You are on page 1of 2

Alaturi de lacuste, urechelnite, svabi si alte cateva grupuri de insecte, greierii au

fost cuprinsi, in trecut, in supraordinul Orthopteroidea. In prezent aceste specii


sunt repartizate in doua supraordine separate, intrucat seria lor de stramosi
duce, in parte, la svabii primitivi (Protoblattoidea), in parte la ortopterele
primitive (Protoptera), insa numai urmasii celor din urma sunt considerati in sens
strict ortopteroide.

Greierii, lacustele si cosasii fac parte din marea familie de saritori din lumea
insectelor, fiind inclusi in ordinul Saltatoria, care numara aproximativ 20.000 de
rase, raspandite in zonele calde si temperate ale globului. Se diferentiaza de
celelalte insecte prin doua caraceristici majore: in primul rand prefera sa sara, in
loc sa zboare, picioarele lor posterioare fiind foarte puternice. Cea de-a doua
caracteristica este cantatul, greierii emitand un sunet specific, ascutit si
patrunzator, produs prin frecarea elitrelor. Insecta freaca o nervura sonora,
prevazuta cu mai multe creste transverale, de pe partea inferioara a aripii drepte,
de o creasta sonora de pe suprafata superioara a aripii stangi. Picioarele din fata
sunt prevazute cu o membrana de piele intinsa, care functioneaza ca o ureche.
Aceasta membrana vibreaza la sunete si, la randul ei, stimuleaza niste receptori
care trimit un mesaj sonor creierului insectei. In felul acesta greierii pot auzi
chemarile potentialelor parteneri, ascunsi in iarba.

Greierii pot fi impartiti in doua mari categorii: greierii de casa (Gryllus


domesticus) si greierul de camp (Liogryllus campestris), toti avand corpul scurt si
gros, capul dotat cu antene lungi si ochii mari. Greierul de casa are cel mult 2 cm.
lungime, este galben-maroniu (cu trei dungi intunecate pe cap) si mananca
aproape orice gaseste prin resturile din bucatarie. Greierele de camp traieste pe
pajistile salbatice, ajunge la 2,5 cm. lungime si este aproape negru, cu nuante
maronii. Acesta se hraneste cu plante suculente, cu tutun, cartofi si mazare, cu
plantele din gradinile de zarzavat sau cu arbustii din pepiniere, fiind considerat
daunator.

Greierii de pestera (Rhaphidophoridae) pot fi considerati atipici pentru specia lor.


Au ochii foarte mici, adaptati la intuneric, nu zboara, iar corpul lor este prevazut
cu antene si mustati aproape de patru mai mari decat lungimea lor, cu ajutorul
carora navigheaza si isi localizeaza hrana. Cele aproximativ 200 de specii de
greiere de pestera, raspandite pe tot globul, isi petrec toata viata sub pamant,
hranindu-se cu excremente de liliac, fluturi care hiberneaza, fungi sau cu alte
specii mai mici .