P. 1
Studiu privind datoria publică externă a României

Studiu privind datoria publică externă a României

|Views: 6,667|Likes:
Published by danielqqwe

More info:

Published by: danielqqwe on Mar 10, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/09/2015

pdf

text

original

Economia naţională poate fi privită ca un ansamblu de sectoare, ramuri, şi activităţi
realizate de agenţii economici în domeniul producţiei, repartiţiei, schimbului şi consumului,
juridice, economice, organizatorice sau social-culturale, aflate în continuă mişcare şi în relaţii
de interdependenţă1

. O premisă a echilibrului macroeconomic trebuie să conste într-o anumită
stare de concordanţă în toate sectoarele şi ramurile – componente ale mecanismului economic
de ansamblu, în cadrul unei relaţii de la parte la întreg: satisfacerea cerinţelor echilibrului
macroeconomic trebuie să aibă în vedere şi necesitatea realizării echilibrului la nivelul
ramurilor. Cu toate acestea, întrucât echilibrul macroeconomic are un caracter complex, acesta
nu poate fi redus la o simplă însumare a echilibrelor parţiale şi individuale, deoarece, în
economie coexistă şi unele dezechilibre temporare, care nu sunt, însă, în măsură să împiedice
funcţionarea mecanismului economic.
Analiza echilibrului economic se efectuează pornind de la formele sale de

manifestare2

: echilibrul material al economiei naţionale (acea stare de concordanţă relativă
între volumul, structura şi calitatea producţiei (oferta globală), pe de o parte, şi nevoile de
consum final şi productiv (cererea globală), sub aspect cantitativ, pe de altă parte); echilibrul
resurselor de muncă (expresia concordanţei relative între volumul, structura şi calitatea
factorului uman activ disponibil şi necesităţile de resurse de muncă ale utilizatorilor (agenţii

1

Bucur, Ion, Bazele macroeconomiei, Editura Economică, Bucureşti, 1999, p. 117

2

Văcărel, Iulian (coord.) şi colectiv, Finanţe publice, Ediţia a IV-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

2004, p. 598.

2

Master D.A.F.I

Studiu privind datoria publică externă a României în perioada 1990-2009

economici şi sectorul public), exprimate atât cantitativ, cât şi ca structură şi nivel de pregătire)
şi echilibrul valoric, care vizează, deopotrivă, mai multe echilibre, fiecare având o existenţă de
sine stătătoare, dar şi raporturi de interdependenţă cu celelalte forme valorice şi nevalorice ale
echilibrului general:

echilibrul financiar (inclusiv echilibrul bugetar), care presupune concordanţa relativă
dintre sursele financiare şi necesităţile de plată din economia naţională (înglobând şi
concordanţa între veniturile bugetare şi cheltuielile bugetare);
echilibrul monetar sau concordanţa relativă dintre masa bănească aflată în circulaţie şi
valoarea bunurilor economice destinate pieţei;
echilibrul valutar sau concordanţa relativă dintre încasările şi plăţile în valută.
În unitatea lor, cele trei forme ale echilibrului economic asigură desfăşurarea
procesului creşterii economice, concretizat în sporirea dimensiunilor rezultatelor economice.
Cu alte cuvinte, contextul macroeconomic al unui stat trebuie astfel conceput încât să menţină
stabilitatea economică pe termen lung. Fluctuaţiile prea mari în nivelul rezultatelor economice,
ocupării forţei de muncă şi inflaţiei sporesc incertitudinea în rândul agenţilor economici, a
consumatorilor şi a sectorului public, putând diminua potenţialul creşterii economice pe
termen lung. Din contră, stabilitatea permite acestora să-şi planifice mai eficient activităţile pe
termen lung, îmbunătăţind calitatea şi cantitatea investiţiilor în capital fizic şi uman şi ajutând
astfel la creşterea productivităţii.
În legătură cu conceptul de echilibru economic general, se poate formula următoarea
definiţie: echilibrul macroeconomic exprimă acea stare spre care tinde piaţa bunurilor
economice, monetare, a capitalului şi a muncii, piaţa naţională în ansamblul ei, caracterizată
printr-o concordanţă relativă a cererii şi a ofertei (punctul de intersecţie al curbelor acestora
determinând simultan nivelul general al preţurilor şi produsul intern brut – PIB), în diferitele
lor segmente, abaterile dintre ele încadrându-se în limite considerate normale, nesemnificative
pentru producerea de dificultăţi, de dezechilibre: economie naţională se află în echilibru atunci
când ea realizează acel volum al producţiei pe care poate să îl producă, dispunând de potenţial
productiv necesar şi în condiţiile în care cantitatea respectivă de bunuri este cerută de piaţă.

1.2. Politici economice de asigurare a macrostabilităţii

3

Master D.A.F.I

Studiu privind datoria publică externă a României în perioada 1990-2009

Politicile macroeconomice reprezintă intervenţii ale statului în economie menite să
corijeze anumite dezechilibre care pot afecta economia naţională. Acestea se concretizează
într-un ansablu de decizii luate de puterea publică, decizii menite să înfăptuiască, prin
utilizarea unor mijloace şi tehnici adecvate, obiective sigure privind situaţia economică a
statului respectiv, ce au fost sintetizate de către economistul britanic Nicholas Kaldor prin
“careul magic”. Corespunzător acestuia, obiectivele sunt: ocuparea, creşterea economică,
stabilitatea preţurilor şi echilibrul extern (balanţă externă echilibrată), toate acestea ducând
intr-un final la realizarea echilibrului macroeconomic.3
Printre politicile economice utilizate de autoritatea publică în vederea realizării
obiectivelor mai sus menţionate se numară politicile financiară (cu cele două componente ale
sale, fiscală şi bugetară), monetară, salarială şi politica de ajustare structurală.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->