăuntru, şi ele îl spurcă pe om. (Marcu 7,14-23) Luaţi seama şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale. (Luca 12,15) Vindeţi-vă averile şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie n-o strică; fiindcă unde vă este comoara, acolo va fi şi inima voastră. (Luca 12,33-34) Nu iubiţi lumea nici cele ce sunt în lume. De iubeşte cineva lumea, iubirea Tatălui nu este în el pentru că tot ceea ce este în lume – pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii – nu sunt de la Tatăl ci sunt din lume. Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac. (1 Ioan 2,15-17) Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne întru viaţa veşnică pe care v-o va da Fiul Omului, căci pe El şi-a pus pecetea Dumnezeu Tatăl. (1 Ioan 6,27) Adevăr, adevăr vă spun: Tot cel ce va face păcatul, păcatului îi este rob. (1 Ioan 8,34) Fiindcă cel ce a murit, păcatului a murit pentru totdeauna; iar cel ce trăieşte, lui Dumnezeu îi trăieşte. Aşa şi voi, socotiţi-vă că morţi îi sunteţi păcatului, dar vii lui Dumnezeu întru Hristos Iisus, Domnul nostru. Aşadar, să nu domnească păcatul în trupul vostru cel muritor, ca să vă supuneţi poftelor lui, nici mădularele voastre să nu le puneţi în slujba păcatului ca arme ale nedreptăţii, ci înfăţişaţi-vă lui Dumnezeu ca vii dintre morţi, şi mădularele voastre ca arme ale dreptăţii în slujba lui Dumnezeu. Fiindcă păcatul nu va avea stăpânire asupra voastră de vreme ce nu suntem sub lege ci sub har. Nu ştiţi oare că dându-vă cuiva robi spre supunere, robi îi sunteţi celui

144)

145)

153)

146) 147)

154)

155)

148)

156) 157)

149)

150)

60

Post, înfrânare, asceză Cuvinte de mângâiere căruia vă supuneţi, fie ai păcatului spre moarte, fie ai ascultării spre dreptate? (Romani 6,10-16) 158) Pentru că plata păcatului este moartea dar harul lui Dumnezeu este viaţa veşnică întru Hristos Iisus, Domnul nostru. (Romani 6,23) Că dacă vieţuiţi după trup, veţi muri; dar dacă prin Duhul ucideţi faptele trupului, veţi trăi. (Romani 8,13) Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hristos, iar grija pentru trup să nu o faceţi spre pofte. (Romani 13,14) Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura? (1 Cor. 5,6) Pe cel rău scoateţi-l din mijlocul vostru. (1 Cor. 5,13) Toate-mi sunt îngăduite dar nu toate-mi sunt de folos. Toate-mi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa stăpânit de ceva. (1 Cor. 6,12) Cele ce-mi erau mie câştig, pe acestea le-am socotit pentru Hristos pagubă. Mai mult, eu pe toate le socotesc pagubă faţă de nepreţuitul preţ al cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu de dragul căruia m-am lăsat păgubit de toate şi le socotesc drept gunoaie pentru ca să-L câştig pe Hristos. (Filimon 3,78) Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu cei ce din inimă curată îl cheamă pe Domnul. Întrebările nebuneşti şi nesocotite îndepărtează-le: ştiind că ele nasc certuri. (2 Tim. 2,22-23) Toate sunt curate pentru cei curaţi. Dar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimic nu e curat, dimpotrivă, lor li s-a întinat şi mintea şi conştiinţa. Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar îl tăgăduiesc cu poftele lor, fiind dispreţuitori, nesupuşi şi netrebnici pentru toată lucrarea cea bună. (Tit 1,15-16) Desfrânaţilor! Nu ştiţi oare că prietenia cu lumea e duşmănie cu Dumnezeu? Aşadar, cel ce vrea să fie prieten cu lumea i se face vrăjmaş lui. (Iacov 4,4) 168) Pătrundeţi-vă de durere. Întristaţi-vă şi vă jeliţi. Râsul întoarcă-vi-se în plâns şi bucuria voastră în întristare. (Iacov 4,9)

159)

160)

161) 162) 163)

164)

165)

166)

167)

61

Desfrânare – curăţie Cuvinte de mângâiere În casa aceasta nu-i nimeni mai mare decât mine şi de la nimic nu sunt oprit decât numai de la tine, pentru că tu eşti femeia lui. Cum dar să fac eu acest mare rău şi să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu?” Dar deşi ea zicea aşa lui Iosif în toate zilele, el n-o asculta să se culce cu ea, nici să fie cu ea. Se întâmplă într-o zi să intre Iosif în casă după treburile sale şi nefiind în casă vreunul din casnici, ea l-a apucat de haină şi i-a zis: “Culcă-te cu mine!” El însă, lăsând haina în mâinile ei a fugit şi a ieşit afară. (Facere 39,7-12) 11) Atunci tu vei scăpa de femeia care este a altuia şi de străina ale cărei cuvinte sunt ademenitoare, care lasă pe tovarăşul ei din tinereţe şi uită legământul Dumnezeului ei. Căci ea se pleacă împreună cu casa ei spre moarte şi drumul ei duce în iad. Nimeni din cei ce se duc la ea nu se mai întoarce şi nici unul nu mai află cărările vieţii. (Pilde 2,1619) 12) Nu te uita la femeia linguşitoare, căci buzele celei străine picură miere şi cerul gurii sale e mai alunecos decât untdelemnul, dar la sfârşit ea e mai amară decât pelinul, mai tăioasă decât o sabie cu două tăişuri. Picioarele ei coboară spre moarte, paşii ei duc de-a dreptul în împărăţia morţii. Ea nu ia seama la calea vieţii, paşii ei merg în neştire, nici ea nu ştie unde. Fereşte-ţi calea ta de ea şi nu te apropia de uşa casei ei, ca să nu dai virtutea ta şi anii tăi unuia fără de milă. Ca străinii să nu se îndestuleze de strădania ta şi ostenelile tale să nu treacă în casa altuia. Ca să nu suspini la sfârşit, când trupul tău şi carnea ta vor fi făr` de vlagă şi să nu zici: “pentru ce am urî povaţa şi de ce inima mea a urgisit certarea?” De ce n-am ascultat îndemnul dascălilor mei şi spre cei ce mă-nvăţau n-am plecat urechea mea? ( Pilde 5, 3-13) 13) Pentru ce fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute. (Pilde 5,20) 14) Că povaţa este un sfeşnic bun şi legea o lumină, iar îndemnurile care dau învăţătură sunt calea vieţii. Ele te vor păzi de femeia vicleană, de limba cea ademenitoare acelei străine. Nu dori frumuseţea ei întru inima ta şi să nu te vâneze cu genele ei, că femeia desfrânată umblă după o bucată de pâine, pe când femeia cu bărbat vânează un suflet de mare preţ. Oare pune cineva foc în sânul lui fără ca veşmintele lui să nu ardă? Sau va merge cineva pe cărbuni fără să i se frigă tălpile? Aşa este cu cel ce se duce la femeia aproapelui său: nimeni din cei ce se ating de ea nu va rămâne nepedepsit. Nimeni nu dispreţuieşte pe un hoţ pentru c-a furat ca să-şi astâmpere foamea, dar când a fost prins el dă înapoi înşeptit; întoarce tot ce are în casa lui. Cel ce desfrânează însă cu o femeie este lipsit de minte, se pierde pe el însuşi astfel. El nu

Desfrânare - curăţie, feciorie

1) Adam şi femeia lui erau amândoi goi şi nu se ruşinau. (Facerea 2,25) 2) De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte. (Facerea 3,67) 3) Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales soţii, care pe cine a voit. Dar Domnul Dumnezeu a zis: “Nu va rămâne Duhul Meu pururea în oamenii aceştia pentru că sunt numai trup.” (Facerea 6,23) 4) Să nu fii desfrânat! (Ieşirea 20,14) 5) Tot cel ce se împreună cu dobitoc să fie omorât. (Ieşirea 22,18) 6) Ochii celui desfrânat pândesc amurgul zilei şi el îşi zice: Nu mă vede nici ţipenie de om şi îşi pune o mahramă pe faţă. (Iov 24,15) 7) David a rămas la Ierusalim. Odată spre seară, sculându-se David din pat şi plimbându-se pe acoperişul casei domneşti a văzut de pe acoperişul casei o femeie scăldându-se şi femeia aceasta era foarte frumoasă. Atunci a trimis David să se cerceteze cine este acea femeie. (2 Regi 11,2-3) 8) Făcusem legământ cu ochii mei şi asupra unei fecioare nu-i ridicam. (Iov 31,1) 9) Dacă inima mea a fost amăgită de vreo femeie şi am stat de pândă la uşa aproapelui meu, atunci nevastă-mea să învârtească la râşniţă pentru altul şi alţii să aibă parte de ea. Căci aceasta ar fi o urâciune, o nelegiuire vrednică de pedeapsa judecătorilor, un foc care mistuie până la iad şi care nimiceşte toată strânsura mea. (Iov 31,10-13) 10) Femeia stăpânului său şi-a pus ochii pe Iosif şi i-a zis: “Culcă-te cu mine!” iar el n-a voit, ci a zis către femeia stăpânului său: “De când sunt aici, stăpânul meu nu poartă grijă de nimic în casa sa, ci toate câte are le-a dat în mâna mea.

62

Desfrânare – curăţie Cuvinte de mângâiere dobândeşte decât bătaie, iar ocara lui niciodată nu se şterge. Pizma trezeşte mânia omului defăimat şi el este fără milă în ziua răzbunării; El nu se uită la nici un preţ de răscumpărare, şi chiar când îi vei spori darurile, el tot nu se îmblânzeşte. (Pilde 5,23-35) 15) Ca ea să te păzească de femeia străină, de femeia altuia, ale cărei cuvinte sunt ademenitoare. (Pilde 7,5) 16) Ea îl ademeni prin mulţimea cuvintelor ei şi-l smulse prin graiurile ademenitoare ale buzelor sale. El începe să meargă dintr-o dată, după ea, ca un bou la junghiere şi ca un cerb care zoreşte spre capcană. Până când o săgeată îi străpunge ficatul; după cum o pasăre grăbeşte spre laţ şi nu-şi dă seama că acolo îşi sfârşeşte viaţa. Şi acum, fiule, ascultă-mă şi ia aminte la cuvintele gurii mele! Inima ta să nu se plece spre căile ei şi nu rătăci pe potecile ei, căci ea ia rănit pe mulţi şi pe foarte mulţi i-a omorât. Casa ei sunt căile iadului care duc la cămările morţii. (Pilde 7,21-27) 17) Inel de aur în râtul porcului, aşa este femeia frumoasă şi fără minte. (Pilde 11,22) 18) O groapă fără fund este gura femeilor străine; cel ce este lovit de mânia Domnului cade în ea. (Pilde 22,14) 19) Femeia desfrânată este o groapă adâncă şi cea străină, un puţ strâmt. Pentru aceasta ea stă ca un hoţ la pândă şi sporeşte printre oameni numărul celor înşelaţi de ea. (Pilde 23,27-28) 20) Dacă ochii tăi vor privi la femei străine şi gura ta va grăi lucruri meşteşugite, vei fi ca unul care stă culcat în mijlocul mării, ca unul care a adormit pe vârful unui catarg. “M-au lovit….. nu m-a durut! M-au bătut….. nu ştiu nimic! Când mă voi deştepta din somn, voi cere iarăşi vin!” (Pilde 23,33-35) 21) Cine iubeşte înţelepciune bucură pe tatăl său, iar cine umblă cu desfrânatele îşi prăpădeşte averea. (Pilde 29,3) 22) Şi am găsit femeia mai amară decât moartea, pentru că ea este o cursă, inima ei este un laţ ţi mâinile ei sunt cătuşe. Cel ce este bun înaintea Domnului scapă, iar păcătosul este prins. (Eclesiastul 7,26) 23) Am găsit un om la o mie, dar n-am găsit nici o femeie din toate câte sunt. (Eclesiastul 7,28) 24) Pentru curăţie să nu fii fără frică, ca să nu adaugi păcate peste păcate. (Sirah 5,5) 25) Nu te da înaintea unei femei, ca să nu aibă putere asupra ta. Nu te întâlni cu femeia desfrânată ca să nu cazi în laţurile ei. Cu femeia cântăreaţă să nu fii adesea, ca să nu te prindă cu meşteşugurile ei. Nuţi opri privirea asupra unei fecioare, ca să nu ai a suferi pentru ea. Nu te da în mâna desfrânaţilor ca să nu-ţi pierzi moştenirea. Nu privi pe uliţele cetăţii, nici nu rătăci prin locurile ei dosnice. Întoarce-ţi ochii de la femeia frumoasă şi nu-ţi opri privirea la frumuseţea străină. Cu frumuseţea femeii mulţi s-au rătăcit, căci din aceasta iubirea se aprinde ca un foc. Nu te aşeza nicidecum lângă o femeie măritată şi nu petrece cu ea la masă bând, ca nu cumva inima să fie cucerită de vrăjile ei şi împotriva ta să fii târât la pieire. (Sirah 9,2-9) 26) Vinul şi femeile înşeală pe cei înţelepţi şi cel care se lipeşte de desfrânate va fi mai nechibzuit. Moliile şi viermii îl vor moşteni şi sufletul nelegiuit se va stârpi. (Sirah 19,2-9) 27) Nici o rană nu este ca rana inimii şi nici o răutate nu este ca răutatea femeii. (Sirah 25,15) 28) Orice răutate este mică pe lângă răutatea femeii; soarta păcătosului să cadă peste ea! (Sirah 25,21) 29) Nu căuta la frumuseţea femeii şi nu o pofti pentru frumuseţea ei. Sminteală, urâciune şi ruşine este când femeia hrăneşte pe bărbatul său. (Sirah 25,23-24) 30) De la femeie este începutul păcatului şi prin ea toţi murim. Nu da apei loc să iasă, nici femeii rele putere asupra ta. De nu umblă după mâna ta, de la trupul tău depărteaz-o. (Sirah 25,27-29) 31) Desfrânarea femeii în ridicarea ochilor şi în genele ei se cunoaşte. Peste fata cea fără de ruşine întăreşte paza ca nu cumva aflând prilej, să-şi împlinească pofta sa. De ochiul neruşinat fereşte-te şi nu te mira de-ţi va greşi. Precum călătorul însetat îşi deschide gura şi bea din orice apă îi vine la îndemnă, aşa şi ea în preajma oricărui par va şedea şi înaintea săgeţii îşi va deschide tolba. (Sirah 26,10-14) 32) Fiule, păzeşte-ţi întreagă floarea vârstei tale şi nu da altora tăria ta.(Pilde 26,21) 33) Frumuseţea femeii veseleşte faţa şi covârşeşte toată pofta omului. (Sirah 36,24)

34) nu căuta la tot omul pentru frumuseţe şi în mijlocul femeilor nu şedea că din haină iese molia şi din femeie, răutatea femeii. Mai bună este răutatea bărbatului decât femeia cea făcătoare de bine şi decât aceea care face ruşine spre batjocură. (Sirah 42,17-19)

63

Desfrânare – curăţie Cuvinte de mângâiere 35) Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu săvârşeşti adulter.” Eu însă vă spun vouă: Că oricine se uită la femeie, poftind-o, a şi săvârşit adulter în inima lui. (Matei 5,27-28) 36) S-a mai spus: Cel ce-şi va lăsa femeia, să-i dea ei carte de despărţire. Eu însă vă spun că oricine-şi va lăsa femeia în afara pricinii de desfrânare, o va face să săvârşească adulter; iar cel ce o va lua pe cea lăsată, adulter săvârşeşte. (Matei 5,31-32) 37) Iar Eu vă spun vouă că în afară de vina desfrânării, oricine-şi va lăsa femeia şi va lua alta, săvârşeşte adulter; şi cel ce a luat-o pe cea lăsată, adulter săvârşeşte. Ucenicii I-au zis: Dacă este aşa pricina omului cu femeia, atunci nu e de folos să se însoare. Iar El le-a zis: Nu toţi pricep acest cuvânt, ci aceia cărora le este dat. Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni; şi sunt fameni care s-au făcut ei înşişi fameni de dragul Împărăţiei cerurilor. Cine poate înţelege, să înţeleagă. (Matei 19,9-12) 38) De aceea Dumnezeu i-a predat necurăţiei, după poftele inimii lor ca să-şi necinstească trupurile ei între ei, ca unii care au preschimbat adevărul lui Dumnezeu în minciună şi s-au închinat şi iau slujit făpturii în locul Făcătorului. Cel ce este binecuvântat în veci, amin! Pentru aceea Dumnezeu i-a predat unor patimi de necinste; că şi femeile lor au preschimbat legăturile fireşti cu cele împotriva firii. Asemenea şi bărbaţii, părăsind fireasca legătură cu femeia, în poftele lor s-au aprins unii pentru alţii, bărbaţi cu bărbaţi săvârşind ruşinea şi primind în ei înşişi răsplata cuvenită rătăcirii lor. Şi aşa cum ei n-au încercat să-L păstreze pe Dumnezeu în cugetele lor, tot aşa şi Dumnezeu i-a lăsat la mintea lor cea fără de judecată, să facă ceea ce nu se cade; plini fiind de toată nedreptatea, de desfrânare, de viclenie, de lăcomie, de răutăţi pline de invidie, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de purtări rele; bârfitori, pârâtori, urâtori de Dumnezeu, ocărâtori, semeţi, trufaşi, lăudăroşi, născători de rele, nesupuşi părinţilor, nesocotiţi, călcători de cuvânt, lipsiţi de iubire, lipsiţi de milă; care, deşi au cunoscut dreptatea lui Dumnezeu, că adică cei ce fac acestea sunt vrednici de moarte, nu numai că le fac, dar le şi încuviinţează celor ce le fac. (Romani 1,24-32) 39) Bucatele sunt pentru pântece şi pântecele pentru bucate, dar Dumnezeu le va nimici şi pe acesta ca şi pe acelea. Trupul însă nu este pentru desfrânare, ci pentru Domnul şi Domnul este pentru trup. Nu ştiţi oare că trupurile voastre sunt mădulare a lui Hristos? Voi lua deci mădularele lui Hristos ca să fac din ele mădularele unei desfrânate? Să nu fie! Sau nu ştiţi că cel ce se alipeşte de desfrânată este un trup cu ea? Că vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup. Iar cel ce se lipeşte de Domnul este un duh cu El. Fugiţi de desfrânare! Orice păcat pe care-l va face omul este în afară de trup, dar cel ce se desfrânează, păcătuieşte în trupul său. Sau nu ştiţi că trupul vostru este templu al Duhului Sfânt, Cel ce este întru voi, Cel pe Care de la Dumnezeu Îl aveţi? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci cu preţ aţi fost cumpăraţi! Slăviţi-L pe Dumnezeu în trupul vostru şi în duhul vostru care sunt ale lui Dumnezeu! (I Cor. 6,13-20)

64

Mânie – blândeţe Cuvinte de mângâiere mânios aţâţă cearta, pe când cel domol linişteşte aprinderea. (Pilde 15,17-18) 8) Cuvintele frumoase sunt un fagure de miere, dulceaţă pentru suflet şi tămăduire pentru oase. (Pilde 16,24) 1) Iar când a ajuns regele David la Bahurim, ieşea de acolo un om din neamul casei lui Saul cu numele Şimei, fiul lui Ghera. El mergea şi blestema aruncând cu pietre asupra lui David şi asupra tuturor robilor lui David; iar poporul tot şi toţi oamenii de luptă erau la dreapta şi la stânga regelui. “Pleacă, pleacă, ucigaşule şi nelegiuitule, zicea Şimei, blestemând pe rege. Domnul a întors asupra ta tot sângele casei lui Saul în locul căruia te-ai făcut tu rege şi a dat Domul domnia în mâinile lui Abesalom, fiul tău; şi iată tu eşti în necaz, pentru că eşti băutor de sânge.” “Pentru ce acest câine leşinat blestemă pe domnul meu, rege? a zis Abişai, fiul Ţeruiei. Mă duc să-i iau capul.” “Fiii Ţeruiei, a zis regele, ce ne priveşte aceasta pe mine şi pe voi? Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit să blesteme pe David. Cine deci poate să-i zică: de ce faci tu aşa?” Apoi David a mai zis lui Abişai şi tuturor slugilor sale: “Iată, dacă fiul meu, care a ieşit din coapsele mele, caută sufletul meu, cu atât mai vârtos fiul unui venianimean. Lăsaţi-l să blesteme, căci Domnul i-a poruncit. Poate va căuta Domnul la umilirea mea şi-mi va răsplăti cu bine pentru acest blestem al lui.” Şi s-a dus David şi oamenii lui în drumul lor, iar Şimei mergea pe coasta muntelui în preajma lui, mergea şi blestema aruncând spre el cu pietre şi praf. (II Regi 16,5-13) 2) Miluieşte-mă Doamne că neputincios sunt ; vindecă-mă Doamne, că s-au tulburat oasele mele. (Psalmi 6,2) 3) Cel iute la mânie săvârşeşte nebunii, iar cel cumpănit se stăpâneşte. (Pilde 14,17) 4) Nebunul dă pe faţă îndată mânia lui, iar omul prevăzător îşi ascunde ocara. (Pilde 12,16) 5) Cei nechibzuiţi la vorbă sunt ca împunsăturile de sabie, pe când limba celor înţelepţi aduce tămăduire. (Pilde 12,18) 6) Cel încet la mânie e bogat în înţelepciune, iar cel ce se mânie degrabă îşi dă pe faţă nebunia. (Pilde 14,29) 7) Mai mult face o mâncare de verdeţuri cu dragoste, decât un bou îngrăşat cu ură. Omul 9) Cel încet la mânie e mai de preţ decât un viteaz, iar cel ce-şi stăpâneşte duhul este mai de preţuit decât cuceritorul unei cetăţi. (Pilde 16,32) 10) Începutul unei certe este ca slobozirea apei, înainte de a se aprinde, dă-te la o parte! (Pilde 17,14) 11) Cine iubeşte certurile, iubeşte păcatul, cel ce ridică glasul – iubeşte ruina. (Pilde 17,19) 12) Buzele unui nebun duc la ceartă şi gura lui dă naştere la ocări. (Pilde 18,6) 13) Omul aprig la mânie trebuie să fie la pedepsit; dacă-l cruţi odată, trebuie să începi din nou. (Pilde 19,20) 14) Omul blând va fi binecuvântat căci din pâinea lui dă celui sărac. (Pilde 22,9) 15) Nu te întovărăşi cu omul mânios şi cu cel înfierbântat de furie să n-ai nici un amestec, ca să nu deprinzi calea lui şi să-ţi întinzi o cursă pentru viaţa ta. (Pilde 22,24) 16) Prin răbdare se poate îndupleca un om mânios şi o limbă dulce înmoaie oase. (Pilde 25,15) 17) De flămânzeşte vrăjmaşul tău, dă-i să mănânce pâine şi dacă însetează adapă-l cu apă, că numai aşa îi îngrămădeşti cărbuni aprinşi pe capul lui iar domnul îţi va răsplăti ţie. (Pilde 25,21-22) 18) Fierul cu fier se ascute şi un om ascute mânia altui om. (Pilde 27,17) 19) Când un înţelept se ceartă cu un nebun, fie că se supără, fie că râde, nu-şi pierde cumpătul. (Pilde 29,9) 20) Aţi auzit ce s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi”; iar cine va ucide, vrednic va fi de osândă. Eu însă vă spun vouă; că oricine se mânie pe fratele său, vrednic va fi de osândă; şi cine va zice fratelui său: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului. Deci, dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău. (Matei 5,21-24)

Mânie – blândeţe

65

Mânie – blândeţe Cuvinte de mângâiere 21) Atunci Petru apropiindu-se de El, I-a zis: Doamne, de câte ori va greşi fratele meu faţă de mine şi eu îi voi ierta? Oare până de şapte ori? Iisus i-a zis: Nu-ţi spun că până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte. (Matei 18,21-22) 22) Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi căci cu judecata cu care judecaţi; cu aceea veţi fi judecaţi; şi cu măsura cu care măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. Cum vezi paiul din ochiul fratelui tău dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! Şi iată că-n ochiul tău este bârna? Făţarnice! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7,1-5) 23) ……….. şi mâniindu-se stăpânul său, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Aşa vă va face vouă şi Tatăl Meu Cel ceresc dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său, din toată inima. (Matei 18,34-35) 24) Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. (Matei 25,52) 25) Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiţi unul pe altul! Aşa cum v-am iubit Eu pe voi, aşa şi voi să vă iubiţi unul pe altul. Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea iubire unii pentru alţii. (Ioan 13,34-35) 26) Aceasta este porunca Mea: Să vă iubiţi unul pe altul aşa cum Eu v-am iubit pe voi. Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are, să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi. (Ioan 15,1213) 27) Aceasta vă poruncesc: Să vă iubiţi unul pe altul! (Ioan 15,17) 28) Cel ce-l iubeşte pe fratele său rămâne în lumină şi piatră de poticnire nu-i în el, dar cel ce-şi urăşte fratele este în întuneric, umblă în întuneric neştiind încotro se duce pentru că întunericul i-a orbit ochii. (I Ioan 2,10-11) 29) Nu vă miraţi fraţilor dacă lumea vă urăşte. Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă pentru căi iubim pe fraţi; cel nu-l iubeşte pe fratele său rămâne în moarte. Tot cel ce-şi urăşte fratele, este ucigaş de oameni; şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţa veşnică rămânând întru el. (I Ioan 3,13-15) 30) Copilaşii mei, să nu iubim cu vorba, ci în faptă şi în adevăr. (I Ioan 3,18) 31) Cel ce nu iubeşte, nu L-a cunoscut pe Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu este iubire. (I Ioan 4,8) În iubire nu este frică; ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica merge mână-n mână cu pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desăvârşit în iubire. Dacă cineva zice: Îl iubesc pe Dumnezeu! dar pe fratele său îl urăşte, mincinos este. Pentru că cel ce nu-şi iubeşte fratele pe care-l vede, nu-L poate iubi pe Dumnezeu pe care nu-L vede. Şi această poruncă o avem de la El: Cel care-L iubeşte pe Dumnezeu, să-l iubească şi pe fratele său. (I Ioan 4,18-21)

66

Mânie - blândeţe Cuvinte de mângâiere lucruri mari, nici după lucruri mai presus de mine; dimpotrivă, mi-am smerit şi mi-am domolit sufletul meu, ca un prunc înţărcat de mama lui, ca răsplată a sufletului meu. (Psalmi 130,1-2) 14) De cei batjocoritori El râde, iar celor smeriţi le dă har. (Pilde 3,34) 1) Aproape este Domnul de cei umiliţi şi pe cei smeriţi cu duhul îi va mântui. (Psalmi 33,17) 2) Să nu vină peste mine picior de mândrie şi mâna păcătoşilor să nu mă clatine. (Psalmi 35,11) 3) Văzut-am pe cel necredincios fălindu-se şi înălţându-se ca cedrii Libanului. Şi am trecut şi iată nu era şi l-am căutat pe el şi nu s-a aflat locul lui. (Psalmi 36,35-36) 4) Necăjitu-m-am şi m-am smerit foarte; răcnitam din suspinarea inimii mele. Chinuitu-m-am şi m-am gârbovit până în sfârşit, toată ziua mâhnindu-mă umblam. (Psalmi 37,8) 5) Că eu spre bătăi gata sunt şi durerea mea înaintea mea este pururea. (Psalmi 37,17) 6) Făcutu-mi-s-au lacrimile mele pâine ziua şi noaptea, când mi se zicea mie în toate zilele: “Unde este Dumnezeul tău?” (Psalmi 41,3) 7) Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi. (Psalmi 50,18) 8) Dumnezeule, Tu ai cunoscut nepriceperea mea şi greşelile mele de la Tine nu s-au ascuns. (Psalmi 68,7) 9) Cunoaşteţi că Domnul, El este Dumnezeul nostru; El ne-a făcut pe noi şi nu noi. (Psalmi 99,2) 10) Nu s-a lipit de mine inima îndărătnică; pe cel rău care se depărta de mine nu l-am cunoscut. Pe cel ce cleveteşte în ascuns pe vecinul său, pe acela l-am izgonit. Cu cel mândru cu ochiul şi nesăţios cu inima cu acela n-am mâncat. (Psalmi 100,5-7) 11) Nu va locui în casa mea cel mândru; cel ce grăieşte nedreptăţi nu va sta înaintea ochilor mei. (Psalmi 100,9) 12) Nu nouă, Doamne, nu nouă, ci numelui Tău se cuvine slavă! (Psalmi 113,9) 13) Doamne, nu s-a mândrit inima mea, nici nu sau înălţat ochii mei, nici n-am umblat după 15) Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. (Pilde 11,2) 16) Unii se dau drept bogaţi şi n-au nimic, alţii trec drept săraci, cu toate că au multe averi. (Pilde 13,7) 17) Mândria nu dă prilej decât la ceartă, înţelepciunea se află numai la cei ce primesc sfaturi. (Pilde 13,10) 18) În gura celui nebun este varga mândriei lui; buzele pe cei înţelepţi îi păzesc. (Pilde 14,3) 19) Frica de Dumnezeu este învăţătură şi înţelepciune, iar smerenia trece înaintea măririi. (Pilde 15,33) 20) Toată inima semeaţă este urâciune înaintea Domnului; hotărât, ea nu va rămâne nepedepsită. (Pilde 16,5) 21) Multe căi i se par bune omului dar la capătul lor încep căile morţii. (Pilde 16,25) 22) Cel ce-şi bate joc de sărac, defaimă pe Ziditorul lui; cel ce se bucură de o nenorocire, nu va rămâne nepedepsit. (Pilde 17,59 23) Săracul vorbeşte rugător, iar cel bogat răspunde cu îndrăzneală. (Pilde 18,23) 24) Pentru batjocoritori sunt gata toiege; loviturile sunt pentru spinarea celor nebuni. (Pilde 19,29) 25) Este o mare însuşire pentru om să se stăpânească de la ceartă şi tot nebunul se întărâtă. (Pilde 20,3) 26) Ochii semeţi şi inima îngâmfată sunt sfeşnicul păcătoşilor. Aceasta nu este decât păcat. (Pilde 21,4) 27) Cine-şi astupă urechea la strigătul celui sărman şi el, când va striga nu i se va răspunde. (Pilde 21,13) 28) Cel iscusit vede nenorocirea şi se ascunde; cei simpli trec mai departe şi suferă. (Pilde 22,3) 29) Deprinde pe tânăr cu purtarea pe care trebuie s-o aibă; chiar când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea. (Pilde 22,6)

Mândrie – smerenie

67

Mânie - blândeţe Cuvinte de mângâiere 30) Cel ce seamănă nedreptatea seceră nenorocire, iar toiagul mâniei îl va bate pe el. (Pilde 22,8) 31) Nu te făli înaintea cârmuitorului şi nu sta în locul hotărât pentru cei mari, căci mai degrabă să ţi se zică: “Suie aici.” decât să te umilească în faţa stăpânului. (Pilde 25,6-7) 32) Nu te grăbi să deschizi gura ta şi inima ta să nu se pripească să scoată o vorbă înaintea lui Dumnezeu, că Dumnezeu este în ceruri, iar tu pe pământ; pentru aceasta să fie cuvintele tale puţine. (Eclesiastul 5,1) 33) Nu te grăbi să te întărâţi întru duhul tău pentru că mânia sălăşluieşte în sânul celor nebuni. (Eclesiastul 7,9) 34) Am văzut robi călări pe cai şi căpetenii mergând ca robii pe jos. (Eclesiastul 10,7) 35) Că a zis: “Prin puterea mâinii mele am făcut acestea şi prin înţelepciunea mea; căci sunt priceput!” (Isaia 10,13) 36) Oare securea este ea măreaţă faţă de cel ce o ridică sau ferăstrăul se înalţă împotriva celui ce-l mânuieşte? Ca şi cum varga ar da avânt celui care o ridică şi toiagul ar însufleţi braţul care îl duce! De aceea Domnul Dumnezeu Savaot va trimite prăpădul în această voinică oştire asiriană şi sănătatea lor o vor mistui frigurile ca un pârjol. Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate într-o singură zi! Şi strălucirea pădurii lui şi a livezii lui va fi nimicită de sus şi până jos. Copacii rămaşi din pădurea lui vor fi aşa de puţini la număr, încât şi un copil va putea să-i numere. (Isaia 10,15,19) 37) Fiule, cu blândeţe săvârşeşte lucrurile tale şi de omul cel primit de Domnul vei fi iubit. Cu cât eşti mai mare, cu atât mai mult te smereşte şi înaintea Domnului vei afla har, că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le iscodi. Cele ce ţi s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse. În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele omeneşti, că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor. (Sirah 3,17,23) 38) Începutul păcatului este trufia şi cel ce stăruieşte în ea este ca şi cum i-ar ploua urâciune. Începutul trufiei omului este a părăsi pe Dumnezeu şi a-şi întoarce inima sa de la Cel care l-a făcut. (Sirah 10,12-13) 39) Grăieşte, tânărule când ai nevoie; însă după ce de două – trei ori te va întreba. Strânge-ţi cuvântul; cu puţine spune multe; fii ca unul care ştie dar care tace. Între cei mai mari nu te face ca şi cum ai fi asemenea lor şi altul grăind, nu vorbi multe. Înaintea trăsnetului se grăbeşte fulgerul; şi înaintea celui ruşinos va merge harul. (Sirah 32,8-11) 40) Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta. (Matei 6,3) 41) Că de veţi ierta oamenilor greşalele lor; ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc, iar de nu veţi ierta oamenilor greşalele lor; nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşalele voastre. (Matei 6,14-15) 42) Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi căci cu judecata cu care judecaţi; cu aceea veţi fi judecaţi; şi cu măsura cu care măsuraţi, cu aceea vi se va măsura. Cum vezi paiul din ochiul fratelui tău dar bârna din ochiul tău nu o iei în seamă? Sau cum vei zice fratelui tău: lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! Şi iată că-n ochiul tău este bârna? Făţarnice! Scoate mai întâi bârna din ochiul tău şi numai atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău. (Matei 7,1-5) 43) Aşadar, toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii, întocmai faceţi-le şi voi lor; că aceasta este Legea şi proorocii. (Matei 7,12) 44) Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni! Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre! Că jugul Meu este bun şi povara Mea este uşoară. (Matei 11,28-30) 45) În ceasul acela s-au apropiat ucenicii de Iisus zicând: Cine oare este mai mare întru împărăţia cerurilor? Şi El chemând la Sine un copil, l-a pus în mijlocul lor şi le-a zis: Adevăr vă spun: De nu veţi reveni şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor. Dar cel ce se va smeri pe sine ca acest copil, acela este mai mare întru împărăţia cerurilor. Şi cel ce va primi un copil ca acesta întru numele Meu, pe Mine Mă primeşte. (Matei 18,1-5) 46) Luaţi seama să nu dispreţuiţi pe vreunul din aceştia mici; că vă spun Eu vouă că îngerii lor din ceruri, pururea văd faţa Tatălui Meu Care este în Ceruri. (Matei 18,10) 47) Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este Împărăţia Cerurilor. (Matei 19,14)

68

Mânie - blândeţe Cuvinte de mângâiere 48) Ştiţi că ocârmuitorii neamurilor domnesc peste ele şi cei mari le stăpânesc. Nu tot aşa să fie între voi; ci acela care vrea să fie mare între voi, să vă fie vouă slugă; precum nici Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească, şi să-Şi dea viaţa răscumpărare pentru mulţi. (Matei 20,25-28) 49) Voi însă să nu vă numiţi “rabbi” căci unul este Învăţătorul vostru, Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. (Matei 23,8) 50) Şi cel ce este mai mare între voi să fie slujitorul vostru. Iar cel ce se va înălţa pe sine, va fi smerit, şi cel ce se va smeri pe sine, va fi înălţat. (Matei 23,11-12) 51) Vai vouă, cărturari şi farisei făţarnici! Că semănaţi cu mormintele văruite, care se arată frumoase pe dinafară, dar înlăuntru sunt pline de oase de morţi şi de toată necurăţia; aşa şi voi, pe dinafară vă arătaţi drepţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi fărădelege. (Matei 23,27-28) 52) Călăuze oarbe, care strecuraţi ţânţarul şi înghiţiţi cămila. (Matei 23,24) 53) Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu. Adevăr vă spun: Cel ce nu va primi Împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea. Şi luându-i în braţe Şi-a pus mâinile pe ei şi i-a binecuvântat. (Marcu 10,14-16) 54) Şi văzând Simon Petru, a căzut la genunchii lui Iisus zicând: Ieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătos… (Luca 5,8) 55) Aşa şi voi, când veţi face toate cele poruncite vouă, ziceţi: Slugi netrebnice suntem; am făcut ceea ce eram datori să facem. (Luca 17,10) 56) Dar Iisus nu se încredea în ei pentru că-i cunoştea pe toţi şi nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre om, fiindcă El Însuşi cunoştea ce era în om. (Ioan 2,24-25) 57) Pentru că M-am pogorî din cer ca să fac, nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis. (Ioan 6,38) 58) S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el. După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. (Ioan 13,4-5) 59) Deci după ce le-a spălat picioarele şi-a luat hainele, S-a aşezat iar la masă şi le-a zis: Înţelegeţi ce-am făcut eu cu voi? Voi mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul şi bine ziceţi, fiindcă sunt. Deci dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul v-am spălat vouă picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora; că pildă v-am dat, ca şi voi să faceţi aşa cum am făcut Eu cu voi. Adevăr, adevăr vă spun: Nu este slugă mai mare ca Domnul ei, nici solul mai mare decât cel ce l-a trimis. De vreme ce ştiţi acestea, fericiţi veţi fi de le veţi face. (Ioan 13,12-17)

69

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere ea. Lauda Lui rămâne în veacul veacului. (Psalmi 110,10) 9) Fericit bărbatul care se teme de Domnul; întru poruncile Lui va voi foarte. (Psalmi 111,1)

Înţelepciune, dreaptă socoteală

1)

Nu voi lua partea nimănui şi nu voi măguli pe nimeni căci nu mă pricep să linguşesc, altfel într-o clipeală m-ar smulge Ziditorul meu.(Iov 32,21-22) Înţelepţi-te-voi şi te voi îndrepta pe calea aceasta pe care vei merge, aţinti-voi spre tine ochii Mei. Nu fi ca un cal şi ca un catâr, la care nu este pricepere; cu zăbală şi cu frâu fălcile lor voi strânge ca să nu se apropie de tine. Multe sunt bătăile păcătosului; iar pe cel ce nădăjduieşte în Domnul mila îl va înconjura. (Psalmi 31,9-11) Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor nu a stat şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut. Ci în legea Domnului e voia lui şi la legea Lui va cugeta ziua şi noaptea. Şi va fi ca un pom răsădit lângă izvoarele apelor, care rodul său va da la vremea sa şi frunza lui nu va cădea şi toate câte va face vor spori. (Psalmi 1,1-3) Gura dreptului va deprinde înţelepciunea şi limba lui va grăi judecată Legea Dumnezeului său în inima lui şi nu se vor poticni paşii lui. (Psalmi 36,30-31) Aşteaptă pe Domnul şi păzeşte calea Lui! Şi te va învăţa pe tine ca să moşteneşti pământul; când vor pieri păcătoşii vei vedea. (Psalmi 36,34) Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, adânci cu totul sunt gândurile Tale! Bărbatul nepriceput nu va cunoaşte şi cel neînţelegător nu va înţelege acestea. Când răsar păcătoşii ca iarba şi se ivesc toţi cei ce fac fărădelegea. (Psalmi 91,5-7) Înţelegeţi dar, cei neînţelepţi din popor şi cei nebuni, înţelepţiţi-vă odată! Cel ce a sădit urechea, oare nu aude? Cel ce a zidit ochiul, oare, nu priveşte? Cel ce pedepseşte neamurile, oare, nu va certa? Cel ce învaţă pe om cunoştinţa, Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, că sunt deşarte. Fericit este omul pe care îl vei certa, Doamne şi din legea Ta îl vei învăţa pe el. (Psalmi 93,8-12) Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; înţelegere bună este tuturor celor ce o fac pe

10) Bun este bărbatul care se îndură şi împrumută; îşi rânduieşte vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti. (Psalmi 111,5) 11) Gata este inima lui a nădăjdui în Domnul; întărită este inima lui, nu se va teme, până ce va ajunge să dispreţuiască pe vrăjmaşii săi. (Psalmi 111,7) 12) Fericiţi cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului. Fericiţi cei ce păzesc poruncile Lui şi-L caută cu toată inima lor. Că n-au umblat în căile Lui cei ce lucrează fărădelegea. Tu ai poruncit ca poruncile Tale să fie păzite foarte. O, de s-ar îndrepta căile mele, ca să păzesc poruncile Tale! Atunci nu mă voi ruşina când voi căuta spre toate poruncile Tale. Lăuda-Te-voi întru îndreptarea inimii, ca să învăţ judecăţile dreptăţii Tale. Îndreptările Tale voi păzi; nu mă părăsi până în sfârşit. Prin ce îşi va îndrepta tânărul calea sa? Prin păzirea cuvintelor Tale. Cu toată inima Te-am căutat pe Tine; să nu mă lepezi de la poruncile Tale. În inima mea am ascuns cuvintele Tale, ca să nu greşesc Ţie. Binecuvântat eşti, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale. Cu buzele am rostit toate judecăţile gurii Tale. În calea mărturiilor Tale m-am desfătat ca de toată bogăţia. La poruncile Tale voi cugeta şi voi cunoaşte căile Tale. La îndreptările Tale voi cugeta şi nu voi uita cuvintele Tale. Răsplăteşte robului Tău! Voi trăi şi voi păzi poruncile Tale. Deschide ochii mei şi voi cunoaşte minunile din legea Ta. Străin sunt eu pe pământ, să nu ascunzi de la mine poruncile Tale. Aprins e sufletul meu de dorirea judecăţilor Tale în toată vremea. Certat-ai pe cei mândri; blestemaţi sunt cei ce se abat de la poruncile Tale. Ia de la mine ocara şi defăimarea; că mărturiile Tale am păzit. Pentru că au şezut căpeteniile şi pe mine mă cleveteau, iar robul Tău cugetă la îndreptările Tale. Că mărturiile Tale sunt cugetarea mea, iar îndreptările Tale, sfatul meu. Lipitu-s-a de pământ sufletul meu; viază-mă, după cuvântul Tău. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. Vestit-am căile mele şi m-ai auzit; învaţă-mă îndreptările Tale. Fă să înţeleg calea îndreptărilor Tale şi voi cugeta la minunile Tale. Istovitu-s-a sufletul meu de supărare; întăreşte-mă întru cuvintele Tale. Depărtează de la mine calea nedreptăţii şi cu calea Ta mă miluieşte. Calea adevărului am ales şi judecăţile Tale nu le-am uitat. Lipitu-m-am de mărturiile Tale, Doamne, să nu mă ruşinezi. Pe calea poruncilor Tale am alergat când ai lărgit inima mea. Lege pune mie, Doamne, calea

2)

3)

4)

5)

6)

7)

8)

70

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere îndreptărilor Tale şi o voi păzi pururea. Înţelepţeşte-mă şi voi căuta legea Ta şi o voi păzi cu toată inima mea. Povăţuieşte-mă pe calea poruncilor Tale, că aceasta am voit. Pleacă inima mea la mărturiile Tale şi nu la lăcomie. Întoarce ochii mei ca să nu vadă deşertăciunea, în calea Ta viază-mă. Împlineşte robului Tău cuvântul Tău, care este pentru cei ce se tem de Tine. Îndepărtează ocara, de care mă tem, căci judecăţile Tale sunt bune. Iată, am dorit poruncile Tale; întru dreptatea Ta viază-mă. Să vină peste mine mila Ta, Doamne, mântuirea Ta, după cuvântul Tău. Şi voi răspunde cuvânt celor ce mă ocărăsc, că am nădăjduit în cuvintele Tale. Să nu îndepărtezi din gura mea cuvântul adevărului, până în sfârşit, că întru judecăţile Tale am nădăjduit. Şi voi păzi legea Ta pururea, în veac şi în veacul veacului. Am umblat întru lărgime, că poruncile Tale am căutat. Am vorbit despre mărturiile Tale, înaintea împăraţilor, şi nu m-am ruşinat. Am cugetat la poruncile Tale pe care le-am iubit foarte. Am ridicat mâinile mele la poruncile Tale, pe care le-am iubit şi am cugetat la îndreptările Tale. Adu-ţi aminte de cuvântul Tău, către robul Tău, întru care mi-ai dat nădejde. Aceasta m-a mângâiat întru smerenia mea, că cuvântul Tău m-a viat. Cei mândri mau batjocorit peste măsură, dar de la legea Ta nu m-am abătut. Adusu-mi-am aminte de judecăţile Tale cele din veac, Doamne, şi mam mângâiat. Mâhnire m-a cuprins din pricina păcătoşilor, care părăsesc legea Ta. Cântate erau de mine îndreptările Tale, în locul pribegiei mele. Adusu-mi-am aminte de numele Tău, Doamne, şi am păzit legea Ta. Aceasta s-a făcut mie, că îndreptările Tale am căutat. Partea mea eşti, Doamne, zis-am să păzesc legea Ta. Rugatu-m-am feţei Tale, din toată inima mea, miluieşte-mă după cuvântul Tău. Cugetat-am la căile tale şi am întors picioarele mele la mărturiile Tale. Gata am fost şi nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale. Funiile păcătoşilor s-au înfăşurat împrejurul meu, dar legea Ta n-am uitat. La miezul nopţii m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecăţile dreptăţii Tale. Părtaş sunt cu toţi cei ce se tem de Tine şi păzesc poruncile Tale. De mila Ta, Doamne, este plin pământul, îndreptările Tale mă învaţă. Bunătate ai făcut cu robul Tău, Doamne, după cuvântul Tău. Învaţă-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut. Mai înainte de a fi umilit, am greşit; pentru aceasta cuvântul Tău am păzit. Bun eşti Tu, Doamne, şi întru bunătatea Ta, învaţă-mă îndreptările Tale. Înmulţitu-s-a asupra mea nedreptatea celor mândri, iar eu cu toată inima mea voi cerceta poruncile Tale. Închegatu-s-a ca grăsimea inima lor, iar eu cu legea Ta m71 legea gurii Tale, mai mult decât mii de comori de aur şi argint. Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit, înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale. Cei ce se tem de Tine mă vor vedea şi se vor veseli, că în cuvintele Tale am nădăjduit. Cunoscut-am, Doamne, că drepte sunt judecăţile Tale şi întru adevăr m-ai smerit. Facă-se dar, mila Ta, ca să mă mângâie, după cuvântul Tău, către robul Tău. Să vină peste mine îndurările Tale şi voi trăi, că legea Ta cugetarea mea este. Să se ruşineze cei mândri, că pe nedrept m-au nedreptăţit; iar eu voi cugeta la poruncile Tale. Să se întoarcă spre mine cei ce se tem de Tine şi cei ce cunosc mărturiile Tale. Să fie inima mea fără prihană întru îndreptările Tale, ca să nu mă ruşinez. Se topeşte sufletul meu după mântuirea Ta; în cuvântul Tău am nădăjduit. Sfîrşitu-s-au ochii mei după cuvântul Tău, zicând: “Când mă vei mângâia?” Că m-am făcut ca un foale la fum, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Câte sunt zilele robului Tău? Când vei judeca pe cei ce mă prigonesc? Spusu-mi-au călcătorii de lege deşertăciuni, dar nu sunt ca legea Ta, Doamne. Toate poruncile Tale sunt adevăr; pe nedrept mau prigonit. Ajută-mă! Puţin a fost de nu m-am sfârşit pe pământ, dar eu n-am părăsit poruncile Tale. După mila Ta viază-mă şi voi păzi mărturiile gurii Tale. În veac, Doamne, cuvântul Tău rămâne în cer; în neam şi în neam adevărul Tău. Întemeiat-ai pământul şi rămâne. După rânduiala Ta rămâne ziua, că toate sunt slujitoare Ţie. De n-ar f fost legea Ta gândirea mea, atunci aş fi pierit întru necazul meu. în veac nu voi uita îndreptările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne. Al Tău sunt eu, mântuieşte-mă, că îndreptările Tale am căutat. Pe mine m-au aşteptat păcătoşii ca să mă piardă. Mărturiile Tale am priceput. La tot lucrul desăvârşit am văzut sfârşit, dar porunca Ta este fără de sfârşit. Că am iubit legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este. Mai mult decât pe vrăjmaşii mei m-ai înţelepţit cu porunca Ta, că în veac a mea este. Mai mult decât învăţătorii mei am priceput, că la mărturiile Tale gândirea mea este. Mai mult decât bătrânii am înţeles, că poruncile Tale am căutat. De la toată calea cea rea mi-am oprit picioarele mele, ca să păzesc cuvintele Tale. De la judecăţile Tale nu m-am abătut, că Tu ai pus mie lege. Cât sunt de dulcii limbii mele, cuvintele Tale, mai mult decât mierea, în gura mea! Din poruncile Tale m-am făcut priceput; pentru aceasta am urî toată calea nedreptăţii. Făclie picioarelor mele este legea Ta şi lumină cărărilor mele. Juratu-mam şi m-am hotărât să păzesc judecăţile dreptăţii Tale. Umilit am fost până în sfârşit: Doamne, viază-mă, după cuvântul Tău. Cele de bunăvoie ale guri mele binevoieşte-le Doamne, şi judecăţile Tale mă învaţă. Sufletul meu în mâinile Tale este pururea şi legea Ta n-am uitat. Pusu-mi-au păcătoşii cursă mie, dar de la poruncile Tale n-am

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere rătăcit. Moştenit-am mărturiile Tale în veac, că bucurie inimii mele sunt ele. Plecat-am inima mea ca să fac îndreptările Tale în veac spre răsplătire. Pe călcătorii de lege am urî şi legea Ta am iubit. Ajutorul meu şi sprijinitorul meu eşti Tu, în cuvântul Tău am nădăjduit. Depărtaţi-vă de la mine cei ce vicleniţi şi voi cerceta poruncile Dumnezeului meu. Apără-mă, după cuvântul tău, şi mă viază şi să nu dai de ruşine aşteptarea mea. Ajută-mă şi mă voi mântui şi voi cugeta la îndreptările Tale pururea. Defăimat-ai pe toţi cei ce se depărtează de la îndreptările Tale, pentru că nedrept este gândul lor. Socotit-am călcători de lege pe toţi păcătoşii pământului, pentru aceasta am iubit mărturiile Tale, pururea. Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut. Făcut-am judecată şi dreptate; nu mă da pe mâna celor ce-mi fac strâmbătate. Primeşte pe robul Tău în bunătate, ca să nu mă clevetească cei mândri. Sfîrşitu-s-au ochii mei după mântuirea ta şi după cuvântul dreptăţii Tale. Fă cu robul Tău, după mila Ta, şi îndreptările Tale mă învaţă. Robul Tău sunt eu; înţelepţeşte-mă şi voi cunoaşte mărturiile Tale. Vremea este să lucreze Domnul, că oamenii au stricat legea Ta. Pentru aceasta am iubit poruncile Tale, mai mult decât aurul şi topazul. Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-am îndreptat, toată calea nedreaptă am urî. Minunate sunt mărturiile Tale, pentru aceasta le-a cercetat pe ele sufletul meu. Arătarea cuvintelor Tale luminează şi înţelepţeşte pe prunci. Gura mea am deschis şi am aflat, că de poruncile Tale am dorit. Caută spre mine şi mă miluieşte, după judecata Ta, faţă de cei ce iubesc numele tău. Paşii mei îndreptează-i după cuvântul Tău, şi să nu mă stăpânească nici o fărădelege. Izbăveşte-mă de clevetirea oamenilor şi voi păzi poruncile Tale. Faţa Ta arat-o robului Tău şi mă învaţă poruncile Tale. Izvoare de apă s-au coborât din ochii mei, pentru că n-am păzit legea Ta. Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt judecăţile Tale. Poruncit-ai cu dreptate mărturiile Tale şi cu tot adevărul. Topitu-m-a râvna casei Tale, că au uitat cuvintele Tale vrăjmaşii mei. Lămurit cu foc este cuvântul Tău foarte şi robul Tău l-a iubit pe el. Tânăr sunt eu şi defăimat, dar îndreptările Tale nu le-am uitat. Dreptatea Ta este dreptate în ceac şi legea Ta adevărul. Necazuri şi nevoi au dat peste mine, dar poruncile Tale sunt gândirea mea. Dreptate sunt mărturiile Tale, în veac; înţelepţeşte-mă şi voi fi viu. Strigat-am cu toată inima mea: Auzi-mă, Doamne! Îndreptările Tale voi căuta. Strigat-am către Tine, mântuieşte-mă, şi voi păzi mărturiile Tale. Din zori m-am sculat şi am strigat; întru cuvintele Tale am nădăjduit. Deschis-am ochii 72 Ta; după judecata Ta mă viază. Apropiatu-s-au cei ce mă prigonesc cu fărădelege, dar de la legea Ta s-au îndepărtat. Aproape eşti Tu, Doamne, şi toate poruncile Tale sunt adevărul. Din început am cunoscut, din mărturiile Tale, că în veac le-ai întemeiat pe ele. Vezi smerenia mea şi mă scoate, că legea Ta n-am uitat. Judecă pricina mea şi mă izbăveşte; după cuvântul Tău, fă-mă viu. Departe de păcătoşi este mântuirea, că îndreptările Tale nau căutat. Îndurările Tale multe sunt Doamne; după judecata Ta mă viază. Mulţi sunt cei ce mă prigonesc şi mă necăjesc, dar de la mărturiile Tale nu m-am abătut. Văzut-am pe cei nepricepuţi şi mă sfârşeam, că n-au păzit cuvintele Tale. Vezi că poruncile Tale am iubit, Doamne; întru mila Ta mă viază. Începutul cuvintelor Tale este adevărul şi veşnice toate judecăţile dreptăţii Tale. Căpeteniile m-au prigonit în zadar; iar de cuvintele Tale s-a înfricoşat inima mea. Bucura-mă-voi de cuvintele Tale, ca cel ce a aflat comoară mare. Nedreptatea am urî şi am dispreţuit, iar legea ta am iubit. De şapte ori pe zi Te-am lăudat pentru judecăţile dreptăţii Tale. Pace multă au cei ce legea Ta şi nu se smintesc. Aşteptat-am mântuirea Ta, Doamne, şi poruncile Tale am iubit. Păzit-a sufletul meu mărturiile Tale şi le-a iubit foarte. Păzit-am poruncile Tale şi mărturiile Tale, că toate căile mele înaintea Ta sunt, Doamne. Să se apropie rugăciunea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă înţelepţeşte. Să ajungă cerea mea înaintea Ta, Doamne; după cuvântul Tău mă izbăveşte. Să răspândească buzele mele laudă, că m-ai învăţat îndreptările Tale. Rosti-va limba mea cuvintele Tale, că toate poruncile Tale sunt drepte. Mâna Ta să mă izbăvească, că poruncile Tale am ales. Dorit-am mântuirea Ta, Doamne, şi legea Ta cugetarea mea este. Viu va fi sufletul meu şi Te va lăuda şi judecăţile Tale îmi vor ajuta mie. Rătăcit-am ca o oaie pierdută; caută pe robul Tău, că poruncile Tale nu le-am uitat. 13) Frica de Dumnezeu este începutul înţelepciunii; cei fără minte dispreţuiesc înţelepciunea şi stăpânirea de sine. (Pilde 1,7)

14) Înţelepciunea strigă pe uliţă şi în pieţe îşi ridică glasul său. Ea propovăduieşte la răspântiile zgomotoase; înaintea porţilor cetăţii îşi spune îşi spune cuvântul: “Până când, proştilor veţi iubi prostia? Până când, nebunilor, veţi iubi nebunia? Şi voi, neştiutorilor, până când veţi urî ştiinţa? Întorceţi-vă iarăşi la mustrarea mea şi iată eu voi turna peste voi duhul meu şi vă voi vesti cuvintele mele. Chematu-v-am, dar voi n-aţi luat aminte! Întinsu-mi-am mâna şi n-a fost cine să ia seama! Ci aţi lepădat toate sfaturile mele şi mustrările mele nu le-aţi primit. De aceea şi eu voi râde de pieirea voastră şi mă voi bucura când va veni groaza peste voi, când va veni peste voi

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere necazul ca furtuna şi când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta şi nu mă vor afla, pentru că ei au urî ştiinţa şi frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele şi cercetarea mea au dispreţuit-o. Mînca-vor din rodul căii lor şi de sfaturile lor sătura-se-vor, căci îndărătnicia omoară pe cei proşti şi nepăsarea pierde pe cei fără minte; iar cel ce mă ascultă va trăi în pace şi linişte şi de rele nu se va teme.” (Pilde 1,20-23) 15) Pune-ţi nădejdea în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe priceperea ta. Pe toate căile gândeşte la Dânsul şi El îţi va netezi toate cărările tale. Nu fi înţelept în ochii tăi; teme-te de Dumnezeu şi fugi de rău; aceasta va fi sănătate pentru trupul tău şi o înviorare pentru oasele tale. (Pilde 3,5-8) 16) Fiul meu, să nu se depărteze acestea dinaintea ochilor tăi; păstrează înţelepciunea şi buna chibzuială căci ele sunt viaţa sufletului tău şi podoabă pentru gâtul tău. Atunci tu vei merge fără teamă şi piciorul tău nu se va poticni. De te culci, nu-ţi va fi teamă, iar de adormi, somnul tău va fi dulce. Să nu te temi de frica fără veste nici de vreo năvală a celor păcătoşi, că Domnul este nădejdea ta şi va feri piciorul tău de cursă. (Pilde 3,21-26) 17) Adună înţelepciune, dobândeşte pricepere! Nu le uita şi nu te depărta de la cuvintele gurii mele! Nu o lepăda şi ea te va păzi; iubeşte-o şi ea va sta de veghe. Iată începutul înţelepciunii: Agoniseşte înţelepciunea şi cu preţul a tot ce ai, capătă priceperea. Preţuieşte-o mult şi ea te va înălţa; ea te va ridica în slăvi dacă o vei îmbrăţişa. Ea va pune cunună de daruri pe capul tău şi te va împodobi cu diademă de mare cinste. Ascultă, fiul meu şi primeşte cuvintele mele şi anii vieţii tale se vor înmulţi, Eu te voi învăţa calea înţelepciunii şi te voi purta pe căile dreptăţii. Când vei merge, paşii tăi nu vor şovăi şi chiar de vei alerga nu te vei poticni. Ţine cu tărie învăţătura şi nu o părăsi, păzeşteo căci ea este viaţa ta. (Pilde 4,5-12) 18) Fiule, ia aminte la graiurile mele, la poveţele mele pleacă-ţi urechea ta! Nu le scăpa din ochi, păstrează-le înăuntru inimii tale, căci ele sunt viaţă pentru cei ce le pun în faptă şi doctorie pentru trupul omenesc. (Pilde 4,2022) 19) Fiul meu, păzeşte spusele mele şi îndrumările mele ascunde-le la tine. Păstrează sfaturile mele ca să rămâi în viaţă şi orânduielile mele ca lumina ochilor tăi. Leagă-le pe degetele tale, scrie-le pe tabla inimii tale. Spune înţelepciunii: “Tu eşti sora mea!” şi numeşte priceperea prietena ta. (Pilde 7,1-4) 20) Voi, cei simpli, învăţaţi cuminţenia şi voi cei nebuni, înţelepţiţi-vă! (Pilde 8,5) 21) Eu, înţelepciunea locuiesc împreună cu prevederea şi stăpânesc ştiinţa şi buna chibzuială. Frica de Dumnezeu este urgisirea răului. Mândria şi obrăznicia, calea răutăţii şi gura cea aprigă le urăsc eu. Al meu este sfatul şi buna chibzuială, eu sunt priceperea, a mea este puterea. (Pilde 8,1214) 22) Eu iubesc pe cei ce mă iubesc şi cei ce mă caută mă găsesc. (Pilde 8,17) 23) Fericit este omul care ascultă de mine şi veghează în fiecare zi la porţile mele şi cel ce străjuieşte lângă pragul casei mele! Cel ce mă află, a aflat viaţa şi dobândeşte har de la Domnul; iar cel ce păcătuieşte împotriva mea îşi păgubeşte viaţa lui. Toţi cei ce mă urăsc pe mine, iubesc moartea. (Pilde 8,34-36) 24) Calea celui nebun este dreaptă în ochii lui, iar cel înţelept ascultă de sfat. (Pilde 12,15) 25) Unele căi par drepte în ochii omului; dar sfârşitul lor sunt căile morţii. (Pilde 14,12) 26) Omul simplu crede toate vorbele; omul înţelept veghează paşii săi. (Pilde 14,15) 27) Punerile la cale nu se înfăptuiesc unde lipseşte chibzuirea, dar ele îşi iau fiinţă cu mulţi sfătuitori. (Pilde 15,22) 28) Urechea care ascultă o dojană folositoare vieţii îşi are locaşul printre cei înţelepţi. Cel ce leapădă mustrarea îşi urgiseşte sufletul său, iar cel ce ia aminte la dojană dobândeşte înţelepciune. (Pilde 15,31-32) 29) Neştiinţa sufletului nu este bună iar cel ce umblă repede dă greş. Nebunia omului dărâmă calea lui şi inima lui se mânie împotriva Domului. (Pilde 19,2-3) 30) Multe puneri la cale frământă inima omului, dar numai sfatul Domnului se împlineşte. (Pilde 19,21) 31) De la Domnul sunt hotărâţi paşii omului căci cum ar putea omul să priceapă calea lui? (Pilde 20,24)

73

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere 32) O cursă este pentru om să afierosească Domnului ceva în grabă şi după ce a făgăduit să-i pară rău. (Pilde 20,25) 33) Chibzuiala omului silitor duce numai la câştig, iar cel ce se zoreşte ajunge la pagubă. (Pilde 21,5) 34) Un om care rătăceşte de pe drumul înţelepciunii se va odihni curând în adunarea celor morţi. (Pilde 21,16) 35) Pleacă urechea ta şi ascultă cuvintele celor iscusiţi şi inima ta îndreapt-o spre ştiinţa mea. Este plăcut dacă tu le păstrezi înlăuntrul tău. O, de-ar sta toate pe buzele tale! Pentru a-ţi pune nădejdea în Domnul vreau să-ţi dau învăţătură astăzi. Oare nu ţi-am aşezat în scris în nenumărate rânduri sfaturi şi învăţături? (Pilde 22,17-20) 36) Nu fi dintre aceia care dau mâna, care se pun chezaş pentru datorii. Dacă nu ai cu ce plăti, pentru ce te învoieşti ca să ţi se ia şi patul de sub tine? Nu muta hotarul străvechi pe care lau însemnat părinţii tăi. (Pilde 22,26-28) 37) Sileşte le învăţătură inima ta şi urechea ta la cuvinte iscusite. (Pilde 23,12) 38) Dă-mi, fiule inima ta şi ochii tăi să simtă plăcere pentru căile mele! (Pilde 23,26) 39) Cu oricâtă dibăcie te vei război, biruinţa se dobândeşte cu mulţi sfătuitori. (Pilde 24,6) 40) Slava lui Dumnezeu este să ascundă lucrurile, iar mărirea regilor este să le cerceteze cu deamănuntul. (Pilde 25,2) 41) Precum nu poate să se folosească slăbănogul de picioarele sale, tot aşa nici cei nebuni de cuvintele cele înţelepte. (Pilde 26,7) 42) Dacă vezi un om că se crede înţelept în ochii lui, să nădăjduieşti mai mult la un nebun decât la el. (Pilde 26,12) 43) Fii înţelept, fiul meu şi bucură inima mea, ca să pot răspunde celui ce mă cleveteşte. (Pilde 27,11) 44) Înţeleptul vede nenorocirea şi se ascunde, cei proşti dau peste ea şi îndură necaz. (Pilde 27,12) 45) Chiar dacă vei pisa în piuliţă cu pilugul pe cel nebun întocmai ca pe boabe, nu-l vei despărţi de nebunia lui. (Pilde 27,22) 46) Sârguieşte-te să-ţi cunoşti oile tale şi ia seama la turma ta că bunăstarea nu dăinuieşte de-a pururi şi nici bogăţia din neam în neam. Când iarba s-a trecut şi păşunea s-a isprăvit şi fânul de pe dealuri s-a strâns, tu ai miei pentru îmbrăcămintea ta şi ţapi ca să plăteşti păşunea. Şi laptele de capră îl ai cu îndestulare pentru hrana casei şi merinde pentru slujnicele tale. (Pilde 27,23-27) 47) Varga şi certarea aduc înţelepciunea, iar tânărul care este lăsat în voia apucăturilor lui face ruşine maicii sale. (Pilde 29,15) 48) Sluga nu se îndreaptă numai cu poveţe, fiindcă deşi pricepe, însă nu ascultă. (Pilde 29,19) 49) Sunt ostenit Dumnezeule, sunt obosit Doamne, sunt sleit de puteri! Căci sunt tare prost ca să mă pot socoti ca om şi n-am pricepere care ar putea fi vrednică de un om. Nici n-am învăţat înţelepciunea, nici ştiinţa celor sfinţi nu o cunosc. (Pilde 30,1-3) 50) Mai fericiţi sunt doi laolaltă decât unul, fiindcă au răsplată bună pentru munca lor; căci dacă unul cade, îl scoală tovarăşul lui. Dar vai de cel singur care cade şi nu este cel de-al doilea ca să-l ridice! Asemenea când doi se culcă se încălzesc, iar unul cum s-ar putea încălzi? Şi dacă unul este luat fără de veste, cel de-al doilea sare pentru el; căci sfoara pusă-n trei nu se rupe degrabă. (Eclesiast 4,9-12) 51) Nu fi drept peste măsură şi nu te arăta prea înţelept! Pentru ce vrei să te nimiceşti? (Eclesiast 7,16) 52) Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni; înţelepciunea este mai de preţ decât armele, dar o singură greşeală nimiceşte mult bine. (Eclesiast 9,17-18) 53) O muscă moartă strică amestecul de untdelemn al celui ce pregăteşte miresme; puţină nebunie strică preţul la multă înţelepciune. (Eclesiast 10,1) 54) Munca îl oboseşte pe cel nebun; cine nu ştie drumul nu poate să se ducă în cetate. Vai de tine, ţară care ai un copil rege şi căpeteniile tale mănâncă dis-de-dimineaţă! Fericită eşti tu ţară, care ai rege un fecior de neam mare şi căpeteniile tale mănâncă la vreme ca toţi oamenii şi nu se dau la băutură. (Eclesiast 10,15-18) 55) Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele şi ca nişte cuie ascuţite date de un păstor. (Eclesiast 12,11)

74

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere 56) De dormit, dormeam, dar inima-mi veghea. (Cântarea cântărilor 5,2) 57) Boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea domnului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu, nu mă pricepe. (Isaia 1,3) 58) Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc luna întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar! Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi pricepuţi după gândurile lor! (Isaia 5,2021) 59) Şi El a zis: “Du-te şi spune poporului acestuia: Cu auzul veţi auzi şi nu veţi înţelege şi uitându-vă vă veţi uita, dar nu veţi vedea că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă la Mine şi să-l vindec.” (Isaia 6,910) 60) Şi Isaia a grăit către Ahaz: “Cere semn de la Domnul Dumnezeul tău, în adâncurile iadului sau în înălţimile cele de sus.” Şi a spus Ahaz: “Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul!” (Isaia 7,10-12) 61) Înţelepciunea nu pătrunde în sufletul viclean şi nu sălăşluieşte în trupul supus păcatului. (Înţ. Lui Solomon 1,4) 62) Înţelepciunea este luminată şi neînserată şi cei care o iubesc o văd uşor şi cei care o caută o găsesc. Ea iese în cale celor care o doresc şi li se arată ea întâi. Cel care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă nu se va osteni căci o va afla şezând la poarta lui. Cel care îşi bate capul cu înţelepciunea îndeplineşte desăvârşirea minţii şi cel care îşi pierde somnul pentru ea va fi curând fără de grijă. Ea umblă în toate părţile căutând pe cei vrednici de ea şi se arată prietenoasă în drumurile lor întâmpinându-i în tot ce pun la cale. Începutul ei este pofta de învăţătură, iar pofta de învăţătură are în sine iubirea, iar iubirea este paznica legilor ei, iar păzirea legilor ei este adeverirea nemuririi şi nemurirea ne face să fim aproape de Dumnezeu. Drept aceea, pofta înţelepciunii duce la împărăţia cea veşnică. (Înţ. lui Solomon 6,12-20) 63) Mi-a fost dragă şi-am cercetat-o din tinereţile mele şi-am căutat să mi-o peţesc mireasă şi am iubit mult frumuseţea ei. (Înţ. lui Solomon 8,2) 64) Înţelepciunea l-a sprijinit când a fost să-l jecmănească stăpânii hrăpăreţi şi l-a ajutat să dobândească mari averi. Ea l-a ferit de duşmani, ea l-a ocrotit de cei care-i întindeau curse, ea l-a făcut biruitor într-o luptă crâncenă, ca să-l înveţe că mai tare decât toate este cucernicia. Înţelepciunea n-a părăsit pe dreptul vândut, ci l-a ferit de păcat. Ea s-a coborât cu el în groapă şi-n lanţurile lui nu l-a părăsit, până ce i-a dat sceptrul domniei şi putere peste cei ce-l asupreau; ea a dovedit de minciună pe pârâşii lui şi i-a dat veşnică mărire. (Înţ. lui Solomon 10,11-14) 65) Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi cu cei credincioşi ea se formează odată în sânul mamei. Deplinătatea înţelepciunii este a se teme de Domnul şi ea îi adapă din roadele sale. (Sirah 1,14-15) 66) Rădăcina înţelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile. Frica Domnului îndepărtează păcatele şi la cine petrece, de la acela se abate mânia. (Sirah 1,19-20) 67) Pofteşti înţelepciune? Ţine poruncile şi Domnul ţi-o va da ţie. (Sirah 1,25) 68) Scoate-l pe cel năpăstuit din mâna celui ce-l năpăstuieşte şi să nu fii slab de înger când judeci. (Sirah 4,9) 69) Înţelepciune înalţă pe fiii săi şi poartă grijă celor care o caută. Cel care o iubeşte, iubeşte viaţa şi cei care se scoală pentru ea dis-de-dimineaţă se vor umple de veselie. Cel care o ţine va moşteni mărire şi oriunde va merge îl va binecuvânta Domnul. Cei care o slujesc vor sluji Celui Sfânt şi pe cei care o iubesc, îi iubeşte Domnul. Cel care ascultă de ea va judeca neamuri şi cel care se apropie de ea va locui fără grijă. Cine are încredere în ea are parte de ea, iar urmaşii ei o moştenesc, căci umblă cu el cu faţa ascunsă şi-l încearcă la început cu ispite şi-l înfricoşează şi-l strâmtorează, îl chinuieşte cu învăţătura sa până ce va prinde încredere în el şi-l va ispiti întru îndreptările sale. Şi iarăşi se va întoarce drept la el şi-l va veseli şi-i va descoperi lui cele ascunse ale sale. Iar de va rătăci, îl va părăsi şi-l va da în mâinile căderii lui. (Sirah 4,12-21) 70) Păzeşte vremea şi fereşte-te de rău şi pentru credinţa sufletului tău nu te ruşina. (Sirah 4,22) 71) Nu lua seama la nimeni când este vorba de paguba sufletului tău şi să nu te ruşinezi pentru pierderea ta. (Sirah 4,24) 72) Nu grăi împotriva adevărului, ci ruşinează-te de lipsa ta de învăţătură. Nu-ţi fie ruşine a mărturisi

75

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere păcatele tale şi nu sta împotriva curgerii râului. (Sirah 4,27-28) 73) Până la moarte luptă-te pentru adevăr şi Domnul Dumnezeu se va lupta pentru tine. (Sirah 4,30) 74) Fiule! Din tinereţile tale alege învăţătura şi până la cărunteţile tale vei afla înţelepciune. Ca şi cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă roadele ei cele bune, căci cu lucrarea ei puţin te vei osteni şi curând vei mânca roadele ei. Cât de grea este celor neînvăţaţi şi cel nepriceput nu va stărui încă, căci ea este pentru el ca o piatră grea de încercare, de aceea el nu va zăbovi să o arunce. Că înţelepciunea îndreptăţeşte numele ei şi nu la mulţi este arătată. Ascultă, fiule şi primeşte învăţătura mea şi nu lepăda sfatul meu şi bagă picioarele tale în obezile ei şi în lanţul ei grumazul tău. Încovoaie umărul tău şi o poartă pe ea şi nu te îngreuia de legăturile ei. Cu tot sufletul apropie-te de ea şi cu toată puterea ta păzeşte căile ei. Cearcă şi o caută şi ţi se va arăta şi de o vei afla să nu o lepezi, că mai pe urmă vei afla odihna ei şi ţi se va întoarce întru bucurie. (Sirah 6,18-29) 75) De vei vrea fiule, vei învăţa şi de vei pune sufletul tău, iscusit vei fi. Stai în tovărăşia celor bătrâni şi cu cel înţelept te uneşte. Tot graiul dumnezeiesc pofteşte a-l auzi şi pildele înţelegerii să nu treacă de la tine. De vei vedea înţelept, intră la el şi pragul uşilor lui să le roadă piciorul tău. El va întări inima ta şi pofta înţelepciunii se va da ţie. (Sirah 6,3339) 76) Nu cerca să fii judecător, ca nu cumva să nu poţi ridica nedreptăţile. (Sirah 7,6) 77) Nu te pune în pricină cu obştea, nici te amesteca în mulţime. (Sirah 7,8) 78) Stai de vorbă cu oamenii înţelepţi şi tot cuvântul tău să fie despre Legea Celui Preaînalt. (Sirah 9,15) 79) Să nu lauzi pe om pentru frumuseţea lui şi să nu te scârbeşti de om pentru chipul lui. (Sirah 11,2) 80) Mai înainte de a nu auzi, nu răspunde şi nu tăia nimănui şirul cuvintelor. Pentru lucrul care nu-ţi este de folos, nu te certa şi la judecata păcătoşilor să nu stai împreună cu ei. Fiule! Nu te amesteca în multe lucruri, că de te vei amesteca în multe lucruri, nu vei fi fără vină şi de vei alerga, nu vei prinde şi de vei fugi nu vei scăpa. (Sirah 11,8-12) 81) Stai în ce te-ai făgăduit tu şi întru aceea îndeletniceşte-te şi petrece şi întru lucrul tău sporeşte. (Sirah 11,21) 82) Povară mai grea decât poţi să nu ridici; aşa şi cu cel mai tare decât tine şi mai bogat nu te însoţi. Cum se va însoţi oala de pământ cu căldarea? Căldarea va izbi oala şi oala se va sparge. (Sirah13,2-3) 83) Faţa veselă este semn că inima întru cele bune petrece; iar aflarea înţelepciunii cere cugetare cu osteneală. (Sirah 13,31) 84) Este un soi de iscusinţă care e urâciune şi e nerod care nu are răutate. Mai bun este cel care înţelege puţin cu frică, decât cel care prisoseşte cu mintea şi calcă legea. Este un soi de isteţime în treburi care este nedreaptă şi este câte unul care întoarce judecata ca să scoată hotărârea plăcută lui. (Sirah 19,20-22) 85) Cel care-l învaţă pe cel nebun este ca şi cel care lipeşte hârbul şi deşteaptă din somn greu pe cel care doarme. Ca şi cum ar povesti celui care dormitează, aşa este cel ce povesteşte celui nebun, şi la sfârşit va zice: Ce este? (Sirah 22,78) 86) Înţelepciunea – Apropiaţi-vă de mine cei ce mă poftiţi şi vă săturaţi din roadele mele că pomenirea mea este mai dulce decât mierea şi moştenirea mea decât fagurele mierii. Cei care mă mănâncă pe mine iar vor flămânzi; şi cei care mă beau iar vor înseta. Cel care mă ascultă pe mine nu se va ruşina şi cei care lucrează întru mine nu vor păcătui. (Sirah 24,21-24) 87) Unde nu este ascultare, nu cheltui vorba şi când nu este vreme nu te arăta înţelept. (Sirah 32,5) 88) Fără de sfat, nimic să nu faci; şi după ce faci, să nu-ţi pară rău. (Sirah 32,20) 89) Nu te încrede nici în drumul cel drept şi de fii tăi te păzeşte. (Sirah 32,22) 90) Este câte un om înţelept care pe mulţi îi învaţă şi sufletului său îi este fără folos. Cel care se arată înţelept în cuvinte urî va fi şi se va lipsi de toată hrana că nu i s-a dat lui dar de la Domnul; că de toată înţelepciunea e lipsit. (Sirah 37,22-24) 91) Când eram mai tânăr, mai înainte de a rătăci, am căutat să am înţelepciunea întru rugăciunea mea. Înaintea sfântului locaş m-am rugat pentru ea şi până la cele de pe urmă o voi căuta pe ea. Ca de faţa strugurelui copt, aşa s-a veselit inima mea. A umblat piciorul meu întru dreptate, din tinereţile mele am căutat-o. Am plecat urechea mea şi am

76

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere primit şi multă învăţătură am aflat. Mare folos am avut de la ea – Celui care mi-a dat înţelepciune Îi voi da slavă. Că am cugetat ca s-o urmez şi am râvnit binele şi nu mă voi ruşina. Foarte s-a nevoit sufletul meu pentru ea şi întru fapta mea sârguitor am fost. Mâinile mele le-am întins spre înălţime şi când n-am ştiut-o, m-am tânguit. Sufletul meu l-am îndreptat la ea şi întru curăţie stând, inima mea mi-am lipit de ea din început, pentru aceea nu mă voi lipsi de ea. Şi lăuntrul meu s-a tulburat căutând, pentru aceea bună comoară mi-am agonisit. Mi-a dat Domnul drept plată, limba şi cu ea Îl voi lăuda. Apropiaţi-vă către mine, cei neînvăţaţi şi rămâneţi în casa învăţăturii! Pentru ce întârziaţi la acestea deşi sufletele voastre însetează foarte? Am deschis gura mea şi am grăit. Agonisiţi-vă fără de argint. Supuneţi cerbicea voastră sub jug, şi să primească sufletul vostru învăţătură: aproape este de cei care o caută. Vedeţi cu ochii voştri că puţin m-am ostenit şi multă odihnă mi-am aflat. Luaţi învăţătură, că mult argint şi mult aur veţi câştiga cu ea. Să se veselească sufletul vostru de mila Domnului şi să nu vă ruşinaţi de lauda Lui. Lucraţi lucrul vostru mai înainte de vreme şi, El vă va da plata voastră la timpul potrivit. (Sirah 51,17-37) 92) Nici pe capul tău să nu te juri, fiindcă tu nu poţi să faci un singur fir de păr, alb sau negru. Ci cuvântul vostru să fie: Da, da; Nu, nu; iar ce este mai mult decât atâta, de la cel rău este. (Matei 5,36-37) 93) Feriţi-vă de proorocii mincinoşi care vin la voi haine de oi, iar pe dinăuntru sunt lupi răpitori. După roadele lor îi veţi cunoaşte. Au doar se culeg struguri din spini, ori smochine din mărăcini? Aşa că orice pom bun face roade bune şi orice pom rău face roade rele. Nu poate pomul bun să facă roade rele, nici pomul rău să facă roade bune. Iar orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte. (Matei 7,15-20) i se va asemăna bărbatului nechibzuit care şi-a clădit casa pe nisip. Şi a căzut ploaia şi au venit vânturile izbind casa aceea, şi ea a căzut. Şi mare i-a fost căderea! (Matei 7,24-27) 96) Nimeni nu pune petic de postav nou la haină veche, căci peticul va trage de haină şi se face astfel o ruptură mai rea; nici nu pune vin nou în burdufuri vechi, că altfel burdufurile crapă, vinul se varsă şi burdufurile se pierd; ci vinul cel nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă. (Matei 9,16,17) 97) Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii. Feriţi-vă de oameni, căci vă vor da pe mâna soboarelor, şi-n sinagogile lor vă vor biciui. (Matei 10,16-17) 98) Dar fericiţi sunt ochii voştri şi urechile voastre că aud, că adevăr vă grăiesc: mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit. (Matei 13,16-17) 99) De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre Împărăţia Cerurilor este asemenea unui om gospodar care scoate din vistieria sa noi şi vechi. (Matei 13,52) 100) Ştii că fariseii auzind acest cuvânt, s-au scandalizat? Lăsaţii, sunt călăuze oarbe orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă. (Matei 15,12-14) 101) Vai vouă călăuze oarbe! (Matei 23,16) 102) Iată, vi se lasă casa pustie! (Matei 23,38) 103) Atunci s-a plinit cuvântul spus prin Ieremia proorocul care zice: Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul Celui Preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel, şi au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a rânduit Domnul. (Matei 27,9-10) 104) Oare nu rătăciţi voi din pricina aceasta, că nu ştiţi Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? Prin urmare, mult rătăciţi voi! (Marcu 12,24) 105) Iar El se retrăgea în locuri pustii şi se ruga. (Luca 5,16) 106) Şi a fost că în zilele acelea El a ieşit la munte să se roage şi a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu. (Luca 6,12) 107) Şi le-a spus o pildă: Poate oare orb pe orb să călăuzească? Nu vor cădea amândoi în groapă? (Luca 6,39)

94) Nu daţi cele sfinte câinilor, nici nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi, întorcându-se, să vă sfâşie. (Matei 7,6) 95) De aceea, tot cel ce aude aceste cuvinte ale Mele, şi le plineşte, i se va asemăna bărbatului înţelept care şi-a clădit casa pe stâncă. Şi a venit ploaia şi au venit puhoaiele şi au suflat vânturile izbind în casa aceea, dar ea n-a căzut fiindcă ea era întemeiată pe stâncă. Dar cel ce aude aceste cuvinte ale Mele şi nu le plineşte,

77

Înţelepciune – dreapta socoteală Cuvinte de mângâiere 108) Şi de ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne!, şi nu faceţi ce vă spun. Tot cel ce vine la Mine, aude cuvintele Mele şi le face, vă voi arăta cu cine se aseamănă: este asemenea omului care zidindu-şi o casă, a săpat, a adâncit şi i-a pus temelia pe piatră, şi venind apele mari, puhoiul a izbit în casa aceea dar n-a putut s-o clintească fiindcă era bine zidită pe piatră. Iar cel ce aude dar nu face, asemenea este omului care şi-a zidit casa pe pământ, fără temelie şi puhoiul a izbit-o şi ea de îndată a căzut; şi mare a fost prăbuşirea casei aceleia! (Luca 6,46-47) 109) În ceasul acela El s-a bucurat cu Duhul şi a zis: Mulţumescu-Ţi Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns aceasta de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Da Părinte, că aşa a fost înainte-ţi bunăvoinţa Ta. Şi întorcându-Se către ucenici le-a zis îndeosebi. Fericiţi sunt ochii care văd ceea ce vedeţi voi! Că vă spun Eu vouă. Mulţi prooroci şi împăraţi au vrut să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut, şi să audă ce auziţi voi, dar n-au auzit! (Luca 10,21-24) 110) ........ Şi răspunzând Domnul, i-a zis: Marto, Marto, te-ngrijeşti şi pentru multe te sileşti, dar un lucru este numai de trebuinţă; că Maria partea cea bună şi-a ales-o, care nu i se va lua. (Luca 10,41-42) 111) Aşadar, ia seama ca lumina din tine să nu fie întuneric. (Luca 11,35) 112) Vai şi vouă învăţătorilor! Că-i împovăraţi pe oameni cu sarcini anevoie de purtat, dar voi nu atingeţi sarcinile nici cu unul din degetele voastre! (Luca 11,46) 113) Cine dintre voi vrând să-şi zidească turn, nu stă mai întâi şi-şi face socoteala cheltuielii, dacă are cu ce să-l isprăvească? Ca nu cumva punându-i temelia şi neputînd să-l termine, toţi cei ce-l vor vedea să înceapă a-l lua în râs zicând: Acest om a început să zidească şi n-a putut isprăvi!... Sau care împărat, plecând să se bată în război cu alt împărat, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l întâmpine cu zece mii pe cel care vine împotrivă-i cu douăzeci de mii? Iar de nu, fiind acela încă departe îi trimite solie şi se roagă de pace. (Luca 14,28-32) 114) Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi judecată dreaptă. (Ioan 7,24) 115) Iisus le-a grăit din nou, zicând: Eu sunt lumina lumii; cel ce-Mi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii. (Ioan 8,12) 116) Zicând că sunt înţelepţi au ajuns nebuni. (Romani 1,22) 117) Dar dacă tu te numeşti iudeu şi te rezemi pe Lege şi te lauzi cu Dumnezeu şi-I cunoşti voia şi, învăţat fiind de Lege, ştii să desluşeşti deosebirile, dacă tu te crezi pe tine călăuză orbilor, lumină celor ce sunt în întuneric, povăţuitor celor fără munte, învăţător celor nevârstnici, ca unul care ai în lege dreptarul cunoştinţei şi al adevărului, aşadar tu, cel care-l înveţi pe altul, pe tine însuţi nu te înveţi? Tu cel ce propovăduieşti: să nu furi! De ce furi? Tu, cel ce zici: să nu săvârşeşti adulter! De ce săvârşeşti adulter? Tu, cel care urăşti idolii, le jefuieşti templele? Tu, cel ce te lauzi cu Legea, Îl necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea Legii? Căci din pricina voastră este numele lui Dumnezeu hulit între neamuri, precum este scris. (Romani 8,17-24) 118) Oare caut eu acum să câştig bunăvoinţa oamenilor, sau pe a lui Dumnezeu? Sau oamenilor caut eu să le plac? Dacă încă le-aş plăcea oamenilor, n-aş fi rob al lui Hristos. (Galateni 1,10)

119) Bucuraţi-vă-ntotdeauna, rugaţi-vă ne-ncetat, mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Iisus Hristos pentru voi. Duhul să nu-l stingeţi, profeţiile să nu le dispreţuiţi. Supuneţi totul încercării, păstraţi ce e bine. Feriţivă de orice rău. (I Tesaloniceni 16,22) 120) Întru aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr şi-n faţa Sa ne vom linişti inimile, că dacă inima noastră ne osândeşte, Dumnezeu e mai mare decât inima noastră şi cunoaşte totul. Iubiţilor, dacă inima noastră nu ne osândeşte, avem îndrăznire către Dumnezeu şi orice cerem de la El primim pentru că-I păzim poruncile şi facem ceea ce e plăcut înainte-I. (I Ioan 3,19-22) 121) Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci puneţi duhurile la-ncercare dacă sunt de la Dumnezeu; pentru că mulţi profeţi mincinoşi au ieşit în lume. (I Ioan 4,1)

78

Avere, bani – lepădare, sărăcie Cuvinte de mângâiere 10) Vai vouă care clădiţi casă lângă casă şi grămădiţi ţarini lângă ţarini până ce nu va mai rămâne nici un loc, ca să fiţi numai voi stăpânitori în ţară! Urechile mele au auzit de asemenea acest jurământ al Domnului Savaot: “Jur că aceste case multe mari şi frumoase, vor fi pustii şi nimeni nu va mai locui în ele. Zece pogoane de vie vor rodi un bat, şi un homer de sămânţă numai o efă.” (Isaia 5,8-10) 11) Mânia celui nedrept nu poate avea îndreptăţire, că iuţimea mâniei cădere îi este. (Sirah 1,21) 12) Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă pentru adăpost. (Sirah 29,24) 13) Cel care iubeşte aurul nu se va îndrepta şi cel care aleargă după stricăciune se va sătura de ea. (Sirah 31,5) 14) Nu vă adunaţi comori pe pământ unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură; ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia şi nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură, că unde-ţi este comoara, acolo-ţi va fi şi inima. (Matei 6,19-21) 15) Nimeni nu poate sluji la doi domni, căci, sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. De aceea vă spun: Nu purtaţi grijă pentru viaţa voastră ce veţi mânca şi ce veţi bea nici pentru trupul vostru ce veţi îmbrăca; oare nu este viaţa voastră mai mult decât hrana şi trupul decât îmbrăcămintea? Priviţi la păsările cerului, că nici nu seamănă, nici nu seceră ori adună în hambare şi Tatăl vostru Cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai mult decât păsările? Şi cine dintre voi, purtându-şi de grijă, poate să-i adauge staturii sale un cot? Iar de îmbrăcăminte de ce purtaţi grijă? Luaţi seama la crinii câmpului cum cresc: nu se ostenesc nici nu torc, dar v-o spun Eu vouă că nici Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Iar dacă iarba câmpului, care astăzi este şi mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu aşa o îmbracă, oare nu cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Aşadar, nu vă îngrijoraţi spunând: Ce vom mânca? Sau: Ce vom bea? Ori: cu ce ne vom îmbrăca? Căci pe toate acestea păgânii le caută; că ştie Tatăl vostru Cel ceresc că aveţi nevoie de toate acestea; ci căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea vi se vor adăuga. Nu purtaţi deci grija zilei de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. I-ajunge zilei răutatea ei. (Matei 6,24-34)

Avere, bani, lepădare, sărăcie

1)

După aceea a zis Domnul către Avram: “Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi din casa tatălui tău şi vino în pământul pe cate ţi-l voi arăta Eu. Şi Eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău şi vei fi izvor de binecuvântare. BinecuvîntaVoi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema şi se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului.” (Facerea 12,1-3) “Eu sunt Domnul Care te-a scos din Urul Caldeii, ca să-ţi dau pământul acesta moştenire.” (Facerea 15,7) “Mântuieşte-ţi sufletul tău! Să nu te uiţi înapoi; nici să te opreşti în câmp, ci fugi în munte ca să nu pieri cu ei!” (Facerea 19,17) Femeia lui Lot însă s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut în stâlp de sare. (Facerea 19,26) Mi-am pus eu încrederea în aur sau am zis aurului lămurit tu eşti nădejdea mea? Ori eram fericit peste măsură că aveam atâta avere şi mâna mea agonisise mult? (Iov 31,24-25) Cine a lăsat slobod asinul sălbatic şi l-a dezlegat de la iesle? I-am dat pustiul ca să-l locuiască şi pământul sărat i l-am hărăzit ocol. El îşi bate joc de zarva oraşelor; el nu aude strigătele nici unui stăpân. El străbate munţii, locul său de păşune şi umblă după orişice verdeaţă. (Iov 39,5-8) Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa pământului tău, că a poftit Împăratul frumuseţea ta, că El este Domnul tău. (Psalmi 44,12-13) Şi am zis celor fără de lege: “Nu faceţi fărădelege!” şi păcătoşilor: “Nu înălţaţi fruntea!” “Nu ridicaţi la înălţime fruntea, să nu grăiţi nedreptate împotriva lui Dumnezeu.” Că nici de la răsărit, nici de la apus, nici din munţii pustiei, nu vine ajutorul. (Psalmi 74,47) Bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inimile de ea. (Psalmi

2)

3)

4) 5)

6)

7)

8)

9)

79

Avere, bani – lepădare, sărăcie Cuvinte de mângâiere 16) Apropiindu-se un cărturar, I-a zis: Învăţătorule, te voi urma oriunde vei merge. Dar Iisus i-a răspuns: Vulpile au vizuini iar păsările cerului cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul. Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, dă-mi voie ca mai întâi să mă duc să-l îngrop pe tatăl meu. Iar Iisus i-a zis: Tu vino după Mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii. (Matei 8,19-22) 17) Trecând Iisus pe acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis: Vino după Mine! Şi ridicându-se, a mers după El. (Matei 9,9) 18) Iisus i-a zis: Dacă vrei să fi desăvârşit, du-te, vinde-ţi averile, dă-le săracilor şi vei avea comoară în cer; şi vino de-Mi urmează Mie. Dar tânărul, auzind cuvântul acesta, a plecat întristat, căci avea multe avuţii. Iar Iisus a zis către ucenicii Săi: Adevărat vă spun că cu greu va intra un bogat în Împărăţia Cerurilor. Şi vă mai spun: Mai lesne e să treacă o cămilă prin urechile acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu. Atunci Petru, răspunzând, I-a zis: Iată, noi pe toate le-am lăsat şi Ţi-am urmat Ţie. Deci, nouă ce ne va fi? Iar Iisus le-a zis: Adevăr vă spun că voi cei ce Mi-aţi urmat Mie, la naşterea din nou a lumii, când Fiul Omului va şedea pe tronul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece tronuri judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi sau surori sau tată sau mamă sau femeie sau ţarini sau case pentru numele Meu, însutit va primi şi viaţă veşnică va moşteni. Şi mulţi dintre cei dintâi vor fi la urmă, şi cei de la urmă vor fi întâi. (Matei 19,21-30) 19) Şi tată al vostru să nu numiţi pe nimeni pe pământ, căci Tatăl vostru, unul este, Cel din ceruri. (Matei 23,9) 20) Şi după aceasta a ieşit şi a văzut un vameş, cu numele Levi, şezând la vamă şi i-a zis: Urmează-Mi! Şi lăsând totul, acesta s-a ridicat şi I-a urmat. (Luca 5,27-28)

80

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful