MINISTERUL TRANSPORTURILOR CONSTRUCŢIILOR Şl TURISMULUI CITIT ORDINUL Nr. 1004 din 10.12.

2004 pentru aprobarea reglementării tehnice „ Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri", indicativ GP 089-03, În conformitate cu art. 38 alin. 2 din Legea nr. 10/1995, privind calitatea în construcţii, cu modificările ulterioare, În temeiul prevederilor art. 2 pct. 45 şi ale art. 5 alin. (4) din Hotărârea Guvernului nr. 740 / 2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, Având în vedere procesul verbal de avizare nr. 9 / 22.05.2003 al Comitetului Tehnic de Specialitate - CTS 12, Ministrul transporturilor, construcţiilor şi turismului emite următorul

ORDIN: Art. 1.- Se aprobă reglementarea tehnică „Ghid privind proiectarea scărilor şi rampelor la clădiri", indicativ GP 089-03, elaborată de Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu", prevăzută în anexa1 care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. - Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Art. 3. - Direcţia Generală Tehnică va aduce la îndeplinire prevederile prezentului ordin. MINISTRU, MIRON TUDOR MITREA
Anexa se publică în Buletinul Construcţiilor editat de Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor - INCERC Bucureşti.

121

MINISTERUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢiilor Şl TURISMULUI

CUPRINS
GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR Şl RAMPELOR, LA CLĂDIRI INDICATIV GP 089-03 Cap. 1. GENERALITĂŢI 1.1. Obiect şi domeniu de aplicare .................................... 126 1.2. Referinţe .................................................................... 128 1.3. Terminologie ............................................................. 129 Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR..................................... 2.1. Elemente generale de proiectare a scărilor şi rampelor....................................................................... 2.2. Pante uzuale............................................................... 2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici .... 2.4. Tipuri principale de scări............................................ 2.4.1. Scări din elemente liniare ................................... 2.4.2. Scări d i n elemente liniare şi de suprafaţă ............ 2.4.3. Scări din elemente de suprafaţă ........................... 2.4.4. Scări cu rampe cutate (ortopoligonale)................ 2.4.5. Scări cu rampe şi podeşte chesonate................ 2.4.6. Scări cu rampe şi podeşte intermediare în consolă.............................................................

Elaborat de: UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ Şl URBANISM „Ion Mincu" Rector: prof. dr. arh. Emil Barbu POPESCU

133 133 133 134 136 137 140 140 140 141 141

CENTRUL DE CERCETAREA, SINTEZĂ Şl BANCĂ DE INFORMAŢII ÎN CONSTRUCŢII, ARHITECTURĂ Ş! URBANISM - CCS-BICAU Director CCS-BICAU: Şef proiect: Elaboratori: prof. dr. arh. Marius SMIGELSCHI conf. dr. arh. Ana-Maria DABIJA conf. dr. arh. Ana-Maria DABIJA prof. arh. Alexandru STAN conf. dr. ing. Adrian IORDĂCHESCU lect. dr. arh. Doina NICULAE

Avizat de: DIRECŢIA GENERALĂ TEHNICĂ - M.T.C.T. Director general: Responsabil lucrare: 122 ing. Ion STĂNESCU ing Paula DRAGOMIRESCU

2.4.7. Scări curbe cu grindă-vang pe mijlocul rampei ... 141 2.4.8. Scări cu rămpi elicoidaie .................................... 142 2.4.9. Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă ............................................................. 143
123

2.4.10. Scări cu trepte suspendate.............................. . 2.5. Materiale pentru realizarea scărilor ............................. 2.6. Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor......................................................................... 2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor .............

143 144 146 147

3.2.3.3. Metode grafice uzuale pentru balansarea scărilor cu întoarce la 90°................... 194 3.2.3.4. Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric................. 200 Cap. 4. ELEMENTE SPECIFICE DEPROIECT RE A A SCĂRILOR DIN DIVERSE MATERIALE .................. 202
4.1. Scări din beton armat................................................. 203 . 4.2. Scări din lemn............................................................. 218 4.3. Scări metalice ............................................................ 225 4.4. Scări din piatră............................................................ 230 4.5. Scări mixte.................................................................. 232

2.8. Tipuri de rezolvări marginale..................................... 149

2.9. Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu ale clădirii .................................................................... 151 Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE STRUCTURĂ - GEOMETRIA SCĂRII - FINISAJ - TRASEUL MÂINII CURENTE ....................................................................... 153 3.1. Scări cu rampe drepte - concepţie şi construcţie .......... 155
3.1.1. Scări drepte...................................................... 155 3.1.2. Scări cu întoarcere ............................................ 158 3.1.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 180° ... 159 3.1.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90° ... 172

Anexă informativăI (scări cu trepte foarte înalte, decalate) .......... 236 Anexă informativăII - Exemple de calcul.................................. 238

3.2. Scări balansate - concepţie şi construcţie ................... 186
3.2.1. Domeniu de utilizare ........................................ 186 3.2.2. Tipuri de scări balansate.................................. 186 3.2.3. Metode de construcţie grafică a treptelor

balansate la scări .............................................. 187 .
3.2.3.1. Etapele premergătoare construcţiei

propriu-zise......................................... 187 3.2.3.2. Metode grafice uzuale pe ntru balansarea scărilor cu întoarcere la 180°.............. 188 .

125

124

GHID PRIVIND PROIECTAREA SCĂRILOR ŞI RAMPELOR LA CLĂDIRI

Indicativ GP 089-03

e. principii specifice privind proiectarea scărilor cu structura din: - beton armat - lemn - metal - piatră - sticlă 1.1.3. Prevederile prezentului ghid vor fi aplicate la proiectele noi de scări din spaţiile cu funcţiuni civile (publice şi private), precum şi la cele de reabilitare funcţională a clădirilor existente (de locuit, social-culturale şi administrative), în măsura în care intervenţiile includ şi scările şi/sau rampele acestora. 1.1.4. Prevederile prezentului ghid se adresează: - elaboratorilor proiectelor tehnice şi a detaliilor de execuţie - verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi potrivit prevederilor Legii 10/1995 - executanţilor (constructori, antreprenori) - organismelor administrative teritoriale precum şi persoanelor fizice şi juridice care realizează investiţii în domeniul construcţiilor. 1.1.5. La realizarea scărilor şi rampelor la clădirile civile se vor respecta prevederile din reglementările tehnice specifice domeniului (conf. 1.2) şi cele ale prezentului ghid. 1.1.6. Nu fac obiectul prezentului ghid scările tehnologice din spaţii cu funcţiune tehnică. 1.1.7. Nu fac obiectul prezentului ghid scările exterioare clădirilor, care nu sunt direct adiacente acestora.

Cap. 1. GENERALITĂŢI 1.1. Obiect şi domeniu de aplicare
1.1.1. Prezentul ghid detaliază condiţiile şi măsurile necesare la proiectarea din punct de vedere al conformării geometrice a scărilor şi rampelor pentru circulaţie pietonală, la clădiri cu funcţiuni civile şi în concordanţă cu prevederile Normativului privind criterii de performanţă specifice rampelor şi.scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii.

1.1.2. Ghidul explicitează: a. principiile de proiectare a scărilor b. relaţia între geometria scării şi structura de rezistenţă a acesteia c. implicaţiile pe care le au principalele opţiuni descrise la a) şi b) asupra finisajului scării d. traseul balustradei şi mâinii curente, precum şi implicaţiile pe care le au acestea asupra conformării generale a scărilor cu întoarcere la 180° şi la 90°, în concordanţă cu geometria şi structura lor Aprobat de: MINISTRUL TRANSPORTURILOR, CONSTRUCŢIILOR ŞI TURISMULUI, cu ordinul
nr. 1004 din 10.12.2003

Elaborat de: Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu" - Bucureşti

126

127

1.1.8. Nu fac obiectul prezentului ghid scările speciale rabatabile, pliante, scările şi rampele rulante, care se proiectează ţinând cont de cerinţele şi prescripţiile tehnice ale producătorilor specializaţi.

În cuprinsul Ghidului, trimiterile la documentaţia de referinţă se fac prin numărul curent din tabelul de la 1.2., între paranteze drepte: [1], [2] etc.

1.2. Referinţe

1.3. Terminologie
În concepţia prezentului ghid, termenii de mai jos, prezentaţi în ordine alfabetică, au următoarea semnificaţie:

Observaţie: o parte din aceşti termeni se regăsesc aidoma şi în Normativ privind criterii de performanţă specifice rampelor şi scărilor pentru circulaţia pietonală în construcţii; pentru alţii s-au adus precizări suplimentare, fără a se schimba înţelesul din acel Normativ [3].

Cap. 2. ELEMENTE GENERALE DE PROIECTARE A SCĂRILOR ŞI RAMPELOR
2.1. La clădirile civile accesul pietonal la diferite niveluri se asigură obişnuit prin scări (19); rampele (17) asigură accesul persoanelor cu handicap locomotor la diferite niveluri ale clădirii. Scările şi rampele pietonale se dimensionează conform Normativului [3]. 2.2. Pantele uzuale pentru scări şi rampe sunt prezentate în fig. 2.1. Pantele pentru diferite funcţiuni ale rampelor pietonale, specifice unor anumite funcţiuni, sunt precizate atât în Normativul [3], cât şi în NP 051 [4].
133

2.3. Încărcări rezultate din acţiunile agenţilor mecanici
2.3.1. Asupra scărilor acţionează încărcări permanente şi încărcări provenite din procesul de exploatare (utile). 2.3.2. Încărcările permanente se stabilesc în funcţie de greutatea elementelor de rezistenţă a rampelor şi a podestelor, a straturilor de umplutură şi de finisajele adoptate. Încărcările utile ţin cont de posibilitatea aglomeraţiilor, reprezentând valori maxime normate în condiţii de exploatare (figura 2.2). 2.3.3. Clasificarea şi gruparea acţiunilor agenţilor mecanici pentru calculul scărilor se face conform STAS 10101/OA |8|. 134

2.3.5. În unele cazuri, în special în cazul scărilor cu trepte din elemente independente sau lipsite de contratrepte de solidarizare, scările se verifică şi la o încărcare utilă concentrată, pe direcţie verticală de 1,5 kN. aplicată pe element, în poziţia cea mai defavorabilă, pe o suprafaţa de 10 x 10cm, în absenţa altor încărcări utile. 2.3.6. Valorile normate ale încărcărilor utile, verticale şi orizontale pe balustradele rampelor şi podestelor sunt date în tabelul B din Normativul [3]. Balustradele rampelor şi podestelor sunt supuse unor încărcări verticale sau orizontale, considerate uniform distribuite liniar şi aplicate pe mâna curentă, acţiunea orizontală a încărcărilor neconsiderându-se simultană cu cea verticală. Încărcările orizontale aplicate pe mâna curentă a balustradei acţionează asupra rampei, dând naştere la un moment încovoietor şi unei forţe orizontale în punctul de încastrare a balustradei în rampa (figura 2.2).

2.4. Tipuri principale de scări
Din punct de vedere al concepţiei structurale, scările pot fi:
a) Scări cu trepte portante sunt realizate din diverse materiale. Aceste trepte descarcă fie direct pe pământ, fie reazemă pe alte elemente structurale (pe pereţi portanţi, grinzi de vang); se pot încastra în pereţi, sau se pot suspenda cu tiranţi. Treptele executate independent pot fi solidarizate pentru a conlucra, dar nu formează o placă unitară b) Scări cu rampe portante din beton armat, care: - formează o placă unitară ce descarcă longitudinal pe

plăci sau grinzi de podest - includ şi podestele şi reazemă pe elementele structurale verticale de la extremităţile casei scării 136

2.4.1.2.4. Grinzile-vang sunt rezemate sau încastrate la capete în pereţi portanţi din zidărie, în pereţi structurali din beton armat, în stâlpi, sau pot rezema pe grinzi podest (figura 2.5).

2.4.1.2.5. Grinzile-vang, treptele şi eventual grinzile-podest pot
ti alcătuite din beton armat monolit, elemente prefabricate din beton armat, lemn sau metal.

2.4.1.2.6. Nu se recomandă trepte mai lungi de 1.50 m, acestea
fiind uşor deformabile, iar încastrarea lor asigurându-se greu. 2 . 4 . 1 . 2 . 7 . Încastrarea trebuie calculată. Aceasta se efectuează pe o adâncime de cel puţin o cărămidă ( 2 5 cm), iar zidurile în care se face încastrarea se recomandă să fie executate cu mortar de ciment. Pentru ca un zid să poată prelua încastrarea unei trepte, trebuie ca el să fie încărcat cu o sarcină permanentă suficientă pentru a crea stabilitatea necesară.

139

2.4.2. Scări din clemente liniare şi de suprafaţă 2.4.2.1. Rampele reazemă doar pe grinzi-podest. ne-existând grinzi-vang, p l ă c i l e rampelor lucrând după direcţia lungă. Podeslele pot rezema pe patru l a t u r i , pe trei laturi dintre care două scurte pe pereţi şi una lungă pe grinda-podest, sau pe cele două laturi lungi. 2.4.2.2. Grinda-podest reprezintă elementul liniar, iar rampa şi podestele constituie elementele de suprafaţă. Rampa şi podestele vor avea conlucrare plană doar în s i t u a ţ i a în care, la îmbinarea lor se asigură continuitatea în vederea preluării momentului încovoietor.

2.4.5. Scări cu rampe şi podeşte ehesonate 2.4.5.1. Rampele şi podestele sunt alcătuite din plăci de formă cutată de grosime foarte mică dar, pentru mărirea r i g i d i t ă ţ i i , sunt prevăzute la marginea p l ă c i i nervuri care au şi rol de grinzi-vang. 2.4.5.2. Aceste scări se pot executa d i n beton armat monolit sau din elemente prefabricate de beton armat: conlucrarea dintre rampă şi podest depinde de îmbinarea realizată între ele (articulaţie sau îmbinare de continuitate).

2.4.6. Scări cu rampe şi podeşte intermediare în consolă 2.4.3. Scări din elemente de suprafaţă 2.4.3.1. Rampele conlucrează cu podestele. neavând legătură mecanică cu pereţii şi lipsesc de asemenea grinzile-vang şi grinzilepodest. Podestele reazemă pe două sau pe trei laturi şi se recomandă să aibă continuitate cu p l ă c i l e de planşeu. 2.4.3.2. Rampele şi podestele pot avea grosimi diferite. 2.4.6.1. Podestele de n i v e l sunt rezemate pe două sau pe trei laturi şi, in general, au c o n t i n u i t a t e cu p l ă c i l e de planşeu, iar rampele şi podestele intermediare stau în consolă pe podestele de nivel. Rampele pot fi încastrate sau articulate în podestele de n i v e l , şi în unele cazuri se pot prevedea şi grinzi de podest. 2.4.6.2. Aceste scări se pot executa din beton armat monolit sau din elemente prefabricate de beton armat, preluarea încărcărilor făcându-se prin conlucrarea spaţială a plăcilor de rampe şi de podest.

2.4.4. Scări cu rampe cutate ( o r t o poligonale) 2.4 4 . 1 Treptele şi contratreptele,. prin continuitatea lor, constituie elementul de rezistenţă rampa. La scările cu rampe cutate, intradosul are aceeaşi formă cu extradosul rampei în trepte. 2.4.4.2. Ca mod general de alcătuire, scările cu rampe cutate sunt similare cu scările d i n elemente de suprafaţă.

2.4.7. Scări curbe cu grindă-vang pe mijlocul rampei 2 . 4 . 7 . 1 . Capetele grinzii spaţiale de pe mijlocul rampei trebuie încastrate în pereţi de beton armat, în stâlpi liberi sau înglobaţi în zidărie, în grinzi etc. ( f i g u ra 2 .4 ) .

140

141

2.4.7.2. Grinda-spaţială se poale realiza din beton armat monolit, iar treptele independente din elemente prefabricate de beton armat sau din piatră naturală. 2.4.7.3. Se poate realiza o rampă continuă din beton armat turnată monolit împreună cu grinda centrală şi în acest caz placa lucrează în consolă dublă. 2.4.8. Scări cu rampe elicoidale Rampa elicoidală este o suprafaţă spaţială şi totodată un element de legătură a podestelor. Rampa şi podestele constituie astfel un singur element spaţial, lipsind grinzile de podest şi grinda-vang.

Starea de eforturi spaţială este identică cu cea reprezentată pentru scări curbe cu grinda pe mi|locul rampei, cu deosebire că în loc să se dezvolte în grindă, se dezvoltă în rampă. Forma în plan a scărilor parabolă etc). Rampa poate să cutată, în care caz adaptarea structurii ansamblu, ci şi din punct de vedere al formei treptelor.

poate fie la

să obişnuită, funcţiune

fie cu se

oarecare intradosul face nu

(cerc, plan, numai

elipsă sau în

142

2.4.8. Scări cu pilon central şi trepte în consolă simplă 2' . 4 . 8 . 1 . Se pol realiza din elemente prefabrieate de beton armat sau metal (inclusiv pilonul) şi sunt alcăt uite din trepte independente încastrate în stâlpul central (fig. 2 . 8 ) .

2.4.9. Scări cu trepte suspendate 2.4.9 1 Se realizează prin suspendarea, de tavan sau de podestul imediat superior, a capetelor l i b e r e a l e treptelor independente în consolă. 2.4.9.2. Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu rezemate. 2.4.9.3. Treptele se realizează cu contrasăgeată, ţinând cont de posibilitatea de alungire a firelor.

143

- pentru metal: prelucrări chimice sau electrochimice ale suprafeţei, vopsire, lustruire.

2.6. Precizări privind lăţimea liberă a rampelor şi scărilor
2.6.1. Elementele de construcţie sau finisaj care delimitează lăţimea liberă a rampelor şi scărilor (amplasate la nivelul stratului de uzură sau pe verticală), constituie un criteriu de delimitare pe direcţia transversală a rampei, dacă înălţimea la care se situează acestea este mai mică de 2 m. 2.6.2. Este interzis ca lăţimea liberă a scărilor/rampelor să se

micşoreze pe direcţia de evacuare în exterior: dar se poate mări pe măsura adăugării de fluxuri de evacuare.
2.6.3. Cele mai uzuale elemente care delimitează lăţimea liberă a rampelor şi scărilor sunt: - la perete: plinte. finisajul peretelui, mână curentă la perete - la ochiul scării: mână curentă, parapet sau balustradă, reborduri, vang întors. 2.6.4. Nu se admit proeminenţe locale (stâlpi, radiatoare etc.) mai mari de 10 cm, lăţimea liberă a rampei măsurându-se de la acestea. In cazul în care din structura clădirii apar reliefuri locale mai mari, care ar putea bloca fluenţa circulaţiei de evacuare în caz de pericol, acestea trebuie compensate pe toată lungimea rampei cu o mână curentă sau cu un soclu în relief (ca un vang) în planul reliefului respectiv. 2.6.5. Nu se admit nişe locale mai adânci de 10 mm, care ar putea bloca o persoană în fluxul de evacuare în caz de pericol. Dacă

146

astfel de nişe rezultă din conformarea casei scării, acestea trebuie închise fie cu o mână curentă locală sau cu un grilaj, fie cu un perete subţire (rabiţ sau gips-carton) de cel puţin 60 cm înălţime.

2.7. Tipuri de rezolvări pentru muchiile treptelor
Muchia de treaptă este partea cea mai solicitată a treptei, pe care descarcă cea mai mare parte a încărcării transmise de picior. 2.7.1. Muchia de treaptă trebuie să asigure: - rezistenţă mecanică ridicată, pentru a se evita deteriorarea în timp sub efectul diverselor acţiuni de exploatare - împiedicarea alunecării pe treaptă (asigurând respectarea cerinţei de „siguranţă în exploatare"), ţinând cont de amplasarea scării, nivelul de circulaţie şi natura finisajului utilizat.

2.8. Tipuri de rezolvări marginale
2.8.1. Racordarea finisajului treptelor cu cel al pereţilor se face prin aceleaşi tipuri de plinte utilizate la racordarea pereţilor cu pardoselile. Notă: nu se utilizează scafe cu rază mai mare de 10 mm la racordarea treptelor cu peretele, acestea putând favoriza dezechilibrarea în caz de evacuare. 2.8.2. Racordarea finisajelor la marginile libere ale scărilor (ochiul scării sau marginile rampelor, dacă scara este depărtată de la limita pereţilor) poate fi făcută: a. la scările cu placă fără vang sau cu vang normal ( î n jos): - întoarcerea finisajului treptei pe partea laterală a scării - întoarcerea elementului care constituie muchie de treaptă pe partea laterală a scării - realizarea unui rebord lateral spre ochiul scării, fie din acelaşi material cu treapta, fie dintr-un alt material (lemn, piatră, materiale plastice etc.)

2.8.3. În cazul scărilor detaşate de perete cu un spaţiu liber mic, pentru ca finisajul peretelui să poată fi executat, este necesar ca spaţiul liber între peretele brut şi rampă să fie de minimum 8 cm, dacă peretele urmează a fi tencuit. a. Pentru finisaje mai groase ale peretelui, spaţiul liber între scară şi perete trebuie mărit în consecinţă, pentru ca după finisarea peretelui să rămână de circa 6 cm. Latura netedă a scării rămâne nefinisată, ea nefiind vizibilă (fig. 2.15).

Notă: Precizările de ia art. 2.5. 2.6. 2.7 şi 2.8 sunt valabile atât pentru scările drepte cât şi pentru scările curbe. Scările curbe pun mai ales probleme de conformare structurală; în ceea ce priveşte sosirea şi plecarea de pe podestele de etaj sau intermediare, ele pot fi asimilate cu scările drepte, cu întoarceri la alte unghiuri decât 90° sau 180°.

2.9. Implicaţii asupra rezistenţei şi rigidităţii de ansamblu a clădirii
Prezenţa golurilor mari în planşee este impusă funcţional în situaţia concentrării circulaţiilor verticale. Amplasarea golurilor are efecte în transportul forţei seismice către subansamblurile verticale, influenţând drastic rigiditatea şi rezistenţa planşeului. 2.9.1. Realizarea casei scării implică unele probleme legate de rezistenţa de ansamblu a clădirii, printre care se menţionează întreruperea continuităţii planşeelor în dreptul casei scărilor, fiind
151

necesar a se analiza în ce măsură acest lucru afectează continuitatea şi rigiditatea planşeelor în plan orizontal - se menţionează faptul că efectul amplasării golurilor în poziţii nefavorabile este mai important în cazul structurilor cu pereţi rari şi al structurilor duale, în aceste cazuri trebuind verificată rezistenţa şi rigiditatea planşeelor în plan orizontal. Poziţiile cele mai avantajoase ale golurilor în planşee sunt: la centru, în colţuri, sau la extremităţi (fig. 1 6 ) . 2.

2.9.3. Rigiditatea casei scărilor contribuie la rigiditatea generală a clădirii şi trebuie considerată influenţa casei scării asupra centrului de rigiditate al clădirii - comportarea de ansamblu a structurilor (în special a celor în cadre) este influenţată de prezenţa scărilor, care introduc o rigiditate suplimentară la deplasare, putând în anumite situaţii să constituie un factor puternic de disimetrie: 2.9.4. Procedee moderne de modelare şi analiză. In cazurile unde componentele nestructurale modifică direct rezistenţa şi rigiditatea elementelor structuralel e construcţiei, sau masa acestora a afectează încărcările asupra construcţiei, caracteristicile lor trebuie să fie considerate în analiza structurală a construcţiei. O grijă particulară trebuie luată pentru identificarea zidăriei de umplutură ce poate reduce lungimea efectivă a stâlpilor adiacenţi: 2.9.5. Scările includ o varietate de componente separate ce pot

2.9.2. Sunt defavorabile poziţiile alăturate a două sau mai multe goluri care fragm entează exagerat planşeul, golurile plasate la colţurile intrânde ale clădirilor sau lângă pereţii structurali importanţi (fig. 2.17).

fi fie sensibile la deformaţii, fie sensibile la acceleraţii. Scările în sine pot fi independente de structură, sau integrate în structură. Dacă sunt integrate în structură, ele trebuie să formeze o parte din evaluarea şi analiza întregii structuri, cu o atenţie particulară asupra posibilităţii modificării răspunsului datorită rigidităţii locale. Dacă scările sunt independente, ele trebuie evaluate pentru încărcările normale ale scărilor şi pentru abilitatea lor a rezista la acceleraţii şi încărcări directe transmise de la structură prin conexiuni.

Cap. 3. RELAŢIA ÎNTRE GEOMETRIA SCĂRII STRUCTURĂ - FINISAJ - TRASEUL MÂINII CURENTE În cadrul acestui capitol se analizează numai scările drepte, cu traseu drept şi cu întoarceri la 180° şi la 90°, exemplificate pentru scările cu podeste şi rampe i n plăci de beton armat. Pentru scările din d alte materiale, se vor avea în vedere elementele specifice impuse de 153

caracteristicile particulare ale acestora (uneori în mod determinant, alcătuirea constructivă a structurii lor). Pentru realizarea unei scări corecte, se recomandă să se ţină cont de relaţiile de determinare directă care se stabilesc între geometria scării - care include finisajul şi traseul mâinii curente - şi elementele structurale ale acesteia. Dimensiunile treptelor se determină cu relaţiile de calcul din Normativul [3]. înălţimea „normală" a parapetului (//) se consideră cea prevăzută în Normativul [3]. Notaţiile folosite în text şi figuri sunt următoarele: L lăţimea podestului L lăţimea treptei h înălţimea treptei H înălţimea parapetului n numărul de trepte în proiecţie orizontală l(n - I) lungimea pachetului de trepte a dimensiunea decalajului la palierul de urcare b dimensiunea decalajului la palierul de coborâre Pentru a obţine rezolvări optime atât în ceea ce priveşte structura scării, continuitatea mâinii curente cu înălţime normală, racordarea finisajului podestelor cu treptele şi obţinerea unui intrados ordonat şi estetic la racordarea rampei de scară cu podestele, este necesar ca ochiul scării să aibă lungimea pachetului de trepte l(n - 1) plus o lăţime de treaptă [l(n - I) +l =nl]. În cazul în care ochiul scării are numai lungimea pachetului de trepte l(n - 1), se obţine o lungime minimă a casei scării, dar rezultă soluţii dezavantajoase pentru structura de rezistenţă şi intradosul scării la racordările cu podestul precum şi la traseul mâinii curente.

3.1. Scări cu rampe drepte - concepţie şi construcţie
3.1.1. Scări drepte, cu sau tară podeşte intermediare şi fără întoarceri:

154

şi respectiv la partea de sus) sunt inegale, necesitând la partea de sus fie o grindă de podest (pentru simetrie putându-se prevedea grindă de podest şi la partea de jos a scării), fie o placă foarte groasă; în cazul în care nu se adoptă nici una din aceste două soluţii, placa rampei intră sub podestul de sus cu o lungime egală cu o treaptă (fig. 3 . 1 ) . La palierul de urcare, parapetul este mai înalt decât înălţimea normală H cu o înălţime de o treaptă, datorită faptului că înălţimea se măsoară de la muchia primei trepte. Pentru ca şi la podestul de jos să se păstreze aceeaşi înălţime ca pe întregul parcurs al scării, se poate adopta una din următoarele posibilităţi: - se prevede o întrerupere a mâinii curente, cu o săritură egală cu h (înălţimea treptei) la racordarea cu parapetul rampei care urcă: - se acceptă mâna curentă oblică la parapetul podestul u i de jos, pe porţiunea îngustă a acestuia; - se acceptă înălţarea mâinii curente cu o înălţime de treaptă, pe lăţimea ochiului scării la parapetul de jos
(H+h; )

- se acceptă lungirea ochiului scării cu o lăţime de treaptă şi decuparea în consecinţă a podestului de jos; în această variantă, dimensiunea casei scării creşte cu o lăţime de o treaptă. 3.1.1.2. Scări cu lungimea ochiului scării mai mare cu o lăţime de treaptă l decât lungimea pachetului de trepte în proiecţie şi ochiul scării decalat cu 1/2 faţă de pachetul de trepte (fig. 3.2): - lungimea casei scării creşte cu o lăţime de treaptă - grosimile celor două podeşte pot fi egale - î nălţim ea parapet ul ui es te cons tant ă (H) pe ambel e podeşte precum şi pe rampa scării - se poate obţine o racordare a intradosului scării cu intradosul podestelor, ordonat şi estetic

notă: In cazul unui podest intermediar la o scară dreaptă, pentru menţinerea grosimii plăcii podestului în concordanţă cu grosimile rampelor, se decalează frângerea de pantă la rampa care coboară de la podest, cu o lungime egală cu l. Pentru menţinerea înălţimii parapetului pe tot traseul scării, inclusiv pe podest. frângerea de pantă a mâinii curente se va face decalat cu o lăţime de treaptă faţă de rampa care urcă de pe podest.

156

157

3.1.2. Scări cu întoarcere Scările cu întoarcere, cu rampe drepte pot fi clasificate:
• în funcţie de unghiul dintre rampe; cele mai frecvente cazuri sunt de scări cu întoarcere la podest de 180° şi de 90°. Pentru alte unghiuri de întoarcere situaţiile respective se vor asimila cu unul dintre cele două cazuri de referinţă. • In funcţie de decalajul c i t i t în plan al treptelor care delimitează podestul; se pot determina patru situaţii caracteristice: 1) scări cu trepte nedecalate faţă de ochiul scării la podest 2) scări cu decalaj egal de jumătate de treaptă faţă de ochiul scării la podest 3) scări cu decalaj de o treaptă în sensul urcării pe podest 4) scări cu decalaj de o treaptă în sensul coborârii pe podest.

plan al treptelor îi corespunde un traseu al mâinii curente, la o înălţime dată a parapetului, valabil atât la scările cu întoarcere la 180°, cât şi la cele cu întoarcere la 90°. Acesta are implicaţii asupra dimensiunilor necesare ale podestului. În funcţie de structura podestului. rampele scării pot fi susţinute pe: - plăci de podest, relativ subţiri (cu grosime sensibil apropiată de cea a rampei scării): - grinzi de podest din diverse materiale; - podeşte - dale groase. 3.1.2.1. Scări cu întoarcere la podest de 180° La scările cu întoarcere la 180°, fiecărui tip de structură din cele de mai sus, îi corespunde un t i p de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria acesteia.
Note: 1) Pentru orice alte dimensiuni ale rampelor sau structurii podestului, vor apărea alte decalaje în plan ale treptelor, determinând alte înălţimi suplimentare ale parapetelor sau lăţimi ale podestelor. 2) Respectarea relaţiei între geometria scării şi structură este o recomandare; nerespectând această relaţie vor apărea decalaje la intradosul scării, între rampe şi podest, complicând realizarea cofrajului. 3) În funcţie de nevoia de economisire a spaţiului sau de importanţa scării, este posibil să se acorde aspectului intradosului scării mai puţină importanţă. Se pot realiza scări cu întoarcere la 180°, cu rezolvarea corectă a traseului mâinii curente, dar acceptând ca intersectarea planurilor înclinate ale rampelor cu cel orizontal să se facă decalat (ceea ce complică realizarea cofrajului). 4) Pentru asigurarea traseului mâinii curente fără săritură sau discontinuitate la podest, condiţia necesară şi în general suficientă este ca suma decalajelor treptelor de pe podest să fie de lăţimea unei trepte.

Între situaţiile 1) şi 4) există o infinitate de posibilităţi de decalaj, în funcţie de dimensiunile şi panta rampei scării şi plăcii sau grinzii de podest. Decalajul poate fi considerat la „brut" sau la finit, cu implicaţii în ceea ce priveşte "finitul", respectiv intradosul cofrajului. La o construcţie a scării pornind de la „brut", adăugarea grosimilor de finisaj poate conduce la un decalaj în plan al muchiilor treptelor celor două rampe la „finit" de circa 10-14 cm, precum şi la modificarea în consecinţă a cotelor parapetului, traseului mâinii curente precum şi a lăţimii podestului. Construcţia scării pornind de la „finit" (contratreaptă verticală, contratreaptă oblică sau cu ciubuc) are implicaţii în determinarea grosimii componentei structurale a podestului (dală groasă sau a grindă plată de podest), respectiv a geometriei cofrajului, astfel încât intersecţia la „finit" între intradosul rampelor şi podestelor şi limita ochiului scării să fie coliniare. Se recomandă ca suma decalajelor treptelor care fac legătura cu podestul să fie de o lăţime de treaptă, pentru ca panta mâinii curente să aibă o întoarcere orizontală la ochiul scării. Fiecărui tip de decalaj în 158

159

3.1.2.1.1. Scara cu trepte brute nedecalate fată de ochiul scării, la podest reprezintă soluţia cu cea mai redusă lungime a casei scării precum şi cu cea mai redusă lungime a ochiului scării.

să aibă o imagine controlată (intradosul rampelor şi al podestului să se intersecteze după o dreaptă). In cazul în care structura podestului nu este rezolvată cu grindă de podest ci cu placă relativ subţire (1.3-15 cm), intersecţia dintre rampa care urcă pe podest şi placa podestului se decalează (fig. 3.5), complicând cofrajul.

Soluţia este dezavantajoasă d i n punct de vedere al: - racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece finisajul primei trepte al fiecărei rampe care ajunge la podest, va avansa pe podest, apărând un decalaj între planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării: - problemelor pe care le pune racordarea finisajului contratreptelor cu cel al ochiului scării; - dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest:
161

- Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se calculează de la muchia treptei. În dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este posibilă în următoarele variante: ■ cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea orizontală a parapetului rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în fig. 3.6); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă ceea ce măreşte lungimea casei scării; ■ cu parapet de înălţime (H + h/ 2), cu creşterea înălţimii parapetului H, la podest. cu o valoare egală cu înălţimea h / 2 a unei trepte şi majorând lăţimea podestului cu 1 / 2 , ceea ce măreşte şi lungimea casei scării (var 2 în fig. 3.6); ■ cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării linia mâinii curente fiind orizontală, dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte la racordarea cu parapetul rampei care coboară la podest (var 3 fig. 3.6); ■cu parapet de înălţime H; racordarea între parapetele , celor două rampe este oblică (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust); ■ cu parapet de înălţime H dar cu discontinuitatea mâinii curente pe latura scurtă a ochiului scării şi o săritură egală cu înălţimea unei trepte, la începutul rampei care coboară la podest.

- Traseul mâinii curente va urmări panta rampelor. Înălţimea parapetului se calculează de la muchia treptei. În dreptul ochiului scării întoarcerea orizontală a mâinii curente este posibilă în următoarele variante: ■cu parapet de înălţime H pe zona podestului, ceea ce implică prelungirea parapetului rampei care urcă pe podest cu o dimensiune egală cu o lăţime de treaptă, înainte de întoarcerea ei paralel cu ochiul scării (var 1 în fig. 3.12.); în acest caz, lăţimea podestului la ochiul scării, va fi majorată cu o jumătate de treaptă (l/2), ceea ce măreşte lungimea casei scării; ■cu parapet de înălţime (H + h/2), cu creşterea înălţimii parapetului H la podest, cu o valoare egală cu jumătate din înălţimea h a unei trepte şi păstrând lăţimea podestului (var 2 în fig. 3.12.); -cu parapet de înălţime H pe lăţimea ochiului scării, linia mâinii curente fiind orizontală, dar cu o săritură egală cu jumătate din înălţimea unei trepte (h /2) (var 3 fig. 3.12.); ■cu parapet de înălţime H racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică (racordare ce poate fi realizată pe curb, dacă ochiul scării este îngust);
165

- Traseul mâinii curenteva urmări panta rampelor; înălţimea parapetului se va calcula de la muchia treptei, vertical. Întoarcerea mâinii curente în dreptul ochiului scării este posibilă în următoarele variante: ■ c u parapet de înălţime (H) pe podest şi realizând traseul continuu al mâinii curente, prin prelungirea orizontală parapetului rampei care urcă a spre podest, cu o dimensiune egală lăţimea unei trepte, înainte de întoarcerea ei paralel cu ochiul scării; în acest caz. lăţimea podestului, măsurată la cu ochiul scării, va fi majorată cu o lăţime de treaptă, lungimea casei scării crescând corespunzător; podestul se va putea decupa prelungind şi ochiul scării cu aceeaşi lăţime de treaptă (fig. 3.16. var. 1); ■cu parapet de înălţime H + h), la podest, cu creştereaînălţimii parapetului H la podest, cu o valoare egală cu ( înălţimea unei trepte h şi păstrând lăţimea podestului (fig. 3.16. var. 2); ■cu parapet de înălţime H, pe lăţimea ochiului scării lin ia mâinii curente fiind orizontală, dar cu o săritură egală cu înălţimea h a unei trepte; ■cu parapet de înălţime H, racordarea între parapetele celor două rampe fiind oblică (fig. 3.16. var, 3), eventual cu racordări curbe torsionate; 168

3.1.2.1.4. Scara cu întoarcere la 180°, cu decalaj de o treaptă brută în sensul coborârii pe podesteste un tip de scară căreia îicorespunde structural o rezemare a rampei scării pe podest cu grindă (din beton armat). 169

Soluţia este dezavantajoasă din punct de vedere al: •racordării pardoselii podestului cu ultima treaptă a pardoselii, deoarece finisajul primei trepte al fiecărei rampe care ajunge la podest, va avansa pe podest, apărând un decalaj între planul contratreptei şi/sau ciubucului şi planul finisajului din ochiul scării; ■ problemelor pe care le pune racordarea finisajului contratreptelor cu cel al ochiului scării: ■dificultăţii în ceea ce priveşte întoarcerea mâinii curente fără săritură la podest: ■avansării pardoselii podestului spre rampa care coboară spre podest (şi realizarea unui podest de formă mai puţin regulată). - Traseul mâinii curente este continuu şi urmăreşte panta rampelor; înălţimea parapetului se calculează de la muchia treptei, vertical, înălţimea parapetului este aceeaşi pe toată desfăşurarea scării (H) şi nu pune probleme la întoarcerea la podest. Acest tip de scară asigură înălţime liberă minimă între podeste, comparativ cu celelalte variante, la o aceeaşi înălţime de nivel, datorită înălţimii grinzii.

171

Scările cu întoarcere la 90°, rezemate pe podest cu structura de tip placă, placă cu grinzi sau dală groasă şi decalaj similar celor de la 3 1.2.2...3.1.2.4 asigură atât traseul mâinii curente fără săritură pe podest cât şi o imagine curată a intradosului, cu un număr minim de intersecţii de planuri (fig. 3.21 . . . 3.27)

3.1.2.2. Scări cu întoarcere la podest de 90° La scările cu întoarcere la 90°, fiecărui tip de structură îi corespunde un tip de geometrie a scării; optimizarea soluţiei de scară reprezintă coordonarea între structura şi geometria acesteia. În principiu se pot accepta prevederile şi notele de la art. 3.1.2 şi 3.1.2.1. Notă: Sunt prezentate, ca exemplificări, cele mai frecvente tipuri de scări cu întoarcere la podest de 90°; schimbări ale grosimii plăcii sau podestelor conduc la imagini diferite ale intradosului scării, cu complicaţii în ceea ce priveşte cofrarea. 172

Pentru realizarea unui intrados neted, mai uşor de cofrat şi mai estetic, structura podestului poate fi de tip dală groasă sau placă relativ subţire. In funcţie de dimensiunile a şi b se prevede peste structura de tip placă, o umplutură din beton uşor (fig. 3.22 şi 3.23), în funcţie de grosimea prevăzută pentru placa podestului.

În cazul în care imaginea intradosului nu interesează, precum şi

în cazul în care din considerente structurale nu se optează pentru niciuna din variantele de mai sus, rampa care urcă spre podest intră sub acesta.

3.2.2.2. Formulele de calcul a l e treptelor precum şi prevederile privind lăţimea maximă a treptelor sunt cele prevăzute în Normativul

[3]3.2.3. Metode de construcţie grafică a treptelor balansate la scări 3.2.3.1. Etapele premergătoare construcţiei propriu-zise şi care trebuie parcurse atât pentru scările cu trepte balansate cu întoarcere la 180° cât şi pentru cele cu întoarcere la 90° sunt următoarele: - se stabilesc dimensiunile treptelor, în funcţie de înălţimea de nivel şi de formulele de calcul ale treptelor; - se construiesc rampele: - se construieşte lăţimea mâinii curente; - se construieşte l i n a pasului ( l a 50 cm de limita mâinii curente, la scări cu lăţime mai mică 1 m şi la 60 cm, la scări cu lăţime mai mare de 1 m): - se marchează pe l i n i a pasului lăţimile treptelor; - se stabileşte numărul de trepte care trebuie balansate şi linia de limită de balansare (denumită în continuare limita de balansare) prin una d i n următoarele metode: - limita de balansare se trasează la o distanţă cel puţin egală cu dublul l ă ţ i m i i rampei (suprapus peste cel mai
La scările cu rampe cu întoarcere la 1800 , este recomandat să se prevadă treaptă în axul scării, pentru a se evita lipsa de acurateţe la finisarea colţurilor, dacă scara este închisă în casă proprie sau dacă are formă rectangulară; dacă scara este liberă sau are formă poligonală, recomandarea aceasta nu are obiect. 187

a x u l s c ă r i i ; î n c a a c el s t e i m e t o d e ( f3i g .4 1 ) . l ă ţ i m e a m i n i m ă a zu . t r e p t e i b a l a n s a t e a x n l s c ă r i i e s t e d e 1 4 c me, n t r u a e v i t a c a una edin diu p vr treptele alăturate acesteia să fie mai îngustă de 12 cm: - se trasează lăţimea treptei balansate din axul scării (de 14 cm), la limita proiecţiei dinspre ochiul scării a elementului luat în considerare la determinarea lăţimii libere a scării (mână curentă, rebord lateral, vang etc.), denumit în continuare contur de referinţă: - se notează centrul semicercului de balansare (numit în continuare arc de balansare), la intersecţia dintre axul scării şi limita de balansare, notat M şi punctul de intersecţie între semicercul ce constituie conturul de referinţă şi axul scării, notat cu N; - se trasează arcul de balansare, cu raza MN; - se proiectează punctele care delimitează treapta balansată din axul scării, pe arcul de balansare: - segmentul de cerc rămas se împarte în atâtea părţi câte trepte au mai rămas de balansat (I): - punctele de pe cerc astfel obţinute se proiectează înapoi pe conturul de referinţă (pe ambele rampe ale scării) (2); - se trasează treptele, prin unirea punctelor de pe l i n i a pasului cu punctele corespunzătoare de pe conturul de referinţă (3); - se vor cota dimensiunile treptelor la ochiul scării (notate pe desen l1, l2, l3, l4 etc.

b) Metoda segmentelor egale
Odată stabilite numărul de trepte care trebuie balansate precum şi linia limitei de balansare (l). se construieşte prima treaptă balansată (2); în cazul acestei metode (fig. 3 . 4 2 ) . lăţimea minimă a treptei balansate este de 12 cm: - se trasează, pe l i n i a conturului de referinţă, lăţimea treptei balansate din a\u! scării, de 12 cm; - se prelungeşte treapta astfel construită până când se i n t e r s e c t e a z ăl ic m i t a e b a l a n s a r3e) ; u d ( 189

3.2.3.4. Determinarea dimensiunii treptelor, pe baza calculului numeric a. se determină conform 3 . 2 . 3 . 1 şi 3. 2. 3. 2 numărul de trepte care se balansează precum şi linia limită de balansare; b. se calculează lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, pană la treapta din ax: aceasta se consideră a avea dimensiunea de 12 cm pe conturul de referinţă: c. această dimensiune minimală se înmulţeşte cu numărul de trepte care trebuie balansate pe o rampă (fără treapta din ax); d. se scade produsul de mai sus ( c ) din lungimea desfăşurată (b) şi rezultă lungimea desfăşurată a scării pe conturul de referinţă, care trebuie repartizată în mod progresiv pe fiecare treaptă: e. fiecărei trepte balansate i se repartizează o parte din rezultatul de la (d). dinspre treapta din axul scării (treapta de referinţă), spre treptele drepte: - prima treaptă de lângă treapta din ax o unitate - a doua treaptă de lângă treapta din ax - două unităţi - a treia treaptă de lângă treapta din ax - trei unităţi - se continuă în progresie aritmetică cu celelalte trepte care se balansează: f. se face suma unităţilor: g. lungimea obţinută la ( d ) se divide la numărul de unităţi rezultate la ( e ) şi se obţine dimensiunea fiecărei unităţi considerate; h. se acordă fiecărei trepte balansate numărul de unităţi corespunzător poziţiei treptei, aşa cum a fost repartizat la (e). Fig. 3.50 reprezintă un exemplu de calcul al treptelor balansate, considerând că treapta nedeformată are lăţimea de 26.5 cm.

200

Cap. 4. ELEMENTE SPECIFICE DE PROIECTARE A SCĂRILOR DIN DIVERSE MATERIALE
Scările trebuie să răspundă următoarelor cerinţe de calitaterezistenţă şi stabilitate, siguranţă la foc, siguranţă în utilizare, protecţie acustică. Calculul de rezistenţă şi deformaţie al scărilor se face luând în considerare tipul structural al scării, condiţiile de rezemare a elementelor scării şi încărcările care le solicită. La elementele înclinate ale scărilor se ţine cont că încărcarea permanentă este repartizată uniform pe suprafaţa înclinată şi încărcarea utilă este uniform repartizată pe orizontală. Calculul elementelor componente ale scărilor obişnuite, curent folosite în construcţii, nu ridică probleme deosebite şi se face pe scheme statice relativ simple. In general, forţele axiale de compresiune care se dezvoltă în unele elemente ale scărilor, cum ar fi rampele, grinzile-vang sau grinzile curbe spaţiale, au valori relativ scăzute şi conduc la dimensiuni mici în comparaţie cu dimensiunile rezultate din calculul de rezistenţă la încovoiere. In general, stabilitatea elementelor scării este asigurată. Totuşi, ea ar trebui analizată la structurile de scări care prin forma lor sau prin tipurile de legături pot pune probleme de stabilitate. In afară de legăturile reciproce, elementele componente ale scărilor au o serie de legături mecanice cu celelalte elemente structurale ale construcţiei: cu pereţii casei scării, cu stâlpii şi cu planşeele. Aceste legături se realizează, de obicei, prin intermediul grinzilor-podest. podestelor sau a grinzilor-vang. Realizarea unor legături de tipul articulaţiilor sau încastrărilor este în funcţie de materialele folosite atât la scări cât şi la structura clădirii. Cerinţa de siguranţă la foc se asigură în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform prevederilor normativului de specialitate.

Cerinţa de siguranţă în exploatare se presupune asigurarea protecţiei utilizatorilor împotriva accidentării Cerinţa de igienă, sănătatea oamenilor, protecţia mediului înconjurător poate fi considerată respectată dacă materialele de construcţie şi finisaj nu degajă emisii poluante. Cerinţa de protecţie la zgomot se asigură prin alcătuiri şi materiale specifice.

4.1. Scări din beton armat
4.1.1. Din punct de vedere al formelor structurale, scările din beton armat pot fi din oricare dintre tipurile descrise la art. 2. 4. Acest capitol face precizări suplimentare numai în legătură cu unele dintre tipurile de scări din beton armat.

202

Aceste tipuri de scări au în mod uzual treptele realizate din prefabricate de beton armat. Ele au următoarele caracteristici: - se pot monta pe şantier cu utilaje de ridicare uşoare (greutatea elementelor prefabricate fiind în general sub 500 kg (mai rar 800 kg), putându-se utiliza la şantierele mici ale clădirilor cu puţine niveluri; - soluţia este interesantă mai ales pentru elemente prefabricate gata finisate, produse de firme specializate

205

4.1.1c. Scări din elemente de suprafaţă Sunt realizate din beton armat turnat monolit sau din prefabricate şi cu trepte finisate cu alte materiale. Se precizează că rampele şi podestele pot avea grosimi diferite, în sensul că prin mărirea grosimii podestelor se poate schimba alura momentelor încovoietoare. 4.1. 1.d. Scări curbe cu grinda pe mijlocul rampei Se precizează că în grinda-spaţială se dezvoltă momente încovoietoare pe două direcţii, momente de torsiune, forţe axiale şi forţe tăietoare, fiind necesară preluarea momentelor din încastrări.

207

diferite de lucru; precizia de lucru este diferită la cele două categorii de lucrători. - circulaţia "de şantier" este mai greoaie şi necesită rezolvări cu dispozitive improvizate, până la realizarea treptelor brute sau direct a tretelor finite. In această situaţie manopera de finisare (incluzând şi treptele brute de beton) este mai scumpă dar mult mai precisă.

4.1. Le. Scări cu trepte suspendate
Se realizează prin suspendarea de tavan sau de podestul imediat superior a capetelor libere ale treptelor independente în consolă, micşorând astfel momentul încovoietor d i n încastrare. Pentru treptele acestor scări se poate realiza şi schema statică de grinzi simplu rezemate. Note: 1. Sistemul constructiv obişnuit, de tip "placă portantă plană pe ambele feţe", realizat din beton armat turnat monolit, prezintă următoarele: • avantaje în execuţie: - cofraje simple şi economice, putându-se utiliza şi cofraje de inventar - sistem de armare simplu - turnare lesnicioasă • dezavantaje în execuţie: - scara se execută de echipe diferite de lucrători (betonişti şi alţi muncitori specializaţi în finisaje, mozaicari, tâmplari etc), în etape
208

Adoptarea soluţiei de turnare a treptelor brute odată cu placa din beton armat, implică riscul ca, scara să trebuiască să fie rectificată (atât prin spargere cât şi prin completare) în vederea finisării, ca urmare a abaterilor mai mari admise la turnarea betonului de structură în comparaţie cu cele rezultate la turnarea treptelor brute de către scărari specializaţi. Avantajul acestei soluţii este acela că se uşurează circulaţia pe şantier.

4.1.1f. Îmbinările dintre elementele din beton armat monolit ale scărilor cu elementele verticale tot din beton armat monolit ale structurii se pot realiza încastrat datorită existenţei armăturilor de continuitate, dimensionate din calculul de rezistenţă, gradul de încastrare determinându-se cu ajutorul rigidităţilor la încovoiere ale elementelor concurente. In cazul elementelor prefabricate, îmbinările se fac, de obicei, prin simpla rezemare şi prin sudarea unor armături dispuse constructiv. In cazul rezemării pe pereţii portanţi din zidărie, gradul de încastrare depinde de mărimea relativă a încărcărilor P si T precum şi a momentelor de stabilitate Ms =P . d (moment de stabilitate dat de încărcarea P) şi a momentelor de încastrare al grinzii-podest, grinziivang sau plăcii de podest M1 . Pe măsură ce încărcarea P şi momentul Ms sunt mai mari în raport cu T şi cu Mi, creşte gradul de încastrare.

4.1.2. Materialele pentru finisarea scărilor din beton armat sunt (Tabel 4.1): Tabel 4 i

4.1.2.1. Scări cu trepte din piatră, naturală sau artificială, pe rampe din beton armat pun probleme specifice care ţin de caracteristicile materialelor constitutive. 4. 1.2.2. Scări cu trepte realizate din blocuri de piatră Problemele de asigurare a circulaţiei se rezolvă ca pentru scările finisate cu plăci de piatră. Elementul specific îl constituie asigurarea blocurilor împotriva alunecării pe rampă. 4.1.2.3. Scări cu trepte realizate din cărămidă Problemele specifice acestor scări ţin de: - respectarea formulei de calcul a dimensiunilor treptelor şi contratreptelor, în condiţiile în care cărămida are o geometrie cunoscută: - împiedicarea dislocării cărămizilor treptelor în cadrul scării. Ambele probleme se rezolvă prin modul de aşezare a cărămizilor, conform exemplificărilor din fig. 4.12 şi 4.13.

212

4.1.3. Siguranţă la foc Se asigură îndeplinirea cerinţei în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform prevederilor normativului de specialitate. 4.1.4. Siguranţă în utilizare Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării se poate respecta fie prin realizarea stratului de uzură rugos, continuu pe toată suprafaţa, fie prin tratări antiderapante pe zona muchiei treptei, diferenţiat în funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură şi poziţia scării — la exterior sau la interior. Astfel, tabelul 4.2 şi figurile 4.14, 4.15, 4.16 prezintă materialele uzuale pentru stratul de uzură şi măsurile care pot fi luate pentru respectarea cerinţei de siguranţă împotriva alunecării la scările exterioare şi la scările interioare, de evacuare, mai ales la clădirile publice.

4.1.5. Protecţie la zgomot 4.1.5.1. La clădirile de locuit se recomandă ca scările să nu fie adiacente spaţiilor de locuit. 4.1.5.2. Dacă vecinătatea cu spaţiilor de locuit nu se poate evita, se recomandă să se ia următoarele măsuri de protecţie la zgomot: 1. Dacă structura scării este legată de structura clădirii, pardoseala podestului şi treptele rampelor se recomandă a se separa de structura de rezistenţă, printr-un strat dintr-un material vibro-amortizant sau vibro-izolant (a se vedea Normativul [3 |. Anexa A4). 2. Dacă structura scării este separată de structura clădirii, între structura cl ă d ir ii şi cea a scării se recomandă să se introducă un strat de separare cu rol vibro-amortizant sau vibroizolant (a se vedea Normativul |3|. Anexa A4). 3. Pentru amortizarea zgomotului de impact provenind de suprafeţele treptelor, se pot aplica plăci vibro-amortizante pe suprafaţa finită a scării, pentru amortizarea sunetelor (similare cu cele prezentate la ). care necesită însă înlocuire periodică.
217

4.1.5.3. Pentru diminuarea transmiterii zgomotului de impact se recomandă să se evite contactul direct între scară şi perete, iar racordarea între acestea să se facă prin prevederea de materiale vibroamortizante sau vibro-izolante (cauciuc, plută, polistiren ecruisat, sau similare).

4.2.1. Trepte şi vanguri din lemn 4.2.I.a. Trepte din lemn. 4.2.1.a. 1. Lemnul pentru treptele care urmează să rămână aparente trebuie să aibă o bună rezistenţă la uzură. Aceasta se asigură prin caracteristicile intrinseci ale materialului sau prin protecţia acestuia. 4.2.1.a.2. Protecţia treptelor contra uzurii se poate face cu covoare lipite (continui sau fâşii pe trepte), sau cu covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară. Covoarele pot fi lipite: • pe întreaga suprafaţă a treptei

4.2. Scări din lemn
Scările di n lemn sunt scări cu trepte portante: ele pot fi sprijinite pe vanguri d i n lemn, pot fi fixate în pereţi (prin încastrare sau cu şuruburi speciale) sau pot fi suspendate. Scările din lemn se pot realiza cu sau fără contratrepte rezemate pe grinzi-vang aparente sau ascunse. Intradosul poate fi aparent sau închis cu scânduri fălţuite, cu tencuială pe şipci şi trestie, pe rabiţ, cu plăci de gips carton sau alte tipuri de plăci.

4.2.a. Caracteristicile materialului 4.2.a.I. In mod curent pentru scările din lemn se utilizează următoarele esenţe: brad. stejar, pin, frasin, fag, ulm, nuc. Se va evita utilizarea lemnului de esenţă moale sau a esenţelor sensibile la dăunători (plop, arin, tei). Pentru scări cu înaltă preţiozitate se poate folosi lemn de esenţe africane (acajou-ul, iroko, sau alte esenţe). In spaţiile umede, scările trebuie să fie realizate din esenţe rezistente la umiditate ca stejarul sau pinul. 4.2.U.2. Lemnul masiv poate fi tratat, pentru o durată de viaţă mai mare, prin ceruire, impregnare cu ulei de in, aplicarea unor pelicule incolore de ulei sau lacuri incolore.

218

Treptele care urmează a fi acoperite cu finisaje textile sau cu placaje dure pot fi realizate d i n plăci de înlocuitori de lemn (PAL, PAF ş.a., care au rezistenţa la încovoiere mai mică decât lemnul) sau din lemn stratificat 4.2 .1 . a.3. Protecţia la uzură a canturilor treptelor din lemn se poate face cu: - canturi din lemn dur; - profile "muchie de treaptă" (a se vedea fig. 4.15); - petrecerea parţială sau totală şi lipirea peste cantul treptei, a covoarelor d i n mochetă, PVC sau cauciuc (fig. 4.16, 4.17). 4.2 . 1 . a.4. Contratreptele pot fi realizate d i n lemn masiv, îmbinarea între piesele componente se recomandă să fie în lambă şi uluc, sau cu lambă adăugată. 4.2.1.a.5. Îmbinările cu lambă şi uluc între trepte şi contratrepte, la muchia treptei trebuie să fie astfel făcute încât să permită umflarea lemnului contratreptei, fără ca prin aceasta să se afecteze alcătuirea
scării sau aspectu l acesteia (fig .4.18 ).

4.2 . 1 . a.5. Treptele balansate cu lăţime mai mare de 30 cm trebuie executate din cel mult trei piese, îmbinate prin lipire simplă, sau cu lambă şi uluc, lambă adăugată sau l i pit e în dinţi de fierăstrău, palierele pot fi realizate dintr-un număr mai mare de elemente asamblate. 4.2 . 1 . a.6. Treptele exterioare d i n lemn nu sunt recomandabile, dar dacă totuşi se prevăd la case de vacantă, cabane d i n lemn sau alte clădiri din lemn. e l e pot fi alcătuite d i n mai multe piese distanţate între ele cu 5 . . . 7 mm (fig. 4 .1 9) . pentru a permite scurgerea uşoară a apei şi uscarea lor mai rapidă.

4.2.1 .b.5. Treptele fixate între vanguri pot fi îmbinate cu acesta
prin: • chertarea simplă a vangului (flg. 4.24.a), ceea ce necesită rigidizarea scării cu tiranţi: • în coadă de rândunică (fig. 4 . 2 4 . b şi c), fără a se lua alte măsuri de asigurare a r i g i d i t ă ţ i i scării.

223

4.2.4.3. La scările cu intradosul tăvănuit, spaţiul dintre vanguri poate fi umplut cu vată minerală. De asemenea, este posibilă placarea intradosului scării cu plăci de vată minerală Observaţie generală: Scările din lemn se pot prevedea la interior, din motive estetice, la orice fel de clădire cu structură incombustibilă (zidărie, piatră, beton armat, metal) dar la clădiri publice (cabane turistice, moteluri ctc.) nu pot fi scări de evacuare. La clădiri private mici (locuinţe unifamiliale, case de vacanţă ş.a.) cu structură din lemn sau mixtă, scările pot fi din lemn atât la interior cât şi la exterior, nu doar din motive estetice ci şi pentru unitate structurală.
?'

4. 2. 1. c. 6. Tratarea intradosului scărilor din lemn. Intradosul poate fi lăsat liber, sau poate fi tăvănuit utilizând tehnologie tradiţională (tencuială pe rahiţ, pe şipci şi trestie) sau tehnologie modernă (plăci din gips-carton).

4.2.2. Siguranţă la foc Pot asigura evacuarea în condiţiile conformării, alcătuirii şi realizării conform reglementărilor tehnice de specialitate, în cazurile admise

4.3. Scări metalice
Scările metalice pot fi utilizate pentru scări decorative sau pentru scări tehnice. Scările tehnice din clădirile civile nu fac obiectul acestei reglementări. 4.3.a. Caracteristicile materialului Din metal se realizează atât trepte cât şi vanguri. 4.3.a.1. În general metalul utilizat este oţelul, sub formă de tole şi de profile laminate sau ambutisate. Este recomandabilă folosirea oţelului "corten" mai rezistent la coroziune decât oţelul carbon. Alte metale folosite pentru scări sunt: - oţelul inoxidabil (preferat atât pentru faptul că este rezistent mecanic şi chimic, cât şi pentru aspectul finit lustruit sau mat-satinat): - aluminiul, mai ales sub formă de piese turnate, profile sau tole extrudate sau ambutisate:
225

4.2.3. Siguranţă în utilizare Asigurarea împotriva alunecării pe trepte se face prin măsurile prevăzute în tabelul 4.2 ( d i n 4.1. 1 ) , referitoare la finisajul d i n lemn.

4.2.4. Protecţie la zgomot 4.2.4.1. La scările ancorate în perete, se utilizează şuruburi speciale în dibluri d i n cauciuc, pentru amortizarea vibraţiilor. 4.2.4.2. Treptele pot fi prevăzute cu covoare pentru amortizarea sunetelor de impact; pentru o eficienţă mai mare, covoarele se dispun şi peste muchia treptei.
224

- alama şi cuprul, sub formă de profile laminate sau tablă ambutisată, pentru piese decorative sau îmbrăcăminte estetică; - fonta turnată, uti lizat ă în secolul al XlX-lea. atât pentru elemente de rezistenţă cât şi pentru elemente decorative.

4.3.a.2. Întreţinere in timp.
• Oţelul trebuie protejat anticoroziv, prin vopsire (chiar şi oţelul "corten"). Pentru ca aspectul să rămână îngrijit, oţelul trebuie revopsit la un interval de timp, în funcţie de material, poziţia scării (interioară sau exterioară) şi de recomandările producătorului scării (dacă există). • La scările din inox, aluminiu, cupru, alamă problema întreţinerii în timp constă în evitarea mătuirii suprafeţelor lucioase, mai ales la suprafaţa de călcare în zona cea mai utilizată, eventual prin tratarea chimică a suprafeţelor şi mătuire. La scările cu circulaţie mai intensă, trebuie luată în considerare degradarea suprafeţelor (chiar şi cele mate), datorată zgârierii.

4.3.1. Trepte şi vanguri metalice 4.3.1.a. Trepte din metal Se pot realiza: - trepte metalice cu suprafaţa continuă sau discontinuă din: - grătare, tablă perforată, expandată etc; - tablă striată.

4.3. l.b. Vanguri Vangurile scării pot tî alcătuite din profile U sau I, sau chiar platbande întărite cu corniere. Vangurile se prind la extremităţi cu buloane sau cu sudură şi funcţionează în general pe schema statică de grindă simplu rezemată.
227

Se pot realiza vanguri-grindă cu zăbrele foarte înaltă, formând chiar parapetul scării. 4.3.1 .b.2. Pentru scările decorative, vangurile pot fi cu canturi netede sau cu unul sau ambele canturi dinţate. a) La scările cu vangul cu cantul superior plan - continuu (fig. 4.28), treptele se dispun fie între vanguri, fie deasupra vangului pe console speciale de sprijin, în principiu de formă triunghiulară (fig. 4.30). b) Vangurile dinţate, având treptele dispuse în general deasupra, se realizează d i n tronsoane de elemente tubulare sudate între ele, necesitând o tehnologie perfecţionată şi o precizie deosebită, realizată doar în întreprinderi specializate.

4.3.2. Siguranţă la foc Prin conformare şi protejare corespunzătoare pot îndeplini performanţele prevăzute în reglementările tehnice specifice. 4.3.3. Siguranţă în utilizare Elasticitatea structurii poate determina disconfortul utilizatorilor, datorită vibraţiilor produse în timpul circulaţiei pe scară. 4.3.4. Protecţie la zgomot Măsurile se pot aplica se referă la suprafaţa de călcare; scările metalice cu strat de uzură d i n mochetă sau cauciuc sunt mai performante din punct de vedere ai protecţiei la zgomot. Scările metalice nu sunt recomandate în spaţii cu circulaţie intensă, deoarece măsurile de protecţie acustică sunt reduse.

4.4.1. Trepte şi vânturi 4.4.1.a. Treptele pot fi sprijinite pe sol, încastrate în pereţi de zidărie, sau sprijinite pe arce din piatră sau cărămidă. 4.4.l.b. La scările d i n blocuri de piatră sprijinite direct pe sol, treptele trebuie solidarizate pentru a asigura o oarecare conlucrare, iar solul de sprijin trebuie să fie cât mai metasabil. Soluţia nu este totuşi recomandabilă, fiind preferabilă sprijinirea treptelor pe un beton turnat simplu sau armat. Observaţie: Nu se realizează vanguri din piatră, dar se pot realiza scări spirale cu miez din beton armat, ale căror "cofraje pierdute" sunt inele d i n piatră naturală ale treptelor (soluţie similară cu cea arătată la scara prefabricată d i n ba., la 4.1.). 4.4.2. Siguranţă la foc

4.4. Scări din piatră
4.4.a. Caracteristicile materialului Scările di n piatră sunt scări cu trepte portante din piatră; Blocurile din piatră au la capăt o formă paralelipipedică, pentru a putea fi uşor încastrate prin ţesere împreună cu blocurile de zidire.

Se vor respecta prevederile cuprinse în Normativul [3] şi în Normativul P118. 4.4.3. Siguranţă în utilizare Cerinţa de asigurare a siguranţei împotriva alunecării, prin realizarea stratului de uzură antiderapant (total sau doar pe zona muchiei treptei), diferenţiat în funcţie de materialul din care se execută stratul de uzură se face conform prevederilor tabelului 4.2 pentru piatră naturală. 4.4.4. Protecţie la zgomot Având în vedere raritatea şi costurile realizării unor astfel de scări, problema protecţiei acustice nu a apărut până acum în documentaţiile de specialitate. S-ar putea realiza prin: - prevederea de covoare amovibile, fixate cu bare metalice demontabile dispuse în unghiul dintre treaptă şi contratreapta superioară;
231

- prevederea între blocurile de piatră şi elementele de zidire a unor materiaie elastice, de exemplu cauciuc. Observaţie generală: Domeniul de utilizare al acestor scări este extrem de restrâns, deoarece ele constituie o soluţie foarte pretenţioasă şi scumpă.

4.5. Scări mixte
Scările mixte pot avea vanguri din beton armat (monolit sau prefabricat) sau din metal şi trepte portante din alt material decât vangul (prefabricate de beton, lemn, metal, piatră, sticlă). 4.5.1. Trepte şi vanguri 4.5.1.a. 1. Treptele se fixează local pe vanguri, mecanic sau cu piese speciale cimentate sau sudate. 4.5.3.a.2. Treptele d i n prefabricate de beton se vor proiecta conform prevederilor de la 4.1. 4.5.3.a.3. Treptele din lemn se vor proiecta conform prevederilor de la 4.2. 4.5.3.a.4 Treptele din metal se vor proiecta conform prevederilor de la 4.3. 4.5.3.a.5. Treptele din piatră se vor proiecta conform prevederilor de la 4.4. 4.5.1.b. Vangurile pot fi de tipul celor descrise la 4.1 sau la 4.3.

232

În cazul treptelor s priji nite pe vanguri din beton armat sau metal, lungimea posibilă a blocurilor de piatră determină, în funcţie de rezistenţa la încovoiere a acestora, distanţa între vanguri; în cazul scărilor mai late, se pot prevedea mai multe vanguri paralele.

■ pentru a se evita alunecarea pe suprafeţele de sticlă, în zona muchiei de treaptă se vor prevedea rizuri antiderapante. 4.5.2. Siguranţă la foc Pot constitui căi de evacuare în cazul în care îndeplinesc condiţiile de reacţie la foc şi de rezistenţă la foc, stabilite în reglementările tehnice specifice. 4.5.3. Protecţie acustică Fiind în general scări deschise, decorative, cu circulaţie relativ restrânsă şi fără funcţiunea de evacuare, problemele de protecţie acustică nu se pun.

4.5.1.c Scările mixte cu trepte din sticlă se realizează în general cu vanguri metalice. Treptele di n sticlă se vor proiecta ţinând cont de următoarele: -se va utiliza exclusiv sticlă stratificată, dimensionată în conformitate cu rezistenţa mecanică a elementului (înregistrată în agrementul tehnic); -pentru înlăturarea senzaţiei de nesiguranţă pe care o implică transparenţa sticlei, se pot lua următoarele măsuri: - sticla nu va fi transparentă incoloră, ci va avea o tentă colorată; - între foliile de polivinilbutiral (sau materialul plastic din care se realizează folia/foliile sticlei stratificate) se pot prevedea folii cu desene (raster sau alte desene); - una din foile de geam care intră în alcătuirea ansamblului stratificat, suportă un tratament de sablare, gravare, serigrafiere sau vopsire, în urma căruia se obţin modele decorative pe geam.
235

234

ANEXĂ INFORMATIVĂ I

Scări cu trepte foarte înalte, decalate
Pentru scările abrupte (cu panta cuprinsă între 45° şi 60°), cu trepte înalte şi foarte înalte (19.5 cm < h < 30cm), se practică rezolvările din figura A . l . în care o decalare a înălţimii şi a treptelor permite urcarea / coborârea mai lesnicioasă: aceste scări pun totuşi problema necesităţii de a porni cu un anumit picior. Aceste tipuri de scări se utilizează pentru rampe cu un număr mic de trepte, ele reprezentând o problemă mai ales pentru persoanele cu dificultăţi de mers, dar şi pentru toţi ceilalţi utilizatori, deoarece, în caz de neatenţie, pot provoca accidente (având în vedere panta scării). Ele apar, totuşi în literatura de specialitate şi sunt menţionate în această Anexă, fără ca prin aceasta să fie în vre-un fel recomandate.

Rezolvarea de mai sus este recomandată în cazul scărilor din locuinţele individuale (acces la mansardă, la nivelul dormitoarelor la locuinţele duplex), dar pot să fie utilizate şi la alte scări abrupte, care deservesc un singur nivel.
237

236

Exemplul nr. 3.
3.1. Enunţul problemei
Se cere calculul unei rampe elicoidale dublu articulate de lăţime b, desfăşurată sub unghiul .”β " 3.2. Ipoteze de calcul Încărcarea care acţionează rampa se presupune uniform distribuită pe orizontală. Linia de centru a rampei nu corespunde cu linia de centru a încărcării. Punctele de sprijin a rampei nu permit deplasări pe verticală, reacţiunea verticală în fiecare fiind egală cu jumătate din încărcarea totală. Calculul static se conduce pe linia de centru a rampei [6. 7, 8, 9, 10,11]. 3.3. Elemente geometrice Se fac următoarele notaţii: Ri - raza interioară a rampei Re - raza exterioară a rampei H-diferenţa de nivel între punctele de fixare β - unghiul de desfăşurare a rampei 2γ - unghiul între punctele de fixare
θ - unghiul curent al rampei

258

3.4. Reacţiuni şi eforturi Notând cu w încărcarea pe unitatea de lungime a proiecţiei orizontale a liniei de centru a încărcărilor, din condiţii de echilibru rezultă următoarele expresii pentru reacţiuni şi eforturi.
259

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful