Curs I Jurnalismul ca activitate primordiala ce vizeaza dobandirea statutului de a 4-a putere in stat e o componenta importanta a mass-mediei, devenita in ultimii

ani un punct gravitational al societatii, aflata in raport direct cu sistemul politic, economic si social. Mass-media nu inseamna doar mesajele de natura semiotica, ci si transmiterea oricaror forme materiale cu continut informative a tuturor tipurilor de “obiecte”, persoane, bunuri, informatii. Sistemele comunicationale cuprind toate genurile de medii de comunicare :sosele , cai comunicare, limbaj. Fen commune sunt multiple si mobile pentru ca penetreaza in toate mediile sociale, indifferent de timp, pregatire porofesionala,ele invadeaza realitatea sociala pentru ca orice mesaj terbuie produs, transmis si inregistrat efectul urmarit. Modelul produs de Chanon in 1959 in explicarea teoriei informatiei a fost demult depasita . In acceptiunea sa usor desueta acum, comunicarea se defineste ca fiind demersul de a transmite un mesaj dintr-un loc in altul, mecanismul fiind alcatuit din un emitator care poseda o informatie si doreste sa o transmita destinatarului (receptor) informatie pe care o traduce acestuia intr-un mod accesibil spre a fi inteleasa, process ce poarta numele de codare. Astfel de mesaj e emis si transmis printr-un canal de comunicare si va ajunge la receptor care printr-un exercitiu de decodare il intelege. Pentru ca activitatea sa fie cat mai bine inteleasa e nevoie si de o forma de control, de corectare a eventualelor greseli si disfunctionalitati, numita feed-back, adica circuitul de retroactiune de la receptor spre emitator. Acest tip de definire al transmiterii de informative, creat de Chenon, nu tine cont de existent unor grupuri ori a unor indivizi in procesul de transmitere a unui mesaj, persoana care se afla sub inflenta unor factori politici, economici. Cercetatorul ameircan priveste comunicarea ca pe o activitate simpla, lineara ce are loc de la emitator la receptor: 1) Un emitator care poate fi o fiinta sau un grup, o administratie 2) Un canal fizic definit sau nedefinit pe care circula mesajul 3) Un receptor care supus acestor mesaje va avea un anumit comportament 4) Un repertoriu de semne sau elemente commune de care emitatorul se foloseste pentru a asambla intr-un mesaj dupa anumite semne si care receptorul va cauta sa identifice elementele primate (decodare) Teoria matematica a comunicarii a fost elaborate de Chanon si Wiener, ingineri la Bell in 1959. Cei doi au subliniat ca exista mereu o informatie emisa intr-o anumita cantitate pe care o cunoastem sau nu, investita cu un cuantum de unitate, transmisa unui receptor. 1

Ulterior Wiener a reformulate teoria, considerand ca informatia intra intr-un mecanism complex, in sensul ca primim si utilizam un mesaj pentru a ne adapta la cerintele realitatii imediate, intrucat “a trai eficient inseamna a trai cu o informatie adecvata. Astfel comunicarea si reglarea privesc esenta vietii intregi a omului chiar daca ele nu se refera la viata lui societala.” Modelul cybernetic propus de Wiener a fost preluat ad-literam de la Stefan Odobleja cu “Psihologia consonantista”, propunand ca tot spiritual comunicarii, atat al omului cat si al masinii sa poarte numele de cibernetica (grecescul “chiberthes”=pilot)

Curs II Se poate afirma ca in general comunicarea presupune doua paliere de manifestare – direct cand sunt implicate doua sau mai multe personae in actul de transmisie a mesajului, numindu-se si comunicare interpersonala.Acest stil dispune de trei perspective privitoare la subiect Comunicarea unui mesaj se transmite de o persoana fiind receptionata de o alta sau de un grup de persoane realizand-se un anumit effect

Comunicarea se realizeaza intre doua personae aflate intr-o anumita relatie. Posibilitatea pasajului de comunicare sa se faca in mod spontan si direct. Miller subliniaza trei factori de baza privind comunicarea eficienta: 1) Participantii la actul comunicativ isi fundamenteaza predictiile unii de ceilalti nu pe apartenenta la un grup ci pe gradul de diferenta al interloctorului in raport cu propriul grup adica pe caracteristici psihice. 2) Cunoasterea unui participant la comunicare e dublata de date si explicatii in legatura cu reactiile sale in diferite situatii 3) In diferite situatii impersonale regulile conduitei sunt stabilite si conditionate de norme sociale. Cu atat e mai evident aspectul social cu cat normele sociale sunt mai functionale in cadrul interactiunii comportamentale.

Comunicarea indirecta presupune o comunicare imediata printr-un document – calculator, telefon, sau o institutie specializata : ziar , radio etc. Acest tip de comunicare presupune : comunicare mediata tehnologic intre grupuri mai mici si com de masa care se produce in medii sociale compacte, populate. Comunicarea de masa se adreseaza unui conglomerate foarte mare de oameni interesati de diefrite produse cultural, politice, economice, sociale, 2

conglomerate localizat intr-un spatiu determinat cu constiinta apartenentei la o anumita com. In mass media mesajele sunt create de un ansamblu de indivizi in care fiecare indeplineste sarcini specific, altfel spus mesajele sunt produse de echipe de oameni specializati in cautarea si prelucrarea informatiei, in conceperea si fabricarea divertismentului, lucrand in structure organizationale complexe. Sunt grupati in instrumente ramificate in care productia urmeaza aceleasi reguli ca in marile institutii desfasurandu-se pe principalele benzi rulante si vizand rentabilitatea si eficienta care asigura obtinerea profitului si e marcata de competitita cu institutii similare. Productia de mesaje mass-media e foarte costisitoare si solicita concentrari de resusrse tehnice si umane. In aceste conditii mesajul este distribuit ca un bun de consum si pentru a fi prelucrat imediat trebuie sa aiba un continut atractiv, accesibil, cu o doza de noutate, uneori incitant. Acest continut poate cuprinde informatii ce se pot prezenta ca brute (rezultatele unor competitii, statistici) dar si prelucrate si combinate cu alte tipuri de date si referinte ce vizeaza opinii, interpretari, politica. Alteori continutul e format din idei si opinii prin care receptorii sunt pusi in situatia de a cunoaste un anumit fenomen, o atitudine, un fapt, o situatie. In ceea ce priveste divertismentul face obiectul continutului unui mesaj si are menirea sa genereze buna dispozitie, placere:filme artistice, muzica, sport. In presa scrisa se intalnesc diverse material cu referire la biografia unor artisit, vedete, horoscop. Mai exista si anumite continuturi educationale : teleenciclopedia Indiferent de tipul de mai sus, acesta trebuie sa posede o anumita lizibilitate si multiple posibilitati de intelegere si relationare semantic, sa aiba coerenta, coezine , sa denote precizie, sobrietatea, seriozitate. De aceea continuturile vehiculate de comunicarea in masa se vor caracteriza prin simplitate, claritate, afectivitate, trasaturi care ofera oamnilor care consuma aceste produse cultural un acces direct, simplu, rapid, la intelegerea mesajului, crede M. Coman. Din punct de vedere al scopului urmarit activitatea continuta in mesajul massmedia poate lua diverse forme : 1) Comercial – obtinerea profitului 2) Non-profit sau de serviciu public 3) Neutra 4) Partizana 3

Institutiile de presa comerciale se pot clasifica in : -autonome sau integrate in grupuri sau societatea economica , producatoare de bunuri mass-media si alt specific. Cele non-profit au o sustinere financiara proprie, primesc subventii din surse diverse pentru realizarea unor actiuni legitimandu-se un anumit mesaj : cel de promovare a unui demers politic. Dupa suportul ori modalitatea de difuzare a mesajului , institutia de presa evidentiaza doua structuri principale : -presa scrisa -audio-vizualul Aflata in concurenta cu audio-vizualul, presa scrisa prezinta o anumita diversitate cat si in public, cu o conduit in ceea ce priveste receptarea informatiei, pentru ca se constituie intr-un instrument al spatiului public, considerat symbolic intermediar intre societatea civila si stat. Presa scrisa isi revendica si impune un rol civic intrucat se manifesta plenar de la publicarea faptului divers la polemica de idei. In plus presei scrise I se recunoaste capacitatea deosebita in ceea ce priveste receptarea normelor si a codurilor, corectitudinea materialului scris. Din punct de vedere al periodicitatii aparitiei productia presei se configureaza astfel : Saptamanale Lunare Trimestriale Anuale Bisaptamanale/bilunare , periodicitatea aflandu-se in corelatie directa cu beneficiarii fiecrui titlu de publicatie : ex daca are continut stiintific, cu tiraj redus, aparitiile devin mai rare, iar in conditiile unui public numerous, eterogen frecventa aparitiei creste.

Publicatia cotidiana are specific aparte – detine monopolul actiunilor comunicationale, unind in receptionarea mesajelor foarte multi subiecti, chiar daca unii se pozitioneaza pe directii opuse, majoritatea folosind imediat informatia ce le-a fost transmisa. Evdident ca un cotidian apare de 6-7 ori pe saptamana, unele avand chiar si editii de duminica si diverse suplimente. 4

Publicatiile se catalogheaza in raport de tiraj, format, continut, momentul aparitiei. Marimea tirajului e conditionata de mai multe aspect :numarul citiorilor aflat in raport direct cu populatia si teritoriul unei tari, gradul de cultura, posibilitatile natiunii, regimului politic, mijloace de difuzare. Formatul unei publicatii inseamna 54/35 si 56/38. Ariile de diufuzare sau campul distributive poate avea character local (metropola, oras localiate), regional, national si international. Aria de relevanta cea mai mare in ceea ce priveste productivitatea mesajului si eficacitatea neconditionata a informatiilor. In europa si America de N exista publicatii regionale care sunt tiparite in tiraje mai mari decat cele nationale : Corriere della sera, La Republica-741500, New York Times – 1500000, Los Angeles – 1200000. Dupa continut exista publicatii care se adreseaza unui public eterogen, dar si specializate cu un profil bine determinat: L’equipe -410000, Gazeta dello Sport – 375000, Wall Street Journal – 1800000, Financial Times – 310000, Publicatii cu continut religios : La croix 110000, Christian’s Monitor – 798000. In spatiul englez functioneaza o alta clasificare, unele fiind considerate de prima mana, altele populare. In prima categorie sunt diverse evenimente politice nationale si international, analize ale unor fenomene economice, adica teme prioritare care se refera la protectia sociala, participarea la constuctia europeana. In general ele promoveaza mesajul cu un ton sustinut dar transparent, in ciuda schimbarilor de guvern. Publicatiile populare abordeaza subiecte cu tenta de senzational relatand date si informatii privind viata si activitatea unor vip-uri din viata moderna : The Sun – 4 mil. ; Daily express : 1,5 mil. Daca facem o referire la publicatiile saptamanale si lunare trebuie spus ca acestea au un profil strict specializat, fiind reviste de specialitate. O radiografiere a publicatiilor saptamanale si lunare ne spune urmatoarele : 1) Din familia publicatiilor de informare politica si generala fac parte cele mai prestigioase reviste si magazine : The Observer – 500000, cel mai vechi titlu din lume cu o aparitie din 1791; Gente – 1,5 mil; L’express – 400000; Parimaci – 845000; Figaro magazine – 58400; L’europe observateur – 423000; Time – 4,2 mil. 2) Publicatii economice – pot intra titluri consacrate vietii economice – The Economist, Capital, L’expansion, sau unor domenii strict determinate – finante, bursa, turism. 5

Redactarea stirilor.

O sitre, o informatie in general reprezinta o forma de comunicare specializata catre un emitent, emitentul fiind o agentie mass-media, o componenta a acesteia, un specialist in relatii publice, pentru a o difuza este nevoie de un mechanism de redactare dupa conceptele si exigentele scrisului journalistic. Dar inainte de toate se impune o descriere necesara intre informatie si stire in sensul ca informatia vizeaza” punerea in forma, adica procesul de prelucrare, structurare a datelor, a fapterlor in forme purtatoare de sens.” In schimb stirea desemneaza relatarea suficienta a unui enunt purtatoare de sens cu referire la realitatea in aceasta directie numeste un element , particula de cunoastere, sau judecata accesibila oricarui subiect, orice forma in alta acceptiune. Informatia delimiteaza o nevoie sociala de comunicare intre membrii unei colectivitati sau intre diverse grupuri ale societatii, altfel spus termenul de informatie se refera la ansamblul mijloacelor sau instrumentelor care asigura comunicarea intre oameni. Pentru a se transforma in stire orice informatie trebuie sa indeplineasca conditii impuse de deontologia profesionala cat si de un tipic riguros adica stirea. Orice stire probeaza un quantum de importanta semnificativa pentru un public nediferentiat exprimand imediat cu noutate purtatoarea unui mesaj direct si indirect. Este in fond o tentativa de a converti ceva intr-un mesaj care sa reverbereze puternic si eficace in randul unor receptori demers care se realizeaza dupa canoanele stricte ale unui demers journalistic. Principiile fundamentale ale redactarii stirilor: 1. Prezentarea faptului ce face subiectul stirii se realizeaza in carela cu valoare de informare si importanta faptului cu participantii, cu locul si momentul in care a avut loc, tinandu-se cont de impactul scontat. 2. Elementele care contribuie la redactarea unei stiri se refera la subiectul acesteia ca ceva de actualitate si inedit. Se va avea in vedere mentionarea 6

corecta a personajelor implicate, a varstei, si a indeletnicirii acestora, a implicarii si a consecintelor evenimentelor produse. 3. Din punct de vedere al redactarii textelor se va evita naratiunea ampla, stufoasa; literaturizarea textului faptului respctiv cat si o exprimare ornamental si ambivalent. De aceea vor fi evitate figurile de stil, folosirea abundenta a adjectivului, precum si a subiectivitatii excessive. 4. Utilizarea verbului va tine cont de obiectivizarea si respectarea adevarului precum si de rolul structurat al continutului stiri in cauza. Se vor evita : redundanta ( abundenta inutila a expresiilor, cuvintelor in formularea unor idei ), barbarismele (cuvinte preluate dintr-o alta limba in mod gratuit) , paronimele ( termini cu forma asemanatoare dar cu inteles dieferit), zeguma ( constructiva care uneste gramatical mai multe substantive cu un verb ori adjectiv raportandu-se logic doar la unul din substantive), pleonsamul ( alaturarea de cuvinte cu acelasi continut semantic). 5. Stirea trebuie sa fie concisa, concizia constituind expresia eficacitatii si concretetii mesajului, adica se realizeaza un maximum de continut prin minimum de cuvinte.Concluzia tine loc de stilistica ca si de dimensiunea stirii ce nu va tine loc de stilistica ca si de dimensiunea stirii ce nu va depasi de regula 10-20 de randuri, evitandu-se astfel datele irelevante, notele conventionale si textualizarea excesiva. 6. Lizibilitatea reprezinta valenta unui mesaj, a unei stiri de a fi lecturata si inteleasa imediat cu un effort intellectual minim, facilitate de folosirea unui stil simplu, cu propozitii clare si fara referiri greoaie si inutile. Cercetatorul Grunning atragea atentia evitarii situatiilor cand “un cuvant in plus, un cititor in minus duce indubitabil la o receptare greoaie si neconfortanta a stirii jurnalistice”. Cu alte cuvinte intelegerea si memorarea unei stiri pot fi blocate din urmatoarele cauze. - Lecturarea cuvintelor lungi care obliga la retinerea mai multor silabe si care adeseori sunt abstracte. Din categoria termenilor care se termina in “-ism” din cauza lungimii frazelor si a ponderii cuvintelor cu mai mult de trei silabe. - Conditionarea lizibilitatii, exclusive de lungimea frazelor si a cuvintelor este o greseala deoarece o fraza scrisa de cineva cu o cultura si care cuprinde 16 cuvinte este de regula lizibila. Un text lizibil va curpinde termeni simpli cunoscuti de toti receptorii in constructii gramaticale corecte cu maxima incarcatura de informative si fara ambiguitati si echivocuri Lizibilitatea unei propozitii sau fraze depinde si de opozitiile semantice fundamentale ca si de modalitatea de organizare gramaticala. Nu se accepta in nici un chip aglomerarile de sintagme, de conjunctii de tipul “deci, asadar”, de pronume relative “care, ce” si nici de abuzuri de natura cognitiva si comunicativa. 7. Ptincipiul explicitatii se afla in legatura directa cu lizibilitatea pentru a se asigura intelegerea imediata de catre receptor. Plasarea intr-un context relevant, precum si sporirea gradului de receptare prin sublinierea evenimentului prezentat ca authentic si de interes general. 8. Principiul adaptabilitatii vizeaza calitatea stirilor de a fi acceptate de cati mai multi beneficiary de produse mass-media precum sicapacitatea acestora de a se adapta la nevoile si asteptarile diferitilor distribuitori de informatie.Astfel stirea trebuie sa cuprinda un grad inalt de promovare al evenimentului respective precum si alte consideratii ce sustin partea principala informatiei. Exista si alt fel de stiri: - cele distorsionate ( regizate) cu buna stiinta ce se 7

diferentiaza de simpla eroare, ori diferenta de opinie. Comisia Federala de Comunicatii nu a fost de acord sa opereze cu reglementari in campul de distributie a stirilor, considerand ca nu poate sa devina arbitrul universal al adevarului pronuntandu-se clar impotriva oricarei distorsiuni premeditate a stirilor, fapt ce adduce prejudicii enorme atat emitatorului cat si receptorului

Inteviul

-

Prin interviu se intelege un anumit tip de conversatie intre 2 sau mai multe personae dinte care cel putin una se situeaza pe pozitia de jurnalist. Trebuie precizat ca notiunea de interviu e diferita de celelalte tipuri, interviul sociologic, de angajament, mediatic, etc are doua sensuri :  Este una din cele trei tehnici de colectare a informatiei alaturi de documentare si observatia directa, o specie jurnalistica independent cu tehnici specific de realizare  Cel de-al doilea este cel avut in vedere in comunicarea de zi cu zi a nonjurnalistilor.

Unii specialist considera ca acesta este adevaratul interviu, interviul de documentar fiind diferit de interviul propriu-zis. De mentionat ca frotiera dintre cele doua acceptiuni nu este fixa pentru ca un interviu poate fi o tehnica de colectare sau o sursa de informatii cat si un material publicabil ca atare. De altfel orice interviu aparut in paginile unei publicatii sau transmis reprezinta o sursa de informatii ce pot fi sau nu utilizate in elaborarea unui alt material. In schimb realizarea unui interviu in scopul strangerii de informatii nu garanteaza existent unui produs journalistic ce trebuie sa fie publicat. 8

In sensul I interviul ocupa un loc secundar fiind considerat o sursa de informatii secundara documentarului dar superioara observatiei directe. In sensul II el a fost considerat multa vreme o culme a jurnalismului beneficiind de posibilitati de transformare a informatiei in alte specii. Definirea interviului variaza si in functie de importanta pe care o acorda dimensiunii si conversatiei. Exista definitii care considera ca simpla citare a spuselor cuiva este suficienta pentru a califica un interviu, conversatia este absenta, cele care ridica pragul pana pa o discutie oricat de scurta si libera si in sfarsit intrebarea care se pune : este o conversatie si daca da care este diferenta dintre interviu si orice gen de conversatie. Randall : “uneori interval poate semana cu o conversatie dar nu este. Uneori poate fi amuzant sa il asculti dar nu acesta e rolul lui. Interviul are un siongur scop : colectarea informatiei.” Aceste spuse sunt o definitie restrictive potrivit careia marea majoritate a conversatiilor transmise de mass-media raman in afara interviului. De multe ori ele au alte scopuri decat colectarea informatiei. Cel mai adesea e urmarit divers sau se mizeaza pe faptul ca intervievarea unei persoane populare, controversate , va atrage publicul, indifferent de mesajul transmis de acesta si nu sunt rare cazurile in care se doreste doar umplerea cu un effort minim a spatiului de tipar sau timpului de emisie. In toate aceste cazuri nu e vorba de interviu ci doar de conversatii. Colectarea informatiei nu trebuie absolutizata, chiar sic el cotat mai devreme accepta sa fie tacit faptul ca interviul are si alte scopuri care sunt fie secundare fie instrumentale. Chiar daca acceptam opinia lui Randall nu avansam prea mult in trasarea acestei definitii. In primul rand nu se clarifica distinctia dintre interviu si conversatie. Un pas mai departe ar fi sa acceptam ca interviul este o conversatie cu demers investigativ. Dincolo de faptul ca accepta compatibilitatea, cele doua notiuni pastreaza scopul ca element fundamental. De aceea vom accepta termenul de conversatie ca baza de pornire in definirea interviului. Vom pastra si scopul. Pe langa altele cateva precizari legate de forma mai trebuie adaugat si scopul acestui demers, pentru ca in cele din urma sa spunem ca pune intrebari si celalalalt raspunde avand ca principal scop strangerea de informatii in vederea transmiterii lor catre publicul larg.

Organizarea si desfasurarea interviului Specialistii considera ca exista 4 principii fundamentale in realizarea oricarui inteviu. 1) Pregatirea cat mai solida a discursului presupunand cunoasterea temeinica a contextului, datelor si personalitatea interlocutorului. In aceste conditii este 9

necesar ca jurnalistul sa nu poata fi Indus in eroare si sa evite gafele din timpul convorbirii 2) Stabilirea intrebarilor. Trebuie sa se stie foarte bine inca dinaintea inceperii interviului ce se vrea a se obtine de la interlocutor si reprezinta unitatea de baza a interviului de aceea este absolute necesar sa se intocmeasca o lista cu interbari nu numai pentru o orientare generala ci si pentru cursivitate si coerenta discursului respectiv. In timpul conversatiei, anumite raspunsuri, reactii pot sa sugereze/genereze noi abordari. 3) Stabilirea unei relatii eficiente de comunicare. Sa nu apara tensiuni, conflicte, disesiuni intre intervievat si journalist. 4) Ascultarea active si atenta maxima la comunicarea non-verbala sa se aiba in vedere diferitele reactii, gesture, mimica, poztia mainilor, picioarelor, tonaliatate. Intervievatul , alegerea subiectului si interlocutorului reprezinta prima etapa implicand un amplu process de documentare. Intervievatii sunt alesi in functie de relatia pe care o au cu un subiect de interes intr-un anumit moment. Personalitatea care interseaza oricand si oricum sunt rare. Criteriile de alegere a intervievatului. Celebritate, pozitie pe care a obtinut-o in societate Informatii importante si de interes pe care le detine Realizarile si succesele deosebite dobandite Implicarea intr-un eveniment de interes deosebit Capacitatea de seductive/influentare a publicului prin déjà-vu.

Se allege ca intervievatii, detinatorii de functii importante, personajele cu o cota ridicata de popularitate, persoane care au realizat o performanta deosebita, cunoscatorii unor informatii confidential, martorii unor evenimente importante, infractori care au comis crime sau fapte care au reverberat puternic in opinia publica. Se va avea in vedere accesibilitatea, raspunderea, increderea, posibilitatea de al cita ori reproduce consideratiile proprii. Intrebarile. Acestea pot fi inchise sau deschise, simple/dificle, potrivite/nepotrivite. Dupa scop se impart in : 10

-

Factuale (de informate) De opinie De marturie De motivatie De completare

Dupa rol : De act De sprijin De relansare (cand interlocutorul s-a abatut de la subiect) De punctuare ( in interviurile lungi cand e nevoie ca jurnalistul sa sintetizeze spusele interlocutorului si sa ii solicite confirmarea) De insistenta De nominalizare De controversa ( jurnalistul trebuie sa joace rolul avocatului celui incriminat) De obiectie

Trebuie sa se evite intrebarile care dovedesc lipsa de documentare, intrebarile vagi inconsistente, intrebarile prea lungi, cele care contin in sine mai multe interbari, intrebari la care se poate raspunde prin da sau nu, intrebari ipotetice si cele cu raspunsuri continuate, successive, conduit generala a intervievatului. Jurnalistul trebuie sa fie constient si trebuie sa accepte ca interlocutorul sau detine un rol privilegiat in cadrul interviului si in consecinta trebuie sa ii acorde importanta cuvenita. Este interzisc a jurnalistul sa aiba o atitudine sfidataore, sa isi dovedeasca superioritatea sau sa il puna intr-o situatie delicate care pot sa ii aduca prejudicii de imagine. Sfatul unor jurnalisti : 1) Sa se inceapa interviul cu schimb de amabilitati si intrebari simple, cele dificile fiind la sfarsit 2) La inceput sa se puna doua trei intrebari de verificare stiindu-se raspunsul care va fi dat. 11

3) Sa se observe ambianta, contextual, imbracamintea.Daca raspunsurile nu sunt bine conturate si nu se intelege se vor solcita explicatii. 4) Sa se puna intrebari cu final deschis, raspuns imediat. 5) Intrebari de genul “cum?” “de ce?” 6) Sa se evidentieze secvente, intamplari din viata interlocutorului 7) Intrebari in asa fel incat interlocutorul sa stie ca trebuie sa raspunda. 8) Daca intervievatul evita o intrebare aceasta va fi reformulate si se pune din nou dar nu imediat. 9) Folosirea pauzei suggestive 10) 11) 12) 13) 14) 15) 16) 17) 18) Spre finalul interviului se folosesc intrebarile dificile Conversatia trebuie sa aiba loc si dup ace s-a inchis reportofonul Evitarea intrebarilor cliseu. Nu lasati interlocutorul sa va induca in eroare Cereti ca anumite secvente sa fie detaliate Verificati nume si functiile pronuntate in cadrul interviului Obtineti cat mai multe numere de telefon Daca aveti dubii intrebati Recapitulate raspunsurile

19) Nu promiteti niciodata interlocutorului ca veti trata subiectul interviului in mod partizan spre a-I fi folositor acestui sau intr-un anumit fel deformand informatiile primate ci intr-o maniera obiectiva.

Dreptul de proprietate intelectuala Dreptul de autor (Copyright )

12

Orice constitutie democratic garanteaza cetateanului dreptul de exprimare, la inforamrea libera si libera circulatie a informatiei, indifferent de pozitia sociala, pregatire etc. Dreptul de autor sau copyright-ul se acorda celor care au creat o anumita opera artistic, scriitori, compozitori,artisti etc care beneficiaza de posibilitatea exclusive de a-si insusi efectele produselor create precum de protective importriva copierii ori preluarii partiale ori totale a creatiilor acestora. Originea proprietatii itnelectuale se regaseste in legislatia englezeasca de la sf sec XVI si inceputul sec XVII plecandu-se de la idea ca dreptul de proprietate isi extrage esenta din insasi legea naturala din totdeauna care asigura oamenilor dreptul de a beneficia de produsul muncii lor fizice, ulterior intelectuala. © ca masura de sorginte engleza pentru proprietatea creatiei in general a fost initiate de compania Stationeres indrituita de coroana britanica de a detine monopolul asupra tiparului la 100 de ani de la inventarea acestuia de Gutenberg. In virtutea acestei masuri orice autor care isi facea publica creatia avea obligatia sa se inregistreze la nou-creata asociatie fiind in acelasi timp si o masura imediata de stopare a asa ziselor scrieri eretice. Dar cea dintai lege vizand in exclusivitate derptul de autor a fost statutul Anne din 1710 prin care se garanta dreptul excusive al autorilor pe timp de 14 ani termen ce putea sa fie innoit cu conditia ca proprietatea creatiei sa fie inscrisa in Stationere’s Hall. In SUA legea dreptului de autor a luat nastere la 31 mai 1790 prin intermediul caruia erau protejate tot pe o perioada de 14 ani, carti, harti geografice si maritime pentru ca in 1802 sa fie asigurate operele scrise iar in 1831 creatiile musicale. Peste 100 de ani adica 1909 aceasta lege a fost revizuita sub imperiul primelor aparitii ale creatiilor cinematografice iar in 1976 congresul American a ratificam legea © ce viza creatiile cinematografice, radiofonice, de TV, telecomunicatii, computere si fotocopiatoare. Dreptul de proprietate vizeaza : © Patentele Marcile inregistrate ( ™ )

Copyright-ul © Se refera la lucrarile originale de autori fixate pe un mediu tangibil de expresie de unde pot fi percepute reproduce sau communicate . Lucrarile de autor sunt reprezentate de carti, ziare, reviste buletine, rapoarte, etc precum si de compilatii si lucrari derivate. O lucare compilata se realizeaza prin strangerea si asamblarea 13

unor material déjà aparute aflate sub © care vor fi selectate, coordinate sau aranjate incat sa apara ca o noua opera originala. Alte compilatii aflate sub actiunea acestei legi sunt reprezentate de operele collective care colecteaza diverse parti ale unor lucrari déjà aparute cum sunt antologiile, traducerile, versiunile cinematografice, teatrele, libretele musicale, creatia coregrafica, inregistrarile de opera musicale, artistice pe support magnetic audio si visual, software. Legea © si a drepturilor conexe din 1996 aparuta in Romania prin articolul 8 dispune si protejarea operelor derivate care au fost create pelcandu-se de la una sau mai multe opera preexistente. a) Traducerile , adaptarile, adnotarile, lucrarile documentare, aranjamentele musicale si orice alte transformari ale unei opera artistice sau stiintifice care reprezinta o munca intelectuala sau de creatie. b) Culegerile de opera literare artistice sau stiitifice

Patentele Inseamna inventii, inovatii si tehnologii ce sunt inregistrate si asigurate de institutii specializate in fiecare tara.

Marcile inregistrate ™ Marcile sunt inregistrate de institutii specializate (registrul comertului in rom) si se refera la numele si sigla unui produs, ale unei intreprinderi.

© de creatiile dupa 1977 dureaza pe toata perioada vietii autorului si 70 de ani dupa. Beneficiile de © sunt transmise prin intermediul unui testament urmasilor pe 90 de ani. Daca o institutie este proprietara drepturilor, aceasta le va detine pe 120 de ani de la data aparitiei lucrarii sau 95 de ani de la publicare. Simbolul copyright-ului. -pentru a putea inregistra o lucrare aceasta in mod obligatoriu trebuie sa detina un symbol care reflecta dreptul de prorprietate si este interzisa copierea ori reporoducerea acesteia fara permisiunea autorului. Simbolul are trei elemente : cuvantul copright sau copr , anul primei aparitii. 14

Locul in care este mentionat simbolul trebuie sa fie vizibil, dupa pagina de titlu, pe prima pagina, ori in casuta tehnica. La o fotografie simbolul se pune pe verso. © semnifica o importanta majora pentru autor si pentru ca impiedica legal sa fie reprodusa, neincalcandu-se dreptul de ©, si nici posibilitatea greselii. In cazul in carea autorul va primi despagubiri prin intermediul justitiei. Inregistrarea © are ca scop inscierea lucrarii pentru a se stabili cine a publicat primul opera aflata in disputa intrucat cel care a inregistrat primul lucrarea dispune in baza legii dreptului de autor ce consfinteste faptul ca numai el poate beneficia de roadele creatiei sale, fie direct , fie prin intermediary si poate vinde in mod definitive ori pe o perioada determinate dreptul sau asupra respective lucrari. In SUA inregistrarea unei opera publicate sau nu, se face la oficul pentru © din Washington prin completarea unui formular si plata unei taxe de 20 $ depunandu-se un exemplar daca nu a fost publicata sau doua daca a fost publicata. Detinerea © - autorul este cel care detine © unei creatii dar exista situatia unor autori multipli. In muzica autorii colectivi sunt compozitorul, textierul, orchestratorul, fiecare avand posibilitatea sa cedeze dreptul de © fara ceilalti. In 1998 SUA au ratificat doua documente semnate de 120 de state cu privire ala protectia asupra creatiei, vizand atat spatial informationa fizic cat si cel virtual. Este vorba de © in mileniul digital , cea mai importanta institutie care portejeaza © este O.M.P.I. fondata la Stockhlom la 14 iulie 1974 devenind institutie specializata ONU in 17 dec 1974 cu sediul la Geneva avand ca obiectiv promovarea pe plan international a respectarii publicatiei a dreptului de autor, a inventiilor. Organizatia militeaza pentru cooperarea tehnica si obitinerea de facilitate privind transferul de tehnologii, proiecte si programe.

Agentia de presa

Ag de presa se constituie in sursa cea mai productive de informatii fiind o insitiutie cu un statut bine definit sistemul mass-mediei, colecatand si prelucrand diverse stiri spre a fi transmise ulterior publucatiilor si diverselor organism 15

specializate. Asadar in sistemul mass-mediei agentia de presa reprezinta prima sursa de informare pentru cititori indifferent de apartenenta lor politica, pregatire, sex. Intemeietorul agentiilor de presa este Charles Havas care in 1832 la Paris a infiintat un birou de stiri aflat in vecinatatea hotelului Postelor si a Casei de Comert. In 1835 el creeaza si un birou de informatii special pentru a furniza diverse date si stiri in legatura cu bancile, persoanele influente precum si viata si activitatile acestora in publicatia Reveue Parisienne, Balzac scria : “publicul crede ca exista mai multe ziare dar in realitate nu exista decat unul singur. Domnul Havas are legaturi in intreaga lume. El este singurul care primeste ziarele din toate tarile globului. Toate ziarele din paris au renuntat la cheltuielile pe cont propriu din motive de economie, cheltuielile pe care in schimb domnul Havas le face cu atat mai mult cu cat are acum un monopol si cu cat ziarele il subventioneaza pe domnul Havas cu o suma lunara pentru a primi din partea lui la ora fixa stiri din strainatate. “ Avand deviza “sa stim repede, sa stim exact” Havas isi va diversifica caile de dobandire a stirilor ce circulau intre paris, londra si bruxelles prin intermediul porumbelului calator, apoi cu telegraful inventat in 1836. Ulterior al cablului submarin incepand cu 1851. Alti dintre discipolii sai vor infiinta la randul lor propriile agentii. Bernard Wolf va infiinta Wolf’s Bureau iar Julius Reuter va infiinta la Londra un birou de stir ice va devein ulterior agentia Reuter. Tipologia agentiilor de presa. Trebuie precizat ca nu orice institutie care colecteaza informatii devine o agentie de presa pentru ca nu participa la dialogul dintre jurnalisti si public. Agentia de presa reprezinta o institutie specializata in colectarea de informatii, in prelucrarea si transmiterea acestora catre publicul larg. Agentiile de presa se clasifica in functie de tipul de informative si sfera de influenta informationala. Informatiile pot fi simple, referindu-se la stiri si note relative, la un anumit eveniment considerat important, de sinteza in sensul ca stirii respective i se adauga si alte consideratii documentare; stiri commentate atunci cand se fac referiri si interpretari in legatura cu alte aspect legate de informatia respective fotoinformatiile cuprinzand informatii despre un fapt, eveniment, situatie ce reverbereaza amplu intr-o reaitate sociala si de referinta.Aceste fotoinformatii se reflecta in fotoreportaje, fotodocumente, fotoinstantanee.

In mod chronologic dupa tipul de informatii agentiile de presa se impart in : 16

-

agentia telegrafica a aparut in prina jum a sec XIX bazata pe transmiterea de informatii pe baza de telegraf : Agence Telegraphique Suisse ( 1884), Agentia Bulgara de informative (1898); Polska Agentia Telegraphitzna ( 1919) agentia de informatii agentia de presa - France Press, Austria Press, Agetur.

-

In zilele noastre functioneaza : agentia de informatii ce fiinteaza de regula in fiecare tara avand character national ce preia, prelucreaza, colectioneaza si transmite informatii, stiri si date de pe tot globul spre a informa opinia publica din tara respective. Indiferent ca sunt conduse de puteri ori independente, aceste agentii transmit informatii si mesaje prelucrate in baza unor criteria impuse de factorul politic, propune solutii si strategii si in functie de caz instituie o cenzura a informatiei. Asociatia europeana a agentiilor de presa (ESAP) prevede ca fiecare tara sa delege “numai o agentie de presa, adica cea mai mare agentie a acesteia care transmite emisiuni pentru intreaga presa, pentru TV si radio. Agentia publicistica actioneaza pe teritoriul unei tari avand drept scop, culegerea, prelucrarea si transmiterea de corespondenta de presa sin diverse domenii de activitate prin intermediu unor reportaje, relatari, interviuri, comentarii. Cea mai veche din lume este News People Sindicat din perioada primului razboi mondial. In zilele noastre serviciile de tip publicistic sunt asigurate de 3 mari cotidinane: News Time, LA Time in colaborare ci Washington Post si Chicago Daily, Chicago SunTimes. Agentia fotografica de presa presteaza o activitate specifica in furnizarea de imagini foto si fotoreportaje. Prioritate in acest domeniu au au Gamma si Sigma care isi vand peste 60% din productia fotografica. Agentia de presa pentru reclama : se ocupa cu prelucrarea tehnica si grafica a anunturilor publicitare si cu transmiterea acestora catre organismele si institutiile de informare in masa. Se stie ca intr-o economie de piata publicitatea si reclama ocupa un loc privilegiat in mass-media cu costuri importante. In SUA 1 minut de reclama la TV costa 65.000$ existand o multitudine de agentii de presa pentru reclame care obtin sume immense din aceasta activitate cu character national: Faderazione Nazionale Publicista.

-

-

-

In functie de material aceste agentii sunt : o o Economice financiare Sportive 17

o

Turstice

Din punct de vedere al ariei de difuzare a informatiei agentiile se pot structura in : Nationale : Rompress Regionale : Kyodo ( asia de SE si oriental indepartat) Presa latina Pana Internationale ( France Press, Reuters ,ItarTass)

Statutul si functiile agentiilor de presa

Din punct de vedere al statutlui agentiile de presa se configureaza : Agentii oficiale care transmit informatii generate de puterea si guvernarea din acel moment Agentii semi oficiale – informatiile emise se apropie de cele oficiale. Agentii private – propriete a unui actionar sau mai multi.

Functii: Cea informative: radio si TV preluand direct informatia din realitatea si actualitatea imediata. In definirea functiei informativa a agentiei se apeleaza la urmatoarele clasificari. :     Presa : ziarul tiparit Radio : ziarul rostit TV :ziarul visual Cronica : ziarul filmat

Cea formative – se realizeaza prininducerea informatiilor intr-un segment cat mai cuprinzator de receptori, solicitarea cu premeditare partizana a acestora precum si stilul comentatorilor pentru a se plasa mesajul intr-un context cat 18

mai eficace si convingator.De aceea este necesar sa se aiba in vedere ca nu orice stire transmisa trebuie considerate sursa de informare ci doar acea ce se afla sub semnul autenticitatii si autorului. Ca sa fie credibila orice agentie trebuie sa activeze in actualitate receptand date si informatii autentice, la z ice nu pot fi contrazise in niciun fel.

Editorialul

Reprezinta articolul de fond al unei publicatii si contine pozitia ziarului respective referitor la o anumita situatie fiind semnat ori nu. Este de regula un articol de opinie axat pe un subiect important de actualitatea in care se exprima punctual de vedere al publicatiei respective prin emiterea unor judecati de valoare, mesaje si informatii de interes public. Ca dimensiune tipografica editorialul ocupa un anumit spatiu pe prima pagina plasat in mijlocul acesteia ori pe coloana din stanga. Evidentiat printrun corp de litera care difera de al celorlalte articole fiind in chenar ori nu dar pozitionat si tiparit incat sa fie perceput visual de catre lector. Prin editorial se legitimeaza un anumit mesaj deliberat, clar si précis, avand rezonanta la marele public prin mecanismul identificarii unei semnificatii sau opinie cu valoare de referinta pentru cititorul ce i se ofera o informative importanta. Asadar editorialul poseda o anumit a pozitie si valoare in cadul unei publicatii fiind purtatorul unei informatii de interes public ce este prezentata pragmatic intr-un stil simplu si elocvent, dfara de artificii stilistice. In redactarea editorialului autorul trebuie sa tina cont de cateva aspect esentiale : Caracterul de eveniment al subiectului expus care trebuie sa trezeasca interesul cat mai multor citori, indifferent de pregatirea lor si de orizontul de asteptare , receptor interest sa primeasca intr-o maniera acceptabila continultul mesajului transmis.

Toate aceste aspect ce tin de tehnica redactarii informatiei concur la caracterul unitar al acesteia posedand o doza mare de sugestibilitate cu un limbj précis, lapidar si succinct ce alteori altereaza cu interpretarea si comentarea celor transmise intr-o maneira personala. Introduicerea editorialului debuteaza cu un LEAD care expune in esenta subiectul ce va fi transmis, evidentiaza nota de importanta a informatiei si coordonatele evenimentului precum si ale persoanei implicate.

19

Corpul articolului contine elemente care situeaza subiectul intr-un anumit context social politic, economic, cultural, oferind raspuns la o serie de intrebari. Continutul editorialului se realizeaza in functie de valoare si noutatea subiectului avandu-se in vedere cateva modalitati de redactare de baza : Dupa tehnica Americana (LEAD) adica prin piramida normala, procedura care consta in enuntarea subiectului in titlu, ulterior in articol dezvoltandu-se ideile de forta ale materialului. Prin tehnica piramidei rasturnate insemnand ca nota de baza a informatiei va fi plasata la finalul editorialului pentru a se crea un soc in randul cititorului. Tehnica prezentarii combinate sau sub forma de vagon prin care se asigura evolutia mesajului in mod gradual , progresiv : mai intai in LEAD se eunta elemental de noutate apoi se dezvolta prin inserarea unor date si component ce concura la unitatea informatiei.

-

In redactarea editorialului jurnalistul are obligatia sa tina cont de cateva aspect importante : structurarea materialului prin intermediul paragrafelor pozitionarea titlului, alegerea cu grija a acestuia adaptarea cat mai productive a titlului la continut continutul sa fie original , incitant si scurt titlul sa contina un verb la diateza active pentru imprima sensul de actiune si de miscare.

Un titlu are in structura sa : supratitlul prin care se arata momentul si locul in care s-a consemnat faptul ori evenimentul; subtitlul raspunde la intrebarile “cum “ si “de ce” , iar titlul propriu zis consta in enuntarea informatiei respective.

Editorialul nu apare in fiecare zi intr-o publicatie, el aflandu-se intr-o corelatie directa cu aparitia unor evenimete ori situatii special ce reverbereaza amplu in randul opiniei publice. De regula se afla in stransa legatura cu politica ziarului respective care este partizan ori independent fata de putere.

20

Reportajul Considerat ca o relatare a unui eveniment, fapta, cu o dimensiune scenica in care se manifesta cateva personaje vazute ca actori sociali. Implicati intr-o actiune ce poate provoca o structurata constructive a mesajului. Reportajul nu trebuie confundat cu o relatare speciala a unui caz sau ca o stire formulate cu o anumita amplitudine narativa. Gen journalistic bine definit, reportajul transmite cittitorului o experinta traita in leagtura cu o situatie, manifestare, etc, ce s-a intamplat intr-un loc anume si la o data bine precizata. Reportajul consacra o reconstructie narativa ce dezvaluie cititorilor radiografia unui eveniment precum si a raporturilor lui de forta ce se manifesta in realitatea imediata. Reportajul adduce in central atentiei publice informatia ce actualizeaza o actiune trecuta, legitimand-o intr-un prezent active, interest de impactul faptei, de sensational intr-o masura mai mare sau mai mica.Autorul unui reportaj trebuie sa ofere cititorilor o imagine reala a celor intamplate prin care le relateaza si interpreteaza pe coordonatele unui ridicat grad de interes. Reportajele : o cald –face referire la un fapt sau eveniment care s-a intamplat intr-o realitate perceputa in mod direct si imediat. Rece - comenteaza evenimentul si situatiile prevazute Magazine – nu se refera obligatoriu la ceea ce este un curs de derulare faptica ori evenimentiala dar apeleaza la elemente si detalii ale unei realitati in curs de desfasurare Atemporal - adduce in primul plan un subiect general ori cu relevant permanenta Relocalizat – traseaza coordonatele uni eveniment petrecut in teren care se localizeaza si actualizeaza din diverse ratiuni stabilindu-se si alte conexiuni implicite Falsul reportaj – este determinat de unele evenimente politice cu care ocazie sunt intervievati fie actori politici fie beneficiai ai actiunii respective.

o o

o

o

o

Conditiile realizarii unui reportaj De regula, ziaristul are obligatia ca dupa o pregatire prealabila in legatura cu sibiectul ce va fi relatat sa se deplaseze la fata locului , sa discute cu persoane care 21

cunosc subiectul sau au participat la derularea acestuia, sa stabileasca cat mai multe conexiuni cu actorii implicati in derularea evenimentului,mai ales cu cei ce au avut un anumit rol sa cunoasca imprejurarile, locul, timpul, cand a avut loc evenimentul, sis a evidentieze cauzele si consecintele firesti ale evenimentului. Redactarea reportajului In scrierea textului se va acorda o mare atentie acuratetei subiectului prezentat ca fiind adevarat si interesant apoi se construieste structura interna a reportajului prin definirea coordonatelor acestuia in sensul pozitionarii informatiei privind subiectul , a inserarii unor detalii ce vizeaza personajele implicate, a evidentierii declaratiilor luate, a referirilor cu importanta majora, intr-un stil concis, précis si simplu. Se vor utilize alternative ale planurilor naratiunii cu faze scurte fara de excese ale figurilor de stil si cu alternari ale timpurilor verbului.

Documentarul Documentarul se caracterizeaza “ca o privire autorizata, jurnalistica autorizata asupra temelor importante ale politicii sociale ale zilelor noastre” Roger Walters sau este “ o viziune personala asupra oricarui lucru cu semnificatie generala” Philippe Weiss. Cuvantul documentar a fost folosit pentru prima data de englezul John Grienson in 1920 in demersul sau de a descrie un film, aceasta sintagma fiind derivate din francezul documentaire. In general documentarul constituie un text in care faptele sunt prezentate dramatic, el presupune dramatizarea actelor de viata, anatomizarea problemelor maselor, comentarea ideilor. 22

Documentarul seaman cu drama in maniera de prezentare, faptele din documentar nu sunt doar enuntate ci expuse intr-un mod dramatic ca si cand ar fi fictiune. Altfel spus orice documentar se construieste plecandu-se de la diverse documente pentru a prezenta cititorilor, telespecatorilor subiecte cu character preponderant istoric sau biographic si fara a se face referire directa la problemele sociale curente. Exista si voci care considera ca documentarul poate aborda si fapte, evenimente cu rezonanta in spatial social, marcat de probleme economice, politice si de alta natura. Documentarul vizeaza urmatoarele obiective : Trezirea interesului public referitor la unele problem si evenimente sociale cu impact. Producerea unei reactii immediate de separatie a problemei im discutie Provocarea unei atitudini collective fata de subiectul tratat printr-o strategie de credibilitate si emotionare Obtinerea unor efecte de dramatism prin pozitionarea central care joaca rolul justitiarului , victimei, inocentului.

Prin specificitatea sa, documentarul se mai numeste si docudrama in sensul ca se bazeaza pe documente in cosntructia sa narativa ce sunt analizate si interpretate prin mijloace aproape teatrale ce amintesc de drama ca specie a jocului scenic. In anumite privinte, documentarul are puncte commune cu reportajul in sensul ca sunt scoase in evidenta personaje si lucruri reale implicate intr-un scenariu bine conturat pentru a produce efecte puternice si immediate. Se deosebeste de reportaj care implica prezenta unui reporter in prezentarea cazului. Caracteristici : Functioneaza trei moduri :  Modul de abordare : presupune indeplinirea mai multor conditii care sa asigure unitatea si continutul unui documentar. E necesara o tehnica de creare a subiectului care depinde de punctual de vedere personal al jurnalistului, de realitaeta obiectiva ori de opinia publica. Se recomanda ca la inceputul documentarului sa fie plasate ideile generale, contextual, pentru ca apoi printr-o gradare a argumentelor sa se ajunga la un final care sa degajeze competent, adevar si emotie. Implicarea cititorului. Se realizeaza prin informarea exacta si prin valoarea de adevar a celor prezentate ceea ce favorizeaza implicarea emotional a beneficiarului si identificarea lui cu 23

personajul de regula pozitiv, ce face subiectul text.Documentarul necesita o foarte buna pregatire a autorului , o informare cat mai exacta si talent in tentaiva sa de a emotiona cititorul tinta prin folosirea unui stil sincer, direct si simplu. Implicarea cititorului inseamna si realizarea unui text viu, alert, cu persoane si evenimente reale, cu reconstruirea locurilor si a imprejurarilor in care a avut loc evenimentul.  Prezentarea unor evenimente importante – orice documentar are punctul de plecare intr-un eveniment aflat intr-o autenticitate imediata ori departata. In documentarea cazului respective se pot folosi unul sau mai multe documente cu obligatia sa existe unul cu forta nucleica maxima care sa coaguleze celelalte forte ale textului narativ.

Tipuri de documentare Stanley Field structureaza documentarele : 1) De actiune evidentiaza o problema de actualitatea interesand categorii largi de cititori ( problema unor comunitati entice ) 2) De informare – are ca scop principal aducerea la cunostinta a cititorilor asupra unui evenimet care poate sa creeze un impact major si important 3) Dramatizate – urmaresc un dublu scop sa informeze si in egala masura sa indrume la actiune printr-un scenario ce recreeaza o situatie ce a avut loc. Walters le clasifica : -dupa tema -dupa scop.

24

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful