Professional Documents
Culture Documents
Anexe 297
Anexa 7 Proprietăţi monotone ale aliajelor metalice 297
Anexa 8 Proprietăţi ciclice ale aliajelor metalice 298
Anexa 9 Fotoelasticitatea 299
Bibliografie 311
Index 313
12.
METODE ENERGETICE
N 2 dx T 2 dx M i2 dx M t2 dx
U=
∫
l
2 EA
+
∫
l
2 GA f
+
∫
l
2 EIy
+
∫
l
2 G It
. (12.1)
2 REZISTENŢA MATERIALELOR
unde s-au utilizat expresiile (5.5), (6.19) şi (8.16). Al doilea termen din membrul
drept al relaţiei (12.1) reprezintă energia de deformaţie acumulată datorită forţelor
tăietoare, în care aria de forfecare A f = k f A , iar k f este factorul de forfecare
(8.45).
Uneori este utilă exprimarea energiei de deformaţie în funcţie de deplasări.
Pentru o bară solicitată la întindere, utilizând relaţiile (5.5,a), (3.22) şi (3.18), se
obţine
2
1 1 1 ⎛ ∂u ⎞
U= ∫
V
2
σ x ε x dV = ∫∫
l A
2
E ε x2 dA dx = ∫
2
l
E A ⎜ ⎟ dx .
⎝ ∂x ⎠
(12.2)
Fi′ = 0 , u j = w ji , F j′ = F ,
w ji = wij . (12.12)
iar δLI este lucrul mecanic virtual al forţelor interioare care acţionează asupra
elementelor corpului deformabil.
Simbolul " δ ", introdus de J. L. Lagrange (1759), accentuează caracterul
virtual al variaţiilor, spre deosebire de simbolul "d" care denotă diferenţiale ale
deplasărilor. El nu trebuie confundat cu notaţia pentru coeficienţi de influenţă.
n
În formularea generală, L E = ∑ F j u j , expresie în care lipseşte factorul
j =1
1 2 care apare în expresia lucrului mecanic al forţelor elastice, deoarece forţele
exterioare rămân constante în timpul acţiunii pe deplasările virtuale.
Aparent, formularea de mai sus contrazice principiul lucrului mecanic
virtual stabilit de Johan Bernoulli (1727) pentru corpuri nedeformabile. Extins la
sisteme de puncte materiale, interconectate cu elemente elastice, acesta se enunţă
astfel: condiţia necesară şi suficientă ca un sistem de puncte materiale să fie în
6 REZISTENŢA MATERIALELOR
δL = δL E + δLI′ = 0 . (12.16)
În relaţia (12.16) δLI′ este lucrul mecanic virtual al forţelor interioare care
acţionează asupra punctelor materiale, forţe care, conform principiului acţiunii şi
reacţiunii, sunt egale şi de sens contrar celor care acţionează asupra elementelor
corpului deformabil, deci
δL I = −δLI′ . (12.17)
La corpuri deformabile, lucrul mecanic efectuat împotriva interacţiunilor
între elementele infinitezimale care compun corpul este egal cu variaţia energiei de
deformaţie δU . Pentru a obţine lucrul mecanic efectuat de forţele interioare
semnul trebuie schimbat. Deci lucrul mecanic efectuat de forţele interioare (care
acţionează în punctele de aplicaţie ale forţelor exterioare) în timpul unor deplasări
virtuale este egal cu variaţia energiei de deformaţie cu semn schimbat
δL I′ = −δU . (12.18)
Pentru un corp solid în echilibru, creşterea virtuală a energiei de
deformaţie este egală cu lucrul mecanic virtual al forţelor exterioare pe orice
creştere virtuală cinematic admisibilă a câmpului de deplasări (G. Kirchhoff)
δU = δLE . (12.19)
De notat că lucrul mecanic virtual al reacţiunilor din reazemele rigide este
nul. Fiind o condiţie de echilibru, principiul deplasărilor virtuale este independent
de comportarea materialelor, fiind valabil atât pentru materiale elastice cât şi pentru
materiale neelastice. El este valabil doar pentru forţe conservative, deci care nu îşi
modifică direcţia în timpul acţiunii pe deplasările virtuale.
Exemplul 12.1
La sistemul din figura 12.2, compus din trei bare concurente articulate la
capete, se cer forţele din bare şi deplasarea punctului de aplicaţie al forţei F.
Rezolvare
În metoda bazată pe principiul deplasărilor virtuale, se consideră trei stări
ale sistemului analizat:
1. Starea iniţială, în care nu există forţe exterioare şi barele nu sunt
pretensionate (fig. 12.3, a).
2. Starea finală de echilibru static, în care forţa exterioară F, de
componente F1 = F sinα şi F2 = F cosα , produce deplasarea articulaţiei 4, de
componente u1 şi u2 (fig. 12.3, b).
12. METODE ENERGETICE 7
Fig. 12.3
T1 sinθ − T3 sinθ = F1 ,
(12.23)
T1 cosθ + T2 + T3 cosθ = F2 .
Se confirmă faptul că principiul lucrului mecanic virtual reprezintă o
formulare alternativă a condiţiilor de echilibru static.
Înlocuind relaţiile (12.21) în (5.27), se obţin relaţiile între eforturi şi
deplasări care, înlocuite în (12.23), permit calculul componentelor deplasării
punctului 4 din relaţiile (5.30).
Π =U +U p . (12.24)
U p = − LE . (12.25)
Semnul minus apare deoarece forţele exterioare îşi pierd din capacitatea de
a efectua lucru mecanic atunci când se deplasează în direcţia în care acţionează. O
( ) ⎛ 1
forţă exterioară F j are energia potenţială − F j u j în loc de ⎜ − F j u j ⎟ ,
⎞
⎝ 2 ⎠
12. METODE ENERGETICE 9
La sistemul din figura 12.2, compus din trei bare concurente articulate la
capete, energia de deformaţie pentru o bară este
1 1 E Ai 2
U i = Ti Δ i = Δi , (12.28)
2 2 li
iar energia potenţială exterioară este
U p = −∑ Fi u i . (12.29)
i
EA
Π = (u1 sinθ + u2 cosθ )2 + EA u22 +
2l 2 l cosθ
(12.30)
EA
+ (− u1 sinθ + u2 cosθ )2 − F1u1 − F2u2 .
2l
Anulând derivatele lui Π în raport cu fiecare variabilă independentă
∂Π ∂Π
= 0, =0, (12.31)
∂ u1 ∂ u2
se obţin ecuaţiile de echilibru (12.23).
Deoarece δLI = δU , lucrul mecanic virtual al forţelor interioare se poate
calcula pe baza relaţiei (5.5, a) şi legii lui Hooke (3.22)
δL I = ∫ δε σ dV (12.32)
V
unde δε sunt deformaţii specifice virtuale, compatibile cu deplasările virtuale ale
forţelor exterioare.
∂u
La barele solicitate la întindere, înlocuind σ = E ε şi ε = , se obţine
∂x
∂ δu ∂u
δL I =
∫
V
δε σ dV =
∫
l
δε Eε A dx =
∫l
∂x
EA
∂x
dx . (12.33)
∂2w
La barele solicitate la încovoiere, înlocuind ε = − z , rezultă
∂ x2
⎛ ⎞
∂ 2 δw ∂2w ⎜ 2 ⎟ ∂ 2 δw ∂2w
δL I =
∫
l
∂ x2
E
∂ x 2 ⎜⎜∫
⎝A
z dA ⎟⎟ dx =
⎠
∫
l
∂ x2
EI y
∂ x2
dx . (12.34)
Exemplul 12.2
La grinda din figura 12.4 se cere deplasarea verticală a punctului de
aplicaţie al forţei F. Se dau: E = 210 MPa , I y = 1600 mm 4 , l = 3 m , F = 100 N şi
q = 200 N m .
Fig. 12.4
Rezolvare
Utilizând expresia (12.4) a energiei de deformaţie pentru o bară solicitată
la încovoiere, neglijând efectul forţei tăietoare, energia potenţială totală (12.26)
este
l 2 l
⎛ d2w ⎞
∫ ∫
1 ⎛l⎞
Π = EIy ⎜ ⎟ dx − q w( x ) dx − F w ⎜ ⎟ . (12.37)
2 ⎜ dx 2 ⎟ ⎝2⎠
⎝ ⎠
0 2l 3
x 2 (3 x − 2 l )( x − l ) x 3 (3 x − 2 l )( x − l )
ϕ1 (x ) = , ϕ 2 (x ) = , (12.40)
l4 l5
satisfac toate condiţiile geometrice (12.38)
Înlocuind funcţia (12.39) în expresia (12.37) se obţine funcţionala
l l
l l
56 E I y EIy 11
a1 + 10 a2 = − ql,
5 l3 l 3 4320
E Iy 72 E I y 269
10 3
a1 + 3
a2 = − ql .
l 7 l 46656
Soluţiile sunt
12. METODE ENERGETICE 13
q l4 q l4
a1 = 0 ,00207 , a 2 = −0,00257 .
E Iy EIy
w (l 2 ) = a1 ϕ 1 (l 2 ) + a 2 ϕ 2 (l 2 ) =
1 1 q l4
= a1 + a 2 = 4 ,9 ⋅ 10 −5 = 2 ,48 mm.
16 32 E Iy
de unde se deduce
∂U
Fj = . (12.43)
∂u j
Fig. 12.5
n
⎛ ⎞
⎜ Fk ∂ u k + u k ∂Fk − ∂U ∂ u k ⎟ = ,
= ∑ ⎜ ∂ Fj
k =1 ⎝
∂F j ∂u k ∂ F j ⎟⎠
n n
∂F ⎛ ∂U ⎞ ∂ uk
= ∑
k =1
uk k +
∂F j ∑ ⎜⎜⎝ F
k =1
k −
∂u k
⎟⎟
⎠ ∂ Fj
.
deci
∂U C
uj = . (12.45)
∂F j
U =U C . (12.46)
∂U ∂ M 2 dx 1 ∂M
δj = =
∂ Fj ∂ Fj ∫
l
2 EI y
=
EI y ∫
l
M
∂ Fj
dx , (12.48)
∂U 1 ∂M
ϕj = =
∂ M j EI y ∫ M ∂M
l
j
dx . (12.49)
Exemplul 12.3
Se cere să se calculeze săgeata şi unghiul de rotire al liniei elastice în
capătul liber al barei din figura 12.6.
Rezolvare
Pentru determinarea săgeţii se utilizează relaţia
1 ∂M
w2 =
EI y ∫ M ∂ F dx .
l
Se calculează momentul încovoietor în secţiunea x
M (x) = − F x
şi derivata
∂M
= −x .
∂F
Rezultă săgeata
12. METODE ENERGETICE 17
l
1 F l3
w2 =
EI y ∫ (− Fx)( − x) dx = 3E I y
.
0
Fig. 12.6
Se calculează
∂M
M (x ) = − F x − M 0 , = −1 ,
∂ M0
apoi, înlocuind M 0 = 0 în expresia momentului încovoietor, se calculează unghiul
de rotire
l 2
∂M
ϕ2 =
1
∫ M dx =
1
(− Fx )( − 1) dx = F l .
∫
EI y ∂ M0 EI y 2E I y
l 0
∂U
n
Mi ∂ Mi
n
M t i ∂ M ti
δj =
∂F
= ∑∫
i =1 l i
E i I yi ∂ F
dx + ∑∫G I
i =1 l i i ti ∂F
dx , (12.50)
18 REZISTENŢA MATERIALELOR
Exemplul 12.4
Se cere să se calculeze deplasarea verticală a capătului liber al barei cotite
din figura 12.7.
Fig. 12.7
Rezolvare
În cele două bare acţionează momentele încovoietoare M 1 ( x1 ) = − F x1 ,
respectiv M 2 ( x 2 ) = − F x 2 şi momentul de răsucire M t2 = F a. Se calculează
derivatele în raport cu F. Săgeata în capătul liber este
a l l
1
w= ∫ (− Fx1 )(− x1 ) dx1 + 1 ∫ (− Fx2 )(− x 2 ) dx 2 + 1 ∫ (F a )(a ) dx2
E I1 EI2 GIt
0 0 0
sau
F a3 F l3 F a 2l
w= + + .
3E I1 3E I 2 GIt
Tz2 dx M y2 dx
U=
∫
l
2 GA f
+
∫ 2 EI
l
y
.
Tz2 2
τ xz
2G k f A
=
∫ 2 G dA .
A
12. METODE ENERGETICE 19
A
⎜
∫
⎜ b ⎟
⎝
⎟ dA
⎠
b h2 ⎛ 2 ⎞
S *y = ⎜1 − 4 z ⎟,
8 ⎜ h2 ⎟
⎝ ⎠
2 2
⎛ S *y ⎞ 2 h 2⎛ 2 ⎞ 5
⎜ ⎟ dA = h ⎜1 − 4 z ⎟ b dz = b h
∫⎜ b ⎟ 64 ⎜ ∫ h2 ⎟ 120
A⎝ ⎠ −h 2 ⎝ ⎠
deci
2
⎛ bh 3 ⎞
⎜ ⎟ ⋅ 1
⎜ 12 ⎟ b h
5
kf = ⎝ ⎠
5
= ≅ 0 ,833 .
bh 6
120
Exemplul 12.5
Se cere să se calculeze săgeata în capătul liber al barei din figura 12.6
ţinând cont şi de efectul forţei tăietoare.
Rezolvare
Aplicând teorema lui Castigliano (12.47), se obţine
∂U 1 ∂My 1 ∂ Tz
w2 = =
∂F E I y ∫
l
My
∂F
dx +
GAf ∫
l
Tz
∂F
dx ,
l l
1 1
w2 =
EI y ∫ (− Fx)(− x) dx +
0
G Af ∫ F ⋅ 1 ⋅ dx ,
0
deci
F l3 Fl
w2 = + .
3E I y G Af
20 REZISTENŢA MATERIALELOR
Se notează
w2 = wi + w f .
Raportul între săgeata produsă de forţa tăietoare w f şi săgeata produsă de
momentul încovoietor wi este
wf 3E I y
= .
wi G Af l2
Ţinând cont că
E Iy
G= , Af = k f A , = i y2 ,
2 (1 + ν ) A
se obţine
2
wf 6 (1 + ν ) ⎛ i y ⎞
= ⎜ ⎟ .
wi k f ⎜⎝ l ⎟
⎠
1 5
La o bară din oţel cu ν = , de secţiune dreptunghiulară cu k f = şi
3 6
2
h wf 4 ⎛h⎞
iy = , rezultă = ⎜ ⎟ .
2 3 wi 5 ⎝l⎠
h 1 wf 4
Pentru = , = ≅ 0,03 deci pentru bare scurte, având lungimea
l 5 wi 125
de cinci ori mai mare ca înălţimea, săgeata datorită forţei tăietoare reprezintă numai
3% din cea datorită momentului încovoietor.
unde primul termen din membrul drept arată contribuţia forţei F j , iar al doilea
termen arată contribuţia celorlalte sarcini aplicate barei.
Se calculează derivata în raport cu F j
∂M
= m. (12.52)
∂ Fj
12. METODE ENERGETICE 21
unde suma se extinde pe toate intervalele în care funcţia de integrat este diferită.
Relaţii asemănătoare se stabilesc şi pentru celelalte solicitări. Fiind bazat
pe o integrală, în care intervine expresia analitică a efortului produs de o sarcină
unitate aplicată în punctul şi pe direcţia deplasării calculate, procedeul se mai
numeşte metoda sarcinii unitate sau metoda sarcinii fictive.
În cazul unei bare solicitate la încovoiere oblică, de un moment de
componente M y şi M z , componentele deplasării în lungul axelor centrale
neprincipale se pot calcula cu relaţiile
1 I z Δ y + I yz Δ z 1 I yz Δ y + I y Δ z
δy = 2
, δz = 2
,
E I y I z − I yz E I y I z − I yz
unde
∫
Δ y = M y m y dx , Δ z = ∫ M z m z dx .
l
l
Exemplul 12.6
Se cere să se calculeze săgeata la mijlocul barei din figura 12.8, a.
Rezolvare
Datorită simetriei, relaţia (12.53) se scrie
22 REZISTENŢA MATERIALELOR
l 2
2
w3 =
EI y ∫ M m dx ,
0
F x
unde M = x , iar din figura 12.8, b se obţine m = .
2 2
Fig. 12.8
Rezultă
l 2
2 Fx x F l3
w3 =
EI y ∫ 2 2
dx =
48 E I y
. (12.55)
0
Exemplul 12.7
Se cere să se calculeze deplasarea capătului liber al barei din figura 12.9, a.
Fig. 12.9
Rezolvare
Momentele încovoietoare produse de forţa F sunt
M 12 = − F l (1 − cosϕ ) , M 23 = − F 2 l .
12. METODE ENERGETICE 23
π
∫ (cos ϕ − 2cosϕ + 1)dϕ + E I
F l3 2 4F l 2
F l 3 ⎛ 3π ⎞ F l3
w1 = 4l = ⎜ + 16 ⎟ ≅ 20,7 .
EI y 0 y EI y ⎝ 2 ⎠ EI y
∫ M m dx (12.56)
Exemplul 12.8
Se cere să se calculeze panta liniei elastice în reazemul 1 şi săgeata la
mijlocul barei din figura 12.12, a prin metoda Mohr-Maxwell şi regula de integrare
a lui Vereşceaghin.
Rezolvare
În figura 12.12, b s-a construit diagrama M. Pentru calculul săgeţii w3 , se
construieşte sistemul din figura 12.12, c. Diagrama m′ este dată în figura 12.12, d.
Deoarece diagrama m′ are pante diferite, calculul se face pe intervale cu pantă
constantă
2 1 l Fl l F l 3
w3 = = .
EI 2 2 4 6 48 E I
1 1 Fl 1 F l 2
ϕ1 = l = .
EI 2 4 2 16 E I
Exemplul 12.9
Să se calculeze săgeata şi unghiul de rotire în secţiunea 3 a barei din figura
12.13, a utilizând metoda Mohr-Maxwell şi regula lui Vereşceaghin.
Rezolvare
Se determină reacţiunile şi se construieşte diagrama M (fig.12.13, b).
Deoarece pe intervalul 1-2 împărţirea în parabole cu pantă nulă la o extremitate
este complicată, se construiesc diagramele parţiale din fig. 12.13, c, separat pentru
sarcina distribuită şi pentru forţa concentrată. Pentru calculul săgeţii în punctul 3,
se aplică în acest punct o forţă verticală egală cu 1 (fig. 12.13, d). Se calculează
reacţiunile şi se trasează diagrama m' (fig. 12.13, e). Săgeata este
w3 =
1 2 ql 2 ⎛ l ⎞ 1 1
EI 3
2l ⎜− ⎟ +
2 ⎝ 2 ⎠ EI 2
( 2
3
)
2l − ql 2 (− l ) +
1 1
EI 2
( 2
)
l − ql 2 (− l ) =
3
2q l 4
3E I
.
ϕ3 =
1 2 ql 2 ⎛ 1 ⎞ 1 1
EI 3
2l ⎜− ⎟ +
2 ⎝ 2 ⎠ EI 2
( 2
3
)
2l − ql 2 (− 1) +
1 1
EI 2
( )
l − ql 2 (− 1) =
5 q l3
6EI
.
Exemplul 12.10
Să se calculeze deplasările pe verticală şi orizontală, precum şi unghiul de
rotire în secţiunea 2 a barei cotite din figura 12.14, a. Se cunoaşte modulul de
rigiditate la încovoiere E I .
Rezolvare
Se trasează diagrama M (fig. 12.14, b).
Pentru calculul deplasării pe verticală în punctul 2 se aplică în acest punct
o forţă verticală egală cu 1 (fig. 12.14, c) şi se trasează diagrama m' (fig. 12.14, d).
12. METODE ENERGETICE 27
Exemplul 12.11
Să se calculeze săgeata în punctul de aplicaţie al forţei şi unghiul de rotire
în reazemul din stânga al barei în trepte din figura 12.15, a.
Rezolvare
13 F l3 167 F l3
w4 = + .
75 E I1 75 E I 2
16 F l 2 89 F l 2
ϕ1 = + .
75 E I1 75 E I 2
12. METODE ENERGETICE 29
O altă metodă de calcul a integralei lui Mohr (12.56) pentru bare drepte se
bazează pe formula stabilită de Newton, dar atribuită lui Thomas Simpson (1737).
Deoarece
M A + M C q l2 m A + mC
MB = + , mB =
2 8 2
relaţia de calcul a deplasărilor devine
n ⎡⎛ ql 2 ⎞⎟ ⎤
∑
li
δj = ⎢⎜ M A + M C + (m A + mC ) + M A m A + M C mC ⎥ . (12.60)
i =1
6 ( EI y ) i ⎢⎣⎜⎝ 4 ⎟⎠ ⎥⎦
i
Exemplul 12.12
Să se calculeze deplasarea verticală a punctului 2 al barei din figura 12.18,
a, prin metoda Mohr-Maxwell, utilizând regula lui Simpson şi regula lui
Vereşceaghin.
Rezolvare
Se trasează diagramele T (fig. 12.18, b) şi M (fig. 12.18, c). În vederea
aplicării regulii lui Vereşceaghin se construiesc diagramele M parţiale, separat
pentru sarcina distribuită şi pentru forţa concentrată (fig. 12.18, d). Se aplică în
punctul 2 o forţă verticală egală cu 1 (fig. 12.18, e) şi se trasează diagrama m (fig.
12.18, f). Aplicând formula (12.60) rezultă deplasarea pe verticală
⎡ ⎛ ql 2 q l 2 ⎞ ⎤ 4
w2 =
l
⎢ ⎜⎜ − + ⎟ (− l ) + ⎛⎜ − ql 2 ⎞⎟ (− l )⎥ = q l .
6 EI ⎣⎢ ⎝ 6 4 ⎟⎠ ⎝ 6 ⎠ ⎦⎥ 72 E I
Aplicând regula lui Vereşceaghin separat pentru cele două diagrame
parţiale din figura 12.18, d se obţine
1 1 ⎛⎜ ql 2 ⎞⎟ 3 1 1 ql 2 2 q l4
w2 = l − (− l) + l (− l) = .
EI 3 ⎜⎝ 2 ⎟⎠ 4 EI 2 3 3 72 E I
Exemplul 12.13
Să se calculeze deplasarea verticală a punctului 2 al barei din figura 12.19,
a, prin metoda Mohr-Maxwell, utilizând regula lui Simpson şi regula lui
Vereşceaghin.
Rezolvare
Se trasează diagramele T (fig. 12.19, b) şi M (fig. 12.19, c). Se aplică în
punctul 2 o forţă verticală egală cu 1 (fig. 12.19, d) şi se trasează diagrama m (fig.
12.19, e). Aplicând formula (12.60) rezultă deplasarea pe verticală
12. METODE ENERGETICE 31
⎡ ⎛ 3 ql 2 q l 2 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎤ 4
w2 =
l
⎢ ⎜⎜ − + ⎟ (− l ) + ⎜ − 3 ql ⎟ (− l )⎥ = 11q l .
6EI ⎢⎣ ⎝ 2 4 ⎟⎠ ⎜
⎝ 2 ⎟⎠ ⎥⎦ 24 E I
w2 =
1 1
EI 2
( 2
3
)
l − ql 2 (− l ) +
1 1 ⎛⎜ ql 2 ⎞⎟ 3
l −
E I 3 ⎜⎝ 2 ⎟⎠ 4
(− l) =
11 q l 4
24 E I
.
Exemplul 12.14
Să se calculeze săgeata şi unghiul de rotire în secţiunea 3 a barei din figura
12.13, a prin metoda Mohr-Maxwell şi regula lui Simpson.
32 REZISTENŢA MATERIALELOR
Rezolvare
Se utilizează diagrama M din figura 12.13, b şi diagramele m' (fig. 12.13,
e) şi m" (fig. 12.13, g). Săgeata este
w3 =
1 2l ⎡⎛
⎢
EI 6 ⎣⎝
2 q 2⎞
4 ⎠
2
( ⎤
⎜ 0 − q l + 4l ⎟ (− l ) + − ql (− l )⎥ +)
⎦
+
1 l
EI 6
[( ) ( )
− ql 2 (− l ) + − ql 2 (− l ) = ]
2q l 4
3E I
.
ϕ3 =
1 2l ⎡⎛
⎢
EI 6 ⎣⎝
2 q 2⎞
4 ⎠
2
( ⎤
⎜ 0 − q l + 4l ⎟ (− 1 − 1) + − ql (− 1)⎥ + )
⎦
+
1 l
EI 6
[( ) ( ) ]
− ql 2 (− 1 − 1) + − ql 2 (− 1) =
5 q l3
6E I
.
∑∫
N i ni
δj = dx , (12.61)
Ei Ai
i l
unde N i este forţa axială în secţiunea x a sistemului solicitat de forţele exterioare,
ni este forţa axială în secţiunea x a sistemului cu aceeaşi rezemare, dar solicitat de
o singură forţă egală cu 1 aplicată în punctul şi pe direcţia lui δ j , iar Ei Ai este
modulul de rigiditate la întindere-compresiune al barei i.
Relaţia (12.61) se poate deduce direct, pe baza unui raţionament analog cu
cel folosit la demonstrarea teoremei lui Betti. Pentru simplitate se va renunţa la
indici pentru barele care compun sistemul.
Se aplică sistemului o forţă egală cu unitatea, pe direcţia deplasării căutate
δ j . Forţa axială într-o secţiune dată este n. Energia potenţială de deformaţie (5.5)
n 2 dx
este ∑∫ 2EA
.
l
Se aplică apoi forţele exterioare. Forţa axială datorită acestora este N.
N 2 dx
Energia de deformaţie corespunzătoare este ∑∫ 2EA
. La aceasta se adaugă
l
12. METODE ENERGETICE 33
n 2 dx N 2 dx
∑∫ 2EA
+ ∑∫ 2EA
+ 1⋅ δ j (12.62)
l l
( N + n ) 2 dx .
∑∫ 2EA
(12.63)
l
Nn
δj = ∑∫ EA
dx . (12.64)
l
N i ni l i
δj = ∑ Ei Ai
.
i
Exemplul 12.15
Să se calculeze deplasarea punctului 3 al sistemului de bare articulate la
capete din figura 12.20, a, la care pentru toate barele EA = const .
Rezolvare
Se calculează întâi reacţiunile, apoi, utilizând metoda izolării nodurilor, se
determină eforturile în bare. Ţinând sema de convenţia de semne din Rezistenţa
materialelor
F F
N 32 = − , N 31 = , N 21 = F .
sinα t gα
1 ⎛⎜ F F ⎞ F l cos 3 α + sin 3 α + 1
= l cosα + l + F l sinα ⎟ = .
EA ⎜⎝ tg 2 α sin 2 α ⎟ EA
⎠ sin 2
α
Fig. 12.20
u3 = w32 + h32 .
12. METODE ENERGETICE 35
Exemplul 12.16
Se cere să se traseze diagrama momentelor încovoietoare la bara din figura
12.21, a.
Rezolvare
Înlocuind legăturile cu reacţiuni (fig. 12.21, a), se pun în evidenţă patru
reacţiuni, pentru calculul cărora se dispune de numai trei ecuaţii de echilibru.
Sistemul este simplu static nedeterminat. Se alege V2 drept necunoscută static
nedeterminată şi se notează X 1 . Se desfiinţează reazemul simplu din punctul 2 şi
se construieşte sistemul static determinat echivalent (fig. 12.21, b). Forţa exterioară
X 1 acţionează în capătul liber din punctul 2.
Fig. 12.21
q x2
M (x ) = X1 x − ,
2
iar derivata în raport cu forţa X 1 este
∂M
= x.
∂X1
Condiţia de deformaţie devine
l 2⎞
⎛
⎜ X 1 x − q x ⎟ x dx = 0 ,
∫
0
⎜
⎝ 2 ⎟⎠
de unde rezultă
3q l
X1 = .
8
Din ecuaţiile de echilibru se calculează apoi
5q l q l2
V1 = , M1 = ,
8 8
astfel că se poate construi diagrama momentelor încovoietoare (fig. 12.21, c), pe
baza căreia se face dimensionarea.
Fig. 12.22
m12 m22
∫ ∫ ∫
m1 m2
δ11 = dx , δ12 = δ 21 = dx , δ 22 = dx ,
EI EI EI
l l l
, (12.70)
0 0
∫ ∫
M m1 M m2
δ10 = dx , δ 20 = dx .
EI EI
l l
M = m1 X 1 + m2 X 2 + ..... + M 0 , (12.71)
unde primii termeni din membrul drept arată contribuţia eforturilor static
nedeterminate X j , iar ultimul termen arată contribuţia celorlalte sarcini aplicate
sistemului.
Conform teoremei lui Menabrea, în cazul particular al încovoierii
l
M ∂M
∫ EI ∂Xj
dx = 0 , j = 1,....,n . (12.72)
0
∂M
Notând derivata = m j şi făcând înlocuirile în relaţiile (12.72), se
∂Xj
obţine
l
∫ E I ( M + m1 X 1 + m2 X 2 + ....) m j dx = 0 ,
1 0
j = 1,....,n , (12.73)
0
12. METODE ENERGETICE 41
care cu notaţiile
mi m j M 0 mj
δ ij = δ ji =
∫
l
EI
dx , δ j0 =
∫
l
EI
dx , (12.74)
Exemplul 12.17
Se cere să se traseze diagrama momentelor încovoietoare la bara cotită din
figura 12.23, a.
Rezolvare
Se înlocuiesc legăturile prin reacţiuni. Sistemul este dublu static
nedeterminat. Se aleg reacţiunile H1 şi V1 ca necunoscute static nedeterminate. Se
construieşte s.s.d. echivalent (fig. 12.23, b), transformând articulaţia 1 în capăt
liber, deci anulând legăturile corespunzătoare reacţiunilor static nedeterminate, care
devin forţele exterioare X1 şi X 2 .
Fig. 12.23
42 REZISTENŢA MATERIALELOR
Exemplul 12.18
Se cere să se traseze diagrama momentelor încovoietoare la bara dublu
încastrată, de secţiune constantă, din figura 12.24, a.
Rezolvare
Se înlocuiesc încastrările cu reacţiuni. Forţele orizontale sunt nule. Rămân
patru reacţiuni necunoscute şi numai două ecuaţii de echilibru, deci sistemul este
dublu static nedeterminat.
12. METODE ENERGETICE 43
Fig. 12.24
1 1 F ab ⎛ l+a⎞ F a b (l + a )
δ 20 = l ⎜⎜ − ⎟⎟ = − ,
EI 2 l ⎝ 3l ⎠ 6l E I
1 1 2 l
δ 11 = l (− 1) (- 1) = ,
EI 2 3 3E I
44 REZISTENŢA MATERIALELOR
l
δ 22 = ,
3E I
1 1 ⎛ 1⎞ l
δ12 = δ 21 = l (- 1) ⎜ - ⎟ = .
EI 2 ⎝ 3 ⎠ 6E I
După înlocuire în ecuaţiile (12.75), se obţine sistemul algebric liniar
l l F a b (l + b )
X1 + X 2 = ,
3 6 6l
l l F a b (l + a )
X1 + X 2 = ,
6 3 6l
cu soluţiile
F a b2 F a2 b
X1 = şi X2 = .
l2 l2
Aplicând aceste momente în sistemul static determinat echivalent se obţine
diagrama momentelor încovoietoare din figura 12.24, i.
Exemplul 12.19
Se cere să se calculeze reacţiunile şi să se construiască diagrama
momentelor încovoietoare la bara din figura 12.25, a considerând sistemul static
nedeterminat interior.
Rezolvare
Aplicând principiul suprapunerii efectelor, bara din figura 12.25, a poate fi
descompusă în două sisteme simplu static nedeterminate, unul încărcat simetric şi
altul încărcat antisimetric, ca în fig. 12.25, b şi c, care se rezolvă ca sisteme static
nedeterminate interior, prin secţionare în planul central. Forţele axiale sunt nule.
La bara din figura 12.25, b, geometric simetrică şi încărcată simetric, în
planul de simetrie forţa tăietoare este nulă, deci acţionează doar un moment
încovoietor care se alege ca necunoscută static nedeterminată (fig. 12.25, d).
La bara din figura 12.25, c, geometric simetrică şi încărcată antisimetric, în
planul de simetrie momentul încovoietor este nul, deci acţionează doar o forţă
tăietoare care se alege ca necunoscută static nedeterminată (fig. 12.25, e).
Pentru fiecare jumătate de bară se construiesc sistemele 0 şi 1, diagramele
0
M şi m1 (fig. 12.25, f,...m), se calculează coeficienţii ecuaţiei canonice şi se
determină necunoscuta static nedeterminată care se înlocuieşte în s.s.d. echivalent.
şi se construieşte diagrama momentelor încovoietoare.
12. METODE ENERGETICE 45
Fig. 12.25
46 REZISTENŢA MATERIALELOR
1 1 l ⎛ Fl ⎞ F l2 1 l l
δ10 = ⎜− ⎟ ⋅1 = − , δ11 = ⋅1⋅1 = ,
EI 2 3 ⎝ 6 ⎠ 36 E I EI 2 2E I
δ Fl
X1 = − 10 = ,
δ11 18
deci s.s.d. echivalent are încărcarea din figura 12.25, n şi diagrama momentelor
încovoietoare din figura 12.25, p.
Pentru bara din figura 12.25, e se obţine
1 1 l ⎛ Fl ⎞ 7 l 7 F l3 1 1 l l 2l l3
δ10 = ⎜− ⎟⋅ =− , δ11 = ⋅ = ,
E I 2 3 ⎝ 6 ⎠ 18 648 E I E I 2 2 2 3 2 24 E I
δ 7F
X1 = − 10 = ,
δ11 27
deci s.s.d. echivalent are încărcarea din figura 12.25, o şi diagrama momentelor
încovoietoare din figura 12.25, r.
Se însumează reacţiunile (fig. 12.25, s) şi cele două diagrame parţiale,
rezultând diagrama momentelor încovoietoare pentru s.s.n. dat (fig. 12.25, t).
Exemplul 12.20
Să se construiască diagrama momentelor încovoietoare la bara din figura
12.26, a considerând sistemul static nedeterminat exterior, prin descompunere într-
un sistem încărcat simetric şi unul încărcat antisimetric.
Rezolvare
Aplicând principiul suprapunerii efectelor, bara din figura 12.26, a poate fi
descompusă în două sisteme simplu static nedeterminate, unul încărcat simetric şi
altul încărcat antisimetric, ca în fig. 12.26, b şi c, la care forţele axiale sunt nule.
La bara încărcată simetric din figura 12.26, b, în încastrări momentele
încovoietoare sunt egale şi de sens contrar, deci reacţiunile verticale se pot calcula.
Se construieşte s.s.d. echivalent în care încastrările se transformă în reazeme simple
iar momentele din încastrări se aleg drept necunoscute static nedeterminate (fig.
12.25, d).
La bara încărcată antisimetric din figura 12.26, c, în încastrări momentele
încovoietoare sunt egale şi de acelaşi sens. Se construieşte s.s.d. echivalent în care
încastrările se transformă în reazeme simple iar momentele din încastrări se aleg
drept necunoscute static nedeterminate (fig. 12.26, e).
Fig. 12.26
48 REZISTENŢA MATERIALELOR
1 1 l Fl ⎛ 4 ⎞ F l2 1 1l
δ10 = ⎜− ⎟⋅ 2 = − , δ11 = (- 1) ⋅ 2 (− 1) = l ,
E I 2 2 18 ⎝ 9 ⎠ 81 E I EI 2 2 3 3E I
δ10 F l
X1 = − = ,
δ11 27
deci s.s.d. echivalent are încărcarea din figura 12.26, o şi diagrama momentelor
încovoietoare din figura 12.26, r.
Dacă se însumează cele două diagrame parţiale se obţine diagrama
momentelor încovoietoare a sistemului dat (fig. 12.26, s).
Exemplul 12.21
Să se construiască diagrama momentelor încovoietoare la bara inelară din
figura 12.27, a şi să se calculeze deformaţia diametrală pe direcţia de acţiune a
forţelor. O astfel de bară constituie elementul deformabil la unele dispozitive
utilizate la etalonarea maşinilor pentru încercări la tracţiune.
Rezolvare
Bara este un s.s.n. interior. Secţionând bara în punctele 1 şi 2, în fiecare
secţiune se introduc trei eforturi (fig. 12.27, b), deci aparent sistemul este triplu
static nedeterminat. Datorită simetriei faţă de diametrul vertical, forţele tăietoare
sunt F 2 . Datorită simetriei faţă de diametrul orizontal, forţele axiale ar trebui să
fie egale şi de acelaşi semn, dar neexistând forţe exterioare orizontale acestea sunt
nule, iar momentele M1 şi M 2 sunt egale şi de sens contrar, deci ambele se aleg ca
necunoscute static nedeterminate. Fiind egale, sistemul este simplu static
nedeterminat. Jumătatea din dreapta a s.s.d. echivalent este liberă la capete şi
acţionată de forţele F 2 şi momentele X1 (fig. 12.27, c).
Rezultă
π π
1 1 ⎛ FR ⎞ F R2
∫ ∫
0
δ 10 = M m1 R dϕ = ⎜− sinϕ ⎟ ⋅1 ⋅ R dϕ = − ,
EI EI ⎝ 2 ⎠ EI
0 0
π
1 πR
δ 11 =
EI ∫ m12 R dϕ =
EI
,
0
δ10 FR
X1 = − = .
δ11 π
Fig. 12.27
Exemplul 12.22
Să se construiască diagrama momentelor încovoietoare la bara cotită dublu
articulată din figura 12.28, a.
Rezolvare
În cele două articulaţii acţionează patru reacţiuni. Sistemul este simplu
static nedeterminat. Reacţiunile V1 şi V2 pot fi determinate din ecuaţiile de
echilibru, deci nu pot fi alese ca necunoscute static nedeterminate. Din ecuaţia de
momente faţă de reazemul 1 se obţine V2 = F , apoi din ecuaţia de proiecţii a
forţelor pe verticală se obţine V1 = F . Rămâne ecuaţia de proiecţii a forţelor pe
orizontală H1 + H 2 = F , în care apar două necunoscute.
1 ⎡1 2 1 ⎤ 5 F l3
δ10 = l F l (− l ) + l F l (− l ) = − ,
E I ⎢⎣ 2 3 2 ⎥
⎦ 6E I
12. METODE ENERGETICE 51
3
1 ⎡ 1 2 ⎤ 5l
δ11 = 2
⎢ 2 l (− l ) (− l ) + l (− l )(− l ) =
⎥ 3E I ,
EI ⎣ 3 ⎦
apoi, din ecuaţia canonică, necunoscuta static nedeterminată
δ10 F
X1 = − = .
δ11 2
Se înlocuieşte această valoare în sistemul static determinat echivalent (fig.
12.28, g) şi se construieşte diagrama momentelor încovoietoare (fig. 12.28, h).
Fig. 12.28
Exemplul 12.23
Să se construiască diagrama momentelor încovoietoare la cadrul dublu
încastrat din figura 12.29, a.
Rezolvare
Sistemul este triplu static nedeterminat. Se aleg reacţiunile V2 , H 2 şi M 2
drept necunoscute static nedeterminate. Se construieşte s.s.d. echivalent (fig. 12.29,
b), transformând încastrarea 2 în capăt liber, deci anulând legăturile
corespunzătoare reacţiunilor static nedeterminate, care devin sarcinile exterioare
X1 , X 2 şi X 3 .
Fig. 12.29
1 1 F l3
δ10 = l (− F l ) (− 2l ) = ,
EI 2 EI
12. METODE ENERGETICE 53
1 1 2l F l3
δ 20 = l (− F l ) =− ,
EI 2 6 6E I
1 1 F l2
δ 30 = l (− F l ) ⋅ 1 = − ,
EI 2 2E I
3
1 ⎡1 2 ⎤ 32 l
δ11 = 2 l (− 2 l ) (- 2 l ) + 2 l (− 2 l )(- 2 l ) =
⎥ 3E I ,
E I ⎢⎣ 2 3 ⎦
3
1 ⎛ 1 2 ⎞ 40 l
δ 22 = ⎜ 2 2l ⋅ 2 l 2 l + 2l ⋅ 2 l ⋅ 2 l ⎟ = ,
EI ⎝ 2 3 ⎠ 3E I
1
δ 33 = (2 ⋅ 2l ⋅ 1 ⋅1 + 2l ⋅1 ⋅ 1) = 6 l ,
EI EI
1 ⎡ 1 ⎤ 8 l3
δ12 = ⎢ 2 l ⋅ (− 2 l ) l + 2 l ⋅ (− 2 l ) ⋅ 2 l ⎥ = − ,
EI ⎣ 2 ⎦ EI
2
1 ⎡ 1 ⎤ 6l
δ13 =
EI ⎢2l ⋅ (− 2 l ) ⋅ 1 + 2 2l ⋅ (− 2 l ) ⋅ 1⎥ = − E I ,
⎣ ⎦
2
1 ⎛ 1 ⎞ 8l
δ 23 = ⎜ 2 2l ⋅ 2 l ⋅ 1 + 2l ⋅ 2 l ⋅ 1⎟ = .
EI ⎝ 2 ⎠ EI
După înlocuire în ecuaţiile (12.75) , se obţine sistemul algebric liniar
32 3
l X1 − 8l3 X 2 − 6l 2 X 3 = − F l3 ,
3
40 F l3
− 8 l3 X 1 + l3 X 2 + 8 l 2 X 3 = ,
3 6
F l2
− 6 l 2 X1 + 8l 2 X 2 + 6 l X 3 = ,
2
cu soluţiile
3F 3F 19 F l
X1 = − , X2 = − şi X3 = .
28 16 168
Se înlocuiesc aceste valori în s.s.d. echivalent şi se construieşte diagrama
momentelor încovoietoare (fig. 12.29, k).
Exemplul 12.24
Să se construiască diagrama momentelor încovoietoare la cadrul dublu
încastrat din figura 12.30, a prin descompunere într-un sistem simetric şi unul
antisimetric.
Rezolvare
54 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 12.30
12. METODE ENERGETICE 55
5 F l3 F l2 8 l3 3l 2 l2
δ10 = − , δ 20 = − , δ11 = , δ 22 = , δ12 = δ 21 =
12 E I 4E I 3E I EI EI
se scrie sistemul ecuaţiilor canonice
8 3 5 F l3
l X1 + 2 l 2 X 2 = ,
3 12
F l2
2 l 2 X1 + 3 l X 2 = ,
4
şi se determină necunoscutele static nedeterminate
3F Fl
X1 = şi X2 = − .
16 24
La cadrul din figura 12.30, e, încărcat antisimetric, în planul de simetrie
acţionează doar o forţă tăietoare care se alege ca necunoscută static nedeterminată.
Pentru jumătate din cadru se construiesc sistemele 0, şi 1, diagramele M 0 şi m1
(fig. 12.30, l,...o). Se calculează coeficienţii ecuaţiei canonice
F l3 7 l3
δ10 = − , δ 11 =
4E I 3E I
3F
şi se determină necunoscuta static nedeterminată X1 = .
28
Valorile necunoscutelor static nedeterminate se înlocuiesc în s.s.d.
echivalente (fig. 12.30, p, r). şi se construiesc diagramele momentelor
încovoietoare (fig. 12.30, s, t). Se însumează cele două diagrame rezultând
diagrama momentelor încovoietoare a sistemului static nedeterminat dat (fig.
12.30, u).
N0 nj
∑∫ ∑∫
ni n j
δ ij = δ ji = dx , δ j0 = dx . (12.76)
EA EA
l l
Exemplul 12.25
La sistemul din figura 12.31, a, format din o bară rigidă, articulată la un
capăt, suspendată de două elemente elastice şi solicitată de forţa F, se cer eforturile
în barele verticale articulate la capete.
Fig. 12.31
Rezolvare
Înlocuind legăturile cu reacţiuni, se pun în evidenţă patru reacţiuni H, V,
R 1 şi R2 , deci sistemul este simplu static nedeterminat. Se alege R 1= X 1 drept
necunoscută static nedeterminată. Se construieşte s.s.d. echivalent (fig. 12.31, b),
12. METODE ENERGETICE 57
sistemul 0 (fig. 12.31, c) şi diagrama N 0 (fig. 12.31, d), apoi sistemul 1 (fig.
12.31, e) şi diagrama n 1 (fig. 12.31, f).
1 ⎡ ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞⎤ 5l
δ11 = ⎢1 ⋅ l ⋅ 1 + ⎜ − ⎟ ⋅ l ⋅ ⎜ - ⎟⎥ = ,
EA ⎣ ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 ⎠⎦ 4 E A
deci
δ10 3 F
X1 = − = .
δ11 5
În sistemul static determinat echivalent (fig. 12.31, g) se poate calcula
6F
reacţiunea R2 = .
5
Exemplul 12.26
Grinda cu zăbrele din figura 12.32, a are articulaţii fixe în punctele 1 şi 2.
Se cer reacţiunile şi eforturile axiale din bare. Barele au acelaşi modul de rigiditate
EA (v. par. 5.3.3.4).
Rezolvare
Sistemul are b = 5 bare, r = 4 reacţiuni şi a = 4 articulaţii. Gradul de
nedeterminare este
n = b + r − 2a = 1 .
Se consideră sistemul static nedeterminat interior şi se alege ca
necunoscută static nedeterminată forţa axială din bara 5.
Se construieşte s.s.d. echivalent (fig. 12.32, b) secţionând bara 5, deci
transformând efortul axial din bară în forţele exterioare X 1 , egale şi de sens
contrar, aplicate barei 5 şi articulaţiei 1, pe direcţia barei 5.
Se construieşte sistemul 0 (fig. 12.32, c) care se obţine din s.s.n. dat,
practic prin eliminarea barei 5.
Se izolează fiecare articulaţie şi se scriu ecuaţiile de proiecţii ale forţelor
care acţionează asupra "nodului" respectiv. Rezultă un sistem de 8 ecuaţii din care
se calculează 4 reacţiuni şi 4 eforturi interioare.
Pentru nodul 4 (fig. 12.32, e) se obţine
58 REZISTENŢA MATERIALELOR
T4 − T1 / 2 = 0, F − T1 / 2 = 0 .
Pentru nodul 3 (fig. 12,32, f)
T2 − T3/ 2 − T1/ 2 = 0, T1 / 2 − T3 / 2 = 0 .
Pentru nodul 1 (fig. 12.32, g)
H1 = T2 , V1 = 0.
Pentru nodul 2 (fig. 12.32, h)
T4 + T3/ 2 − H 2 = 0, V2 − T3 / 2 = 0.
Rezultă
T1 = 2 F , T4 = F , T3 = 2 F , T2 = 2 F ,
H1 = 2 F , V1 = 0 , H 2 = 2 F , V2 = F .
Forţele axiale din bare, cu semnul din Rezistenţa materialelor, sunt
T2 − T3/ 2 − T1/ 2 = 0, T1 / 2 − T3 / 2 = 0 ,
− T2 + 1 ⋅ 2 5 + H1 = 0, 1 / 5 − V1 = 0 ,
H 2 − T4 + T3/ 2 = 0, V2 − T3 / 2 = 0 .
Rezultă
T1 = 2 10 , T4 = 1 5 , T3 = 2 10 , T2 = 2 5,
H1 = 0 , V1 = 1 5 , H 2 = 0 , V2 = 1 5.
Forţele axiale din bare, cu semnul din Rezistenţa meterialelor, sunt
n1 = −T1 = − 2 10 , n2 = −T2 = − 2 5,
n3 = T3 = 2 10 , n4 = −T4 = − 1 5 , n5 = 1 .
12. METODE ENERGETICE 59
a b
c d
e f g h
i j k l
Fig. 12.32
5
ni2 l i 4 2 + 5 5 + 6 l
δ11 = ∑
i =1
EA
=
5 EA
,
60 REZISTENŢA MATERIALELOR
X1 = −
δ10
=−
(
4 + 2 10 )
F = −0 ,75 F .
δ11 4 2 +5 5 +6
Forţele axiale din barele s.s.n. dat se calculează cu relaţia
N i = N i0 + X 1 ⋅ ni .
Rezultă
N1 = −0,94 F , N 2 = −1,3294 F ,
N3 = − N1 = 0,94 F , N 4 = −1,3353 F , N5 = X1 = −0,7497 F .
Reacţiunile sunt
H1 = 2 F , H 2 = 2 F , V1 = 0,3353 F , V2 = F − V1 = 0,6647 F .
Rezolvarea aceleiaşi probleme prin metoda deplasărilor s-a făcut în
capitolul 5, par. 5.3.3.4.
Exemplul 12.27
Să se calculeze reacţiunile şi eforturile axiale din barele sistemului din
figura 12.32, a considerând sistemul static nedeterminat exterior.
Rezolvare
Se alege ca necunoscută static nedeterminată reacţiunea V1 . Se construieşte
s.s.d. echivalent transformând articulaţia 1 în reazem simplu şi aplicând în 1 forţa
exterioară X 1 .
Se construieşte sistemul 0 (fig. 12.33, a). Din ecuaţiile de echilibru se
determină forţele care acţionează asupra nodurilor (fig. 12.33, c, d, e, f) ţinînd cont
că sin α = 1 5 şi cos α = 2 5 .
Forţele axiale din bare sunt
N10 = − 2 F , N 20 = −2 F , N 30 = 2 F , N 40 = F , N 50 = 0 .
Se construieşte sistemul 1 (fig. 12.33, b) în care acţionează o forţă egală cu
1 în locul lui X 1 şi se determină forţele care acţionează asupra nodurilor (fig.
12.33, g, h, i, j).
Forţele axiale din bare sunt
n1 = 2 , n2 = 2 , n3 = − 2 , n4 = 1 , n5 = − 5 .
12. METODE ENERGETICE 61
a b
c d e f
g h i j
Fig. 12.33
Se calculează coeficienţii ecuaţiei canonice
5
δ10 = ∑
Ni0 ni l i
EA
(
= − 2+4 2
Fl
EA
)
,
i =1
5
δ11 = ∑
ni2 l i
EA
(= 4 2 +5 5 +6
l
EA
, )
i =1
N i = N i0 + X 1 ⋅ ni .
Rezultă
N1 = −0,94 F , N 2 = −1,3294 F ,
62 REZISTENŢA MATERIALELOR
Exemplul 12.28
La sistemul din figura 12.34, a, format din o bară rigidă, articulată şi
suspendată de două elemente elastice şi încălzit uniform cu Δ t , se cer tensiunile în
barele verticale articulate la capete, dacă E = 210 GPa şi α = 12 ⋅ 10−6 grd −1 .
Rezolvare
Se alege R 1= X 1 drept necunoscută static nedeterminată. Se construieşte
s.s.d. echivalent (fig. 12.34, b), apoi sistemul 1 (fig. 12.34, c) în care se calculează
eforturile axiale n1 = 1 şi n2 = −1 2 .
a b c
Fig. 12.34
δ10 = lα Δ t (n1 + n2 ) =
1
2
lα Δ t , δ11 =
l
EA
n12 + n22 = (
5l
4E A
)
,
δ 2
deci X1 = − 10 = − EA α Δ t .
δ11 5
Forţele axiale în barele verticale sunt
2 1
N1 = − EA α Δ t , N2 = EA α Δ t .
5 5
Rezultă tensiunile în barele verticale
2 1
σ1 = − E α Δ t = −40 ,32 N / mm 2 , σ 2 = E α Δ t = 20 ,16 N / mm 2 .
5 5
13.
FLAMBAJUL BARELOR DREPTE
Fig. 13.1
Dacă forţa F este mai mică decât sarcina critică Fcr , forma rectilinie
reprezintă o configuraţie stabilă. Acţionând asupra barei cu o forţă Q , bara se
deformează. La îndepărtarea forţei Q , bara revine la forma rectilinie iniţială (de
echilibru stabil).
Dacă F > Fcr , teoretic forma rectilinie reprezintă o configuraţie de
echilibru. Aplicarea forţei transversale Q face ca bara să părăsească forma
rectilinie, să se deformeze foarte mult, ceea ce, în general, duce la rupere, sau la o
nouă configuraţie de echilibru curbilinie. Forma rectilinie iniţială reprezintă o
configuraţie de echilibru nestabil.
Dacă F = Fcr , bara poate fi deformată prin aplicarea forţei Q , şi orice
formă deformată apropiată de forma iniţială reprezintă o configuraţie de echilibru,
căci forţa critică Fcr corespunde echilibrului indiferent.
Fig. 13.2
Dacă forţa F este aplicată static, deci dacă valoarea ei creşte monoton de
la zero la valoarea nominală, forţa critică Fcr se atinge atunci când este posibilă o
configuraţie de echilibru curbilinie, deci când se pierde stabilitatea formei rectilinii.
În general, pierderea stabilităţii unei anumite configuraţii de echilibru a
unui sistem deformabil, sub acţiunea forţelor aplicate, se numeşte flambaj.
Deoarece după flambaj se produc deformaţii mari, însoţite de tensiuni mari,
flambajul duce în general la pierderea integrităţii structurale sau la pierderea
capacităţii portante a structurilor deformabile.
Fenomenul de flambaj pur (cu bifurcarea echilibrului) descris mai sus
este practic irealizabil. Barele nu sunt perfect rectilinii, având deformaţii iniţiale,
iar forţele nu se pot aplica perfect axial. Practic, se observă o încovoiere cu
compresiune, care duce la flambajul prin divergenţă.
În acest caz, imperfecţiunile geometrice şi sarcinile transversale produc o
configuraţie iniţială uşor deformată. Forţa axială produce un moment încovoietor
care accentuează aceste deformaţii. Creşterea deformaţiilor duce la creşterea
momentului încovoietor, care la rândul lui măreşte deformaţiile. Când F tinde spre
Fcr , fenomenul este divergent, deformaţiile crescând teoretic nelimitat.
66 REZISTENŢA MATERIALELOR
Se consideră bara dreaptă, comprimată axial, din figura 13.3. Forţa critică
de flambaj Fcr se determină din condiţia de echilibru indiferent, egalând lucrul
mecanic al forţei exterioare Fcr :
Le = Fcr u
cu energia de deformaţie la încovoiere acumulată de bară în configuraţia curbilinie
M y2 dx
∫ ∫
1
U= = E I y (w′′)2dx . (13.1)
2 EIy 2
l l
Fig. 13.3
⎛ dw ⎞
2 ⎡ 1 ⎛ dw ⎞2 ⎤ ⎛ 1 2⎞
ds = (dx )2 + (dw)2 = dx 1 + ⎜ ⎟ ≅ dx ⎢1 + ⎜ ⎟ ⎥ = dx ⎜ 1 + ϕ ⎟
⎝ dx ⎠ ⎢⎣ 2 ⎝ dx ⎠ ⎥⎦ ⎝ 2 ⎠
dw
unde s-a utilizat ipoteza micilor deformaţii, = − tg ϕ ≅ −ϕ .
dx
Deplasarea elementară este
1
du = ds − dx = ϕ 2 dx ,
2
deci deplasarea punctului de aplicaţie al forţei critice de flambaj este
13. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE 67
l l
1
∫ ∫ (w ′ ) d x
2
u = du =
2
0 0
∫ EI y (w′′)
2
dx
0
Fcr = l
. (13.3)
∫ (w ′ )
2
dx
0
Dacă w ( x ) este forma deformată exactă a barei, atunci din relaţia (13.3)
se obţine valoarea exactă a forţei critice de flambaj. Dacă se utilizează o formă
deformată aproximativă, care satisface condiţiile la limită geometrice, din relaţia
(13.3) rezultă o valoare aproximativă a forţei Fcr , întotdeauna mai mare ca cea
exactă, aproximaţia fiind cu atât mai bună cu cât w ( x ) se apropie mai mult de
forma exactă.
Astfel, dacă se alege deformata exactă (v. par. 13.3)
πx
w ( x ) = wo sin ,
l
atunci
l l
wo2 π 2 πx wo2 π 2 l wo2 π 2
∫ (w′) dx =
2
∫ cos
2
dx = = ,
0 l2 0
l l2 2 2l
l l
wo2 π 4 πx wo2 π 4 l wo2 π 4
∫ (w′′) dx =
2
∫ sin
2
dx = = ,
0 l4 0
l l4 2 2 l3
iar forţa critică de flambaj este
π 2E I 9 ,869 E I
Fcr = 2
= . (13.4)
l l2
Dacă se alege deformata aproximativă
(
w (x ) = a x 4 − 2 l x 3 + l 3 x , )
68 REZISTENŢA MATERIALELOR
∫ (w′) dx = a ∫ (4 x − 6 l x + l )
2 2 3 2 3 2 17 2 7
dx = a l ,
35
0 0
l l
∫ (w′′) dx = 144 a ∫ (x − l x ) dx = 5 a l .
2 2 2 2 24 2 5
0 0
d2w
EI = −F w , (13.5)
dx 2
sau
d2w
2
+α2w = 0, (13.6)
dx
unde s-a notat
F
α2 = . (13.7)
EI
Fig. 13.4
nπ
α= . (13.9)
l
Înlocuind expresia (13.9) în formula (13.7), se obţine expresia forţei de
compresiune la care forma deformată este configuraţie de echilibru
π 2E I
Ff = n2 , (13.10)
l2
iar din relaţia (13.8) rezultă deformata corespunzătoare
70 REZISTENŢA MATERIALELOR
nπ x
wn ( x ) = C1 sin . (13.11)
l
Constanta C1 nu poate fi determinată, deci poate fi aleasă arbitrar, ceea ce
corespunde condiţiei de echilibru indiferent la limita de stabilitate. Această condiţie
se poate realiza numai pentru un şir discret de valori ale forţei de compresiune
π 2E I π 2E I
(13.10): F1 = , F2 = 4 , F3 = 9F1 , . . . , Fn = n 2 F1 , cărora le
l2 l2
πx 2π x
corespund deformatele w1 ( x ) = C1 sin , w2 ( x ) = C1 sin , . . . ,
l l
nπ x
wn ( x ) = C1 sin , unde n este numărul de "semiunde".
l
Valoarea minimă
π 2E I
Fcr = , (13.12)
l2
se numeşte forţa critică de flambaj, deoarece la aplicarea statică a sarcinilor
flambajul se produce la această valoare a forţei de compresiune.
Dacă bara are reazeme intermediare suplimentare, care de fapt modifică
condiţiile la limită şi permit deformarea numai în una din formele w2 ( x ) , w3 ( x )
etc., atunci forţa critică are valorile mai mari F2 = 4F1 , F3 = 9F1 etc. care
corespund acestor deformate. Reazemele intermediare măresc valoarea forţei
critice de flambaj.
Fig. 13.5
În figura 13.5 se prezintă patru cazuri de bare comprimate axial prin forţe
aplicate la capete, indicând şi forma deformată după flambaj. Calculul forţei critice
de flambaj pentru cazurile II, III şi IV se face ca pentru bara articulată la capete
(cazul I), utilizând condiţiile la limită corespunzătoare.
Expresiile forţei critice de flambaj pentru toate cele patru cazuri se pot
scrie sub forma formulei lui Euler
π 2 E I min
Fcr = , (13.14)
l 2f
unde lungimea de flambaj l f , egală cu lungimea unei semiunde (distanţa între
două puncte de inflexiune consecutive) este l f = l (cazul I), l f = 2l (cazul II),
l f = l / 2 (cazul III), l f = 0,699 l (cazul IV). Relaţia (13.14), a fost stabilită de
Leonhard Euler în 1759, iar cele patru bare din figura 13.5 se numesc cele patru
cazuri de flambaj ale lui Euler.
În condiţii ideale, după depăşirea valorii critice a forţei de flambaj, relaţia
forţă-deformaţie se bifurcă. Există două configuraţii de echilibru şi anume,
configuraţia rectilinie de echilibru nestabil, posibilă în absenţa oricărei perturbaţii,
şi configuraţia încovoiată de echilibru stabil, când deformaţiile tind să crească
nelimitat. Acestea nu mai sunt descrise de teoria liniară, bazată pe ipoteza micilor
deformaţii.
d2 ⎛ d2w ⎞ d2w
⎜ E I ⎟ + F = 0. (13.15)
d x 2 ⎜⎝ d x 2 ⎟⎠ d x2
Pentru bare de secţiune constantă, ecuaţia (13.15) devine
d4w 2
2 d w
+ α = 0, (13.16)
d x4 d x2
a cărei soluţie este
w( x ) = C1 sinα x + C2 cosα x + C3 x + C4 , (13.17)
0 1 0 1
α 0 1 0
=0
sinα l cos α l l 1
sinα l cosα l 0 0
Rezultă
tgα l = α l .
EI π 2EI π 2EI
Fcr = α12 E I = 20,19 = 2,046 =
l2 l2 (0,699l )2
iar forma deformată are expresia
w ( x ) = C1 ( sinα x − α l cosα x − α x + α l )
sau
⎛ sinα x x ⎞
w ( x ) = C ⎜⎜ − cosα x − + 1⎟⎟ .
⎝ αl l ⎠
13. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE 73
De notat că ecuaţia (13.15) este valabilă pentru bare comprimate prin forţe
aplicate la capete, fără sarcini transversale distribuite în lungul barei. În cazul
barelor comprimate solicitate de o sarcină transversală p( x ) , ecuaţia (13.15)
devine
d4w d2w
EI 4 +F 2 = p. (13.18)
dx dx
Forţa tăietoare T şi momentul încovoietor M sunt date de relaţiile
d3w dw d2w
EI +F = −T , = −M . EI (13.19)
d x3 dx dx2
Aceasta deoarece, din ecuaţiile de echilibru pentru un element infinitezimal
de bară, delimitat de două secţiuni normale la axa nedeformată a barei, se obţin
următoarele ecuaţii diferenţiale între eforturi şi sarcini
dM dw dT
T= −F , p =− .
dx dx dx
Exemplul 13.1
Se cere să se calculeze forţa critică de flambaj pentru bara încastrată la un
capăt şi liberă la celălalt (cazul II din figura 13.5).
Rezolvare
Alegând originea axelor în încastrare, condiţiile la limită se scriu
w (0) = 0 , C2 + C4 = 0 ,
w′(0) = 0 , α C1 + C3 = 0 .
La capătul liber, momentul încovoietor şi forţa tăietoare sunt nule
w′′(l ) = 0 , C1 sinα l + C 2 cosα l = 0 ,
w ′′′(l ) + α 2 w ′(l ) = 0 , C3 = 0 .
Rezultă cos α l = 0 , αl =
(2n − 1) π .
2
π
Soluţia de valoare minimă este α 1 l = .
2
Forţa critică de flambaj are expresia
π 2E I
Fcr = . (13.20)
4l 2
74 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fcr π 2 E I min π 2 E 2
σf = = = 2 i min , (13.21)
A l 2f A lf
unde
I min
imin = (13.22)
A
este raza de inerţie minimă a secţiunii transversale.
Fig. 13.6
π 2E
σ f = , (13.24)
λ2
fiind reprezentată grafic în coordonate σ f − λ în figura 13.6.
13. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE 75
OL37
304 1,12 105 60
(σ c = 240 MPa )
Oţel cu σ r = 520 MPa 450 1,94 85 60
(σ c = 360 MPa )
Oţel cu până la 5% nichel 461 2,25 86 0
F l 2f c f
I nec = , (13.27)
π 2E
13. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE 77
Exemplul 13.2
Se cere să se calculeze forţa capabilă de compresiune a barei încastrate la
un capăt şi articulate la celălalt din figura 13.7, dacă c f = 3,5 , λ0 = 105 ,
E = 210 GPa , l = 2 m , secţiunea transversală fiind dreptunghiulară, cu b = 40 mm
şi h = 60 mm .
Rezolvare
Fig. 13.7
I min h b3 b 40
i min = = = = = 11,5 mm .
A 12 b h 12 12
Coeficientul de zvelteţe este
lf 1400
λ= = = 122 .
i min 11,5
Deoarece λ > λ 0 = 105 , se poate utiliza formula lui Euler şi relaţia (13.26).
Rezultă
78 REZISTENŢA MATERIALELOR
π 2 E I min π 2 ⋅ 2 ,1 ⋅ 10 5 ⋅ 32 ⋅ 10 4
Fcap = = = 96682 N ,
c f l 2f 3,5 ⋅ 1400 2
unde
h b 3 60 ⋅ 40 3
I min = = = 32 ⋅ 10 4 mm 4 .
12 12
Exemplul 13.3
Să se dimensioneze bara din figura 13.7, din oţel cu secţiunea circulară cu
diametrul d, dacă F = 150 kN , c f = 3,5 , E = 210 GPa , l = 2 m , λ0 = 105 ,
σ f = 304 − 1,12 λ (MPa ) .
Rezolvare
Se presupune că flambajul are loc în domeniul elastic, utilizând formula
(13.27)
F l 2f c f 15 ⋅ 10 4 ⋅ 1400 2 ⋅ 3,5
I nec = 2
= 2 5
= 49,6 ⋅ 10 4 mm 4 ,
π E π ⋅ 2,1 ⋅ 10
deci
πd4
= 49,6 ⋅ 10 4 ; d = 56 mm .
64
Se calculează
I π d4 4 d 56
i min = i = = = = = 14 mm ,
A 64 π d 2 4 4
apoi
l f 1400
λ=
= = 100 < λ0 = 105 ,
i 14
deci formula (13.27) nu este valabilă.
Se calculează coeficientul de siguranţă pentru flambajul plastic.
Tensiunea critică de flambaj este
π d2 π ⋅ 56 2
A= = = 2463 mm 2 .
4 4
Forţa critică de flambaj plastic este
13. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE 79
Exemplul 13.4
Să se verifice coeficientul de siguranţă la flambaj c f = 3 , pentru bara din
OL37 de profil U8 şi lungime l = 1 m , rezemată ca în figurile 13.8, a, b, c, şi
solicitată de o forţă de compresiune centrică F = 80 kN .
Rezolvare
Fig. 13.8
care arată că flambajul are loc în domeniul plastic, deci pentru calculul lui Fcr se
utilizează formula (13.25). Coeficientul efectiv de siguranţă la flambaj este
F σ f A (304 − 1,12 ⋅ 75,2 ) ⋅ 1100
c f ef = cr = = = 3,022 ≅ c f = 3 ,
F F 8 ⋅ 10 4
deci bara este dimensionată corespunzător.
c) Pentru cazul de rezemare din figura 13.8, c, l f = 0,699l ≅ 0,7 m .
Coeficientul de zvelteţe este
lf 700
λ= = = 52 ,6 < λ1 = 60 ,
i min 13,3
deci se face calculul la compresiune. Coeficientul de siguranţă efectiv este
σ A 240 ⋅1100
cf = c = = 3,3 > c f = 3 ,
ef
F 8 ⋅ 104
deci bara este uşor supradimensionată.
13. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE 81
Exemplul 13.5
Să se dimensioneze bara rezemată şi solicitată de o forţă F = 100 kN ca în
figurile 13.9, a şi b, de lungime l = 1 m , din OL37 de profil I, coeficientul de
siguranţă impus fiind c f = 3 .
Rezolvare
Fig. 13.9
F l 2f c f 105 ⋅ 7002 ⋅ 3
I nec = 2
= 2 5
= 7 ,24 ⋅ 104 mm4 .
π E π ⋅ 2 ,1 ⋅ 10
π2 EI π 2 ⋅ 2,1 ⋅ 10 5 ⋅ 10 4
l cr = = = 328 mm .
4F 4 ⋅ 4000 ⋅ 12
De notat că până flambează, deci pentru lungimi l < 0,328 m , bara este
comprimată cu σ = 40 N mm 2
La flambajul prin bifurcarea echilibrului, în momentul pierderii stabilităţii,
tensiunea critică de flambaj este σ f = σ = 40 N mm 2 , după care bara se îndoaie,
forţa F se deplasează lateral, rămânând verticală, deci acţionând cu un braţ tot mai
mare, producând tensiuni suplimentare de încovoiere care pot duce la o nouă
configuraţie de echilibru, cu deformaţii foarte mari sau chiar la ruperea barei.
După flambaj, deformaţiile barei fiind mari, curbura liniei elastice a barei
se calculează cu relaţia exactă
1 − w′′ M
= = , (13.28)
ρ (1 + w′ )
2 32 EI
M ( x ) = − F (δ + e − w) ,
unde δ este săgeata în capătul barei, iar w - săgeata în secţiunea x.
a b c
Fig. 13.10
w ( x ) = (δ + e)(1− cosα x ) .
Săgeata la capătul superior este w (l ) = δ = (δ + e )(1− cosα l ) , deci
e ( 1− cosα l )
δ= . (13.29)
cosα l
Săgeata într-o secţiune oarecare a barei are expresia
e
w (x ) = ( 1 − cos α x ) . (13.30)
cos α l
13. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE 85
δ =e
1 − cos π ( F Fcr ), (13.31)
cos π( F Fcr )
reprezentată grafic în figura 13.10, b, pentru diferite valori e l . Între forţă şi
deformaţie există o corespondenţă biunivocă.
Rezultă curbe cu alură hiperbolică, tinzând spre asimptota orizontală de
ordonată F = Fcr . Dependenţa de e fiind liniară, curbele se pot deduce una din
cealaltă, reducând δ în acelaşi raport cu e.
Pornind de la ecuaţia diferenţială neliniară a liniei elastice (13.28), se
obţine aceeaşi valoare a forţei critice de flambaj, dar deformaţia are o dependenţă
neliniară de forţa F. Conform unei formule aproximative stabilite de von Mises,
pentru F > Fcr ,
2 2 F ⎡ 1⎛ F ⎞⎤
δ= l − 1 ⎢ 1 − ⎜⎜ −1⎟⎟⎥ . (13.32)
π Fcr ⎣ 8 ⎝ Fcr ⎠⎦
Dacă se reprezintă grafic variaţia forţei F cu săgeata δ (fig. 13.10, c),
pentru e = 0 , se obţine o curbă de formă parabolică (desenată punctat), tangentă la
orizontala F = Fcr . La bara comprimată excentric, curbele forţă-deformaţie
(desenate cu linii continue) au aceeaşi alură ca în figura 13.10, b pentru F < Fcr ,
apoi, în jurul valorii forţei critice de flambaj deformaţiile cresc foarte mult, tinzând
asimptotic spre curba de ecuaţie (13.32). Acesta este flambajul prin divergenţă.
Forţa F se poate reduce în axa barei la o forţă F şi un cuplu F e . Dar în
cazul de faţă, datorită dependenţei neliniare între forţă şi deformaţii, nu se poate
aplica principiul suprapunerii efectelor, adunând săgeata produsă de F cu săgeata
produsă de cuplul Fe. Forţa F nu produce doar compresiune ci şi o încovoiere
suplimentară, care nu se datoreşte cuplului F e , conducând la relaţia neliniară
(13.31).
86 REZISTENŢA MATERIALELOR
a b
Fig. 13.11
unde wQ este săgeata produsă de forţa transversală în absenţa forţei F, iar Δw este
săgeata suplimentară produsă de forţa F.
Ecuaţia diferenţială a liniei elastice a barei este
d2w d 2 wQ d 2Δ w
EI 2 =EI + E I = −M Q − F w .
dx d x2 d x2
Întrucât
d 2 wQ
EI = −M Q .
d x2
rezultă că
d 2Δ w
EI = −F w . (13.33)
d x2
13. FLAMBAJUL BARELOR DREPTE 87
d 2 Δw π2 πx π2
= − wo sin = − Δw
d x2 l2 l l2
care, înlocuită în ecuaţia (13.33), conduce la
π2
2
(w − w ) = F w .
Q
l EI
Rezultă săgeata barei
wQ wQ
w= = (13.34)
F l2 F
1− 1−
π 2 EI Fcr
Fe l2
δ= .
8EI
Rezultă deplasarea în dreptul mijlocului barei
88 REZISTENŢA MATERIALELOR
2
⎛ l ⎞ Fel 1
f = w⎜ ⎟ = . (13.35)
⎝ 2 ⎠ 8EI 1− F
Fcr
Relaţia (13.35) se mai scrie sub forma
f 1 ⎛⎜ π2 ⎞
= f + e⎟ . (13.36)
F Fcr ⎜⎝ 8 ⎟
⎠
f
În figura 13.12 s-a reprezentat grafic raportul în funcţie de săgeata f.
F
Fig. 13.12
Fig. 14.1
Ecuaţia de echilibru
Din inelul de grosime egală cu unitatea se detaşează un element prin două
plane axiale şi două suprafeţe cilindrice concentrice infinit vecine (fig. 14.1, a).
Datorită simetriei, pe feţele acestui element nu acţionează tensiuni tangenţiale (de
forfecare). Fie σ t tensiunea normală circumferenţială şi σ r tensiunea normală
radială. Aceasta din urmă variază cu raza r şi pe suprafaţa exterioară este
σ r + dσ r . Ecuaţia de proiecţii a forţelor pe bisectoarea unghiului dθ (fig. 14.1, a)
se scrie, aproximând sin (dθ 2 ) ≈ dθ 2 ,
dθ ⎛ dσ r ⎞
σ r r dθ + 2 σ t dr − ⎜σ r + dr ⎟ (r + dr ) dθ = 0 ,
2 ⎝ dr ⎠
dσ r
σt =σr + r ,
dr
sau
d
(σ r ⋅ r ) = σ t . (14.1)
dr
ν
εz = − (σ r + σ t ) = const . ,
E
deci secţiunile plane rămân plane şi după deformarea cilindrului.
Dacă cilindrul este închis la capete, forţa axială este
2 2
N = pi π a − p e π b , deci tensiunile longitudinale au valoarea constantă
N p a 2 − pe b 2
σz = = i 2 . (14.10)
(
π b2 − a2 )
b − a2
Condiţiile la limită
Constantele A şi B se obţin din condiţia ca pe suprafaţa interioară şi cea
exterioară a cilindrului, tensiunea radială σ r să fie egală şi de semn contrar
presiunilor pi şi respectiv p e : la r = a , σ r = − pi , iar la r = b , σ r = − p e .
Rezultă
pi a 2 − p e b 2 ( pi − p e ) a 2 b 2
A= , B= , (14.13)
b2 − a2 b2 − a2
care înlocuite în (14.8) şi (14.9) conduc la expresiile tensiunilor
pi a 2 − p e b 2 1 ( pi − p e ) a b
2 2
σ t ,σ r = ± . (14.14)
b2 − a2 r2 b2 − a2
Se observă că
σ r + σ t = 2 A = const . , σz = A.
Deplasarea radială este
p a 2 − pe b 2 1 − ν ( p − pe ) a 2 b 2 1 + ν 1 ν σ z r
u= i r+ i − . (14.15)
b2 − a2 E b2 − a2 E r E
14. CILINDRI CU PEREŢI GROŞI 93
a2 ⎛ b2 ⎞
σ t ,σ r = pi ⎜1 ± ⎟. (14.16)
2 2 ⎜ 2 ⎟
b −a ⎝ r ⎠
Pe suprafaţa interioară, pentru r = a , tensiunile au valorile
b2 + a2
σ t 1 = pi , σ r 1 = − pi . (14.17)
b2 − a2
Pe suprafaţa exterioară, pentru r = b , se obţine
2a 2
σ t 2 = pi , σ r2 = 0 . (14.18)
b2 − a2
b σa
≥ . (14.20)
a σ a − 2 pi
Pentru pi = σ a 2 , raportul razelor b a → ∞ , tensiunea echivalentă este
mai mare ca rezistenţa admisibilă σ a chiar pentru grosimi foarte mari ale tubului,
deci apar deformaţii plastice. Problema este studiată în Capitolul 16.
Pentru solicitări în domeniul elastic, conform teoriei a IIIa de rezistenţă,
presiunea interioară pi nu poate depăşi valoarea σ c 2 , unde σ c este limita de
curgere a materialului tubului. În continuare se arată că fretajul permite creşterea
presiunii interioare până la valoari apropiate de σ c .
Deplasarea radială a unui punct de pe suprafaţa interioară a tubului este
a pi ⎛⎜ b 2 + a 2 ⎞
u r =a = +ν ⎟ . (14.21)
E ⎜⎝ b 2 − a 2 ⎟
⎠
b2 ⎛ 2 ⎞
σ t ,σ r = − p e ⎜1 ± a ⎟. (14.22)
b 2 − a 2 ⎜⎝ r2 ⎟
⎠
Pe suprafaţa interioară, pentru r = a , se obţine
2b2
σ t 1 = − pe , σr1 = 0. (14.23)
b2 − a2
Pe suprafaţa exterioară, pentru r = b , tensiunile au valorile
b2 + a2
σ t 2 = − pe , σ r 2 = − pe . (14.24)
b2 − a2
14. CILINDRI CU PEREŢI GROŞI 95
b p e ⎛⎜ b 2 + a 2 ⎞
u r =b = − −ν ⎟ . (14.25)
E ⎜⎝ b 2 − a 2 ⎟
⎠
b pc ⎛ c2 + b2 ⎞
u2 = ⎜ +ν 2 ⎟ . (14.27)
E2 ⎜ c2 − b2 ⎟
⎝ ⎠
Pentru cilindrul interior, înlocuind p e → p c în relaţia (14.25), se obţine
b pc ⎛ b2 + a2 ⎞
u1 = − ⎜ −ν1 ⎟ . (14.28)
E1 ⎜ b2 − a2 ⎟
⎝ ⎠
În relaţiile (14.27) şi (14.28), considerând materiale diferite, s-a utilizat
indicele 1 pentru cilindrul interior şi indicele 2 pentru cilindrul exterior.
1 ⎛⎜ b 2 + a 2 ⎞ 1 ⎛ c2 + b2 ⎞
K= −ν1 ⎟ + ⎜ +ν 2 ⎟ . (14.30)
E1 ⎜⎝ b 2 − a 2 ⎟ E2 ⎜ c 2 − b 2
⎠ ⎝
⎟
⎠
Pentru cilindri din materiale identice
K=
1 (
2 b2 c2 − a2 ) . (14.31)
( )(
E c2 − b2 b2 − a 2 )
Dacă cilindrul interior este un arbore plin, din material diferit de cel al
cilindrului exterior, atunci
⎛ 2 ⎞
( 1 −ν 1 ) + 1 ⎜⎜ c 2 + b 2 +ν 2 ⎟⎟ ,
2
1
K= (14.32)
E1 E2 ⎝ c − b ⎠
14. CILINDRI CU PEREŢI GROŞI 97
Fig. 14.6
98 REZISTENŢA MATERIALELOR
Exemplul 14.1
Să se determine relaţia între razele a, b şi c ale unui tub fretat din oţel şi
diferenţa δ , înainte de fretaj, a razelor suprafeţelor cilindrice în contact, pentru ca
tubul fretat să aibă o rezistenţă maximă la solicitarea prin presiune interioară, în
regim elastic, conform teoriei a IIIa de rezistenţă. Să se determine presiunea de
fretaj în funcţie de presiunea interioară din tub. Aplicaţie numerică:
σ a = 500 MPa , pi = 300 MPa , E = 210 GPa .
Rezolvare
Conform teoriei a IIIa de rezistenţă (10.3), tensiunea echivalentă în punctul
A (fig. 14.6, c) este
c2 + a2 2b2
σ echA = σ 1 − σ 3 = pi − pc − (− pi ) , (14.34)
c2 − a2 b2 − a2
iar tensiunea echivalentă în punctul B al cilindrului exterior este
a2 ⎛ c2 ⎞ c2 + b2 a2 ⎛ c2 ⎞
σ ech B = p i ⎜1 + ⎟− p − pi ⎜1 − ⎟ − (− p ) , (14.35)
⎜ b2 ⎟ c c
c2 − a2 ⎝ ⎠ c2 − b2 c − a ⎜⎝ b 2
2 2 ⎟
⎠
Condiţia de optimum
σ echA = σ ech B (14.36)
se aduce la forma
14. CILINDRI CU PEREŢI GROŞI 99
c2 b2 − a2 ⎛ c2 b2 ⎞
pi = pc ⎜ + ⎟, (14.37)
b2 c2 − a2 ⎜ c2 − b2 b2 − a2 ⎟
⎝ ⎠
de unde rezultă presiunea de fretaj pc în funcţie de presiunea interioară pi .
δ=
2 pi bc 2 b 2 − a 2( ) , (14.38)
( )
E c2 b2 − a2 + b2 c2 − b2 ( )
Dacă se înlocuieşte presiunea de fretaj din egalitatea (14.37) în expresia
(14.34) se obţine
2 b 2c 2
σ ech A = pi . (14.39)
( ) (
c2 b2 − a2 + b2 c2 − b2 )
Din condiţia de minimum
∂σ echA
=0, (14.40)
∂b
se obţine valoarea optimă a razei suprafeţei de contact
b= ac . (14.41)
Dacă a → 0 , deci pentru un cilindru interior plin, raportul (14.43) este egal
cu 1 2 . Pentru tuburi cu pereţi subţiri, adică pentru a ≈ c , fretajul nu are efect.
Înlocuind valoarea (14.41) în egalitatea (14.37), se obţine presiunea de
fretaj pentru o presiune interioară dată
p c−a
pc = i , (14.44)
2 c+a
100 REZISTENŢA MATERIALELOR
iar din formula (14.38) rezultă grosimea de fretaj în funcţie de presiunea interioară
pi
δ= ac , (14.45)
E
deci presiunea de fretaj în funcţie de grosimea de fretaj are expresia
Eδ c−a
pc = . (14.46)
2 ac c + a
Exemplul 14.2
Să se calculeze tensiunile într-un tub fretat cu a = 100 mm , b = 150 mm ,
c = 225 mm , δ = 0,15 mm , pi = 210 MPa , E = 210 GPa .
Rezolvare
Presiunea de fretaj (14.29) sau (14.44) este p c = 40,38 MPa . Diagramele
tensiunilor sunt prezentate în figura 14.7.
14. CILINDRI CU PEREŢI GROŞI 101
2b2
σ t 1 = − pc = −3,6 p c = −145,38 MPa ,
A b2 − a2
b2 + a2
σ t 1 = − pc = −2,6 p c = −105 MPa ,
B
b2 − a2
c2 + b2
σ t 2 = pc = 2,6 p c = 105 MPa ,
B
c2 − b2
2b 2
σ t 2 = pc = 1,6 p c = 64 ,61 MPa .
C
c2 − b2
Tensiunile datorite presiunii interioare (fig. 14.6, b) sunt
c2 + a2
σ t A = pi = 1,49 pi = 313,38 MPa ,
c2 − a2
2a 2
σ t C = pi = 0,49 pi = 103,38 MPa .
c2 − a2
a2 b2 + c2
σ t B = pi = 0,8 pi = 168 MPa ,
b2 c2 − a2
a2 c2 − b2
σ r B = − pi = −0 ,307 pi = −64 ,61 MPa .
b2 c2 − a2
Fig. 14.7
σ t 1 = σ t 1 + σ t B = 63 MPa ,
B B
σ t 2 = σ t 2 + σ t B = 273 MPa ,
B B
σ t 2 = σ t 2 + σ t C = 168 MPa ,
C C
σ r 1 = σ r 2 = σ r B − p c = −105 MPa ,
B B
σ r 1 = − pi = −210 MPa , σr1 = 0 .
A C
dt Q dr
r =− = const . = c1 , dt = c1 ,
dr 2π k r
de unde rezultă temperatura la raza r
dr
t = c1
∫ r
+ c2 = c1 lnr + c2 . (14.51)
t −t r
t = t b + a b ln . (14.52)
a b
ln
b
Pentru studiul tensiunilor termice, primul termen din relaţia (14.52) se
poate neglija, deoarece corespunde încălzirii uniforme, care nu produce tensiuni
termice. De aceea, în continuare se va considera următoarea distribuţie a
temperaturii în lungul razei
T r
t= ln , T = t a − tb . (14.53)
ln (a b ) b
dε z
= 0. (14.57)
dr
Înlocuind expresiile (14.54), (14.55) şi (14.56, a) în ecuaţia de
compatibilitate (14.4) şi ţinând cont de (14.1) şi (14.57) se obţine a doua relaţie
între tensiuni
d
(σ t ⋅ r ) − σ r = − Eα r ⋅ d t . (14.58)
dr 1 −ν d r
Eliminând σ t între relaţiile (14.1) şi (14.58), se obţine ecuaţia diferenţială
de ordinul doi, de tip Euler
d 2σ r 3 dσ r Eα 1 d t
+ =− . (14.59)
dr 2
r dr 1 −ν r d r
Înlocuind distribuţia de temperatură (14.53) în membrul drept, se obţine
d 2σ r 3 dσ r Eα T 1
+ =− . (14.59, a)
dr 2
r dr (1 −ν ) ln(a b ) r 2
Soluţia ecuaţiei (14.59, a) are forma
B Eα T r
σr = A− − ln , (14.60)
r 2
2 (1 −ν ) ln (a b ) b
Constantele de integrare A şi B se determină din condiţiile la limită. Dacă
presiunile exterioare sunt nule, atunci la r = a , σ r = 0 şi la r = b , σ r = 0 .
Rezultă
Eα T a2 Eα T a 2b 2
A=− , B=− . (14.61)
2 (1 −ν ) b − a 2 (1 −ν ) b − a
2 2 2 2
σr =
Eα T ⎡ ln ( b r ) b 2 − r 2 a 2 ⎤
⎢− +
( ⎥ .
) (14.62)
(
2 (1 −ν ) ⎣⎢ ln ( b a ) b 2 − a 2 r 2 ⎥⎦ )
Din relaţia (14.1) se obţine expresia tensiunilor circumferenţiale
σt =
Eα T ⎡1 − ln ( b r )
⎢ −
(
b2 + r 2 a2 ⎤ )
⎥. (14.63)
2 (1 − ν ) ⎢ ln ( b a )
⎣ b 2
(
− a 2
r 2 ⎥
⎦)
Fig. 14.8
∫
N = σ z 2 π r dr = 0 . (14.64)
a
Înlocuind în (14.64) expresia lui σ z (14.56, a), efectuând integrarea şi
ţinând cont de (14.57), (14.62) şi (14.63) se obţine
⎡ a2 1 ⎤
εz = −α T ⎢ − ⎥. (14.65)
⎣b − a 2 ln (b a ) ⎦
2 2
Exemplul 14.3
Eα T ⎡ 1 2 b2 ⎤
σt = σ z = − = −96 ,5 MPa ,
2 (1 −ν ) ⎢⎣ ln ( b a ) b 2 − a 2 ⎥⎦
deci valori relativ mari, chiar pentru o diferenţă relativ mică de temperatură.
Fig. 14.9
Ecuaţia de echilibru
În figura 14.9 s-a reprezentat un element detaşat dintr-un disc prin două
plane axiale şi două suprafeţe cilindrice concentrice infinit vecine, de grosime
egală cu unitatea. În afara forţelor care rezultă din tensiuni, asupra elementului mai
acţionează, pe direcţia razei, o forţă centrifugă
dF = rω 2 ρ r dθ dr ,
unde ρ este densitatea materialului discului, iar ω este viteza unghiulară
(constantă) de rotaţie (rad/s). Celelalte notaţii sunt aceleaşi ca în figura 14.1.
Ecuaţia de proiecţii a forţelor pe bisectoarea unghiului dθ se scrie
dθ ⎛ dσ ⎞
σ r r dθ + 2 σ t d r − ⎜⎜ σ r + r d r ⎟⎟ (r + d r ) dθ − d F = 0 ,
2 ⎝ dr ⎠
care se aduce la forma
d
(σ r ⋅ r ) − σ t = − ρ ω 2 r 2 . (14.67)
dr
108 REZISTENŢA MATERIALELOR
(
A = k 1 a 2 + b2 , ) B = k 1 a2 b2 , (14.73)
⎛ a 2b 2 ⎞
σ r = k 1 ⎜⎜ a 2 + b 2 − 2
− r 2 ⎟⎟ , (14.74)
⎝ r ⎠
⎛ a 2b 2 1 + 3ν 2 ⎞
σ t = k 1 ⎜⎜ a 2 + b 2 + 2 − r ⎟⎟ . (14.75)
⎝ r 3 +ν ⎠
Diagramele de variaţie ale tensiunilor în lungul razei sunt prezentate în
figura 14.10.
4σ c
ωc = . (14.77)
ρ [(3 + ν )b 2 + (1 −ν ) a 2 ]
Când a → 0 ,
σ t max = 2 k 1 b 2 , (14.77, a)
⎛ 1 + 3ν 2 ⎞
σ t = k 1 ⎜ b2 − r ⎟. (14.80)
⎝ 3 +ν ⎠
Diagramele de variaţie ale tensiunilor în lungul razei sunt prezentate în
figura 14.11.
Tensiunile maxime apar în centrul discului şi sunt
3 +ν
σ t max = σ r = k 1 b 2 = ρ ω 2b 2 . (14.81)
max
8
Se observă că pentru valori ρ şi ν date, tensiunile depind numai de viteza
periferică a discului v = ω b .
1 8σ c
ωc = .
b (3 + ν ) ρ
Comparând expresiile (14.77, a) şi (14.81), rezultă că la discul cu gaură
mică tensiunile în jurul găurii sunt de două ori mai mari decât în centrul discului
fără gaură, deci gaura acţionează ca un concentrator de tensiuni. Factorul teoretic
de concentrare a tensiunilor elastice este în acest caz K t = 2 .
14. CILINDRI CU PEREŢI GROŞI 111
Exemplul 14.4
Să se determine tensiunile maxime dintr-un disc cu a = 150 mm ,
b = 300 mm , ν = 0,3 şi ρ = 7850 kg m 3 , care se roteşte cu viteza unghiulară
constantă ω = 314 rad s .
Rezolvare
Tensiunile radiale maxime (fig. 14.10) apar la r = 212,13 mm şi sunt
3 +ν
σ r max = ρ ω 2 (b − a )2 = 7 ,18 N mm 2 .
8
Tensiunile circumferenţiale maxime apar la interior şi au valoarea
3 +ν ⎛ 1 −ν 2 ⎞
σ t max = ρ ω 2 ⎜b2 + a ⎟ = 60 ,5 N mm 2 .
4 ⎝ 3 +ν ⎠
3 +ν D ⎛ 2 b 2c 2 ⎞
σr = ρD ω 2 ⎜c + b2 − − r 2 ⎟⎟ , (14.82)
8 ⎜ r 2
⎝ ⎠
3 +ν D ⎛ 2 2
b c 1 + 3ν D 2 ⎞
σt = ρ D ω 2 ⎜⎜ c 2 + b 2 + 2 − r ⎟⎟ . (14.83)
8 ⎝ r 3 +ν D ⎠
La r = b , σ r = 0 şi
3 +ν D ⎛ 2 1 −ν D 2 ⎞
σ t max = ρD ω 2⎜⎜ c + b ⎟⎟ . (14.84)
4 ⎝ 3 +ν D ⎠
La r = b , în cazul stării plane de tensiuni, deplasarea radială se obţine din
(14.3) şi (14.5) fiind
b b 3 +ν D ⎛ 2 1 −ν D 2 ⎞
u bD = σ tmax = ρD ω 2 ⎜⎜ c + b ⎟⎟ . (14.85)
ED ED 4 ⎝ 3 +ν D ⎠
Tensiunile în arbore sunt
112 REZISTENŢA MATERIALELOR
3 +ν A ⎛ 2 a 2b 2 ⎞
σr = ρA ω2 ⎜b + a2 − − r 2 ⎟⎟ , (14.86)
8 ⎜ r 2
⎝ ⎠
3 +ν A ⎛ 2 2
a b 1 + 3ν A 2 ⎞
σt = ρ A ω 2 ⎜⎜ b 2 + a 2 + 2 − r ⎟⎟ . (14.87)
8 ⎝ r 3 +ν A ⎠
La r = b , σ r = 0 şi
3 +ν A ⎛ 2 1 −ν D 2 ⎞
σt = ρA ω2 ⎜⎜ a + b ⎟⎟ . (14.88)
4 ⎝ 3 +ν D ⎠
La r = b , deplasarea radială este
b b 3 +ν A ⎛ 2 1 −ν A 2 ⎞
u bA = σt = ρA ω2 ⎜⎜ a + b ⎟⎟ . (14.89)
EA EA 4 ⎝ 3 +ν A ⎠
Dacă rotorul porneşte din repaus şi ajunge la viteza unghiulară ω ,
strângerea se slăbeşte cu Δ , diferenţa între deplasările radiale ale discului şi
arborelui
Δ = u bD − u b A ,
ω 2b ⎡ 3 + ν D ⎛ 1 −ν D 2 ⎞ 3 + ν A ⎛ 1 −ν A 2 ⎞ ⎤
Δ= ⎢ ρ D ⎜⎜ c 2 + b ⎟⎟ − ρ A ⎜⎜ a 2 + b ⎟⎟⎥ .
4 ⎢⎣ E D ⎝ 3 +ν D ⎠ EA ⎝ 3 +ν A ⎠⎥⎦
Relaţia (14.29) devine
δ − Δ = b p c K AD (14.90)
unde
1 ⎛ b2 + a2 ⎞ 1 ⎛ c2 + b2 ⎞
K AD = ⎜ − ν ⎟ + ⎜ − ν D ⎟⎟ . (14.91)
⎜ b2 − a2 A⎟ ⎜ 2 2
EA ⎝ ⎠ ED ⎝ c − b ⎠
Înlocuind Δ în (14.90) se obţine presiunea de fretaj la viteza unghiulară
ω , corespunzătoare unei grosimi de fretaj în repaus δ
δ −Δ
pc = , (14.92)
b K AD
ω 2b ⎡ 3 + ν D ⎛ 1 −ν D 2 ⎞ 3 + ν A ⎛ 1 −ν A 2 ⎞ ⎤
δ− ⎢ ρ D ⎜⎜ c 2 + b ⎟⎟ − ρ A ⎜⎜ a 2 + b ⎟⎟⎥
4 ⎣⎢ E D ⎝ 3 +ν D ⎠ EA ⎝ 3 +ν A ⎠⎥⎦
pc =
⎡ 1 ⎛b + a 2 2
⎞ 1 ⎛c +b
2 2
⎞⎤
b⎢ ⎜ 2
⎜ 2
− ν A ⎟⎟ + ⎜
⎜ 2 2
− ν D ⎟⎟⎥
⎢⎣ E A ⎝ b − a ⎠ ED ⎝ c − b ⎠⎦⎥
14. CILINDRI CU PEREŢI GROŞI 113
⎡ δE
pc = ⎢ 2 −
ω 2b
(3 + ν ) ρ
( )(
⎤ b2 − a2 c2 − b2
.
) (14.93)
2 ⎥
⎣c − a 4 ⎦ 2 b3
⎡ δE
pc = ⎢ −
(3 + ν ) ω 2 ρ ⎤ c 2 − b 2 .
( ) (14.94)
2 ⎥
⎣2bc 8 ⎦
Viteza unghiulară maximă la care se anulează presiunea de fretaj între disc
şi arbore este
4 E δ
ω max
2
= . (14.95)
3 +ν ρ b c2
Dacă μ este coeficientul de frecare între disc şi arbore, atunci cuplul
transmis de asamblarea cu strângere este M t = F b unde F = μ 2π b h p c
M t = μ 2π b 2 h p c , (14.96)
deci puterea transmisă este
P = M t ω = μ 2π b 2 h p cω . (14.97)
Exemplul 14.5
Un disc cu diametrul exterior 600 mm şi grosimea 75 mm este montat cu
strângere pe un arbore cu diametrul de 100 mm. Dacă diametrul arborelui este mai
mare cu 0,2 mm decât gaura discului, se cere să se calculeze: 1) presiunea de fretaj
la turaţia de 5000 rot/min; 2) turaţia la care presiunea de fretaj se anulează; 3)
puterea transmisă fără alunecare la 5000 rot/min pentru un coeficient de frecare
μ = 0,15 . Se dau: E = 210 GPa , ν = 0,3 şi ρ = 7850 kg m 3 pentru disc şi arbore.
Rezolvare
Razele discului sunt c = 300 mm şi b = 50 mm . Grosimea de fretaj în
repaus este δ = 0,1 mm . Viteza unghiulară este ω = π ⋅ 5000 30 = 523,6 rad s .
Presiunea de fretaj în repaus este p cst = 194,44 N mm 2 . Presiunea de fretaj
(14.94) la turaţia 5000 rot/min este p c = 116,7 N mm 2 . Turaţia la care presiunea
de fretaj se anulează (14.95) este ω max = 828,4 rad s , căreia îi corespunde o turaţie
n max = 7910 rot min . Cuplul transmis (14.96) este M t = 2,06 ⋅ 10 4 Nm iar puterea
transmisă fără alunecare (14.97) este P = 10,8 MW .
114 REZISTENŢA MATERIALELOR
r2
t =T , T = tb − t a . (14.98)
b2
Ecuaţiile (14.1)-(14.4), (14.54) şi (14.55) rămân valabile. Se obţine ecuaţia
diferenţială de ordinul doi
d 2σ r 3 dσ r 1 dt
+ = − Eα . (14.99)
2 r dr r dr
dr
Soluţia ecuaţiei (14.99) are forma
B Eα T r 2
σr = A− − , (14.100)
r2 4 b2
iar expresia tensiunilor circumferenţiale este
B 3 Eα T r 2
σt = A+ − , (14.101)
r2 4 b2
Eα T ⎛ 2 ⎞
σr = ⎜1 − r ⎟, (14.103)
4 ⎜ b2 ⎟
⎝ ⎠
Eα T ⎛ 2 ⎞
σt = ⎜1 − 3 r ⎟. (14.104)
4 ⎜ b2 ⎟
⎝ ⎠
14. CILINDRI CU PEREŢI GROŞI 115
Fig. 14.12
În cazul general, pentru o distribuţie dată a temperaturii T (r ) , tensiunile se
calculează cu relaţiile
r
αE E ⎡ 1 −ν ⎤
σr = −
r 2 ∫
a
T r dr +
1 −ν 2 ⎢⎣ A (1 + ν ) − B
r 2 ⎥⎦
, (14.105)
r
αE E ⎡ 1 −ν ⎤
σt =
r 2 ∫ a
T r dr − α E T +
1 −ν 2 ⎢⎣ A (1 + ν ) + B
r 2 ⎥⎦
. (14.106)
Exemplul 14.6
Să se calculeze tensiunile termice maxime dintr-un disc circular plin,
pentru care t b = 700 o C , t a = 200 o C , E = 210 GPa , α = 12 ⋅ 10 −6 grd −1 .
116 REZISTENŢA MATERIALELOR
Rezolvare
σx =
E
2
(ε x + ν ε y ) , σy =
E
(ε y + ν ε x ). (15.2)
1 −ν 1 −ν 2
Înlocuind alungirile specifice (15.1) în relaţiile (15.2) rezultă
15. ÎNCOVOIEREA PLĂCILOR SUBŢIRI 119
E z ⎛⎜ 1 ν ⎞
⎟, E z ⎛⎜ 1 ν ⎞
⎟.
σx = + σy = + (15.3)
2 ⎜ρ ⎟ 2 ⎜ρ ⎟
1 −ν ⎝ x ρ y ⎠ 1 −ν ⎝ y ρ x ⎠
Ecuaţiile (15.3) arată că, datorită ipotezei normalei rectilinii, tensiunile
normale de încovoiere variază liniar pe grosimea plăcii. Ele sunt nule în suprafaţa
mediană, care devine astfel o suprafaţă neutră, fără tensiuni de membrană.
Fig. 15.1
∫ z σ x dy dz = M x dy ,
−h 2
(15.4)
h2
∫ z σ y dx dz = M y dx.
−h 2
E h3
D= . (15.6)
12 (1 − ν 2 )
Din relaţiile (15.3) şi (15.5) se obţin formulele de calcul al tensiunilor
Mx z My z
σx = , σy = . (15.7)
h3 h3
12 12
Acestea au valori extreme la suprafaţa plăcii, pentru z = ± h 2 .
Pentru deformaţii mici, curburile principale se pot scrie sub forma (8.49)
1 ∂2w 1 ∂2w
=− , =− , (15.8)
ρx ∂ x2 ρy ∂ y2
unde w este deplasarea în direcţia z (săgeata).
Cu aceste notaţii, relaţiile (15.5) se scriu
⎛ ∂2w ∂2w ⎞
M x = −D ⎜ +ν ⎟,
⎜ ∂ x2 ∂ y2 ⎟
⎝ ⎠
(15.9)
⎛ ∂2w ∂2w ⎞
M y = −D ⎜ +ν ⎟.
⎜ ∂ y2 ∂ x2 ⎟
⎝ ⎠
Exprimând curburile în funcţie de momente se obţine
1 M x −ν M y
= ,
ρx h3
E
12
(15.10)
1 M y −ν M x
= ,
ρy h3
E
12
sau, înlocuind săgeata plăcii
∂2w 1 −ν 2
= − (M x −ν M y ),
∂ x2 D
(15.11)
∂2w 1 −ν 2
= − (M y −ν M x ).
∂ y2 D
15. ÎNCOVOIEREA PLĂCILOR SUBŢIRI 121
12 z ⎛ M x + M y M x − M y ⎞
σn = ⎜ + cos 2α ⎟⎟ , (15.14)
3 ⎜ 2 2
h ⎝ ⎠
12 z M x − M y
− τ nt = sin 2α . (15.15)
h3 2
h2
Mx + My Mx −My
Mn = ∫ zσ n dz =
2
+
2
cos 2α . (15.16)
−h 2
Fig. 15.4
1 1 ⎛⎜ 1 1 ⎞⎟ 1 ⎛⎜ 1 1 ⎞⎟
= + + − cos 2α , (15.18)
ρn 2 ⎜⎝ ρ x ρ y ⎟⎠ 2 ⎜⎝ ρ x ρ y ⎟⎠
Dacă se decupează din placă un element rotit faţă de cel din figura 15.1, pe
laturile acestuia acţionează, în afara momentului încovoietor distribuit, şi un
moment de răsucire distribuit. Acesta din urmă produce tensiuni tangenţiale de
răsucire paralele cu conturul, distribuite liniar pe grosimea plăcii.
Înseamnă că elementul de placă din figura 15.1 a fost decupat în lungul
unor direcţii principale, pe care nu acţionează momente de răsucire distribuite,
fiind solicitat de fapt de momente încovoietoare principale.
15. ÎNCOVOIEREA PLĂCILOR SUBŢIRI 123
Fig. 15.5
E
σx = εx, σ y =ν σ x . (15.19)
1 −ν 2
Relaţiile (15.5) devin
E h3 1 d2w
Mx = = −D ,
12 (1 − ν 2 ) ρ x d x2 (15.20)
M y =ν M x .
124 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 15.6
Fig. 15.7
Fig. 15.8
h 2 h 2
Mr = ∫ z σ dz ,
−h 2
r Mt = ∫ z σ dz .
−h 2
t (15.25)
Un element detaşat din placă prin două plane axiale şi două suprafeţe
cilindrice concentrice infinit vecine (fig. 15.9, a) este în echilibru sub acţiunea
sarcinii exterioare q şi a momentelor şi forţelor tăietoare distribuite liniar. Datorită
simetriei, pe feţele din planele axiale ale acestui element nu acţionează forţe
tăietoare. Fie M t momentul încovoietor circumferenţial, M r momentul
încovoietor radial şi Q forţa tăietoare, pe unitatea de lungime, şi q sarcina
exterioară, pe unitatea de suprafaţă.
O forţă tăietoare pozitivă acţionează pe o faţă pozitivă în sensul pozitiv al
axei z. Momentul M r şi forţa Q variază cu raza r.
Fig. 15.9
Fig. 15.10
∫
Q r = q r dr . (15.30)
0
Ea poate fi determinată direct dacă se scrie echilibrul unui disc de rază r
decupat din placă (fig. 15.10). Pentru o placă încărcată cu sarcină uniform
distribuită, ecuaţia de echilibru a forţelor se scrie
q π r 2 − Q 2π r = 0 ,
qr
Q= . (15.31)
2
În general
P
Q= , (15.32)
2π r
unde P este forţa totală aplicată în perimetrul 2 π r .
d 2ϕ 1 dϕ 1 Q
+ − ϕ= , (15.33)
dr2 r dr r2 D
⎛ dϕ ϕ⎞
⎜⎜ + ν ⎟⎟ =0, (15.35)
⎝ dr r ⎠ r=R
⎛ F qr2 ⎞ F ⎛⎜ r 2 r 2 ⎞⎟ q r 4 r2
∫ r⎜
⎜ 2π
⎝
ln r +
4
+ C1∗ ⎟ d r =
⎟
⎠ 2 π ⎜ 2
⎝
ln r −
4 ⎠
+
⎟ 16
+ C1∗
2
+ C2 ,
∫ ⎜⎝ r̂ ∫ Q d ~r ⎟⎠ d r̂ devine
1 ⎛ ⎞
Deci în (15.34) termenul al treilea I =
Dr
∗
I=
Fr
(2 ln r − 1) + q r 3 + C1 r + C 2 1 .
8π D 16 D 2 D D r
Ultimii doi termeni se adună cu primii doi termeni din membrul drept al
relaţiei (15.34) şi se obţine expresia înclinării normalei sub forma
3
Fr
ϕ= (2 ln r − 1) + q r + A r + B . (15.38)
8π D 16 D r
∫
w = − ϕ dr + C . (15.39)
Fig. 15.11
Fig. 15.12
p R2
Pe contur, la r = R , ϕ = 0 , deci A = .
16 D
Rezultă
ϕ=
pr
16 D
(
R2 − r 2 . ) (15.41)
Se calculează
ϕ
r
=
p
16 D
(
R2 − r 2 , ) dϕ
=
p
d r 16 D
(
R2 − 3 r 2 . )
Din relaţiile (15.26) se deduc expresiile momentelor încovoietoare
Mr =
p
16
[ (1 +ν ) R 2
− ( 3 +ν )r 2 ,] (15.42)
Mt =
p
16
[ (1 +ν ) R 2
− ( 1 + 3ν ) r 2 . ] (15.43)
132 REZISTENŢA MATERIALELOR
Pentru o placă din oţel, înlocuind ν = 0,3 în relaţiile de mai sus, se obţine
Mr =
p
16
(
1,3 R 2 − 3,3 r 2 , )
Mr =
p
16
(
1,3 R 2 − 1,9 r 2 . )
În figurile 15.12, b şi c se prezintă diagramele de variaţie a momentelor
încovoietoare în lungul razei plăcii.
Tensiunile normale din placă, la suprafaţă, au expresiile
σr =±
6p
16 h 2
(1,3 R 2 − 3,3 r 2 ) ,
σt = ±
16 h
6p
2
(1,3 R 2 − 1,9 r 2 ) .
Valoarea cea mai mare o au tensiunile radiale pe contur
3 p R2
σ r max = .
4 h2
3 p R2
h= .
4σ a
w=−
∫
⎡ pr
⎢
16 D
(R2 − r2 )⎤⎥ d r + C = − 16pD ⎛⎜⎜ R 2 r 2 r 4 ⎞⎟
2
−
4 ⎟⎠
+C .
⎣ ⎦ ⎝
pR 4
Constanta C se obţine din condiţia ca la r = R , w = 0 . Rezultă C = .
64 D
Ecuaţia săgeţii devine
w=
p
64 D
(
R2 − r 2 ) 2
. (15.44)
pR 4
wmax = .
64 D
15. ÎNCOVOIEREA PLĂCILOR SUBŢIRI 133
p r3 B
ϕ =− + Ar + ,
16 D r
în care B = 0 , deoarece în centru, la r = 0 , ϕ = 0 .
3 +ν p R2
Pe contur, la r = R , M r = 0 , deci A = .
1 + ν 16 D
Fig. 15.13
Rezultă
p r ⎛ 3 +ν 2 ⎞
ϕ= ⎜ R − r2 ⎟. (15.45)
16 D ⎝ 1 + ν ⎠
Din relaţiile (15.26) se deduc expresiile momentelor încovoietoare
distribuite
Mr =
p
16
(
(3 + ν ) R 2 − r 2 , ) (15.46)
Mt =
p
16
[ ( 3 +ν ) R 2
]
− ( 1 + 3ν ) r 2 . (15.47)
3 pR 2
σr max = (3 + ν ) .
8 h2
Săgeata maximă în centrul plăcii este
pR 4 5 + ν
wmax = .
64 D 1 + ν
Q=−
(
p r 2 − a2
,
)
2r
care se înlocuieşte în relaţia (15.34).
Se obţine
B p ⎛⎜ r 4 − a 4 r⎞
ϕ = Ar + − − 4 a 2 r ln ⎟ ,
r 16 D ⎜⎝ r a ⎟⎠
15. ÎNCOVOIEREA PLĂCILOR SUBŢIRI 135
dϕ B p ⎛⎜ 2 a 4 r⎞
= A− − 3r + − 4 a 2 − 4 a 2 ln ⎟ .
dr r 2 16 D ⎜⎝ r2 a ⎟⎠
Fig. 15.16
w=
F r2 r
ln +
F
8 π D R 16 π D
R2 − r 2 ( ) (15.51)
F R2
wmax = .
16 π D
Pe contur, la r = R , M r = 0 , deci
F ⎛ 1 −ν ⎞
A= ⎜ 2 ln R + ⎟.
4π D ⎝ 1 +ν ⎠
Rezultă ecuaţia înclinării normalei
Fr ⎛ R 1 ⎞
ϕ= ⎜ ln + ⎟. (15.52)
4π D ⎝ r 1 + ν ⎠
Momentele încovoietoare au expresiile
F
Mr = ( 1 + ν ) ln R , (15.53)
4π r
F ⎡
Mt = ⎢ ( 1 + ν ) ln R + 1 −ν ⎤⎥ , (15.54)
4π ⎣ r ⎦
având valori infinite în centrul plăcii.
138 REZISTENŢA MATERIALELOR
w=
F r2 r
ln +
F 3 +ν
8 π D R 16 π D 1 + ν
(
R2 − r 2 ) (15.55)
F R2 3 +ν
wmax = .
16 π D 1 + ν
Plăci cu alte condiţii de rezemare şi încărcare sunt tratate în literatura
tehnică de specialitate [28, 51, 63, 65, 69].
16.
SOLICITĂRI ELASTO - PLASTICE
Fig. 16.1
Fig. 16.2
La modelul din figura 16.2, b, când forţa are valori inferioare pragului de
deblocare Fc , lucrează numai arcul superior, relaţia forţă-deformaţie fiind descrisă
de linia OA din figura 16.1, c. Când forţa depăşeşte valoarea Fc , se deblochează
etajul inferior al modelului, cele două arcuri legate în serie au o rigiditate
echivalentă mai mică şi se obţine dreapta AC din figura 16.1, c.
Prin legarea în paralel a trei modele (fig. 16.2, c) de tipul celui din figura
16.2, b, având diferite rigidităţi şi diferite praguri de deblocare a elementelor cu
frecare uscată, s-a obţinut o diagramă forţă-deformaţie având alura curbei
caracteristice din figura 16.1, a [38].
16. SOLICITĂRI ELASTO-PLASTICE 141
Fig. 16.3
Pentru un moment încovoietor M 2 > M 1 , în fibrele extreme se atinge
limita de curgere a materialului (fig. 16.4, b) iar
M 2 = σ c Wy ,
unde W y = bh 2 6 este modulul de rezistenţă al întregii secţiuni faţă de axa Oy.
Secţiunea este încă toată solicitată elastic, cu excepţia fibrelor extreme unde s-a
atins limita de curgere.
Fig. 16.4
z
În partea solicitată plastic σ = σ c iar în cea solicitată elastic σ = σc.
a
Relaţia de echivalenţă între tensiuni şi momentul încovoietor se scrie
a h 2
z
M=
∫ a
σ c z dA + 2
∫ σ c z dA
−a a
sau
a h2
σc
∫z ∫ z dA .
2
M= dA + 2 σ c (16.2)
a
−a a
Se notează
a
∫z
2
Ie = dA , (16.3)
−a
momentul de inerţie axial al părţii de secţiune solicitate elastic şi corespunzător
We = I e a (16.4)
modulul de rezistenţă axial al "nucleului elastic".
De asemenea, se notează
−a h 2 h 2
Sp =−
∫ z dA + ∫ z dA = 2 ∫ z dA , (16.5)
−h 2 a a
h2
bh 2
M 4 = σ c S p = 2σ c ∫ z dA = σ c
4
. (16.8)
0
Fig. 16.5
z
În partea solicitată elastic σ = σ c . La z = ± a , σ = ±σ c . În partea
a
solicitată plastic
⎛σc z σc ⎞
σ = σ c + E p (ε − ε c ) = σ c + E p ⎜⎜ − ⎟,
⎝ Ea E ⎟⎠
⎡ Ep ⎛ z ⎞⎤
σ = σ c ⎢1 + ⎜ − 1⎟⎥ . (16.9)
⎣⎢ E ⎝ a ⎠⎥⎦
16. SOLICITĂRI ELASTO-PLASTICE 145
⎡h2 a2 E p ⎛ h 3 h 2 a 2 ⎞⎤
M =σc b ⎢ − + ⎜ − + ⎟⎥ , (16.10, a)
⎢⎣ 4 3 E ⎜ 12a 4 3 ⎟⎥
⎝ ⎠⎦
care, pentru E p = 0 , coincide cu (16.7).
Fig. 16.6
Alegând originea axelor de coordonate la mijlocul grinzii, momentul
încovoietor într-o secţiune x este
F ⎛l ⎞ Fl ⎛ 2x⎞
M = ⎜ − x⎟ = ⎜1 − ⎟, (16.11)
2 ⎝2 ⎠ 4 ⎝ l ⎠
3h2 h2 ⎛ 2x⎞ F
a2 = − ⎜1 − ⎟ . (16.14)
4 2 ⎝ l ⎠ F2
Linia de separaţie este o parabolă (fig. 16.6, a). La x = 0 ,
3h2 h2 F
a x2=0 = − .
4 2 F2
Când forţa aplicată are valoarea F4 = 3F2 2 rezultă a x2=0 = 0 . Cele două
porţiuni solicitate plastic (haşurate) se unesc şi secţiunea de la mijlocul barei
devine articulaţie plastică (fig. 16.6, b). Sub acţiunea forţei exterioare, cele două
jumătăţi ale barei se rotesc una faţă de cealaltă. Bara se transformă în mecanism, nu
mai este static determinată, şi îşi pierde capacitatea portantă. Apare un "colaps
plastic".
Înlocuind F = 3F2 2 în (16.13) se obţine abscisa secţiunii la dreapta
căreia nu mai există deformaţii plastice x c max = l 6 (fig. 16.6, b).
16. SOLICITĂRI ELASTO-PLASTICE 147
Fie o porţiune de bară solicitată la încovoiere pură (fig. 16.7, a), dintr-un
material cu E p = 0 . La o solicitare cu un moment M > M 2 , distribuţia tensiunilor
are forma din figura 16.7, b.
Fig. 16.7
Se pune problema determinării tensiunilor remanente din bară, după
descărcare, deci după îndepărtarea sarcinilor exterioare.
Descărcarea barei (anularea lui M) este echivalentă cu aplicarea unui
moment încovoietor egal şi de sens contrar. La descărcare, materialele solicitate
elasto-plastic se comportă liniar, ca şi cum materialul s-ar comporta elastic până la
o tensiune σ max > σ c . În cazul barei studiate, se consideră că la aplicarea
momentului de sens contrar distribuţia tensiunilor este ca în figura 16.7, c unde
σ max > σ c .
Suprapunând cele două diagrame, se obţine distribuţia tensiunilor
remanente din figura 16.7, d, unde valorile extreme au expresiile
M ⎛ We + S p ⎞
σ ′ = σ max − σ c = −σc =σc⎜ − 1⎟ , (16.15)
Wy ⎜ Wy ⎟
⎝ ⎠
a ⎛ 2 a We + S p ⎞
σ ′′ = σ c − σ max = σ c ⎜1 − ⎟. (16.16)
h2 ⎜ h Wy ⎟
⎝ ⎠
De exemplu, pentru a = h 4 , la o secţiune dreptunghiulară cu baza b, se
11 2 11
obţine M = b h σ c , σ max = σ c şi tensiunile remanente au valorile
48 8
148 REZISTENŢA MATERIALELOR
3 5
σ′= σc, σ ′′ = σc .
8 16
Exemplul 16.1
Să se calculeze momentul încovoietor care produce articulaţie plastică într-
o grindă cu secţiunea ca în figura 16.8, a dacă σ c = 260 N mm 2 şi E p = 0 . Care
este valoarea tensiunilor remanente maxime din grindă, după înlăturarea solicitării?
Rezolvare
Momentul care produce articulaţie plastică este M 4 = σ c S p (16.16), unde
S p = 2 ⋅ (60 ⋅ 20 ⋅ 40 + 30 ⋅ 20 ⋅ 15 ) = 114 ⋅ 10 3 mm 3 .
Rezultă
M 4 = σ c S p = 260 ⋅ 114 ⋅ 10 3 = 29 ,64 ⋅ 10 6 Nmm .
Fig. 16.8
Momentul de inerţie axial al secţiunii este
60 ⋅ 100 3 40 ⋅ 60 3
Iy = − = 4,28 ⋅ 10 6 mm 4 .
12 12
Modulul de rezistenţă axial are valoarea
Iy 4,28 ⋅ 10 6
Wy = = = 8,56 ⋅ 10 4 mm 3 .
z max 50
Tensiunea maximă produsă de momentul M 4 în regim elastic este
M 4 29,64 ⋅ 10 6
σ max = = = 364,26 N mm 2 .
Wy 4
8,56 ⋅ 10
Valorile extreme ale tensiunilor remanente (fig. 16.8, b) sunt
σ ′ = σ max − σ c = 364 ,26 − 260 = 86 ,26 N mm 2 ,
σ ′′ = σ c = 260 N mm 2 .
16. SOLICITĂRI ELASTO-PLASTICE 149
Exemplul 16.2
La grinda de la Exemplul 16.1 să se determine valoarea momentului
încovoietor pentru care tălpile secţiunii sunt solicitate plastic iar inima este
solicitată elastic. Care este valoarea tensiunilor remanente după înlăturarea acestui
moment?
Rezolvare
Pentru inima elastică, modulul de rezistenţă axial este
20 ⋅ 60 2
We = = 12 ⋅ 10 3 mm 3
6
Momentul static al tălpilor solicitate plastic are valoarea
S p = 2 ⋅ 60 ⋅ 20 ⋅ 40 = 96 ⋅ 10 3 mm 3 .
( )
M 3 = σ c We + S p = 260 ⋅ (12 + 96 ) ⋅ 10 3 = 28,08 ⋅ 10 6 Nmm .
M 3 28,08 ⋅ 10 6
σ max = = = 328 N mm 2 .
Wy 4
8,56 ⋅ 10
Valorile extreme ale tensiunilor remanente sunt
Fig. 16.9
π d3
Mt 2 =τc Wp =τc . (16.17)
16
La o creştere a momentului de răsucire peste această valoare, secţiunea este
solicitată elasto-plastic (fig. 16.9, c). Distribuţia tensiunilor tangenţiale în lungul
razei se aseamănă cu curba caracteristică schematizată de Prandtl, deoarece unghiul
de lunecare specifică γ variază liniar cu raza.
Fie a raza cercului care marchează limita între zona elastică şi cea plastică.
Pentru
r
0≤r ≤a, τ = τc , a≤r ≤ R, τ =τc . (16.18)
a
16. SOLICITĂRI ELASTO-PLASTICE 151
∫ ∫τr
2
M t = τ r dA = 2 π dr
A 0
care, ţinând cont de (16.18), se scrie
a R
r
M t = 2π ∫
0
a
τ c r 2 dr + 2 π ∫τ
a
c r 2 dr .
Deci
Mt 3 =τc
π
6
(4R 3 − a 3 ) . (16.19)
2π π d3 4
Mt 4 = τ c R3 = τ c = Mt 2 . (16.20)
3 12 3
Deci în cazul răsucirii barelor de secţiune circulară, există o rezervă de
rezistenţă de 33% faţă de starea elastică în care se atinge τ c numai în punctele de
pe contur.
4 ⎛ a 3 ⎞⎟
τ max = τ c ⎜1 − . (16.21)
3 ⎜ 4 R 3 ⎟⎠
⎝
Fig. 16.10
Prin suprapunerea celor două diagrame (fig. 16.10, c), rezultă valorile
extreme ale tensiunilor remanente
τ c ⎛⎜ a 3 ⎞⎟
τ ′ = τ max − τ c = 1− , (16.22, a)
3 ⎜⎝ R 3 ⎟⎠
a ⎛ 4 a a4 ⎞
τ ′′ = τ c − τ max = τ c ⎜1 − + ⎟. (16.22, b)
R ⎜ 3 R 3R 4 ⎟
⎝ ⎠
De exemplu, pentru a = R 2 , se obţine
7 17
τ′ = τc , τ ′′ = τ c .
24 48
În figura 16.10, d diagrama tensiunilor remanente este reprezentată faţă de
o linie de referinţă perpendiculară pe direcţia acestora.
Exemplul 16.3
D2
M t 4 = 2π τ c ∫r
2
dr =
π τc
12
(D 3
)
− d3 =
π ⋅ 200
12
(100 3
)
− 80 3 = 255,5 ⋅ 10 5 Nmm .
d 2
Wp =
(
π D4 − d 4 ) = π (100 4 − 80 4 ) = 1,159 ⋅ 105 mm3 .
16 D 16 ⋅ 100
Mt 4 255,5 ⋅ 10 5
τ max = = = 220 ,4 N mm 2 .
Wp 5
1,159 ⋅ 10
Valorile extreme ale tensiunilor remanente sunt
Fie sistemul simplu static nedeterminat din figura 16.11, a. Cât timp
solicitarea este în regim elastic, diagrama momentelor încovoietoare are forma din
figura 16.11, b, cu valoarea maximă în încastrare.
Fie F1 valoarea forţei F la care secţiunea din încastrare este solicitată total
plastic. În încastrare se formează o articulaţie plastică în care ia naştere un moment
M p (fig. 16.11, c). Sistemul încă nu şi-a pierdut capacitatea portantă, el devenind
un sistem static determinat, deoarece încastrarea s-a transformat în articulaţie.
Dacă valoarea forţei F creşte în continuare, momentul în fosta încastrare
rămâne constant M p , în schimb creşte valoarea momentelor încovoietoare în bara
articulată la capete, la care momentul maxim apare în dreptul forţei. Când acesta
atinge valoarea M p , în secţiunea din dreptul forţei se formează o nouă articulaţie
plastică şi abia acum, pentru o valoare F p a forţei, sistemul îşi pierde capacitatea
portantă (fig. 16.11, d).
Ecuaţia de echilibru faţă de reazemul din stânga se scrie
154 REZISTENŢA MATERIALELOR
l
V2 l − F p + M p =0. (16.23)
2
Pentru jumătatea din dreapta a barei, ecuaţia de echilibru faţă de articulaţia
centrală este
l
M p − V2 = 0 . (16.24)
2
Fig. 16.11
3 bh 2
Fp = σ c . (16.26)
2 l
Forţa F ′ care produce în încastrare o tensiune maximă egală cu limita de
curgere σ c se calculează din ecuaţia
6 F′l bh 2
= σ c Wy = σ c .
32 6
Rezultă
8 bh 2
F′ = σc , (16.27)
9 l
prin urmare
27
Fp = F ′ = 1,69 F ′ (16.28)
16
ceea ce arată rezerva de rezistenţă din sistem.
b σ c ⎛⎜ b 2 ⎞⎟
σ r = −σ c ln − 1− . (16.36)
r 2 ⎜⎝ c 2 ⎟⎠
⎛ b ⎞ σ c ⎛ b2 ⎞
σ t = σ c ⎜1 − ln ⎟ − ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ . (16.37)
⎝ r⎠ 2 ⎝ c ⎠
b σ ⎛ b2 ⎞
pi = σ c ln + c ⎜1 − ⎟. (16.38)
a 2 ⎜ c2 ⎟
⎝ ⎠
Fig. 16.12
16.5.2 Autofretajul
Exemplul 16.4
Un tub cu pereţi groşi cu raza interioară a = 100 mm şi raza exterioară
c = 225 mm este autofretat. Dacă σ c = 400 MPa , să se calculeze: a) presiunea
interioară necesară pentru a produce deformaţii plastice în 20% din grosimea
peretelui; b) valorile tensiunilor radiale şi circumferenţiale produse de această
presiune la interior, la interfaţa plastic/elastică şi la exteriorul tubului; c) tensiunile
circumferenţiale remanente în tub după anularea presiunii interioare.
Rezolvare
La interfaţa plastic/elastică, raza este
b = a + 0,2 (c − a ) = 1,25 a = 125 mm .
Din relaţia (16.38) se calculează presiunea interioară
16. SOLICITĂRI ELASTO-PLASTICE 159
400 ⎡ ⎛ 1,25 a ⎞ ⎤
2
σr = − ⎢1 − ⎜ ⎟ ⎥ = −138,3 MPa ,
2 ⎢ ⎜⎝ 2 ,25 a ⎟⎠ ⎥
⎣ ⎦
σ t = σ c + σ r = 400 − 227,5 = 172,5 MPa .
La r = c , σ r = 0 şi din ecuaţia (16.29)
2
σ t = 138,3 2 = 123,5 MPa .
1,8 − 1
Tensiunile elastice de descărcare se obţin din relaţiile stabilite în § 14.1.1,
utilizând pi = 227,5 MPa . Tensiunile remanente se obţin apoi scăzând acestea din
cele calculate anterior pentru solicitarea elasto-plastică.
La r = a , tensiunile elastice sunt
2,25 2 + 1
σ t = 227 ,5 = 339 ,5 MPa .
2 ,25 2 − 1
deci tensiunile circumferenţiale remanente au valoarea
4σ c
ωc = . (16.43)
ρ [(3 + ν ) c 2 + (1 − ν ) a 2 ]
unde ρ este densitatea materialului iar ν - coeficientul lui Poisson.
Pentru determinarea vitezei unghiulare la care zona plastică ajunge la o
rază b, se porneşte de la ecuaţia de echilibru (14.67)
d
(σ r ⋅ r ) = σ t − ρ ω 2 r 2 . (16.44)
dr
Înlocuind σ t = σ c şi integrând, se obţine
r3
σ r r =σc r − ρω 2 +B
3
sau
ρ B
σr = σc− ω 2r 2 + . (16.45)
3 r
Constanta de integrare B se determină din condiţia ca la r = a , σ r = 0 :
ρ
B = −a σ c + ω 2a3 .
3
Înlocuind constanta B în (16.45) se obţine expresia tensiunilor radiale în
zona plastică
⎛ a⎞ ρ ⎛ a3 ⎞
σ r = σ c ⎜1 − ⎟ + ω 2 r 2 ⎜⎜ 3 − 1⎟⎟ . (16.46)
⎝ r⎠ 3 ⎝r ⎠
16. SOLICITĂRI ELASTO-PLASTICE 161
⎛
σ r = σ c ⎜1 − ⎟ −
⎝
a⎞ ρ ω2 3
b⎠ 3 b
b − a3 .( ) (16.47)
Fig. 16.13
A= 2
1
2
(b σ 2
c + b 4 k 2 + c 4 k1 , )
b +c
B=
b 2c 2
2 2
(σ c + b 2 k 2 − c 2 k1 . )
b +c
Deci, pentru zona elastică, la r = b
σr = 2
1
2
(b σ
2
c + b 4 k 2 + c 4 k1 − ) 2
c2
2
(σ c )
+ b 2 k 2 − c 2 k1 − k1 b 2 . (16.51)
b +c b +c
162 REZISTENŢA MATERIALELOR
3 σc
ωp = . (16.52)
(
ρ c2 + a c + a2 )
În figura 16.13 se prezintă distribuţia tensiunilor într-un disc cu c = 10 a .
Dacă un disc cu gaură centrală este rotit cu o turaţie care produce
deformaţii plastice la interior pe o anumită grosime şi apoi este oprit, în disc rămân
tensiuni remanente ca şi la tubul supus la presiune interioară. Tensiunile
circumferenţiale de compresiune de la interior permit utilizarea ulterioară a discului
la o turaţie de lucru mai mare decât în cazul discului solicitat elastic.
Fig. 16.14
F +qx ⎛ a⎞
N d = N st + Fi = F + q x + a = (F + q x ) ⎜⎜1 + ⎟⎟ , (17.4)
g ⎝ g⎠
unde Fi este forţa de inerţie corespunzătoare masei situate sub secţiunea x.
Relaţia (17.4) se poate scrie sub forma
⎛ a⎞
N d = ⎜⎜1 + ⎟⎟ N st = ψ N st , (17.5)
⎝ g⎠
unde ψ este coeficientul dinamic.
Tensiunile se calculează cu relaţia (17.2)
⎛ a⎞
σ d = ⎜⎜1 + ⎟⎟ σ st ,
⎝ g⎠
unde
N st F + q x
σ st = = .
A A
La coborârea sarcinii, acceleraţia a < 0 , coeficientul dinamic ψ < 1 , deci
σ d < σ st .
dFi = a c dm = x ω 2 ρ A dx , (17.6)
166 REZISTENŢA MATERIALELOR
dFi = ρ ω 2 A r dr . (17.9)
Forţa axială la raza r este
17. SOLICITĂRI DINAMICE 167
r1
∫ A r dr .
2
Nr = ρ ω (17.10)
r
Tensiunea normală în secţiunea situată la raza r, de arie Ar , este
r1
N ρω2
σr = r =
Ar Ar ∫ A r dr . (17.11)
r
Pentru calcule numerice, relaţia (16.11) se poate aproxima sub forma
n
ρω2 Ai ri + Ai +1ri +1
σr =
Ar ∑ 2
(ri − ri +1 ) . (17.11,a)
i =1
Fig. 17.3
Exemplul 17.1
Se cere să se calculeze tensiunile centrifugale într-o paletă de turbină, din
material cu densitatea ρ = 8250 kg m 3 , montată pe un disc care se roteşte cu
turaţia n = 10000 rot min , având următoarea variaţie a ariei secţiunii transversale
în funcţie de rază (fig. 17.3):
r1 = 371 mm , A1 = 140,64 mm 2 ,
r2 = 349 mm , A2 = 152,90 mm 2 ,
r3 = 317 mm , A3 = 175,48 mm 2 ,
r4 = 286 mm , A4 = 209,67 mm 2 ,
168 REZISTENŢA MATERIALELOR
r5 = 263 mm , A5 = 243,87 mm 2 .
Rezolvare
Utilizând formula (16.11, a), se obţin următoarele valori:
σ r1 = 31,62 MPa , σ r 2 = 98,16 MPa ,
Fig. 17.4
a b
Fig. 17.5
dM T = ρ ω 2 A r dr ⋅ Δ = ρ ω 2 A (Δ ⋅ r ) dr . (17.12)
Deoarece
er Δ + e x
= , (17.13)
r rx
relaţia (17.12) se scrie
dM T = ρ ω 2 A (e r rx − r e x ) dr .
∫ A ( e r r x − r e x ) dr .
2
MT = ρ ω (17.14)
rx
∫ A r ( er − ry )dr .
2
MT = ρ ω (17.15)
ry
sau, în forma adecvată calculelor numerice
⎡ ( A r e )i + ( A r e )i +1 ( A r )i + ( A r )i +1 ⎤
n
M A =ρω2 ∑ ⎢⎣ 2
−
2
e y ⎥ (ri − ri +1 ) .
⎦
(17.15,a)
i =1
Iniţial bara este orizontală (fig. 17.6, a). După ataşarea masei m = G g ,
capătul barei se deplasează pe verticală cu δ st (fig. 17.6, b). În poziţia de echilibru
static, masa m este în echilibru sub acţiunea greutăţii mg şi a forţei elastice k δ st
(fig. 17.6, c)
k δ st = m g . (17.20)
unde k = 3EI l 3 .
Scos din poziţia de echilibru static şi lăsat liber, sistemul vibrează. Alegând
originea coordonatei w, care defineşte mişcarea masei m, în poziţia de echilibru
static (fig. 17.6, d), în ecuaţia mişcării vor interveni numai forţe datorite deplasării
faţă de această poziţie. Izolând masa (fig. 17.6, e) şi considerând toate mărimile
vectoriale pozitive în jos, atunci la momentul t, când masa m are elongaţia w(t ) ,
asupra acesteia acţionează numai forţa elastică (− k w) .
&& = − k w sau
Legea a doua a dinamicii se scrie m w
mw+ k w=0,
&& (17.21)
relaţie care reprezintă ecuaţia diferenţială a vibraţiilor libere ale masei sistemului
din figura 17.6.
Soluţia generală a ecuaţiei (17.21) este
v
w (t ) = o sin ω n t + d o cos ω n t , (17.22)
ωn
dw
unde ω n = k m este pulsaţia proprie a sistemului, iar d o = w (0) şi v o = (0)
dt
sunt deplasarea şi viteza la momentul t = 0 .
Expresia (17.22) se mai poate scrie şi sub forma
172 REZISTENŢA MATERIALELOR
w (t ) = w sin (ω n t + θ ) , (17.23)
unde
(
w = d o2 + v o2 ω n2 , ) θ = arc tg (d oω n v o ) . (17.24)
Fig. 17.6
Exemplul 17.2
Sistemul din figura 17.9 este format din o greutate P = 30 N , ataşată la
mijlocul unei grinzi din oţel, cu lungimea l = 0,25 m şi diametrul d = 8 mm . Să se
calculeze tensiunea maximă produsă la mijlocul barei de o forţă F (t ) = Fo sinω t ,
unde Fo = 50 N şi ω = 100 rad s . Se dă modulul de elasticitate E = 210 GPa .
Rezolvare
1 1
ψ= = = 1,31 .
2
1−ω ω n2 1 − 100 2
205 ,4 2
σ d = ψ σ st = 1,31 ⋅ 62 ,5 = 81,9 N mm 2 .
Tensiunea statică produsă de greutatea P are valoarea
Pl 30 ⋅ 250 N
′ =
σ st = = 37 ,5 ,
4W y 4 ⋅ 50 mm 2
deci tensiunea totală maximă la mijlocul barei este
′ = 81,9 + 37 ,5 = 119 ,4 N mm 2 .
σ max = σ d + σ st
Şocurile sunt acţiuni de scurtă durată, deobicei mai mică decât perioada
proprie fundamentală de vibraţie a sistemului solicitat. Încărcările prin şoc apar la
ciocnirea corpurilor, manevrări bruşte, aplicarea bruscă a sarcinilor, la ciocane de
forjă sau pneumatice, la structuri solicitate prin unde de şoc sau explozii.
ceea ce se deduce direct din relaţia (17.22), considerând că masa are deplasare nulă
d o = 0 şi viteză iniţială v o = d w& la momentul t = τ .
Fig. 17.11
w (t ) w (t ) sin ω n t t
Γ (t ) = = = 1 − cos ω n t + − . (17.42)
wst F ω n td td
k
Fig. 17.12
F ⎛ sin ω n t d ⎞
w (t d ) = wo = ⎜⎜ − cos ω n t d ⎟⎟ , (17.43)
k ⎝ ω n td ⎠
F ⎛ cos ω n t d 1 ⎞
w& (t d ) = w& o = ⎜⎜ ω n ⋅ sin ω n t d + − ⎟⎟ . (17.44)
k ⎝ td td ⎠
Substituind expresiile (17.43) şi (17.44) în ecuaţia mişcării libere
neamortizate (17.22) şi înlociund t = t − t d , se obţine
F F
w(t ) = [ sin ω n t d − sin ω n (t − t d )] − cos ω n t , (17.45)
k ω ntd k
deci factorul de amplificare este
1
Γ (t ) = [ sin ω n t d − sin ω n (t − t d )] − cos ω n t , (17.46)
ω ntd
Anulând derivata în raport cu timpul a funcţiei Γ (t ) , se obţine timpul t m ,
măsurat din momentul aplicării forţei, după care apare răspunsul maxim. Înlocuind
această valoare în expresia factorului de amplificare, se obţine coeficientul dinamic
ψ = Γ max = Γ (t m ) . (17.47)
Exemplul 17.3
Să se calculeze tensiunea maximă produsă în bara din figura 17.9 de o forţă
F (t ) având variaţia în timp ca în figura 17.12, unde Fo = 50 N şi t d = 0,01 s . Se
dau E = 210 GPa , l = 0,25 m , d = 8 mm şi P = 30 N .
Rezolvare
σ d = ψ σ st = 0 ,95 ⋅ 62 ,5 = 59 ,4 N mm 2 .
Tensiunea statică produsă de greutatea P este
′ = 37,5 N mm 2 .
σ st
Însumând efectele se obţine tensiunea totală maximă la mijlocul barei
′ = 59 ,4 + 37 ,5 = 96 ,9 N mm 2 .
σ max = σ d + σ st
17. SOLICITĂRI DINAMICE 181
Exemplul 17.4
La sistemul din figura 17.7, a se dau G = 40 N şi l = 0,2 m . Bara este din
oţel cu E = 210 GPa şi secţiunea pătrată, cu latura a = 10 mm . Să se calculeze
tensiunea maximă în secţiunea din încastrare dacă în capătul liber al barei
acţionează: a) o forţă F (t ) sub formă de impuls dreptunghiular cu F = 20 N şi
t d = 0,02 s ; b) o forţă armonică cu amplitudinea Fo = 20 N şi pulsaţia
ω = 80 rad s .
Rezolvare
103 10 4
Pentru secţiunea pătrată, W y = = 167 mm3 şi I y = = 833 mm 4 .
6 12
Rigiditatea barei în punctul de aplicare a forţei este
3E I y 3 ⋅ 2 ,1 ⋅ 10 5 ⋅ 833 N
k= = = 65,6 .
3 3 mm
l 200
Pulsaţia proprie a sistemului este
182 REZISTENŢA MATERIALELOR
kg 65 ,6 ⋅ 9810 rad
ωn = = = 126 ,84
G 40 s
2π 2π
iar perioada proprie de vibraţie este T = = = 0,0495 s .
ωn 126,84
a) Dacă asupra barei acţionează impulsul dreptunghiular, se calculează
raportul adimensional
td 0,02
= = 0 ,404
T 0,0495
pentru care, din figurile 17.15 şi 17.16 se obţin
ψ = 1,8 şi t m T = 0,45 .
Tensiunea statică produsă în încastrare de forţa F = 20 N este
F l 20 ⋅ 200 N
σ st = = = 23,95
Wy 167 mm 2
iar tensiunea dinamică
′ = 47,9 N mm 2 , astfel
Tensiunea statică produsă de greutatea G este σ st
că tensiunea totală maximă în încastrare este
′ = 43,1 + 47 ,9 = 91 N mm 2 .
σ max = σ d + σ st
b) Dacă asupra barei acţionează forţa armonică, coeficientul dinamic
(17.31) va fi
1 1
ψ= = = 1,66 .
1 − ω ω n 1 − 80 126 ,84 2
2 2 2
Fie corpul de greutate F care loveşte bara din figura 17.17, a producând în
punctul de contact o deplasare dinamică δ d (fig. 17.17, b). Pentru calculul
tensiunilor dinamice din bară, se fac următoarele ipoteze:
a. Se neglijează masa corpului lovit; prin aceasta, la ciocnire nu se pierde
energie.
b. Se consideră că în toate punctele corpului lovit deformaţiile maxime au
loc în acelaşi timp (se neglijează propagarea de unde elastice şi amortizarea).
c. Corpul lovit nu are mişcări de ansamblu de corp rigid.
d. Local, în zona ciocnirii, nu apar deformaţii plastice.
e. După ciocnire, greutatea F rămâne solidară cu bara, până la atingerea
deplasării maxime.
f. Corpul care loveşte este rigid.
Fig. 17.17
δ d = ψ δ st , (17.50)
astfel că energia potenţială de deformaţie este
1
Ud = Fd δ d . (17.51)
2
Ţinând cont de relaţiile (17.49) şi (17.50), expresia (17.51) devine
1 1
Ud = ψ F ψ δ st = ψ 2 F δ st = ψ 2 U . (17.51, a)
2 2
0 − E0 = 2 ψ U − ψ 2 U
sau
E0
ψ 2 − 2ψ − = 0,
U
având ca soluţie acceptabilă fizic
E0
ψ = 1+ 1+ . (17.53)
U
Rezultă că, la limită, atunci când E0 = 0 , multiplicatorul de impact ψ = 2 .
Căderea liberă. Când greutatea F cade liber de la înălţimea h pe un corp
deformabil (fig. 17.17, a)
1
E0 = F h , U= F δ st ,
2
17. SOLICITĂRI DINAMICE 185
2h
ψ = 1+ 1+ . (17.54)
δ st
Mişcarea uniformă rectilinie. Când greutatea F se deplasează cu viteza
constantă v (datorită unor forţe de frecare sau frânare)
G v2 1
E0 = , U= F δ st
g 2 2
iar relaţia (17.53) devine
v2
ψ = 1+ 1+ . (17.55)
g δ st
În ambele cazuri, în formula multiplicatorului de impact intervine săgeata
statică a corpului lovit δ st . Cu cât corpul lovit este mai elastic (deci δ st mai
mare), cu atât ψ este mai mic, deci efectul aplicării dinamice a sarcinii este redus.
Un corp solid rezistă cu atât mai bine la şoc cu cât este mai deformabil.
Într-o secţiune oarecare x a barei din figura 17.17, b, tensiunea dinamică
este
σ d = ψ σ st , (17.56)
unde
Fx
σ st = .
Wy
Exemplul 17.5
F l 2 ⋅ 10 4 ⋅ 21 ⋅ 10 3
δ st = = = 2,5 mm .
EA 2,1 ⋅ 10 5 ⋅ 800
Multiplicatorul de impact (17.55) este
v2 106
ψ = 1+ 1+ = 1+ 1+ = 7 ,47 .
g δ st 9,81⋅103 ⋅ 2,5
Tensiunea statică în cablu este
F 2 ⋅ 10 4 N
σ st = = = 25 .
A 800 mm 2
Tensiunea dinamică are valoarea
σ d = ψ σ st = 7 ,47 ⋅ 25 = 187 N mm 2 .
Exemplul 17.6
Bara din figura 17.19 este din oţel cu E = 210 GPa , din profil I 30 cu
I y = 9 ,8 ⋅ 10 7 mm 4 , W y = 6 ,53 ⋅ 10 5 mm 3 şi a = 2 m . Pe capătul liber al barei
cade greutatea F = 2,5 kN de la înălţimea h = 75 mm . Se cere tensiunea maximă
din bară.
Rezolvare
Săgeata statică în capătul barei este
F a 3 2 ,5 ⋅ 10 3 ⋅ 2 3 ⋅ 10 9
δ st = = = 0 ,972 mm .
E I y 2 ,1 ⋅ 10 5 ⋅ 9 ,8 ⋅ 10 7
2h 2 ⋅ 75
ψ = 1+ 1+ = 1+ 1+ = 13,46 .
δ st 0 ,972
Tensiunea statică maximă, în secţiunea de pe reazemul din dreapta, este
F a 2 ,5 ⋅ 10 3 ⋅ 2000 N
σ st = = = 7 ,65 .
5
Wy 6,53 ⋅ 10 mm 2
Tensiunea dinamică în aceeaşi secţiune are valoarea
Fie arborele elastic, de masă neglijabilă, din figura 17.20, pe care este
montat un disc rigid, de greutate Q. Sistemul se roteşte cu viteza unghiulară ω şi
este blocat brusc în secţiunea din dreapta.
Fig. 17.20
1
Energia cinetică a discului Jω 2 , unde momentul de inerţie masic al
2
QD2
discului J = , se transformă în energie potenţială de deformaţie a porţiunii de
8g
arbore solicitate la răsucire (6.19)
1 M l 16 M t2 l
U= Mt t = .
2 GI p π G d 4
D d 2ω π QG
Mt = ,
16 gl
pe baza căruia se calculează tensiunea tangenţială maximă
Mt D QG
τ max = =ω . (17.57)
Wp d π gl
Într-un calcul mai exact se consideră şi momentul de inerţie masic al
arborelui.
18.
OBOSEALA METALELOR
Fig. 18.1
Dacă zona lucioasă ocupă o mică parte din suprafaţa secţiunii, atunci
ruperea s-a produs datorită unei solicitări cu tensiuni mari. În caz contrar, când
zona mată este mai mică decât cea lucioasă, ruperea s-a produs la tensiuni mici.
Mecanismele de rupere sunt diferite. Există ruperi fragile şi ruperi
ductile, ruperi prin clivaj, ruperi intergranulare sau transgranulare, după cum
reţeaua cristalină este cubică cu feţe centrate sau volum centrat, sau hexagonală.
18. OBOSEALA METALELOR 191
Fig. 18.2
având la vârf o zonă deformată plastic relativ mică, deci poate fi analizată cu
metodele MREL. Dacă forţa ciclică aplicată este redusă de la ΔF3 la ΔF4, atunci
fisura nu mai creşte, deci se atinge pragul de nepropagare a fisurii de oboseală, care
reprezintă o limită de oboseală.
În cazul unei piese lustruite, cu fisuri superficiale mici, este necesară o
forţă ciclică ΔF1 mult mai mare pentru a produce propagarea fisurilor. Zona
plastică de la vârful fisurii este relativ mare şi trebuie aplicată analiza cu MREP.
Dacă forţa este redusă de la ΔF1 la ΔF2 , se atinge un prag limită care face ca fisura
să nu mai crească.
Fig. 18.3
La solicitarea cu ΔF1 fisura de oboseală poate creşte în interiorul unui
singur grăunte de diametru d, orientat favorabil, o fracţiune relativ mare X a duratei
de viaţă. Această fază a fost considerată drept "iniţierea" fisurii. Ea este
determinată de microstructură, deci de incluziuni, de precipitate, de dimensiunea
grăunţilor etc.
18.2.1 Metoda σ − N
18.2.2 Metoda ε − N
apărut fisuri, care consumă o parte neglijabilă a duratei de viaţă pentru a iniţia
fisuri şi care sunt analizate cu metodele Mecanicii ruperii.
Graniţa între cele două grupe este greu de stabilit. Se apreciază că la piese
având factorul teoretic de concentrare a tensiunilor elastice K t < 4 , "iniţierea"
consumă cea mai mare parte din durata de viaţă şi metoda ε − N este adecvată.
Pentru valori mai mari ale lui K t se pot aplica metodele Mecanicii ruperii liniar
elastice, cu controlul deteriorărilor.
Fie arborele din figura 18.4, a menţinut încovoiat prin înclinarea lagărelor
şi antrenat în mişcare de rotaţie cu viteză unghiulară constantă.
Fig. 18.4
Dacă se urmăreşte variaţia tensiunilor într-un punct din secţiunea B-B (fig.
18.4, b), se observă că, atunci când acesta este în poziţia 1, tensiunea de încovoiere
are valoarea minimă σ min < 0 . După un sfert de rotaţie, în punctul 2, σ = 0 ,
pentru ca în punctul 3 să aibă valoarea maximă σ max > 0 . În punctul 4, pe axa
18. OBOSEALA METALELOR 195
Fig. 18.5
Deoarece, la metale, s-a constatat că frecvenţa solicitării are o influenţă
neglijabilă asupra rezistenţei la oboseală, ciclurile de solicitări variabile se definesc
complet prin două mărimi (fig. 18.5): tensiunea maximă σ max şi tensiunea minimă
σ min , sau tensiunea medie σ m şi amplitudinea tensiunii σ a . Între acestea se
stabilesc relaţiile
σ m = (σ max + σ min ) / 2 , σ a = (σ max − σ min ) / 2 , (18.1)
sau
σ max = σ m + σ a , σ min = σ m − σ a . (18.2)
La solicitări de amplitudine variabilă se defineşte variaţia tensiunii
Δσ = σ max − σ min . (18.3)
Raportul între valorile algebrice ale tensiunii minime şi celei maxime este
coeficientul de asimetrie al ciclului
R = σ min σ max . (18.4)
Rezultă
1− R 1+ R
σ a = σ max , σ m = σ max . (18.5)
2 2
Mărimi similare se definesc şi atunci când solicitarea este reprezentată prin
deformaţii specifice.
196 REZISTENŢA MATERIALELOR
Se disting cicluri alternante (fig. 18.6, a), la care σ max şi σ min au semne
diferite (R < 0 ) şi cicluri oscilante (fig. 18.6, b), la care σ max şi σ min au acelaşi
semn (R > 0 ) .
Fig. 18.6
Fig. 18.7
Curba trasată prin punctele marcate în diagrama din figura 18.8 se numeşte
curba lui Wöhler sau diagrama durabilităţii σ − N la amplitudine constantă. În
general, aceasta are o asimptotă orizontală, având ca ordonată limita de oboseală.
Fig. 18.8
σ = aNb , (18.6)
unde a şi b sunt constante de material, iar în cazul încercărilor la cicluri alternant
simetrice, σ = σ a . Constanta b se mai numeşte exponentul lui Basquin.
Ecuaţia (18.6) se mai scrie sub forma
σ a = σ ′f (2 N ) b , (18.7)
a b
Fig. 18.9
Pe o altă dreaptă care trece prin origine, de înclinare mai mare ϕ ′ > ϕ , pe
care se înscriu punctele ce reprezintă cicluri cu coeficientul de asimetrie R ′ < R , se
găseşte punctul L ′ , suma coordonatelor căruia este limita de oboseală σ R′ .
Locul geometric al punctelor L este diagrama ciclurilor limită. Orice
punct M, situat în interiorul suprafeţei delimitate de diagramă şi axele de
coordonate, defineşte un ciclu de solicitări variabile care nu duce la rupere prin
oboseală. Punctele N situate în afara acestei suprafeţe reprezintă cicluri care duc la
rupere prin oboseală. Punctele L de pe curbă reprezintă cicluri limită.
Diagrama intersectează axa verticală în punctul de ordonată σ −1 ,
întrucât punctele de pe această axă au coeficientul de asimetrie R = −1 . Axa
orizontală este intersectată în punctul de abscisă σ r , punctele de pe această axă
având R = +1 , corespunzând solicitării statice.
În cazul metalelor ductile, se urmăreşte ca tensiunea σ max să nu
depăşească limita de curgere σ c . Pentru aceasta, se înlocuieşte partea din dreapta a
diagramei ciclurilor limită (fig. 18.9, b) cu linia înclinată la 45 o care intersectează
axa orizontală în punctul de abscisă σ c . Toate punctele de pe această dreaptă au
σ max = σ m + σ a = σ c .
În vederea calculării coeficientului de siguranţă la oboseală, se recurge la
schematizarea prin linii drepte a diagramei ciclurilor limită.
a b
Fig. 18.10
σa σm
+ = 1. (18.10)
σ −1 σ c
La materiale fragile se utilizeză schematizarea lui J. Goodman (1899)
modificată, care înlocuieşte în ecuaţia (18.10) pe σ c prin rezistenţa la rupere σ r .
În schematizarea lui S. V. Serensen (1949), diagrama ciclurilor limită este
înlocuită prin două linii drepte (fig. 18.10, b). Întâi se defineşte punctul C, cu
σ m = σ a = σ o 2 , corespunzător ciclului pulsant limită. Se trasează apoi dreapta
BC şi dreapta DE care corespunde unei valori σ max = σ c . Deoarece punctele C şi
D sunt foarte apropiate, se poate utiliza schematizarea cu o linie frântă BCE.
Fig. 18.11
202 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 18.12
În figura 18.13 s-au reprezentat valorile lui K f σ pentru arbori din oţel,
cu variaţie bruscă a diametrului şi cu racordare, solicitaţi la încovoiere.
Coeficientul K f σ este cu atât mai mare cu cât raza de racordare r este mai mică şi
rezistenţa la rupere σ r a oţelului este mai mare. În figura 18.14 s-au reprezentat
valorile coeficientului K f τ pentru arbori din oţel solicitaţi la răsucire.
Fig. 18.15
( )
concentratori moderaţi K f = 1,8.....2 ,0 , curba 3 - pentru oţel aliat cu concentratori
moderaţi şi curba 4 - pentru oţel aliat cu concentratori puternici.
Se observă că ε şi ε k sunt coeficienţi subunitari, care scad cu creşterea
diametrului, mai pronunţat la oţeluri cu rezistenţă mare şi cu concentratori de
tensiuni.
Fig. 18.16
Fig. 18.17
Fig. 18.18
OK σ m L LK σ a L OK + KL σ max L
= = = = = =c,
ON σ m M MN σ a M ON + NM σ max M
deci
σ −1 σc
OB ′ = , OC ′ = .
c c
Ecuaţia dreptei B ′C ′ se scrie
σa σm
+ =1.
σ −1 c σc c
Rezultă
1
c= , (18.18)
σa σm
+
σ−1 σc
1
cσ = . (18.19)
K f σa σ
+ m
ε γ σ −1 σc
Fig. 18.19
punctul fiind situat în afara triunghiului OBE. Pe de altă parte însă, cSerensen > 1 ,
punctul M fiind în interiorul patrulaterului OBDE.
Fig. 18.20
c2 c2
+ =1,
cσ2 cτ2
deci coeficientul de siguranţă la solicitări combinate (relaţia se extinde şi pentru
solicitări prin cicluri asimetrice) este
cσ ⋅ cτ
c= , (18.31)
cσ2 + cτ2
c2 c 2
(φ − 1) + (2 − φ ) + c 2 = 1,
cσ2 cσ cτ
în care
σ −1
φ=
τ −1
Exemplul 18.1
Un arbore de secţiune circulară, cu diametrul d = 40 mm , având suparafaţa
rectificată fin, este confecţionat din oţel OL50 cu σ −1 = 200 N mm 2 . Să se
calculeze coeficientul de siguranţă la oboseală, dacă arborele este solicitat la
încovoiere de un moment care variază între limitele ± 640 Nm .
Rezolvare
Pentru solicitarea prin ciclu alternant simetric se utilizează relaţia (18.20).
Se calculează
π d 3 π ⋅ 40 3
Wy = = = 6,28 ⋅ 10 3 mm 3 ,
32 32
M max 640 ⋅ 10 3
σ max = σ a = = = 101,9 N mm 2 .
Wy 3
6,28 ⋅ 10
214 REZISTENŢA MATERIALELOR
Exemplul 18.2
Arborele din figura 18.23 transmite o putere P = 343 kW la turaţia
n = 5000 rot min , fiind fabricat din oţel aliat cu σ r = 1200 N mm 2 şi
2
σ −1 = 600 N mm . Ce valoare are coeficientul de siguranţă pentru solicitarea la
răsucire cu un ciclu pulsant, dacă suprafaţa arborelui este rectificată? Se consideră
τ r = σ r 2 şi τ −1 = σ −1 2 .
Fig. 18.23
Rezolvare
Momentul de torsiune maxim este
30 P 30 343
Mt = = = 6 ,55 kNm .
π n π 500
În secţiunea periculoasă
π d3 π ⋅ 80 3
Wp = = = 100,53 ⋅ 10 3 mm 3 .
16 16
Rezultă
Mt 6,55 ⋅ 10 6
τ max = 2 τ a = 2 τ m = = = 65,15 N mm 2 .
W p 100,53 ⋅ 10 3
18. OBOSEALA METALELOR 215
Exemplul 18.3
O pârghie de secţiune circulară, cu forma şi dimensiunile din figura
18.24, este solicitată de o forţă F = 5 kN cu un ciclu pulsant. Să se calculeze
coeficientul de siguranţă global în secţiunea 1-1, dacă pârghia este din oţel carbon
rectificat, cu σ r = 800 N mm 2 , σ − 1 = 380 N mm 2 , σ c = 620 N mm 2
τ c = 500 N mm 2 şi τ − 1 = 280 N mm 2 .
Rezolvare
În secţiunea 1-1, pentru d = 60 mm , rezultă
π d3 π ⋅ 60 3
Wy = = = 21,2 ⋅ 10 3 mm 3 , W p = 2 W y = 42,4 ⋅ 103 mm3
32 32
şi eforturile
Se obţine
M t max 10 6
τ max = = = 23,5 N mm 2 ,
Wp 3
42,4 ⋅ 10
τ max
τa =τm = = 11,8 N mm 2 ,
2
M i max 1,5 ⋅ 10 6
σ max = = = 70,75 N mm 2 ,
Wy 3
21,2 ⋅ 10
216 REZISTENŢA MATERIALELOR
σ max
σa =σm = = 35,4 N mm 2 .
2
Din figurile 18.13-18.16 se calculează, pentru r d = 0,1 şi
σ r = 800 N mm 2 : K fσ = 1,3 , K fτ = 1,2 , ε = 0,8 şi γ = 0,97 .
Fig. 18.24
1 1
cτ = = = 11,26
K f τ τa τm 1,2 11,8 11,8
+ +
ε γ τ −1 τc 0,8 ⋅ 0 ,97 280 500
σ a r = σ ′f (2 N ) b . (18.7, a)
σ max σ a = σ ′f (2 N ) b , (18.33)
1 b
⎛ (σ m + σ a )σ a ⎞
1 ⎜ ⎟
N= ⎜ ⎟⎟ (18.33, a)
2 ⎜ σ ′f
⎝ ⎠
sau, utilizând prima relaţie (18.5),
1 b
1 ⎛ σ max 1 − R ⎞⎟
N= ⎜ . (18.33, b)
2 ⎜ σ ′f 2 ⎟⎠
⎝
218 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 18.25
Fig. 18.26
Δε Δσ Δε p
= + . (18.36)
2 2E 2
220 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 18.27
Dacă un material cu ecruisare ciclică este încărcat cu cicluri alternant-
simetrice de amplitudine constantă a deformaţiei specifice (fig. 18.27, a), la început
tensiunile corespunzătoare cresc (fig. 18.27, b). Punctele de întoarcere ale buclelor
succesive de histerezis, unde se schimbă semnul solicitării, au ordonate crescătoare
(fig. 18.27, c).
Fig. 18.28
La un material cu înmuiere ciclică încărcat cu cicluri alternant-simetrice
de amplitudine constantă a deformaţiei specifice (fig. 18.28, a), tensiunile
18. OBOSEALA METALELOR 221
corespunzătoare scad (fig. 18.28, b), iar punctele de întoarcere ale buclelor
succesive de histerezis au ordonate descrescătoare (fig. 18.28, c).
Această comportare tranzitorie depinde de starea iniţială a materialului.
Astfel, la un aliaj de cupru, după o recoacere de revenire s-a obţinut comportarea
cu ecruisare din figura 18.29, a, şi după o recoacere parţială, comportarea mixtă din
figura 18.29, b.
Fig. 18.29
Fig. 18.30
Fig. 18.31
a b c
Fig. 18.32
Fig. 18.33
σ = K ′ (ε p ) n′ , (18.37)
sau
1
⎛ σ ⎞ n′
εp =⎜ ⎟ , (18.38)
⎝ K′⎠
în care K ′ este modulul de ecruisare ciclică, n′ este exponentul de ecruisare
ciclică (conform STAS 6488-92), σ este amplitudinea tensiunii ciclice stabile iar
ε p este amplitudinea deformaţiei specifice plastice ciclice stabile.
Relaţia (4.20), valabilă pentru încărcări monotone, devine
1
σ
⎛σ ⎞
+ ⎜ ⎟ n′
ε= (18.39)
E ⎝ K′⎠
având forma ecuaţiei Ramberg-Osgood (Cap.4).
Ecuaţia diagramei caracteristice la solicitări ciclice (18.39) se mai poate
scrie sub forma
σ ⎛ σ ⎞ 1
ε = + ε ′f ⎜ ⎟ n′ ,
E ⎜ σ ′f ⎟
⎝ ⎠
unde ε ′f este ductilitatea la rupere la solicitări ciclice denumită coeficientul
ductilităţii la oboseală iar σ ′f este rezistenţa reală la rupere la solicitări ciclice
denumită coeficientul rezistenţei la oboseală (v. § 18.5.1). Valori numerice pentru
câteva metale sunt date în Anexa 8.
Δσ Δε
Înlocuind σ = şi ε = în relaţia (18.39) se obţine
2 2
1
Δε Δσ ⎛ Δσ ⎞ n′
= + ⎜⎜ ⎟ (18.40)
2 2 E ⎝ 2 K ′ ⎟⎠
sau, înmulţind cu 2,
1
Δσ ⎛ Δσ ⎞
Δε = + 2 ⎜⎜ ⎟⎟ n′ .
E ⎝ 2K′⎠
(18.40, a)
Exemplul 18.4
O epruvetă din oţel, cu următoarele proprietăţi ciclice K' = 1204 MPa ,
n' = 0,202 şi E = 207 GPa , este solicitată la un ciclu alternant simetric, cu
Δε = 0,04 . Se cere să se deseneze diagrama caracteristică ciclică şi bucla de
histerezis stabilizată.
Rezolvare
În figura 18.34, a se prezintă istoria solicitării. Se presupune că în timpul
deformării iniţiale de la zero până în punctul 1, de amplitudine maximă a
deformaţiei specifice, răspunsul materialului urmează diagrama caracteristică
ciclică, de ecuaţie (18.39). Pentru o deformaţie specifică maximă Δε 2 = 0 ,02 se
obţine ecuaţia
⎡ 1 ⎤
⎛ σ ⎞
σ 1 = 207000 ⎢0 ,02 − ⎜ 1 ⎟ ⎥
0 ,202
⎢ ⎝ 1204 ⎠ ⎥
⎢⎣ ⎥⎦
de unde rezultă
σ 1 = 531,5 MPa .
În continuare, se presupune că răspunsul materialului este descris de
bucla de histerezis stabilă, de ecuaţie (18.40, a), neglijând ecruisarea sau înmuierea
ciclică. Înlocuind valorile cunoscute, se obţine ecuaţia
1
Δσ ⎛ Δσ ⎞ 0 ,202
0 ,04 = +2 ⎜ ⎟ .
207000 ⎝ 2 ⋅1204 ⎠
Rezultă
Δσ = 1063 MPa .
Valorile tensiunii şi deformaţiei specifice în punctul 2 sunt
226 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 18.34
Fig. 18.35
Fig. 18.36
numărul de inversiuni este dată prin linii drepte. Curba amplitudinii deformaţiei
specifice totale se obţine prin însumarea ordonatelor celor două drepte (fig. 18.36).
La deformaţii specifice mari (durabilitate mică) curba tinde spre linia deformaţiilor
specifice plastice, iar la deformaţii specifice mici (durabilitate mare) curba tinde
spre linia deformaţiilor specifice elastice.
Aceasta ilustrează faptul că cedarea la un număr redus de cicluri de
solicitare se datoreşte deformaţiilor plastice, iar la un număr mare de cicluri se
datoreşte deformaţiilor elastice. Tranziţia se face la un număr de inversiuni 2 N t , la
care Δε e 2 = Δε p 2 , număr definit de relaţia
1 (b −c )
⎛ E ε ′f ⎞
2N t = ⎜ ⎟ .
⎜ σ ′f ⎟
⎝ ⎠
La solicitări cu durata totală mai mică decât cea corespunzătoare tranziţiei,
deformaţiile plastice sunt mai mari ca cele elastice. La cele cu durată mai mare
decât cea de tranziţie, deformaţiile elastice sunt dominate faţă de cele plastice.
Această distincţie este importantă în alegerea unei soluţii la o problemă de
oboseală. Astfel, problemele de oboseală la număr relativ mare de cicluri de
solicitare se rezolvă prin alegerea unui material cu rezistenţa la rupere mai mare
sau prin aplicarea unor tratamente superficiale, ca ecruisarea cu jet de alice sau
nitrurarea. Aceste soluţii sunt ineficiente în problemele de oboseală la număr redus
de cicluri. În acest caz, alegerea unui material cu rezistenţa la rupere σ r mai mare
şi deci, cu ductilitate scăzută, poate înrăutăţi situaţia.
Fig. 18.37
Exemplul 18.5
O piesă fabricată dintr-un oţel cu următoarele proprietăţi ciclice
σ ′f = 1100 MPa , b = −0,1 , ε ′f = 0,6 , c = −0,5 , şi E = 210 GPa , este solicitată la
un ciclu alternant simetric, cu amplitudine constantă a deformaţiilor specifice
Δε = 0,004 . Se cere să se determine dacă ecruisarea cu jet de alice influenţează
comportarea la oboseală a piesei.
Rezolvare
Se calculează durata de viaţă de tranziţie
1 (b − c ) 1
⎛ E ε ′f ⎞ ⎛ 210000 ⋅ 0,6 ⎞ − 0 ,1+ 0 ,5
2 Nt = ⎜ ⎟ =⎜ ⎟ = 114,52 ,5 = 140425 semicicluri.
⎜ σ ′f ⎟ ⎝ 1100 ⎠
⎝ ⎠
Se calculează apoi amplitudinea deformaţiei specifice totale de tranziţie,
folosind relaţia (18.43) pentru componenta plastică
Δε p
= ε ′f (2 N ) c = 0 ,6 ⋅ 140425− 0 ,5 = 0 ,0016 .
2
Rezultă
Δε t
= 2 ⋅ 0 ,0016 = 0 ,0032 .
2
Deoarece amplitudinea deformaţiei specifice din piesă este mai mare ca
valoarea corespunzătoare tranziţiei, Δε > Δε t , încărcarea poate fi considerată
oligociclică (la număr redus de cicluri), caz în care ecruisarea cu jet de alice nu va
îmbunătăţi durabilitatea la oboseală.
18. OBOSEALA METALELOR 231
Fig. 18.38
34
Punctul P3 are coordonatele N = 10 cicluri şi Δσ p = 0,25 ε f , unde ε f
este ductilitatea la rupere (4.16). Punctul P 4 are abscisa N = 10 4 cicluri şi
ordonata dată de expresia Δσ p = 0,0069 − 0,525 ⋅ Δε e∗ , unde Δε e∗ este valoarea lui
Δε e calculată la 10 4 cicluri. O construcţie similară se poate face în coordonate
Δσ − N .
Exemplul 18.6
În primele trei coloane ale tabelului 18.1 se dau rezultatele încercării la
solicitări ciclice de amplitudine constantă a unor epruvete netede dintr-un oţel cu
E = 210 GPa . Se cere să se determine (1) proprietăţile ciclice σ ′f , b, ε ′f , c, K ′ şi
18. OBOSEALA METALELOR 233
Rezolvare
1) Relaţia (18.41) se scrie
Δσ
log = log σ ′f + b ⋅ log (2 N ) .
2
Notând
Δσ
y1 = log , y10 = log σ ′f , x1 = log (2 N ) ,
2
rezultă ecuaţia unei drepte în coordonate x1 , y1 ,
y1 = y10 + b ⋅ x1 .
Prin regresie liniară se obţine exponentul rezistenţei la oboseală
b = − 0,0904
şi y10 = 2 ,9334 , deci coeficientul rezistenţei la oboseală
Δε p Δε Δε e
= − .
2 2 2
Rezultă valorile din coloana a cincea a tabelului 18.1.
Relaţia (18.43) se scrie
Δε p
log = log ε ′f + c ⋅ log (2 N ) .
2
Notând
Δε p
y2 = log , y20 = log ε ′f , x 2 = log (2 N ) ,
2
rezultă ecuaţia unei drepte în coordonate x 2 , y 2 ,
y 2 = y 20 + c ⋅ x2 .
Prin regresie liniară se obţine exponentul ductilităţii la oboseală
c = − 0,4855
şi y 20 = −0 ,4354 , deci coeficientul ductilităţii la oboseală
y3 = y30 + n′ ⋅ x3 .
Prin regresie liniară se calculează exponentul de ecruisare ciclică
n′ = 0,1862
şi y30 = 3,0146 , deci modulul de ecruisare ciclică
b 0,0904
n′ = = = 0 ,1862 ,
c 0,4855
σ ′f 858
K′ = = = 1034 MPa .
(ε ′f ) n'
0,3669 0 ,1862
Fig. 18.39
duc la creşterea durabilităţii (curba de sus), în timp ce tensiunile medii pozitive (de
întindere) micşorează durabilitatea (curba de jos).
La solicitări cu deformaţii specifice de valori mari (0,5% la 1% şi mai
mari), la care deformaţiile specifice plastice sunt importante, apare o relaxare a
tensiunilor medii, acestea tinzând spre zero după un număr de cicluri de solicitare
(fig. 18.40). De notat că aceasta nu este o înmuiere ciclică. Relaxarea tensiunilor
medii poate apare în materiale stabilizate ciclic.
Fig. 18.40
(
Δε σ ′f − σ m )
= (2 N ) b + ε ′f (2 N ) c . (18.47)
2 E
Fig. 18.41
Δε σ ′f( )2
σ max = (2 N ) 2 b + σ ′f ε ′f (2 N ) b + c . (18.49)
2 E
unde σ max se calculează cu formula
Δσ
σ max = +σm. (18.50)
2
Δε
Produsul σ max se numeşte parametrul SWT (Smith-Watson-Topper).
2
Deoarece relaţia (18.49) are forma generală
σ max Δε ∝ N ,
ea nu admite valori σ max negative. Aceasta se poate interpreta prin faptul că dacă
σ max < 0 atunci nu apar deteriorări prin oboseală, ceea ce nu este în general
adevărat.
238 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 18.42
Fig. 18.43
Fig. 18.44
σ ε
Înlocuind expresiile (18.52) în relaţia (18.53) rezultă K t2 = sau
S e
σ ε = K t2 S e . (18.54)
Relaţia (18.54) permite exprimarea mărimilor locale în funcţie de cele
nominale. Deoarece departe de concentrator solicitarea este în general în domeniul
elastic, această relaţie se mai scrie
(K t S ) 2
σε= .
E
(18.54, a)
În cazul încărcărilor ciclice, s-a constatat că prezenţa unor concentratori
reduşi are un efect mai mic decât cel indicat de K t . T. H. Topper, R. M. Wetzel şi
J. Morrow (1969) au propus înlocuirea lui K t în regula lui Neuber prin
coeficientul efectiv de concentrare la oboseală K f , definit ca raportul între
rezistenţa la oboseală fără concentrator şi rezistenţa la oboseală cu concentrator, la
o anumită durabilitate (de ex. 10 7 cicluri).
Relaţia (18.54, a) se înlocuieşte cu
(K f S ) 2
σ ⋅ε = . (18.55)
E
La solicitări variabile, relaţiile (18.52) devin
Δσ Δε
Kσ = , Kε = , (18.56)
ΔS Δe
unde Δσ , Δε , Δ S şi Δ e reprezintă variaţii ale mărimilor respective într-o
inversiune (jumătate de ciclu).
Ecuaţia (18.55) devine
Δσ Δε
Kf = . (18.57)
ΔS Δe
18. OBOSEALA METALELOR 241
Δσ ⋅ Δε =
(K f ⋅ Δ S ) 2 . (18.58)
E
Produsul din membrul stâng se mai poate obţine înmulţind cu Δσ ecuaţia
diagramei caracteristice ciclice (18.39)
(Δσ ) 2 + Δσ ⋅ 2 ⎛⎜ Δσ
1 n'
⎞
Δσ Δε = ⎜ 2 K ′ ⎟⎟ . (18.59)
E ⎝ ⎠
Egalând expresiile din membrul drept al relaţiilor (18.58) şi (18.59) se
obţine ecuaţia
(Δσ )2 + Δσ ⎛ Δσ ⎞
⎜⎜ ⎟⎟
1 n'
=
(K f Δ S ) 2 (18.60)
2E ⎝ 2 K′ ⎠ 2E
⎛ Δ S ⎞ n′ ⎤⎥ Δ σ ⎡⎢ Δ σ ⎛ Δ σ ⎞ n′ ⎤⎥
Δ S ⎡Δ S
1 1
K 2f ⎢ +⎜ ⎟ = +⎜ ⎟
2 ⎢ 2E ⎝ 2K ′ ⎠ ⎥ 2 ⎢ 2E ⎝ 2K ′ ⎠ ⎥
⎣ ⎦ ⎣ ⎦
în care K f şi Δ S se calculează pe baza secţiunii nete. Relaţia de mai sus este
aplicabilă numai în cazul încărcării cu cicluri alternant simetrice. Pentru alte cazuri
de solicitare se utilizeză procedura expusă în continuare.
Fig. 18.45
⎡σ ⎛ σ ⎞
⎢ +⎜ ⎟
1
n'
⎤ (
K S
⎥σ = f
)2
(18.61)
⎢E ⎝ K′⎠ ⎥ E
⎣ ⎦
(K f S1 ) 2
σ 1 ⋅ ε1 =
E
se calculează apoi ε 1 .
Dacă tensiunea nominală devine S 2 = − S1 (fig. 18.46), ceea ce reprezintă
începutul unui ciclu alternant simetric cu Δ S = S1 − S 2 , tensiunile şi deformaţiile
specifice locale la vârful concentratorului variază cu Δσ , respectiv Δε .
Fig. 18.46
18. OBOSEALA METALELOR 243
Fig. 18.47
244 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 18.48
∑D = ∑ N
ni n1 n 2 n3
DB = i = + + .
i N1 N 2 N 3
i =1 i =1
∑N
ni
D = n B DB = n B .
i =1 i
246 REZISTENŢA MATERIALELOR
∑N
ni
≥ 1. (18.63)
i
i
Fig. 18.49
Dacă tensiunea medie este diferită de zero, se aplică una din corecţiile
Morrow sau SWT.
Aplicând corecţia lui Morrow, relaţia (18.64) devine
1
1 ⎛ σ ′f − σ m Δε p ⎞
=⎜ ⎟ b−c . (18.65)
2 N ⎜⎝ E ε ′f Δε e ⎟⎠
Exemplul 18.7
Un arbore cu concentrator, având diametrul d = 10 mm în dreptul
concentratorului, este solicitat de un moment încovoietor alternant simetric
M = 50 Nm . Materialul este oţel SAE 1045 îmbunătăţit, cu duritatea HB225. Se
cere estimarea duratei de viaţă a arborelui. Se dau constantele de material
σ c = 634 MPa , E = 209 GPa , K ′ = 1344 MPa , n′ = 0,18 , σ ′f = 1227 MPa ,
b = − 0,10 , ε ′f = 1 , c = − 0,66 şi coeficienţii de concentrare a tensiunilor K t = 2,5
şi K f = 2,02 [19].
Rezolvare
Tensiunea nominală de încovoiere este
32 M 32 ⋅ 50
Sa = 3
= = 509 MPa .
πd π ⋅ 0,013
Notând ε a = Δε 2 , σ a = Δσ 2 , relaţia (18.59) se aduce la forma
adecvată pentru o soluţie iterativă
18. OBOSEALA METALELOR 249
(K f Sa ) 2 ⎡⎢ε − (K f Sa ) 2 ⎤⎥
− n'
εa = a .
K′ E ⎢⎣ E 2ε a ⎥⎦
fisură de formă şi dimensiuni date, se extinde când piesa este încărcată cu o sarcină
constantă.
Un calcul al tensiunilor la vârful fisurii ar fi util, dar din calcule bazate pe
teoria clasică a elasticităţii rezultă că dacă fisura are un vârf ascuţit, atunci orice
încărcare produce local tensiuni de valori infinite, deci s-ar părea că piesele fisurate
nu au capacitate portantă şi se rup la orice încărcare.
A. A. Griffith (1920) a arătat că pentru ca o fisură să se propage, câmpul de
tensiuni trebuie să elibereze o anumită energie de deformaţie. Dacă variaţia
energiei de deformaţie elastică datorită extinderii fisurii este mai mare decât
energia necesară pentru a mări suprafaţa fisurii, atunci fisura se propagă. Se
apreciază însă că cea mai mare parte a acestei energii este consumată pentru
deplasarea zonei deformate plastic de la vârful fisurii.
În aceste condiţii, atenţia se concentrează asupra zonei elastice din jurul
vârfului fisurii. G. R. Irwin (1957) a stabilit că tensiunile locale lângă vârful fisurii
au expresia generală
K
σ ij = f ij (θ ) , (18.66)
2π r
Fig. 18.50
deformează plastic, lângă vârful fisurii se formează o zonă deformată plastic. Dacă
această regiune plastică este mică în comparaţie cu dimensiunile fisurii şi ale
corpului fisurat, baza teoretică a MREL rămâne valabilă. În caz contrar se apelează
la Mecanica Ruperii Elasto-Plastice sau Mecanica Ruperii Total Plastice.
Este important să se facă distincţie între factorul de intensitate a tensiunii
K şi factorul teoretic de concentrare a tensiunilor K t (18.51). Factorul K t este
un raport între două tensiuni într-un corp cu concentrator de tensiuni. Factorul K
descrie modul în care tot câmpul de tensiuni de lângă vârful fisurii depinde de
lungimea fisurii, de solicitare şi de geometria locală. O fisură se extinde atunci
când FIT atinge o valoare critică K C , numită tenacitatea la rupere.
a b c
Fig. 18.51
Modul I (de deschidere) - în care feţele fisurii sunt îndepărtate una de alta
prin deplasări normale pe suprafeţele de rupere (fig. 18.51, a);
Modul II (de lunecare sau de forfecare în plan) - în care suprafeţele fisurii
lunecă una peste cealaltă în planul fisurii (fig. 18.51, b);
Modul III (de sfâşiere sau de forfecare antiplană) - în care suprafeţele
fisurii se mişcă una faţă de cealaltă paralel cu muchia de la vârf (fig. 18.51, c).
Specificarea modului de deplasare se face adăugând indicii I, II sau III la
simbolul FIT şi la tenacitatea la rupere, notând K I , K II , K III , respectiv K I C ,
K II C , K III C .
Fig. 18.52
1 − 0 ,5 α + 0 ,326 α 2
Y= . (h b ≥ 1,5) (18.68)
1−α
b) o singură fisură laterală în placa solicitată la întindere (fig. 18.52, b)
18. OBOSEALA METALELOR 253
0,857 + 0,265α
Y = 0,265 (1 − α )4 + . (h b ≥ 1) (18.69)
(1 − α )3 2
c) fisuri laterale simetrice în placa solicitată la întindere (fig. 18.52, c)
⎛ πα ⎞ 2 πα
Y = ⎜1 + 0,122 cos 4 ⎟ tg . (h b ≥ 2) (18.70)
⎝ 2 ⎠ πα 2
d) fisură laterală în placa solicitată la încovoiere (fig. 18.52, d)
Y=
(
1,99 − α (1 − α ) 2 ,15 − 3,93α + 2 ,7 α 2 ) . (h b = 2) (18.71)
π (1 + 2α )(1 − α )3 2
Pentru α ≤ 0,13 în cazul b, pentru α ≤ 0,6 în cazul c şi pentru α ≤ 0,4 în
cazul d, se obţine
K I = 1,12 σ π a . (18.72)
Expresii ale FIT pentru diferite forme şi poziţii ale fisurilor în piese de
diferite forme sunt prezentate în publicaţii speciale (H.Tada, P.C.Paris şi G.R.Irwin
- 1973, G.C.Sih - 1973, D.P.Rooke şi D.J.Cartwright - 1975).
Fig. 18.53
Fig. 18.54
da C1 ( ΔK ) m
= , (18.76)
d N K IC ( 1 − R ) − ΔK
Fig. 18.55
Fig. 18.56
Pentru fisurile microstructurale scurte (zona A-B din figura 18.56), viteza de
fisurare se poate exprima sub forma
18. OBOSEALA METALELOR 259
da
= A (Δγ p )α (d − a ) , (18.77)
dN
unde A şi α sunt constante de material, Δγ p este variaţia lunecării specifice
plastice (parametru legat de direcţia de creştere a fisurii), d este distanţa la cea mai
puternică barieră iar a este lungimea fisurii. Se observă că d a d N scade cu
creşterea lui a.
Pentru fisurile fizic scurte (zona B-C) expresia vitezei de fisurare este:
da
= B ( Δγ p ) β a − D , (18.78)
dN
unde B şi β sunt constante de material, iar D este condiţia de prag limită pentru
fisura cea mai lungă. Se observă că d a d N creşte cu creşterea lui a.
Fig. 18.57
∫
da
N= . (18.79)
ai C ( ΔK ) m
decât prezice ecuaţia (18.75). Rezultă că fisura nu se închide când sarcina trece
prin zero, deci că o fracţiune a sarcinii de compresiune contribuie la deteriorare.
Ecuaţia lui Forman (18.76) este utilă pentru R > 0 , deci se presupune că
fisura este deschisă tot timpul.
c) La multe materiale, curba da/dN-ΔK nu are o pantă unică în zona
stabilizată.
d) Aspectele probabilistice nu intervin în ecuaţia (18.75).
În cazul încărcărilor de amplitudine variabilă, se poate calcula o viteză de
propagare pe un bloc de solicitare, de tipul
da ⎛ da ⎞ ⎛ da ⎞ ⎛ da ⎞
= n1 ⎜ ⎟ + n2 ⎜ ⎟ + n3 ⎜ ⎟ + ..... (18.79)
dB ⎝ d N ⎠1 ⎝ d N ⎠2 ⎝ d N ⎠3
unde n1 , n2 , n3, ... reprezintă numărul de cicluri de nivel S1 , S2 , S3, ... într-un bloc
de solicitare, pe baza căreia se calculează durata de viaţă în blocuri (nu cicluri).
Relaţia (18.79) nu ţine cont de efectele secvenţiale şi se bazează pe o cumulare
liniară a deteriorărilor.
Durata de creştere a fisurii, exprimată în cicluri de solicitare până la
rupere, se poate calcula pe baza relaţiei (18.79). Deoarece ΔK este funcţie de
lungimea fisurii atât direct cât şi prin factorul de corecţie Y, integrala (18.79)
trebuie rezolvată numeric. Totuşi, o soluţie închisă aproximativă se poate obţine
calculând valoarea lui Y pentru lungimea iniţială a fisurii.
De exemplu, pentru o placă de dimensiuni mari, având o mică fisură
laterală (Fig. 18.52, d), la care Y = 1,12 în relaţia (18.72),
ΔK = 1,12 ⋅ Δσ π a .
Înlocuind ΔK în (18.75) rezultă
da
= C (1,12 ⋅ Δσ π a ) m .
dN
Separând variabilele şi integrând (pentru m ≠ 2 ) se obţine
af da
N= ∫ ai
(
C 1,12 ⋅ Δσ π a ) m
=
2 ⎡ 1 1 ⎤
= ⎢ − ⎥.
(m − 2) C ( 1,12 ⋅ Δσ ) ⎢ ai(m − 2 ) 2 a f(m − 2 ) 2 ⎥
m
π ⎣ ⎦
Pentru rezolvarea integralei de mai sus, trebuie determinată întâi
lungimea finală a fisurii. Din ecuaţia (18.72) se obţine
262 REZISTENŢA MATERIALELOR
2
1 ⎛ KC ⎞
a f = ⎜⎜ ⎟ .
π ⎝ 1,12 σ max ⎟⎠
Din figura 18.53 rezultă că variaţii mari ale lui a f determină variaţii mici
ale lui N, deci durabilitatea la oboseală este mai puţin influenţată de a f şi mai
mult de ai .
O altă metodă aproximativă pentru estimarea creşterii fisurilor de
oboseală se poate utiliza în cazul încărcărilor de amplitudine constantă (A. P.
Parker, 1981). Se parcurg următorele etape de calcul:
1) Creşterea lungimii fisurii de la ai la a f se împarte în n − 1 intervale.
Fig. 19.1
a b
Fig. 19.2
În general
ε&s = Bσ m , (19.3)
unde m este exponentul tensiunii iar B este o constantă de material.
În stadiul fluajului secundar, variaţia vitezei de fluaj, ε&s , cu tensiunile
aplicate este ilustrată în figura 19.3, în care se disting trei zone:
La tensiuni de valori medii şi la temperaturi 0 ,3 Tt < T < 0 ,5 Tt , în zona
centrală NP este valabilă legea propusă de F. H. Norton (1939) şi W. Bailey (1935)
m
⎛ σ − σ prag ⎞
ε&s = ⎜⎜ ⎟⎟ , (19.3, a)
⎝ K ⎠
în care m este exponentul lui Norton (cu valori m = 3....8 ), K este o constantă de
material şi σ prag este o tensiune prag care se anulează la temperaturi T > 0 ,5 Tt .
Datorită formei analitice a ecuaţiei (19.3) se spune că în zona NP are loc un fluaj
cu legea puterilor (‘power-law creep’) descris, în coordonate logaritmice, de o linie
dreaptă.
Fig. 19.3
Fig. 19.4
D = D0 e − Q RT
. (19.5)
Aceasta descrie mecanismele de tip difuzie care constituie baza fizică a
fenomenelor de fluaj. Din Tabelul 19.1 se observă că la metale pure, energia de
activare la fluaj Q este aproximativ egală cu energia de autodifuzie Q A .
Tabelul 19.1
Metalul Exponentul Q, QA ,
m kcal/mol kcal/mol
Al 4,4 34 34
Cu 4,8 48,4 47,1
Au 5,5 48 ± 5 41,7
Ni 4,6 66,5 66,8
Pb 4,2 24,2 ± 2,5 24,2
Ta 4,2 114 ± 4 110
Cd 4,3 19 ± 2 19,1
Zn 6,1 21,6 ± 1 24,3
19. FLUAJUL METALELOR 271
ε&s = C σ m e − Q RT
, (19.6)
a b
Fig. 19.5
Exemplul 19.1
Să se determine tensiunea maximă admisibilă într-o paletă de turbină cu
gaze care trebuie să funcţioneze la 7880 C astfel ca, în 40000 ore de funcţionare
continuă, deformaţia specifică să nu depăşească 3%. Materialul paletei este un
superaliaj pe bază de nichel, având un modul de elasticitate E = 186 GPa la
7880 C , pentru care s-au determinat experimental curbele ε&s − σ din figura 19.6, a
reprezentate în coordonate logaritmice (R. O. Ritchie, 2006).
Rezolvare
Se neglijează fluajul primar, terţiar şi deformaţia specifică elastică
(ipoteză ce urmează a fi verificată la sfârşit). Se consideră că fluajul stabilizat este
descris de o ecuaţie constitutivă de forma (19.6, a)
m
ε&s ⎛σ ⎞
= ⎜⎜ ⎟⎟ e − Q RT
.
ε&0 ⎝σ0 ⎠
Această expresie conţine trei parametri necunoscuţi, exponentul m,
tensiunea σ 0 şi energia de activare Q,, care se determină pe baza datelor din figura
19.6, a unde se presupune că dreptele sunt paralele. Se alege ε&0 = 1 ore −1 .
Exponentul m se determină din relaţia
Δ logε&s
m= ,
Δ logσ T = const
ε&s
Δ ln
Q ε&0
=−
R ⎛1⎞
Δ⎜ ⎟
⎝T ⎠ σ = const
care reprezintă panta unei linii σ = const. în coordonate log ε&s − 1 T (fig. 19.6, b).
a b
Fig. 19.6
Pentru trasarea acestei linii se folosesc datele din Tabelul 19.3, calculate
pentru σ = 140 MPa .
Tabelul 19.3
T 1 T ( K −1 ) ε&s
705 0 C 10 ,225 ⋅10 −4 3,31 ⋅10 −7
760 0 C 9 ,68 ⋅10 −4 1,45 ⋅10−5
815 0 C 9 ,19 ⋅10−4 1,80 ⋅10 −4
Rezultă
1,8 ⋅ 10−4
2 ,303 ⋅ ln
Q
=− 3,31 ⋅ 10− 7 = 6,0856 ⋅ 104 K .
− 4 −4
R 9 ,19 ⋅ 10 − 10,225 ⋅ 10
1 Q
⎛ ε& ⎞ m −
σ 0 = σ ⎜⎜ 0 ⎟⎟ e mR T ,
⎝ ε&s ⎠
1 6 ,0856 ⋅10 4
⎛ 1 ⎞ 5 ,68 − 5 ,68⋅978
σ 0 = 140 ⋅ ⎜⎜ ⎟
−7 ⎟
e = 0 ,0338 MPa .
⎝ 3,31 ⋅ 10 ⎠
εs 0,03
ε&s = = = 7 ,5 ⋅10− 7 ore−1 .
t 4 ⋅104
Din ecuaţia (19.6, a) se obţine
1 Q
⎛ ε& ⎞ m
σ = σ 0 ⎜⎜ s ⎟⎟ e m R T ,
⎝ ε&0 ⎠
1
6 ,0857 ⋅10 4
⎛ 7 ,5 ⋅ 10 − 7 ⎞ 5 ,68 5 ,68⋅1061
σ = 0,0338 ⋅ ⎜⎜ ⎟ e = 68,93 MPa ,
1 ⎟
⎝ ⎠
deci tensiunea maximă admisibilă în serviciu este
σ = 69 MPa .
Deformaţia specifică elastică este
σ 69
εe = = 3
= 3,7 ⋅10− 4 = 0,037% ,
E 186 ⋅10
deci neglijarea ei a fost justificată.
Fig. 19.7
Duratele de exploatare ale pieselor din oţel sunt cu mult mai mari decât
duratele încercărilor prin care se stabilesc curbele de fluaj. Caracteristicile necesare
19. FLUAJUL METALELOR 277
Fig. 19.8
ε 0 = ε e + ε f = const .
1 d σ dε f
+ =0. (19.9)
E dt dt
Dacă variaţia vitezei de fluaj cu tensiunea este descrisă de relaţia (19.3),
care se consideră valabilă şi în procesul de descreştere a tensiunilor la relaxare,
atunci ecuaţia (19.9) devine
1 dσ
+ Bσ m = 0 . (19.10)
E dt
Prin separarea variabilelor rezultă
1 dσ
dt = − .
EB σ m
Prin integrare se obţine timpul de relaxare a tensiunii de la valoarea
iniţială σ 0 = Eε 0 la valoarea σ t la momentul t
σt
⎛ 1 1 ⎞
∫
1 dσ 1 ⎜
t=− = − m −1 ⎟ . (19.11)
EB σ0 σ m E B (m − 1) ⎜⎝ σ t
m −1
σ 0 ⎟⎠
σ t = σ 0 e− E Bt pentru m = 1 . (19.13)
În practică se constată că relaxarea tensiunilor are loc ceva mai repede
decât conform ecuaţiei (19.11) datorită fluajului primar care a fost neglijat.
Exemplul 19.2
La un cablu din oţel cu exponentul tensiunii m = 1 , solicitat iniţial cu o
tensiune de 100 MPa , se observă o scădere a tensiunii cu 2 MPa după şase
săptămâni. Cu ce tensiune iniţială trebuie montat cablul ca după un an aceasta să nu
scadă sub 150 MPa .
Rezolvare
Înlocuind datele încercării în ecuaţia (19.13) rezultă
1 6
98 = 100 ⋅ e − 6 E B , = = 297 săptămâni.
E B ln 100
98
19. FLUAJUL METALELOR 279
În configuraţia finală
52 52
−
150 = σ 0 ⋅ e 297 , σ 0 = 150 ⋅ e 297 = 178,7 MPa .
Exemplul 19.3
Buloanele flanşelor unei conducte cu abur sunt strânse la o tensiune iniţială
de 400 MPa . La ce valoare se relaxează tensiunea din buloane după 10000 ore de
funcţionare dacă oţelul acestora are următoarele caracteristici: E = 200 GPa ,
m = 3 , B = 4 ,8 ⋅ 10 −34 ore −1Pa −3 .
Rezolvare
Înlocuind valorile numerice cunoscute în relaţia (19.11) rezultă
1 ⎡ 1 1 ⎤
10 000 = ⎢ − ⎥,
9 − 34
200 ⋅10 ⋅ 4 ,8 ⋅10 ⋅ 2 ⎢ σ ⋅106
⎣ t ( ) (
2
)2
400 ⋅106 ⎥⎦
1 1
19 ,2 ⋅ 10 − 7 = − ,
σ t2 400 2
σ t = 349,8 MPa .
Exemplul 19.4
Buloanele carcasei unei turbine cu abur trebuie restrânse periodic din cauza
relaxării tensiunilor. Care este intervalul de timp între două strângeri consecutive în
care tensiunea iniţială de 400 MPa dintr-un bulon scade la jumătate. Se dau
caracteristicile materialului: E = 200 GPa , m = 3 , B = 4 ⋅ 10 −27 ore −1Pa −3 .
Rezolvare
Din relaţia (19.11), pentru σ t = σ 0 2 , se obţine expresia intervalului de
timp t s între două strângeri consecutive
2 m −1 − 1
ts = .
( m − 1 ) E B σ 0m −1
Pentru m = 3 se obţine
3
ts = ,
2 E B σ 02
280 REZISTENŢA MATERIALELOR
3
ts = = 11718 ore = 17 luni .
2 ⋅ 2 ⋅10 ⋅ 4 ⋅ 1027 ⋅ 4002
11
D = D0 e − Q RT
este coeficientul de difuzie corespunzător,
D0 este o frecvenţă caracteristică,
G – modulul de forfecare al materialului,
b – lungimea vectorului Burgers (distanţa medie între atomi),
σm
ε&D = A2 e −Q RT
. (19.17)
T
Se mai utilizeză relaţia
m
D0 G b ⎛ σ ⎞ −Q RT
ε&D = A ⎜ ⎟ e . (19.17, a)
kB T ⎝ G ⎠
unde m = 3 ÷ 8 .
fiind ceva mai mult decât de două ori mai mare decât ε& NH .
Fig. 19.9
σ = 3τ , ε& = γ& 3.
dε s = A (σ ) e − Q RT
dt .
ε s = A (σ ) t e − Q RT
. (19.21)
Dacă la t = t R deformaţia specifică la rupere este ε sR , atunci durata până
la rupere este
ε sR Q RT
tR = e . (19.22)
A (σ )
Prin logaritmare se obţine
ε sR Q1
log t R = log + 0 ,4343 . (19.23)
A (σ ) RT
Pe baza curbelor de rupere prin fluaj, de tipul celor din figura 19.7, se
reprezintă, în coordonate semilogaritmice, durata de rupere, log t R , în funcţie de
inversa temperaturii, 1 T , pentru diferite valori ale tensiunii de încercare (curbe
‘izobare’).
În prelucrarea datelor experimentale s-au emis două ipoteze
simplificatoare, care stau la baza unor metode parametrice de extrapolare a
rezultatelor încercărilor la fluaj. În metoda propusă de F. R. Larson şi J. Miller
(1952) se consideră că liniile de tensiune constantă sunt concurente într-un punct
de pe axa ordonatelor. Aceasta presupune că ε sR A (σ ) = const . , iar energia de
activare variază numai cu tensiunea. În metoda propusă de O. Sherby şi J. E. Dorn
(1954) se consideră că liniile de tensiune constantă au aceeaşi pantă. Aceasta
presupune că energia de activare Q este constantă iar raportul ε sR A (σ ) variază
cu tensiunea aplicată.
θ = t e− Q RT
, (19.24)
mărime denumită timp compensat prin temperatură.
19. FLUAJUL METALELOR 287
Relaţia (19.21)
ε s = A (σ ) ⋅ θ (19.25)
arată că, pentru o tensiune de încercare dată, curbele care reprezintă variaţia
deformaţiilor specifice de fluaj măsurate la diferite temperaturi în funcţie de
parametrul θ se suprapun, fapt confirmat experimental.
Aplicând relaţia (19.21) pentru durata până la rupere, se obţine
ε sR
= tR e− Q RT
= θR , (19.26)
A (σ )
Q1
logθ R = log t R − 0,4343 . (19.27)
RT
Dacă ε sR A (σ ) = const . atunci θ R = const . şi se notează
ε sR
log = log θ R = − C , (19.28)
A (σ )
unde C se numeşte constanta de extrapolare.
Relaţia (19.23) devine
Q 1
log t R = − C + 0,4343 ⋅ . (19.29)
R T
Reprezentând grafic log t R în funcţie de 1 T pentru diferite valori ale
tensiunii de încercare se obţin liniile din figura 19.10, concurente în punctul de
ordonată − C = log θ R .
Panta acestor drepte defineşte parametrul Larson-Miller
Q
PLM = 0,4343 = T ( log t R + C ) . (19.30)
R
care este funcţie de tensiunea aplicată.
Pentru a calcula constanta C şi valorile PLM este nevoie de cel puţin
două puncte pe fiecare linie de tensiune constantă. În lipsa datelor experimentale,
pentru oţeluri şi o largă categorie de metale se poate utiliza valoarea C = 20 .
Deoarece parametrul PLM variază cu tensiunea, se subînţelege că energia
de activare Q se presupune că variază cu tensiunea. În schimb θ R este o constantă
de material, la fel ca şi C.
288 REZISTENŢA MATERIALELOR
Fig. 19.10
Fig. 19.11
PLM
log t R = − C + . (19.31)
T
De remarcat că datele necesare trasării curbei log σ − PLM prin încercări
în laborator se pot obţine utilizând durate de rupere t R mult mai mici decât
duratele de serviciu ale pieselor. Rezultă că datele din încercări la durate t R mici şi
teperaturi T înalte sunt folosite pentru a prezice comportarea la durate t R mai
lungi şi teperaturi T mai joase.
Se recomandă ca durata încercărilor să nu fie mai mică decât 10% din
durata de serviciu dorită. Astfel, pentru piese de turbine cu abur energetice,
proiectate pentru o durată de 20 ani, încercarea la fluaj ar trebui extinsă până la
17 500 ore = 2 ani (!).
Exemplul 19.5
O piesă din oţel aliat este solicitată la fluaj prin întindere uniaxială cu
tensiunea 150 MPa . Care este temperatura maximă admisă dacă piesa trebuie să
funcţioneze 40 zile cu un coeficient de siguranţă egal cu 10 faţă de durata până la
rupere. O bară din acelaşi material încercată cu 150 MPa la 5300 C s-a rupt în 260
ore.
Rezolvare
290 REZISTENŢA MATERIALELOR
T=
PLM
=
18000
log t R + C log 9600 + 20
= 750 ,5 K ( 477 ,5 C ).
0
Fig. 19.12
iar panta dreptei este proporţională cu energia de activare Q. Aceasta are valori de
110 kcal/mol la oţeluri cu crom, molibden şi vanadiu, 90 kcal/mol la oţelurile cu
nichel şi crom şi 36 kcal/mol la aluminiu şi aliaje de aluminiu ( 1 cal = 4 ,19 J ).
Fig. 19.13
Exemplul 19.6
Să se rezolve problema de la Exemplul 19.5 folosind parametrul Sherby-
Dorn.
Rezolvare
Parametrul Sherby-Dorn se calculează cu relaţia (19.32) în care se alege
Q = 90 kcal/mol şi R = 2 cal mol ⋅ K :
0,4343
Q
T= R =
0 ,2171 ⋅ 90 000
log t R − PSD log 9600 − (− 21,92)
= 754,4 K ( 481,4 C ) .
0
Exemplul 19.7
Prin încercarea la fluaj a unui oţel austenitic s-a obţinut exponentul
tensiunii m = 3 şi o viteză de fluaj stabilizat ε&s = 2,95 ⋅ 10−10 s −1 pentru o tensiune
de 18 MPa la 627 0 C şi pentru o tensiune de 4 MPa la 777 0 C . Se cer: (a) valorile
difuzivităţii D0 şi a energiei de activare Q, (b) tensiunea care va produce aceeaşi
viteză de fluaj stabilizat la 727 0 C .
Rezolvare
a) Înlocuind valorile numerice cunoscute în relaţia (19.6), pentru A = 0 ,
se obţine D0 = 2 ,56 MPa −3s −1 şi Q = 236 kJ mol .
b) σ = 6,27 MPa .
Observaţie
unde N este valoarea calculată din ecuaţia pantelor universale, k este fracţiunea de
timp în care materialul este solicitat la tensiunea maximă, f –frecvenţa ciclului de
solicitare, t R0 - abscisa punctului în care linia care aproximează o curbă din figura
19.7 intersectează axa absciselor, n - panta liniei corespunzătoare temperaturii de
lucru.
da
= H ⋅ Ctq , (19.37)
dt
unde H şi t sunt constante de material, iar Ct este parametrul lui Saxena, măsurat
în kJ m 2 oră. De exemplu, pentru oţeluri Cr-Mo utilizate la echipamentul termic
din centralele electrice, H = 0,094 şi q = 0,805 .
Datele experimentale se prezintă sub formă de diagrame ale vitezei de
propagare a fisurii, d a d t , măsurată în mm/oră , în funcţie de parametrul Ct ,
măsurat în kJ m 2 oră , trasate în coordonate logaritmice (fig. 19.14).
19. FLUAJUL METALELOR 295
Fig. 19.14
t ⎛ 1
Q ⎞
ln = ⎜ − 1 ⎟. (19.38)
tref ⎜ T Tref ⎟
R
⎝ ⎠
Reprezentând grafic 1 t în funcţie de 1 T , în coordonate logaritmice,
pentru diferite valori ale tensiunii σ , se obţin linii drepte a căror pantă este − Q R ,
de unde se calculează energia de activare. Liniile paralele arată că energia de
activare este independentă de σ . Se reprezintă apoi temperatura de expunere, T, în
funcţie de temperatura de referinţă, Tref , pentru diferite valori ale raportului
t t ref . Rezultă timpii de expunere în încercările accelerate.
296 REZISTENŢA MATERIALELOR
Exemplul 19.8
O piesă din Inconel (aliaj Ni-Cr-Mo) este solicitată la oboseală şi fluaj, la
temperatura de 8160 C . Ciclul de încărcare are frecvenţa f = 0,017 cicluri/minut
iar fracţiunea de timp în care materialul este solicitat la tensiunea maximă este
k = 0,3 . Proprietăţile de rupere prin fluaj (ec. 19.8) la temperatura de lucru sunt
n = − 0,15 , t R0 = 1 minut, C R = 1,75 . Materialul are rezistenţa la rupere
σ r = 170 MPa , gâtuirea specifică RA = 63 ,3% şi modulul de elasticitate
0
E = 120 GPa , la temperatura de încercare de 816 C . Se cere numărul de cicluri
până la atingerea unei amplitudini a deformaţiei specifice totale de 1%.
Rezolvare
Alungirea specifică reală la rupere este
A0 100 100
ε f = ln = ln = ln = 1,0024 .
A 100 − RA 100 − 63,3
Înlocuid valorile numerice în ecuaţia pantelor universale (18.46)
σr
Δε = 3,5 N − 0 ,12 + ε 0f ,6 N − 0 ,6 ,
E
se obţine relaţia
170
0,01 = 3,5 3
N − 0 ,12 + 1,00240 ,6 N − 0 ,6 ,
120 ⋅10
de unde rezultă
N=3063 cicluri.
Anexa 7
Proprietăţi monotone ale aliajelor metalice
E σc σr ψ σ f εf K n
Materialul
GPa MPa MPa % MPa - MPa -
Anexa 8
σ cc K′ n′ σ ′f b ε ′f c
Materialul
FOTOELASTICITATEA
1. Baze fizice
2. Polariscopul plan
Fig. A9.1
Fig. A9.2
σ 1 − σ 2 = kσ o , (A9.7)
unde k este ordinul franjei (ordinul benzii) iar
FOTOELASTICITATEA 303
λ
σo = (A9.8)
Ch
este tensiunea etalon (valoarea benzii).
Punctele în care k = 0 , deci σ 1 − σ 2 = 0 , se numesc puncte singulare
(izotrope), adică puncte de nedeterminare pentru direcţiile principale. Rezultă că
aceste puncte sunt şi centrele de rotire ale izoclinelor.
Numărul benzilor de interferenţă depinde de intensitatea solicitării, deci
de diferenţa (σ 1 − σ 2 ) . Mărind încărcarea, liniile devin mai dese, deplasându-se
de la marginea modelului spre punctele singulare.
La examinarea modelului în lumină albă, compusă din vibraţii de diferite
lungimi de undă, expresia intensităţii luminoase la ieşire din analizor este
0,77 2
⎛ π δλ ⎞
I = k (sin 2α )2 ∑ a λ2 ⋅ ⎜ sin
⎝
⎟
λ ⎠
.(A9.9)
λ =0,39
3. Polariscopul circular
4. Modul de lucru
Fig. A9.3
Fig. A9.4
4.3.1 Izoclinele
Izoclinele se obţin prin studierea unui model din plexiglas în lumină
polarizată plan.
Fig. A9.5
Fig. A9.6
Pe baza izoclinelor se pot construi izostaticele. Se trasează la intervale
regulate, de-a lungul fiecărei izocline, o serie de linii scurte, paralele cu una din
direcţiile principale corespunzătoare ei (fig. A9.7).
Fig. A9.7
Ducând apoi curbele continue, care să intersecteze fiecare izoclină pe
direcţia idicată de liniile scurte, se obţin izostaticele de o speţă, la desimea dorită.
Ortogonal faţă de primele, se trasează izostaticele de cealaltă speţă (fig. A9.8).
Fig. A9.8
Se remarcă punctele singulare A (atractiv) şi B (repulsiv), situate pe axa
barei, ca şi punctele neutre M şi N de pe contur, situate în vârfurile unor unghiuri.
Trasarea familiilor de izostatice se face pornind de la aceste puncte.
308 REZISTENŢA MATERIALELOR
4.3.2 Izocromaticele
Izocromaticele se obţin pe un model, de exemplu de juralit, examinat în
lumină polarizată circular (fig. A9.9).
Fig. A9.9, c
Fig. A9.10
σ max
Kt = .
σ nom
Valorile factorului K t scad cu creşterea razei de racordare.
Fotoelasticitatea este astfel un auxiliar preţios în proiectarea raţională a
pieselor de forme complicate.
Studiile mai complexe urmăresc determinarea separată a tensiunilor
principale prin integrarea ecuaţiilor de echilibru din teoria elasticităţii în lungul
unei drepte aleasă arbitrar, prin integrare în lungul unei izostatice, combinând
studiul izocronelor cu cel al izopachelor, utilizând extensometrul lateral Coker sau
prin metoda Frocht [24].
Bibliografie - Fluaj
( Bibliografia generală este prezentată în volumul I al cărţii )
Index