You are on page 1of 23

142

TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. Teorie, identificări de parametri şi metode de testare

Capitolul 5

TRANSFORMATORUL ELECTRIC – PARAMETRI
ŞI DETERMINĂRI EXPERIMENTALE
Transformatorul poate fi definit ca un aparat static (fără părţi în mişcare) care
transformă curenţii alternativi la o anumită tensiune în curenţii alternativi de aceeaşi
frecvenţă, însă la altă tensiune.

5.1. Construcţia şi principiul de funcţionare
a transformatorului
a)
b)
c)
d)

Principalele părţi constructive ale transformatorului sunt:
miezul magnetic;
sistemul de înfăşurări;
schela şi cuva transformatorului;
accesoriile.
Tipurile constructive de bază sunt prezentate în fig.5.1.

a

Figura 5.1. Tipuri constructive de miez magnetic pentru transformatoare monofazate:
a) în coloană, b) în manta; 1 – înfăşurare primară, 2 – înfăşurare secundară.
În figura 5.2. se prezintă un transformator electric trifazat de 20 MVA fabricaţie
Electroputere Craiova.
ˆ Miezul magnetic
Miezul magnetic se realizează din tablă pentru transformatoare – aliaj fier şi
siliciu Si (0,7 – 4,5)%.
Sunt utilizate următoarele sorturi de material:
• tablă laminată la cald – mai scumpă, dar cu pierderi mai mici;
• tablă laminată la rece (grosime 0,35- 0,28 mm).

b
Figura 5.2. Transformator 20 MVA, a) miezul şi sistemul de înfăşurări înainte
de introducerea în cuvă; b) transformator asamblat.

Cap. 5. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale

143

144

TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. Teorie, identificări de parametri şi metode de testare

Transformatoarele monofazate se pot construi în următoarele variante:
1) cu circuite magnetice independente;
2) în coloană:
- cu miezuri simetrice cu 3 coloane – figura 5.3.a;
- cu miezuri nesimetrice cu 3 coloane – figura 5.3.b;
- cu miezuri cu 5 coloane în linie – figura 5.4.a;
3) în manta.

Figura 5.5. Tipuri de înfăşurări la transformatoare:
a) cilindrice; b) alternate.

Figura 5.3. Variante constructive pentru transformatoare trifazate:
a) miez simetric în coloane, b) miez nesimetric cu trei coloane

Figura 5.4. a) Transformator cu cinci coloane în linie; b) Secţiune coloană în trepte
Coloanele se execută în general în trepte cu secţiune cât mai apropiată de
secţiunea rotundă – figura 5.4.b.
ˆ Înfăşurările
Înfăşurările transformatoarelor pot fi:
• cilindrice – figura 5.5.a.
• înfăşurări alternate sau în galeţi – figura 5.5.b.
Bobinele se pot face într-un strat (JT) sau în mai multe straturi (MT, IT).
ˆ Schela şi cuva
Elementele pentru strângere şi rigidizare se constituie în schela transformatorului.
Ansamblu miez-înfăşurări se introduce în cuva transformatorului în care se
găseşte ulei de transformator.
Există şi varianta constructivă de transformator uscat – transformatorul este
în aer, fără cuva cu ulei.

ˆ Accesorii
Principalele accesorii sunt: izolatoare de trecere, dispozitive de protecţie –
releul cu gaze Bucholz, relee de temperatură, aparat de deshidratare a aerului,
comutator de reglare a tensiunii.
ˆ Principiul de funcţionare
Funcţionarea transformatorului are la bază fenomenul inducţiei electromagnetice. Dacă înfăşurarea primară se conectează la o reţea cu tensiunea U1, variabilă
în timp, datorită curentului ce apare în înfăşurarea primară, în miezul feromagnetic
ia naştere un flux magnetic variabil. Ca urmare, înfăşurarea secundară fiind înlănţuită
de un flux variabil, rezultă o tensiune electromotoare. Dacă înfăşurarea secundară
se închide peste un circuit de utilizare, în acest circuit se vor stabili curenţi datorită
tensiunii electromotoare induse – figura 5.2.a.

5.2. Transformatorul monofazat
5.2.1. Ecuaţiile de funcţionare în regim staţionar
Se va urmări funcţionarea transformatorului cu ajutorul teoriei tehnice care
ţine seama de pierderile în fier şi de saturaţie.
Se consideră iniţial miezul nesaturat (µ = ct) şi fără pierderi, iar apoi se vor
considera influenţele saturaţiei şi pierderilor.
Indicele 1 corespunde primarului, iar 2 secundarului.
Asocierea sensurilor se face astfel: 1 – receptor; 2 – sursă.
Câmpul magnetic are două componente:
• câmpul magnetic util (prin miez) şi
• câmpul magnetic de dispersie (prin aer) – figura 5.6.
Câmpul magnetic util depinde de solenaţia ambelor înfăşurări, iar câmpul
magnetic de dispersie depinde numai de solenaţia primară, respectiv de cea secundară.

10) . Teorie.1) 146 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. fluxul fascicular util este: (5.4) Φu = θ Rm (5.5) di2 1 i2 dt + dt C ∫ Ultima ecuaţie din (5.m.2) ⎧ dΨ σ1 di = Lσ1 ⋅ 1 ⎪ ⎪ dt dt ⎨ d Ψ di2 ⎪ σ2 ⎪⎩ dt = Lσ2 ⋅ dt sarcini apropiate de sarcina nominală: u1 ≅ −ue1 (5.solenaţia totală. (5. Deoarece R1 şi Lσ1 au valori mici.8).5) rezultă că şi la (5. 5.5) reprezintă ecuaţia generală a circuitului de utilizare din secundar. Rezultă o concluzie fenomenologică importantă: cu aproximaţie foarte bună solenaţia totală este determinată numai de tensiunea la borne şi aproximativ constantă: θ ≅ θ S ≅ θ0 în care θS .solenaţia în sarcină. (5.Cap. indusă pe fază ue la înfăşurările de curent alternativ pentru kB = 1. Deci ue1 este independentă de i1 şi i2. respectiv în cea secundară. Considerând o variaţie sinusoidală a tensiunii la borne. i1 Ψ σ1 = i1Lσ1 Ψ σ2 . Ψ σ2 = i2 L2 = i2 (5. Ψ u2 = N 2Φ u (5. induse de fluxul util în înfăşurarea primară. identificări de parametri şi metode de testare di1 − ue1 dt di −u2 = R2i2 + Lσ2 ⋅ 2 − ue2 dt ue1 N1 = ue2 N 2 u1 = R1i1 + Lσ1 ⋅ (5.solenaţia în gol.6) Φ u (t ) = Φ um sin ω t u2 = Ri2 + L ⋅ dΨ u = N1ωΦ um cos ωt (5.3)% din u1. Rm – reluctanţa circuitului magnetic prin care se închide Φu. Componentele câmpului magnetic şi asocierea sensurilor pentru stabilirea ecuaţiilor.6.m.e.3) Se notează cu ue1 şi ue2 t. inductivitatea corespunzătoare acestor linii poate fi considerată constantă. θ0 . Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 145 Deoarece liniile câmpului magnetic de dispersie se închid mai ales prin aer ( µ 0 = ct ). Pe baza fluxului de dispersie se pot defini inductivităţile de dispersie din primar şi din secundar: L σ1 = L σ2 Ψ σ1 . căderea pe R1 şi Lσ1 reprezentând (2 .7) dt Rezultă valoarea efectivă a tensiunii electromotoare induse în înfăşurarea primară. pe fază: 2π ue1 = f N1Φ um 2 ue1 (t ) = − Figura 5. din prima ecuaţie din (5. se obţin ecuaţiile: d Ψ1 ⎧ ⎪⎪ R1i1 − u1 = − dt ⎨ ⎪R i + u = − dΨ 2 2 ⎪⎩ 2 2 dt d ⎧ ⎪⎪ R1i1 − u1 = − dt (Ψ u1 + Ψ σ1 ) ⎨ ⎪ R i + u = − d (Ψ + Ψ ) σ2 2 u2 ⎪⎩ 2 2 dt în care Ψu şi Ψu sunt înlănţuirile utile: 1 2 Ψ u1 = N 1Φ u . Dacă se aplică legea inducţiei electromagnetice pe o curbă închisă formată din spire şi curba tensiunii la borne. dΦ u ⎧ d ⎪⎪− dt Ψ u1 = − N1 dt = ue1 ⎨ ⎪− d Ψ = − N dΦ u = u 2 e2 ⎪⎩ dt u2 dt Această relaţie este similară cu t.e. Tensiunea electromotoare primară ue1 depinde de fluxul util Φ u .9) unde: θ .

tensiunea electromotoare Ue depinde liniar Z m = Rm + j⋅ X (5.11) θ0 = N 1 i10 (5.18) −U e1 = Z m ⋅ I 01 (5. 2 .17) m Rm TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. Unde va fi necesar se vor lua în considerare şi celelalte armonici. S-a arătat că în absenţa saturaţiei. iar Φ depinde de i10.13) unde i10 – este curentul de funcţionare în gol. necesară acoperirii pierderilor în fier. identificări de parametri şi metode de testare De aici rezultă impedanţa de magnetizare. Din punct de vedere fenomenologic apar următoarele: 1 .22) .curenţii şi/sau fluxul nesinusoidal care pot să apară la funcţionarea transformatorului sunt în general funcţii simetrice de timp: T u (t ) = − u (t ± ). (5. Deoarece ue depinde de Φ.reactanţă de magnetizare definită pe baza fluxului magnetic util din miezul feromagnetic. rezultă că ue depinde liniar de i10 (dacă nu se consideră saturaţia). 5. Dacă se neglijează rezistenţa fazei (respectiv pierderile Joule în înfăşurarea primară) şi câmpul de dispersie (care este de ordinul procentelor din câmpul util). U e2 N 2 Practic se utilizează raportul: k= U e( IT ) .20) U e1 = − I 10 ⋅ Z m N 1 I 10 = N1 I 1 + N 2 I 2 U2 = Z ⋅I2 Z 1 = R1 + j ⋅ X 1 X1 = ωL σ1 Z 2 = R2 + j⋅ X 2 (5. Observaţie: . Apare numai magnetizarea miezului şi se produc pierderile în fier. utile în interpretările fenomenologice: u1 ≈ − ue1 .19) Rezultă ecuaţiile transformatorului monofazat în regim sinusoidal staţionar: U 1 = I 1 ⋅ Z 1 − U e1 U 2 = − I 2 ⋅ Z 2 + U e2 U e1 N 1 = U e2 N 2 (5. Transferul energiei are loc pe baza armonicii fundamentale.12) N 1 i10 ≅ N 1 i1 + N 2 i 2 (5.pierderi în fier datorită curenţilor turbionari şi fenomenului de histerezis.Cap. În consecinţă se va considera la stabilirea ecuaţiilor numai această armonică. este mult mai mică decât puterea reactivă necesară magnetizării miezului rezultă că: (5. specificându-se acest aspect. De aceea. adică o parte pur reactivă (bobină pură) şi o parte activă cu care se echivalează pierderile prin histereză şi curenţi turbionari.rezistenţa de magnetizare corespunzând pierderilor în fier. U e( JT ) (5.21) X 2 = ωL σ 2 Z m = Rm + j⋅ X m Z = R + j⋅ X Se defineşte raportul de transformare al transformatorului: k= Rezultă că în complex este valabilă o relaţie de tipul: −U e1 = Z m ⋅ I10 148 U e1 N 1 = . Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale Rezultă 147 θ S = N 1 i1 + N 2 i 2 (5. în general la maşinile electrice. se obţin următoarele relaţii aproximative.16) I 10 a << I 10 µ de i10. Se poate trece în complex simplificat ecuaţia solenaţiilor: N1 ⋅ I 1 + N 2 ⋅ I 2 = N1 ⋅ I 10 (5.14) 2 Aceste funcţii descompuse în serie Fourier nu au armonici pare. cu componentele: . Teorie.armonici superioare (în flux şi curent) – cea mai importantă fiind cea de ordinal 3 datorită caracterului neliniar al curbei de magnetizare.13′) La funcţionarea în gol a transformatorului curentul secundar i 2 = 0. Observaţie: situaţia este similară cu cea care apare la o bobină cu miez de fier. (5. Deci curentul de mers în gol are o componentă de magnetizare I 10 µ (sau reactivă) şi o componentă corespunzătoare pierderilor în fier (sau activă) I10a: (5.15) I 10 = I 10 a + I 10 µ Deoarece în acest regim puterea activă. nu apar în considerare armonicile pare. U 1 = Z m ⋅ I 10 . X m .

Din ecuaţiile (5. U 2 (ϕ2)U e 2 şi se continuă cu U e1.25) .20). Diagrama fazorială se obţine reprezentând în complex ecuaţiile transformatorului. 2 apoi componentele I 10µ şi I 10 a .24) se obţine: ' I2 = U e1 . Diagramele fazoriale pentru transformator: a) pentru ecuaţiile neraportate. identificări de parametri şi metode de testare ˆ Raportarea secundarului la primar Pentru determinarea unei scheme echivalente se face reducerea secundarului la primar.2.7.7. au rămas la fel ca la transformatorul real. respectiv un unghi de defazaj al acestui receptor ϕ2. R2′ = k 2 ⋅ R 2 . Construcţia diagramei se poate face pornind de la elementele receptorului din π secundar: I 2 . 5. deci la conexiunea la reţea). b) pentru ecuaţiile secundarului raportat la primar.24) ' I 1 + I 2 = I 10 U '2 = I '2 ⋅ Z ' În urma artificiului matematic s-a obţinut un transformator echivalent (cu secundarul redus la primar). Mărimile notate cu "prim" sunt mărimi secundare reduse la primar. 5. Transformatorul cu secundarul redus. permite o schemă echivalentă fără cuplaje magnetice şi deci un studiu mai uşor. respectiv pentru ecuaţiile raportate ale transformatorului electric sunt date în fig.2. 5. În final rezultă ecuaţiile cu secundarul redus la primar: Figura 5. k (5. R şi X sunt parametrii impedanţei Z conectată în secundar. Se utilizează următoarele notaţii: I kU 2 = − I 2 ⋅ k 2 ⋅ Z 2 + k ⋅ U e 2 . U 1 = I 1 ⋅ Z 1 − U e1 ' − U 2 = Z ′2 ⋅ I ′2 − U e1 − U e 1 = Z m ⋅ I 10 (5. I 1 şi în final U1. Scheme echivalente Pe baza ecuaţiilor cu secundarul redus la primar se pot obţine scheme echivalente ale transformatorului. Se consideră toţi parametrii constanţi şi o anumită valoare a curentului I 2 . Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 149 150 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. Z 2' = k 2 ⋅ Z 2 . Teorie. dată de natura receptorului din secundar.23) Z ' = k 2 ⋅ Z R′ = k 2 ⋅ R . Se subliniază faptul că acest secundar redus la primar este echivalent din punct de vedere energetic cu secundarul real.Cap. Diagramele fazoriale pentru ecuaţiile neraportate. Într-o primă etapă se amplifică cu K a doua şi ultima ecuaţie din (5. Se caută obţinerea unei ecuaţii de forma: U 1 = Z e ⋅ I 1 . X ′ = k 2 ⋅ X X 2' = k 2 ⋅ X 2 . I '2 = 2 k k kU 2 = − Z 2 ⋅ k ⋅ I 2 . Tensiunea electromotoare care apare în secundarul redus e aceeaşi ca în primar – de aceea s-au amplificat ecuaţiile cu raportul de transformare k. U '2 = k ⋅ U 2 . deoarece puterile electrice (respectiv puterea dinspre primar. la defazaj înainte este Φ). ' ′ Z + Z2 • din ecuaţia a doua rezultă: ⎛ U e1 ⎞⎟ − U e1 = Z m ⎜ I 1 + ⎜ Z ′ + Z '2 ⎟⎠ ⎝ ⎛ Z m ⎞⎟ + Z m I1 = 0 U e1⎜1 + ⎜ Z′ + Z ' ⎟ 2⎠ ⎝ ′ ' Z m (Z + Z 2 ) − U e1 = I1 ' Z m + Z′ + Z 2 ⎡ Z ( Z ′ + Z '2 ) ⎤ ⎥ ⋅ I1 U 1 = ⎢Z 1 + m ⎢⎣ Z m + Z ′ + Z '2 ⎥⎦ (5.

identificări de parametri şi metode de testare Pentru transformatoare uzuale curentul de funcţionare în gol este mult mai mic decât cel nominal I 10 ∠∠ I n . Z e = Z 1 + Z '2 = R e + j ⋅ X e R e = R1 + R '2 = R1 + k 2 ⋅ R 2 Rezultă: 1 = Z ' U 1 = I 1 ⋅ Z 1 + I 1 ( Z '+ Z 2 ) = I 1 ( Z 1 + Z '+ Z 2 ) (5. 5. inclusiv. Se subliniază că schema simplificată Kapp este valabilă pentru curenţi în secundar apropiaţi de cel nominal.10. Considerând: Z m → ∞.9 şi 5.8).27) 1 Z m ( Z ′ + Z '2 ) Z1 + Z + Z′ + Z ' m Z m + Z '+ = Z m + Z '+ Z 2' Z 1 ⋅ Z m + ( Z '+ Z '2 )( Z 1 + Z m ) (5. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 151 Rezultă impedanţa echivalentă a transformatorului: Z e = Z1 + ' Z m (Z ′ + Z 2 ) ' Z m + Z′ + Z 2 (5.31) X e = X 1 + X '2 = X 1 + k 2 ⋅ X 2 = Schema simplificată şi diagrama fazorială corespunzătoare schemei simplificate sunt date în fig. Figura 5. Ca urmare curentul de magnetizare se poate neglija faţă de curentul nominal.b).9. Schema simplificată Kapp Figura 5.30) Ze este impedanţa echivalentă a transformatorului. b) schema în L.Cap. rezultă I 2 = − I 1 U 1 = I 1 Z 1 − U e1 .28) Z C1 ⋅ Z m C ⋅ Z + C 2 ( Z ' + Z ′ ) 1 1 1 2 1 1 1 = + Ze Za Zb Rezultă schema echivalentă în L a transformatorului cu circuitul magnetic scos la borne (figura 5.26) Din expresia impedanţei echivalente rezultă simplu schema echivalentă în T a transformatorului – figura (5. până la regimul de scurtcircuit. într-un regim de funcţionare apropiat de cel nominal. . respectiv pentru curenţi mai mari. I 10 → 0 se obţine din schema în T. Pentru transformatoare uzuale: (5.29) i 0 = (1 ÷ 5)% din In. ' U1 = I1 ⋅ Z e + I1 ⋅ Z '= I1 ⋅ Z e −U 2) Se poate obţine şi o schemă de tip paralel. Teorie. Se notează mărimea complexă: Z + Zm C1 = 1 Zm (5. 152 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. schema echivalentă simplificată (schema Kapp) valabilă pentru transformatoare obişnuite. Numai în aceste situaţii curentul de magnetizare poate fi neglijat cu aproximaţie suficient de bună.10. ' ' ' ' ' ' U e1 = I 2 ⋅ Z 2 + U 2 = I 2 ( Z '+ Z 2 ) = − I 1 ( Z '+ Z 2 ) ' Figura 5.8. 5. Scheme echivalente ale transformatorului: a) schema în T. care este cea mai utilizată. 2 Z 2' Z 1 + Z m + C1 ( Z '+ Z '2 ) = = Z 1 ⋅ Z m + C1 ⋅ Z m ( Z '+ Z '2 ) C1 ⋅ Z m ⎡ Z 1 + C1 ( Z '+ Z '2 ) ⎤ ⎣ ⎦ Şi în final o expresie care sugerează o conexiune paralel a impedanţelor componente: 1 1 1 = + (5. Ecuaţiile corespunzătoare sunt: ' ' I 1 + I 2 = 0 . Diagrama simplificată (Kapp) Schema şi diagrama simplificată permit analiza mai uşoară a regimurilor de funcţionare.8.

impedanţă de sarcină zero.valoarea efectivă la armonica 3. Condiţiile regimului sunt Z → ∞ . În diagramele fazoriale se reprezintă fie un curent sinusoidal cu aceeaşi valoare efectivă ca şi I0.Cap. rezultând I 2 = 0.32) U e1 = k ⋅ U 20 = kU e 2 I 1 = I 10 U e1 = − I 10 Z m Schema echivalentă şi diagrama fazorială pentru acest regim sunt prezentate în figura 5.13 s-au folosit notaţiile: I 03 . Se obţin ecuaţiile: U 1 = I 10 Z 1 − U e1 U 20 = U e 2 (5. • regimul de funcţionare în sarcină – intermediar – mai important fiind regimul de funcţionare în sarcină nominală. Forma de variaţie a curentului absorbit la mers în gol. U 1 = ( Z 1 + Z m ) I 10 = Z 10 ⋅ I 10 Z 10 = Z 1 + Z m . Schema echivalentă şi diagrama fazorială la funcţionare în gol.13 se dă relaţia dintre armonici conform [34]).este impedanţa la funcţionare în gol. Se variază tensiunea primară U1 şi se ridică următoarele caracteristici: I 10 = f (U 1) .figura 5. ˆ Considerarea saturaţiei şi fenomenului de histerezis Pentru a evidenţia saturaţia miezului feromagnetic se consideră fluxul de magnetizare Φ sinusoidal (deoarece tensiunea de alimentare este sinusoidală). Figura 5. 5. Regimul de funcţionare în gol Figura 5.13. Regimurile de funcţionare ale transformatorului În funcţie de valorile impedanţei care se conectează în secundar. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 153 154 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. 5.3. Se observă deformarea puternică a curentului.11.12.1.3. Ponderea armonicii de ordinul 3 în funcţie de inducţia magnetică. curba este deformată. Figura 5. • regimul de scurtcircuit Z 2 = 0 . Teorie. ˆ Încercarea la funcţionarea în gol a transformatorului Această încercare se face cu montajul din figura 5. Datorită neliniarităţii curbei de magnetizare curentul nu mai este sinusoidal. curba curentului i0 ar fi tot deformată.11. identificări de parametri şi metode de testare 5. I 01 .valoarea efectivă la armonica 1. dar ar trece prin zero simultan cu fluxul. Datorită fenomenului de histerezis apare unghiul de întârziere magnetică α. se obţin următoarele regimuri semnificative de funcţionare: • regimul de funcţionare în gol – secundar în gol ( Z 2 → ∞ ). Din relaţia cu ciclul de histerezis rezultă forma de variaţie a curentului i 0 .12. Dacă nu ar fi fenomenul de histerezis şi s-ar manifesta numai saturaţia. fie armonica fundamentală a acestuia. În figura 5. Relaţiile sunt valabile în ipotezele: circuite liniare şi considerarea numai a fundamentalei. Rezultă armonici dintre care cea mai importantă este armonica de ordinul trei (pentru un miez uzual în figura 5.14.

Teorie. i 0 = (1 ÷ 5)% ⋅ I n .Cap.03 ⋅ I 1n . în înfăşurări se stabilesc curenţii nominali. pentru tensiunea nominală de scurtcircuit a transformatoarelor uzuale: u sc n = (5 − 6)% . Se dă procentual şi se notează usc n: U sc.pentru tolă laminată la rece. Se subliniază că tensiunea nominală de scurtcircuit reprezintă o mărime de catalog care se determină exact experimental şi care este deosebit de importantă pentru funcţionarea în paralel a transformatoarelor.37) Bilanţul puterilor la funcţionarea în gol se scrie sub forma: P 0 = P Cuo + P Fe (5.41) B n = (1. Rezultă rezistenţa de magneR m = R10 − R1 că: (5. U 2 = 0 Sunt două tipuri de regim de scurtcircuit.pentru tolă laminată la cald Bn = (1.33) P0 . ˆ Scurtcircuitul de probă Acest tip de scurtcircuit are loc atunci când se alimentează primarul cu o tensiune redusă.001 ⋅ P Cun P 0 ≅ P Fe (5.35) Deoarece parametrii R1 şi X1 sunt de ordinul câtorva procente din Z10 . u sc n = 10% .7) ⋅ T .5% P n Figura 5. secundarul fiind scurcircuitat. Încercarea la funcţionarea în gol: montaj şi caracteristici. Din proba de mers în gol se determină raportul de transformare: U U k = e1 ≅ 1 U e 2 U 20 (5.pentru puteri nominale medii.03) ⋅ P Cun cos ϕ0 = f (U 1) P Cuo ≅ 0. 5. corespunzătoare regimului de funcţionare în gol. 5.34) Rezistenţa fazei primare R1 – se măsoară direct. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 155 156 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. Regimul de scurtcircuit Acest regim se caracterizează prin: Z = 0. 2 2 X 10 = Z 10 − R10 2 I 10 (5. P Fe ≅ 0.1 ÷ 1. Se determină parametrii schemei echivalente: Z 10 = R10 = tizare: U1 = ( R1 + R m) 2 + ( X 1 + X m) 2 I 10 (5. astfel ca în înfăşurări să se stabilească curenţi apropiaţi de cei nominali. rezultă X 10 = X 1 + X m ≈ X m (5.39) Considerând o valoare medie pentru curentul la funcţionarea în gol rezultă: (5.2.42) u sc n = U 1n Se pot considera următoarele valori orientative.45) ⋅ T . Tensiunea de scurtcircuit nominală Usc n este tensiunea pentru care. care apare în exploatarea transformatorului. Se pot accepta următoarele valori orientative rezultate din măsurători experimentale pentru transformatoare uzuale.pentru puteri nominale mari. identificări de parametri şi metode de testare P 0 = f (U 1) 3 I 10 ≅ 0.36) Separarea lui X 1 de X m necesită încercări speciale. ˆ Ecuaţiile şi schema echivalentă la scurtcircuit Ecuaţiile corespunzătoare regimului de scurtcircuit sunt: U 1 sc = Z 1 ⋅ I 1 − U e1 .38) Rezultă raportul puterilor prin efect Joule în înfăşurările transformatorului la funcţionarea în gol şi la funcţionare în regim nominal: P Cuo = ⎛⎜ I 10 ⎞⎟ ⎜ ⎟ P Cun ⎝ I 1n ⎠ 2 (5.3.40) Pentru transformatoare uzuale se poate considera P Cun ≅ 5 ⋅ P Fe .14. P Cuo = (0.5 ÷ 1.n ⋅100% (5. în funcţie de tensiunea de alimentare a înfăşurării primare: scurtcircuitul de probă şi scurtcircuitul de avarie.

Teorie. I 10 ∠∠0.15. rezultă I 1sc ≅ 20 ⋅ I 1n . Psc n ≅ 2% ⋅ Pn Ca urmare. apar curenţi sinusoidali în înfăşurări. devenind triunghiul de scurtcircuit – figura 5. ˆ Scurtcircuitul de exploatare – sau de avarie Acest regim apare atunci când la alimentarea primarului cu tensiune nominală se scurtcircuitează secundarul. Din relaţia (5.impedanţa de scurtcircuit. relativă la valoarea componentei permanente (de durată) a curentului de scurtcircuit de avarie. caracterizarea regimului se poate face astfel: U 1 sc = 0.45) Fluxul util la scurtcircuit Φsc este foarte mic.05 ⋅ Φ n deci solenaţia de magnetizare. Pot fi considerate numai fluxurile de dispersie. adică la alimentare cu tensiune sinusoidală în primar.05 ⋅ I 10 n (datorită caracteristicii neliniare) Tensiunea de alimentare la scurtcircuit. Ca urmare. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 157 158 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE.15. P Fe sc << P Cu n (5. . Diagrama fazorială se simplifică. u sc n = 10% din U1n la puteri mari. ˆ Încercarea la scurtcircuit. deoarece depind individual de i1 şi i2. Nu intervine saturaţia magnetică. identificări de parametri şi metode de testare P sc = P Cu sc + P Fe sc . deci în regim de scurtcircuit la flux sinusoidal. u sc ≅ 5% .0025 ⋅ P Fe n << P Cu n . au valori foarte scăzute. care este egală cu impedanţa echivalentă. care este dată de catalog: U 1n = 1 ⋅ I 1n ⋅ 100 = I 1n ⋅100 (5.16.46) u sc % Z sc Z sc I 1n 100 U 1n Pentru o valoare uzuală a tensiunii de scurtcircuit rezultă următoarele valori orientative pentru curent şi putere în acest regim: I 1 sc = Figura 5. 0 = Z '2 ⋅ I '2 − U e1 ' I1 + I 2 = 0 (5. respectiv I10 au valori foarte scăzute. Valoarea curentului de scurtcircuit de avarie se poate determina pe baza tensiunii nominale de scurtcircuit. P sc . 5. Schemele echivalente şi diagrama fazorială pentru regimul de scurtcircuit. pentru care: U 2sc 2 = ( I 1⋅R sc ) + ( I 1⋅ X sc ) 2 = U 2sc a + U 2sc r [V] . ca urmare fluxul util şi deci solenaţia de magnetizare. u sc n = 6% din U1n la puteri medii.05 ⋅ U 1 n Φ sc = 0. se pot considera următoarele valori orientative pentru pierderile la scurtcircuit: 2 P Fe sc ≅ (0.46) rezultă importanţa tensiunii nominale de scurtcircuit.43) Cu aproximaţie foarte bună rezultă: P sc ≈ P Cu ' U 1 sc = I 1 ( Z 1 + Z 2 ) = I 1 Z sc = I 1 ⋅ Z e Din ecuaţii rezultă o comportare a transformatorului ca o impedanţă . sau procentual: u 2sc = u 2sc a + u 2sc r (5. cos ϕ sc = f ( I 2 sc ) . care au valoarea de la mers nominal. respectiv I10. determinarea parametrilor de scurtcircuit Se consideră regimul de scurtcircuit de probă pentru care se realizează montajul din figura 5.44) Considerând valori medii orientative. pierderile şi forţele electrodinamice cresc aproximativ de (20) 2 = 400 ori.05) ⋅ P Fe n = 0.Cap. ˆ Valori orientative Se pot lua în considerare următoarele valori orientative (medii) pentru transformatoare uzuale: u sc n = 4% din U1n la puteri mici. considerând o valoare medie orientativă. Aceleaşi concluzii sunt valabile şi la regimul de scurtcircuit de probă pentru motorul asincron. Se variază tensiunea de alimentare U1sc şi se reprezintă dependenţele: U 1sc .

identificări de parametri şi metode de testare 160 • caracteristica exterioară. ∆U 2' =I1Rsc cos ϕ2 +I1Xsc sinϕ2 rezultă Se defineşte factorul de sarcină: I KS = 1 I1n (5. 5.3. ∆u % = K S (usc a cos ϕ2 + usc r sin ϕ2 ) . respectiv U sc cu componentele : u sc a şi u sc r . Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 159 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. Schema electrică uzuală pentru scurtcircuitul de probă al transformatorului. din care rezultă: OC ≅ OA (deoarece AB = usc ≅ 5% U1n) BC = BE + EC.17. ∆U 2' ' U 20 5. la o anumită valoare a curentului de sarcină. • caracteristica randamentului.47) Cu ajutorul acestor parametri se poate determina triunghiul de scurtcircuit – figura 5.18. rezultă U 20 variaţia de tensiune la o anumită sarcină: Figura 5. Practic au importanţă următoarele caracteristici de funcţionare: = ∆U 2' ' U 20 ' U 20 − U 2' ' U 20 I R cos ϕ2 + I1 X sc sin ϕ2 = 1 sc U1 ( ) (5. Teorie. Caracteristica exterioară este reprezentată prin dependenţa: U 2 = f ( I 2) pentru U 1. Deoarece P 0 ≅ P Fe . Funcţionarea în sarcină În acest regim înfăşurarea primară este alimentată la tensiune nominală. f = ct.49’) I 1 = 1 U sc a cos ϕ2 + U sc r sin ϕ2 I1n U1 sau procentual.17.16. astfel încât prin înfăşurări se stabilesc curenţi cu valori apropiate de cele nominale.Cap. Caracteristicile la scurtcircuitul de probă al transformatorului. Diagrama fazorială pentru regimul de funcţionare în sarcină Variaţia de tensiune este diferenţa algebrică între tensiunea la mers în gol şi la mers în sarcină. Dependenţa mărimilor ce caracterizează funcţionarea transformatorului de curentul de sarcină. precum şi cos ϕ sc . De obicei această valoare se dă sub formă raportată la tensiunea de funcţionare în gol: ∆u = ∆U 2 U 20 − U 2 U '20 − U '2 ∆U 2' = = = ' U 20 U 20 U 20 U '20 În figură se prezintă diagrama fazorială pentru acest regim.48) ' = U 1 şi ca urmare se obţine La funcţionare în gol. I 12 sc X sc = Z 2sc − R 2sc (5.15.3. Figura 5. I 1sc R sc = P sc . P sc ≅ P Cu .49) (u sc a şi u sc r în %) (5. cos ϕ. când i10 ≅ 0. iar la bornele înfăşurării secundare se conectează o impedanţă de sarcină. poartă numele de caracteristici de funcţionare. Se pot determina parametrii de scurtcircuit: Z sc = U 1sc . având în vedere valorile orientative anterioare rezultă: PCu = (3 ÷ 6) ⋅ PFe n Curbele care se ridică la încercarea la scurtcircuit sunt date în figura 5. 1). Figura 5.

Figura 5. care este cea nominală).20. deci ∆u < usc.97 η = 0.4.19.5 Valori orientative pentru η: η = 0. cos ϕ şi f =ct. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 161 2 2 U sc = U sc a + U sc r TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE.51) La variaţii ale sarcinii în jurul valorii nominale se poate considera fluxul util φ = ct deoarece tensiunea de alimentare este constantă. Teorie. . Ca urmare pFe = ct. fazele nu se influenţează.99 la trafo puternice I2 I 2n Este mai sugestivă reprezentarea (5. η= PFe PCu n PCu = PFe Deci randamentul are valoarea maximă la sarcina la care pierderile în înfăşurări (care sunt variabile cu sarcina) devin egale cu pierderile în fier (care sunt constante deoarece depind global de tensiunea de alimentare.53) Pentru acest punct de maxim pierderile în cupru au o valoare particulară: Figura 5. iar punctual de maxim rezultă din derivata: 5. având valoarea zero pentru KS = 0 şi KS → ∞ Rezultă că funcţia are un maxim.52) valori mai scăzute pentru randament. Caracteristica randamentului la transformatorul electric Cu cât sarcina este mai reactivă cu atât rezultă din (5. la u1.52) Randamentul este o funcţie pozitivă. ( dη =0 dK S ) ( ) Sn cos ϕ2 K S Sn cos ϕ2 + K S2 PCu n + PFe − K s Sn cos ϕ2 Sn cos ϕ2 + 2 K S PCu n = 0 K S Sn cos ϕ2 + K S2 PCu n + PFe − K s Sn cos ϕ2 − 2 K S2 PCu n = 0 K S2 PCu n = PFe Factorul de sarcină pentru care randamentul ia valoarea maximă este: K Sm = 2) Caracteristica randamentului este reprezentată prin dependenţa: η = f ( I 2 ) . Caracteristica exterioară a transformatorului. P2 U 2 I 2 cos ϕ2 = P1 U 2 I 2 cos ϕ2 + pFe + pCu (5.50). Uzual se poate considera o valoare medie ∆u = (3÷4) % pentru KS = 1. sau η = f ( K s ) . Rezultă exprimarea randamentului în funcţie de factorul de sarcină KS.20. Apare o comportare independentă a fiecărei faze similar cu un trafo monofazat. La trafo normale KS m ≈ 0. Puterea aparentă nominală este: Sn = U2n I2n I KS = 1 = I1n (5. η= K S S n cos ϕ2 K S S n cos ϕ2 + K S2 PCu n + PFe (5. 5. identificări de parametri şi metode de testare 162 (5.51) ca funcţie de factorul de sarcină P2 = U 2 I 2 cos ϕ2 = K S S n cos ϕ2 ( ) 2 ⎛ I ⎞ PCu = I12 R1 + I 22 R2 = I12 R1 + k 2 R2 = I12 Rsc = ⎜⎜ 1 ⎟⎟ I12n Rsc = K S2 PCu n ⎝ I1n ⎠ Figura 5. Transformatorul trifazat La alimentare cu tensiune simetrică la sarcină simetrică şi construcţie simetrică a miezului.95 – 0.Cap. Se consideră şi U2 = U20 = U2 n deoarece practic are variaţii mici în jurul valorii nominale care nu influenţează semnificativ caracteristica avută în vedere.

în unităţi π/6. Astfel o schemă de conexiuni este reprezentată prin simbolul conexiunilor IT şi JT. identificări de parametri şi metode de testare La nesimetrii constructive. S-a introdus această grupare a conexiunilor prin numărul de ordine din motive practice – nu pot fi puse în paralel decât transformatoare care fac parte din aceeaşi grupă de conexiuni.23. Stabilirea grupei de conexiuni se face prin stabilirea în ordine a următoarelor elemente: • sensul pozitiv al tensiunii induse pe coloane. Se consideră tensiune secundară defazată în urma celei primare. • tensiunile primare şi secundare pe coloane. Grupa de conexiuni constituie totalitatea schemelor de conexiuni care au acelaşi număr de ordine (adică au acelaşi defazaj între tensiunile analoage de pe partea de IT şi JT). 5. Z – Figura 5.21). sau ale sarcinii.22. Figura 5. precum şi printr-un număr caracteristic conexiunii (unghiul de defazaj exprimat în unităţi convenţionale de π/6). Se alege pentru acest unghi. Când se reprezintă înfăşurările coloanelor se fixează sensul pozitiv pentru tensiunile induse – Figura 5. Convenţii de sens la înfăşurările transformatorului Dacă se schimbă sensul de înfăşurare. se va specifica. Teorie.21. • sensul de succesiune al tensiunilor trifazate (de obicei sistemul drept simetric). 5. sau notaţia bornelor se inversează. • unghiul dintre tensiunile înlănţuite. O schemă de conexiuni este caracterizată prin unghiul de defazaj între tensiunile de linie (înlănţuite) omoloage.Cap.22. iar unde se schimbă aceste sensuri. Se utilizează următoarele notaţii: • ABC începutul înfăşurărilor de IT.23 se prezintă ca exemplu conexiunea Yz0-7. La transformatoare trifazate există trei tipuri de conexiuni: Y. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 163 164 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. tensiune Uax ca fazor îşi va schimba sensul. Figura 5. modul de conectare influenţează valorile şi defazajele tensiunilor şi curenţilor. reprezentând numărul de ordine al grupei. xyz sfârşitul înfăşurărilor de JT.4.22. Conexiunea Yz0-7. Se consideră sensul pozitiv pentru tensiunea la borne de la capătul de început la capătul de sfârşit al înfăşurării (Figura 5. D. Acest număr caracteristic reprezintă numărul de ordine al grupei de conexiuni. Se consideră că sensurile de înfăşurare se păstrează pentru primar şi secundar. unghiul π/6. Tipuri de conexiuni la transformatoare trifazate. Figura 5. În Figura 5. ale alimentării. XYZ sfârşitul înfăşurărilor de IT • abc începutul înfăşurărilor de JT. • tensiunile înlănţuite omoloage. . ca unitate de măsură. Scheme şi grupe de conexiuni Schema de conexiuni este constituită din totalitatea conexiunilor înfăşurărilor transformatorului (modul de conectare al fazelor primare şi secundare).1.

Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 165 Standardele precizează schemele grupelor de conexiuni mai utilizate. Componenta armonică 3 rezultă de forma dată. Construcţia miezului influenţează regimul de funcţionare în gol şi din acest punct de vedere apar următoarele situaţii: a) – circuit magnetic simetric (grup transformatoric sau transformator trifazat în manta) – curenţii de mers în gol sunt simetrici. fluxul se închide pe căi cu reluctanţă magnetică mică. 5. Liniile de câmp magnetic la transformatorul trifazat cu trei coloane în linie. la flux sinusoidal rezultă curent de magnetizare nesinusoidal. Figura 5. IAO=ICO>IBO. La trafo de putere mai mică diferenţa între curenţii pe fază poate ajunge până la 50%. b) – circuit magnetic nesimetric . ˆ Conexiunea Yy Teorema I a lui Kirchhoff este satisfăcută numai când .2. Rezultă că solenaţiile fazelor extreme trebuie să fie mai mari. Se analizează în continuare comportarea mai multor conexiuni din acest punct de vedere.55) Ca urmare în acest caz se poate trage concluzia că în tensiunea de linie armonicile de ordinul 3 se anulează reciproc. Ca urmare. armonică de ordinul 3. 5.24). Armonicele de ordinul 3 la transformatorul trifazat cu trei coloane în linie. se poate considera curentul rezultant de funcţionare . nu conţine armonica de ordinul 3. curentul rezultant este sinusoidal. care sunt neglijabile. Lungimile liniilor de câmp sunt: l1 = l3 > l2. care apare şi în tensiunea indusă. i1 = i2 = i3 = 0. Figura 5. Variaţiile cu linie întreruptă pentru i0. Aceste armonici sunt sinfazice: U ab = U a − U b = U a1 + U a3 − (U b1 + U b3 ) = U a1 − U b1 = U ab1 (5. Dacă n-ar exista celelalte armonici. Se utilizează următoarele conexiuni: Yy – 12 care se mai notează şi cu Yy – 0. Datorită caracteristicii magnetice neliniare. Ca urmare. variaţia i0 –i03 ar fi sinusoidală.26. identificări de parametri şi metode de testare nu se pot închide). rezultă că nu ar mai fi satisfăcută teorema 1 a lui Kirchhoff. tensiune electromotoare indusă şi curent este dată în Figura 5. Din această cauză conexiunea Y – y sau Y – y0 nu se utilizează la grup transformatoric. Din consideraţiile anterioare la funcţionarea în gol a transformatorului monofazat a rezultat forma lui i0 (variaţie nesinusoidală). Funcţionarea în gol a transformatorului trifazat În acest regim apar deosebiri faţă de transformatorul monofazat datorită miezului şi schemei de conexiuni. Ca urmare apare şi o nesimetrie. În cazul miezurilor cu trei coloane. fluxul este nesinusoidal (vine în considerare mai ales armonica de ordinul 3). Dy – 11. acestea au valoare scăzută (Figura 5. Yz – 5. Rezultă flux nesinusoidal – cu armonică de ordinul 3. curenţii armonică de ordinul 3 pe cele trei faze sunt sinfazici. iar când curentul de magnetizare este sinusoidal. în această situaţie. i03 şi ue1 sunt considerate dacă fluxul φ1 ar fi sinusoidal. Considerăm fluxul sinusoidal. Armonica de ordinul 3 a curentului va fi: 2π ⎤ ⎡ iλ 03 = 2 I 03 sin 3⎢ωt − (λ − 1) ⎥ = 2 I 03 sin 3ω t 3⎦ ⎣ (5.25). deoarece dacă cei trei curenţi ar fi defazaţi cu 2 π/3 unul faţă de altul şi inegali între ei. iar la mers în gol. deci armonica de ordinul 3 nu există (curenţii 166 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. Dacă circuitul magnetic este liber (spre exemplu la grup trafo).25. armonica de ordinul 3 poate lua valori până la 60 % din fundamentală. curentul real de funcţionare în gol în acest caz conţine numai fundamentala şi armonicele superioare lui 3 (care sunt neimportante). Dy – 5. Valoarea efectivă a tensiunii pe fază poate creşte cu până la (10 ÷ 17) %.4. presupunând că celelalte armonici superioare sunt neglijabile. Diagrama carteziană pentru flux. Ca valoare a curentului de mers în gol se consideră o valoare medie. În cazul conexiunilor fără nul rezultă I A + I B + I C = 0 .54) Deci. deoarece i0 prezintă un maxim mai mare decât fundamentala (vezi funcţionarea în gol a transformatorului monofazat prezentată la un paragraf anterior). Deoarece armonicele curentului de ordine 3 nu pot exista la această conexiune. practic. Teorie. Yz – 11. referindu-ne la armonica de ordinul 3. Yd – 11. Cel mai utilizat transformator este cel cu trei coloane în linie (Figura 5. Yd – 5.Cap.24. datorită reluctanţei magnetice mari de închidere a fluxurilor sinfazice.

miezul fiind nesaturat.56) 1 (I + I b + I c ) 3 a Un sistem trifazat nesimetric (de curenţi spre exemplu) este echivalent cu suprapunerea a trei sisteme fazoriale simetrice: direct. cu π/2 în urma fluxului).28. flux şi t.e.26.m la funcţionarea în gol pentru conexiunea Y – y0. Această situaţie este reprezentată la curbele cu linie plină din Figura 5. ˆ Conexiunea Y – d La această conexiune în secundar pot să apară curenţi sinfazici armonică de ordinul 3 într-un regim apropiat de cel de scurtcircuit. Teorie. ˆ Conexiunea Z în secundar Armonicile curentului de ordinul ν = 3 nu se pot închide. Variaţia în timp pentru curent. .e. 5. b) în flux magnetic φ şi t. deci fluxul total de magnetizare de ordinul ν = 3 este mic (ca la transformatorul în scurtcircuit unde fluxul de magnetizare se poate neglija).e. deci fluxul magnetic este mic. care însă se anulează reciproc datorită modului de conectare (Figura 5.27.e.26. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 167 168 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. 3) – influenţa armonicii de ordinul 3 este redusă la miezul cu 3 coloane în linie şi mai mare la grup transformatoric (până la 17% creştere a t. Conexiunea z în secundar. Funcţionarea în scurtcircuit a transformatorului trifazat Figura 5. invers şi omopolar) sub forma: ( I ad = 1 I + aI b + a 2 I c 3 a I ai = 1 (I + a I b + a I c ) 3 a ) (5..3.m. ue. T. invers şi omopolar – Figura 5. care pot fi: a) în curent la Y0. La acest curent rezultant fluxul va fi aplatizat φ. ceea ce poate provoca deranjamente în instalaţiile puse sub tensiune). Sarcină nesimetrică În cazul transformatorului trifazat care are o încărcare nesimetrică pe faze.28. ˆ Funcţionarea în sarcină a transformatorului trifazat Sarcină simetrică În acest caz comportarea transformatorului trifazat este similară cu comportarea transformatorului monofazat. Ei produc un flux de reacţie opus celui inductor.27).m. D primar sau secundar y0d. Figura 5. ˆ Conexiunea Yo şi D în primar În acest caz curenţii armonică de ordinul 3 se pot închide – deci variaţiile φ şi Ue sunt sinusoidale. Mărimile variază sinusoidal. La scurtcircuit simetric situaţia este identică cu cea de la transformatorul monofazat – curentul secundar este aproape în opoziţie cu curentul primar având efect demagnetizant. Componentele simetrice în care se descompune un sistem nesimetric. analiza funcţionării în sarcină se poate face pe baza componentelor simetrice. 5.m. Rezultă că φ şi Ue au armonici de ordin ν = 3. când curentul de funcţionare în gol i0 nu poate conţine armonica ν = 3 prin natura conexiunii adică la Yy şi Yz. Un sistem nesimetric sinusoidal se descompune în trei sisteme simetrice (direct. I ao = Figura 5.4.Cap. ˆ Concluzii Din analiza înfăşurărilor prezentate anterior rezultă următoarele: 1) – asimetria miezului determină o asimetrie a curenţilor de gol (diferenţe până la 50%). Ue are forma din figură deoarece variaţia fluxului este foarte mare într-un timp scurt în zona neaplatizată (curba ue cu linie plină din figura 5. Tensiunea rezultantă e defazată (armonica fundamentală. identificări de parametri şi metode de testare în gol sinusoidal.26). 2) – caracteristica de magnetizare determină armonici de ordinul ν = 3.

avem iA + iB + iC = 0 Rezultă: IA0 = IB0 = IC0 = 0 şi deci componentele omopolare din primar nu pot exista.D. Rezultă pe fiecare fază o t. La nesimetrii monofazate apare componenta omopolară.m. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 169 a=e 2π 3 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. în primar apare o componentă corespunzătoare cu efect invers. Conexiunile Dy0. 2 – la funcţionare în sarcină curenţii să fie sinfazici şi fiecare transformator să fie încărcat la o sarcină proporţională cu puterea lui nominală. sarcină totală absoarbe un curent mai mic. Deci. E necesar ca în funcţionarea în sarcină curenţii de sarcină să fie sinfazici deoarece I = I I + I II (curentul total de sarcină) obţinându-se o rezultantă maximă în acest caz. Condiţii de funcţionare în paralel Pentru o siguranţă mai mare în alimentare şi datorită creşterii cererii de energie electrică transformatoarele lucrează în paralel în substaţii. D. În acest caz sarcina trebuie să se reducă de 3 ori. • Conexiunea Vv apare în cazul conexiunii Dd la întreruperea aceleiaşi faze primare şi secundare. Conexiunile Yy.5. identificări de parametri şi metode de testare • La conexiunile cu y. La nesimetrii bifazate componenta omopolară e nulă. deci la aceeaşi curenţi de încărcare pentru transformatoare (aceleaşi solicitări).e. Pentru o funcţionare optimă din punctul de vedere al pierderilor şi solicitării transformatoarelor puse în paralel acesta trebuie să satisfacă următoarele cerinţe: 1 – în regim de mers în gol să nu apară curenţi de egalizare între transformatoare (curenţii de circulaţie interioară) – care ar încărca inutil transformatoarele şi ar reduce randamentul. Yd nu suportă sarcini nesimetrice ca atare se utilizează la transformatoarele de putere în distribuţia de energie şi transformatoarele coborâtoare în distribuţia de forţă când nu intervin sarcini nesimetrice. d. de tip omopolar: U ao = U bo = U co În acest caz se modifică numai tensiunea pe fază. . b) când primarul este Y. Conexiunea Dd se utilizează la grupul transformatoric deoarece permite funcţionarea în triunghi (V).solenaţiile omopolare de pe aceeaşi coloană se anulează reciproc.Cap. • Conexiunea Yy0 este puternic perturbată de asimetrie. cele înlănţuite rămânând nemodificate (se compensează componentele omopolare): U a + U ao − (U b + U bo ) = U a − U b = U ab Din cele prezentate anterior relativ la sarcina nesimetrică rezultă următoarele: ˆ Concluzii • Conexiunile Y0. I a = − I b . 5. Y Z0 se utilizează la iluminat şi alte sarcini monofazate care produc nesimetrii.29). ˆ Utilizarea diferitelor scheme de conexiuni Schemele de conexiuni se utilizează având în vedere comportarea lor faţă de sarcini nesimetrice şi posibilitatea apariţiei unor astfel de sarcini în reţeaua respectivă. componente omopolare nu pot exista. I Ai + I 'ai ≅ 0 Pentru fiecare componentă din secundar. Teorie. • Conexiunile YZ0 – admit asimetrii de 100% . deoarece are nulul accesibil. Dacă sunt sinfazici I = II + III Dacă nu sunt sinfazici I < II + III. conexiunea Dd la o avarie permite întreruperea unei faze – consumatorii fiind în continuare alimentaţi. Pot fi luate în considerare situaţiile care se prezintă în continuare: a) când primarul are Y0. în secundar – nu sunt posibile sarcini monofazate deci În relaţiile anterioare „a” este fazorul unitar de defazare: j 170 (5. 5. Z0 – componentele omopolare se închid şi se respectă relaţia: I A0 + I 'a 0 ≅ 0 Ca urmare în acest caz fiecare fază se comportă ca un transformator monofazat.57) Componentele directe şi inverse constituie o sarcină simetrică pentru transformator: I 1 + I '2 ≅ 0 sau I AD + I 'ad ≅ 0 . Se consideră două transformatoare în paralel (figura 5. I c = 0 şi I ao = 0 . se admit nesimetrii de până la 20% la miez cu coloane în linie. nu se admite o asimetrie la circuite magnetice libere. Componentele omopolare secundare fiind necompensate acestea determină o magnetizare suplimentară omopolară a miezului: φao = φbo = φco Această magnetizare suplimentară de tip omopolar este maximă în cazul circuitelor magnetice libere şi redusă la miezul asimetric cu 3 coloane. Funcţionarea în paralel a transformatoarelor. în aşa fel încât starea de magnetizare a miezului să nu se schimbe. Z0 în primar – admit sarcini asimetrice 100% (încărcare a nulului secundar cu un curent egal cu cel nominal). cu reducerea corespunzătoare a puterii. la avarierea unei faze celelalte putând fi alimentate în continuare.

5. În regim de mers în gol este necesar să fie îndeplinită condiţia privitoare la curentul de egalizare (sau de circulaţie interioară). Dacă e satisfăcută şi această condiţie rezultă: I II Z scI = I1II Z scII (5.29. Ecuaţiile celor două transformatoare în paralel (Figura 5.59) S-au notat cu indicele I mărimile corespunzătoare primului transformator şi cu indicele II cele corespunzătoare celuilalt transformator. U ' 2I − U ' 2II ∆U I e = I 1I = − I 1II = = =0 Z scI + Z scII Z scI + Z scII (5. b) transformatoarele trebuie să aibe acelaşi raport de transformare – la aceeaşi U1 (borne comune) trebuie să fie satisfăcută relaţia U2I = U2II De exemplu dacă se admite o diferenţă de 0. Teorie.5 0.62’) K SI I ln I Z scI = K SII I ln II Z scII .5 U n 0. identificări de parametri şi metode de testare 172 Din această relaţie rezultă condiţiile următoare: • pentru transformatoare monofazate: a) transformatoarele să fie conectate la borne omoloage.58) I 1 = I 1I + I 1II I 1I Z scI = I 1II Z scII . În caz contrar datorită defazajului tensiunilor secundare. U ' 2 I = U ' 2 II Rezultă deci un curent inutil de 5%In care încarcă în permanenţă transformatoarele (curent de circulaţie numai între transformatoare). • pentru transformatoare trifazate. adică K sI = K SII rezultă: I ln I Z scI = I ln II Z scII u scI = u scII (5.5% a rapoartelor de transformare rezultă: 0.62) = scII X scI X sc II Z scI I 1I − U ' 2I = Z scII ( I − I 1I ) − U ' 2II Z 1I ( Z sc + Z scII ) = Z scII I + U ' 2 I − U ' 2II Din acestea rezultă valorile pentru curenţii din primar: I 1I = I 1II = Z sc II I Z scI + Z scII Z sc I I Z scI + Z scII + U '2I − U '2II Z scI + Z scII − U ' 2I − U ' 2II Z scI + Z scII cos ϕ scI = cos ϕ sc II (5. Pentru că sarcina se repartizează proporţional cu puterea nominală. rezultă ∆U de valoare considerabilă şi deci curenţi de egalizare de valoare semnificativă. tensiunile secundare trebuie să fie egale şi în fază.61) Ca urmare pentru a nu avea un curent de circulaţie interioară. Altfel ∆U = 2Un şi transformatoarele au secundarele în scurtcircuit. Din condiţiile anterioare satisfăcute.60) Pentru ca I e = 0 trebuie ca ∆U = U ' 2 I − U ' 2 II = 0 . Conectarea în paralel a transformatoarelor: a) curentul de egalizare Ie. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 171 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. rezultă (şi pentru transformatoare monofazate şi pentru cele trifazate): (5. unde: K SI = I II I şi K SII = 1II reprezintă factorii de sarcină a celor două transI ln I I ln II formatoare. acestea trebuie să facă parte din aceeaşi grupă de conexiuni. Practic s-a constatat că respectarea acestei condiţii poate fi făcută la transformatoare a căror putere diferă cu mai puţin de 1:3. b) schema echivalentă.5 5 ∆U = = 20 I n = I sc In Ie = 2 Z sc 100 2 Z sc 200 200 100 Figura 5.29) sunt: U 1 = Z scI I 1I − U ' 2I U 1 = Z scII I 1II − U '2II (5.63) . din condiţia curenţi sinfazici rezultă că în complex şi impedanţele sunt coliniare în reprezentare: Rsc I R (5.Cap.

63).. este: N ∑ I1k = I k =1 Deci în caz general 1 I1i N ∑ I1k k =1 Z sc i = N ∑Z 1 k =1 sc k Amplificând relaţia cu tensiunea nominală. 5b .. 2..Cap. proporţional cu puterea nominală. = 1k = . iar membrul drept cu curenţii nominali corespunzători.63 se respectă cu aproximaţie.. care au tensiunile nominale de scurtcircuit diferite (celelalte condiţii fiind îndeplinite) având următoarele date nominale: . Se consideră N transformatoare conectate în paralel. De aici rezultă importanţa practică a tensiunii nominale de scurtcircuit şi constrângerile privind proiectarea în aşa fel încât să rezulte valori impuse pentru această mărime.. 5a – factorii de putere la scurtcircuit să fie egali. sarcinile transformatoarelor când tensiunile nominale de scurtcircuit sunt diferite. În concluzie condiţiile de punere în paralel a transformatoarelor sunt: 1 – conectarea se face la borne omoloage. rezultă: Figura 5. Să vedem cum se repartizează. 3.. deci relaţia 5. Verificarea practică a condiţiilor de conectare în paralel Pentru transformatoare trifazate cele trei condiţii se verifică experimental cu montajul din figura (5. evident neproporţional. = 1N = 1 1 1 1 1 Z sc I Z sc II Z sc i Z sc k Z sc N ∑ I1k k =1 N ∑Z k =1 1 sc k Curentul total al celor N transformatoare. conduce la avarierea transformatoarelor puse în paralel. 4 – tensiunile nominale de scurtcircuit să fie egale.30. aceasta este o condiţie care conduce la repartiţia puterii pe fiecare transformator în mod proporţional.62’) k =1 u sc n k în care puterea totală solicitată de consumator de la cele N transformatoare în paralel este: N S = ∑ Sk . Nerespectarea condiţiilor 1..30) unde indicaţia voltmetru trebuie să fie nulă atât la perechea aa’ cât şi la bb’ apoi se poate conecta partea secundară. identificări de parametri şi metode de testare N I I I I1I I = 1II = . 2 – transformatoarele trebuie să aibă acelaşi raport de transformare.. celelalte condiţii de conectare în paralel fiind îndeplinite.. k =1 ˆ Aplicaţie numerică Să se determine repartiţia reală a sarcinii pe trei transformatoare care funcţionează în paralel. 174 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. U1n I1ni Z sc i I1ni U1n I1i = N N I U U1n I1k ∑ 1nk 1n ∑ k =1 k =1 I1nk Z sc k În final rezultă sarcina cu care se încarcă transformatorul de ordinul i: Sn i Aplicaţie la conectarea în paralel a transformatoarelor trifazate S-a arătat că relativ la egalitatea tensiunilor nominale de scurtcircuit (relaţia 5. 3 – transformatoarele trebuie să facă parte din aceeaşi grupă de conexiuni. = I1N Z sc N Această relaţie se mai poate pune sub forma: Si = N ∑ Sk ⋅ k =1 u sc n i N ∑ Sn k (5. = I1i Z sc i = .62´ se poate scrie generalizat pentru cele N transformatoare I1I Z scI = I1II Z scII = . În practică (prin construcţie) este greu de respectat cu stricteţe această condiţie.. considerând condiţia de curenţi sinfazici îndeplinită. Relaţia 5. = 1i = . 5. Teorie. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 173 Dacă nu se respectă această condiţie apare o repartiţie a sarcinilor neproporţională cu puterile nominale.puterile transformatoarelor să nu difere cu mai mult de 1:3.

adică supracurenţi. tensiunile nominale de scurtcircuit diferă. respectiv supratensiuni.31 a) Fluxul magnetic la conectarea transformatorului. Regimurile nestaţionare ale transformatorului pot fi însoţite de: • fenomene de supracurenţi (apar spre exemplu la cuplarea la reţea. φ0 = 0 şi rezultă: φ 0 = −φ om cos (ωt + α) + φ om cos α (5.4 kVA S3=683. Datorită caracteristicii neliniare figura 5. • fenomene de supratensiuni datorită descărcărilor electrice din atmosferă.65’) Fluxul magnetic ca funcţie de timp are o componentă periodică şi alta aperiodică. Deoarece rezistenţa pe fază R1 este mică se consideră pentru început. care echivalează cu (4 ÷ 10) amplitudinea curentului nominal.2. 176 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. Curenţi de scurtcircuit brusc Se consideră cuplarea transformatorului în gol i2 = 0 Ecuaţia tensiunii din primar este: u1 = U1 m sin (ωt + α ) = R1i10 + N1 dφ dt Figura 5.5 kVA S2=455.32. Deoarece R1 ≠ 0 componenta aperiodică este amortizată exponenţial (figura 5. se înlătură acest neajuns prin conectarea unei rezistenţe în serie.5 % Consumatorul solicită o putere totală de S=1480 kVA (deci suma puterilor nominale). iom ajunge la (50 – 100)io. datorită căderii de tensiune importante pe Z 1 .Cap. de obicei de scurtă durată.75 % Sn1=660 kVA. Regimuri tranzitorii ale transformatoarelor Atunci când are loc variaţia uneia dintre mărimile ce caracterizează funcţionarea transformatorului. b) caracteristica de magnetizare (5.1. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 175 Sn1=360 kVA. În regimurile tranzitorii apar curenţi. Curenţi de cuplare la reţea 5.6. uscn1 = 5. Considerând că momentul conectării nu se poate controla. Unghiul α caracterizează momentul cuplării transformatorului faţă de faza tensiunii de alimentare. respectiv tensiuni mai mari decât în regimul nominal.31 b). miezul este nesaturat. uscn1 = 6 % Sn2=460 kVA. pentru o apreciere calitativă a fenomenului R1 = 0.6. Această valoare poate acţiona protecţia de supracurent făcând imposibilă conectarea transformatorului la reţea în gol. Prin integrare se obţine fluxul la funcţionarea în gol în regim tranzitoriu: φ0 (t ) = ∫ U u1 dt = − 1m cos(ωt + α ) + K N1 N1ω Se notează amplitudinea fluxului la funcţionarea în gol: (5.6. Teorie.32.31 a)). Aplicând relaţia dedusă anterior rezultă: S1=341. 5. Schema echivalentă la scurtcircuit La curenţi mari.1 kVA Se observă că transformatorul 3 va funcţiona al factor de sarcină supraunitar. 5. φom ajunge la aproape 2 φom (figura 5. Se consideră schema echivalentă din figura 5.64) Se consideră că tensiunea de alimentare U1 se păstrează şi după producerea scurtcircuitului (reţea de alimentare de putere infinită). uscn1 = 5.31) Dacă momentul conectării se precizează prin α = 0 (la trecerea tensiunii de alimentare prin 0). care măreşte amortizarea şi care ulterior se exclude din circuit. Ecuaţia circuitului este: . În situaţia în care pentru transformatoarele care se pun în paralel. scurtcircuite). între două regimuri staţionare apare un regim tranzitoriu. identificări de parametri şi metode de testare φ om = U 1m ωN 1 la t = 0. având tensiunea de scurtcircuit mai mică. este preferabil ca transformatorul cu tensiunea nominală de scurtcircuit cea mai mică să aibă puterea nominală cea mai mare. 5.65) Figura 5.

Unda de supratensiune are un front foarte abrupt şi poate fi considerată în primă aproximaţie ca undă dreptunghiulară – figura 5. 100 I sc Considerând usc n=4%.33).69) (5. Teorie. U sc n = (4 − 12)% U 1n 0 = I1sc 2 sin (α − ϕsc ) + B . transformatorul nu este solicitat (durata procesului de ordinul 0. deconectări. rezultă B = − I1sc 2 sin(α − ϕsc ) r1t i1sc = I1sc 2 sin (ωt + α − ϕsc ) + I1sc 2 sin(ϕ sc − α) e Mărimea r1 este rădăcina ecuaţiei caracteristice corespunzătoare ecuaţiei (5. rezultă: 4 U 1n = I1n Z sc .67) în care A şi B sunt constante ce urmează a fi determinate.67) r1 + Figura 5.68) R De aici rezultă r1 = − sc Lsc i1sc = I1sc 2 sin (ωt + α − ϕsc ) − I1sc 2 sin (ϕsc − α)e 4 U 1n = U sc n . Curentul tranzitoriu la scurtcircuit − t Tsc Deci orientativ valoarea maximă a curentului de scurtcircuit brusc sau curentul de şoc.Cap. rezultă constanta Tsc de valoare mică.1 s).3 − 1.66) di1sc R sc i sc U 1m + = sin (ωt + α) (5. datorită frontului abrupt şi vitezei apropiată de cea a luminii. identificări de parametri şi metode de testare (5.3. 2 Deoarece Lsc < L1.8) I sc m Pentru t = 0. i1 = 0 şi rezultă constanta din (5.34): . Supratensiuni Supratensiunile apar datorită unor fenomene ca: procese tranzitorii la conectări.66’): R sc =0 L sc (5. Mecanic apare o solicitare deosebită forţele electrodinamice care sunt proporţionale cu pătratul curenţilor fiind de (182 – 452) mai mari decât cele în regim normal. Transformatorul este echivalent cu parametrii (figura 5.33 se prezintă curentul de scurtcircuit cu componentele sale pentru un moment al producerii scurtcircuitului pentru care π α − ϕsc = − . Pentru t = ∞ se stabileşte curentul de scurtcircuit permanent i sc p = I1sc 2 sin (ωt + α − ϕ sc ) I1sc = U1 2 Rsc + (ωLsc )2 (5.6. descărcări atmosferice. 5.8(10 − 25) I1n = (18 − 45) I1n (5. ca oscilaţie de înaltă frecvenţă. Unda este preluată de transformator.33.66’) dt L sc L sc Ecuaţia admite o rădăcină periodică de forma membrului drept (regim permanent) şi o componentă aperiodică amortizată. 100 U 4 U 1n = I1n 1n . 100 1 = 25 I1n I sc I sc = (10 ÷ 25) I1n În final se obţine curentul tranzitoriu în regim de scurtcircuit sub forma: în care constanta de timp la scurtcircuit este: L Tsc = sc R sc Se dau în continuare valori orientative pentru mărimile caracteristice în regim de scurtcircuit la transformatoare uzuale: isc M = (1.70) În figura 5. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 177 u1 = U 1m sin (ωt + α) = R sc i1sc + L sc di1sc dt 178 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. dată de ecuaţia caracteristică: i1sc = A sin (ωt + α − ϕ x ) + B e r1 t (5. Termic.34. în raport cu curentul nominal poate fi: i sc M = 1.68) . deci amortizarea procesului este rapidă (figura 5. 5.

Practic. La transformatoare obişnuite α ≅ 5. Cazul cel mai favorabil din punct de vedere al solicitărilor este cel corespunzător lui α → 0. • dacă nulul e pus la pământ.35. În primul moment când unda de supratensiune ajunge la transformatorul. Ca urmare repartiţia tensiune în lungul bobinajului.34. repartiţiile sunt situate în cele două repartiţii considerate anterior. În această perioadă. fiind cu atât mai abrupte cu cât α are valori mai mari.capacitatea unei spire faţă de pământ. Capacitatea între spire are o valoare redusă.b. C s' . Repartiţia undei de supratensiune pe spirele unei faze a) nul legat la pământ. nici unda nu este dreptunghiulară. c) capacitatea echivalentă a transformatorului Practic transformatorul se comportă ca o capacitate echivalentă. pe spire. ajungând în final la 2Ud (după cca 10-7 s). procesul de încărcare a capacităţii echivalente este caracterizat prin aceea că toate sarcinile care încarcă capacităţile următoare trec prin prima spiră. 2) – valoarea raportului între C 'p şi Cs' caracterizat prin mărimea: α = C 'p / C s' Dacă nulul înfăşurării este legat la pământ. Teorie. nu este aceeaşi. Considerăm C s' → 0 . tensiunea la borne creşte. Dacă vom considera C 'p → 0 . C= C 'p C s' în care s-a notat: C 'p . Ca urmare în regim staţionar α → 0. 5.Cap. privind valoarea lui α. Se poate considera capacitatea echivalentă a transformatorului (figura 5. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale X L = 2 π fL 1 XC = 2 π fC 179 180 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE.capacitatea între două spire alăturate.35 a).35 b). el poate avea diverse valori pentru potenţial (figura 5.respective pe prima spiră. pot apărea tensiuni maxime şi în alte zone decât cea corespunzătoare începutului înfăşurării. Rezultă că sarcinile nu pot încărca a doua spiră. După regimul tranzitoriu de înaltă frecvenţă sarcinile pot trece prin conducţie deoarece inductivitatea nu mai blochează trecerea lor C s' → ∞ . Repartiţia undei de tensiune pe înfăşurări depinde de următoarele aspecte: 1) – dacă sfârşitul înfăşurării este sau nu legat la pământ.a. . tensiunea la borne scade la zero. Unda de supratensiune – a). Dacă nulul este izolat.35. variaţia liniară de la UL la 0 figura 5. capătul de sfârşit are oricând potenţial zero (figura 5. Astfel apar oscilaţii şi ca urmare în momentul imediat după t = 0.35. Analizăm cazurile limită care pot să apară. În cazurile intermediare pentru valori oarecare a lui α. Trebuie avut în vedere că de fapt XL ≠ ∞ şi transformatorul se comportă faţă de unda de înaltă tensiune ca un circuit oscilant format din capacităţi şi inductivităţi cuplate în serie şi în paralel. identificări de parametri şi metode de testare reactanţă inductivă foarte mare şi reactanţă capacitivă mică. α → 0 atunci transformatorul apare ca un lanţ de capacităţi înseriate. b) nul izolat Figura 5. Pe măsură ce capacitatea echivalentă se încarcă.34 c). deci toată tensiune se repartizează pe prima capacitate C 'p . Rezultă o repartiţie liniară a tensiunii pe spire. Figura 5. deci α = 0. • dacă nulul este izolat – variaţia este liniară – paralelă cu axa absciselor figura 5. fiind solicitate mai ales spirele de la începutul înfăşurării. dar procesele sunt foarte apropiate de această situaţie. b) – transmitere.

39. ˆ Măsuri de protecţie 1) – măsuri externe – montare de descărcătoare înainte de intrarea în transformator. Este mai economic decât utilizarea a două transformatoare dar implică anumite complicaţii constructive [34]. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 181 182 TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. practic prin depărtarea ecranului tot mai mult faţă de bobinaje. 2) – măsuri interne. Transformatoarele cu dispozitive speciale de atenuarea oscilaţiilor se numesc transformatoare antirezonante. înfăşurarea de JT fiind constituită dintr-o parte din înfăşurarea de IT. Datorită fenomenului de oscilaţie însă. Pierderile PFe. spre exemplu sistemul din figura 5. străpungerea poate să apară şi în alte puncte ale izolaţiei decât la intrare. b) cu nul izolat Practic fenomenele în regimul tranzitoriu au loc ca în figura 5. În anumite cazuri se practică şi o întărire a izolaţiei la spirele de intrare. • Reglarea în trepte – se face de obicei în limitele ± 20 %.36 b) pentru nulul izolat. Practic reactanţa de scurtcircuit este cea care limitează valoarea . Înfăşurarea se execută cu prize. ˆ Transformatoare pentru sudare Transformatoarele pentru sudare au o caracteristică exterioară mult căzătoare. Reglarea e simplă dacă se permite întreruperea curentului. Rezistenţa atenuează rapid oscilaţiile. b) pentru puteri mai mari – transformatorul cu câmp învârtitor – regulatorul de inducţie.a). Comutarea sub sarcină se poate face cu diverse sisteme. ˆ Concluzie Undele de supratensiune solicită în mod deosebit izolaţia spirelor.Cap. Un.37. Autotransformatorul ˆ Transformatorul cu trei înfăşurări A fost creat din necesitatea de a cupla în staţii 3 reţele cu tensiuni diferite. identificări de parametri şi metode de testare 5. Raportul tensiunilor este: U1 N1 = (5. în special la spirele de intrare. ˆ Transformatoare cu reglarea tensiunii • Reglarea continuă a) se obţine dezizolând o parte din înfăşurare. Tipuri speciale de transformatoare. Ecran cu capacitate variabilă pe lungimea înfăşurării Pentru înlăturarea oscilaţiilor care pot să apară se pot monta între spire eclatoare sau capacităţi înseriate cu rezistoare. În practică se preferă comutarea sub sarcină. kA ⎠ ⎝ respectiv randamentul este mai bun.36 a) pentru nulul conectat la pământ şi figura 5.37 care realizează o capacitate variabilă. Figura 5. Regimul tranzitoriu oscilant a) cu nul legat la pământ. PCu sunt mai mici. kA = Figura 5. Un exemplu de ecran se prezintă în figura 5. Pentru a avea α cât mai mic trebuie pus nulul la pământ şi mărite capacităţile între spire C s' (bobinaje pe muchie). aceste măsuri sunt de ordin constructiv. Teorie. pe care lunecă o rolă de grafit (pentru puteri mai mici). cu limitarea curentului de scurtcircuit şi posibilitatea reglării curentului de sudare între anumite limite.39 – rezistor R pentru a evita scurtcircuitul între două spire vecine. sau legate capacităţi suplimentare faţă de masă (ecrane care conduc la o repartiţie liniară).7.36. pentru un interval de timp foarte scurt. Autotransformatorul Între înfăşurarea de IT şi JT există legătură galvanică. Figura 5. 5.38. la trecerea de pe o priză pe alta (figura 5.71) U 2 N2 Consumul de Fe şi Cu respectiv costul materialelor este mai redus decât la 1 ⎞ ⎛ transformatorul uzual de aproximativ ⎜1 − ⎟ ori.

731 10. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 183 curentului în acest regim. b) caracteristici exterioare. 5. pe partea de IT ¾ număr de poziţii de reglare (trepte de tensiune): 25 ¾ diferenţa de tensiune pe treaptă 10825 3 V = 1875 V • Inducţia magnetică în miez la tensiune nominală B = 1.000 114 ˆ Transformatoare de măsură de curent Acestea funcţionează în regim de scurtcircuit. Prin şuntare. 40. 5.000 99.000 99. 150/21 KV Se prezintă în continuare rezultatele experimentale ale unui transformator trifazat – fabricaţie Electroputere Craiova 2008.000 KVA Tensiune nominală 21 KV 23 0. 11) de reglare a tensiunii 150 KV 21KV • Pierderi în gol garantate sub sarcină K = Tensiune Pierderi în gol [kW] Curent [%] din curentul la puterea nominală 50. deoarece apar tensiuni periculoase pentru izolaţie.610 40. din proces) utilizând curenţi mici în circuitul de măsură pe baza raportului: 30.714 99.000 75 20.8.39.85 [KVA] 50. cu rol de şunt magnetic.85 • Pierderi totale în sarcină garantate pe treapta principală de reglaj a tensiunii Sarcina Pierderi totale [KVA] [KW] 50. identificări de parametri şi metode de testare 184 • Conexiune Y N − y n − 0 • Raport de transformare pe treapta principală (plot nr. Date nominale • Puterea nominală ¾ cu ventilatoare de răcire S n = 50.40. cu ploturi. Reglarea în trepte a tensiunii TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE. fluxul util devine mai mic. I1 Transformatorul de curent nu trebuie lăsat în gol. ¾ ¾ • Randamentul [%] la 150 kV / 21kV Sarcina cos ϕ = 1 cos ϕ = 0.5 0.771 99. Transformator trifazat de putere 40/50 MVA. 1.664 20.000 46 I k= 2 .35 110 % din tensiunea nominală 34.000 KVA • Creşterea temperaturii (pentru temperatura mediului ambiant 40° C) autoventilaţie 65° C cu ventilatoare de răcire 65° C • Reglarea tensiunii în sarcină – în trepte.000 99.000 99. iar cu ajutorul lor se pot măsura curenţi mari (curenţi din primar.40).000 KVA ¾ fără ventilatoare de răcire S n = 40.663 .714 99. Aceasta se realizează practic printr-o coloană cu reluctanţă magnetică variabilă. Transformator pentru sudare a) principiu.000 167 Figura 5. Figura 5. Teorie. respectiv tensiunea electromotoare mai mică şi caracteristica exterioară pronunţat căzătoare (figura 5.669 99.7 T . Rezultate experimentale Transformator electric 1.Cap.

812 3.00691Ω U0 [kV] Înaintea testului de impuls 0.618 0.627 0.00682 Ω.532 0.064 După testul de impuls 21.639 0.637 0.508 0. 110/20 kV.1UN 4 0.9 29.511 21 0.604 13 0.496 0.532 0.56 [Ω / f ].546 18 0.614 0.556 17 0. determinarea rezistenţei de izolaţie) Rezistenţa de izolaţie şi coeficientul de absorbţie U=2500 V R60" [MΩ] R15" [MΩ] K coeficientul de absorbţie (IT+JT)-masă 32000 25000 1.521 0.25 0.604 5 0.100 33.556 R X 0 X 1 = 0.2 76.545 0.556 0.637 8 0.rezistenţa [Ω] – temperatura mediului 20° C Poziţie plot reglaj Poziţie plot reglaj ¾ TRANSFORMATOARE ŞI MAŞINI ELECTRICE.582 15 0.570 16 0.628 11 0. Teorie.639 0.255 20 IT 11 JT 154.88 0.88 [Ω / f ]. 5.604 0.604 0.623 0.7 83.8 96.618 0.532 0.13 P0 [kW] I0 [A] I0 [%] 21.582 JT pentru UN 3 0.499 22 0.523 20 0.545 0.JT 62000 55000 Temperatura θ = 20 [°C] 1.Cap 4 par.090 122. .614 0.473 0. tot de fabricaţie Electroputere Craiova 2008.28 IT-(JT+masă) 52000 45000 1.590 0.531 25 0.567 0. Transformatorul electric – parametri şi determinări experimentale 185 • Rezultatele măsurării rezistenţei înfăşurărilor • Rezultatele măsurării impedanţei omopolare (pe fază): R_ R_ R_ H 0 H1 H 0 H 2 H 0 H 3 R_ R_ R_ H 0 H1 H 0 H 2 H 0 H 3 Poziţie plot reglaj la înfăşurarea de tensiune înaltă .344 59.531 19 0.750 23.592 0.22 IT .523 24 0.Cap.1UN 7 0.680 20 IT 25 JT 186.555 0. • Rezultatele măsurării rezistenţei de izolaţie la 60" şi la 15" şi a coeficientului de absorbţie K (v.508 0.521 0.545 0.000 21.571 0.590 0.499 0.592 0.623 0.605 0.567 0.4.531 0.571 0. 4.605 0.556 0.00687 Ω. R X 0 X 2 = 0.637 0.546 9 0.6 19.570 la înfăşurarea medie de tensiune . IT H 0 H1 H 0 H 2 H 0 H 3 Înfăşurarea alimentată 2 0.580 0.592 14 0.614 12 0.06 23.555 0.0 24.627 0.058 90.875 0.638 0. • Rezultatele încercării la funcţionare în gol: 1 ¾ JT Plot ScurtAlimentare reglaj circuitare IN [A] Usc [kV] Zk [Ω/ph] Psc [kW] θ [°C] IT 1 JT 136.371 20 În Anexa 3 sunt date rezultatele experimentale pentru un alt transformator trifazat de putere 25 MVA.508 0.637 10 0. identificări de parametri şi metode de testare 186 R_ R_ R_ Z 0 = 50.522 0.581 0.581 0.253 • Rezultatele încercării în scurtcircuit de probă: Înfăşurare R X 0 X 3 = 0.508 0.545 0.580 0.628 JT pentru 1.000 3.511 23 0.000 21.rezistenţa [Ω] – temperatura mediului 20° C Z 0 = 11.100 32.592 JT pentru 1.16 JT-(IT+masă) 28000 23000 1.47 0.522 0.614 JT pentru UN 6 0.