You are on page 1of 4

1.Copilăria reprezintă cea mai importantă perioadă din viața unui individ.

Cercetările au demonstrat și
argumentat modul în care trebuie abordată această perioadă, insistând pe practicile adecvate de
îngrigire și educație a copilului.
Multe persoane din societate consideră anumite forme de violență drept metode de disciplinare a
copilului. Tot mai mulți copii devin jertva a abuzului.
Aplicând un chestionar în acest mod am ajuns la concluzia că:
100% din repondenți au relatat că violența prin bătaie este o greșeală iar abuzul sexual este o problemă
în R. Moldova, unde din nou 100% din participanții la sondaj fiind de acord că persoanele care
abuzează copii sunt bolnavi psihic.
Referitor la exzistența unui sistem legal adecvat pentru raportarea cazurilor de violență, persoanele care
au fost intervievate au considerat că acest sistem nu funcționează, iar încrederea in poliție fiind de 30%
în cazurile când acești copii au nevoie de protecție.
În ceea ce privește că personalul care lucrează cu copii ar profita de inocența lor 90% consideră că nu
este adevărat, însă 100% nefiind de acord că băieții ar putea fi mai protejați de abuzul sexual.
Părerile în ce privește abuzarea unui copil de către un lider religios sau împărțit datorită transparenței și
informațiilor relatate în mass-media.
În ceea ce privește că violența exzistă doar în familii sărace 100% au negat acest lucru, considerând că
nivelul de trai nu joacă mare rol, iar abuzatorii pot fi atât prieteni cât și persoane necunoscute.
Reponenții de asemeanea au avut diverse opinii la întrebarea că fetele îmbrăcate provocator ar promova
singure abuzul, deoarece unii abuzatori din contra consideră că cele inocente ar purta vina de
inadaptarea lor în acest mediu.
De acord
in mare
masura
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15

A bate copilul este întotdeauna o greşeală şi
este un abuz împotriva copilului
Abuzul sexual nu este o problemă în
R.Moldova
Persoanele care abuzează sexual de copii sunt
bolnavi psihic
Raportînd abuzul îi faci copilului mai rău , de
aceia mai bine este să nu raportezi
autorităţilor
Este mai puţin probabil ca copiii cu
disabilităţi să fie abuzaţi
Nu există un sistem legal adecvat pentru
raportarea cazurilor de violenţă
Eu nu am încredere în poliţie că va
întreprinde acţiuni pentru a proteja copiii de
violenţă
Personalul care lucrează cu copiii deseori
abuzează copiii
Copiii deseori inventează istorii despre ceea
că au fost abuzaţi
Băieţii nu pot fi abuzaţi sexual
Un lider religios niciodată nu va abuza un
copil
Doar bărbaţii abuzează sexual copiii
Violenţa se întîlneşte doar în familii sărace
În majoritatea cazurilor abuzatorii copiilor
sunt cunoscuţii, prietenii sau rudele acestora.
Fetele deseori provoaca abuzul sexual,
îmbrăcîndu-se indecent

De
acord

Nu sunt de
acord

Nu sunt de
acord în
mare
masura

10
10
1

9
8

2

10
10
7

3

1
5

9
5
10
7

5

9
10
5

6

4

3
1

De asemenea. precum și cu instruire privind fenomenul violenţei faţă de copii în toate formele posibile și consecinţele acestuia. măsuri și tehnici care vor viza reducerea acestei probleme în Republica Moldova. acestea ar putea include centre de zi pentru copii din familii în situaţii de risc. indemnizaţii pentru familii sărace etc. dar care.. etc. În baza constatărilor studiului dat. cu vîrsta de la 20 . Studiul global recomandă ca până în 2009 să fie interzise prin lege toate formele de violenţă faţă de copii. cât și la nivel local. Familiei și Copilului și cu sprijinul UNICEF. 2. în acest fel cazurile vor putea fi identificate și se va oferi asistenţa necesară.Studiul privind violenţa faţă de copii.Studiul privind răspunsul statului la cazurile de violenţă faţă de copii. Violenţa faţă de copii și femei rămâne a fi o problemă actuală pentru majoritatea ţărilor. Procesul de prevenţie trebuie să aibă o continuitate în timp și să poarte un caracter multidisciplinar atât la nivel naţional. iar o delegaţie oficială din Moldova a participat la Consultările Regionale privind Violenţa faţă de Copii (Ljubljana. Violenţa în familie este tradiţional acceptată și de cele mai multe ori are loc în „intimitatea” casei. Modificarea cadrului legislativ al Republicii Moldova este crucială pentru a asigura o protecţie reală femeilor și copiilor împotriva tuturor formelor de violenţă. de exemplu. în parteneriat cu Ministerul Educaţiei și Tineretului și cu Ministerul Protecţiei Sociale. . Multe femei și copii victime nu raportează cazurile de violenţă în familie pentru că le este frică. Pentru planificarea mai eficientă a eforturilor în domeniul prevenirii și combaterii violenţei faţă de copii.. au fost efectuate două studii: . Adoptarea Legii privind prevenirea și combaterea violenţei în familie ar fi un pas esenţial în direcţia dată.Chestionarul dat a fost aplicat pe 10persoane. Dat fiind faptul că violenţa în școală s-a evidenţiat ca o problemă destul de alarmantă. pentru că nu știu cine i-ar putea ajuta și nu cunosc procedurile de raportare. vizite la domiciliu din partea medicilor în perioada prenatală și postnatală. în 2006-2007. servicii de consiliere pentru părinţi. – Institutul de Marketing și Sondaje. Stoparea violenţei faţă de copii este acum o prioritate pentru acţiunile Guvernului Republicii Moldovei și ale UNICEF în domeniul protecţiei drepturilor copilului și ale femeii. o expresie naturală a autorităţii lor și o măsură care nu necesită prea mult timp sau cunoștinţe speciale. ci mai degrabă ca o problemă personală. Slovenia). Cadrul pentru aceste schimbări este stabilit de primul Plan naţional de acţiuni în domeniul prevenirii și combaterii violenţei faţă de copii. realizat de ONG-ul Gender-Centru și . pot fi recomandate ca strategii eficiente de prevenire a violenţei faţă de copil în familie următoarele: • diversificarea și dezvoltarea formelor de sprijin familial pentru a aborda cauzele violenţei faţă de copii. De exemplu. nefiind percepută ca o încălcare a drepturilor omului. • elaborarea mecanismelor de identificare și raportare a cazurilor de abuz și neglijare și educaţia privind aceste mecanisme. În acest context. totuși. considerăm că ar fi binevenite: • revizuirea curriculelor de pregătire a cadrelor pedagogice (inclusiv curricula de instruire continuă) și completarea acestora cu strategii din pedagogia și psihologia nonviolenţei în procesul instructiveducativ. e de menţionat că acţiunile de prevenire ar trebui intensificate în cazul grupurilor specifice identificate în cadrul acestui studiu (grupuri de risc). Adulţii trebuie să-și schimbe percepţiile. fapt datorat ratelor nesemnificative de raportare a cazurilor. prevenirea șomajului în rândul familiilor cu copii. fapt determinat de modul de educaţie a acestora. Profesioniștii care lucrează cu și pentru copii și familie trebuie bine pregătiţi. Copiii sunt educaţi să perceapă bătaia ca pe o pedeapsă „normală” și meritată. inclusiv pentru Moldova. se cer a fi întreprinse acţiuni de prevenire focalizate pe acest segment. trebuie create și dezvoltate servicii comunitare. Există puţine date oficiale care să indice proporţiile reale ale acestui fenomen. instruirea părinţilor. • dezvoltarea serviciilor comunitare destinate copiilor și părinţilor. Prevenirea fenomenului violenţei faţă de copii trebuie abordată ca un ansamblu de politici. efectuat de IMAS-Inc. initiat de către Secretarul General al ONU. Unora le este rușine și se consideră că ar fi ei de vină. are un efect imediat – un copil bătut va face imediat ceea ce i se spune. Astfel. asistenţa socială comunitară. În 2005 Moldova a oferit date pentru Studiul global privind violenţa faţă de copii. care urmează a fi aprobat de guvern în viitorul apropiat. pedeapsa corporală aplicată copiilor ca metodă de disciplinare este adesea considerată un drept al părinţilor.48 de ani. este foarte important să dezvoltăm un sistem capabil să răspundă cazurilor de violenţă și să acorde copiilor și femeilor victime sau supuși riscului de violenţă sprijinul și protecţia corespunzătoare. inclusiv pedeapsa corporală. servicii de re-socializare pentru copii.

poliţiști. Drepturile fac ca normele acțiunilor permise și interzise să fie obligatorii din punct de vedere juridic. acceptarea rolurilor sociale tradiţionale. modalităţile de raportare a cazurilor de violenţă descoperite. • identificarea și raportarea cazurilor de violenţă faţă de copii. se recomandă să se întreprindă acţiuni speciale de informare și schimbare/formare de atitudini faţă de fenomenul vizat. abilităţile de comunicare. copiii nu înţeleg cum să se protejeze. dar ele sunt insuficiente. abordând mai des violența fizică. astfel asigurând și satisfacerea nevoilor pe care le au copiii. violenţa faţă de copii și femei. Situația în școală privind accesul la informaţii calitative în domeniul prevenirii violenţei rămâne aceeași. În plus. considerăm oportun să recomandăm: • elaborarea și implementarea modulelor de formare profesională și continuă a resurselor umane în domeniul drepturilor copilului. • implementarea programelor de dezvoltare a deprinderilor de viaţă destinate copiilor care ar aborda subiecte cum ar fi: viaţa familială. mintale și sociale. violenţei faţă de copii. Copiii au nevoi: aceste nevoi presupun o obligație socială și sugerează anumite norme. asistenţi sociali. Astfel. 4. educaţie civică. protecţia civilă. • recunoașterea abuzului sexual al copiilor. programe informaţionale. • asigurarea profesioniștilor cu instrumente și proceduri de prevenire. Pentru clasele gimnaziale și cele liceale sunt câteva ore la acest subiect în programul şcolar al lecţiilor de dirigenție. precum și competenţele insuficiente ale părinţilor și pedagogilor în disciplinarea nonviolentă a copiilor sunt factori evidenţi în generarea și perpetuarea violenţei faţă de copii. • comunicarea nonviolentă în școli. de asemenea ţinând cont de faptul că părinţii și-au exprimat rezerve vizavi de eficienţa intervenţiei specialiștilor în aceste cazuri. consumul de alcool și droguri etc Lipsa/insuficienţa informaţiilor privind indicatorii și consecinţele diferitor forme de abuz. rolurile de gen. sub forma unor campanii de informare și sensibilizare.• aplicarea programelor speciale (de tipul grupurilor de sprijin reciproc) destinate profesorilor și altor angajaţi ai instituţiilor preuniversitare. în următoarele domenii: • efectele violenţei faţă de copii asupra indivizilor și asupra societăţii. Pentru aceasta statul trebuie să implementeze strategii pentru crearea condițiilor optime de dezvoltare. Drepturile se referă la tratamentul just sau echitabil. Fiecare copil este unic iar unicitatea lui reprezintă punctul de plecare în toate deciziile lui cu scopul de al ajuta să se dezvolte deplin. 3. • implicarea copiilor în munci casnice. identificării și prevenirii timpurii a cazurilor de violenţă pentru psihologi. • metode eficiente de disciplinare a copiilor. pedagogi. inclusiv statului o responsabilitate și o oblaigație juridică și anume accea de a veghea că acestea drepturi sunt respectate și protejate. migraţia. realizate. În clasele primare lecţiile despre prevenirea violenței sunt superficiale. organizate la nivel naţional. își asumă răspunderea juridică internațională pentru eceste drepturi față de întreaga populație. Tot cea ce credem si gândim despre copil se reflectă în tot ceea ce facem pentru el. • revizuirea cadrului legal și normativ privind pedepsirea angajaţilor instituţiilor preuniversitare pentru aplicarea unor tratamente discriminatorii și abuzive faţă de copii. intereselor și ritmului individual de dezvoltare. medici. Astfel când o țară ratifică o convenție privind drepturile. educaţia pentru sănătate. rolul serviciilor și al specialiștilor în asistenţa acestor cazuri. de regulă profesorii vorbesc succint la această temă. O abordare bazată pe drepturi încearcă să asigure recunoașterea și susținerea acestor responsabilități și obligații. În unele şcoli au fost repartizate materiale noi pentru . Exzistența unor drepturi juridice impune altora. mulți profesori le consideră neimportante și le înlocuiesc cu alte teme. Ele se referă la corectitudinea în decizii în conformitate cu normele și codurile instituite de o autoritate legitimă. Copii au dreptul la un standart de viață corespunzător dezvoltării lor fizice . Pornind de la ratele îngrijorătoare de incidenţă a abuzurilor faţă de copii înregistrate în acest studiu. • elaborarea și aplicarea unei proceduri clare de raportare și înregistrare a cazurilor de violenţă împotriva copiilor. Respectarea unicității fiecărui copil prin adoptarea la nevoile. juriști. identificare și asistenţă a copiilor și familiilor aflate în situaţii de risc și/sau maltratare. cu caracter continuu. cu scopul menţinerii unui climat nonviolent.

Autorităţile ar trebui să organizeze întâlniri cu părinţii şi profesioniştii. inclusiv despre persoanele la care copiii se pot adresa fără frică în caz de abuz. cluburi. este nevoie de combinat diverse metode de informare. Din păcate. dar ele nu sunt accesibile pentru toţi. activităţi unde se vorbeşte despre prevenirea violenţei. Unele sunt neclare. în centrele medicale.) a unor postere amuzante şi provocatoare. altele nu se referă direct la temă şi nu sunt pe înţelesul tuturor. Totodată. care ar transmite un mesaj pozitiv legat de comportamentul non-violent între copii şi luarea în derâdere a copiilor/ adulților care aplică violența sau încalcă drepturile copilului. este binevenită şi desfășurarea unor campanii audiovizuale. în cadrul cărora să se vorbească despre prevenirea violenţei . ar funcționa afişarea în diferite locuri (școală. În cadrul şcolii ar trebui organizate mai multe lecţii.copiii de diferite vârste și cei care doresc pot să le citească la bibliotecă. parc. trecătorii le observă. iar apoi nimeni nu le mai atrage atenția. spectacolul pentru adulți Casa M a avut un impact mai mare asupra prevenirii violenței. RECOMANDĂRI Să fie mai multe informaţii despre dreptul de a fi protejat împotriva abuzului şi violenţei pe înţelesul tuturor. De exemplu. le citesc doar o perioadă scurtă de timp după ce ele au fost afișate. la primărie. discoteci etc. Există careva materiale informative despre prevenirea abuzului afișate pe panouri în instituţiile de învățământ. altele stau acolo de mai mulţi ani și nu mai sunt interesante. nu peste tot copiii sunt informați despre aceste materiale și locul unde le pot găsi. și ele stau pe o masă și se prăfuiesc. În afara şcolii nu sunt multe informaţii. Materialele informative care se întâlnesc în localităţi nu sunt adresate părinţilor sau diferitor categorii de profesionişti. Impactul posterelor nu este de fiecare dată unul mare. iar pe lângă materialele informative scrise sunt necesare multe instruiri. Pentru prevenirea violenței în relațiile dintre copii.