You are on page 1of 160

Adevărul

holding

Redactor: Ioana Bogdan
Design copertă: George Măcriş
Corectură: Cristina Teodorescu, Gabriela Nicolescu
Traducere şi tehnoredactare:
www.cameleon-traduceri.ro

Editura Adevărul Holding
Str. Fabrica de Glucoză nr. 21, sector 2, Bucureşti
Director general: Răzvan Corneţeanu
Director executiv: Ioana Voicu
Director de proiect: Daniel Eberhat

OGIUNTI
© 2002 Giunti Editore S.p.A © 2009 Grafica Veneta S.p.A
Via Bolognese, 165 - 50139 Florenţa - Italia Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
Via Dante, 4-20121 iMilano - Italia
www.giunti.it GALLUZZI, FRANCESCO
Picasso / Francesco Galluzzi; trad.: Cameleon.
Tipar executat de Grafîca Veneta S.p.A - Bucureşti : Adevărul Holding, 2009
ISBN 978-606-539-082-9
Comenzi la:
carte@adevarul.ro; I. Cameleon (trad.)
Telefon: 021.407.76.38, 021.407.76.51;
Fax: 021.407.76.42; 75(460) Picasso,P.
www. ade var ul. ro 929 Picasso,P.
by imKobra ©
Portretul Dorei Maar
Paris, Muzeul Picasso

Francesco Galluzzi

f r Picasso
adevarul
^//ibiblioteca de artă
by imKobra ©
ţ0rr

%.

•Jfr

by imKobra ©
I ICTORI
yc:oL.hcriA^ ^

Picasso
iO niGI:NILJ

1881-1903 6 Inceputurile lui Picasso
Cine era Picasso?
Educaţia spaniolă
Barcelona-Paris-Barcelona
1904-1913 34 Boema pariziană
Bateau-Lavoir
Aparitia cubismului
Primii sustinători
Gertrude Stein
1914-1931 78 Succesul
Războiul
Baletul rus şi perioada „neoclasică"
Intâlnirea cu suprarealismul
1932-1952 108 Glasul secolului al XX-lea
Guernica
Bucuria de a trăi
Porumbelul păcii
1953-1973 130 O bătrânete > monumentală
Celebrările oficiale
Picasso „d'apres"
Ultimii ani
152 Cronologie
Index analitic
Bibliografie
!>

by imKobra ©
1881
1903 începuturile
lui Picasso

CINE A FOST PICASSO? Poussin şi Rousseau există litera «s»
dublă", declara el fotografului Brassai.
Picasso şi-a facut apariţia în lumea artelor Conform altei versiuni însă, a ales nume-
între anii 1898 şi 1899, când tânărul pic- le de Picasso din superstiţie: tatăl lui, şi el
tor spaniol, talentat, încetează a se mai pictor, avusese o carieră mediocră, iar
semna cu numele de familie al tatălui - tânărul artist - în dorinţa de a alunga
Ruiz - şi adoptă definitiv numele mamei ghinionul - ar fi preferat să îndepărteze
— Picasso - , alegând să nu folosească posibilele influenţe negative din memoria
niciunul dintre cele 14 prenume primite sa (chiar dacă, în realitate, a rămas foarte
la naştere. Nu se cunosc foarte bine moti- legat de amintirea figurii paterne pentru
vele acestei alegeri, care a fost oricum tot restul vieţii), odată ce a devenit con-
rezultatul unei lungi perioade de medita- ştient de talentul său mai puţin obişnuit.
ţie — pe tot parcursul anului 1897 experi- Indiferent de motivul alegerii sale, acel
mentase variante ale numelui de familie nume era destinat să devină unul dintre
matern, semnându-şi desenele cu „Picaz", cele mai faimoase ale secolului al XX-lea,
„Picas...", pseudonime precedate uneori evocând, în bine şi în rău, tot ceea ce pre-
de incontestabilul „Io". Mai târziu a sus- supunea revoluţionarea artei contempo-
ţinut că impulsul i-1 dăduse sunetul exo- rane. Alţi artişti ai secolului ce abia se
tic al acestui nume, marcat de dublarea sfârşise au pus în practică experimente
Ştiinţă şi caritate
literei „s", în timp ce numele tatâlui - mult mai radicale decât cele ale lui Picasso,
(1897),
Barcelona, Ruiz - era un nume prea comun în dar niciunul nu a reuşit ca el (cel puţin în
Muzeul Picasso Spania. „Chiar şi în numele Matisse, prima parte a secolului al XIX-lea) să

by imKobra ©
8 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

Picasso la lucru în
biroul din Antibes
(1946),
Arhiva Picasso

Pictor şi model
(1926),
Paris,
Muzeul Picasso

by imKobra ©
C I N E A F O S T PICASSO? 9

obţină un succes de asemenea anvergură.
în atelierul său aflat la numărul 7 din
Rue des Grands-Augustins, pe care picto-
rul îl foloseşte începând cu anul 1937,
era un permanent du-te-vino de prieteni,
admiratori şi aspiranţi.
Acelaşi lucru se întâmplase, la începutul
secolului, şi în atelierul pe care artistul,
pe atunci necunoscut, îl avea în
Montmartre (se spune că în acea perioa-
dă a dobândit straniul obicei de a picta
noaptea, pentru a evita ca vizitele să-i
întrerupă lucrul).
Picasso a fost întotdeauna conştient de
valoarea sa. Inainte ca propria-i imagine -
privirea intensă („mirata fuerte", cum se
spune în spaniolă), cămăşile aspectuoa-
se - să devină un model în publicaţiile de
mare tiraj, pictorul s-a preocupat mereu
de îmbunătăţirea acesteia, printr-o lungă
serie de desene şi picturi, dorind parcă să
sublinieze fiecare transformare a artei
sale cu ajutorul corpului. Autoportrete în

m* care adesea se înfăţişa pictând, chiar şi
sub masca anonimatului - Pictor şi
model, de exemplu — sunt tot mai încăr-
cate de tensiuni erotice, ca şi cum, prin

Autoportret
(1896),
Barcelona,
Muzeul Picasso

by imKobra ©
10 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

Autoportret cu
paleta de culori
(1906),
Philadelphia,
Muzeul de Artă,
pag. 11

Juan Gris,
Portretullui
Picasso
(1912),
Chicago,
Institutul de
Artă

identificarea dintre dorinţa sexuală şi pic- stabilit la Paris, care participa pentru
tură, ar fi vrut să dezvăluie încărcătura prima oară la Salon des Independants,
emoţională deosebită ce stătea la originea expune un Portret al lui Picasso pentru
picturilor sale. a-şi declara în mod explicit apartenenţa
Intr-adevăr, imaginea trupului lui Picasso la mişcarea cubistă. Pe de altă parte, ana-
dobândeşte imediat o valoare simbolică lizând atent evenimentele secolului
pentru comunitatea artiştilor. In anul al XIX-lea, artistul Maurizio Cattelan a
1912, tânărul pictor spaniol Juan Gris, introdus, printr-o operă din anul 1998,

by imKobra ©
CINE A FOST PICASSO? 11

by imKobra ©
12 ÎNCEPUTURILELUIPICASSO

| / M /Z f:

Imagine din
Capodopera
'V\ necunoscută,
Suita Vbllard
(1924)

o caricatură a lui Picasso în galeria sa derai- la expoziţii sau la manifestaţii de gen),
mătoare a miturilor secolului al XX-lea. fiind foarte conştient de propria valoare
C u m devine Picasso simbolul excelenţei şi mult prea ocupat să-şi trăiască (con-
artistice contemporane? Viaţa acestui form spuselor sale) „viaţa de pictor".
artist este în aparenţă lipsită de eveni- Helene Parmelin, soţia pictorului
mente importante, ea fiind dedicată trup Edouard Pignon, citează într-o carte de
şi suflet picturii. Până la sfârşitul celui de-al memorii din 1966 afirmaţia lui Picasso: Bătrân şezând pe
Doilea Război Mondial, este chiar lipsită „Pictorii autentici nu se pot culca nicio- scaun
de o reală recunoaştere oficială — ca şi dată pe lauri. Aceştia ştiu doar să ducă o (1970-1971),
Paris,
cum Picasso nu ar fi căutat confirmări de existenţă eternă şi mizerabilă, aceea de Muzeul Picasso,
ordin administrativ din exterior (invitaţii pictori". pag. 13

by imKobra ©
CINE A FOST PICASSO? 13

by imKobra ©
14 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

Porumbel
andaluzian
(aproximativ
1890-1895)

EDUCAŢIA SPANIOLĂ ani înainte ca Picasso să înceapă studiile
artistice şi după mutarea familiei în
Pablo Ruiz Picasso s-a născut la 25 La Coruna, pe coasta atlantică a Spaniei.
octombrie 1881, în Malaga. Tatăl său, Din anii imediat următori datează câteva
Jose Ruiz Blasco - un pictor mediocru, dintre portretele rudelor, a căror faimă
specializat în scene generale, al cărui este legată de o serie de anecdote care evi-
subiect preferat erau porumbeii —, era denţiază însuşirile viitorului geniu. Se
profesor de desen la şcoala locală şi con- pare, de exemplu, că numai sugestiile
ducea muzeul municipal, unde deţinea exercitate de talentul său artistic în plină
funcţia de restaurator. Tradiţia biografică formare au convins-o pe bătrâna şi aspra
a lui Picasso menţionează precocitatea mătuşă Pepa să pozeze pentru portretul
uimitoare a tânărului artist, sub atenta din 1896, contrar aşteptărilor celorlalţi
îndrumare a tatălui. Primul său tablou membri ai familiei, care îi cunoşteau
adevărat este considerat a fi Picador, din caracterul îndărătnic. In acelaşi timp, tre-
1890 (care zugrăveşte o altă pasiune insu- buie spus că anecdotele acestea au fost
flată de tatăl său, corida), pictat cu doi adesea redimensionate de cele mai

by imKobra ©
EDUCAŢIA SPANIOLA 15

recente biografii, în dorinţa de a estompa să dobândească calitatea de „ritual de
acea aură mistică cu care Picasso s-a învă- învestire". Se pare că atunci, în faţa mani-
luit în mod voit. C u doi ani înainte, în festărilor tot mai evidente ale talentului
1894, pare să fi avut loc un alt episod excepţional al lui Pablo, Jose îi cedează
important al legendei picassiene, destinat acestuia pensulele şi paleta de culori,

Ştiinţă şi caritate
(1897),
Barcelona,
Muzeul Picasso

by imKobra ©
16 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

l ;.;. Casa natală a lui
Picasso din Malaga,

v;v
"■

Piata Merceded
x :
,.', fi Ss
; ':?,!
\
>l V ;
v^ W-
\_hi
Hercule
buzduganul său
(1890),
Barcelona,
Muzeul Picasso

abdicând în favoarea sa şi abandonând puncte constante de referinţă, iar în 1936
pictura. a acceptat cu satisfacţie funcţia de custo-
Anul următor are loc un alt ritual de ini- de al muzeului madrilen, din partea
ţiere al neobişnuitei ucenicii a lui Picasso. guvernului republican spaniol.
în vara lui 1895, în timpul mutării din Dacă abandonarea picturii de către Jose
La Coruria la Barcelona (mutare care-i trebuie înţeleasă în sens metaforic, este
marchează copilăria şi prima parte a tine- adevărat că, în faţa talentului deosebit al
reţii pictorului şi care sunt legate de lui Pablo, el a renunţat şi la orice preten-
transferurile tatălui de la o şcoală la alta, ţie de succes pentru a se dedica cultivării
în căutarea unui trai mai bun), familia şi planificării viitorului fiului său, în
Picasso poposeşte pentru câteva zile la limitele în care putea să înţeleagă succe-
Madrid, iar tânărul are pentru prima oară sul artistic un pictor de provincie medio-
ocazia să viziteze Muzeul Prado şi să se cru, abia mutat într-un oraş, Barcelona,
confrunte cu măreţia picturilor din tre- care se dorea a fi unul dintre centrele cele
cut. Este o experienţă care îl marchează mai active ale culturii moderne spaniole.
profund: El Greco şi Velâzquez au rămas Mulţumindu-se cu rolul de profesor la

by imKobra ©
EDUCATIA SPANIOLĂ 17

Prima împărtăşanie
(1896),
Barcelona,
Muzeul Picasso
by imKobra ©
18 ÎNCEPUTURILE LUI PICASSO

Şcoala de Arte Frumoase (care era numită Alda, colegul său la Llotja şi important Portretul mătuşii
Llotja Bursa, pentru că era situată la eta- pictor de scene religioase. Aici, tânărul Pepa
realizează, în iarna anului 1896, lucrarea (1896),
jul al doilea al clădirii Bursei din
Barcelona,
Barcelona), unde chiar şi tânărul Pablo se Prima împărtăşanie, tablou acceptat la
Muzeul Picasso
înscrie pentru o perioadă, promovând Expoziţia municipală din Barcelona, care (stânga)
examenele de admitere într-o singură zi. are loc în aprilie, prima operă academică
Jose găseşte imediat un atelier pentru fiul recunoscută oficial. Pictura, realizată în
său. Voia ca Pablo să poată lucra cât mai stil della coeva pittura devota (n.t. - de
lejer şi căuta să-1 îndrume către o carieră mare amator de artă contemporană), s-a
mult mai profitabilă decât a sa. bucurat de un anumit succes, în stilul Portretul mamei
Considerând arta sacră un domeniu de uşor complicat al picturii religioase con- artistului
viitor, datorită numărului mare de temporane, iar tânărul artist primeşte o co- (1896),
Barcelona,
comenzi ecleziastice, reuşeşte să-1 introdu- mandă pentru o mănăstire din Barcelona -
Muzeul Picasso
că pe Pablo în atelierul lui Jose Garnelo două aripi ale altarului inspirate de (dreapta)

by imKobra ©
EDUCAŢIA SPANIOLA 19

influenţând întunecatele figuri ale
aşa-numitei „perioade albastre".
Succesul obţinut cu picturile religioase 1-a
îndemnat să încerce în anul următor un
tablou foarte mare, cu aceeaşi temă pate-
tico-umanitară, pictura Ştiinţă şi caritate,
care prezintă un medic (pentru acest per-
sonaj a pozat tatăl artistului) şi o călugări-
ţă la căpătâiul unei tinere bolnave. Pânza
este foarte mare (o altă legendă picassiană
spune că aceasta a trebuit să fie introdusă
pe fereastră în atelierul pictorului, pentru
că holul era foarte îngust), iar un examen
radiografic a dezvăluit faptul că sub pictu-
ra actualmente vizibilă se găseşte o schiţă
pentru un tablou cu totul diferit, o scenă
de luptă. Obiceiul de a recicla pânzele va
Portretul fi o constantă a tânărului Picasso până în
tatălui anii primului său succes francez, dictată
artistului
mai ales din motive de economie — ca şi
(1896),
Barcelona, cum graba de a picta ar fi trecut chiar şi
Muzeul peste dorinţa de a păstra urmele propriei
Picasso munci. Şi acest tablou este marcat de cul-

Murillo, care au dispărut într-un incen- tura academică pe care i-o insuflaseră tatăl

diu, în anul 1909. (Picasso susţinea că său şi profesorii de la Llotja, împreună cu

acestea erau primele sale tablouri vându- gustul pentru patetismul social al subiec-

te.) Acest fapt explică poate numărul mare telor răspândit în Spania ca alternativă la

de subiecte religioase prezente în caietele şi pictura hedonistă (n.r. - hedonism), dusă

schiţele din prima tinereţe picassiană - în în acele vremuri la apogeu de Fortuny. Şi

care se poate recunoaşte influcnţa impre- acest tablou a avut un oarecare succes. A

siilor pe care i le-a produs vizita la Muzeul fost expus la Expoziţia naţională din

Prado din anul precedent - , precum Madrid şi la Expoziţia provincială din

amintirea emoţionantei tensiuni artistice Malaga, obţinând, pe rând, o menţiune

cu care sunt sculptaţi sfinţii lui El Greco şi de onoare şi o medalie de aur - primele

care va reveni, câtiva ani mai târziu, recunoaşteri oficiale din viaţa sa.

by imKobra ©
20 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

în acelaşi an, 1897, Picasso câştigă Acesta era originar dintr-un sat aflat în
concursul de admitere la Real zona muntoasă înaltă dintre Catalonia şi
Academia de San Fernando din Aragon - Horta, pe care obişnuia să îl
Madrid şi se m u t ă în capitala spaniolă. numească Horta de Ebro, datorită apro-
Atmosfera madrilenă se dovedeşte a fi pierii de fluviul Ebru, pentru a-1 deosebi
însă o dezamăgire, în comparaţie cu de un sat omonim aflat în apropierea
dinamismul din capitala catalană, şi Barcelonei (din 1970, numele a fost
Picasso preferă să se întoarcă la schimbat definitiv în Horta de San Juan,
Barcelona în iarna aceluiaşi an. Acestei ca omagiu pentru sfântul protector). In
perioade îi datorăm însă o scrisoare luna iunie a aceluiaşi an, Pallares hotărăş-
trimisă la 3 n o i e m b r i e prietenului te să petreacă ceva timp cu familia în
Joaquim Bas, unde povesteşte dezamă- satul natal, iar Picasso îl însoţeşte pentru
girea sa, care poate fi considerată a se reface după boala suferită, mizând pe
prima lui confesiune poetică. „Dacă aş avantajele oferite de viaţa la ţară. Rămâne
avea un fiu care ar vrea să se facă pic- la Horta câteva luni, pe parcursul cărora
tor, nu 1-aş ţine în Spania nici măcar o pictează scene generice, care au alimentat
clipă. Şi nu 1-aş trimite nici la Paris studiile pregătitoare pentru o pictură
(deşi acolo mi-ar plăcea să stau), ci la (pierdută) - Obiceiuri aragoneze — expusă
M o n a c o , pentru că acela este un oraş anul următor la Exposicion di Madrid.
u n d e pictura se studiază cu seriozitate, Aceste picturi, chiar dacă nu sunt consi-
fără a ţine cont de d o g m e , n o ţ i u n i de derate valoroase din punct de vedere
poantilism şi aşa mai departe..." artistic, reprezintă mărturia primei
Aşadar, interesul lui Picasso în aceşti ani întâlniri a lui Picasso cu un peisaj care,
era îndreptat către cultura Secesiunii ani mai târziu, va dobândi un rol central
moderniste, în plin apogeu la Monaco, în naşterea cubismului (n.t. - curent
unul dintre centrele Art Nouveau, mai artistic al secolului al XX-lea, caracteri-
mult decât către experimentele postim- zat prin faptul că obiectele sunt descom-
presioniste pariziene — chiar dacă el ar fi puse şi reasamblate într-o manieră abs-
preferat să trăiască în capitala franceză. tractă: pictorul zugrăveşte subiectul din
Această declaraţie arată gusturile lui multiple unghiuri, pentru a-1 încadra
Picasso, în concordanţă cu atmosfera într-un context mai cuprinzător.
avangardistă catalană, în care tânărul pic- Adesea, suprafeţele se intersectează prin
tor se integrase perfect, primind apelati- unghiuri aparent aleatorii, eliminând
vul de „copil-minune" împreună cu un astfel perspectiva caracteristică operelor
vechi coleg de la Llotja, Manuel Pallares. clasice).
BARCELONA MODERNISTĂ

Capitala regiunii catalane era, în perioada formării lui Picasso,
centrul unui complex de fenomene indicat prin expresia
„reinaxenca catalana" („renaşterea catalană"). Vivacitatea culturală
făcea din Barcelona o adevărată capitală a modernismului, care,
spre deosebire de alte centre europene, beneficia de o prosperitate
economică solidă şi de independenţă faţă de dominaţia
„castiliană", marcată de sentimente revoluţionare, anarhico-libera-
le. în literatură, reînvie interesul pentru limba şi folclorul catalane.
In această perioadă, intelectualii devin interesaţi de noutăţile din
Europa acelei vremi: în ziarele culturale din oraş sunt publicate
cronicile actualizate ale multor publicaţii străine (foarte importan-
te, chiar şi pentru Picasso, au fost cele din ziarul „La Vanguardia"
şi din „Pel & Ploma", revista editată de către fondatorii Els
Quatre Gats). în această perioadă, arhitectura oraşului este regân-
dită cu ajutorul inspiraţiei vizionare a lui Antoni Gaudi' (perceput
ca simbol al revendicărilor naţionaliste). Figurinele specifice „Art
Nouveau", vitalismul, respingerea staticului şi prezenţa liniilor
curbe expansive se apropie de tradiţia gotică ce a influenţat puter-
nic Spania. Combinaţia dintre clasicism şi modernism va fi una
dintre principalele caracteristici ale declinului spaniol din perioada
modernistă. Aceasta poate fi sintetizată chiar prin lucrările la Casa
Marti, sediul cabaretului Els Quatre Gats, unde tânărul arhitect
Josep Puig i Cadafalch (aceasta este prima sa lucrare semnificati-
vă), care devine ulterior unul dintre principalii reprezentanţi ai
curentului romano-iberic, realizează o îmbinare între elemente cla-
sice şi de „Art Nouveau". El decorează parterul cu arcade gotice,
în timp ce etajele superioare sunt încărcate cu decoraţiuni moder-
niste din piatră şi fier forjat.
22 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

BARCELONA - PARIS -
BARCELONA

Els Quatre Gats era un local deschis în
anul 1897 (închis în 1903) într-una din-
tre clădirile principale ale Barcelonei
moderniste, Casa Marti, proiectată de
tânărul arhitect Joseph Puig i Cadafalch.
Ideea de a deschide în capitala catalană
un local inspirat de cabaretul parizian,
care să fîe în acelaşi timp braserie şi refu-
giu intelectual, sediu pentru expoziţii şi
spectacole, îi venise proprietarului Pere
Romeu. Acesta, împreună cu un grup de
artişti - Santiago Rusinol, Ramon Casas
şi Miquel Utrillo (tatăl legal, posibil şi cel
natural al pictorului francez Maurice, pe
care Picasso îl va întâlni ulterior la Paris)
— pusese, cu ani în urmă, bazele unei mici
colonii de catalani în capitala franceză.
Cabaretul a devenit un punct de referin-
ţă al „Renaşterii catalane", gazduind
întâlnirile unei lumi pestriţe, animată de
modernişti, anarhişti şi decadenţi care
răspândeau în Spania poezia franceză,
pictura germană şi prerafaelită, muzica Utrillo, Nonell, Mir şi Torent - oscila întâlnirea
lui Wagner şi teoriile lui Nietzsche. în între prerafaelismul englez şi o atitudine ' OUASuron
>
cazul de faţă a fost vorba de un loc cen- de viaţa boema, pe seama careia tanarul petersrjur„
Sankt
tral pentru formarea tânărului Pablo Picasso se distra adesea reprezen- Ermitaj
Picasso, care a început să-1 frecventeze tând-o într-o manieră caricaturală.
din 1897 şi a devenit în scurt timp perso- Prin intermediul acestei culturi,
najul reprezentativ al grupului. tinerii care frecventau Els Quatre
Cultura artistică a celor care frecventau Gats - Picasso, dar şi Carlos
cabaretul - a căror expoziţie colectivă Casagemas, Manolo, Juan Vidal
prezenta opere de Casas, Rusinol, Ventosa şi Jaime Sabartes - căutau o

by i
B A R C E L O N A - PARIS - BARCELONA 23

cale de a se elibera de dogmele tradi-
ţiei academice în spiritul cărora fusese-
ră formaţi şi realizaseră primele lucrări.
Aceasta condiţiona şi alegerea compor-
tamentului în viaţa privată, aşa cum o
dovedeşte şi cazul evident al lui Carlos
Casagemas (care anima un fel de cerc
cultural chiar în locuinţa sa), consuma-
tor frecvent de alcool şi stupefiante,
client fidel al bordelurilor, în perma-
nenţă măcinat de iubiri agitate. Atracţia
pentru atmosfera întunecoasă şi obscu-
ră pare să fi dat tonul altei mari opere
pierdute (au rămas însă urme, scoase la
iveală de o cercetare radiografică, sub o
pictură din anii care au urmat, Viaţa).
Este vorba despre Ultimele clipe, scena
morţii unei tinere asistate de un preot,
într-o încăpere întunecată, la lumina
palidă a unei lămpi, care, dacă ţinem
cont de radiografie, părea foarte diferită
de precedenta, Ştiinţă şi caritate, centra-
tă pe o temă asemănătoare. Influenţa
principală pare să fie acum (ceea ce se
poate înţelege din radiografie şi din de-
senele pregătitoare), împreună cu cea a
prerafaeliţilor, cea a lui Munch, a cărui
operă fusese răspândită în Spania de
către revistele de avangardă, cu o des-
prindere tot mai puternică de educaţia
Nud albastru
academică. (1902)

în acelaşi timp, Picasso câştiga foarte
rapid o poziţie importantă în ambian-
ţa cabaretului, căruia îi dedică nume-
roase desene, realizând chiar afişe şi
24 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

Portretul lui
Sabartes
(Le bock),
(1901),
Moscova,
Muzeul Puşkin

by imKobra ©
BARCELONA - PARIS - BARCELONA 25

Autoportret
(1901),
Paris,
Muzeul Picasso

by imKobra ©
26 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

meniuri. în 1900 îi este propusă o expo- vederea pregătirii unei mari opere, prin
ziţie de portrete care urma să aibă loc realizarea acestor desene Picasso deprin-
chiar în local, drept răspuns la expoziţia de avantajele producţiei în serie, succe-
similară pe care Ramon Casas, unul din- siunea de variante pe aceeaşi temă, cu
tre pictorii în vogă din oraş, o realizase aspectele ei multiple (chiar dacă ambiţia
într-una dintre galeriile cele mai elegan- „marii opere" va fi prezentă periodic pe
te din Barcelona. Picasso expune câteva tot parcursul carierei sale).
lucrări în cărbune, care trasau cu linii Picasso era deja personajul central al sce-
Moartea lui
apăsate şi în stil expresionist fizionomii- nei artistice catalane, revistele de avangar-
Casagemas
le prietenilor săi şi ai localului Els dă îl invitau în calitate de ilustrator, iar el (1901),
Quatre Gats, însoţite de trei tablouri, (cum s-a mai spus) renunţă la numele de Paris, Muzeul Picasso
unul dintre acestea fiind pierdut - familie patern, începând să se semneze (stânga)
Ultimele clipe. Chiar dacă nu a fost un simplu, „Picasso". Acestei perioade îi
succes, expoziţia reprezintă o etapă fun- aparţine aventura primei călătorii la Ramon Casas,
damentală în cariera sa: a fost prima per- Paris. în octombrie, Picasso pleacă Bal la Moara
sonală şi a marcat începutul unui nou împreună cu Pallares şi Casagemas spre din Galette
(1890), Sitges,
mod de lucru. Faţă de metoda tradiţio- capitala franceză - spaţiul preferat al
Muzeul Cou Ferrat
nală, prin care îşi finaliza studiul în avangardei catalane - , unde vor fi (dreapta)

— H55S/-" "

by imKobra ©
B A R C E L O N A - PARIS - BARCELONA 27

găzduiţi în atelierul altui client al localu-
lui Els Quatre Gats, Isidre Nonell.
Vizita, deşi scurtă (se întorc la Barcelona
în decembrie), nu a fost lipsită de urmări
pentru artist. Cu această ocazie, Picasso
pictează unul dintre primele tablouri în
care începe să-şi definească propria perso-
nalitate, Moara din Galette, prima sa
operă vândută în Franţa. Pictura eviden-
ţiază o schimbare radicală de viziune.
Tânărul începe să-şi definească propria
identitate şi se îndepărtează de valorile
abia deprinse în mediul catalan. Punctele
sale de referinţl sunt acum franceze,
inspirându-se de la cei mai importanţi
reprezentanţi ai postimpresionismului,
pe care i-a p u t u t admira în sălile
Expoziţiei universale pariziene de la
1900, cu o atracţie specială pentru
Toulouse-Lautrec. Localul de noapte -
subiectul picturii şi protagonistul multor
scene ale picturii impresioniste - era şi
elementul primordial al experienţei pari-
ziene a catalanilor. Fondatorii cercului de
la Els Quatre Gats locuiseră în apropiere
de acest local, iar Casas şi Rusinol picta-
seră deja imagini ale sale. Acesta a fost şi
primul tablou vândut de Picasso în
Franţa, prin intermediul proprietarului
de galerie Berthe Weill, care frecventa
colonia spaniolă şi care a achiziţionat şi
Moara din Galette Henri Toulouse-Lautrec,
(1900), La Moulin Rouge câteva dintre pastelurile sale cu subiect
New York, (1892-1895), nocturn inspirate de şederea în Franţa.
Muzeul Solomon R. Chicago, La 17 februarie 1901, Casagemas, întors
Guggenheim Institutul de Artă
în grabă de la Paris, pe urmele unei iubiri
(sus) (jos)

by imKobra ©
28 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

Două femei la bar
(1902)
Hiroshima,
Muzeul de Artă

nefericite şi marcat de o teamă fără mar- mediul spaniol, se gândeşte la o a doua
gini, în urma tulburării mentale suferite, călătorie la Paris şi realizează o serie de
se sinucide într-o cafenea. Picasso a fost scene generale, pe care intenţionează să
profund afectat de veste. Drept urmare, le vândă repede în Franţa, cu o pictură
pictează câteva portrete (probabil „imagi- într-un stil categoric divizionist (n.t. —
nare", el afiându-se la Barcelona în stil care constă în folosirea u n o r pete
momentul sinuciderii) ce îl reprezentau de culoare regulate, din ce în ce mai
pe prietenul său pe patul de moarte, temă mici, până la un punct realizat cu vârful
care se va regăsi ani întregi în picturile pensulei). într-adevăr, pleacă din nou în
lui. In acelaşi timp, stimulat de vânză- luna mai a aceluiaşi an, în compania lui
rile din prima călătorie şi considerând Jaime Bonsons, la invitaţia pictorului
deja epuizate posibilităţile oferite de catalan Pedro Manzac, sperând să

by imKobra ©
BARCELONA - PARIS - BARCELONA 29

Viaţa
(1903),
Cleveland,
Muzeul de Artă

by imKobra ©
30 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

exploateze moda exotismului iberic la Cezanne. Cu ocazia acestei expoziţii,
Paris (care atrăsese deja alţi membri ai numele său este menţionat pentru prima
grupului lui Picasso, precum sculptorul dată în presa franceză şi face cunoştinţă El Greco,
Manolo). In aceeaşi perioadă, Miquel cu poetul Max Jacob, care îl va găzdui în Inmormântarea
Contelui Orgaz
Utrillo organizează la Barcelona o expozi- călătoria la Paris din anul următor şi care
(1586-1588),
ţie cu pastelurile sale la Sala Pares, cea va deveni ulterior un martor privilegiat al Toledo, Catedrala
mai prestigioasă galerie din oraş. naşterii cubismului. Aceasta este doar (stânga)
Anii care urmează îi petrece călătorind una dintre numeroasele asocieri cu poeţi
între Spania şi Franţa, unde Picasso leagă care au punctat existenţa lui Picasso. Se
Evocare-
prietenii tot mai fructuoase. Intr-adevăr, iniţiază, la rândul său, în poezie, cu aju- Inmormântarea lui
în 1901, reuşeşte deja să deschidă o expo- torul cunoştinţelor de literatură franceză Casagemas
ziţie în legendara galerie a lui Ambroise modernă preluate din revistele spaniole. (1903),
Paris, Muzeul
Vollard, comerciantul care îi susţinuse pe In acelaşi timp, continuâ prietenia cu
de Artă Modernă
impresionişti şi îl descoperise pe Berthe Weill. (dreapta)

by imKobra ©
B A R C E L O N A - PARIS - BARCELONA 31

Aceşti ani sunt marcaţi de sărăcie, dar lui Fernando de Rojas, „Tragicomedia de
foarte bogaţi în surse de inspiraţie artisti- Calisto y Melibea" (1499), o operă inter-
că. In vara anului 1901, pictează Evocare, mediară, pentru care a pozat o matroană,
o alegorie funebră, probabil inspirată de proprietara unui bordel din apropierea
moartea lui Casagemas, unde se poate atelierului lui Picasso din Barcelona.
recunoaşte influenţa compoziţiilor simi- Acestor opere li se alătură adevărate ale-
lare ale lui El Greco. Se observă cu uşu- gorii, în care tensiunea faţă de valoarea
rinţă cum vivacitatea culorilor, care simbolică este declarată în mod explicit
caracterizase scenele de viaţă nocturnă în reprezentările iconografice. Este cazul
pariziană, păleşte şi este înlocuită cu tabloului Cele două surori (adesea pre-
tonuri dominante de albastru închis, pro- zentat în mod eronat ca Două mame),
fund simbolic. Artistul este preocupat în unde amintiri din Spitalul Saint-Lazare
special de abordarea simbolică a realis- se amestecă cu elemente din pictura lui
mului unei imagini. Aceasta este „perioa- El Greco, pentru a defini sacralitatea
da albastră", care debutează cu opere legăturii romantice iubire-moarte, sau al
inspirate de moartea lui Casagemas şi a tabloului Viaţa (pictat peste marea lucra-
fost în totalitate definită de personajele re din tinereţe, Ultimele clipe), în care
întâlnite în călătoria sa la Barcelona, la aceeaşi temă se explică printr-un amestec
începutul anului 1902. Picasso pictează de simbolism şi autobiografie - bărbatul
cerşetori, mame sărace şi prostituate în care îmbrăţişează femeia însărcinată are
baruri, cu o abordare realistă, aproape trăsăturile lui Casagemas, deşi la început
documentată. în 1901 vizitează spitalul fusese gândit ca un autoportret.
Saint-Lazare, unde erau internate prosti- In acest tablou se defineşte şi una dintre
tuatele care sufereau de boli venerice (loc strategiile preferate de Picasso pentru a
care îl inspirase şi pe Toulouse-Lautrec), da sens operei sale: citarea transformată,
şi realizează o serie de studii la faţa locu- care, mai târziu, a devenit principiul său
lui. Dar când această experienţă este trans- călăuzitor pentru seria de opere
pusă în tablouri, amintirea realistă depă- „d'apres".
şeşte aluzia simbolică a unei condiţii
Tablourile, pe fundal, reiau teme din
umane care se perpetuează, îndepărtându-
măreaţa operă a lui Gauguin — Cine
se atât de impulsul realist, cât şi de patetis-
suntem? De unde venim? Incotro ne
mul cu care tratase aceleaşi subiecte în
îndreptăm? - , pe care spaniolul o văzuse
primii ani spanioli. Reprezentativ pcntru
la galeria lui Vollard şi care avea o sem-
acest procedeu este portretul Celestina,
nificaţie simbolică, similară picturii lui
personaj literar al unui roman picaresc al
Picasso.

by imKobra ©
32 ÎNCEPUTURILE LUIPICASSO

PARISUL AVANGARDELOR

1-au facut pe Walter Benjamin să denumească Parisul
„capitala secolului al XIX-lea". De asemenea, tot în
secolul al XIX-lea, Parisul, cu fraţii Lumiere şi apoi
cu Georges Melies, dă naştere şi se afirmă în dome-
niul cinematografiei.
In artă, expozanţi precum Durand-Ruel şi Vollard au
susţinut inovaţiile formale care s-au succedat fară
întrerupere după impresionism, inventând modelele
noii pieţe artistice. în acest timp, expoziţiile naţiona-
le oferă o imagine de ansamblu asupra situaţiei
artistice din principalele ţări europene (renumita
Expoziţie din anul 1900 va fi, pentru mulţi avangar-
dişti, motivul primei vizite la Paris), în timp ce frec-
ventarea asiduă a Saloanelor anuale înregistrează şi
Femeie şezând face imediat cunoscute schimbările stilului francez,
(1902), însoţite de primele exemple moderne în domeniul
Barcelona, criticii de artă. Aceştia sunt anii în care este foarte
Muzeul Picasso
puternic fenomenul cunoscut drept „criticarea poeţi-
lor". Cu bine cunoscutele precedente ale cronicilor
Picasso ajunge la Paris în momentul în care „ville de artă semnate de către Baudelaire şi Zola, noile
lumiere" traversa o perioadă „magică". Centru mişcări artistice de la începutul secolului sunt desco-
important al reînnoirii artistice din Europa, Parisul perite şi susţinute în presă de protagonişti ai societă-
atrage pictori şi sculptori din întreaga lume, dornici ţii literare precum Apollinaire şi Salmon, care se
să asiste şi să intervină în procesul de reînnoire, dar caracterizează drept „însoţitori" ai oricărei dorinţe de
şi să pătrundă pe piaţa artei care tocmai se forma. reînnoire.
încă de la primele expoziţii private din capitala fran- Aşadar, acesta este climatul în care, în 1905, la
ceză, piaţa pariziană începe să-şi contureze caracteris- Salonul de Toamnă din Paris, are loc prima expunere
ticile distinctive. In ultima perioadă, oraşul suferise o oficială a „fauvismului", cu exponenţi ca Matisse şi
serie de transformări radicale în plan urbanistic: Derain. (n.r. - Fauvismul în pictură s-a caracterizat
introducerea timpurie a iluminatului public, restruc- prin spontaneitatea de creaţie, culorile nealterate de
turările baronului Haussmann, construirea Turnului amestec, aplatizarea spaţiului, înregistrarea directă a
Eiffel, inaugurarea metroului, cu renumitele staţii senzaţiilor trăite. Tablourile şocau prin violenţa
proiectate de Hector Guimard. Aceste restructurări exploziei de culori.)

by imKobra ©
BARCELONA - PARIS - BARCELONA 33

Celestina
(1904),
Paris, Muzeul Picasso

by imKobra ©
1904
1913 Boema
panziana

BATEAU-LAVOIR adapteze, aici au locuit pictori, poeţi,
oameni de condiţie modestă, agitatori
In primăvara anului 1904, Picasso se politici şi personaje pitoreşti.
mută definitiv la Paris şi închiriază un La început, Picasso a continuat să frec-
atelier într-o clădire din lemn, situată pe venteze colonia catalanilor din Paris.
colina Montmartre. Aceasta era clădirea Alături de aceştia, participă adesea la
Bateau-Lavoir, aflată la numărul 13 de pe spectacolele Circului Medrano, care
Rue Ravignan (se pare că numele de aveau loc nu foarte departe de Butte
„spălătorie de bărci" fusese născocit de (foarte curând, ele vor deveni teme prefe-
către Max Jacob sau Andre Salmon, deşi rate). în acelaşi timp, în pictura sa se
locuitorii acesteia preferau să o numească observă debarasarea de stilul simbolist
„casa lui Trapper"), o veche fabrică pe din „perioada albastră", aceea din care
care proprietarul o restaurase în anul datează capodopera Cina frugală (prima
1889, transformând-o într-una dintre încercare a tehnicii gravurii efectuate la
numeroasele clădiri ieftine destinate ate- Paris), dovadă evidentă a aplecării sale
lierelor artiştilor mediocri. Aceştia spre stilistica de care fusese atras la
împânzeau cartierul şi căutau să exploate- El Greco. Incercările exotice spaniole, cu
Les Demoiseles
d'Avignon ze moda atelierelor situate pe colină care sperase să obţină succesul în Franţa —
(1907), (Butte), răspândită încă din anii impre- reminiscenţe de pe vremea când frecven-
New York, sionismului, datorită chiriilor ieftine. ta Els Quatre Gats - sunt acum definitiv
Muzeul de Artă
De-a lungul timpului, în ciuda vitregiei depăşite. In acest moment, punctele de
Modernă
(detaliu) conditiilor de viată la care trebuiau să se referinţă sunt pictorii francezi din

by imKobra ©
36 B O E M A PARIZIANĂ

Bateau-Lavoir,
o casă veche unde
locuiau studenţi,
pictori, sculptori şi
actori
(sus, stânga)

Fernande Olivier
şi Benedetta
Canals in atelierul
lui Canals,
1904
(sus, dreapta)

Picasso
la Bateau-Lavoir.
In fundal sunt
sculpturi ale
Noii Caledonii,
1908
(jos, stânga)

Picasso în Piaţa
Ravignan din
Montmartre,
1904
(jos, dreapta)

generaţia imediat următoare, Van Gogh, Amelie Lang (asemenea multor alte
Gauguin, ale căror opere le putea admira modele din acea vreme, îşi alesese un
în galeriile unde şi el însuşi începea să nume cu rezonanţă artistică), care, după o
expună. copilărie şi o adolescenţă tumultuoase, se
In toamna aceluiaşi an, la Bateau-Lavoir, alăturase mediului artiştilor. Locuia la
Picasso o întâlneşte pe Fernande Olivier, Bateau, câştigându-şi existenţa ca model,
care îi va Fi iubită în următorii şapte ani. dar încerca, la rândul său, să picteze. La
Era o tânără femeie de o frumuseţe pro- scurt timp după prima întâlnire, cei doi
verbială, al cărei nume adevărat era se mută împreună în sărăcăciosul şi

by imKobra ©
BATEAU-LAVOIR 37

Masă frugală
(1904)

dezordonatul atelier al lui Picasso şi, în Picasso este legată şi legenda tavernei
această dezordine, noul nucleu amoros „Le Lapin Agile", tradiţionalul loc de
devine punctul de atracţie al unui pitoresc întâlnire al artiştilor din Montmartre
cerc numit „bande â Picasso", din care (localul fusese frecventat şi de către
faceau parte vechi prieteni din perioada Tolouse-Lautrec), iar proprietarul, Pere
spaniolă precum Canals şi Manolo, artişti Frede, le permitea clienţilor lefteri să con-
precum Andre Derain şi Maurice sume pe credit, în schimbul operelor lor.
Vlaminck şi scriitori precum Max Jacob şi Picasso iubea foarte mult poezia (pe uşa ate-
Andre Salmon. De faima grupării lui lierului său de la Bateau-Lavoir scrisese:

by i
38 BOEMAPARIZIANĂ

Autoportret
(1906),
Paris,
Muzeul Picassso

„Aici se întâlnesc poeţii"), iar din 1904 pictură care tocmai se năştea. Legătura din-
datează prietenia cu poetul francez tre cei doi devine foarte strânsă, chiar şi în
Guillaume Apollinaire, care va avea o influ- plan personal, încât tânăra pictoriţă Marie
enţă definitorie asupra culturii din acea Laurencin, iubita lui Apollinaire din acea
vreme. Poetul jovial şi bine fâcut, pasionat de vreme, îşi intitulează tabloul - în care perso-
artă, era unul dintre protagoniştii scenei lite- najele erau ea însăşi, poetul, pictorul,
rare de atunci. Cei doi se întâlnesc în octom- Femande şi câinele lor - Familia Picasso.
brie, la inaugurarea unei expoziţii în galeria Este dificil de apreciat vizavi de cele
lui Berthe Weill, şi, foarte repede, Apollinaire două personaje care era figura centrală a
devine unul dintre obişnuiţii atelierului din grupului, ce a dat şi ce a primit fiecare
Rue Ravignan şi un susţinător al stilului de de la celălalt. Ştim sigur însă că primele

by imKobra ©
BATEAU-LAVOIR 39

Femeia care calcă
(1904),
New York,
Muzeul Solomon
R. Guggenheim

Actorul
(1904),
New York,
Muzeul
Metropolitan de
Artă Modernâ

opere critice ale lui Apollinaire, acele prezentat lui Picasso pe unul dintre arti-
„Cronici de artă" foarte importante ştii care îi vor marca profund cariera,
pentru afirmarea noii picturi franceze pe Henri Rousseau. Poetul îl cunoscuse în
scena europeană, sunt două texte din jurul anului 1906, prin intermediul scrii-
anul 1905, dedicate chiar lui Picasso. torului Alfred Jarry (creatorul personajului
Astăzi, poetul este considerat un croni- de teatru Pere Ubu, nume devenit caracte-
car de artă instinctiv, mult mai interesat ristic pentru toţi cei care încălcau legea
să se situeze în centrul tuturor noutăţi- între secolele al XVIII-lea şi al XJX-lea).
lor de avangardă decât preocupat de Pictura lui Rousseau, autodidactul supra-
înţelegerea profundă a fenomenelor. numit „Vameşul" (era meseria pe care o
O r i c u m , se pare că Apollinaire i 1-a facuse toată viaţa), era un amalgam

by imKobra ©
40 BOEMAPARIZIANĂ

foarte rafinat - chiar instinctiv - de
cunoştinţe despre temele postimpresio-
niste (n.t. - postimpresionismul este
curentul care a continuat impresionismul,
dar a exclus limitele impuse de acesta: pic-
torii au utilizat în continuare culorile vii,
aplicările groase cu vopsea şi tuşele dis-
tinctive, dar s-au axat mai mult pe forme-
le geometrice, deformându-le, pentru a
obţine efecte expresive), fascinaţie pentru
reprezentările populare şi tensiune oniri-
că. Predilecţia pentru naivitatea folclorică
era prezentă în pictura franceză încă din
secolul al XVIII-lea, dar, prin intermediul
Vameşului, acest gen imaginativ şi îmbi-
narea dintre brutalitate şi sensibilitatea
puerilă s-au impus ca exemple pentru
noua pictură, reprezentare privilegiată a
curentului „modernist". Picasso a fost
imediat atras de lucrările lui şi, în luna
noiembrie a anului 1908, a cumpărat de
la un anticar un important tablou al lui
Rousseau, un portret feminin, pe care 1-a
păstrat cu sfinţenie, sărbătorind achiziţio-
narea acestuia printr-o petrecere organiza-
tă în atelierul său, rămasă legendară în
Familie Montmartre. în timpul petrecerii,
de acrobaţi Vameşul, profund mişcat de onorurile
şi maimuţă
care îi erau aduse, i-a spus proprietarului
(1905),
Goteborg, casei că ei doi erau cei mai mari pictori
Konstmuseum contemporani: el, ca exponent al curentu-
lui modernist, iar Picasso, ca adept al
curentului cu influenţe egiptene.
Rousseau făcea referire la o transformare
radicală care avusese loc cu câtiva ani

by imKobra ©
BATEAU-LAVOIR 41

Acrobatul
si micul arlechin
(1905)

by imKobra ©
42 BOEMAPARIZIANA

înainte în operele lui Picasso. „Egiptean", pentru arta plastică. Interesul lui Picasso Familie
în limbajul criticii de artă din acea vreme, pentru primitivism se născuse în Spania, de saltimbanci
(1905),
indica tocmai stilul plastic şi hieratic (n.r. cu câţiva ani înainte, când prietenul său,
Washington,
- stilul hieratic se manifestă printr-o sculptorul şi fotograful Joan Vidal Galeria Natională
manieră înţepenită, rigidă, solemnă, prin Ventosa, îl îndruma către stilul romanic
reprezentarea personajelor în atitudini catalan. în vara anului 1906, în timpul
convenţionale, conform regulilor fixate călătoriei pe care a facut-o cu Fernande în
de canoanele religioase), identificat gene- satul spaniol Gosol din Pirinei, Picasso a
ric ca „primitiv". Acest stil era destinat admirat sculptura iberică antică, Muzeul
oamenilor simpli, care traversau o perioadă Luvru dedicându-i acesteia o expoziţie cu
tensionată, dar arătau o evidentă atracţie un an în urmă. în mintea tânărului

by imKobra ©
BATEAU-LAVOIR 43

Două nuduri pictor, aceste opere aveau o legătură Ingres şi ale Vameşului, cât şi în casa
de femei directă cu inovaţiile apărute cu câţiva ani colecţionarilor americani Stein, pe care
(1906), în urmă în pictura franceză, dominată de începuse să-i frecventeze. Acestea sunt
New York, Muzeul
redarea optică a luminii, de sorginte personajele care se vor afirma treptat şi în
de Artă Modernă
(stânga) impresionistă, de către noii săi idoli, pictura din această epocă, aşa-zisa
Gauguin, dar mai ales Cezanne - pe care „perioadă roz". Actorul datează din 1904,
Haremul îl cunoscuse în 1905. Aceste influenţe îl an ce marchează începuturile acestei
(1906),
marcaseră atât la Salonul de Toamnă epoci. Paleta artistului, aproape mono-
Cleveland, Muzeul
de Artă (acela în care avusese loc prima expunere cromă în perioada precedentă, se îmbo-
(dreapta) a fovismului), unde operele pictorului găţeşte cu tonuri care variază de la roz la
din Aix erau expuse alături de cele ale lui ocru, iar personajele - predomină scenele

by imKobra ©
44 BOEMAPARIZIANĂ

din lumea circului şi din viaţa saltimban- câpva ani, pictorii aparpnând fovismului
cilor, precum şi chipurile, mai ales cele strângeau din târgurile de vechituri şi de la
feminine, de o vagă sugestie alegorică — anticari statuete şi obiecte importate din
capătă o nouă densitate plastică, o remi- Africa, foarte răspândite în Franţa prin
niscenţă a artiştilor, cum ar fi Ingres, intermediul comerţului colonial. Pasiunea
n u m i p în trecut „instigatori", conform pentru „art negre" 1-a atras şi pe Picasso,
raţiunilor avangardiste. care povestea adesea despre vizita sa la
In 1905, două dintre aceste opere sunt Muzeul de Antropologie de la Trocadero,
expuse pentru puţin timp la Bienala de la Musee de l'Homme, din vara anului 1907,
Venepa, în sala dedicată picturii spaniole, vizită care a reprezentat pentru el o adevă-
la care Picasso participă în urma invitaţiei rată revelaţie. Datorită stilului şi calităţilor
primite din partea pictorului Zuloaga. Era protectoare faţă de duhurile rele, „art
vorba despre o guaşă din acelaşi an, negre" concentra toate influenţele întâlnite
Acrobatulşi micularlechin, şi despre o mare până atunci de tânărul pictor, dezvăluindu-i
pânză reprezentând saltimbanci, care însă un nou univers şi o nouă faţetă ce puteau
s-a pierdut. Picturile au fost expuse doar fi atribuite obiectului artistic. Aceste trăsă-
pentru câteva zile, deoarece responsabilul turi erau regăsite şi în textele antropologi-
general al Bienalei, Antonio Fradaletto, le-a ce, precum cele ale lui Marcel Reja
retras, considerându-le scandaloase pentru (pseudonim cu care psihiatrul Paul
gusturile publicului de la acea vreme. Meunier îşi semna scrierile care nu pneau
Mulţi ani Picasso nu a mai participat la de domeniul medical). Ele subliniau valoa-
nicio expoziţie oficială. In perioada care a rea statuetelor africane, care până atunci
urmat, a refuzat orice invitaţie la Salon sau fuseseră apreciate doar formal.
la alte manifestări instituţionale, preferând De la decadentism Picasso a fost artistul cel
sâ se bazeze pe galeriile şi pc colecţionarii mai radical în ceea ce priveşte această nouă
particulari care începuseră să îl suspnă. In direcpe antropologică. ( n . t - Decadentismul
casa unuia dintre aceştia, Gertrude Stein, este denumirea generică dată tendinţelor
are loc ultima întâlnire importantă din literar-artistice de la sfârşitul secolului al
acest moment de ucenicie frenetică. XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea de
Matisse povesteşte (secvenţa este confirma- către propriii protagonişti, care opun reali-
tă apoi şi în memoriile lui Picasso) că într-o tăpi exterioare o lume a stărilor de spirit
zi din toamna lui 1906, în timp ce se subiective, considerată ca singura autentică
îndrepta către reşedinţa familiei Stein, către orientalismul exotic). In acest
cumpără de la un anticar o statuetă de artă moment, Picasso era pregătit pentru
africană, pe care i-o arată lui Picasso. De cubism.
BATEAU-LAVOIR 45

Mamă şi fiu
(1907),
Paris,
Muzeul Picasso

by imKobra ©
46 BOEMAPARIZIANĂ

Baie turcească Les Demoiseles
Jean-Auguste- d'Avignon
Dominique Ingres (1907),
(1862), New York,
Paris, Luvru Muzeul de Artă
Modernă,
pag. 47

Paul Cezanne,
Inotătorii
(1906),
Philadelphia,
Muzeul de Artă

APARIŢIA CUBISMULUI

In primăvara anului 1907, Picasso începe
să picteze un tablou care avea să devină pia-
tra de temelie a artei secolului al XX-lea.
După cum rezultă din numărul mare de
studii şi desene pregătitoare, geneza ico-
nogtafiei a fost una extrem de agitată. La
început proiectase o scenă de bordel, pe
modelul „tranches de vie", albastru şi roz,
cu reprezentarea dramei u m a n e care
dobândea valenţe simbolice, universale.
Alături de prostituate trebuia să se afle
doi clienţi, un marinar şi un student la
Medicină cu un craniu în mână, artistul

by im
APARITIA CUBISMULUI 47

by imKobra ©
48 BOEMAPARIZIANĂ

făcând referire, în mod evident, la stilul Considerat mult timp un element central
„vanitas" al picturii baroce spaniole. al cubismului, astizi tinde a fi interpretat
Ulterior, cele două figuri masculine dis- ca un experiment asupra valorii apotro-
par şi rămâne doar grupul de nuduri paice (n.r. — valoare referitoare la super-
feminine, un subiect ce revine în arta stiţia apărării de duhurile rele) a artei,
franceză, facând referire la seria de pictorul fiind influenţat de cunoştinţele
tablouri La scăldat a lui Cezanne. de „art negre". Intr-adevăr, Picasso a
Les Demoiselles d'Avignon (cu acest nume modificat radical pictura, lucrând din
este universal cunoscută) este o operă cu nou, mai ales la cele două personaje din
un destin straniu. Foarte mult timp a partea dreaptă, după vizita la Musee de
rămas închisă în atelierul autorului. Era o l'Homme din luna iunie a anului 1907,
pictură foarte puţin cunoscută, despre când a înţeles dintr-odată valoarea magi-
care vorbeau doar vizitatorii admişi. A că a sculpturilor africane primitive. „Cred
fost prezentată în public la expoziţia că Les Demoiselles d'Avignon s-a născut în
organizată de către Andre Salmon, „Art mintea mea în acea zi: nu prin natura for-
Moderne en France", la Paris, abia în melor, ci pentru că era prima mea pânză
anul 1906, şi a fost ulterior publicată de exorcism", îi spune lui Andre Malraux
pentru prima oară în „La Revolution (este şi perioada în care achiziţionează de
Surealiste". Intrată în 1920 în colecţia lui la Gery Pieret, secretarul lui Apollinaire,
Jacques Ducet, a fost expusă din nou, în două sculpturi de origine iberică înfaţi-
1937, pe simezele de la Petit Palais. Cu şând busturi, care, câţiva ani mai târziu,
această ocazie, a fost achiziţionată de se vor dovedi a fi furate de la Luvru, pro-
către Museum of Modern Art din New vocându-i poetului o mulţime de proble-
York şi prezentată în 1939 la expoziţia me de natură judiciară).
Art of O u r Time, fiind acceptată defini- Origine a reflecţiilor formale care au dus
tiv ca piatră de temelie a picturii secolu- la cubism sau talismanul pentru îndepăr-
lui al XX-lea. Titlul nu îi aparţine lui tarea neliniştilor sexuale ale lui Picasso
Picasso. N u m e l e a fost născocit de (pentru deformarea statuetelor „negre" au
Salmon, cu ocazia expoziţiei din 1916, şi fost amintite şi efectele sifilisului, pe care
nu i-a plăcut niciodată autorului, care de-a le studiase cu câţiva ani înainte la Saint-
lungul vieţii a preferat să o numească Lazare), Les Demoiselles este considerată,
Bordelul filosofic, deoarece scena a avut fără îndoială, punctul culminant al reflec-
ca sursă de inspiraţie un bordel din ţiei asupra înclinaţiei antropologice şi for-
Barcelona, situat în Carrer d'Avinyo. male a statuetelor africane, pe care artistul
Nici evaluările tabloului nu sunt unitare. începe să le colecţioneze. Efectele acestora

by imKobra ©
APARITIA C U B I S M U L U I 49

Georges Braque, se recunosc, de asemenea, într-o serie de pic- aflat şi un tânăr pictor francez care se
Strada Estaque
turi şi desene realizate în aceeaşi perioadă cu bucura de o anumită notorietate în cercu-
(1906)
marea pânză. Cu siguranţă, acestea au avut rile picturii foviste, Georges Braque, care
un rol important în evoluţia cubismului. i-a fost prezentat lui Picasso de către
Reacţia de consternare a primelor persoane Apollinaire. Braque a rămas profund
care au văzut pânza (prietenii de la Bateau, marcat de noutatea violentă a operei,
familia Stein, Kahnweiler) a condus la crea- aceasta exercitând o influenţă aproape
rea unei legende care atrăgea mulţi curioşi imediată asupra picturii sale (unul dintre
în atelierul lui Picasso. Printre aceştia s-a tablourile realizate în iarna dintre anii

by imKobra ©
50 BOEMAPARIZIANĂ

dintre cele specifice picturii de şevalet,
ca şi cum ar fi încercat să nu distragă
atenţia - proprie sau pe cea a spectatoru-
lui — de la examinarea radicală a contu-
rului formei pe cale să se nască. Având ca
puncte de referinţă cultura africană şi
sensul singular al culorii la Cezanne, încă
de la început spaniolul şi francezul iden-
tifică suprafeţele cu planurile de culoare,
neacordând mare atenţie efectelor lumi-
nii (nu mai este nevoie să amintim că
Picasso avea straniul obicei de a picta
noaptea, la lumină artificială), aşa cum
se observă în opere precum Driadă sau
Trei femei, şi se concentrează pe o con-
strucţie profund intelectuală a imaginii.
In anul 1908, Braque inaugurează prima
expoziţie personală la Galeria
Khanweiler, cu câteva peisaje realizate în
timpul verii, pe parcursul vizitei la
Estaque (peisaj pictat, la vremea sa, şi de
Cezanne), care fuseseră refuzate de către
juriul Salonului de Toamnă. Cu această
ocazie, criticul Louis Vauxcelles (repe-
tând o teorie a lui Matisse, se pare) vor-
beşte despre cuburi pentru a defini noul
Georges Braque, 1907 şi 1908, Marele nud, este conside- stil, născocind numele care va deveni ofi-
Nud masiv cial pentru noul stil de pictură. între
rat un fel de replică imediată la
(1907-1908) timp, cei doi prieteni - care, pe măsură ce
Demoiselles), şi a început să-1 frecventeze
asiduu pe spaniol. Din această asociere a pictura lor intră în armonie, îşi semnează

luat naştere cubismul. Picasso îşi conti- tablourile doar pe verso, ca şi cum ar fi

nuă cercetările asupra unei transformări vrut să-şi ascundă identitatea - , se

progresive a formelor în planuri geome- îndreaptă către o defîniţie tot mai riguroa-

trice, utilizând câteva teme (peisaje, să a artei comune. Cu naturile moarte, evi-

nuduri de femei şi naturi moarte) alese dent inspirate de Cezanne, dimensiunea

by imKobra ©
APARIŢIA CUBISMULUI 51

Nud cu perdea
(1907),
Sankt Petersburg,
Ermitaj

by imKobra ©
52 BOEMAPARIZIANĂ

CUBISMUL DINCOLO DE PICASSO

Exemplul lui Braque şi al lui Picasso, în ciuda izolării în care cei
doi îşi desfăşurau activitatea, devine un catalizator pentru tinerii
artişti parizieni. Aceştia considerau cubismul drept cea mai radica-
lă şi mai profitabilă dintre propunerile artistice pe care le căutau
pentru a se conforma cerinţelor picturii franceze prezentate la
Salon, încă îngrădită de tradiţia impresionistă. Grupul care va pre-
zenta pentru publicul larg din acea vreme în mod oficial cubismul
- grup din care faceau parte Delaunay, Gleizes, Le Fauconnier,
Andre Derain, Leger, Metzinger - expune, în anul 1910, la „Salon des
Figură încovoiată Independants", începând să se deosebească şi să devină o grupare
(1907), de sine stătătoare în peisajul vremii. In anul 1911, şi de această
Viena, dată cu ocazia expoziţiei de la „Salon des Independants", cubiştii
Muzeul de Artă vor contesta condiţiile impuse de regulamentul tradiţional, cerând
să expună într-o singură sală, pentru a prezenta o imagine de
ansamblu omogenă, spre deosebire de ceilalţi participanţi.
între timp, mulţumită activităţii de socializare desfaşurate de
Apollinaire, elementul de referinţă al grupului şi, în acelaşi
timp, prietenul lui Picasso, se deschid câteva căi de contact
între tinerii francezi şi maeştrii reprezentativi ai noii picturi,
care refuză să participe la iniţiativele publice şi să-şi asume rolul
de iniţiatori ai curentului. în timp ce grupului cubist i se alătu-
ră noi artişti, precum Archipenko, cei trei fraţi Duchamp,
Lhote şi spaniolul Juan Gris, în anul 1912, Gleizes şi Metzinger
tipăresc cartea „Du cubisme", primul tratat teoretic, structurat
sistematic, asupra metodelor de compoziţie ale noului stil, care
tindea să se transforme în mişcare, accentuând caracteristicile de
origine matematico-geometrică ale procedurilor de descompu-
nere a imaginii, influenţate de interesul pentru figurile geome-
trice noneuclidiene. în acelaşi an, manifestările cubiste de la
expoziţia „Salon des Independants" (care provoacă chiar şi o
interpelare parlamentară împotriva noii mişcări) şi de la expoziţia

by imKobra ©
53

„Galerie de la Boetie", expoziţie intitulată „La „l'orfismo" al lui Delaunay şi „tubismul" lui
Section d'Or", stabilesc definitiv hegemonia noii Leger) se afirmă precum limbajul de care fiecare
picturi în peisajul artistic francez, chiar dacă - mai avangardă nu se poate lipsi pentru a se afirma, la
ales în cazul iniţiativelor organizate în afara fel cum călătoria la Paris devine obligatorie pentru
Franţei - critica cea mai importanti continuă să orice artist ambiţios. Influenţa sa se observă chiar
sublinieze neparticiparea lui Braque şi a lui şi la autorii şi la mişcările străine aflate la baza
Picasso. Cubismul (pentru care membrii grupului inspiraţiei sale, precum abstracţia lui Kupka sau a
propun denumiri diferite, printre care se numără lui Mondrian, sau dinamismul futurist.

Portret al lui
Andre Salmon JZmWk
(1907)
(stânga)

MJrj

°titSkMVk
i
{,'•. / WgL JiH
w-
'jt$M
vL ■p

tw
T? ţfc\
Henri Matisse,
Bărbat nud
(1900),
New York,
11
Muzeul
Metropolitan
(dreapta) 'I Ji

by imKobra ©
54 BOEMA PARIZIANĂ

Nud de femeie
(1910),
Philadelphia,
Muzeul de Artă

Trei femei
(1908),
Sankt Petersburg,
Ermitaj,
pag. 55

by imKobra ©
APARITIA CUBISMULUI 55

by imKobra ©
56 BOEMAPARIZIANĂ

plastică va fi înlocuită de forme realizate Picasso se întoarce pentru câteva luni în Ţărăncuţa(1908),
prin intersectarea planurilor. Atenţia asu- Spania, împreună cu Fernande, şi petrece Sankt Petersburg,
Ermitaj (stânga)
pra structurii conceptuale coerente a o lungă perioadă la Horta de Ebro, unde
compoziţiei pune acum pe planul al doi- mai poposise, cu unsprezece ani înainte, Driada
lea influenţa „africană", dusă până la refu- împreună cu Pallares. Aici va realiza o (Nud în pădure)
zul seducţiei prin culoare şi prin variaţiile serie de personaje şi portrete. Forma (1908),
Sankt Petersburg,
acesteia (au fost critici care au vorbit des- reprezintă acum o intersectare de planuri
Ermitaj (dreapta)
pre o aşa-zisă „perioadă verde"), şi îl geometrice, care devin din ce în ce mai
determină pe Picasso să caute rezultate neclare (Nud de femeie, expus la New Doamna cu evantai
similare celor artistice în sculptură, mani- York, în 1911, a fost interpretat ca o scară (1909),
Moscova,
festare care îl va încerca periodic pe par- antiincendiu). Această operaţiune este
Muzeul Puşkin,
cursul vieţii. In primăvara anului 1909, determinată de dorinţa de a imortaliza pe pag. 57

by imKobra ©
APARIŢIA CUBISMULUI 57

by imKobra ©
58 BOEMAPARIZIANĂ

ART NEGRE

Interesul pentru manifestările artistice ale populaţiilor din afara
Europei, care îi preocupă la începutul secolului pe protagoniştii
avangardei franceze, se îndreaptă, pe bună dreptate, către cerceta-
rea atentă a populaţiilor exotice. Incă din a doua jumătate a seco-
lului al XVIII-lea, stimulate şi de politica colonială a guvernelor,
acestea îşi puseseră amprenta asupra întregii lumi culturale, aşa
cum o demonstrează cărţi precum „Scrisori persane", de
Montesquieu, sau, în secolul următor, subiectele orientale aborda-
te de diferiţi pictori, printre care şi Delacroix sau Ingres. In ceea
ce priveşte artiştii avangardişti, următorul va fi Paul Gauguin,
„fugit" pe mările sudului, în căutarea unui mit de origine vizuală
şi antropologică, menit să-i învioreze pictura. In această perioadă
apar primele muzee dedicate strângerii şi catalogării obiectelor
„primitive" pătrunse în Europa, mai întâi în urma călătoriilor de
explorare şi apoi a dominaţiilor coloniale. La Paris, în anul 1878,
este înfiinţat Muzeul Etnografîc pentru misiuni ştiinţifice (care
mai apoi devine Muzeul Trocadero, unde Picasso va avea străfulge-
rarea din anul 1907), iar la Expoziţia universală din anul 1889 au
fost construite machete ale aşezărilor din Senegal şi din Gabon, în
timp ce moda spectacolului „negru" se răspândeşte în cabaret. Nu
se ştie cu siguranţă cine a fost primul care a adus în centrul aten-
ţiei caracteristicile artistice şi semnificative ale statuetelor tribale
care puteau fî admirate cu aceste ocazii şi cumpărate din pieţele
mici sau din anticariate. Vlaminck şi Derain susţineau că le-au
Figură în picioare descoperit înainte de 1906, într-o cafenea din Argenteuil, în timp
(1907) ce criticul şi comerciantul Paul Guillaume (primul expozant care a
recurs la „art negre" la Paris) declară că a cumpărat prima sa sta-
tuetă africană de la un mecanic de locomotivă, în anul 1904. Cu
siguranţă, în toamna anului 1906, când a cumpărat de la
Vlaminck o mască Fang, Derain văzuse deja colecţiile de artă

by imKobra ©
59

Cap de femeie
(1909),
Paris,
Muzcul Picasso

V^r^p'
Figura
unei racle,
Kota, Gabon
ttv
tribală de la British Museum din Londra, în aceeaşi
perioadă în care Matisse descoperise şi îi arătase lui
Picasso o statuetă „neagră". Oricum, Picasso a pus
întotdeauna pe seama anului următor explozia inte-
resului său real pentru arta extraeuropeană şi, pen-
tru o perioadă, în preajma anului 1920, a preferat
să nege faptul că aceasta a avut o influenţă reală
asupra lui, în ciuda urmelor evidente lăsate asupra
lucrărilor sale după vizita la Muzeul Trocadero din
iulie 1907.

by imKobra ©
60 BOEMAPARIZIANĂ

pânză percepţia cognitivă asupra subiec- goale (care sunt prezente şi în sculptura Fabrica de
tului, prin prezentarea simultană a mai celebră Bustul lui Fernande), ca şi cum cărămizi din
Tortosa
multor puncte de vedere. Până în acel experimentarea unei noi picturi ar fi avut
(1909),
moment, pictura reprezentase o simplă nevoie şi de o revizuire a instrumentelor cu Sankt Petersburg,
imitare a realităţii. S-a vorbit adesea în care aceasta este realizată. Prin aceste pic- Ermitaj (stânga)
această perioadă, uneori chiar în mod exa- turi se defineşte în totalitate „cubismul
gerat, despre formele geometrice non- analitic", care caracterizează pictura lui
Rezervorul
euclidiene, răspândite în perioada lui Picasso şi a lui Braque, cel puţin până în (1909), (dreapta)
Montmarte de către Maurice Princet, un 1912, şi care îi face pe cei doi artişti să se
matematician amator. Concentrarea asu- afirme (mai ales pe cel spaniol) printre cei
pra dimensiunii conceptuale a operei îl care, în cursul secolului al XX-lea, aseme-
determină pe artist să reducă gama de nea lui Chaplin în domeniul cinematogra-
culori la câteva nuanţe fundamentale, fiei, lui Joyce în literatură, lui Freud şi
toate aplicate pe un ton ocru, nisipos, Einstein în domeniul ştiinţific, au revolu- Căsuţa din grădină
(1908),
căutând să dobândească o nouă concen- ţionat radical atât limbajele, cât şi optica
Sankt Petersburg,
trare „plastică", marcată prin intermediul prin care individul putea aprecia rolul său Ermitaj,
alternanţei dintre suprafeţele pline şi cele în lume. pag. 61

by imKobra ©
APARITIA CUBISMULUI 61

by imKobra ©
62 BOEMAPARIZIANĂ

Autoportretul
unui arlechin
la cafenea
(1905)

by imKobra ©
PRIMIISUSŢINĂTORI 63

PRIMIISUSŢINĂTORI colecţionari şi susţinători care, conştien-
tizând noutăţile aduse de cubism, le
La sfârşitul verii, întorşi de la Horta, garantează siguranţa fmanciară. Picasso
Picasso şi Fernande părăsesc clădirea îşi permite chiar să refuze participarea la
Bateau şi se mută pe unul dintre cele mai expoziţiile oficiale, care, la momentul
exclusiviste bulevarde - Clichy. Acesta debutului, 1-au respins pe el şi pe Braque.
Portretul lui
este semnul noului statut, datorită cercu- După sosirea la Paris, spaniolul s-a apro- Wilhelm Uhde
rilor tot mai numeroase de comercianti, piat de comercianţii care începeau să (1910)

by imKobra ©
64 BOEMAPARIZIANĂ

Portretul lui
Ambroise Vollard
(1910), Moscova,
Muzeul Puşkin
(sus stânga)

Ambroise Vollard
în 1933
(sus dreapta)

Daniel-Henry
Kahnweiler
în 1966
(dreapta jos)

Portretul lui
Daniel-Henry
Kahnweiler
(1910), Chicago,
Institutul de Artă
(stânga jos)

by imKobra ©
PRIMIISUSŢINĂTORI 65

expună operele coloniei catalane, ale lui
Berthe şi Vollard (amintiri ale acestor
expoziţii sunt zugrăvite în desenele sale),
precum şi cele ale tinerilor artişti care tră-
iau în zone mizere, cum ar fi bine cunos-
cutul Clovis Sagot. Abia mai târziu
întâlneşte personaje cu o cultură intelec-
tuală şi comercială solidă, precum criticul
de artă german Wilhelm Uhde, foarte
cunoscut în 1904, unul dintre primii sus-
ţinători ai Vameşului, sau cu expozantul
Daniel-Henry Kahnweiler, cu care a
lucrat toată viaţa (a fost primul care a
contractat mai mulţi protagonişti ai
avangardei), descendentul unei familii
germane înstărite şi care a scris una din-
tre primele cărţi dedicate cubismului.
Colecţionarul rus Serghei Schukin merită
o abordare separată. Fiul unui bogat
industriaş, deja colecţionar al operelor lui
Derain şi Matisse, îl întâlneşte pe Picasso
probabil în jurul anului 1908. Important
evaluator al picturii sale, se spune că îi
cumpăra tablourile înainte ca vopseaua să
se usuce. Astfel, acesta devine proprietarul
uneia dintre cele mai mari colecţii de
opere ale avangardei franceze, pe care, din
1909, decide să o prezinte publicului, în Prietenia
Palatul Troubetzkoy din Moscova (pe care (1908),
statul sovietic 1-a expropriat imediat după Sankt Petersburg,
Ermitaj
revoluţie), oferindu-le tinerilor pictori ruşi
ocazia de a cunoaşte noua creaţie franceză.
Cele cincizeci şi una de lucrări ale lui
Picasso au avut o contribuţie fundamen-
tală la naşterea avangardismului rus.

by imKobra ©
66 BOEMAPARIZIANĂ

Portretul
Gertrudei Stein
(1906),
New York, Muzeul
Metropolitan
de Artă

GERTRUDESTEIN alături de membrii „grupului", un foarte
asiduu participant la seratele care aveau
Dintre toţi aceşti susţinători ai cubismu- loc în casa lor din Rues de Fleurus.
lui, cea mai importantă persoană a fost, Prietenia cu Gertrude Stein, cea mai inte-
fără îndoială, scriitoarea americană ligentă din familie (în salonul căreia se
Gertrude Stein, pe care am amintit-o de perindaseră ilustre personalităţi pariziene
multe ori. Moştenitorii unei averi impre- din primii treizeci de ani ai secolului), a
sionante, fraţii Leo, Gertrude şi Michael avut un rol esenţial în procesul său de
Stein s-au stabilit la Paris între anii 1902 maturizare. De exemplu, prin interme-
şi 1903 şi au început aproape imediat să diul acesteia 1-a cunoscut pe Matisse, pe
colecţioneze operele lui Cezanne şi ale lui care 1-a stimat întotdeauna şi pe care 1-a
Matisse. In 1906, Leo a cumpărat primul considerat unicul artist capabil să se
său tablou semnat de Picasso şi şi-a dorit măsoare cu el, dar, mai ales, a avut ocazia
să-1 cunoască pe artist, devenind astfel, să observe cu atentie celebrele tablouri ale

by i
GERTRUDE STEIN 67

Paul Cezanne,
Natură moartă
(1895-1900),
Paris,
Muzeul Orsay

Pier Mondrian,
Natură moartă
cu vas de
condimente II
(1911-1912),
New York,
Muzeul Solomon
R. Guggenheim

Juan Gris,
Natură moartă cu
fereastra deschisă
(1915),
Philadelphia,
Muzeul de Arră

by imKobra ©
68 BOEMA PARIZIANĂ

by imKobra ©
GERTRUDE STEIN 69

Acordeonistul
(1911),
New York,
Muzeul Solomon
R. Guggenheim

Vază, fructe şi
dovlecei pe masă
(1909),
New York,
Muzeul Solomon
R. Guggenheim,
pag. 68

by imKobra ©
70 BOEMAPARIZIANĂ

lui Cezanne din colecţie. N u a fost singu-
rul care a avut de câştigat de pe urma
acestei prietenii: romanele scriitoarei
reprezintă printre primele dovezi ale
pătrunderii noutăţilor stilistice europene
în literatura americană şi sunt considera-
te drept cea mai explicită transpunere
verbalâ a noutăţilor introduse de Picasso
în reprezentarea pluridimensională a for-
mei. Prin intermediul colecţiei Stein
(acum împrăştiată în diferite direcţii) ar
fi posibilă reconstituirea parcursului for-
mării lui Picasso. De exemplu, Portretul
lui Gertrude, pe care spaniolul 1-a pictat
în 1906, reprezintă una dintre numeroa-
sele dovezi ale interesului cultivat în timp
pentru sculptura iberică arhaică, prin
intermediul căreia artistul reuşeşte să
transforme o creaţie modelată după tradi-
ţionalele portrete ale lui Ingres într-un
mister hieratic orientat către brutalitatea
tabloului Demoiselles. Din colecţie fac
parte atât peisajele realizate la Horta, în
1909, cât şi naturile moarte ale lui
Cezanne, care au stat la baza cubismului
„ermetic". Intre timp, Picasso şi Braque
îşi continuă explorarea. Intre sfârşitul lui
1911 şi începutul lui 1912, ei introduc
formatul oval, pentru a uşura componen-
ta geometrică dură, care le caracterizase
Bărbatul
tot mai mult operele. Incep să echilibreze
cu mandolina
(1911-1912) neclarităţile cu care erau create personaje-
le, introducând detalii realizate în manie-
ră naturalistă, cu o precizie aproape iluzo-
rie (aşa cum procedează Braque în tabloul

by imKobra ©
GERTRUDE STEIN 71

Portugbezul), pentru a evita ca lucrarea să ca pete de culoare - „papier colle" - , Masa arhitectului
devină una abstractă. Incep să introducă obţinând efecte cromatice diferite, în (1912),
New York,
pe pânză cuvinte şi numere, imitându-le funcţie de dimensiunea emoţională
Muzeul Solomon
pe cele tipărite şi utilizând tehnicile caracteristică picturii. Acest gen de cerce- R. Guggenheim
caracteristice artizanatului (precum tare se va desăvârşi printr-o operă pe care
pieptenul cu care se putea întinde culoa- Picasso a realizat-o probabil în iarna anu-
rea, imitând striaţiile lemnului). Braque lui 1912, Natură moartâ cu scaun din
începe apoi (el este cel care, de obicei, paie, considerată primul colaj, în care
introduce noutăţile, iar Picasso împinge bucăţile dc hârtie nu sunt folosite ca efec-
experimentele către rezultate mai radica- te de culoare, ci ca elemente extrapolate
le) să lipească bucăţi de hârtie pe pânză, la realitate (sunt, ca o paranteză, anii în

by imKobra ©
72 BOEMAPARIZIANĂ

by imKobra ©
GERTRUDE STEIN 73

Natură moartă
pe un pian
(1912)

by imKobra ©
74 BOEMAPARIZIANĂ

care Marcel Duchamp realizează primele unor bucăţele de „adevăr", folosite ca Natură moartă cu
lucrări „ready-made"). In acest caz, indicii pentru a ajuta cititorul să reconsti- scaun din paie
(1912),
Picasso foloseşte o bucată de pânză cera- tuie subiectul tabloului. Picasso a obţinut
Paris,
tă, pe care este schiţat desenul unui scaun în acest domeniu foarte multe rezultate Muzeul Picasso
împletit din paie, pânza fiind înconjurată pozitive, de mare importanţă pentru vii-
cu o sfoară, în formă de oval. tor, prin realizarea Chitarelor (după cum
Introducând pe pânze pachete de ţigări, arată o fotografie, a încercat o prezentare
partituri, pagini de ziar, cei doi artişti se a acestor opere într-un spaţiu care depă-
îndepărtează ireversibil de îngrădirile şea limitele tradiţionale ale sculpturii,
impuse de mimetism, preferând prezenţa folosind două braţe din hârtie, agăţate de

by imKobra ©
GERTRUDE STEIN 75

Case pe deal perete, care să susţină o chitară adevăra- sublinia absenţa lor). Descompunerea
(1909) tă). între timp, din 1909, cubismul (aces- cubistă, în diversele sale forme, devenise
ta era deja numele oficial al noului stil de un limbaj comun pentru avangardă, o
pictură) devenise un fel de magnet pen- gramatică de care era imposibil să nu te
tru pictorii tineri, rezidenţi la Paris, afir- loveşti. Picasso, energic şi individualist,
mându-se în cadrul Expoziţiilor din redescoperea între timp bucuria culorii,
1912 şi 1913, precum şi printr-o serie de introducând şi elemente de pointilism
expoziţii din capitalele străine, la care pentru a înviora suprafaţa pânzei şi a
însă Picasso şi Braque preferau să nu par- echilibra severa austeritate conceptuală a
ticipe (iar presa nu pierde ocazia de a compoziţiilor (toată viaţa sa va fi marcată

by imKobra ©
76 BOEMAPARIZIANĂ

Chitara
(sculptură
asamblată),
1912,
New York,
Muzeul Solomon
R. Gueeenheim

de această pendulare între concepţii său intim (în 1912 se desparte de Chitaristul,
opuse). In luna iulie a anului 1914, pic- Fernande şi trăieşte o nouă poveste de compoziţie
fotografică
tează un tablou emblematic pentru noua dragoste cu Marcelle Humbert, căreia i se
(1913)
etapă din cariera sa, o natură moartă, spunea Eva) şi îşi mărturiseşte dragostea
care, în urma unei publicaţii care apărea pentru patria sa adoptivă. Nu avea de
în acea perioadă, se face cunoscută sub unde să ştie că, după nici măcar o lună, la
numele de Vive la France. Acest tablou, 2 august, declaraţia de război după aten-
de o amplă coloristică şi structură com- tatul de la Sarajevo va face ca opera sa să
poziţională, transmite liniştea momentului capete o profundă semnificaţie patriotică.

by imKobra ©
GERTRUDE STEIN 77

Chitara
(1913),
New York,
Muzeul
Solomon R.
Guggenheim

by imKobra ©
V

by imKobra ©
1914
1931 Succesul

RĂZBOIUL să picteze oricum, mai întâi la Avignon,
apoi la Paris, unde se întoarce la sfârşitul
Izbucnirea Primului Război Mondial îl lunii octombrie pentru a încerca să redu-
găseşte pe Picasso în vacanţă la Avignon, că pagubele pe care această situaţie le-a
împreună cu Eva. Flagelul, care împrăştie produs asupra lucrărilor sale (galeria de
„grupul", marchează sfârşitul unei artă a lui Kahnweiler, cetăţean german,
perioade care va rămâne doar o amintire: este pusă sub sechestru. Picasso trebuie
Braque şi Derain pleacă pe front, aşa cum să-şi găsească un alt negustor, iar acesta va
va face mai târziu şi Apollinaire, voluntar, fi Leonce Rosenberg).
de unde se va întoarce rănit la cap şi va Realizează naturi moarte şi portrete în
muri în anul 1918, pentru că trupul său care persistă bucuria culorii din anii ante-
slăbit nu a putut rezista bolii. riori, redescoperită prin folosirea hârtiei
Gertrude Stein se află în Anglia, iar de tip papier colle (în care anumite ele-
Kahnweiler, surprins de evenimente în mente fac ca lucrarea să pară un fel de
Elveţia, se refugiază în Italia. Deoarece imitaţie), în timp ce rigoarea geometrică
era cetăţean spaniol, Picasso nu a fost a cubismului analitic se îmblânzeşte.
mobilizat pe front, dar a luptat totuşi în Descompunerea continuă să anime chiar
felul său. în vreme de război, cubismul, şi sculpturile-construcţii, a căror produc-
foarte apreciat de colecţionarii şi criticii ţie creşte în aceşti ani. Aceleaşi subiecte
Răstignirea
germani, este considerat aproape o formă apar şi într-o serie de tablouri, în paralel
(1930),
Paris, de „pact cu inamicul", iar principalul său cu producţia artistică, portrete ale unor
Muzeul Picasso exponent - un trădător. Picasso continuă prieteni aşezaţi şi naturi moarte, cu un

by imKobra ©
80 SUCCESUL

Explozia
(1917),
George Grosz,
New York,
Muzeul de Artă
Modernă

Portretul lui Max
Jacob
(1914)
(stânga)

Guillaume
ftx^U- Apollinaire soldat
(dreapta)

by imKobra ©
RĂZBOIUL 81

Femeie în
fotoliul din
faţa şemineului
(1914),
Paris,
Muzeul
Naţional de
Artă Modernâ,
Centrul
Georges
Pompidou

by imKobra ©
82 SUCCESUL

stil profund clasic (Ingres continuă să fie
un punct de referinţă pentru Picasso),
care anunţă intr-un fel revenirea „neocla-
sică" de după război. Lipseşte din pictura
lui Picasso orice trimitere la tragedia răz-
boiului care se petrecea în jurul lui şi care
îi marchează profund chiar şi viaţa perso-
nală. Picasso nu reacţionează ca alti pro-
tagonişti ai perioadei avangardiste care,
trăind in mod direct sau indirect eveni-
Henri Matisse, mentele de război, înregistrează efectele
Biroul acestuia în propriile lucrări, ci se manifes-
de pe tă ca şi când ar trăi într-un fel de indife-
cheiul
renţă olimpiană. Această atitudine repre-
St. Michel
(1916), zintă o metodă de autoapărare faţă de
Washington, dramele existenţei sale (în decembrie
Colecţia Phillips 1915, Eva se îmbolnăveşte şi moare în
spital). N u se poate distinge nici măcar o
reacţie directă sau indirectă, precum cea a
lui Matisse care, chiar şi în atmosfera de
calm a Coastei de Azur, va modifica în
aceeaşi perioadă tonurile familiare, lumi-
noase, ale paletei sale, în culori mult mai
întunecate.

Felix Vallotton,
Verdun
(1917),
Paris, Muzeul Armatei

by imKobra ©
RÂZBOIUL 83

Bărbatul cu pipă
(1915),
Chicago,
Institutul de Artă

by imKobra ©
84 SUCCESUL

Arlechinul
(1915),
New York,
Muzeul de Artă
Modernă

by imKobra ©
B A L E T U L RUS ŞI P E R I O A D A „ N E O C L A S I C A " 85

BALETUL RUS ŞI PERIOADA despre Parade, cu muzică de Erik Satie, pe

„NEOCLASICĂ" versuri de Cocteau. In luna februarie a anu-
lui 1917, se mută câteva luni la Roma (unde
In vara anului 1916, Picasso acceptă să se afla compania lui Diaghilev), ocazie cu
lucreze la un proiect în care tânărul poet care vizitează Napoli şi Pompei. Este primul
Jean Cocteau, pe care îl cunoscuse în anul său contact cu originile clasicismului medi-
precedent, încerca să-1 implice de câteva teranean, de la frescele din Pompei până la
luni: realizarea decorurilor pentru unul încăperile de la Vatican, semnate de Rafael.
dintre baletele ruseşti pe care impresarul Mărturia cea mai clară a acestei străfulgerâri
Serghei Diaghilev le pregătea de un an în se găseşte pe cortina pictată pentru balet, o
Europa. Prin colaborări muzicale şi literare, pânză enormă pe care, într-o reprezentare de
acestea devin o sinteză a situaţiei artistice construcţie cubistă, apar acrobaţi din perioa-
avangardiste de după război. Este vorba da roz, transpuşi însă în noua sinteză

Olga şi Puil Paulo
(1923)

by imKobra ©
86 SUCCESUL

Olga in fotoliu
(1917),
Paris,
Muzeul Picasso

Inotătoarele
(1918),
Paris,
Muzeul Picasso,
pag. 87

by imKobra ©
BALETUL RUS ŞI PERIOADA „NEOCLASICA" 87

by imKobra ©
88 SUCCESUL

clasicistă, care 1-a fermecat în timpul vizi- ristice modernismului urban - sirene, Biroul artistului
tei sale în Italia, cu amintiri evident influ- motoare, maşini de scris —, scandate pe un cu cap de cretă
enţate de Rafael şi poate câteva elemente fundament ritmic, în timp ce costumele (1925),
New York,
influenţate de Caravaggio (în aceeaşi alegorice ale personajelor respectă criterii-
Muzeul de Artă
perioadă se folosea „d'apres" ale lui Le le compoziţiei geometrice cubiste. Intre Modernă
Nain). La 18 mai 1917, în ciuda contes- timp, Picasso începe o relaţie cu una din-
taţiilor din partea publicului, are loc tre protagoniste, balerina de origine
reprezentaţia de la Paris, care este consi- rusă Olga Kokhlova, cu care se va
derată o manifestare cubistă şi, în con- căsători în anul 1918 şi care va deveni
secinţă, de influenţă germană. Coloana personaj al picturilor sale. Odată cu afir-
sonoră este compusă din sunete caracte- marea succesului, datorat şi evenimentelor

by imKobra ©
B A L E T U L R U S ŞI P E R I O A D A „ N E O C L A S I C Ă " 89

mondene mijlocite de lucrul la balet,
Picasso poate fi considerat, în sfârşit,
perfect încadrat în elita intelectuală de
după război. în anul 1921, în Germania,
Maurice Raynal publică prima monogra-
fie dedicată artistului, iar perioada
boemă din Montmartre rămâne doar o
amintire - viaţa sa va deveni din ce în ce
mai excentrică, plină de recunoaşteri,
puţine călătorii şi multe aventuri care se
petrec ca la carte, destul de des, de parcă
experienţele din viaţa reală s-ar fi succedat
pentru a fi surprinse pe pânză. Continuă să
experimenteze noul stil „neoclasic" - un fel
de ciudată „reîntoarcere la simplitate" - în
numeroasele portrete ale Olgăi şi în mici
tablouri valoroase precum Inotători.
Sensibilitatea pictorului se orientează către
dimensiunea „monumentală" a formelor,
tratarea personajelor (aşa cum reiese din
tablourile Ţărani adormiţi sau Femeie
şezând) este realizată cu o severitate sobră,
din care reiese spiritul de revoltă al lui
Michelangelo, atât de admirat la Roma.
De aceea, nu este o întâmplare faptul că, în
Cei trei muzicanţi
anul 1921, când oficialităţile îi încredinţea-
(1921),
Philadelphia, ză sarcina de a face o sculptură comemora-
Muzeul de Artă tivă dedicată lui Apollinaire (o provocare ce
se va prelungi timp de mulţi ani), Picasso
se gândeşte pentru prima dată la realizarea
unui monument. De acest proiect sunt
legate câteva tablouri din 1927 (ciclul
Metamorfoze), pe care însă câţiva critici le
consideră a fî destinate unei alte opere
nerealizate, un m o n u m e n t pe care ar fi

by imKobra ©
90 SUCCESUL

SCULPTURILE LUI PICASSO

începând din anii de ucenicie de la Barcelona (prima dovadă artis-
tică pe care o cunoaştem este Femeie sezând, din anul 1902) şi
până la sfârşitul vieţii, Picasso acordă un interes, mai mult sau mai
Cap de femeie
puţin redus, sculpturii. Insă prima operă demnă de a fi luată în
(1931),
Paris, seamă în acest sens datează din perioada de elaborare a cubismu-
Muzeul Picasso lui, începând cu sculpturi din lemn, pe care le realizează în anul
1906, trecând la realizarea sculpturilor care accentuează într-o a
treia dimensiune problema descompunerii formei în porţiuni
pline şi porţiuni goale (cum ar fi Bustul lui Fernande din anul
1909), până la asamblarea Chitării, din anul 1912, care coincide
cu descoperirea colajului, prin care este pus în evidenţă statutul
propriu-zis al reprezentării. în spaţiul tridimensional, sculptura
capătă, aşadar, funcţia de rearticulare a elementelor artistice care îl
preocupă pe artist (Jean-Paul Sartre susţinea că operele lui Picasso,
înainte de a fi frumoase sau urâte, ridică probleme). Dacă în anii
'20 activitatea artistică pare depăşită de pictură, care se orientează
asupra dimensiunii monumentale a formei, aceasta va reveni pre-
dominant în scenă după anul 1928, stimulată fiind de propunerea
realizării unui monument închinat lui Apollinaire (care, iniţial,
trebuia să fie situat în cimitirul parizian Pere-Lachaise, pe mor-
mântul poetului), pentru realizarea căruia caută să colaboreze cu
sculptorul spaniol Julio Gonzales. Timp de câţiva ani se dedică
realizării de schelete din metal, folosind materiale reciclabile, pro-
cedând astfel şi la realizarea renumitei lucrări Cap de taur din anul
1942, formată dintr-un mâner şi o şa de bicicletă, alături de care a
mai folosit hârtie, ţesături şi alte elemente din viaţa de zi cu zi, care
1-au inspirat pe moment (unul dintre cazurile rare de opere gândite
dinainte este lucrarea Cap defemeie, realizată între anii 1929 şi

by imKobra ©
1930, pentru care a cumpărat în mod spe-
cial o strecurătoare şi a testat diferitele
efecte ale folosirii acesteia). De fapt,
Picasso consideră sculptura drept manipu-
larea unor materialeflexibile,cum ar fi
ceara. Va accepta să realizeze lucrări turna-
te în bronz, împins de cererile expozanţilor
săi şi motivat de exigenţele comerciale.
Ultimii ani din viaţă îl surprind implicat
în realizarea de machete din hârtie, pe care
mai apoi le transpune în lucrări realizate
din tablă în atelierele meşteşugăreşti. Este
momentul căutării unor dimensiuni
sculpturale monumentale, care să păstreze
articularea în planuri geometrice, caracte-
ristică a picturii sale de după război.

Cap de femeie
(1929-1930),
Paris, Muzeul Picasso
(păstrată ia New York,
Muzeul de Artă
Modernă)

by imKobra
92 SUCCESUL

Ţărani adormiţi
(1919),
New York,
Muzeul de Artă
Modernă

Două femei
alergând pe plajă
(1922), Paris,
Muzeul Picasso

„rjM, -&m '4HÎ


■^UtKSLr"*' £"v- ,l

JH Hf J

'^SS
^HJ

1 ^^^

M. 1
, . -
fHJ Hl r
Wm ■■MB&SS&''

" ■ ■ ™" " ^ -^fcHB
by imKobra ©
BALETUL RUS ŞI PERIOADA „NEOCLASICA" 93

Dansul
(1925),
Londra,
Muzeul Tate

by imKobra ©
94 _ SUCCESUL

vrut să-1 amplaseze pe plaja Croisette de
la Cannes. Frecventarea mediului teatral
(continuă activitatea de scenograf cu
Diaghilev) trezeşte interesul pentru perso-
najele din Commedia dell'Arte, care-i
inspiră câteva portrete ale unor prieteni şi
al fiului, Paulo (născut în anul 1921), care
purtau costume tradiţionale, şi, mai ales,
cele două versiuni ale tabloului Cei trei
muzicanţi, considerate apogeul experien-
ţei cubismului sintetic (tradiţia îl identifi-
că pe Picasso cu Arlecchino, pe Jacob,
recent convertit la catolicism, cu călugă-
rul, şi pe Apollinaire cu Pierrot). Ambele
versiuni sunt pictate în culori strălucitoa-
re şi lucioase, eliminând chiar şi pointilis-
mul (n.t. - stil de pictură în care se folo-
sesc mici puncte de culoare care, privite
de la o anumită distanţă, se întrepătrund,
dând naştere altor culori), care schimbase
planurile geometrice din ultimii ani.
Compoziţia este plasată în planuri colo-
ristice bidimensionale, suprapuse, fară
nicio tentaţie plastică. Tendinţa de a
învinge religiozitatea cubistă continuă
într-o direcţie de o exuberanţă coloristică
şi decorativă care, prin câteva naturi

Parada
(1917),
costumul
managerului
american

by imKobra ©
BALETUL RUS ŞI PERIOADA „NEOCLASICA" 95

Picasso
şi asistenţii săi
pregătind
Parada
(1917)

moarte, va culmina cu o altă mare lucrurile ar fi întotdeauna ambivalente:
operă, Dansul, în care articularea planu- profilul negru, gravat înspre fereastră,
rilor se transformă într-un ornament este cel al lui Ramon Pichot, un prieten
bidimensional. Tocmai acest tablou din anii trăiţi în Spania, de puţin timp
ascunde sub aparenta fericire o umbră dispărut în momentul realizării acestui
întunecată, ca şi când, la Picasso, tablou.
by imKobra ©
96 SUCCESUL

by imKobra ©
BALETUL RUS Şl PERIOADA „NEOCLASICA" 97

Cortină pentru
baletul Parada
(1917),
Paris,
Muzeul Naţional
de Artă Modernă
Georges
Pompidou

by imKobra ©
98 SUCCESUL

figura lui Andre Breton. Astfel, în Franţa,
câştigă teren ideile referitoare la automa-
tismul şi la cauzalitatea creaţiei artistice,
care, în anul 1924, îmbinate cu sugestiile
psihanalizei freudiene (care începe să fie
cunoscută şi studiată chiar şi în afara
domeniului clinic) dau naştere mişcării
suprarealiste. Adepţii grupării îl conside-
ră imediat pe Picasso un predecesor şi un
deschizător de drumuri, prezentându-i
operele la expoziţia „La Peinture
Surrealiste", care, în anul 1925, susţine
existenţa unui specific suprarealist în
artele vizuale (sunt expuse şi lucrările lui
De Chirico, ale lui Klee şi ale lui Miro).
Suprarealiştii îi publică numeroase re-
produceri în revista grupului, „La
Revolution Surrealiste", atât după cele
mai recente lucrări, cât şi după tablourile
cubiste ale artistului. In realitate, apro-
pierea spaniolului de această mişcare se
dovedeşte mai degrabă limitată, inaccep-
tabilă, în ceea ce priveşte luciditatea sa
raţională, superioritatea inconştientului
ca sursă a creaţiei fiind de-a dreptul ironi-
ÎNTÂLNIREA
zată, cu o gravură din anul 1933. In ceea
CU SUPRAREALISMUL
ce priveşte Expoziţia din 1925, nu trimi-
te niciun tablou, limitându-se la alegerea
Poetul Tristan Tzara, susţinător, la
colecţionarilor, cărora le-ar fi putut
Zurich, al dadaismului, una dintre expre-
împrumuta. Doar în câteva ocazii (cum
siile cele mai radicale ale avangardei de
ar fi anumite tablouri din 1933) şi în
început de secol, se mută la Paris, în anul
scrierile cărora s-a dedicat mai târziu a
1920, şi începe imediat să promoveze
Fata în oglindă experimentat metodele creaţiei automate,
manifestări la care participă, împreună cu
(1932), încercând chiar şi câteva tablouri realiza-
New York, Muzeul mulţi prieteni ai lui Picasso, o nouă gene-
te pe întuneric. Trebuie subliniată
de Artă Modernă raţie intelectuală, din care se distinge

by imKobra ©
ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL 99

Nud masiv pe
fotoliul roşu
(1929),
Paris,
Muzeul Picasso

by imKobra ©
100 SUCCESUL

REVOLUTIA SUPRAREALISTA

In octombrie 1924, un tânăr poet francez, Andre Breton, profund
marcat de ruptura de gruparea dadaistă, înfiinţată la Paris după
sosirea lui Tristan Tzara, publică primul manifest al suprarealismu-
lui, în care enunţă principiul creaţiei ca eliberare de energiile sub-
conştiente. „SUPRAREALISMUL, s. m. Automatism psihic pur,
prin intermediul căruia ni se propune să exprimăm, atât verbal,
cât şi în scris sau în alte moduri, funcţionarea reală a gândirii. Este
rezultatul gândirii, fără să existe niciun control exercitat de raţiu-
Giorgio Rene Magritte, ne, dincolo de preocupările estetice şi morale". Breton lucrase ca
De Chirico, Secretul dublu psihiatru militar în timpul războiului şi căutase, în anii anteriori
Cântec de (1924), redactării Manifestului, să îmbine teoriile lui Freud (conform
dragoste Paris, Muzeul căruia arta suprarealistă este o tentativă explicită de expunere în
(1914), Naţional de Artă
New York, termeni creativi) pentru ca, prin cercetările sub hipnoză şi studiul
Modernă Georges
Muzeul fenomenelor mijlocitoare, să ajungă la o stare de transă creativă.
Pompidou
de Artă Modernă Faţă dc poetica dadaistă, el preferă libera asociere a elementelor şi
(jos)
(sus) se ridică împotriva cenzurii raţiunii
şi a civilizaţiei burgheze. Ca şi alte
mişcări de avangardă puternic struc-
turate într-un grup organizat,
suprarealismul - născut ca o mişcare
literară - atrage foarte repede pe
orbita sa şi alte limbaje, în special
pictura. Existenţa unui suprarealism
artistic este stabilită în mod oficial
în anul 1925, printr-o expoziţie
pariziană, şi, mai apoi, prin manifes-
tul „Suprarealismul şi pictura", din
anul 1928. Pictura suprarealistă se
caracterizează prin două proceduri
distincte, chiar dacă ambele sunt

by imKobra ©
orientate către elaborarea unor imagini
puternic influenţate de dimensiunea vise-
lor, atât în iconografie, cât şi în proceduri-
le de compoziţie. Anumiţi autori, precum
Salvador Dalf (care mai apoi va ajunge să
se desprindă de grupare) şi suprarealiştii
belgieni, dintre care Rene Magritte, tind
să folosească un limbaj artistic convenţio-
nal, care izbucneşte prin introducerea unei
iconografii tulburătoare şi vizionare. Alţii,
precum Max Ernst, vor descompune
direct legăturile limbajului vizual, adop-
tând şi inventând tehnici precum
„frottage" (n.t. - Tehnică ce presupune
obţinerea pe hârtie a impresiei unui anu-
mit material, cum ar fi lemnul, atunci
când peste el se poziţionează o hârtie, pe
care se trasează rapid linii cu un creion
moale. Această tehnică era folosită de Max
Ernst şi de alţi membri ai mişcării supra-
realiste drept fundament pentru creaţii
artistice mai elaborate, cum ar fi picturi sau colaje.) sau „collage" Giorgio De Chirico,
(n.t. - Tehnică ce presupune aplicarea pe şevalet a unor materia- Talentul caraghios
le textile, bucăţi de ziar sau tapet), pentru a introduce cauzalita- al unui rege
tea şi libera asociere psihică direct în procesul de compoziţie. (1914-1915),
New York,
Potenţialul fantastic, specific caracteristicilor de limbaj cinemato-
Muzeul de Artă
grafic, îi va împinge pe suprarealişti să realizeze şi filme care sunt
Modernă
deja nişte pietre de hotar în istoria cinematografiei de avangardă.
„L'âge d'or", produs în urma colaborării lui Dalî cu Luis Buriuel,
sau filmele suprarealiste ale lui Man Ray se numără printre cele
mai reuşite realizări ale mişcării.
102 SUCCESUL

Sculptorul
(1931),
Paris,
Muzeul Picasso

influenţa exercitată de el asupra suprarea- şi orientată către tradiţionalism. Acest
lismului, prin medierea unui alt predece- mod de organizare a structurii compozi-
sor recunoscut, Giorgio De Chirico. In ţionale a cadrului nu i-ar fi lăsat indife-
perioada şederii sale la Paris, între 1910 şi renţi pe suprarealişti. Dacă o oarecare
1914 (ani cruciali pentru definirea carac- aderenţă la climatul suprarealist se poate
teristicilor metafizicii), pictorul italian a constata la Picasso în aceşti ani, aceasta
resimţit profund influenţa operelor în sti- este identificată în violenţa expresionistă
lul descompunerii lui Picasso, încercând care deformează anumite figuri, precum
să creeze, la rândul său, o versiune cumva în tabloul Sărutul sau în Nud masiv pe
rearticulată pe o reprezentare care devine fotoliul roşu, în care culorile şi formele

by imKobra ©
ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL 103

Visul
(1932)

by imKobra ©
104 SUCCESUL

pierd orice bucurie decorativă şi par izvo-
râte din graba impulsurilor primitive care
animă tabloul cu un fel de mânie. Apare,
de asemenea, şi intenţia, sugerată doar, a
temelor care ar părea să ia naştere din
principiile descompunerii cubiste, cum ar
fi capul dublat, care începe să fîe prezent
în câteva opere, precum Femeie cu sculptu-
ră. Mai mult decât atât, se observă o anu-
mită dimensiune onirică, cu informaţii
despre sine în câteva portrete, care conduc
din nou la tânăra lui amantă din acei ani,
Marie-Therese Walter, pe care o cunoscu-
se în 1927. Aceste teme au legătură cu o
serie de tablouri începute în aceiaşi ani,
care invocă subiecte mitologice, inspirate
de clima meridională a Coastei de Azur,
unde începe să-şi petreacă vacanţele.
Combinaţia de simboluri arhetipale va
deveni o constantă în opera sa din urmă-
torii ani, cum ar fî în Minotaurul, anima-
lul mitologic care dă chiar titlul unei
reviste de factură suprarealistă. Acest
aspect nu i-a scăpat părintelui conceptu-
lui de subconştient colectiv, psihologul 1930, opere în care îmbină aspiraţii tote- înotător la
Carl G. Jung, care, chiar în 1932, dedică mice şi ingredientul unei evidente ten- malul mării
un studiu picturii acestuia. O referire la siuni ironice. Subiectul care mai presus de (1932),
oniricul suprarealist se poate recunoaşte şi New York,
toate ar fi reprezentat tensiunile interoga-
Muzeul de Artă
în sculpturile fîliforme (adesea realizate ţiilor asupra originilor, împreună cu arhe- Modernă
folosind adevărate şi frumoase „objects tipurile şi impulsurile actului creaţiei
trouve", cum ar fi nisipul sau strecurătoa- artistice, legate de explicarea legăturii sale
rea din Cap de femeie) la care lucrează în cu un erotism exprimat în toată gama sa
aceşti ani, mai întâi în colaborare cu cata- de nuanţe, de la blândeţe până la violen-
lanul Julio Gonzales, apoi în atelierul pre- ţă, este acela al pictorului din atelier cu
gătit în castelul Boisegeloup, cumpărat în modelul. Picasso începe să trateze acest

by imKobra ©
ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL 105

Sărutul
(1925),
Paris,
Muzeul
Picasso

by imKobra ©
106 SUCCESUL

Compoziţie
cu mănuşă
(1930),
Paris,
Muzeul Picasso

subiect în mod sistematic în jurul anului anul 1959, subliniază valoarea pe care o
1927, lucrând la o ediţie ilustrată a lucră- atribuie întâmplării cu Frenhofer şi, în
rii „Capodoperă necunoscută" a lui Balzac, sens figurat, orice are legătură cu aceas-
comandată acestuia de Vollard (în cursul tă temă. „Acesta este minunatul
anilor următori, activitatea de gravor pen- Frenhofer: cel care, până la urmă, nu
tru cărţi ilustrate a fost una dintre preocu- reuşeşte să se vadă decât pe sine. Acesta,
pările sale principale). Protagonistul poves- din cauza cercetării sale permanente a
tirii, ezotericul pictor Frenhofer din secolul realităţii, cade în cea mai profundă
al XVI-lea, care i-a fascinat întotdeauna pe obscuritate. Există multe realităţi diferi-
artişti (este cunoscută pasiunea sa pentru te pe care, dacă doreşti să le îmbrăţişezi
această povestire despre Cezanne şi în totalitate, vei cădea în întuneric."
Matisse), captează până şi imaginaţia lui însă o nouă aventură intelectuală se
Picasso, care se apleacă asupra raportului arată în viaţa lui Picasso. începând cu
dintre artist şi modelul său în mod aproa- un tablou din anul 1930, artistul se
pe obsesiv. Din nou, într-o declaraţie din înverşunează să elaboreze una dintre cele

by imKobra ©
ÎNTÂLNIREA CU SUPRAREALISMUL 107

mai crude opere din istoria artei,
Râstignirea, pictată de Griinewald pen-
tru altarul din Isenheim, printre care
tablourile lui Picasso expun ansamblul,
intensificând deformările şi caracterul
aproape „mineral" al protagoniştilor.
Este primul exemplu de folosire a meto-
dei „d'apres"-ului de către spaniol, o
repetare obsesivă a planului compoziţio-
nal, care determină o transformare radi-
cală, sfâşiind opera reprodusă într-o
dimensiune sacră a „capodoperei" pen- Mathias Griinewald, Răstignirea
tru a o considera o problemă artistică. (1510-1515), Comar, Muzeul Unterlinden

by imKobra ©
1932
1952 G l a s u l
secolului al XX-lea

GUERNICA taurului, continuă în anii următori, cu
două serii de gravuri aparţinând Suitei Vollard,
In 1932 are loc, la Galeria Petit din Paris Minotaurul orb şi Minotauromachia, care
şi la Kunsthaus din Ztirich, prima mare reprezintă sinteza tematicii complexe a
retrospectivă a lui Picasso, care, între lui Picasso.
timp, se ocupase intens de sculptură şi Viaţa particulară e marcată în special de
gravură, cu o schimbare frecventă a criza cu Olga, în 1935, după sarcina tine-
subiectelor între cele două activităţi (gra- rei Marie-Therese Walter. Picasso a trăit
vurile din aceşti ani formează aşa-zisa separat de ambele femei, în perioada pe
„Suită Vollard", cumpărată în întregime care el însuşi o numeşte „cea mai întune-
de proprietarul galeriei). In ceea ce pri- cată din viaţa mea", la Paris, şi pentru
veşte pictura, o călătorie în Spania prima dată s-a simţit incapabil să picteze,
reaprinde interesul pentru tema coridei, abandonând chiar şi portretele de femei
realizată acum în picturi de o violenţă adormite, cărora dificultăţile sentimentale
expresionistă extremă, în comparaţie cu le umbriseră orice senzualitate. Pentru a
desenele Minotaurului, în care curbele scăpa de descurajare a început să scrie poe-
largi şi decorative ale portretelor zii de inspiraţie suprarealistă, în limba
feminine realizate cu ani în urmă franceză şi spaniolă (va rămâne mereu
Masacru în Coreea devin evocări ale m o r ţ i i şi violenţei legat de limba maternă, păstrând ca pe un
(1951), carnale. Această căutare a valorii sim- obicei pronunţarea imperfectă a limbii
detaliu,
Paris, bolice a coridei, prin explicarea franceze), şi 1-a invitat în Franţa pe vechiul
Muzeul Picasso caracterului sexual al m i t u l u i m i n o - său prieten din boema spaniolă, Jaime

by imKobra ©
110 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA

Costumul toreadorului

Toreadorul
SCRIERILE LUI PICASSO cu cel mai subţire ac pe care ceaţa îl
inventă
ţesu un costum de becuri
electrice
Picasso s-a dedicat scrisului în diferite momente ale vieţii sale, mai taurul.
ales în perioadele de criză de inspiraţie în domeniul preferat, cel al
picturii. Preferata sa a fost mereu scrierea literară, nereuşind însă
niciodată să explice sau să teoretizeze ideile sale poetice. Fata
Intervenţiile sale, strânse în numeroase volume şi articole, s-au
limitat la scurte declaraţii, de multe ori enigmatice şi contradicto- Fată
rii, adunate de-a lungul anilor de la anumiţi interlocutori frumos dulgher care uneşti axele
privilegiaţi. cu spinii trandafirilor
De remarcat sunt textele lui Picasso care ilustrează influenţa poe- nu vărsa nicio lacrimă
ziei suprarealiste. Versurile sunt scrise spontan, lăsând să curgă flu- dacă vezi lemnul sângerând.
xul asocierilor libere ale cuvintelor şi imaginilor, aproape întot-
deauna lipsite de semne de punctuaţie. Autorul lor se lăuda des Picasso, Scrieri, Milano, 1998
însă că ar fî fost unicul scriitor suprarealist adevărat (în rest, Andre
Breton a fost un admirator al poeziei lui Picasso, dedicând câteva
studii analizării textelor sale, pe care le-a inclus şi în 0 antologie a
umorului negru). De multe ori, Picasso prezenta manuscrise dărui-
te de prietenii săi, poeţi, care îşi corectau scrierile rezultate în
urma sesiunilor poetice „automate", modificând astfel esenţa crea-
ţiei lirice suprarealiste. ^"^{jă^r /HT*I*
U r
- ?;'
Ss y**- i
'l

Prezentăm aici două dintre poeziile lui Picasso, alese dintre cele
publicate în cugetarea lui Andre Breton „Picasso poetul", apărută /fe :/
M^mo
în 1935, în revista „Cahiers d'Art" (traducerea e realizată de Mario
De Micheli şi Danilo Montaldi).
r*" // I r l l l 1
II1
-i y
Pagina de
manuscris
Dorinţa
trasă de coadă ' J,.!JL:» > 3K_£ " t j î î f t - ' - - '

(1941)

by imKobra ©
GUERNICA 111

Femeie
care
plânge
(1937)

by imKobra ©
112 GLASUL S E C O L U L U I A L XX-LEA

Sabartes, care revenise de curând în
Europa, după o lungă călătorie în f Ta
America de Sud. Jurnalist şi scriitor,
Sabartes, care a păstrat relaţia cu Picasso,
; N »
J&H 1 i ' i\ Vj
kSS^A^ ^ w* .ffe
W. jr

a abandonat orice ambiţie literară pentru
a deveni secretarul său personal (sau, cum
spunea el, „clopotarul") până la moarte.
'^KO^ --
'* J»7|v
wfc
In 1936 i-a întâlnit pe poetul suprarealist
Paul Eluard şi pe tânăra fotografă Dora 3»* W '
fc v N^i^Fl
Maar, cu care va avea apoi o relaţie (cu ea
^
„descoperă" tradiţia ceramicii în satul lui
Vallauris).
\ J - ^ » I IK^, v
~

în acelaşi an însă a început războiul în
Spania, cu insurecţia fascistă a generalului
Franco contra Guvernului Frontului
Popular. Picasso, care în general era reti-
cent cu temele politice, îşi exprimase cu
această ocazie simpatia pentru noul
guvern spaniol şi s-a arătat de partea repu-
blicanilor.
Artistul a acceptat, printre altele, şi funcţia
de director al Muzeului Prado. Totodată, a
realizat, pentru a le vinde apoi în vederea
susţinerii Republicii Spaniole, gravurile
din poemul ilustrat Somnulşi minciuna lui
Franco, în care caracteristicile picturii din
ultimii ani sunt mai clare şi au o tentă pro-
pagandistică, artistul fiind influenţat,
poate, de vechea pasiune pentru benzile
desenate.
Obsesiile multiple din această perioadă se
vor regăsi sintetizate în Guernica.
Guvernul republican îl invitase deja pe
artist să realizeze o operă care să fie expusă
în Pavilionul Naţional spaniol la Expoziţia

by imKobra
GUERNICA 113

Minotaur orb
(1934),
pag. 112, sus Corida: Moartea Universală de la Paris, din iunie 1937.
toreadorului Când, pe 26 aprilie, bombardierele germa-
Satir ce dezbracă (1933),
ne au distrus oraşul basc Guernica şi jur-
o femeie Paris, Muzeul Picasso
naliştii francezi şi germani au încercat să
(1936)
pag. 112, mijloc impute această tragedie republicanilor,
care ar fi minat localitatea pentru a-i dis-
Minotauromachia credita pe inamici, Picasso decide imediat
(1935), NewYork,
că acest bombardament va fi subiectul pic-
Muzeul de Artă
Modernă turii sale, începută la 1 mai 1937. Frenezia
pag. 112, jos lucrului in studioul din Rue des Grands-

by imKobra ©
114 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA

Augustins (aceeaşi stradă pe care Balzac a
imaginat casa protagonistului lucrării
Capodoperă necunoscută) este susţinută, în
afară de numeroase studii şi desene, de o
serie de fotografii realizate de Dora Maar,
ceea ce determină o reducere progresivă a
compoziţiei, până la esenţial (şi alegerea
cromatică, regândită după începerea lucră-
rii, este datorată cronicilor din ziare).
Apelează tot la simbolurile, transpuse în
cronici, din ultimii ani: taurul, calul, tor-
tura şi dezmembrarea corpurilor. Con-
ştient de angajamentul realizării unui nou
gen de operă pentru acea vreme, împăca-
rea dintre formalismul stilistic şi participa-
rea socială reprezintă, pentru Picasso, posi-
bilitatea afirmării unei „voci moraliste" de
avangardă, care caută propriile referinţe în
monumentala pictură a trecutului, de la
severitatea „teatrală" a operei lui Rafael,
Incendiul din burg, la sărbătorirea apoca-
liptică a pânzei Triumful morţii, opere
celebre în Evul Mediu, în teritoriile medi-
teraneene ale Europei.
Opera, expusă (împreună cu două
sculpturi, Cap defemeie şi Femeie cu vas)
la intrarea principală din Pavilionul
Portretul
Spaniol, care a fost inaugurat la 12 iulie,
Dorei Maax
(1937), este prezentată apoi, cu ocazia unui turneu
Paris, internaţional, drept instrument de propa-
Muzeul Picasso gandă împotriva generalului Franco.
Cruzimea stilului său marchează pictura
lui Picasso, în special în seria de opere
Femei care plâng, supuse unei contorsio-
nări devastatoare.

by imKobra ©
GUERNICA 115

Somnul
^^f^sH^/^7 >i minciuna
lui Franco
(1937)

Guernica,
prima etapă
murală
(1937),
Madrid,
Museo Nacional,
Centro de Arte
Reina Sofia

l&£T-

by imKobra ©
116 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA

by imKobra ©
GUERNICA 117

Guernica
(1937),
Madrid,
Museo Nacional,
Centro de Arte Reina Sofia

by imKobra ©
118 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA

Caffe â Royan
(1940),
Paris,
Muzeul Picasso

BUCURIADEATRĂI de linii întrepătrunse care, în aceiaşi ani,
caracterizau multe capete de femei.
Pânza Pescuit nocturn in Antibes, din Picasso a urmărit, de atunci, coexistenţa
1939, este o pictură care, împreună cu acestei duble alternative, care va determi-
Guernica, constituie un fel de emblemă a na influenţa diferită, exercitată în pictura
polarizării deja definite în opera lui de după război: în timp ce Guernica va fi
Picasso. Dacă cea de-a doua pânză repre- un model pentru realismul implicat,
zintă tendinţa „monumentală" a inter- dizolvarea formelor în operele „hedonis-
venţiei morale pe scena publica, prima, te" va fi una dintre rădăcinile expresionis-
în schimb, este una dintre multele mului abstract american. Este important,
imagini pline de vitalitate ce se reunesc în deci, să analizăm separat cele două (poate
operele sale din ultimii ani, cu animale şi mai multe) „suflete" ale lui Picasso, atât
scene din viaţa de zi cu zi. O mărturie de diferite în aceşti ani, chiar dacă e evi-
completă a căutărilor unui hedonism dent vorba despre două tendinţe coexis-
(n.r. - concepţie etică potrivit căreia sco- tente şi contemporane în activitatea artis-
pul vieţii este plăcerea; cultul plăcerii) tului. Intr-un anumit fel, este ca şi cum,
vizual, accentuat de densitatea motivului în functie de succesiunea evenimentelor,

by imKobra ©
BUCURIA D E A TRAI 119

acestea alternează în viaţa sa, ca motive ce de Jarry), care, în 1944, va fi pusă în scenă,
se întrepătrund. fiind citită de interpreţi de excepţie, printre
Picasso îşi petrece anii de război între care Sartre, Lacan, Camus şi Queneau. In
Paris şi deplasările către localitatea acelaşi an, în luna octombrie, imediat după
Royan, continuând să lucreze în pofida eliberare, Salonul de Toamnă i-a dedicat o
greutăţilor inevitabile, refuzând, cât a fost retrospectivă (celebrând pentru prima dată
ocupat Parisul, avantajele oferite de ger- un artist care nu era francez), consacrându-1
mani pe baza renumelui dobândit. definitiv în Europa.
Pictează şi sculptează câteva dintre opere- între timp, se desparte de Dora Maar şi tră-
le sale cele mai cunoscute, cum ar Om cu ieşte cu Francoise Gilot, pe care o cunoscuse
miel, ca şi alte câteva realizate folosind în perioada războiului. Alături de ea, pe
materiale reciclate. Mai mult, se dedică Coasta de Azur, îl întâlneşte la Antibes pe Pescuit nocturn
din nou scrisului şi, în 1941, realizează Romuald Dor de la Souchere, administrato- în Antibes
un experiment teatral cu tentă suprarea- (1939),
rul Muzeului Civic din Palatul Grimaldi,
New York,
listă, Dorinţa trasâ de coadă (declarând că unde sunt păstrate mărturii arheologice din Muzeul de Artă
s-a inspirat din istorisirea lui Pere Ubu perioada romană. Acesta îi cedează Modernă

WL ^ ^ ^ ^ f t '^V
^ ^ w^m

B J ^ ^r Jt ' "^
^

1
W *"*
JH
§L_LJ
k^K^. —
^n^^B»
rnm^ w ^fc^-î
Pv jfl

KE^""*** 111 j T ^ i
^JX ^L >^H
y
JM.

by imKobra ©
120 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA

Henri Matisse,
Bucuria de a trăi
(1906),
Merion (Penn.),
Barnes Foundation

pictorului încăperile de la etajul
superior al muzelui, în schimbul unei
opere pe care să o păstreze în colecţia
sa, iar Picasso decide să decoreze
pereţii goi ai clădirii, care astăzi este
cunoscută drept Muzeul Picasso.
Rezultatul este o mare friză compusă
Fotografie de grup in din 22 de panouri care tratează dife-
studioul lui Picasso, rite subiecte, printre care arcada
după citirea mitologică a lucrării Bucuria de a trăi
manuscrisului
(titlul face o referire evidentă la una
Dorinţa trasă
de coadă (1944) dintre capodoperele lui Matisse, pe

by imKobra ©
BUCURIADEATRĂI 121

Bucuria de a trăi care Picasso îl va a d m i r a m e r e u , dar îl expresia fructuoasă a luminozităţii
(1946), va socoti şi rival). Aceasta este p o p u - mitului mediteraneean.
Antibes, lată de centauri şi figuri feminine Acelaşi spirit se regăseşte şi într-una din-
Muzeul Picasso
filiforme, care fac t r i m i t e r e la p r o t o - tre cele mai cunoscute opere, realizată
tipul „femeii-floare", cu care artistul imediat după război, Bucătâria, pictată
o identifică pe noua sa iubită, în două variante, în 1848. Este vorba
Francoise, şi reevocă modelele femi- despre bucătăria apartamentului din
nine care, cu ani în u r m ă , p r e d o m i - Rue des Grands-Augustins (în varianta
nau în sculptura sa. păstrată la Paris se identifică şi farfuriile
Iconografia mitologică, care în perioa- pictate în decoruri spaniole, pe care le
da „suprarealistă" reprezentase instinc- ţinea agăţate pe perete), care 1-a uimit
tiv frica şi animalitatea, devine a c u m datorită frumusetii sale. Rezultă o

by imKobra ©
122 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA

Femeia-floare simfonie în alb şi gri, orchestrată de o
(1946) grafică arabă, amintind de compoziţii-
(stânga) le lui Paul Klee (dar şi de Joan Miro),
care pare să atingă abstractul. Spre
Capra
(1950), deosebire de cubismul analitic, care era
Paris, Muzeul Picasso rezultatul unui concept obsesiv, aici se
(mijloc) observă o bucurie decorativă care suge-
rează liniştea emoţională.
Fetiţă care
sare coarda Pe durata vacanţelor petrecute pe
(1946), Coasta de Azur continuă să viziteze
Paris, satul lui Vallauris, fascinat de tradiria
Muzeul Picasso
ceramicii, practicată încă din epoca
(dreapta)
romană, deşi a înregistrat un declin în
timpul Primului Război Mondial.
Impresionat de posibilitatea de a experi-
Omcumiel
menta o nouă tehnică, Picasso a început
(1943),
Paris, Muzeul să lucreze ceramică din 1947, cumpă-
Picasso rând o casă şi un atelier în localitate (în

by imKobra ©
BUCURIA DE A TRĂI 123

Bucătăria I
(1948),
New York, Muzeul
de Artă Modernă

Bucătăria II
(1948),
Paris,
Muzeul Picasso

by imKobra ©
124 GLASULSECOLULUIALXX-LEA

1950 va dona oraşului o variantă a
Omului cu miel, care va fi expusă în Piaţa
Bisericii). Fascinat de mobilitatea mate-
rialului, instrument absolut special pen-
tru a „hrăni" obsesia periodică de a da
forme plastice picturii, va realiza în doi
ani aproape 2.000 de piese din ceramică,
expunând cam 150 la Paris, în 1948,
într-o etapă în care era foarte concentrat
şi asupra sculpturii. Ceramica, în plus, îi
oferă lui Picasso ocazia de a lucra împreu-
nă cu alţii, realizând un fel de „schimb de
experienţă". O idee nouă pentru el, care
s-a simţit mereu un creator solitar, ce nu
a reuşit niciodată să stabilească relaţii
adevărate cu alţi pictori. Poate aceasta se
datorează noutăţii aduse de posibilitatea
oferită, la începutul anilor '50, tânărului
pictor francez Edouard Pignon de a se
muta la Vallauris cu soţia, scriitoarea
Helene Parmelin, împărţind studioul,
lucrând în comun şi discutând, situaţie
pe care nu o mai trăise de pe vremea con-
vieţuirii cu Braque. Din această relaţie
vor rămâne semne în pictura lui Pignon,
Portretul în portretele profunde ale lui Helene,
Helenei
realizate de Picasso, şi într-o preţioasă
Parmelin
(1952) carte de amintiri, scrisă de femeie.

by imKobra ©
125

PICTORUL CERAMIST

în 1947, când Picasso a început să lucreze ceramică la Vallauris, Femeie cu mantilă
frecventa deja de un an atelierul Madoura, fabrica lui Georges şi vas (1949),
Suzanne Ramie, ultimul cuptor de ceramică rămas activ, în amin- Paris,
tirea unei tradiţii artizanale, care era cultivată încă din Antichitate Muzeul Picasso
în micul orăşel din sudul Franţei (Picasso alege să se mute acolo
pentru a lucra liniştit cu noul material şi pentru a-şi regăsi intere-
sul pentru ceramica din Vallauris). Rezultatele activităţii de cera-
mist, dusă frenetic câţiva ani (aceasta nu va fi niciodată considera-
tă doar un domeniu secundar al activităţii lui; a fost introdusă şi o Femeie
secţiune pentru ceramică în marile expuneri retrospective ce i-au îngenuncheată,
fost dedicate), pot fî clasificate în două mari părţi. In primul rând, sticlă (1950),
sunt obiectele de uz comun, deja modelate de alţii, asupra cărora Paris,
intervenţia lui este exclusiv decorativă, rezumându-se doar la a le Muzeul Picasso
picta. în al doilea rând, există formele modelate de el pe platforma
rotativă, pe care le-a lucrat abandonându-se fascinaţiei date de
materialul flexibil. Acestea sunt, în principal, vase antropomorfe şi
figuri de femei vanitoase - un subiect predominant în acei ani atât
în desene, cât şi în gravuri.
După cum admite însuşi Picasso, ceea ce 1-a atras la activitatea de
ceramist era posibilitatea de a crea forme care, deşi similare
sculpturii, solicită utilizarea culorilor. „Este ceva foarte asemănător
[cu sculptura], dar, evident, sunt emailuri lichide ce se aplică pe
aceste forme, care se colorează şi ajung astfel la pictură, ceea ce
face să devină un obiect diferit". Ca de obicei, obsesia sa rămâne
aceea a relaţiei dintre plasticitatea formei şi raportul ei cu planurile
de culoare, ceea ce 1-a fâcut să încerce sculptura colorată, aşa cum
sunt Chitârile, realizate în anii experimentării cubismului.

by imKobra
126 GLASUL SECOLULUIAL XX-LEA

; O N G R E S MONDIĂL-
DES PARTISANS
DE LA PAIX
SALLE PLEYEL
20-21-22 ET 23 AVRIL 1949
PARIS

Masacrul
a treia variantă
PORUMBELUL PĂCII
(1945)

Aşa cum s-a mai spus, după război Picasso
trăieşte momente complexe atât în viaţa par-
ticulară, cât şi în pictură, în care tentaţia
hedonistă şi senzuală coexistă cu graba de a
afirma o dimensiune etică a picturii, perfec-
ţionată pe durata războiului din Spania şi a
celui de-al Doilea Război Mondial - tensiu-
ne accentuată şi de creşterea faimei interna-
ţionale, care îi creează un puternic senti-
ment de responsabilitate. Ocupanţi nazişti
şi ofiţeri americani cu sediul la Paris deopo-
trivă au mers să viziteze studioul său, foto-
grafiat cu această ocazie de către Roberto
Capa. Dacă, în anii ocupaţiei, în lucrările lui
apăruseră anumite naturi moarte cu cranii
Orgia
umane şi animale, în care tonurile triste
(1955), Paris,
Muzeul Picasso redau climatul prezent, mediat de referinţa

by imKobra ©
PORUMBELUL PĂCII 127

Porumbelul la Vanitas şi la pictura din secolul al XVII-lea, cel simbolic. Picasso a declarat, după trece-
păcii in anul 1944 ia poziţie ofîcială prin aderarea rea anilor, că s-a inspirat din lagărele de
(manifest al
la Partidul Comunist Francez (adeziune care exterminare, dar mai credibil pare ceea ce
Congresului
mondial al a provocat câteva contestaţii la inaugurarea afirma Maar, care a indicat drept sursă de
luptătorilor festivităţii sale de omagiere, organizată cu inspiraţie ziarele care descriau războiul din
pentru pace) ocazia Salonului de Toamnă), preluând Spania, dat fiind că în primele luni din
exemplul prietenilor săi, poeţii Eluard şi 1945, perioadă în care a fost realizată opera,
Aragon, şi prin realizarea unei serii de opere informaţiile despre lagărele germane de
de o inspiraţie socială evidentă. Cea mai exterminare nu erau încă dezvăluite. In ace-
cunoscută, împreună cu alte picturi inspira- laşi an, o altă pictură, Monumentul închinat
te din drama ocupaţiei, este cu siguranţă spaniolilor morţi pentru Franţa, suprimă
Masacrul (pentru care Christian Zervos a ideea de ficţiune bidimensională, caracteris-
realizat un documentar fotografic în diferi- tică unui monument clasic dedicat eroilor,
tele etape ale realizării), evident amprentată şi continuă să alimenteze aplecarea lui
ca stil şi intenţie de Guernica, accentuând Picasso către operele destinate spaţiului
însă sensul documentar mai mult decât pe public.

Masacrul
(1945),
New York,
Muzeul de Artă
Modernă

by imKobra ©
128 GLASULSECOLULUIALXX-LEA

LETTRES
) jtajifaiscs

emc hour k VcT d'Hi,

Seria de intervenţii „politice" ale lui numai că omagiază memoria tatălui (n.t. - Jacques-Louis David,
Jurământul
Picasso continuă cu Masacrul din Coreea, porumbelul reprezenta una dintre temele
Horaţiilor
un protest pictural faţă de intervenţia favorite ale tatălui-pictor), dar devine şi un (1784),Paris,Luvru
americană, scandat pe un ton la fel de simbol politic, universal - porumbelul (stânga)

cutremurător precum una dintre cele mai păcii. Şi pentru a sublinia o posibilă viitoa- Portretul lui Stalin
frumoase picturi cu tentă socială din isto- re identifîcare a vieţii de familie cu cea din „Les Lettres
Francaises",
ria artei: Jurământul Horaţiilor al lui publică, pictorul decide să o numească 12-19 martie 1953
Jacques-Louis David (n.t. — pictura din Paloma („porumbel", în limba spaniolă) (dreapta)
1784 sugerează atât patriotismul şi cura- pe fiica sa născută în timpul congresului Masacrul din
jul soldaţilor, ilustrat de fraţii Horaţiu, parizian. O altă experienţă considerată Coreea
cât şi sfârşitul tragic al acestora, anticipat drept „manifest politic" ar fi fost şi portre- (1951), Paris,
Muzeul Picasso,
de femeile care plâng în partea dreaptă). tul lui Stalin, desenat de Picasso, tot la pag. 129 (sus)
Răspunsul artistului la realităţile politice cererea lui Aragon, pentru comemorarea
Războiul
ale vremii culminează cu faimosul desen morţii conducătorului rus în „Les
(1952),
Porumbelul păcii, dedicat congresului Lettres Francaises", din martie 1953, Vallauris,
parizian al partizanilor păcii, din aprilie dar această dată a fost mai puţin noro- Temple de la Paix,
pag. 129 (mijloc)
1949. coasă. Alegerea unui erou al avangardei
Aragon a fost cel care a ales porumbelul ca Picasso ar fi fost obiectul unei pole- Pacea
mici dure din partea conducătorilor (1952), Vallauris,
pentru afişul congresului. Cu o impercep- Temple de la Paix
tibilă precizie semantică, porumbelul nu Partidului Comunist Francez, implicaţi pag. 129 (jos)

by imKobra ©
P O R U M B E L U L PĂCII 129

puternic în bătălia afirmării „realismului
socialist" în artă.
Insă punctul culminant al picturii civile va fi
recunoscut în capela mănăstirii din Lernis,
la Vallauris, pe care Picasso a decorat-o cu
două panouri pe care, încă sub influenţa
impactului emoţional al războiului din
Coreea, le va dedica temei Război şi Pace (un
fel de confruntare la distanţă cu Matisse,
care realizase monumentala lucrare de
decorare a capelei „Rosaire" din Vence).
Urmează o muncă intensă, din aprilie până
în septembrie 1952, artistul realizând aproa-
pe două sute de schiţe (ce vor rămâne însă
neterminate, dat fiind că era prevăzut un al
treilea panou) în care revin simbolurile
mitului său mediteraneean.

by imKobra ©
f;
*i>

- * *

'V,

by imKobra ©
1953
1973 O bătrâneţe
monumentală

CELEBRĂRILE OFICIALE legate de memoria marelui maestru. Şi-a
dorit să fie înmormântat în parcul din
Picasso îşi petrece ultimii ani din viaţă Vauvenargues.
alături de o nouă iubită, Jacqueline Roque Intre timp, mor colegii şi opozanţii lui
- pe care a întâlnit-o în 1953 şi cu care din tinereţe: în 1954, Derain şi Matisse,
s-a căsătorit în 1961 —, în diferitele în 1963, Braque, iar în 1970, un incen-
locuinţe cumpărate şi pe care continuă să diu distruge Bateau-Lavoir, pe care
le achiziţioneze între Coasta de Azur şi guvernul francez (prin voinţa ministrului
sudul Franţei (La Californie, Notre Dame Andre Malraux, scriitor şi prieten al artis-
de Vie...). Dintre acestea, trebuie să men- tului) era pe cale să-1 declare monument
ţionăm măcar Castelul Vauvenargues, pe naţional şi pe care Picasso 1-a vizitat
care 1-a cumpărat în anul 1958, datorită periodic (se pare că vizita la vechea clădi-
valorii simbolice a acestuia în conştiinţa re din Montmartre ar fi fost un fel de
lui Picasso. Castelul este poziţionat lângă ritual de început la care era supusă fieca-
Aix-en-Provence, la poalele Muntelui re din noile sale iubite). Alice B. Toklas,
Saint-Victoire, ce apare de foarte multe moştenitoare a patrimoniului lui
ori în picturile lui Cezanne, punctul de Gertrude Stein (dispărută, la rândul ei, în
referinţă spiritual al aventurii cubiste. 1946), moare în 1967 şi colecţia ei, care
Fete de-a lungul Este semnificativ faptul că spaniolul, cuprindea 38 de opere de Picasso, este
Senei
care, chiar înainte de a se muta la castel, vândută unui grup de colecţionari care
(1950), detaliu,
Basilea, pictase o dată muntele totemic, decide să donează mare parte din ele Muzeului de
Kunstmuseum nu o mai facă după ce s-a stabilit în ţinuturile Artă Modernă din New York.

by imKobra ©
132 O BĂTRÂNEŢE M O N U M E N T A L Ă

Picasso continuă să-şi petreacă timpul stilizarea cea mai distinctă a etapei fmale Pablo Picasso
pictând, ocupându-se de afacerile sale, din viaţa lui. şi Jacqueline
în vila lor
primind vizitele prietenilor, cu care asista Chiar şi acest rol de mare veteran al pic-
„La Californie"
la coride ori se plimba pe Coastă, pozând turii, suportat cu nepăsare, probabil stra- într-o fotografie
pentru fotografi, asistând la cum se orga- tegic planificat, îi permite să realizeze de Man Ray
nizează, în toată lumea, expoziţii de cele- ceea ce pare a fi o ambiţie înfloritoare în (1956)
brare ce-1 omagiau ca fiind un monument mod periodic în cursul carierei sale,
viu al picturii secolului al XX-lea, prezen- ambiţie în care reuşesc să se împace Jacqueline cu flori
tând operele, evitând însă, deseori, să se curiozitatea experimentală, tensiunea în (1954)
prezinte la inaugurări. ceea ce priveşte randamentul plastic al
Şi în pictură prevalează portrete ale lui aspectelor picturale şi exigenţa asumării
Jacqueline, scene din viaţa petrecută pe unei proprii valori morale. Faima sa,
malul mării sau imagini ale atelierului, recunoscută universal, îi aduce propuneri
punctate cu exuberanţa culorilor, dar şi ce trezesc în el ambiţia realizării unui
mai mult cu frenezia pensulei, devenită monument. Nu doar o operă cu caracter

by imKobra ©
CELEBRĂRIOFICIALE 133

simbolic, ca în cazul Guernica, ci o ade-
vărată operă — pictură sau sculptură -
destinată a fi amplasată într-un spaţiu
public. Concepţia monumentală a for-
mei revine în anumite opere din a doua
jumătate a anilor '50, precum în seria
Inotători, temă pe care a înfruntat-o din
nou atât în pictură, cât şi în sculptură.
Odată cu trecerea anilor, câteva dintre
operele sale sculptate fuseseră deja ampla-
sate în ambianţa urbană (este cazul deja
menţionat al lucrării Om cu miel la
Vallarius). însă, de ceva timp, Picasso
visa, din când în când, la realizarea unei
opere create special pentru o piaţă publi- Femeie cu braţele
că. O m u l care, în 1945, declarase că „pic- deschise
tura nu este făcută pentru a decora apar- (1961),
Paris,
tamentele" încearcă să dea un nou sens
Muzeul Picasso
acestei afirmaţii.

Proiecte similare apar în mintea sa, pentru
prima dată, prin anii '20, când un comi- realizarea unei opere de mari dimensiuni
tet îl însărcinează, aşa cum s-a spus, să rea- pentru Parcul Muzeului de Artă Modernă
lizeze un monument Apollinaire pentru din New York.
grădinile din Saint-Germain-de-Pres, car- în 1958, după expunerea în premieră la
tierul parizian unde a trăit poetul. Vallarius, finalizează grandiosul panou
Povestea ar fi continuat o perioadă lungă decorativ Căderea lui Icar, destinat a fi
de timp, cu mai multe propuneri neapro- aşezat în sediul parizian al U N E S C O , la
bate de comitetul promotor, până când care a lucrat toată luna decembrie a anu-
Picasso a hotărât să ofere o statuetă - Cap lui 1957, acoperind o supraraţă de peste
de femeie din bronz (un portret al Dorei 800 de metri pătraţi pentru care, la înce-
Maar din 1941) — care a fost inaugurată put, se gândise să propună o compoziţie
public în 1959. Unul dintre primele pro- cu înotători (din care rămân urme la
iecte - o construcţie din fire, elaborată în finalizarea lucrării). Este începutul unui
1928 - ar fi fost poziţionat într-un loc experiment al raportului dintre pictură
public în 1972, iar artistul ar fi autorizat şi arhitectură, care îşi va găsi realizarea

by imKobra ©
134 O BĂTRÂNETE MONUMENTALĂ

Două femei completă în colaborarea cu tânărul că este vorba de transpunerea în mari
pe plajă sculptor norvegian Carl Nesjar, pentru dimensiuni a desenelor sale, lucru reali-
(1956),
decorurile faţadei sediului principal al zat de Nesjar, posibilităţile noii tehnici
Paris, Muzeul
Naţional de Colegiului Arhitecţilor din Barcelona, la 1-au fascinat pe artistul spaniol care,
Artă Modernă, care începe să lucreze în 1960 şi care vor contrar obişnuinţei, vrea să o experi-
Centrul Georges fi inaugurate în aprilie 1962. Desenele, menteze înlocuind nisipul cu pietriş,
Pompidou
inspirate din tradiţia folclorică spaniolă, inventând şi provocând neclarităţi
au fost transpuse pe faţadă folosind o expresive în cursul prelucrării, cum a
tehnică de gravură prin cimentare, cu făcut cu ani în urmă cu ceramica.
sablarea nisipului, care fusese elaborată Picasso a c o n t i n u a t colaborarea cu
la Oslo de arhitectul Viksjo şi inginerul sculptorul norvegian, transpunând în
Jystad. Chiar dacă nu pot fi considerate metal multe dintre modelele sale, printre
adevărate opere ale lui Picasso, dat fiind care Femeie cu bratele deschise, din 1961,

by imKobra ©
CELEBRĂRIOFICIALE 135

Baia din Cannes care în 1962 ar fi fost realizată pentru să se vadă felul în care se naşte şi se dez-
(1958), parcul unei vile din Kahnweiler, şi Cap voltă pictura care stă, metaforic vorbind,
Paris,
de femeie, care este preluată în 1964 pe dosul pânzei. Muzeele din toată
Muzeul Picasso
după un model din 1962 pentru a fi lumea îi omagiază cariera cu mari retros-
amplasată în faţa Centrului Civic din pective, aniversările sale devin ocazii de
Chicago, ce va fi apoi inaugurată în celebrări publice. în 1963, la Barcelona,
1967. se naşte Muzeul Picasso, dorit mult de
Intre timp apar şi numeroase recunoaş- Sebartes, care donează opere şi docu-
teri. în 1955, Henri-Georges Clouzot mente proprii (în memoria prietenului,
realizează documentarul, poate cel mai la moartea acestuia, în 1968, artistul va
faimos dedicat operei sale, Le Mystere dona seria Las Meninas) şi căruia familia
Picasso, proiectat la Nisa, în care sunt îi va încredinţa, în 1970, toate lucrările
amintite „efectele speciale" care permit din tinerete.

by imKobra ©
136 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ

Cap de femeie
(1964)
Chicago,
The Art Institute
(dreapta)

Căderea lui Icar
(1958),
Paris, Palatul UNESCO

by imKobra ©
137

PICASSO PEISAGIST

Peisajul este un gen destul de străin concepţiei lui
Picasso despre pictură. Dar numai aparent. Artistul a
lucrat en plein air sporadic, în anii tinereţii petrecute
la Barcelona, preferând să picteze mereu în ambianţa
închisă a atelierului său, de obicei noaptea, chiar şi la
lumina lumânării, în perioada Bateau-Lavoir. Era un
semn evident de dezinteres pentru problema realiză-
rii picturilor la lumina zilei şi a efectelor caracteristi-
ce ale peisajelor. Subiectele preferate ale artistului Peisaj
mediteranean
erau cu siguranţă bine stabilite, dar atenţia sa se con-
(1952)
centra cel mai mult asupra naturii moarte, tablouri
cu figuri de stil, portrete şi nuduri. Cu toate acestea,
trecând în revistă întreaga sa operă, s-a descoperit că
Picasso a revenit periodic la peisaje, îndeosebi în
momentele cruciale ale cercetării, realizând lucrări naziste, sau Peisajul de iarnă din 1950 sunt marcate
care, reunite într-un corpus autonom, permit desco- de tensiunea civică declanşată în el de evenimentele
perirea unui alt aspect al multiplei sale personalităţi. care-i perturbă obişnuita bucurie creatoare.
Prima serie a picturilor de acest gen - dacă se exclud Atenţia pentru peisaje revine uneori după anii '50,
exerciţiile din tinereţe şi sporadicele viziuni de însoţită de reflecţiile a căror dovadă sunt lucrări
ambianţe naturale sau urbane în ani de albastru şi „d'apres". Adâncit în luminozitatea mediteraneeană
roşu - este, în mod evident, cea a peisajelor Horta de a Coastei de Azur, artistul încearcă să împace senzua-
Ebro, care, în 1909, contribuie decisiv la definirea litatea atmosferei cu obsesia - aproape o formă de
trăsăturilor cubismului. în următorii ani, peisajele horror vacui (n.t. - traducere literală: teama de spaţii
lui Picasso vor deveni un fel de jurnal vizual, care largi, cenofobie). In pictură se manifestă prin umple-
adună imagini ale locurilor unde pictorul trăieşte şi rea în întregime a pânzei cu detalii pentru aglomera-
înregistrează transformările care, în mod treptat, vor rea de semne ce secţionează pânza în planuri de
caracteriza devenirea sa ca artist. Astfel, un Peisaj de culoare, ca în Peisaj mediteranean din 1952. La fel se
Dinardvz oferi în 1920 graţia armonioasă care va întâmplă cu câteva succesiuni de treceri violente ale
marca perioada aşa-zisă „neoclasică", în timp ce pensulei, ce desfiinţează regularitatea geometrică a
imaginile Parisului, realizate pe durata ocupaţiei formelor, ca în Baia di Cannes din 1958.

by imKobra ©
138 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ

Gustave Courbet,
Fete de-a lungul
Senei
(1856-1857),
Paris, Petit Palais

PICASSO „D'APRES"
numele revendicării particularităţilor
Procedura denumită „d'apres" — realiza- intelectuale ale artistului, un fel de act
rea unei lucrări inspirate după o operă a critic realizat cu instrumentele picturii.
unui maestru - este caracteristica artei Picasso, a cărui carieră este plină de
moderne. Faţă de copia tradiţională, picturi inspirate din istoria artei, a
este o tentativă de reflectare critică cu produs în anii 1900 câteva dintre cele
mijloacele picturii a operelor pe care mai radicale copii ale operelor artişti-
artistul le consideră determinante pen- lor din trecut, folosind acest procedeu.
tru reconstrucţia propriei genealogii: în D u p ă copiile tradiţionale, realizate pe
loc să imite orbeşte modelul, autorul durata scurtei perioade de studii aca-
unei lucrări „d'apres" evidenţiază în demice din tinereţe, primele picturi
general caracteristicile pe care le consi- importante de acest tip se regăsesc în
deră potrivite propriei sensibilităţi. anii ' 2 0 , î m p r u m u t a t e de la Le Nain,
Practica „d'apres" este deci o procedură apoi cu grandioasa serie inspirată de
care depăşeşte realizarea conceptuală în Râstignirea lui Grunewald, în 1932. Ar

by imKobra ©
PICASSO „D'APRES" 139

Fete de-a lungul fi continuat in ultimii ani ai războiului C u m îşi alegea Picasso participanţi pro-
Senei şi apoi după, confruntându-se cu prii în acest joc vertiginos de oglinzi?
(1950), Poussin, Cranach, dar şi (în seria de Există un comentariu al său apropo de
Basilea,
Kunstmuseum gravuri a Giocchi di paggi, de exemplu) Delacroix, din timpul în care lucra la
cu stilul manieristic medieval, descope- pânza Donne di Algeri, care poate clarifi-
rit în ilustraţiile ce însoţeau, în ziarele ca acest lucru: „Poate că nici lui
cunoscute, publicarea romanelor-supli- Delacroix nu-i plăcea foarte mult
ment - pentru a da viaţă, în anii urmă- Rubens. însă îi plăcea să se gândească la
tori, câtorva serii de „d'apres" dintre cele el". Pictorii cu al căror spirit se hrănea
mai radicale şi mai impresionante din Picasso, repetând o serie mereu dorită
arta contemporană. de „variaţiuni pe aceeaşi temă", nu sunt
In anii '50 însă, obişnuinţa utilizării pro- aleşi pe baza gustului personal al artistu-
cedeului „d'apres" reprezintă o insistenţă lui - nu este vorba de un fel de muzeu
aproape obsesivă în tentativa de a-şi asi- ideal. Picasso descoperă în anumite
mila, închis în studioul său, toată istoria opere probleme legate de pictură, la care
picturii. îi place „să se gândească", şi deci se

by imKobra ©
140 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ

Jocurile încăpăţânează să le înfrunte în picturile preferând, dimpotrivă, să lucreze mai
(1950) ce 1-au inspirat. des noaptea, la lumina artificială) şi
Când, în anul 1950, realizează o operă voinţa transpunerii spiritului original
inspirată de Fete de-a lungul Senei de într-un pictorial arăbesc opac. La fel se
Courbet, în peisajele sale contemporane întâmplă şi în seriile sale de „d'apres"
„originale" apare aceeaşi tensiune între cele mai renumite, cele inspirate din
interes, pentru el aproape inedit, pentru Done di Algeri al lui Delacroix (începută
redarea atmosferei (spaniolul nu a mai în 1954, cuprinde 14 versiuni) şi cea
fost tentat de pictura en plein air, dedicată operei Las Meninas de

by imKobra ©
PICASSO „D'APRES" 141

Velazquez (începută în 1957, cuprinde deja încă din perioada lucrării Demoiselles Jocul pajilor
mai mult de 40 de versiuni). în prima, d'Avignon - a cărei evoluţie devine evi- (1951),
Paris,
pe care autorul o considera un fel de dentă dacă se confruntă realizarea diferi- Muzeul Picasso
omagiu adus operei Odalische a lui tă a cadânei aşezate, din partea dreaptă
Matisse, dispărut în acelaşi an 1954, inferioară a compoziţiei.
versiune după versiune se evidenţiază Las Meninas e, în schimb, un fel de punct
posibilitatea reprezentării mai multor culminant al criticii de reprezentare care,
puncte de vedere în acelaşi subiect, pro- cel puţin în anii '30, era continuată de
blemă „cubistă" pe care o înfruntase Picasso cu seria de opere şi desene dedicate

by imKobra ©
142 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ

Diego Velazquez, Las Meninas
Las Meninas (1957),
(1656), Barcelona,
Madrid, Muzeul Picasso
Muzeul Prado
constant tematicii pictor şi model. Caracteristica lecturii lui Picasso constă în
Pictura Prado e unul dintre cele mai fru- schimbarea poziţiei diferitelor personaje din
moase exemple de reprezentare simboli- complexitatea compoziţiei, pe care o des-
că a argumentelor teoretice relative la compune reţinând jocul dens de schimburi
actul de a picta şi a fost obiectul a şi retrimiteri pe care le-a realizat Velazquez.
numeroase lecturări interpretative care O intervenţie care îl tenta de mulţi ani, din
încercau să explice jocul enigmatic de moment ce, deja în 1952, îi spusese lui
priviri regăsite în pictură între autopor- Sebartes: „Ce ar rezulta dacă aş muta acest
tretul lui Velazquez, personajele reflectate personaj puţin mai în dreapta sau puţin mai
în oglinda aşezată pe fundal şi spectato- în stânga? [...] Nu ar mai fî Las Meninas
rul indirect implicat în apogeul cum apar pe pânza lui Velazquez, ci ar fi
pânzei. Las Meninas ale mele ".

by imKobra ©
PICASSO „D'APRES" 143

Aflat la vârsta senectuţii, Picasso referinţa la resursele clasice (compozi- Las Meninas
creează ultima mare serie „d'apres", ţia este inspirată după o gravură a lui (1957),
Barcelona,
cu care se pare că a vrut să înrădăci- Marc-Antonio Raimondi din anii '50, Muzeul Picasso
neze ideea că intrase deja în Istoria poate după un desen al lui Rafael,
artei. inspirat de un sarcofag roman).
Această colecţie este dedicată tabloului Picasso revine de mai multe ori asupra
de care este legat primul scandal din acestui subiect de-a lungul anilor, rea-
arta modernă, Le dejeuner sur 1'herbe lizând 27 de versiuni.
de Edouard Manet, pictură ce armoni- La finalul vieţii sale se înduplecă să
za prezentarea „scandaloasă" a unui observe realizarea atmosferei impre-
obiect tradiţional din pictura zilnică sioniste, al cărei refuz a stat la originea
franceză a anilor 1800 — picnicul — şi distrugerii cubismului.
by imKobra ©
144 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ

Eugene Delacroix,
Femei din Alger
în camerele lor
(1834),
Paris, Luvru

Edouard Manet,
Mic dejun în iarbă
(1863),
Paris,
Muzeul d'Orsay

by imKobra ©
PICASSO „D'APRES" 145

Femei din Alger
(1955)

by imKobra ©
146 O RĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ

Mic dejun în iarbă
(1960),
Paris,
Muzeul Picasso

by imKobra ©
ULTIMIIANI 147

Sărutul
(1969),
Paris,
Muzeul Picasso

ULTIMIIANI publică poemul ilustrat „înmormântarea
contelui de Orgaz", reprezentând una
Ultimii ani ai lui Picasso trec, aşa cum am dintre cele mai cunoscute opere ale lui El
arătat, fară evenimente importante, in Greco, încărcat de amintiri şi nostalgii din
afara obsesiei pentru pictură, ce-1 va stă- Spania, unde nu a mai revenit niciodată
pâni până la final. In ceea ce priveşte acti- după instaurarea regimului generalului
vitatea socială, se poate reaminti, in 1956, Franco. Latura cea mai intimă a picturii
protestul, alături de alţi intelectuali mili- sale a continuat să se manifeste în temele
tanţi ai P.C.F., faţă de invazia sovietică în care 1-au însoţit toată viaţa, tratate cu un
Ungaria. în viaţa privată, căsătoria cu paroxism violent, atât al deformării sem-
Jacqueline, din 1961, este deja amintită. nelor, cât şi al desenelor, evident în
In 1969 este din nou tentat de scris şi tablouri precum Bărbat cu pipă. Acesta

by imKobra ©
148 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ

POETII

Se spune că ultimul cuvânt pronunţat de Picasso pictori, în mod neoficial (a participat la reuniunile
pe patul de moarte a fost „Apollinaire". Viaţa lui lor, dar nu şi la expoziţiile cu care încercau să-şi
Picasso este punctată de întâlniri cu poeţi (în afara impună propria identitate). Chiar mai înainte, a fost
celor citaţi deja, trebuie amintiţi măcar Cocteau, un alt poet, Max Jacob, care 1-a introdus pe pictor
Reverdy, Alberti), cu care pare să fî reuşit să stabi- în ambianţa tinerilor intelectuali parizieni,
lească relaţii durabile şi fructuoase, mai mult decât ajutându-1 să se elibereze de constrângerile culturale
cu alţi artişti, şi, în acest sens, mărturie a stat care caracterizau ambianţa expatriaţilor spanioli şi să
intensa sa activitate de ilustrator de carte. revadă cu un ochi critic etapele propriei dezvoltări.
Dimpotrivă, se poate spune că atunci când Picasso în ceea ce priveşte raporturile dintre Picasso şi
s-a apropiat de vreun eveniment avangardist, depă- suprarealism, legăturile cele mai intense şi fruc-
şind individualismul obsesiv al căutării sale, tuoase vor fi acelea pe care pictorul va reuşi să le
a făcut-o mai mult cu ajutorul poeţilor decât aibă cu Eluard, dar cel mai mult cu Aragon (cu
al pictorilor. Breton, prietenia iniţială s-a deteriorat când
Prin anul 1912, când cubismul devine o mişcare Picasso a aderat la Partidul Comunist Francez, pe
afirmată cu susţinători şi texte teoretice, şi Braque, şi care scriitorul îl considera stalinist). Raportul cu
Picasso sunt recunoscuţi ca părinţi fondatori, cel din Paul Eluard se va consolida şi în planul creativită-
urmă acceptând să se apropie de grupul tinerilor ţii: dacă poetul va scrie de multe ori despre pictor,
Picasso va fi ilustratorul privilegiat al cărţilor sale
de poezii - pentru a sublinia rolul deosebit pe care
tema „viziunii" şi-o asumă în universul poetic
eluardian.

Pictorul şi modclul
(1964)

by imKobra ©
ULTIMIIANI 149

Capete mari
(1969)

by imKobra ©
150 O BĂTRÂNEŢE MONUMENTALĂ

aparţine seriei de personaje calificate, pre-
cum Muschetarii, care a fost inspirată din
atelierul de pictură al lui Rembrandt şi care
ar fi fost centrul atenţiei în 1970 la marea
expoziţie, cu mai mult de 50 de opere,
organizată la Palatul Papilor din Avignon.
Sau în alte picturi faimoase din aceeaşi
perioadă, ca Grandi teste şi Sărutul, în care
violenţa compoziţiei desfiinţează sintagma
planurilor geometrice care devenise deja
caracterul distinctiv şi recunoscut în pictu-
ra sa. In această formă se regăsesc o serie de
autoportrete, în care pictorul se defineşte
deja ca fiind un bătrân, ofensat şi „jignit"
de violenţa forţei picturii - nu prea înde-
părtate de spiritul numeroaselor desene şi
gravuri ale subiectului erotic realizate în
aceiaşi ani, unde predomină simţul grotesc
al derizoriului contra freneziei sexuale care
s-a identificat mereu, în viziunea sa, cu
identitatea secretă a picturii. Un bătrân
care însă îşi asumă un fel de mască teatrală,
aleasă de această dată dintre posibilele refe-
rinţe interne ale istoriei artei. Pălăria din
paie şi barba abia întrezărită reamintesc
inevitabil alte autoportrete faimoase, pre-
cum cele ale lui Van Gogh, pe care spanio-
lul le-a admirat mereu, aşa cum stilului
Capul unui om Picasso pictorului olandez i se acordă procesul de
cu pălărie de pai într-o fotografie pictură cu semne rotunjite.
(1971), Paris, de Lucien Clergue Pe 8 aprilie 1973, Picasso moare şi după
Muzeul Picasso (jos)
două zile este înmormântat la poalele Toreador aristrocrat
(sus)
Muntelui Sainte-Victoire. Pe mormântul cu pipă
său, văduva a dorit să aşeze una dintre (1970),
Paris,
sculpturile sale, Femeie cu vas din 1933.
Muzeul Picasso

by imKobra ©
ULTIMIIANI 151

^^^^^-~
■ l ^ '
¥:"'-Sg H u - .'■'-■'
1« .•- 9 1^■R^rE
■Lv | B
l£ ^ffi^l
AfeBh

by imKobra ©
Cronologîe
EVENIMENTE ISTORICE Şl ARTISTICE VIAŢA LUI PICASSO
Este asasinat ţarul Alexandru al II-lea, succedat la tron de Ale- 1881 Pe 25 octombrie, la Malaga, se naşte Pablo, primul fiu al lui don
xandru al III-lea carc aderă la Pactul celor trei imperii (Germa- Jose Ruiz Blasco şi al Mariei Picasso y Lopez.
nia, Austria, Rusia).

Cuba se revoltă la dominaţia spaniolă. Fraţii Lumiere constru- 1895 Vara, Pablo descoperă Madridul, unde vizitează pentru prima
iesc primul aparat cinematografic. Marconi realizeazâ prima con- dată Muzeul Prado, şi Barcelona. Este admis în clasele superioa-
exiune fară fire. re de desen şi pictură la Şcoala de Arte Ftumoase din Llotja.

înfrângerea italienilor la Adua. Richard Strauss compune „Aşa 1896 In aprilie, opera Prima impărtăşanie este acceptată la expoziţia
grăit-a Zarathustra". municipală din Barcelona.

Annunzio este ales deputat. In Italia, Sidney Sonnino, în artico- 1897 Tabloul Ştiinţă şi caritate primeşte o menţiune favorabilâ. în iu-
lul „Sâ ne întoarcem la statut", revendică hegemonia autorităţii nie se inaugurează la Barcelona Hostal d'Els Quatre Gats, caba-
suveranului şi a puterii executive asupra Parlamentului. ret literar. In octombrie, Pablo este admis în clasele superioare
la Real Academia la San Fernando din Madrid.
Revoluţia de la Milano: generalul Bava Beccaris decimează miş-
carea rolosind artileria. In Franţa, „Aurora" publică o scrisoare 1898 Revine la Barcelona şi la stârşitul lui iunie merge, cu prietenul
deschisă a lui Zola în favoarea lui Dreyfus. Pellares, la Horta din Fibro, un sat din provinciaTarragona.

In Anglia ia fiinţă Comitetul Reprezentării Muncitoreşti care ob- 1900 La 1 februarie se inaugurează o expoziţie dc desene şi picturi în
ţine adeziunea multor asociaţii muncitoreşti şi socialiste şi care va sala de prezentări a cabaretului Els Quatre Gats. Pe 12 iulie re-
sta la originea Partidului Laburist. In Rusia se formează Partidul vista „Joventut" publicâ pentru prima dată o ilustraţie semnată
Socialist Revoluţionar. Lenin fondează ziarul ,,Iskra"(Scânteia). Picasso, pentru poemul „ 0 clam de las verges" al lui Juan Oliva
în China are loc revolta xenofobă a boxerilor. Este ucis la Mon- Bridgman. în 6 septembrie revista "Catalunya Artistica" publi-
za, de către anarhistul Gaetano Bresci, Umberto; urcă pe tron că un portret al poetului Anton Busquets i Punset realizat de el.
Victor Emanuel al III-lea. Freud publică „Interpretarea viselor". La sfârşitul lui octombrie tace prima câlatorie la Paris împreună
La Roma, are loc prima reprezentaţie a operei Tosca de Puccini. cu Carlos Casagemas şi Manuel Pallares. Revine la Barcelona în
decembrie şi la începutul 1901 Picasso merge pentru câteva zi-
le la Malaga cu Casagemas, încercând să-1 ajute pe prietenul său
doborât de o profundă criză sentimentală.

Moare regina Victoria; urmează, la tronul Angliei, Edward al 1901 In ianuarie, Pablo merge la Paris şi începe să se semneze „Picas-
Vll-lea. Theodore Roosevelt devine preşedinte al SUA, după asa- so". In februarie prietenul Casagemas se sinucide în cafeneaua
sinanrea lui MacKinley. La Milano, moare Giuseppe Verdi. Mar- Hippodrome. La jumătatea lui iunie revine la Paris unde expu-
coni realizeazâ prima legâtură telegrafică peste Atlantic. Roen- ne, în Galeries Vollard. îl cunoaşte pe Max Jacob. în toamnă în-
tgen obţine Premiul Nobel pentru descoperirea razelor X. cepe «perioada albastră» cu picturile Copilă şezând şi portretele
lui Jaime Sabartes şi ale lui Mateu Fernandez de Soto.

Odată cu pacea din Pretoria se termină şi războiul anglo-bur: 1902 Revine la Barcelona în ianuarie. In perioada 1-15 aprilie are loc
Transvaal şi Orange vor fi anexate altor teritorii engleze din Afri- la Paris, la galeria Berthe Weill, o expoziţie colectivă cu 1 5 pic-
ca de Sud ce vor forma Uniunca Sudafricană. Transiberiana ajun- turi de Picasso. în perioada verii a realizt un afiş publicitar pen-
ge în portul asiatic din Vladivostok. Benedetto Croce, „Esteti- tru Els Quatre Gats. în octombrie revine la Paris; se mută în ca-
ca". mera ocupată de Max Jacob. După o perioadă de sacrificii, epui-
zat de lipsuri, decide sâ revină la Barcelona.

Râzboiul ruso-japonez: japonezii, fară o declaraţie de râzboi, ata- 1904 în aprilie revine la Paris. Merge să locuiască în Montmartre, în-
că baza rusească din Port Arthur. „înţelegerea cordială" dintre tr-o căsuţă pe Rue de Ravignan la nr. 13, unde locuieşte deja
Franţa şi Anglia reglementează interesele coloniale. Sun Yat-Sen sculptorul Paco Durio şi unde au locuit şi Kees van Dongen,
fondează Partidul Naţionalist Chinez. Freud scrie „Psihopatolo- Pierre Mac Orlan şi Max Jacob: faimosul „Bateau-Lavoir". O cu-
gia vietii cotidiene"; Pirandello publică „Răposatul Mattia Pas- noaşte pe Fernande Olivier, cu care are o relaţie ce va dura până
cal". în 1912. In octombrie este inaugurată la Galeria Weill o expo-
ziţie colectivă unde Picasso participă cu 11 picturi.

by imKobra ©
153

Japonezii distrug flota rusească laTsushima. Pacea dintre cele 1905 Cu realizarea picturii Actorul, începe „perioada roşie". Picasso se
două naţiuni este realizată cu ajutorul lui Roosevelt. In Rusia, împrieteneşte cu Apollinaire şi cu cei doi fraţi bogaţi, america-
grevă generală condusă de sovietul de la Petersburg: Nicolae nii Leo şi Gertrude Stein. In aprilie, „Revue Immoraliste" publi-
al II-lea înfiinţează Parlamentul (Duma). Rebeliune la bordul că ardcolul lui Apollinaire, „Picasso, peintre et dessinateur". In
vasului de război Potemkin. toamnă îl cunoaşte la Paris pe Henri Matisse. Sculptează
Nebunul.
Ia fiinţă Cgil în Italia. Moare Cezanne la Aix-en-Provence. 1906 Realizează, în bronz Cap defemeie (Fernande).

Bergson publică „Evoluţia creatore". La Lisieux decolează pri- 1907 Lucrează la Les Demoiselles dAvignon. Abordează arta neagra. II
mul elicoptcr. cunoaşte pe Derain şi, prin Apollinaire, pe Georges Braque.

In Anglia, ziua de muncă pentru mineri ajunge la opt ore. Bos- 1908 Picasso îşi petrece vara într-un sat de lângă Paris, unde realizea-
nia-Herţegovina este anexată de către Austria. Se înfiinţează, la ză peisaje şi naturi moarte. Braque expune la „Salonul deToam-
Viena, „Societatea de psihanaliză". In Turcia, are loc „revolta ti- nă" şase peisaje realizate la Estaque, asemănătoare cu cercetările
nerilor turci" şi ia sfârşit absolutismul. Prezzolini fondează „Vo- lui Picasso, dar juriul le refuză. Kahnweiler le va expune în ga-
cea". Blackton şi Courtet inventează desenele animate. leria sa. In toamnă se întăreşte legătura de prietenie dintre Bra-
que şi Picasso.

Pius al X-lea impune clerului jurământul antimodernist. Ber- 1910 Este anul în care Picasso pictează portrete ale prietenilor, prin-
trand Russel incepe seria „Principia Mathematica". tre care cele ale lui Vollard, Uhde şi Kahnweiler. Toamna lucrea-
ză cu Braque.
Revoluţia din China: proclamarea republicii. Războiul italo-turc: 1911 Este implicat în „affaire des statues": un prieten al lui Apollinai-
Italia anexeazăTripolitania şi Cyrenaica. Gaetano Salvemini fon- re furase două statuete iberico-romane de la Luvru, pe care Pi-
dează revista „Unitatea". Arnold Schonberg publică „Tratatul de casso le-a cumpărat. Izbucneşte scandalul legat de furtul Giocon-
armonie". Thomas Mann scrie „Moarte la Vencţia". dei, poliţia ajunge la Picasso şi la Apollinaire. Picasso o întâlneş-
te pe Marcelle Humbert (Eva). „Salon des Independants" orga-
nizează prima expoziţie cubistă.
In Italia sutragiu universaJ masculin. Mussolini devine director al Picasso realizează Naturâ moartă cu scaun din paie, primul exem-
,Avanti". „Home Rule" englezească acordă autonomie Irlandei şi 1912 plu de colaj. Braque realizează primul papier colle, folosind fâşii
dreptul la un Parlament bicameral. Naufragiul litanicului. din hârtie de decor. Incepe „cubismul sintetic". Picasso începe
seria versiunilor de asamblare a lucrării Chitara.

La Sarajevo, are loc asasinatul arhiducelui Franz Ferdinand al 1914 Braque şi Derain se înrolează; Apollinaire pleacă pe front. Realizea-
Austriei şi al soţiei sale: începe Marele Război. ză pentru Kahnweiler şase copii în bronz după Pahar de absint.

Italia intră în război alături de Austria. 1915 îi frecventează pe Erik Satie şi pe Jean Cocteau. în decembrie
moare Marcelle Humbert (Eva).

Infrângerea italiană la Caporetto. Revoluţia din Rusia. 1917 Lucrează pentru baletul Parada al lui Diaghilev. O cunoaşte pe
Olga Kokhlova.

Victoria italiană la Vittorio Veneto. Căderea Reich-ului. Moare 1918 Expoziţie Matisse şi Picasso la Galeria Guillaume. Se căsătoreş-
Apollinaire. te cu Olga.

Conferinţa de pace de la Versailles. Republica lui Weimar. 1919 începe să lucreze cu Diaghilev pentru baletul Paiaţa.

Se înfîinţează Partidului Comunist ltalian. In URSS, este adop- 1921 „Perioada neoclasică". Se naşte fiul Paulo. Pictează două versiuni
tată „Noua Politică Economică". pentru Trei muzicanţi.

Marş câtre Roma şi primul guvern Mussolini. Joyce scrie „Ulise". 1922 Pictează cortina pentru După-amiaza unuifaun.

Moare Lenin. Eizenstein realizează filmul Nava de război Potemkin. 1924 Pictează cortina pentru Trenulalbastru. O nouă versiune pentru
sculptura Chitara.

by imKobra ©
154

Hindenburg este ales preşedinte al republicii germane. 1925 Pictează Dansul. Participă la prima expoziţie suprarealistă.

Intrarea Germaniei în Societatea Naţiunilor. 1926 Pictează Pictor si model. în octombrie merge la Barcelona.

1927 O întâlneşte pe Marie-Therese Walter. Căsnicia cu Olga este în
criză.
In URSS este implementat primul plan cincinal şi Stalin îşi afir- 1928 Sculpturile Figura şi Metamorfoza II.
mă puterea personală.

Căderea bursei la New York. 1929 Realizeazâ Femeie in grădină şi Nud masiv pe fotoliul roşu.

1930 Realizează sculpturile Cap defemeie cu ochii mari, Inotătoare în-
tinsă

Partidul nazist devine majoritar în Germania. 1932 Sculptează la Boisgeloup capete inspirate de Marie-Therese şi
Franklin D. Roosevelt devine preşedinte SUA. realizează Compoziţie cu unfluture.

Hitler devine cancelarul Reich-ului. Se emit legile speciale care 1933 Apare primul număr al revistei „Minotaurul" cu coperta desena-
anulează constituirea republicii de la Weimar. tă de Picasso. în septembrie pictează la Boisgeloup Moartea torea-
dorului.

Asasinarea cancelarului Dollfuss. în China începe Marele Marş. 1934 în august merge în Spania cu Olga şi Paulo. Realizează desene şi
gravuri pe tema coridei.

Atacul italian asupra Etiopiei. Fermi realizează fisiunea 1935 Realizează gravura pentru Minotauromachia. In iunie se despar-
nucleară. te de Olga. în octombrie se naşte Maya, fiica lui Marie-Therese.

Victoria electorală a Frontului Popular în Spania. Franco con- 1936 Realizează schiţe şi desene pe tema „Minotaurului". Este numit
duce revolta militară fascistă. Incepe Războiul Civil. director la Muzeul Prado.

Invazia japoneză în China. Moare Antonio Gramsci. Anexarea 1937 Pe 16 aprilie este bombardat oraşul Guernica. Finalizată la ju-
Austriei la Gemania (Anschluss). mătatea lui iunie, pictura Guernica va fi expusă în Pavilionul
Spaniol de la Expoziţia internaţională.

în Spania victoria de la Falange a lui Francisco Franco. 1939 în iulie pleacă cu Dora Maar în Antibe.

Căderea fascismului şi arestarea lui Mussolini; primul guvern al 1943 O cunoaşte pe Franţoise Gilot. Pictează.
lui Badoglio. Republica din Salo. Realizează Om cu miel.

Eliberarea Romei. Debarcarea în Normandia. Atentat eşuat îm- 1944 în martie, reprezentarea privată a Dorinţei prinse de coadă. Pe du-
potriva lui Hitler; Rommel, acuzat, se sinucide. Eliberarea Pari- rata insurecţiei din Paris locuieşte la Marie-Therese. Aderă la Par-
sului şi crearea guvernului De Gaulle. tiul Comunist Francez.

Conferinţa de la Yalta. Capitularea Germaniei. Bombe atomice 1945 Realizează Măcelul. începutul relaţiei cu Francoise Gilot şi criza
la Hiroshima şi Nagasaki. Sfârşitul războiului. cu Dora Maar.

1947 în luna mai se naşte Claude, fiul lui Francoise. Lucrează la Val-
lauris.
Constituirea republicii italiene. Fondarea Statului Israel. Gandhi 1948 Participă, la Varşovia, la Congresul Intelectualilor pentru Pace.
este ucis de un fanatic hindus. Pictează cele douâ versiuni ale pânzei Bucătaria.

înfiinţarea NATO. Republica Populară Chineză. Germania este 1949 Pentru afişul-manifest al Congresului pentru Pace de la Paris,
divizată în Republica Federală şi Republica Democrată Germană. Aragon alege Porumbelul. în aprilie se naşte Paloma, fiica lui
Franşoise.

by imKobra ©
155

1950 Realizează Femeia cu cărucior, Capra, Copilă sărind coarda.

Pictează Masacrul din Coreea. Sculpturi: Maimuţa cupuiul, Cra-
1951 niu de capră, Sticla şi lumânarea.

Abdicarea regelui Faruk în Egipt. Eisenhower este ales preşedin- 1952 Realizează o serie de desene pe cu titlul Război şi pace pentru ca-
tele SUA. Batista revine în Cuba şi instaurează dictatura. pela din Vallauris.

Moare Stalin. Revoltă muncitorească în RDG. 1953 In „Les Lettres franşaises" izbucneşte cazul portretului lui Sta-
lin. Sculptează în atelierul din Vallauris. O întâlneşte pe Jacque-
line Roque.

înfrângerea franceză la Dien Bien Phu. Divizarea Vietnamului 1954 Franşoise Gilot îl părăseşte. începutul relaţiei cu Jaqueline Roque.
în două. Revoka naţionalistă în Algeria contra Franţei. începe seria pe tema Femeilor din Alger ale lui Delacroix.
Moare Matisse.

Nasser naţionalizează Canalul Suez; atac franco-anglo-israelian 1956 Pictează Atelierul din California. începe seria de sculpturi
în Egipt. Inotătorii.

1957 în august începe să lucreze la Las Meninas.

Revoltă în Algeria. De Gaulle revine la putere. 1958 în luna martie, prezintă Căderea lui Icar pentru UNESCO.

Kennedy devine preşedinte al SUA. Se construieşte Zidul Berli- 1961 Se căsătoreşte cu Jacqueline Roque la Vallauris. Realizează o se-
nului. Africa de Sud iese din Commonwealth pentru a menţine rie de picturi inspirate de Mic dejun pe iarbă de Manet.
apartheidul.

In China are loc revoluţia culturală şi mobilizarea Gărzilor 1966 Pe 19 noiembrie, se inaugurează la Grand Palais şi la Petit Palais
Roşii. din Paris retrospectiva „Hommage â Picasso".

Victoria lui Allende la alegerile prezidenţiale din Chile. 1970 Trăieşte la Mas Notre-Dame-de-Vie (Mougins) pe Coasta de
Lovitură de stat în Cambodgia. Azur. Donează operele familiei, în Spania, Muzeului Picasso din
Barcelona.

Americanii părăsesc Vietnamul. Lovitura de stat a lui Pinochet în 1973 Moare pe 8 aprilie la Mas Notre-Dame-de-Vie. Este îngropat în
Chile şi asasinarea lui Allende. Războiul din Kippur între Israel grădina castelului din Vauvenargues. Retrospectiva la Avignon.
şi statele arabe.

by imKobra ©
Index analitic
A 110 Clergue, Lucien, 150 Driadă, 50, 56
Acrobatul şi micul Bucătăria, 121, 123 Clouzot, Henri-Georges, Ducet, Jacques, 48
arlechin, 41 Bucuria de a trăi, 118, 135 D u c h a m p , (fraţi), 52
Actorul 39, 4 3 120,121 Cocteau, Jean, 8 5 , 148 D u c h a m p , Marcel, 74
Alberti, 148 Bucuria de a trăi, 120, Comedia Tragica a lui Durand-Ruel, Paul, 32
Apollinaire, Guillaume, 121 Calisto şi Melibea, 31 E
32, 38, 39, 48, 49, 52, Bunuel, Luis, 101 Compoziţie fotografică cu Els Quatre Gats, 2 1 , 22,
77, 78, 79, 80, 89, 90, C „Chitaristul", 76 26, 27, 35
94,133,148 Căderea lui Icar 136 Corida: moartea Eluard, Paul, 112, 127,
Aragon, 20, 127, 128, Cafeneaua Royan, 118 toreadorului, 113 148
148 Camus, Albert, 119 Cortină pentru baletul Ernst, Max, 101
Archipenko, 52 Canals, Benedetta, Parada, 9 7 Eva (Marcelle H u m b e r t ) ,
Arlechinul, 84 (legenda), 36, 37 Courbet, Gustave, 138, 76, 78, 82
Atelierul din California, C a p de bărbat, sculptură 140 Explozia, 80
131 iberică, 70 Cranach, 139 F
Autoportret cu paleta de C a p de femeie, 59, 90, Cronici despre artă, 39 Fabrica de cărămizi din
culori, 10 9 1 , 104, 114, 133, D Tortosa, 60
Autoportretul arlechinului 135, 136 Dali, Salvador, 101 Familia Picasso, 16, 3 8
la cafcnea, 62 Cap de taur, 90 Dansul 9 3 , 95 Familie de acrobaţi şi
B Capete mari, 149 David, Jacques-Louis, 128 maimuţă, 40
Baia din Cannes, 135 Capodoperă necunoscută, De Chirico, Giorgio, 98, Familie de saltimbanci, 4 2
Bal la moara din Galette, 12, 106, 114 100, 101, 102 Fata din oglindă, 98
26 Capra 122 De Rojas, Fernando, 31 Femei din Alger în
Balzac, H o n o r e de, 106, Capul unui om cu pălărie Delacroix, Eugene, 58, camerele lor, 139, 140
113 de pai, 150 139, 140, 144 Femei din Alger, 139,
Bărbatul cu mandolină, Casa Marti, 2 1 , 22 Delaunay, Robert, 52, 53 140, 144, 145
70 Casagemas, Carlos, 22, Demoiselles d'Avignon, Femeia care calcă, 39
Bărbatul cu pipă, 83 2 3 , 26, 27, 31 4 8 , 50, 70, 141 Femeie care plânge, 111
Bas, Joaquim, 20 Casas, Ramon, 22, 26, 27 Derain, Andre, 32, 37, Femeie cu braţele
Baudelaire, 32 Case pe deal, 75 52, 58, 6 5 , 79, 131 deschise, 133, 134
Benjamin, Walter, 32 Căsuţa din grădină, 60 Despre cubism, 60, 6 3 , Femeie cu sculptură 104
Biroul artistului cu cap de Cattelan, Maurizio, 10 6 5 , 66, 70, 7 5 , 7 9 , 90 Femeie în fotoliu în hiţa
cretă, 88 Cei trei muzicanţi, 89 Diaghilev, Sergej (Ballets şemineului, 81
Biroul de pe Cheiul St. Celestina, 3 1 , 3 3 Russes), 8 5 , 94 Femeie îngenuncheată
Michel, 82 Cezanne, Paul, 30, 4 3 , D o a m n a cu evantai, 56 (sticlă), 125
Bonsons, Jaime, 28 46, 48, 50, 66, 67, 70, Dor, Romuald, 119 Femeie şezând, 32, 89, 90
Braque, Georges, 4 9 , 50, 106, 129, 130, 131 Dorinţă trasă de coadă Fete de-a lungul Senei,
52, 5 3 , 6 0 , 6 3 , 7 0 , 7 1 , Chaplin, Charlie, 60 (II), 110, 119, 120 131, 138, 139
7 5 , 7 7 , 7 8 , 79, 124, C h i t a r a ( 1 9 1 3 ) , 77 D o u ă femei aleargând pe Fete de-a lungul Senei,
131,148 Chitara, montaj (1912), plajă, 92 138
Brassai, 7 76 D o u ă femei pe plajă, 134 Fetiţă care sare coarda,
Breton, Andre, 9 8 , 100, Ciclul Metamorfoze 89 D o u ă nuduri de femei, 43 122

by imKobra ©
157

Figura unei racle (artă 58, 70, 82 Magritte, Rene, 100, 101 Murillo, Bartolome
africană), 59 î Malraux, Andre, 48 Esteban, 19
Figurină în picioare (artă Incăperile de la Vatican, Mamă şi fiu, 45 N
africană), 58 85 ManRay, 101, 132 Natură moartă cu
Figurină înconvoiată, 52 Inmormântarea Contelui Manet, Edouard, 143, fereastra deschisă, 67
Fradaletto, Antonio, 44 de Orgaz, 147 144 Natură moartă cu scaun
Franco, Francisco, 112, înmormântarea lui Manifest al din paie, 71, 74
114, 115 Casagemas, 30 suprarealismului, 100 Natură moartă cu vas de
Frede, Pere, 37 Innotătorii, 46 Manolo (sculptor), 21, condimente II, 67
Frenhofer, (în H. Balzac Inotătoarele 86 30, 38 Natură moartă pe un
Capodoperă Intâlnirea (Cele două Masa arhitectului, 71 pian, 73
necunoscutâ), 106 surori), 22, 31 Masă frugală, 35, 37 Natură moartă, 67, 71,
Freud, Sigmund, 60, 100 J Masacrul din Coreea, 73, 74, 76
G Jacob, Max, 30, 36, 37, 109,129 Nesjar, Carl, 134
Garnelo Alda, Jose, 18 80, 94, 148 Masacrul, 127-129 Nietzsche, 22
Gaudi, Antoni, 21 Jacqueline cu flori, 132 Masacrul, a treia variantă Nonell, Isidre, 22, 27
Gauguin, Paul, 31, 36, Jarry, Alfred, 119 (II), 126 Nud albastru, 23
43, 58 Jocul pajilor (serie), 141 Matisse, Henri, 7, 32, 44, Nud cu perdea, 51
Gilot, Francoise, 119 Jocurile, 140 50, 53, 59, 65, 82, Nud de femeie, 54, 56
Gleizes, Albert, 52 Joyce, James, 60 106, 120, 129, 131, Nud masiv pe fotoliul
Gonzales, Julio, 90, 104 Jung, CarlJ., 104 141 roşu, 99, 102
Greco (El), 16, 19, 30, Jystad, inginer, 134 Memorii, 12 Nud masiv, 50, 99
31,35, 147 K Meninas (Las) (serie), O
Gris,Juan, 10, 52,67 Kahnweiler, Daniel- 135,140-143 Obiceiuri aragoneze, 20
Grosz, George, 80 Henry, 64, 65, 79, 135 Metzinger, Jean, 52 Olga în fotoliu, 86
GrunewaJd, Matthias, Klee, Paul, 98, 122 Mic dejun în iarbă, 144, Olivier Fernande, 36, 38,
107,138 Kokhlova, Olga, 88 146 42
Guernica, 112, 115, 117, L Minotauromachia, 109 P
118, 127, 133 La Moulin Rouge, 27 Minotaurul orb, 109 Pacea, 129
Guillaume, Paul, 58 Lacan, Jacques, 119 Minotaurul, 104 Pallares, Manuel, 20, 26,
Guimard, Hector, 58, 80 Lang, Amelie, 36 Mir, Joaquim, 22 56
H Las Meninas, 135, 140- Miro, Joan, 98, 122 Paloma (fiica lui Francoise
Haremul 43 143 Moara din Galette, 26, 27 Gilot), 128
Haussmann (baron), 32 Laurencin, Marie, 38 Moartea lui Casagemas 26 Parada, 94, 95, 97
Hercule cu buzduganul Le Fauconnier, Henri, 52 Moartea toreadorului 113 Parada, cortina, 97
său, 16 Le Nain, Louis, 88, 138 Mondrian, Piet, 53, 67 Parada, costumul
Humbert, Marcelle, vezi Leger, Fernand, 52, 53 Montesquieu, Charles de, managerului american,
Eva, 76 Lhote, Andre, 52 58 94
I Lumiere (fraţi), 32 Monumentul spaniolilor Parmelin, Helene, 12, 124
Incendiul din burg, 114 M ucişi pentru Franţa, Paulo (fiul lui Olga
Ingres, Jean-Auguste- Maar, Dora, 112, 114, 127 Kokhlova), 85, 94
Dominique, 43, 44, 46, 119, 127, 133 Munch, Edvard, 23, 36 Peisaj de Dinard, 137

by imKobra ©
158

Peisaj de iarnă, 137 14, 18 Sagot, Clovis, 65 V
Peisaj mediteranean, 137 Portughezul, 71 Salmon, Andre, 32, 35, Vallotton, Felix, 82
Pere Ubu (personaj Porumbel andaluzian, 14 Sartre, Jean-Paul, 90, 119 Van Gogh, Vincent, 36,
teatral), 39 Porumbelul, 126-128 Sărutul 102, 105, 147, 150
Pescuit nocturn in Poussin, 139 150 Vauxcelles, Louis, 50
Antibes, 118, 119 Prietenia, 65 Satie, Erik, 85 Vază, fructe şi dovlecei pe
Picador, 14 Prima împărtăşanie, 17, Scrieri, 110 o masă, 69
Picasso (mama), 7, 18 18 Scrisori persane, 58 Velazquez, Diego, 16,
Picasso Poet ("Cahiers Princet, Maurice, 60 Sculptorul, 102 140,142
d'Art", 1935), 10 Puig i Cadafalch, Joseph, Secretul dublu, 100 Verdun, 82
Pichot, Ramon, 95 21,22 Senna, 140 Viaţa 23, 29
Pictor şi model (1926), 8; Q Somnul şi minciuna lui Vidal Ventosa, Joan, 22,
(1964)148 Queneau, Raymond, 119 Franco, 112, 115 42
Pieret, Gery, 48 R Stalin, Josif, 128, 148 Viksjo, arhitect, 134
Pignon, Edouard, 12, 124 Rafael, 85, 88, 114, 143 Stein, Gertrude, 44, 66, Visul, 103
Portetul tatălui artistului, Raimondi Marcantonio, 67, 69, 71, 75, 79, 131 Vlaminck, Maurice, 37,
19 143 Stein, Michael, 56 58
Portret al lui Picasso, 10 Ramie, George, 125 Ş Vollard, Ambroise, 12,
Portretul Dorei Maar, 114 Ramie, Suzanne, 125 Ştiinţă şi caritate, 7, 15, 30,31,32,64,65,
Portretul Gertrudei Stein, Răstignirea, 79, 107 19,23 106, 109
66 Răstignirea, 79, 107 Strada Estaque, 49, 50 W
Portretul lui Ambroise Raynal, Maurice, 89 T Wagner, Richard, 22
Vollard, 64 Războiul, 129 Talentul caraghios al unui Walter, Marie-Therese,
Portretul lui Andre Reja, Marcel (pseudonim rege, 101 104, 109
Salmon, 53 al lui Paul Meunier), 44 Ţărăncuţa, 56 Weill, Berthe, 27, 30, 38
Portretul lui Daniel- Rembrandt van Rijn, 150 Ţărani adormiţi, 89, 92 Z
Henry Kahnweiler, 64, Reverdy, Pierre, 148 Tokks, Alice B., 131 Zervos, Christian, 127
65 Rezervorul, 60 Toreador aristocrat cu Zuloaga, Ignacio, 44
Portretul lui Helene Romeu, Pere, 22 pipă, 150
Parmelin, 124 Roque, Jacqueline, 131 Toulouse-Lautrec, H. de,
Portretul lui Max Jacob, Rosenberg, Leonce, 79 27, 31
80 Rousseau, Henri Trapper, la casa del, 35
Portretul lui Sabartes, 24 (Vameşul), 7, 39, 40, Trei femei, 50, 54
Portretul lui Stalin 43,65 Triumf asupra morţii, 114
(„Scrisorile Iranceze"), Rubens, 139 Tzara, Tristan, 98, 100
128 Ruiz Blasco, Jose (tatăl), U
Portretul lui Wilhelm 7, 14 Uhde, Wilhelm, 63, 65
Uhde, 63 Rusinol, Santiago, 22 Ultimele clipe, 23, 26, 31
Portretul mamei artistului, S Utrillo, Maurice, 22
18 Sabartes, poet decadent, Utrillo, Miquel, 30
Portretul mătuşii Pepa, 22,24, 109, 112

by i
Bibliografîe
Printre cataloagele generale: Printre monografii se pot indica: revizuit de E. Grazioli, „Riga", 12,
C. Zervos, Pablo Picasso, 33 vol., J. Cocteau, Picasso, Paris, 1923; W. 1996; P. Picasso, Propuneri pentru
Paris, 1932-1978; B. Geiser, Picasso George, Picasso, Roma, 1924; P. artâ, revizuit de M. L. Bernadac e A.
pictor-gravor, 2 vol., Berna, 1933- Reverdy, Pablo Picasso, Paris, 1924; Michael, Paris, 1998.
1968; F. Mourlot, Picasso litograf, 4 W Uhde, Picasso si tradiţia franceză, Cataloage ale expoziţiilor:
vol., Montecarlo, 1949-1964; P. Daix Paris, 1928; G. Stein, Picasso, Paris, Picasso, opere primite ca plată a dreptu-
şi G. Boudaille, Picasso 1900-1906, 1938 (ed. it. Milano, 1973); J. rilor de succesiune, revizuit D. Bozo,
Paris, 1961; P. Lecaldano, Operele Cassou, Pablo Picasso, Paris, 1940; P. Paris, 1979; Pablo Picasso, o retrospecti-
complete ale lui Picasso din perioadele Eluard, Lui Pablo Picasso, Geneva, vă, revizuit de W. Rubin, New York,
albastră şi roşie, Milano, 1968; G. 1944; A. Barr, Picasso. Cincizeci de 1980; Vicasso, opere din 1895-1971 din
Bloch, Picasso, Catalogul gravurilor şi ani ai artei sale, New York, 1946; J. colecţia Marinei Picasso (Centrul de
litografiilor, 3 vol., Berna, 1968- Larrea, Guernica: Pablo Picasso, New cultură Grassi, Veneţia), revizuit de G.
1972; W. Spies, Sculpturile lui York, 1947; T. Tzara, Picasso şi drumul Carandente, Florenţa, 1981; Război si
Picasso, Losanna, 1971; F. Minervino, cunoaşterii, Paris, 1948; W. Boeck şi pace, Picasso Vallauris, revizuit de J.
Operele complete ale lui Picasso din J. Sabartes, Picasso, New York, 1955; Lacambre şi D. Forest, Paris, 1988;
perioada cubistă, Milano, 1972; P. G. Diehl, Picasso, Paris, 1960; R. Picasso, o nouă donaţie, revizuit de G.
Daix e J. Rosselet, Cubismul lui Penrose, Viaţa si opera lui Picasso, Regnier, Paris, 1990; Picasso si obiecte-
Picasso (1907-1916), Neuchatel, Paris, 1961; J. Cocteau, Picasso din le, naturi moarte, revizuit de J.
1979. 1916 pănă în 1961, Paris, 1962; P. Sutherland Boggs e M. L. Bernadac,
Printre mărturii: Daix, Picasso. Omul si opera, Paris, Paris, 1992; Corpuri crucificate, revi-
G. Apollinaire, Tinerii: Picasso picto- 1964; J. Palau i Fabre, Picasso în zuit de G. Regnier şi de A. Baldassarri,
rul, în „La Plume", 1905; J. Cocteau, Cataluna, Barcellona, 1966; G. Paris, 1992; Picasso: SculptorlPictor,
Chemarea la ordin, Paris, 1926; M. Boudaille şi R. Moulin, Picasso, Paris, revizuit de E. Cowling e J. Golding,
Jacob, Amintiri despre Picasso, Paris, 1971; J. Leymarie, Picasso, metamor- Londra, 1994; Picasso si portretul, revizuit
1927; F. Olivier, Picasso şi prietenii săi, foze si unitate, Geneva, 1971; R. de W. Rubin, Paris 1996; Picasso 1917-
Paris, 1933; G. Stein, Autobiografia Penrose, Picasso 1881-1973, Londra, 1924. Călătoria în Italia, revizuit de J.
lui Alice Toklas, Paris, 1934 (ed. it. 1973; A. Malraux, Capul de obsidian, Clair (Veneţia 1998), Milano, 1998;
Torino, 1938); J. Sabartes, Picasso. Paris, 1974; P. Cabanne, Secolul lui Picasso, Picasso 1937-1953. Anii apogeului în
Portrete si amintiri, Paris, 1946; Idem, 2 vol., Paris, 1975; P. Daix, Viaţa pic- Italia, revizuit de B. Mantura, A.
Picasso. Documente iconograjice, torului Pablo Picasso, Paris, 1977; D. Maltirolo şi A. Villari (Roma, 1998-
Geneva, 1954; A. Salmon, Amintiri Bozo, Picasso: opere primite ca plată a 1999), Torino, 1998; Picasso.
fără sfărşit, 2 vol., Paris, 1955-1956; drepturilor de succesiune, Paris, 1979; Sculptura si pictura ceramicii, Ferrara,
D. H. Kahnweiler, Confesiuni estetice, P. Daix, Picasso creatorul, Paris, 1988; 2000; Picasso sculptor, revizuit de D.
Paris, 1963; Brassai, Dialoguri cu P. Picasso, Scrieri, revizuit de M. L. Dupuis-Labbe şi W Spies, Paris, 2000.
Picasso, Paris, 1964; F. Gilot şi C. Bernadac e C. Piot, Paris, 1989; J. Cataloage ale muzeelor: Muzeul
Lake, Viaţa cu Picassso, Paris, 1965; Richardson, Picasso 1881-1906, ed. Picasso. Catalogul colecţiilor, revizuit
H. Parmelin, Picasso spune..., Paris, it. Milano, 1991; P. Daix, Dicţionarul de M. L. Bernadac, M. Richet e H.
1966 (ed. it. Milano, 1938). Picasso, Paris, 1995; Pablo Picasso, Seckel, vol. I, Paris 1985.

REFERINŢE FOTOGRAFICE
Arhiva Giunti, Florenta

In ceea ce priveşte drepturile de reproducere, editorul se declară pe deplin disponibil în rezolvarea anumitor drepturi pentru acele imagi
ni a căror provenienţă nu a putut fi găsită. In afara cazurilor în care se specifică „legenda", celelalte opere fac parte din colecţii private.

by imKobra ©