You are on page 1of 58

Leonid Dragomir

Paradoxuri existenţiale
– antologie subiectivă –

1

Cristinei şi Ilincăi

2

În loc de prefaţă
Se subînţelege că această antologie este, ca oricare alta, de altfel, una subiectivă. Am ţinut,
totuşi, să-i adaug calificativul „subiectivă”, deoarece, în acest caz, subiectivitatea implică chiar
esenţa, paradoxurile existenţiale nefiind altceva decât reacţii vitale ale sinelui profund la situaţiile
contradictorii ale existenţei. În consecinţă, alegerea diferitelor formulări paradoxale s-a făcut în
funcţie de impactul pe care l-au avut asupra mea de-a lungul anilor de lectură. Din ceea ce am cules
la întâlnirea dintre viaţă şi cărţi am inclus aici numai paradoxurile care „m-au revelat” şi la o recitire
în afara contextelor în care le-am descoperit.
Am recurs la un criteriu tematic, grupându-le în paradoxuri ale moralei, ale artei, ale gândirii şi
ale credinţei, domeniile principale ale existenţei, cu problemele specifice fiecăruia. Dar mai există şi
un al doilea criteriu, intrinsec, constând în corespondenţele de natură muzicală ale paradoxurilor,
dincolo de autori şi de epocile în care au fost formulate. Prin felul cum îşi răspund unele altora, ele
dau naştere, cred eu, unei anume armonii. Am intenţionat aşadar să alcătuiesc mai mult decât o
colecţie de maxime. Colajul din ideile altora, în care m-am regăsit de parcă erau exact ceea ce voiam
să spun şi eu, mă exprimă, sper, indirect.
Cărticica aceasta, pe care intenţionat am vrut-o scurtă, pentru ca impactul brusc-revelator al
paradoxurilor să nu se dilueze, este, ca să-l parafrazez pe părintele Steinhardt, o căutare de sine prin
alţii. Şi nu pot să-mi ascund nădejdea că şi alţii se vor regăsi, poate, în unele din textele selectate. În
felul acesta, fără să fie anulată prin obiectivare,subiectivitatea este depăşită, în comuniune.
În locul unei prefeţe în care aş fi riscat să trec pe lângă paradox, am găsit nimerit, pentru a
adânci, nu pentru a lămuri, desigur, conceptul de paradox existenţial (sugerez aici ideea, ilustrată de
întreaga antologie, că paradoxul existenţial înseamnă asumarea necunoscutului obiectiv, misterul şi a
celui subiectiv, propria ignoranţă) să reiau capitolul despre paradox din cartea mea de debut
Fragmente de adolescent întârziat1. Îi voi schimba doar titlul, numindu-l în conformitate cu ceea ce
doresc acum:
Elogiul paradoxului
Dacă n-am trăi în paradox, atunci de ce-am mai căuta explicaţii. Situat „dincolo” de
demonstraţie, paradoxul este chiar condiţia de posibilitate a explicaţiilor: un „dincoace” al lor.
Gândirea pură, necontaminată de realitate, sfârşeşte în tautologie. Realitatea în sine, susţine
Kant, este incognoscibilă. Din ciocnirea tautologicului cu incognoscibilul se naşte paradoxul.
A fi izbit de ceva pe care totuşi îl ştiai acolo se cheamă a te situa în paradox.
Paradoxul conţine istoria unei clipe.
Paradoxul unui răspuns paradoxal constă în a răspunde la o întrebare cu aceeaşi întrebare.
Paradoxul transformă certitudinile sâcâitoare in incertitudine consolatoare.

1

Cartea a fost reeditată la editura Cartex, Bucureşti, 2010. Consider că între această carte şi prezenta antologie există o
continuitate tematică, de viziune, de ton etc.

3

Să fim atenţi la vecinătatea paradoxurilor: în funcţie de cum sunt aşezate ele se pot anula, sau
dimpotrivă, se potenţează reciproc. În ambele situaţii îşi păstrează statutul de paradox. Se întâmplă
totuşi să se completeze, astfel încât, unele devin, dacă nu locuri comune, atunci premise, de obicei
inutile ale altora.
Coincidenţă sub un anume aspect a doi termeni într-un al treilea, paradoxul este o formă de
neîmplinire similară celei a unghiului în raport cu triunghiul.

4

Paradoxuri ale moralei
 Actul moral este acela pe care nimeni nu îl poate gândi în locul meu. Avea dreptate zeul să
înscrie pe frontispiciul templului delfic: „Cunoaşte-te pe tine însuţi”.
Hubert Grenier
 Dificilă şi morala: acolo unde se face caz de ea, arareori mai persistă.

Hubert Grenier

 Morala are vocaţia eşecului. Nimic nu ar alarma-o mai mult decât reuşita.

Hubert Grenier

 Nu există moralist fără morală. Un moralist al moralităţii este o contradicţie în termeni.
Ion Ianoşi
 Ce e morala? O credinţă în acţiune.

Părintele Galeriu

 Limitarea îl recomandă nu numai pe maestru, ci şi pe omul cu principii etice.

Ernst Jünger

 Dacă eroarea ar fi suprimată ca prin farmec, adevărul nu ar mai fi adevăr şi s-ar transforma în
dogmă. În acelaşi fel, virtutea închisă în mânăstiri somptuoase se hrăneşte din viciile din preajmă.
José Ortega y Gasset
 Nimic nu poate fi mai viu decât defectele.

Emmanuel Mounier

 Pentru că oamenii urăsc în ceilalţi oameni tocmai viciile de care se simt copleşiţi.
Giovanni Della Casa
 Ce este virtutea fără imaginaţie? E ca şi cum ai spune virtute fără cer, ceva aspru, plin de
cruzime şi pustiitor.
Charles Baudelaire
 E o mare tristeţe în a nu vedea binele în bine.
 Dar răul n-a fost întotdeauna maimuţărirea binelui?
 Cel mai mare rău este că se abuzează de ceea ce este mai bun.

N.V. Gogol
Michel Tournier
Stefan Heym

 Inteligenţa neînsoţită de virtute e lipsită în fond de sinceritate, iar lipsa de sinceritate ne
limitează obiectul.
Frithof Schuon
 Cel care şi-a pierdut virtutea se agaţă şi mai aprig de privilegii.

Nicolas Bouvier

 Teoria nu va izbuti să hotărască dacă de preferat este virtutea sau viciul; ei nu îi stă în putere
decât să ordoneze, să instituie forme de gândire.
Novalis
 Ceea ce trebuie să faci pentru a înlătura răul nu este clar. Ceea ce nu trebuie să faci este de la
caz la caz clar.
Ludwig Wittgenstein
5

 Nebunul îşi dezlănţuie întreaga mânie. dar să dai sfaturi bune e de-a dreptul fatal. Fontenelle Albert Einstein  Întotdeauna e o prostie să dai sfaturi.  Tot ce e măreţ. Oscar Wilde Prescriptie din Coran  Căci idealul constă adesea în a consimţi la ce nu este ideal.  Cel care nu s-a lăsat niciodată minţit nu ştie ce-i fericirea.  Spiritualizarea realului reprezintă veritabila formă a idealului. Părintele Amédée Johan Wolfgang Goethe Johan Wolfgang Goethe Kallistos Ware  Înţelepciunea nu e un produs al educaţiei. Stefan Heym  Orice linie a binelui este nesfârşită. Iar această eroare este singurul nostru adevăr. se naşte marea eroare comună. ne educă de cum ne dăm seama de măreţie. iar înţeleptul îşi cruţă o parte. Vladimir Soloviov  La ce bun înălţarea soarelui dacă noi nu ne-am înălţa? Georg Christoph Lichtenberg  Înţelepciunea îşi are excesele ei şi are tot atâta nevoie de moderaţie ca şi nebunia.  Nu dărui pentru a avea mai mult. Pilda este faţă de viaţă ca modelul faţă de o zidire împlinită. dar o singură greşeală nimiceşte mult Ecclesiastul 6 . Dumitru Stăniloae  Mijlocul cel mai sigur de a nu atinge niciodată perfecţiunea râvnită e acela de a-ţi imagina că ai şi atins-o. Gabriel García Márquez  Din nenumărate erori mici.  Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă. Imre Kertész  Atâta timp cât omul tinde către ceva este natural ca el să greşească. Albert Einstein bine. şi anume că înţelepciunea ne vine când nu mai avem nevoie de ea. Imre Kertész  Ne-am pierde curajul dacă nu ne-ar susţine idei false. Pr. ci al încercării de-o viaţă de a o dobândi. individuale. Montaigne Evagrie din Pont  Până la urmă au învăţat totuşi ceva împreună.  Numai prin recunoştinţă învăţ să devin eu însumi.

Ce este ea dacă nu telescopul adevărului? George Gordon  Melancolia este tristeţea care a căpătat uşurătate. Sören Kierkegaard  Din nicio întemniţare nu-i mai greu de scăpat ca din cea în care se ţine insul pe sine. P. Căci unde este multa înţelepciune este şi multă amărăciune.  Alcoolul este o promisiune de rai care nu se ţine niciodată. Italo Calvino  Ai perceput astfel foarte acut prezentul şi calitatea lui tranzitorie. Adorno . setea noastră de deposedare ar atinge limita sa. uşa fericirii nu se deschide spre interior şi n-ar folosi la nimic să te arunci cu toată puterea asupra ei ca s-o forţezi. Wilson  Vai.F. sex. Pr. şi cel ce îşi înmulţeşte ştiinţa îşi sporeşte suferinţa. Ecclesiastul  Mulţi consideră că inteligenţa e o piedică în calea fericirii. Petru Creţia  Căci acela care moare în plină disperare a trăit degeaba. Nicolas Bouvier Alain  Mai ştiu că dacă paradisul are o formă previzibilă ea este indisociabilă de infernul celuilalt Gabriel Liiceanu  Minunea e să simţi că te reverşi fără să strici nimic în preajmă. 7 Theodor W.  Fericirea e o recompensă pe care o primesc cei care nu o caută. Sören Kierkegaard  Mândria este un fel de infinitate monotonă. Thomése  Căci fără ordine fericirea nu poate fi credibilă. Augustin  Cea mai mare tragedie este să trăieşti fără tragedie. mincinoasele oglinzi. James Hillman  Dacă n-ar fi oglinzile. Alexandru Paleologu  Depresia deschide uşa frumuseţii de un anumit fel. Sf. Deci nu e nimic de făcut. Acest sentiment e melancolia… E un fel de amintire a prezentului. Se deschide spre exterior. A îmbrăţişa fericirea înseamnă a urî viaţa. Adolfo Bioy Casares  Dacă am şti ce riscăm. Eric S. Dumitru Stăniloae  Melancolia este un dar înspăimântător. n-am îndrăzni niciodată să fim pe deplin fericiţi. Adevărata piedică e imaginaţia. Vasile Tonoiu Dan Arsenie  Fericirea e acel ceva pe care începi să-l numeşti abia atunci când nu-l mai poţi găsi.

ca şi al răului.  Stagnarea este poate produsul unanimităţii. Watkins  Libertatea este cu adevărat libertate numai atunci când apare pe fondul unei îngrădiri artificiale. Politica – eterna decepţie a libertăţii. după părerea mea. J. Emmanuel Mounier  Numai cine n-are niciun pic de simţ istoric ar putea susţine că democraţiile fără autocraţie spirituală nu sunt pândite din umbră de oligarhism.  O societate care-şi este scop sieşi este o societate virtual totalitară. Hegel  Poate că libertatea nu-i decât o cursă pe care destinul ţi-o întinde.W. John Rawls  Cel mai rău guvern este cel pe care eşti obligat să-l vorbeşti de bine. Constantin Noica  Este sclav acela care vrea să trăiască cu orice preţ. există număr. Arthur Schopenhauer Milan Kundera Stefan Heym  Ori de câte ori se face o separaţie între libertate şi dreptate. Cioran  O revoluţie.  Norodul este începutul binelui. G. Nikolai Berdiaev Constantin Noica  Marxismul este un optimism al omului colectiv acoperind un pesimism radical al persoanei. omul de stat se interesează de viitoarea generaţie. atâta timp cât este în luptă cu adversari exteriori. chiar cu preţul pierderii libertăţii. Edmund Burke  Revoluţiile sunt sublimul literaturii de proastă calitate. T.  Lupta omului împotriva puterii este lupta memoriei împotriva uitării.  Utopia socialistă pune pe lume un sărac cu instincte de bogat. Proudhon  Politicianul este interesat de viitoarea alegere. când începe lupta cu slăbiciunile propriilor partizani. Eliot  Suntem întemniţaţi sub arest sever în oamenii cărora le dăm libertatea. asigurată.S. Ioan Buduca  Unde nu există libertate.F. trece prin etapa epică. se deschide cea tragică. E. 8 Thoreau . George Banu  Pasiunea egalităţii este o pasiune a pizmei. Jean Cocteau André Frossard J.M. niciuna nu este.

ci un risc care trebuie asumat în fiecare clipă. Gabriel Liiceanu  Căci dacă atotputernicii se simt ameninţaţi. Denis de Rougement  Dacă criminalul săvârşeşte o nedreptate strigătoare la cer.  Fanatismul constă în a-ţi îndoi eforturile când ţi-ai uitat scopul. Václav Havel  Nu e nicio ruşine să ameliorezi o lege. ruşine e doar să mutilezi o realitate de dragul unei legi proaste. mâine n-o mai Guillermo Arriaga  Succesiunea autorităţilor în statul modern schimbă argumentele. faţă cu legea eternă. ca şi în spirit. căci viaţa e o încălcare permanentă a ordinii. ai. că deja există un învingător şi un învins. Libertatea constă în a crede ceea ce crezi şi a admite (în fond a pretinde) ca vecinul tău să creadă şi el ceea ce el însuşi crede. poate. Jean Delumeau  Războiul este. Răzvan Codrescu  Din punct de vedere moral. îi lovesc pe cei drepţi. 9 Jules Renard George Santayana . Nicolas Bouvier  Orice se poate justifica atunci când litera uită spiritul şi când teama te stăpâneşte. dreptatea judecătorului nu este. Milan Kundera  Tiranie se cheamă când vrei să ai pe o cale ceea ce nu poţi obţine decât pe alta. Milan Kundera  Năzuinţa spre ordine e totodată năzuinţă spre moarte. o nedreptate şi ea? Gheorghe Vlăduţescu  Căci a ajunge la concluzia că nu există nicio deosebire între vinovat şi victimă înseamnă renunţarea la orice speranţă… Iar asta se numeşte infern. nu şi practica violenţei. pe plan politic. azi o ai. tirania – această anarhie a canaliei de sus. Charles Pégui  Libertatea nu este un drept. La orice abatere de la normă eşti oricum primejduit. Blaise Pascal  Anarhia – această tiranie a bestiei de jos. Ernst Jünger  Viaţa insectelor seamănă cu a noastră măcar sub un aspect: nici nu ai apucat să faci cunoştinţă. eu socotesc nedreaptă o lege atunci când de pe urma ei are de suferit fie şi un singur om. revanşa animalelor pe care le-am ucis. Sau invers: se poate spune că năzuinţa spre ordine e un pretext onest cu care ura faţă de oameni îşi motivează şi îşi justifică ticăloşiile. Stefan Heym  Puterea e doar o impresie. e ca dragostea femeilor foarte înşelătoare.

ci neutralitatea pentru că ea ne răpeşte simţul tragicului.  Umorul este spiritualitatea unui sentiment profund. Jean-Marie Domenach  Ironia e forma de pudoare a simţului tragic. iar pasivitatea atrage după sine neîmplinirea. Stefan Zweig  Pentru a imagina infernul trebuie să ai în gând răzbunari. Roger Caillois  În ordinea tragediei nu există eşecuri. Jean-Marie Domenach  Unde este compensaţie. Fanatismul este singura „tărie a voinţei” la care pot fi aduşi chiar şi cei slabi şi şovăielnici. Dostoievski  Dacă se petrec lucruri în afara posibilităţilor voastre de control. Orson Wells  O societate fără tragic se intoxică. Roland Brunner  Brutalitatea are drept consecinţă ciocnirea care duce la ruptură. Theodor Baconsky  Cuvintele produc Istoria. războiul şi pacea. Eugène Ionesco Ludwig Wittgenstein F. Franz Kafka  Omului care nu s-a simţit niciodată cu patimă pierdut îi lipseşte ceva. Jean-Marie Domenach  Comicul este singurul în măsură să ne dea puterea de a suporta tragedia. că viaţa înseamnă eşec. Acesta este punctul care trebuie atins. Gaston Bachelard  Barbarie. Friedrich Nietzsche  Până şi copiii de şcoală ştiu astăzi că războaiele se dau mai întâi în arhive şi abia apoi pe câmpul de luptă. Principiu Dao  Plictiseala e originea cruzimii.M. Herbert von Karajan 10 . Pierre Drieu la Rochelle  Nu politica este duşmana artei. ci o concepţie despre lume. Enigma Istoriei se află poate în forţa limbajului. Cornel Mihai Ionescu  De la un punct încolo nu mai există întoarcere.  Umorul nu este o dispoziţie. este justiţie nu tragedie. Nicolae Breban  Întotdeauna ascetul e cel mai primejdios despot. fiindcă se înţelege de la plecare că eşecul înseamnă condiţia umană. tu nu exişti decât pentru cei extrem de civilizaţi care se refugiază în tine. trataţi-le cu umor.

atunci cine să fie? Dar dacă eu nu sunt decât pentru mine. Friedrich Hölderlin Alexandru Paleologu  Extremele opuse nu se atrag neapărat.  Cea mai frumoasă metempsihoză este să te vezi renăscând în altul. dar nici nu se resping. Cioran  Gluma e o lipsă de măsură temperată prin educaţie. miturile de toate felurile îndeplinesc funcţia de gaz pe foc. André Malraux  Însă acolo unde există pericolul se iveşte şi ceea ce aduce salvarea. Fiinţa ideală? Un înger pustiit de umor. Truman Capote Robert Musil Arthur Schopenhauer  Căci ce altceva sunt visele decât noi înşine în căutarea unui drum? Stefan Heym  Visul e sufletul sufletului. Mihai Şora William Shakespeare  Nimeni nu convinge decât numai sugerând visele fundamentale.  Omul a câştigat realitatea şi a pierdut visul.  Suntem ţesuţi din aceeaşi materie ca şi visele noastre.. Ioan Petru Culianu  În momentele de criză. Gaston Bachelard  Un om care nu visează e ca un om care nu asudă: strânge în el toată otrava. Novalis  Dacă eu nu sunt pentru mine. Ivan Alexandrovici Goncearov  Blestemul rasei omeneşti este că toate miturile ei sunt deopotrivă adevărate.  Putem defini visul ca o scurtă nebunie şi nebunia ca un nesfârşit vis. E. Aristotel  Tot ce este profund iubeşte masca. decât numai restituind gândirii căile visării.  Tot ce are sens este exagerare. Lucian Blaga  Suntem aproape de trezire atunci când visăm că visăm. 11 Hugo von Hofmansthal Johann Wolfgang Goethe .M. Friedrich Nietzsche  Jocul e o sinucidere fără moarte. cine sunt eu? Rabbi Hillel  Fiecare întâlnire ne sfarmă şi ne recompune.

şi comunitatea înfloreşte numai acolo unde fiecare singuratic îşi aminteşte de specificul său şi nu se identifică deci cu ceilalţi. a altei minţi fierbinţi. ci prietenii.  Forţa unei fiinţe stă în incapacitatea ei de a şti cât e de singură.  Nu se poate trage o linie de demarcaţie netă între mine şi tine. Aceasta este până la urmă tot ce căutăm în viaţă şi în amor. căci nimeni nu simte comunitatea mai mult decât singuraticul.G. Albert Camus  Când cineva ştie mai mult decât ceilalţi. Albert Camus Pr. Singurătatea este să n-ai cu cine să râzi. Gaston Bachelard  Singurătatea noastră este laşitatea celorlalţi. Papa Ioan Paul al II-lea  Căci impresia solitudinii este întâi de toate o imagine. Părintele Amédée  Nu există decât un singur lux adevărat: acela al relaţiilor omeneşti. Ernest Hemingway E. Antoine de Saint-Exupéry  Viaţa reprezintă faptul cosmic al altruismului şi există doar ca perpetuă emigrare a eului vital către celălalt.  În singurătate te devorezi singur. trebuie închipuită. Tenessee Williams  Fiecare se crede singur în infern şi acesta-i infernul. Milan Kundera  Ştiţi ce înseamnă singurătate? Nu. Pentru a putea fi cunoscută singurătatea. Jung alege. Fericirea este un avânt care spune: „tu”. Dumitru Stăniloae  Îi poţi ajuta pe alţii doar în măsura în care eşti conştient de slăbiciunea ta. dar nu poţi să râzi de unul singur. 12 René Girard .M. poţi. Cioran  Fiecărui suflet îi aparţine o altă lume. în sfârşit. Poţi să plângi de unul singur. dar şi pentru a fi iubită sau ocolită. C. omul se depăşeşte în aproapele său. pentru fiecare suflet orice alt suflet este o lume de dincolo. José Ortega y Gasset  În revoltă. Sau. când eşti în mijlocul oamenilor te devorează mulţi: acum Friedrich Nietzsche  Numai consecvenţa cu tine poate duce la singurătate. De asta cântă şi privighetoarea în fiecare noapte. Dar atunci vin şi te leagă […] Ce e viaţa altceva decât o încercare de a scăpa de singurătate? Căutarea unui alt corp fierbinte. devine singuratic. Friedrich Nietzsche  Căci nu duşmanii ne condamnă la singurătate. Singurătatea nu este însă necesarmente opusă comunităţii.

iar cele complicate nu sunt necesare. Lucrul de care suferă lumea e absenţa singurătăţii. în afară de el. Proştii se folosesc de oamenii de spirit la fel cum scunzii poartă tocuri înalte. Albert Einstein  Totul trebuie să fie cât mai simplu cu putinţă. chiar fiind uman. Frivolitatea este modul inteligent de a lua viaţa mai uşor. toţi ceilalţi sunt proşti. Sören Kierkegaard  Dar viaţa unui om cu totul singur e complet lipsită de poezie.  Simplitatea este stăpânirea lui a fi pe a avea.  Prostia femeii este ceea ce nu se conformează propriei feminităţi. Numai relaţiile au poezie. fiindcă nu-i credem pe semenii noştri atât de proşti pe cât sunt în realitate.  O femeie care gândeşte singură se gândeşte numai la rele. Alexandru Paleologu  Sunt convins că acela care fuge de frivolitate ajunge la prostie.  Numai stridiile şi neghiobii aderă. genial. Florin Mugur  Credeţi-mă că singurătatea ne uneşte tot atât cât ne desparte societatea. Albert Einstein Părintele Amédée  Cât de bine sunt toate rânduite! Lucrurile necesare sunt simple. Paul Valéry Friedrich Nietzsche Cicero Paul Valéry  Tocmai de aceea facem „infinite” greşeli în viaţă. Eugène Ionesco  Nivelurile inteligentei sunt: isteţ. Anton Adămuţ  Prostul crede întotdeauna că. 13 Ryunosuke Akutagawa . inteligent. Adolofo Bioy Casares  Contradicţia te face singuratic. Grigori Skovoroda  Nu ai cum să fii inteligent dacă nu eşti uman. Dacă infernul ar exista. Iar dacă nu ştim să ne iubim. fiecare visul său. strălicit. e pentru că nu ştim să fim singuri. ar fi un azil de nebuni în care toată lumea visează sub bătaia biciului. dar nu mai simplu de atât. Miguel de Unamuno  Oamenii au nevoie de o profundă singurătate. Alexandru Paleologu  O femeie inteligentă este cea cu care poţi fi oricât de prost pofteşti. dar foarte prost poţi fi. simplu. Vladimir Volkoff  Ştiţi de ce n-are leac lumea asta? Pentru că visele unora sunt coşmarul altora.

inteligenţa mai rar. Şi una din virtuţile celor înţelepţi. în cinismul modern. Grigore C. Chesterton  Poate că singurii nebuni sunt cei care nu sunt nebuni. ci certitudinea este cea care te face nebun. Th. un poet  Prostia atinge adesea perfecţiunea. Cicero  Paroxismul prostiei îl atinge nu prostia. ci inteligenţa. Edna O’Brien  Trupul e marginea sufletului. suficienţa este însă apanajul cinicului. Adevăraţilor nebuni nu le pasă de nebunie. un muşuroi de predispoziţii opozante. ci un locatar. Lucian Blaga Grigore C. Nicolae Steinhardt  Prostia constă în voinţa de a termina. Gilles Lapogue  Fiecare psihic este.  Nebunul este acela care a pierdut totul în afară de raţiune. Al. prostia nu e un handicap.K. Gheorghe Păun  Nimeni nu foloseşte mai multă minte decât are. Lawrence Durrel  Trupul conţine poveste vieţii la fel de mult ca şi creierul. Ionescu  Cinismul clasic persifla suficienţa. Prostia e numele cerebral al hidoşeniei.  Omul e însăşi legenda lui. nu este un intrus. Napoleon I  După dezordine urmează în general prostia. Moisil  Tăcerea este spiritul proştilor. ea nu-i poate lovi pe la spate. Gustave Flaubert  În politică. Moisil  Nu îndoiala. Molière  Mediocrul este acela care nu-şi închipuie că poate fi altul mai deştept decât el. prostia nu are intermitenţe.  Spre deosebire de inteligenţă. de fapt. Personalitatea gândită ca având atribute fixe este o iluzie. Gheorghe Păun  Un prost care nu spune niciun cuvânt nu se deosebeşte de un savant care tace. Friedrich Nietzche G. Erick Kalstner  A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înţelepciune. Lucian Blaga 14 . Petru Pistol  Mediocrii nu iartă oamenilor inteligenţi de a fi superficiali în aparenţă şi profunzi in realitate.

Cu timpul. Paul Valéry Georg Christoph Lichtenberg  Numai în trei forme de existenţă omul rămâne individ: ca filosof. nu poate exista. E mirarea de a fi eu însumi. Paul Valéry  E mai plăcut să te crezi totul – sau nimic – decât să te recunoşti limitat şi responsabil. Pierre Drieu La Rochelle  Suprema dispunere de sine nu este altceva decât însăşi jertfirea de sine. câţiva gânditori şi poliţia. Jean Paulhan  Omul nu este om fără milă. Fernando Savater  Când mă trezesc. Vasile Gogea  Cu cât devin mai importanţi pentru masă. Papa Ioan al XXIII-lea  Puţini sunt cei preocupaţi de om în carne şi oase: artiştii. ca sfânt şi ca artist. Ernst Jünger  Oamenii sunt ca vinurile.Stefan Heym  Căci un om.M. iar ei nu se cunosc decât odată împliniţi. Michel Foucault  O lume tot mai mare şi o umanitate tot mai mică. cu atât oamenii îşi pierd valoarea de semeni. fie se transformă în oţet. ci mila. pornind doar de la sine. Nae Ionescu  Când impersonalul se manifestă. Martin Heidegger  Omul este condamnat la sens.  Învăţătorii şi profesorii educă nu indivizi. omul nu mai există. Jorge Luis Borges  Suntem umani în măsura în care nu ne respectăm dogmele. fie devin din ce în ce mai buni. pentru că doar mila umanizează. Olivier Clément  Oamenii câştigă ceva dacă-i cunoşti. Dostoievski . 15 F. Ceea ce e cu deosebire vizibil la femei: cu cât mai generoasă nu este prima venită în comparaţie cu acele stele pe care le vedem pe toate coperţile de reviste. Câştigă un plus de mister. Pr. fireşte. Maurice Merleau-Ponty  Nu suntem decât ceea ce evenimentele dau la iveală din noi. Dumitru Stăniloae  Adevărata legătură dintre oameni nu e iubirea aproapelui. Friedrich Nietzsche  Om matur este acela care a văzut în spatele lucrurilor. ci doar specii. mă trezesc pentru ceva mai rău. José Ortega y Gasset  Nu poţi cunoaşte din oameni decât ceea ce ei înşişi cunosc.

W. chiar dacă filosofii nu sunt întotdeauna nişte rataţi. 16 Friedrich Nietzsche .  Nu ne ratăm visurile. Şi de există şi de nu există zei. Henri Michaux  Exaltare. tot suntem sclavii lor. Nicolae Turcan  Dacă nu te opreşti. cele care progresează au o tendinţă obiectivă. William Faulkner  Nu contează decât un lucru: să înveţi să pierzi.M. pe când. omul face tot posibilul să se pună la adăpost de el. filosof. Fernando Pessoa G. Gabriel Liiceanu  Ratatul este un leneş ratat.  Destinul este conştiinţa de sine însuşi. Cioran Constantin Noica Ernst Jünger  Nu putem construi nori. Ludwig Wittgenstein  Toate epocile aflate în regres şi în descompunere sunt subiective. dimpotrivă. Andrei Codrescu  Scopul autentic al oricărei averi este uitarea. Incomensurabilul şi nemărginitul sunt la fel de necesare omului ca mica planetă pe care se mişcă. n-ar mai vrea să trăiască şi ar muri de disperare. Goethe  Progresul este actul de a uita. într-un fel. F. Dostoievski  Ameninţat din toate părţile de infinit. Hegel Vasili Rozanov  Nemurirea costă scump. ci faptul de a nu visa destul de intens. Şi de aceea viitorul visat nu va fi niciodată aievea. E. Nicolae Turcan  Ratatul este. nu eşti un ratat.M. pentru ea se moare de mai multe ori în timpul vieţii. Friedrich Nietzsche  Dacă oamenii ar fi privaţi de marele infinit. Ernst Jünger  Ratarea decurge din duelul nesfârşit cu limita care te desparte pe tine de tine însuţi.  Destinul cruţă pe cel pe care îl lipseşte de glorie.F. Henri Michaux  Înfrângerea începe odată cu pierderea dezinvolturii. abandon. dar ca a unui duşman. mai ales încredere: iată de ce ai nevoie când te apropii de infinit.  Oamenii se definesc după felul cum se pierd. Gabriel Liiceanu  Ratarea e trândăvie cu talent.

Gândim în eternitate. pribegiile tale sunt fără capăt. Caragiale  Suferinţa e ruina unui concept. Pr. Thomas Mann  Fidelitatea în viaţa sentimentală este ca şi consecvenţa în viaţa intelectuală: simplă recunoaştere a eşecului. pe urmă. Jean-Marie Domenach  A fi normal e ţelul ideal al celor neîmpliniţi. Hölderlin  Plictisitor este când te opreşti. Dumitru Stăniloae  Cine a fost insensibil la glorie devine sensibil la infamie. cu atât ţi-e mai sete. Confucius  Adevărul şi fiinţa sunt acolo unde înfrângerea poate fi prefăcută în biruinţă. fiindcă pentru ei nu există drumul drept. Alexandru Paleologu  Bucuria este tristeţea fără de mască. Bogăţia se aseamănă cu apa mării: cu cât bei mai mult. Arthur Schopenhauer  Inteligenţa adevărată nu e niciodată altceva decât bunătatea inimii şi ştiinţa de a pierde. Pr. omul e un zeu. Dan Ciachir  Numai neîmplinirea se împlineşte. C.G.L. odată cu timpul. când gândeşte. iar când îl părăseşte entuziasmul e asemenea unui băiat rău pe care taică-său l-a gonit de acasă. înainte de a le cumpăra ţi se par ieftine. Blaise Pascal  Toate mulţumirile trebuie plătite. un cerşetor. Friedrich Nietzsche  Când rătăceşti. Seneca  Căci unii oameni se rătăcesc în chip necesar. prea scumpe. Oscar Wilde  O! Când visează. I. Jung  Există prăbuşiri care deschid zări nebănuit de vaste. o avalanşă de senzaţii care intimidează orice formă. Constantin Noica  Este atât de greu să rămâi pe înălţimile unde sufletul ştie să se ridice. Antoine de Rivarol  Căci trebuie să te poţi pierde pentru un timp dacă vrei să înveţi ceva de la ceea ce nu eşti tu însuţi. dar înaintăm încet. mai multă exaltare decât în nerăbdare. Oscar Wilde 17 . Kahlil Gibran  Puţine ne mângâie pentru că puţine ne mâhnesc. Dumitru Stăniloae  În răbdare este mai multă forţă.

nici nu va trăi. dar nu a trăit. timpul este raportul dintre existenţă şi neant. că viaţa trebuie înţeleasă privind înapoi. Oscar Wilde  A fi la zi înseamnă să fii deja întârziat: trebuie să întorci repede pagina. Nicolas Bouvier  Un an. Ilya Prigogine  Timpul – această subtilă şi universală întindere neîntinsă. iar viaţa noastră spirituală nu este. Andrei Cornea  Pentru cei fără o casă a lor drumul e fără sfârşit. întrebat fiind. F. decât efortul amintirii noastre de a persevera. nici nu va trăi: omul unui moment viitor va trăi. Alexandru Paleologu  Trăim în amintire şi prin amintire. Augustin  Ce este timpul? Timpul nu există. de a deveni speranţă. nu ştiu. Sf. trebuie să fii la pagina următoare. Sinceritatea nu poate fi altceva decât un act de consecvenţă cu personajul nostru uman. nici nu trăieşte. Dostoievski  Timpul joacă un rol de construcţie a realului. Sören Kierkegaard  Fiecare om în fiecare clipă a vieţii sale este ceea ce a fost şi ceea ce va fi. nu noi avem căderea să judecăm care timp e pierdut şi care nu. ştiu. altfel am rămâne acasă. atâta existenţă actuală. iar altele nu. Constantin Noica  Omul unui moment trecut a trăit. Radu Petrescu  Nu e nevoie de speranţă pentru a îndrăzni totuşi să perseverezi. dar nu trăieşte. în fond. Nicolas Bouvier  Acolo unde eşti sigur că nu vei mai fi n-ai fot niciodată. este efectul timpului. iar timpul continuă să rămână întreg. Anonim  Călătorim pentru ca lucrurile să se întâmple. o felie tăiată din timp. că ea trebuie trăită privind înainte. Miguel de Unamuno 18 . care nu e decât o posibilitate printre altele: dacă unele obiecte sunt organizate. să curgă. din Drumul purităţii (citat de Borges)  Este perfect adevărat. dacă. Ei uită însă cealaltă frază. încerc să-l explic. Gheorghe Tomozei  De altfel. timpul înseamnă cifre. omul unui moment prezent trăieşte.M. Eugène Ionesco  Cât sentiment al trecutului. dar nu a trăit. efortul nostru de a deveni viitor. Jules Renard  Ce este deci timpul? Dacă nimeni nu mă întreabă. după cum spun filosofii.

cheltuim atâta ingeniozitate pentru a pricepe viitorul. Blaise Pascal  Trăieşte în fiecare zi ca şi cum ai trăit toată viaţa doar pentru acea zi. care nu are niciun sens. bucuria Nicolae Turcan  Pentru cei ce simt agitaţia. nimic nu este nou sub soare. Friedrich Nietzsche  Viaţa este un lucru extraordinar. Vasili Rozanov  Este imoral ca o fiinţă să nu se străduiască să facă fiecare clipă din viaţă cât mai intensă cu putinţă. Miguel de Unamuno  Imediat ce speranţa începe să dispară. Jean-Claude Guillbaud  Asta înseamnă speranţa: să dai destinului numele amintirii. Cesare Pavese Albert Camus  Nimic nu se schimbă mai sigur decât actualitatea. încât trebuie să o schimbăm la fiecare şase luni.  Noutatea zilei este începutul veşniciei. Henry Miller Novalis Sören Kierkegaard  Să te împărtăşeşti în fiecare clipă a timpului de ceea ce nu e timp. Acesta e paradoxul pe care-l trăiesc zilnic.  Prezentul este clipa în care viitorul devine trecut.  În prezentul desăvârşit trecutul nu poate fi deosebit de viitor. Ruben A. Trecutul e definitiv fixat doar atunci când nu mai are niciun viitor. Cioran 19 . iată vocaţia omului.  Ce este de pildă nostalgia? O amintire de care ţi-ai reamintit. Raymond Aron Novalis Sören Kierkegaard  Trecutul e prezentul trăit ca dorinţă. fiecare nouă dimineaţă aduce o nouă prospeţime. şi aceasta este stupid în monotonia zilelor.M. mai ales când se află pe buzele tuturor. Alves  Menirea omului pe pământ este să-şi amintească.  Adevărata generozitate faţă de viitor constă în a dărui totul prezentului. Oscar Wilde  Numai pentru că nu ştim să cercetăm şi să explicăm bine prezentul. pentru cei ce trăiesc în pace. lui. Ernst Jünger  Moda este un lucru atât de intolerabil de urât. prezentul devine o pradă din care fiecare îşi ia partea. E.

esenţa ei subtilă şi pătrunzătoare. decât viaţa netrăită a părinţilor. Marin Tarangul  Zeii au ascuns ceea ce-i face pe oameni să trăiască. nimic nu acţionează mai puternic asupra ambianţei umane. C. una peste alta. Cu vârsta. zilele vin şi fiecare îţi aduce ceva. răpindu-ţi ceva. Albert Einstein  Viaţa ţi se deschide în măsura în care ai puterea de a venera – asta îi dă măreţie. sensul ei. Pierre Drieu La Rochelle Paul-Ludwig Landsberg  Acela care crede că are doar viaţa de pierdut a pierdut-o deja. Friedrich Nietzsche  Nu. Albert Camus  În tinereţe. Joseph Conrad  Sufleteşte. Mariana Şora  A îmbătrâni frumos: a câştiga în transparenţă ceea ce pierdem în culoare.  Nu este adevărat că omul iubeşte viaţa necondiţionat şi întotdeauna. Woody Allen  Oamenii sunt amintirea noastră despre ei. Însă e mai bine să n-o cunoaştem. Doar la om apare o nepotrivire între viaţă şi felul de a o trăi. zilele vin şi pleacă. Friedrich Nietzsche  Viaţa e o stare de pregătire perpetuă pentru ceva ce nu se va întâmpla niciodată. Martin Heidegger  Viaţa este un mijloc al cunoaşterii. Ernst Jünger 20 . e cu neputinţă. John Lennon  Secretul Europei este că ea nu mai iubeşte viaţa. cu neputinţă să transmiţi senzaţia de viaţă a unei epoci din viaţa cuiva… tot ceea ce-i alcătuieşte adevărul. suprapunerea amintirilor celorlalţi. Jung  Nu rămâi nepedepsit copilul părinţilor tăi. te întrec alţii care nu-l aşteaptă. Josif Brodsky  Viaţa e făcută pentru cei pătimaşi. Ce numim viaţă este. Hesiod  Cred că toate lucrurile pe care le facem sau pentru care trăim au o anumită cauză. pentru cei lipsiţi de măsură. Gustave Thibon  Dacă aştepţi momentul potrivit. Trăim aşa cum visăm… singuri. în special asupra copiilor. William Butler Yeats  Viaţa e ceea ce ţi se întâmplă în timp ce eşti ocupat cu făcutul altor planuri. E cu neputinţă.G.

cine ar mai putea privi fără să se înfioare (presupunând că ar fi prevenit) ceasul naşterii sale. Ferdinand Ossendowski  Viaţa mea pot s-o pun în joc. Cioran  Societatea este legătura. nici să moară şi care nu uită niciun moment această dublă imposibilitate. D. a muri este însă teribil. Lawrence  Putem privi moartea în faţă. Fernando Savater 21 . ci începutul morţii. Ludwig Wittgenstein  Doi şi cu doi fac patru pentru că nu mai e viaţă. A trăi învins şi fără glorie înseamnă a muri în fiecare zi. psihologic. Din simpla satisfacţie se naşte întotdeauna dezgustul. însăşi esenţa instituţiilor umane nu e decât un extras din concepţia noastră despre moarte. E. dar ştiind. Saul Below  Statul e locul unde sinuciderea lentă a tuturor se numeşte viaţă. F.H. politic. Cioran  Lumea aşteaptă un mare val de generozitate sau un mare val de moarte. Thomas De Quincey  Angoasa – o antipatie plină de simpatie şi o simpatie plină de antipatie. Paul-Ludwig Landsberg  Aproape fiecare vis este un rebus cu întrebarea: unde e moartea? W. Michel Tournier  Natura nu cunoaşte decât viaţa. dintr-un film  Omul se omoară adesea pentru că nu poate şi nu vrea să deznădăjduiască. Dostoievski  Moartea – parte integrantă a vieţii. O viaţă plină şi întreagă îşi conţine propria moarte. Dezlegarea problemei pe care o vezi în viaţă este un fel de a trăi care duce la dispariţia a ceea ce este problema. viaţa mea pot s-o iau în glumă cu toată seriozitatea – a altora nu.M. cum unii dintre noi o ştiu azi ce este viaţa omului. Moartea nu reprezintă pentru ea decât un episod. Sören Kierkegaard  Există o înrudire secretă între satisfacţie şi moarte. mori cu fiecare zi.M. Stekel  Din punct de vedere social. Friedrich Nietzsche  Obsesia sinuciderii e datul celui ce nu poate nici să trăiască. E. Nu-mi este teamă de moarte. Sören Kierkegaard  A muri nu înseamnă nimic. care îi uneşte pe cei care ştiu că vor muri pentru a afirma împreună prezenţa vieţii. Paul Evdokimov  Tot ce încearcă să escamonteze moartea este hărăzit unei existenţe pur istorice. formată din mii de complicităţi. Napoleon I  Dacă te legi de trecut.M.

mici şi ridicoli suntem în faţa imensităţii teribilei vieţi a ceea ce moare între noi. singuratică. la urma urmei. a fi suferit nu trece niciodată. În locul acestora. când nu descoperim ceva. Fernando Savater  Frica e o pedeapsă pentru „ruptura” ce se declară între noi şi tot. În acelaşi timp însă. Cesare Pavese  Orice filosofie e un armistiţiu cu moartea. George Bernanos  Nimic mai întreg decât o inimă frântă. Lucian Blaga  Atunci când omul e ameninţat de moarte. el se simte brusc scutit de penibilităţile obligatorii către oameni.  Nimic în lumea aceasta sau în cea viitoare. În acel moment eşti mort. umanitate. Vasili Rozanov T. De fiecare dată când nu simţim ceva. C. Vasile Tonoiu  Cred că murim tot timpul. Stareţul Varsanufie  Durerea. Cine se teme de nimic are nevoie de tot. Menachem Mendel  Acolo unde sunt flori.S. Lev Şestov  Uitarea morţii nu e o condiţie pentru a trăi. I. Albert Einstein  Moartea este un repaus. nimic nu poate înlocui nimic. Jung Oscar Wilde  A suferi trece. Léon Bloy  Sunt în inima noastră locuri încă neexistente şi trebuie ca durerea să pătrundă până acolo pentru ca să ia fiinţă. Cel care-şi uită moartea e devorat de lucrurile lumii ca şi cum acestea ar fi veşnice. nesemnificativă. când doar repetăm ceva mecanic. civilizaţie. există şi un „dincolo de moarte”. Eliot  Cât de nepregătiţi. n-are vârstă. ci pentru a fi nefericit.G. viaţa poate veni în orice clipă. Nicolae Turcan  Moartea înseamnă a nu mai putea asculta Mozart. infimă: toţi eroii tragici sunt nişte egoişti. el nu mai are să răspundă decât unei foarte simple chestiuni care priveşte numai propria lui persoană.D. dar gândul morţii este înlăturarea oricărui repaus. Sârbu  Nevroza este întotdeauna un înlocuitor al suferinţei legitime. şi aşa mai departe. orice religie e un armistiţiu cu gândul morţii.  Suferinţa este o clipă fără sfârşit. Jorge Luis Borges 22 .

dar avem capacitatea de a-i da naştere. ura are nevoie de realităţi prezente. să nu fie o chestiune de potriveală. prietenia este destinată să facă dintr-una două. o găseşti. Alexandru Paleologu  Nimic nu reuşeşte să acapareze o fiinţă umană în totalitatea ei aşa cum reuşeşte gelozia. Albert Einstein Bernard de Clairvaux  Nu pierzi nimic când te dăruieşti în întregime. Gabriel Liiceanu  În dragoste eşti şi călău şi victimă. Dragostea este tocmai forţa de a secreta suflete. ea te aşteaptă. Noi nu avem în mod necesar un suflet. Pr. Oscar Wilde  Când doreşti cu adevărat iubirea. Reiner Maria Rilke  În noaptea aia am simţit cu o tulburătoare claritate că a trăi însemnă a fi neliber prin iubire. Gerald Durrel  Dragostea poate trăi din amintiri şi speranţe. Milan Kundera  Cel mai cumplit. este pretutindeni loc. şi doreşti să fii victimă. Tiberiu Ioan Vişan  Unde este loc în inimă. este că ea supravieţuieşte atât de mult iubirii defuncte. Pierre Choderlos de Laclos  Dragostea se desfată în autotortură. Panait Istrati  Nu iubim cu adevărat decât ceea ce ne ajută să fim noi înşine. nu putem iubi. Toma Pavel  Iubirea este destinată să facă din două persoane una singură. ci una de destin. pentru că nefiind noi înşine.  Singura măsură a iubirii este să iubeşti fără măsură. în gelozie. Toma Pavel  Dumnezeu nu are libertatea de a nu răspunde iubirii umane. proverb danez  Omul sentimental este acela care îşi oferă un lux de sentimente nevrând să-l plătească. Oscar Wilde  A iubi pe cineva înseamnă a-i cere să se depăşească pe sine. Miguel de Unamuno 23 . Andrei Pleşu  Căsnicia e încercarea nereuşită de a face dintr-un accident ceva durabil. Friedrich Schleiermacher  Proba de foc a oricărei prietenii: să reziste în plină diferenţă. în timp ce omul este liber de a nu răspunde apelului uman.

José Ortega y Gasset  Dragostea înseamnă descoperirea sufletului în trup şi prin aceasta şi în femeie. cea din care trăim. spun: tu nu vei muri niciodată. Augustin  Trebuie să întâlnim iubirea înainte de a fi întâlnit morala. aşa şi iubim. Alfred Jarry  La sufletele de elită. Dan Ciachir Johann Wolfgang Goethe  Intoleranţa. Alfred Jarry  Voluptatea este arta de a te bucura de plăceri cu delicateţe şi de a le gusta cu sentiment. Fred Alford  A face dragoste cu înfocare îţi mistuie timpul de a nutri dragoste. iubirea profană. Saint-Hyacinthe  Numai dorinţa obsedantă de imposibila eternitate face să se năruie plăcerile efemere ale amanţilor. se drapează în văluri. sfâşierea. Albert Camus Terstugen  A iubi pe cineva înseamnă a-l odihni în tine. nu este iubit.  Să iubeşti e un lucru greu.  Aşa cum suntem. iubirea nu are organe. Prudhome  Ceea ce nu este iubit pentru sine. Ura nu este opusul iubirii. Să fii iubit este epuizant. când este expresia unei necesităţi trans-individuale.  Bărbatul iubeşte o singură femeie.  Nu învăţăm decât de la cei pe care îi iubim. Sf. Claude Anet  Faptul de a fi iubită o desparte pe femeie de turmă. dintr-un film  Don Juan nu e bărbatul care face curte femeilor.  Iubirea nu-i decât o mânie stinsă. Altminteri. iubirea în domeniul răutăţii. Gabriel Marcel Friedrich Nietzsche José Ortega y Gasset  Adevăratul ghinion e când nu te mai iubeşte nimeni. J. Răzvan Codrescu  Când spun cuiva te iubesc. 24 Milan Kundera . C.  Încetăm să ne iubim cu adevărat când încetăm practica de a iubi pe alţii. ci bărbatul căruia femeile îi fac curte. Dallago Claude Anet  Numai iubirea sacră se poate arăta în toată goliciunea ei. Mai abilă. deoarece ura este simulacrul iubirii. nu se opune iubirii.

Vasile Dem Zamfirescu  Iubirea deplină e în trei. Simone Weil 25 . Doi deja se cam închid în ei. înseamnă a adora depărtarea între sine şi ce se iubeşte. Nicolae Turcan  A iubi curat înseamnă a consimţi la depărtare.Vasile Dem Zamfirescu  Femeia aparţine primului ei iubit. Dumitru Stăniloae  Pentru a nu cădea în contrariul ei. nu în doi. Pr. e necesar ca dragostea pentru o femeie să treacă neîncetat prin Dumnezeu.

Un om cucerit prin artă devine aproapele şi nu duşmanul.  Frumosul nu ne place şi nici nu ne displace. Henri-Frédéric Amiel  A fi artist însemnează a nu lua în serios pe omul atât de serios care suntem când nu suntem artişti. 26 G. ci pentru că erau civilizaţi. tu resimiţi drept conţinut. la urma urmelor. de interesul sau indiferenţa generaţiilor de anonimi care o pun la încercare în solitudinea bibliotecilor. George Santayana John Constable  Gloria unui poet depinde. ci ne reţine. Astfel aparţii unei lumi inversate. să faci ce e imposibil pentru talent se numeşte geniu.M. Reiner Maria Rilke Alain  La greci. Cioran .  Bunul gust nu cunoaşte jumătăţi de măsură. Căci e mult mai uşor să fii strălucitor distrugând decât să fii cuviincios lăudând. altminteri imposibil de împlinit. iar cea frumuseţe era morală şi asta nu pentru că grecii făceau confuzie. George Santayana  Un veritabil iubitor de frumos ar putea să nu intre niciodată într-un muzeu. căci de-acum conţinutul devine pentru tine ceva formal – inclusiv viaţa noastră. Jorge Luis Borges  Niciodată criticul nu-şi interpretează mai bine rolul decât atunci când laudă şi nu critică.Paradoxuri ale artei  Talentul este trăgătorul care atinge o ţintă pe care ceilalţi nu o pot atinge. Arthur Schopenhauer  Să faci cu uşurinţă ceea ce pentru alţii e dificil se numeşte talent. Friedrich Nietzsche  Arta e singura îndeletnicire umană care învinge fără să lase în urmă învinşi şi cucereşte fără să umilească.K. contrar părerii obişnuite care tinde prea mult a-l confunda cu campionul jocului de a masacra. Varujan Vosganian  Arta e limitare – esenţa oricărui tablou e rama. José Ortega y Gasset  Frumuseţea este acel grad de teribil pe care îl putem suporta. ideea de fericire era estetică. Ulrich Greiner  Eşti artist cu preţul faptului că tot ceea ce profanii numesc formă. Jean Guichard-Meili  Producţia literară este adesea expresia unei autorealizări. drept lucrul însuşi. geniul e cel care atinge o ţintă pe care ceilalţi nici măcar nu o văd. Chesterton E.  Să ai geniu înseamnă să poţi digera influenţele până le faci pierdută urma.

 Arta e o criză perpetuă. E să taci. Eugené Delacroix  Problema poetului este de a exprima realul cu ajutorul irealului. Karl Kraus Jean-François Lyotard  Frumosul este cu siguranţă întâlnirea tuturor convenţiilor. Gaston Bachelard  Orice sentiment poate dobândi caracter estetic dacă a fost doar sugerat. Umberto Eco  Muzica adânceşte cerul. lumea începe să cânte. A spune că un obiect este frumos înseamnă a-i da valoare de enigmă. Charles Baudelaiere 27 . Margueritte Duras Gheorghe Grigurcu necunoscut  Să scrii versuri înseamnă să laşi să răsune îndărătul cuvintelor cuvântul originar. iar nu cauzat. Ştefan Cazimir  Arta vizează să imprime în noi cuvinte. eternizează un obiect şi actualizează o idee. Gerhart Hauptmann  Dacă nimereşti cuvântul. Arthur Schopenhauer  Orice operă de artă încifrează o realitate şi descifrează un concept.  Abolirea frumuseţii e sfârşitul inteligibilităţii lumii. sentimente. Joseph von Eichendorf Heinrich Ibsen  Căci aceasta e soarta parodiei: nu trebuie să se teamă de exagerare. mai mult decât tinde să le exprime pur şi simplu. ci o explorare a ceea ce reprezintă existenţa umană în capcana devenită lume. Dacă loveşte la ţintă.  Scriu mai mult pentru că trăiesc mai puţin. Henri Bergson  Certitudinea că totul este scris ne anulează sau face din noi nişte fantome. Paul Valéry  Artist e doar acela care poate să facă dintr-o soluţie un lucru enigmatic. nu va face altceva decât să prefigureze ceva ce alţii ar face mai târziu fără să râdă – şi fără să roşească – cu o seriozitate fermă şi bărbătească. Să urli fără zgomot. Milan Kundera  Să scrii e să nu vorbeşti.  Scrisul nu este altceva decât emiterea unei sentinţe împotriva ta însuţi. Jorge Luis Borges  Romanul nu-i o confesiune a autorului.

ca orice formă de artă. sunt convins că dacă am şti sigur ce şi când e mai frumos. Grigore C. Dan Stanca  Cărţile vechi sunt pentru autori. de construcţie mentală. am rata şansa frumuseţii. poemul reprezintă tocmai medierea. ca şi gândirea corectă delicateţii sentimentelor. cele noi pentru cititori. nu trăiesc decât dobitoacele şi sfinţii: unele pentru că nu au raţiune. José Ortega y Gasset  Literatura. Petre Ţuţea  Cărţile mari sunt nişte substitute legitime ale zeilor. Peter Stoterdijk  Sunt odioase nu înseşi faptele – semnele lor ieşite la suprafaţă. Marii savanţi sunt în egală măsură artişti. Rob Riemen  Iată de ce sfântul este un poet al faptei. Fernando Pessoa  Oricum. ci limba este darul zeilor. Dan Stanca  Un scriitor inspirat este cel depăşit de propriul său text. Ştefan Augustin Doinaş  În afară de cărţi. ceilalţi pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de conştiinţă. o poţi doar reciti. în comparaţie cu un roman. David Hume  După ce ai dobândit un nivel înalt de măiestrie tehnică. Omul care poate promite ceva nou este acel om care spune lucruri uimitor de noi cu vechile cuvinte. Vladimir Makanin  Orice poet ştie că nu focul. ştiinţa pare să fie realitatea însăşi. Moisil  Fără îndoială. ştiinţa şi arta tind să se contopească în estetică. Vladimir Nabokov 28 . de fantezie. Alexandru Paleologu  Poezia este cea mai delicată nemurire la îndemâna noastră. Michel Tournier  Precizia serveşte întotdeauna frumuseţii. Albert Einstein  Oare o teoremă nu este o stare sufletească? Decenţa nu exclude vibraţia. calea spre Dumnezeu care trece prin oameni. aşa cum poetul este un sfânt al rostirii. plasticitate şi formă. Nicolae Manolescu  Nu poţi citi o carte. iată ce este în afara esteticii. Montesquieu  Oricât ar părea de curios. este o mărturie că viaţa nu e suficientă. adevărul înseamnă în literatură exclusiv nefericirea. Mihai Şora  Dacă rugăciunea este o verticală nemediată. Cărţile bune sunt doar pledoarii ultrarafinate în favoarea omenescului. dar în comparaţie cu realitatea autentică băgăm de seamă că ştiinţa ţine de roman.

J. Dan Ciachir  Mitul încarcerează cea mai înaltă aproximaţie a adevărului ce poate fi tradusă în cuvinte.M. Pontalis  Prin carte să întrezăreşti chipul omului. Caragiale  Arta este legătura dintre aparenţă şi realitate. lumea nu e niciodată pură. Evelyn Underhill N. a talentului rodit. Dostoievski Charles Baudelaire  Liniştitoare e numai senzaţia operei împlinite. aceasta e toată metoda criticii. L. Jean-Marie Rouart  Chestia în artă nu stă în atingerea absolutei perfecţiuni. Livius Ciocârlie  Orice poezie. Dimitri Merejkovsky  Literatura este acea experienţă prin care conştiinţa îşi descoperă fiinţa în neputinţa de a-şi pierde conştiinţa. trebuie s-o scrii din nou împreună cu autorul ei. Ananda K.B. Coomarsawamy  Să scri înseamnă să descoperi un adevăr care te doare. ci un chip de a face rău sufletelor. Omul genial nu se deosebeşte de ceilalţi.  Inspiraţia este o invitaţie de a participa la crearea lumii. E mai om decât ceilalţi. Laskoy Leszek Kolakowski  Reaua folosire a cuvintelor nu este numai o greşeală de limbă. Samuel Johnson  Poezia bună îşi are o evidenţă a ei. F.  Rostită. nu ne spune încotro se îndreaptă. ca în viaţa de toate zilele. Dimitri Merejkovsky  Pentru a citi bine o carte. textul în momentul scrierii sale. Julien Green  Absolutul în forma-i ultimă se confundă cu frumuseţea. Platon 29 . Lucian Blaga  Născocirile sunt la fel de plictisitoare în cărţi. ca geometria lui Euclid. orice cântec nu-i altceva decât o contopire de eşec şi tinereţe.L. dar nu altfel. Alexandru Paleologu  Poezia este grandoarea generalităţii.  Frumosul nu-i decât promisiunea fericirii. ci într-o relativă lipsă de imperfecţiune. Nicolae Steinhardt  Asemenea visului. Blanchot  Artistul oferă imaginea neputinţei asumate. I.

William Wordsworth  Alegorie – transpunerea unui chiot pasional într-o fază gramaticală corectă.S. Paul Valéry  În filosofie se exprimă spiritul. prin aceeaşi mişcare să-i refuze tirania. să suprimăm geniul. Lucian Blaga  Operaţiunea artistului constă în a încerca să închidă un infinit. Witold Gombrowicz  Poezia provine din emoţie retrăită în calmă singurătate. George Lakoff  Pentru poetul autentic. dar şi contra omului. 30 Johan Huizinga Christos Yannaras . Eugène Ionesco  Arta poate fi şi ea o ispăşire a păcatului. Nikolai Berdiaev  Imperiul atei creşte. J. pentru ca. literatura e exprimarea vieţii.  Dacă vrem sănătate. W. metafora nu e o figură retorică. Max Bense  Un gând devine liric dacă se spune pe jumătate şi apoi se suspendă. Un infinit potenţial într-un infinit actual.  Eu cred că nobleţea e prioritatea frumuseţii. Eliot  Poetul este fiinţa cea mai nepoetică din câte există. Distrugerea unei limbi este o crimă nu numai contra spiritului. Lucian Blaga  Esenţa metaforei este înţelegerea şi experimentarea unui fel de obiect în termenii altuia. Pontalis  Artistul este mai primitiv şi mai civilizat decât contemporanii săi. Thomas Mann Friedrich Nietzsche  Boala care incită la creaţie este sănătate de ordine mai înaltă. deoarece nu are identitate. Samuel Taylor Coleridge  Stilul universal este acela care reuşeşte să îmbrăţişeze cu dragoste neîmplinirea. Keats André Gide  Între creaţie şi cunoaştere nu e contradicţie.  Romanul – un dialog cu posibilităţile de a trăi. T. iar cel al sănătăţii şi al nevinovăţiei scad pe acest pământ. Friedrich Nietzsche  Sentimentul îţi dă imaginile. ci o imagine ce-i pluteşte în faţa ochilor. Richard Millet  Paradoxul scrisului este faptul că el încearcă să consolideze imperiul semnelor. luând locul unei noţiuni.B.

 Talentul creşte când creşte pasiunea. căruia ştiinţa nu-i ajunge. fie ca sufletul vostru să-şi exalte raţiunea până la înălţimea pasiunii. Thomas Carlyle  Poezia constă în faptul de a simţi lucrurile ca fiind stranii. Kahlil Gibran  Creaţia înseamnă o chemare la viaţă a noului. pe când retorica constă în faptul de a te gândi la ele ca fiind obişnuite. Friedrich Nietzsche 31 . Paul Valéry  Literatura dă expresie zbuciumului omului stăpânit de ştiinţă. dar prostul simplifică nevăzând decât aproape. Nikolai Berdiaev  Şi proştii. Gabriel Liiceanu  Geniul este o revoltă care şi-a creat propria măsură. Novalis  Frumuseţea aparţine unui număr mic. pentru ca astfel să poată cânta. Sergiu Celibidache  Fără muzică viaţa ar fi o eroare.  Artistul se preface în tot ceea ce vede şi în tot ceea ce voieşte. Jorge Luis Borges  Poezia conferă unui fapt banal semnificaţia unui destin. ea nu mai este creaţie. Vladimir Lossky  Genialitatea este sfinţenia îndrăznelii. un risc al noului. Vasili Rozanov  De aceea. Horaţiu  Muzica nu are nimic de-a face cu sunetul. Gaston Bachelard  Operele frumoase sunt fiice ale formei lor – care se naşte înaintea acestora. Talentul este pasiune. Caeslaw Milosz  În momentul în care ştii să explici creaţia. deci după ce a străbătut întreaga distanţă a previziunii. iar geniul simplifică anticipând. Poemul sporeşte totul. Dar muzica nu se poate materializa fără sunet.  Sublimul se supune aceloraşi reguli ca şi patologicul. Henry Maiorovici Sarah Kofman Novalis  Căci ce este un scriitor altceva decât un entuziast al limbii? Novalis  Vizibilul de natură morală este frumosul. şi geniile au capacitatea de a simplifica. Albert Camus  Geniul este capacitatea de a suporta dureri infinite.

 Gustul singur formulează doar judecăţi negative. A. Jean-Louis Vieillard-Baron  Nu există tragedie acolo unde spectatorul se simte superior personajului. Jean-Marie Domenach  Frumuseţea este eternitatea contemplată într-o oglindă. dar prin tine toate devin explicabile. am muri de atâta poezie. Elias Canetti Nikolai Berdiaev  Tu nu explici nimic. Bernard Williams Novalis  Lipsit de talent nu-i cel care nu ştie să scrie. Aristotel  Scriitor este cel care îşi duce ideea până la capăt. forma însăşi este conţinut.  În artă. Paul Claudel Julien Green  Ce este geniul. chiar aşa rău întocmite cum sunt. Charles Baudelaire  Nici nu există doctrină care să se asimileze până nu devine poetică. Friedrich Nietzsche  Numai adevăratul poet poate să spună ce înseamnă neţărmurita dorinţă de a nu fi poet. ci cel ce scrie şi nu ştie să ascundă c-o face. Cehov  Lectura textului trebuie să se constituie în efortul de a conduce textul spre experienţa originară din care s-a născut. Kahlil Gibran 32 .P. dacă nu a şti ce se întâmplă în culise în timp ce se desfăşoară piesa? Julien Green  Orice obişnuinţă ne face mâna mai ingenioasă şi geniul nostru mai neîndemânatic. cu geniul faci ce poţi. ci ca un muşuroi.  Cartea este plină de viaţă.  Cu talentul faci ce vrei. Milan Kundera  Limbajul dobândeşte o funcţie poetică ori de câte ori deplasează atenţia de la referinţă la mesajul însuşi. Miguel de Unamuno Ludwig Wittgenstein  Lumina e culoarea transparenţei. Paul Ricoeur  Dacă lucrurile care trec ne-ar lua odată cu ele. nu ca un om. Loius-Ferdinand Céline  A descoperi stilul adecvat e totuna cu a descoperi ce vrei să faci în realitate. poete. Ci voi sunteţi eternitatea şi tot voi oglinda. Muzica îţi dă ideea spaţiului.

Aldoux Huxley  Dacă ce ai a spune nu este mai frumos decât tăcerea. Artistul nu are nevoie de el. struna monotoniei plezneşte cu un sunet de cântec. Robert Cóti  Principiul artei constă în variaţiuni neîncetate.  Niciodată nu vei şti ceea ce ai scris. Arnold Schönberg  Arta începe acolo unde sfârşeşte imitaţia.M. adevărul e de ajuns. Charles Baudelaire Reiner Maria Rilke  După tăcere. F. Numai dacă recuperezi devii creator. Arnold Schönberg  Poezia este suspendarea conştientă a neîncrederii. Încerc să definesc exact crizele mele şi nu se găsesc decât imagini. acela se simte faţă de operele sale ca un tată. Sigmund Freud  Frumuseţea va mântui lumea. Oscar Wilde  Ei bine. Samuel Taylor Coleridge  Eu cred că orice cădere trebuie recuperată. proverb latin  Reuşeşte să realizeze o anumită operă numai cel ce valorează mai mult decât această operă. Cel care creează precum un artist. John Hallowell  Atunci când este întinsă până la refuz. scrii despre sentimente şi idei care te stăpânesc. Pentru el. aude optic. 33 proverb arab . chiar dacă tu n-ai scris decât ca să ştii.  Operele de artă sunt de o infinită singurătate. Robert Musil Maurice Blanchot  Cuvintele obişnuite nu sunt valabile la anumite adâncimi sufleteşti. Dostoievski  Arta este strigătul de ajutor al celor care trăiesc prin ei înşişi destinul umanităţii. G. muzica este singura artă ce se poate apropia de exprimarea a ceea ce este inexprimabil. atunci taci. Salman Rushide  Frumosul există numai începând din clipa în care oamenii neproductivi încep să simtă că le lipseşte. Cesare Pavese  Arta e cel mai bun mijloc de a ascunde ororile infernului.K. Max Blecher  Arta se ascunde prin propriul ei meşteşug. Chesterton  Cine citeşte.

dar nu-l putem cuprinde cu braţele aşa cum cuprindem un copac sau alt obiect nu prea mare. Chesterton  Cu cât privim mai îndeaproape o problemă a lumii reale. Ernst Jünger  Ei bine. Ludwig Wittgenstein Friedrich Schleiermacher  Putem atinge un munte cu mâna. numai pe jumătate. pentru a-l cunoaşte. învaţă să nu-l asculţi. Aristotel Antoine de Saint-Exupéry  Nimic nu este mai greu de făcut inteligibil decât ceea ce e de la sine înţeles. Friedrich Schlegel  Cel care înţelege corect. dezvoltă o forţă explozivă. există o lege scrisă în cea mai tainică dintre Cărţile Vieţii care sună astfel: dacă priveşti un lucru de nouăsutenouăzecişinouă de ori.  Înţelegerea este un concept pe care atât de puţini îl înţeleg. prin ceea ce înţelege corect se găseşte în comuniune. Paul Bourget  Omul poate gândi numai ce înţelege. Jules Renard 34 . G. e mult. te afli în deplină siguranţă. mult mai greu să înţelegi după ce ai înţeles decât să înţelegi după ce n-ai înţeles sau ai înţeles parţial.Paradoxuri ale gândirii  Viaţa gândului e plină de bucurii. Pentru a înţelege un lucru. trebuie să-l putem cuprinde cu gândul. Mihai Şora  Cine ne învaţă să gândim. să gândeşti aşa cum ai trăit. mai curând sau mai târziu. Georg Kühlewind  Nu te interesa de ceea ce presupui că înţelegi doar tu. cu atât soluţia ei devine mai vagă. L.  Dacă vrei să înţelegi un om. dacă îl priveşti a mia oară. Zadeh  Şi. este suficient ca gândurile noastre să-l atingă. apoi. René Descartes  Pentru a-l înţelege pe cel care el însuşi nu se înţelege decât pe jumătate trebuie mai întâi să-l înţelegi mai bine decât el însuşi. ne face stăpâni peste oameni şi întâmplări.K. Dacă e descoperit sau regăsit. Dan Stanca  A înţelege înseamnă a egala. Ernst Jünger  Trebuie să trăieşti aşa cum gândeşti. eşti în primejdia cumplită de a-l vedea întâia oară. fără îndoială. adică exact la fel de bine cum s-a înţeles el însuşi. de asemenea. altfel ajungi.

Gheorghe Vlăduţescu Alain Părintele Amédée John Gray  Dacă oamenii se agaţă de speranţa în progres. ci să ştim. Robert Musil  Cel mai bun mod de a răspunde la o întrebare fără răspuns este să păstrezi mereu în tine întrebarea. proverb arab  Înţelegi în măsura în care pierzi. Nae Ionescu G. Dan Ciachir  Putem înţelege numai o lume pe care noi singuri am făcut-o.K. ci aparenţa adevărului. Hans Veihinger  Problema desăvârşirii noastre nu e să facem.  Să ai un sistem perfect e imposibilul. ci doar atunci când o punem în mişcare. fiind inutil. John Gray  Orice progres este un câştig în detaliu şi o disociere în ansamblu. în acest fel ea se poate nutri din toate răspunsurile.  Absenţa coerenţei nu e încă incoerenţă. Friedrich Nietzsche  Noi explicăm prin procese intelectuale. decât din credinţă adevărată. Chesterton Leon Wiseltier  Să dovedeşti evidenţa este mai curând greu decât uşor. Robert Musil Franz Rosenzweig  Nimic nu e mai opus unui adevăr decât ceea ce seamănă cu adevărul. Duşmanul adevărului nu este minciuna.  A progresa înseamnă s-o iei mereu de la început.  Fără ştiinţă. adică să putem face. Wilhelm Dilthey  Nu putem înţelege lumea atunci când medităm asupra problemelor ei. Lucian Raicu  Lucrurile esenţiale se petrec astăzi în abstract şi cele fără importanţă în viaţa reală. A înţelege totul înseamnă să nu egalezi nimic. o fac mai mult din teamă faţă de ce s-ar putea întâmpla dacă renunţă la ea.  Orice idee devine falsă în clipa când ne mulţumim cu ea. dar înţelegem prin cooperarea tuturor forţelor sufleteşti în obiect. progresul nu este altceva decât un mit. Basarab Nicolescu 35 . să ai un sistem e indispensabil.  Abia sfârşitul demonstrează începutul. Jules Renard  Cel care pretinde că înţelege totul riscă să moară de furie.

Carl Schmitt  Filosofie cu adevărat durabilă poate deveni doar aceea care este cu adevărat filosofie a timpului ei. Oscar Wilde  Nu este cert că totul e incert. Să iei în râs filosofia înseamnă să filosofezi cu adevărat. În dimensiunile suprafeţei. A. Jung  E important să avem un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut.  Adevărul nu e obiectiv. ci trans-subiectiv. ele sunt de nedezlegat. Ignaţiu de Loyola 36 . întotdeauna. Blaise Pascal  Cum am putea s-o scoatem la capăt fără inconsecvenţe? C.G. adică aceea care e stăpână pe timpul ei. forţa vieţii străpunge crusta unei mecanici încremenite în repetare. ca predicţia lui negativă să nu se împlinească. Mihai Ralea  Normalul nu demonstrează nimic. înţeleg cu adevărat ceea ce spun. Friedrich Nietzsche  Un fel de consolare – doar atunci când vorbesc cu ceilalţi. nu ne mai iubim suficient cunoaşterea. Martin Heidegger  Numai filosofii gândesc înainte de a studia. C. Blaise Pascal  A regreta experienţele pe care le-ai cunoscut înseamnă a-ţi opri propria dezvoltare. mai mult sau mai puţin. Jung José Ortega y Gasset  Cel care-şi exprimă o îndoială practică speră. Gaston Bachelard  De îndată ce împărtăşim altora din ea. Peter Berger Nikolai Berdiaev  Nu bogăţia cunoştinţelor satisface sufletul. Ludwig Wittgenstein  Punerea problemei unui fenomen înseamnă simptomul crizei lui. Pr. Pascal Bruckner  Problemele vieţii sunt insolubile la suprafaţă şi pot fi soluţionate numai în adânc. excepţia demonstrează totul… Prin excepţie.  Ajungi să nu ai dreptate numai pentru că ai prea multă. În caz contrar. se trezeşte stupefiat în faţa unei stări de lucruri în care-şi vede intuiţiile validate într-o măsură pe care nici n-ar fi bănuit-o. Schmemann  Realitatea subiectivă a lumii atârnă de firul subţire al conversaţiei. ci a simţi şi a gusta lăuntric lucrurile.G.

André Scrima  Cuvintele sunt cele care declanşează conceptele. Să o înţelegi e uşor. Constantin Noica  Filosofice sunt acele gânduri care întemeiază oameni. orice surpriză sufletească ce străbate pâcla care ne desparte de lumea cauzală. în ştiinţe este vorba despre lucruri. Ryunosuke Akutagawa  În filosofie este vorba despre om chiar atunci când se vorbeşte despre lucruri. dar drumul după ce l-ai parcurs. nu vei găsi niciodată adevărul. Fiindcă omul nu le poate găsi prin propriile forţe. va găsi în loc de ele bunuri false. e discontinuu. Să dăm mare importanţă. ai atins desăvârşirea. Noi nu facem decât să punem flăcări noi peste uscături.n. fără premeditare. tot atât de falsă şi de sterilă rămâne dragostea de trecut dacă respinge noul ce naşte din el ca o necesitate istorică. când îl privim brusc. Vasile Lovinescu  Ideile necesare vieţii noastre au fost exprimate în întregime acum 3000 de ani.). Thomas Mann  Ceea ce vine pe lume fara să neliniştească nu merită nici atenţie. Zhuan Zi  Pentru că aşa cum nu poţi înţelege ce-i nou şi tânăr dacă nu eşti profund pătruns de tradiţie. 37 un sinolog francez . în formula inventatorului ei (Berkeley. greu e să gândeşti în limitele ei. cu siguranţă că nu a înţeles-o. prin dâra de lumină pe care a creat-o lucrul cuvintelor. deci divin. prin ochiul de senin. René Char  Aceasta este. nici răbdare. oricât de cunoscut ar fi el. ci aşteptate. Mă gândesc la şocul ce ni-l dă un peisaj. căci discontinuul e clipa. iar dacă se porneşte în căutarea lor. Lucian Blaga  Pozitivismul este filosofia care. chiar atunci când se vorbeşte despre om. Bernard-Henri Lévy  Dacă ştii să te opreşti acolo unde nu mai poţi înaintea în cunoaştere. Tot ce e imediat. Niels Bohr  Metoda e drumul. a căror falsitate nu va şti să o discearnă. iar nu conceptele cele care pun în mişcare cuvintele! Ideea potrivită răzbate prin spărtură. doctrina idealismului. n. Simone Weil  Foarte adesea cuvântul este doar un reziduu mort al unei cunoaşteri glorioase. Jean Lacroix  Dacă nu aştepţi imprevizibilul. Jorge Luis Borges  Cel care nu este îngrozit de mecanica cuantică atunci când o descoperă. să primim ca pe un oaspete regal orice mirare. prin aceiaşi mişcare îl suprimă pe Dumnezeu şi clericalizează orice gândire. Heraclit din Efes  Bunurile cele mai preţioase nu trebuie căutate.

Alexander Baumgarten  Metodă înseamnă alegerea faptelor. acesta e jurnalismul.  Ştiinţa caută mişcarea perpetuă. A găsit-o: este ea însăşi. Edgar Morin  Ne apropiem de idee prin experienţa insuficienţei oricărei formulări.  Ideile sunt pentru obiecte ceea ce sunt constelaţiile pentru stele. Iustin Panţa  Profunzimea unui gând nu este oare beţia acelui gând? Iustin Panţa  Trăim vremuri în care inconsistenţa e sursa plăcerii.  Definibil este numai ce nu are istorie. Henri Poincaré  Metodă înseamnă un îndrăzneţ periplu printre nedumeriri şi piedici. ci trebuie creat de cineva pentru tine şi pentru ceilalţi. Jean-François Lyotard  Cred că asta a fost Postmodernismul: o indecizie supremă.  Şi cum poţi într-adevăr să fii aproape dacă nu te ţii departe?  Există oare experienţă fără imaginaţie? Martin Heidegger Kahlil Gibran Alexandru Paleologu  A avea fantezie nu înseamnă să-ţi imaginezi ceva. ea este mama tuturor artelor şi sursa tuturor minunilor. Francisco de Goya  Cred că în cele mai subtile situaţii adevărul nu este un dat. Numele acestei plăceri e Postmodernism. Karl Kraus Walter Benjamin  Nu trebuie să recunoaştem ca demne de crezare decât ideile care comportă ideea că realul rezistă ideii. fireşte. Reymond Federman  Când are pretenţia că se poate lipsi de filosofie. menirea omului de lume. ci prin ea. Thomas Mann  Fantezia părăsită de raţiune naşte monştri imposibili. 38 Georg Kühlewind . înseamnă că lucrurile au importanţă pentru tine şi treaba asta nu este. Alexandru Paleologu Victor Hugo Friedrich Nietzsche  A face experienţa celui ce este cel mai apropiat este cel mai greu lucru. unită însă cu raţiunea. psihologia devine o platitudine. Otto Weininger  A nu avea idei şi a le putea exprima. Nu cu metoda cunoşti.

Richard Feyrman  Din moment ce nu există un diagnostic curat. Nicolas Malebranche  În domeniul inteligenţei. orice diagnostic creează simultan realitate. proverb chinezesc  Nu ne comunicăm niciodată gânduri. Miguel de Unamuno  Fiecare om ştie o cantitate prodigioasă de lucruri pe care ignoră că le ştie. ci oamenii care le poartă şi le trăiesc. atenţie! Nu împărtăşesc nimic cu mai multă plăcere decât pecetea tăcerii împreună cu ceea ce se află sub ea. virtutea smereniei nu este altceva decât puterea de atenţie. Michel Tournier  Atenţia este rugăciunea spontană a sufletului. ne comunicăm mişcări. Jean-François Lyotard  De aceea. semnale mimice pe care noi le citim retrovertindu-le în gânduri. absolut siguri nu putem fi decât de faptul că greşim. Ludwig Wittgenstein  De aceea obişnuiesc să spun că începutul înţelepciunii este ignorarea sau chiar. Alexandru Dragomir  La fel. încât e nevoie de geniu ca să le descoperi. ci în organismul psihic viu al fiecăruia. mai ales dacă ea nu se află acolo. A şti tot ce ştie. Această simplă căutare îi epuizează filosofia. după aceea însă ele strălucesc veşnic. Caeslaw Milosz  Politologul este acel non-profet care prevede trecutul. şi mai bine zis. începutul înţelepciunii este să ştii să ignori.G. Marin Preda  Niciodată nu avem dreptate în mod categoric. Miguel de Unamuno  Filosoful nu face decât să scoată din limbaj ceea ce poporul adunase în el vreme de secole. Friedrich Nietzsche 39 . Şi de aceea puţin se câştigă transformând axiomele filosofilor în tautologii. „autodidact” nu înseamnă că nu înveţi nimic de la alţii. Friedrich Nietzsche  Ceea ce nu poate fi spus oferă poate fundalul ce conferă înţeles acelor lucruri pe care le pot exprima. C. Paul Goma  Lucruri atât de simple şi de evidente. Nu ideile în sine sunt interesante. Simone Weil  Adevărata istorie a spiritului nu este consemnată în cărţi savante. Jung  Orice limbaj al unui mare gânditor este o încercare de a spune ce a gândit până când a văzut. ci numai că nu înveţi nimic de la ei dacă nu te învaţă să te dezveţi. Paul Valéry  Este greu să prinzi o pisică neagră într-o cameră întunecată.

Arthur Schopenhauer  Metafizicul. ele nu sunt sigure. Jeanne Hersch  Filosofia este protestul permanent al spiritului împotriva împotmolirii în rutina tehnicii.  Mintea omului ajunge numai atât de departe cât fapta lui. Jean Lacroix  Convertirea.  Posedăm doar târziu curajul pentru ceea ce ştim demult. Yves Cattin  Certitudinea este un domeniul profund în care ne putem menţine numai prin acţiune. este acel ceva care se raportează la aparenţă precum gândul la cuvinte. Friedrich Nietzsche  Din punct de vedere fizic este explicabil totul.  Intelectul nu realizează nimic prin sine însuşi. Bertrand Russel  Filosoful trebuie să fie strălucit sau deloc.  Singura noastră obiectivitate ne este doar subiectivitatea. dar în acelaşi timp nimic. Lagenau Aristotel Franz Rosenzweig Arthur Schopenhauer  Aşadar se poate spune într-adevăr ceva în favoarea excepţiei. Emile Brehiér  Actul filosofic tinde să transforme un eveniment într-o experienţă.eşti. înseamnă a trăi de-a dreptul ceea ce până atunci trăisem pe dos. iar atâta vreme cât sunt sigure. ele nu se referă la realitate. încât să pară că nici nu merită spus şi să sfârşeşti cu ceva atât de paradoxal. iar filosofia este convertire. Arthur Schopenhauer  Atâta vreme cât legile matematicii se referă la realitate. adică ceea ce este înveşmântat în aparenţă. 40 Sören Kierkegaard Sarah Kofman Friedrich Nietzsche . Alexandru Paleologu  Filosofia fără „filosofare” proprie nu are sens.  Problema trebuie să preceadă dezlegarea ei. cu condiţia ca ea să nu devină niciodată regulă.  Nu comunici decât ceea ce ai. încât nimeni să nu creadă. învăluit în formele ei. nu comunici niciodată întru totul (mai bine spus deloc) ceea ce Mihai Şora  Secretul filosofiei este să începi cu ceva atât de simplu. Albert Einstein  Nu înţeleg adevărul decât atunci când el devine viaţă în mine.

Jules de Gaultier  Nu există gândirea şi acţiunea. Andrei Codrescu Arthur Koestler  Imaginaţia este mai importantă decât cunoaşterea. Augustin  Noi nu simţim decât ceea ce nu am simţit niciodată. Ludwig Wittgenstein  Omul nu poate să spună nimic despre cele ce nu poate simţi. devine o problemă etică. ci prin motivaţiile care-i incită să se convingă de aceste opinii. 41 Ludwig Wittgenstein Alexandru Paleologu . Pierre Drieu la Rochelle  Spiritul rezidă în cuvânt de unde şi provine. Verbalizat şi discutat. Sf. Imaginaţia face ocolul lumii. fără ele înţelepciunea noastră ar avea prea puţină valoare. Alexandru Paleologu  Cel mai adesea. un casus belli. În tăcere. Ludwig Wittgenstein  Filosofia este lupta contra mistificării intelectului nostru de către mijloacele limbajului nostru. Albert Einstein  Sarcina filosofiei este să înveţe musca cum să iasă din sticlă. Leszek Kolakowski  Jena de truisme e cauza multor prostii. o sursă de nevroză. Aldoux Huxley  Lucrul cel mai ambiguu este precizia. ci dintr-un truism.M.  Nu putem diminua. dar poate simţi ceea ce nu poate să spună. Ea conţine misterul. E.  Am convingerea că frivolitatea este prefigurarea profunzimii. un act e un act. Cioran  Oamenii nu diferă între ei prin opiniile lor care sunt marfă comună. Stelian Tănase  Misterul culturii europene este de a nu mai avea niciun mister. Cunoaşterea este limitată. Friedrich Nietzsche  Cele mai mari prostii ale noastre pot să fie înţelepte. Constantin Noica  Banalitatea e importantă întrucât banalul nu e decât ceea ce e cunoscut şi trăit de toată lumea. Există acţiunea care e gândire şi gândirea care e acţiune. Paul Valéry  Să nu se jeneze nimeni de prostiile sale. o revelaţie se iveşte nu dintr-un paradox. ci numai spori cunoaşterea.

reflecţia nu mai are nimic desfătător. Constantin Noica  Când nu mai ştii nimic. dar cuvintele fără gânduri nu ajung niciodată la ceruri. el inventează cunoscând. Blaise Pascal  Recunoaşte ce este în faţa ochilor tăi şi ce este ascuns îţi va fi dezvăluit. Ludwig Wittgenstein  Să iei în râs filosofia înseamnă să filosofezi cu adevărat. Mă tem că filosofia vrea pe dos. Luca Piţu  Filosofia este ştiinţa adevărurilor neobligatorii pentru nimeni. din Evanghelia după Toma  Ştiinţa vrea să aibă cât mai puţine idei şi cât mai multe cunoştinţe. găsesc spiritul orb. Thomas Carlyle dintr-o Upanişadă  Filosofia lasă totul aşa cum este. E. Henry de Montherlant  Luciditatea este echivalentul negativ al extazului. gândurile rămân jos. Lev Şestov  În clipa în care lucrurile devin serioase. Miguel de Unamuno  Poate că nu-i dat omului să găsească ce caută. Friedrich Nietzsche  Adevăratul discipol învaţă să scoată necunoscutul din cunoscut apropiindu-se de maestru. mai bine zis ştiinţa însăşi e tradiţie. Nu descoperim alte adevăruri decât cele pe care căutăm dinainte. Cioran Nicolae Turcan  Cuvintele mele zboară.  Câtă neîncredere atâta filosofie. Celelalte. Ernst Jünger  Dacă îţi dai osteneala să gândeşti.M. totul e dramatic.  Luciditatea fără credinţă este moarte cu ochii larg deschişi. 42 Constantin Noica . José Ortega y Gasset  Tradiţia face posibilă ştiinţa. Johann Wolfgang Goethe  Metafizica este încercarea făcută de minte de a se ridica deasupra minţii.  Un univers este vastitatea unui gând. William Shakespeare  Descrierea filosofului: el cunoaşte inventând. Lev Şestov Friedrich Nietzsche  A nu lua în serios ceva e licărirea dintâi a spiritului critic. Dacă nu. te adresezi filosofiei. oricât de evidente ar fi. nimic nu e dramatic.

sufletul nu este doar o problemă personală.  Cuvântul tinde spre demonstraţie. însă lucrurile au împărţit inima omenească. iar omul îşi datorează dezvoltarea spirituală mai mult duşmanilor decât prietenilor săi. Blaise Pascal  Aş fi vrut să notez gândul care tocmai mi-a scăpat. Şi ea e benefică. Blaise Pascal  Din necunoscut vin gândurile noastre şi în necunoscut se duc. Teillhard de Chardin  Nu poate fi logic şi psihologic adevărat ceea ce geometric este absurd. doar dacă mai întâi le inventezi. nu prietenilor lui. Edmund Husserl Elias Canetti Paul Evdokinov Giordano Bruno  A gândi e a opta pentru o inevidenţă. Andrei Pleşu  Filosofia nu e o cale. Andrei Pleşu  Demonstraţii nu faci decât adversarilor adevărului pe care îl iubeşti. Vasili Rozanov  Acest gând mi-a venit din străfundul fiinţei mele. C. procedeu. e un popas. iar psihiatrul are de-a face cu o lume întreagă. asta mă face să fiu sigur că a venit la momentul potrivit. acea jumătate a lumii care există numai în măsura în care omul devine conştient de ea. tehnică nici pentru a consemna gândurile pe care ţi le dă hazardul şi nici pentru a le dobândi prin propriile mijloace. Nikolai Berdiaev  Din nevoie sau din durere se aprinde evoluţia spirituală. Întâmplarea dăruieşte gândurile şi tot ea le ia înapoi. Nu există artă. De aceea. Jung  La scară cosmică (toata fizica modernă ne învaţă). Oscar Wilde  Creierul omenesc a izbutit să împartă cu bine lucrurile. numai fantasticul are şanse de a fi adevărat. ca să zic aşa. Şi a reveni apoi asupra evidenţelor. Hans Veihinger 43 . Robert Musil  Există suflete ce nu pot fi nicicând descoperite. câtă vreme îşi recunoaşte provizoratul. ci una universală.  A înţelege e a specula cu imagini. gândul mi-a scăpat. Scriu în schimb că el. din contradicţie şi opoziţie se trezeşte conştiinţa. încărcat cu consecinţele opţiunii tale. Friedrich Nietzsche  Sufletul este cu mult mai complicat şi mai inaccesibil decât trupul. El e. imaginea spre sugestie.  Doar frazele tautologice sunt perfect adevărate. Robert Musil  Sufletul este acel lucru care se chirceşte şi se ascunde când vine vorba de scrierile algebrice.G.

de cele mai multe ori. dar orice sceptic este doar un începător. Alain Besançon  În lumea spiritului. Viciul suprem este superficialitatea. de a privi cu naivitate în sine şi în jurul sinelui. Lucian Blaga  Metafizica este domeniul îndoielii şi romanul sufletului. Chesterton Pr. odată luată. Ludwig Wittgenstein  A filosofa înseamnă a încerca să răspunzi cu mijloace supermature la întrebări pe care şi le pun copii. Nu se pune semnul de întrebare destul de adânc. în colivia cuvintelor izbuteşte doar să-şi desfăşoare aripile. să fie continuată. dar nu ceea ce credem că ştim. Louis Lavelle  Filosofia nu e nimic altceva decât decizia. dar nu poate zbura.  Adevăr e ceea ce ne face să trăim. Oscar Wilde  Se uită tot timpul să se meargă la fundamente. G. Silviu Lupaşcu  Orice bun începător este un sceptic. José Ortega y Gasset  Ne dorim de fapt acel amestec de neputinţă. nici nu trebuie continuată. Henri Bergson  Rostul metafizicii este să „însufleţească” din nou lumea pe care ştiinţa o dezanimează.K. Lucian Blaga  Este oare limba neapărat trebuitoare gândirii? Novalis  Fiindcă gândirea este o pasăre a înălţimilor care. Dumitru Stăniloae Miguel de Unamuno  Nu există cercetare care să nu fie totodată căutare de sine şi într-o anumită măsură introspecţie. disperare şi fatalitate care însoţeşte obligatoriu meditaţia. Kahlil Gibran  Nu merită mă rosteşti decât ideile care nu fac din tine un ipocrit. Ludwig Wittgenstein  Este de o mie de ori mai bună ignoranţa pură şi simplă decât o cunoaştere imperfectă stabilizată prin obicei […] Putem să învăţăm întotdeauna ceea ce nu ştim. Gustave Thibon  Poate că principala obiecţie faţă de ceartă este că întrerupe un argument. 44 Voltaire . nu ceea ce ne facă să gândim. o activitate nu poate. Aceste gânduri îngraşă solul pentru o nouă însămânţare.  N-ar fi întrebare dacă nu s-ar simţi necesitatea răspunsurilor.

45 Nicolae Turcan . Când un om are o idee unică.  Matematica este arta de a da acelaşi nume unor lucruri diferite. Céline Arnaud  Fiinţa interioară e rotundă. Când un gând se întoarce asupra gândului devine idee. devine filosof. Martin Heidegger  Nu întrebarea. nu mai poţi sta liniştit până nu creezi o nouă formă de echilibru. Andrei Pleşu  Căci fiecare cuvânt trebuie să fie un adevăr despre ceea ce conţine liniştea. Martin Heidegger  Ca act creator. Gaston Bachelard  Fiinţa devine liberă când se mistuie pentru a se reînnoi.  Ceea ce e de neînţeles este că lumea poate fi înţeleasă. Viaţa spiritului se pune întotdeauna în termenii celei de-a doua variante. bucuria paroxistică produce lacrimi. ca şi durerea paroxistică. brazde abia văzute în limbă. Dumitru Augustin Doman  Fiinţa. ci deasupra. Martin Heidegger  Să duceţi gândul. Răspunsul lasă întrebarea să subziste în deplinătatea sensului ei. Ele sunt şi mai şterse decât brazdele pe care le lasă în urmă. iată ce nu ştiu raţionaliştii. Constantin Noica  Când ştii că o idee vie poate intra în compunere cu altă idee vie. Nikolai Berdiaev  Căci în actul întrebării stă pioşenia gândirii. până la limita propriilor voastre simţuri. totdeauna deasupra în singurătatea gândirii lucrătoare. Ca ştiinţă – una din interes. Soluţia o anulează. prin rostirea ei. Constantin Noica  Diferenţa enormă dintre „a rezolva probleme” (căutând soluţii) şi „a pune întrebări” (căutând răspunsuri). filosofia este o căsătorie din dragoste. ci ascultarea rostirii pe care ne-o adresează lucrul ce trebuie să devină obiectul întrebării constituie atitudinea autentică a gândirii. Josef de Maistre  Fiinţa nu se află dedesubt. plugarul cu pas domol.  Logica rămâne sterilă dacă nu e fecundată de intuiţie. Friedrich Nietzsche  Capodopera gândirii este descoperirea punctului în care trebuie să încetezi să gândeşti. conceptul care s-a umplut de tristeţe odată ce istoria filosofiei s-a derulat… Nicolae Turcan  Inefabilul este inevitabil. Antonie Bloom Albert Einstein Henri Poincaré Henri Poincaré  Gândirea lasă. pe câmp. Toţi oamenii au gânduri. aşadar. Mulţi oameni au idei.

Blaise Pascal Jorge Luis Borges Blaise Pascal Ralf Waldo Emerson 46 . G. Gabriel Liiceanu  Ironia e o minciună înconjurată din două părţi de adevăr. pe care mintea nu le cunoaşte.  Ceea ce la început este fără raţiune.  Gândirea nu este o maşinărie. el este fie o jumătate de adevăr.  Toate deosebirile se întemeiază pe tăcere. Lucian Blaga Martin Heidegger Jean Carteret  Tăcerea e umbra unui cuvânt. Sf. Thoma d’Aquino  Ironie este orice act în care substituim unei mişcări primare alta secundară şi în loc să spunem ce gândim. Karl Kraus  Prin însăşi natura sa aforismul ezită între formulă şi aluzie.  Marile idei vin din inimă. Lucian Blaga  Minţile sunt simţurile sufletului […] Privirea sufletului este raţiunea. Hegel  Gândirea este singura specie a actului în care nu se face nimic. Pierre Caussat  Aforismul nu se acoperă niciodată cu adevărul. fie unul şi jumătate. de stele. dar nu de argumente. de vânt.  Un răsunet al cuvântului autentic poate izvorî numai din tăcere. Sf. Augustin Mihai Şora Vauvernagues  Inima îşi are raţiunile ei.W.  Argumentele nu conving pe nimeni. E un act vital.F. Lucian Blaga  Orice aforism trebuie să fie astfel formulat încât să spună mai mult decât spune. José Ortega y Gasset  Forma extremă a accelerării argumentării filosofice e aforismul. Ea acţionează în măsura în care gândeşte. mai apoi devine raţional. Martin Heidegger  Gândul agită lipsa de gânduri şi neliniştea lui tulbură inerţia. ne prefacem că gândim ce spunem. Căci în rostirea ei gândirea nu face decât să aducă la limbă cuvântul ce nu a avut parte de limbă al fiinţei.  Putem fi convinşi de aerul nopţii.

fiindcă paradoxul este pasiunea gândirii.G.M. E. Claritatea deplină şi lipsa contradicţiilor sunt unilaterale şi de aceea incapabile de a exprima necuprinsul. Înmulţirea lor însă o îmbogăţeşte pentru că numai paradoxul poate cuprinde întreaga viaţă. filosofii au pierdut cel mai mare dar al creatorului: libertatea. Sören Kierkegaard 47 . C. În jurul lor există demenţi autentici şi câteodată aceştia le joacă cea mai urâtă festă ce li se poate juca: îi iau în serios. Jung  Unde apare paradoxul moare sistemul şi triumfă viaţa.M. claritatea deplină însă. Există moduri ale realităţii care nu pot fi exprimate decât sub formă paradoxală. Mihai Şora  Paradoxul – surâs formal al iraţionalului. Lucian Blaga  Să nu gândim rău de paradox. Urmărind cunoaşterea. Sören Kierkegaard  Culmea paradoxului gândirii este de a descoperi ceva ce nu poate gândi singură. E. De aceea o religie sărăceşte în interior dacă-şi pierde sau îşi diminuează paradoxurile. Mihai Şora  Paradoxul aparţine în mod surprinzător celui mai înalt bun spiritual. filosofii nu sunt singuri pe lume. Lev Şestov  Din nefericire pentru ei. iar gânditorul fără paradox este ca îndrăgostitul fără pasiune: un tip mediocru. Cioran  Filosofii care nu-şi îngăduie paradoxul neelucidat sunt oarecum previzibili atunci când le-ai prins formula. René Girard  Paradoxul nu e o gratuitate. este un semn de slăbiciune. Cioran  Paradoxul – strigătul imposibil pe care îl scoate inefabilul când îl împingi până la paroxism. Prin el se salvează onoarea raţiunii în faţa iraţionalului.

Sf. de altfel. este una îngrozitoare să trăieşti în rău crezând că eşti cu Dumnezeu. Dumitru Stăniloae  Dacă este o orbire nefirească să trăieşti fără să cauţi ceea ce eşti. Nicolae Turcan  În ştiinţe. religia fără ştiinţă e oarbă. Nichifor Crainic  Religiile dau suflet culturilor. trebuie ascultat mult. Constantin C. merge drept înaintea Domnului. din creştinism nu cunoaştem decât înfrângerile. trebuie citit mult.  Ştiinţa fără religie e şchioapă.Paradoxuri ale credinţei  Cine are frica lui Dumnezeu în dreapta şi frica morţii în stânga. ci adevăruri care ne cuprind în ele. Răzvan Codrescu  Misterele nu sunt adevăruri care ne depăşesc. Jean Kovalevsky Albert Einstein Hildegard von Bingen  Numai cine a cunoscut slăbiciunea firii omeneşti. Dan Stanca  Idolatriile nu sunt. Părintele Cleopa  Omul trebuie să rămână păzitorul unei granite. Şi cel care a omorât chipul Domnului comite apoi masacre cu uşurinţă. Blaise Pascal  Cel care-l vrea pe Dumnezeu sub orice chip ajunge să-i omoare chipul în inima sa. Pr. R. Friedrich Schleiemacher  Civilizaţia îşi are impulsul primar în memoria paradisului terestru: cultura îşi are impulsul primar în aspiraţia către paradisul ceresc. Theodor Baconsky  Fără o situare ascetică şi contemplativă. ci tocmai faptul că veneram ceva ce se află deasupra noastră. iar culturile dau trup religiilor.  Dacă în noi nu există întrebare. nu există nici în Duhul Sfânt răspuns. Pavel  Creştinismul rămâne singurul discurs despre Dumnezeu care a reuşit să-şi exploateze impasurile până la punctul paradoxal în care criza absolută coincide cu plenitudinea. Thomas Mann 48 .P. în Religie. Acolo-l întâlneşte pe Dumnezeu. Maxim Mărturisitorul  Credinţa este dorul nestins al raţiunii după fantezie. Victoriile pe care aceste înfrângeri le ascund ne rămân pentru totdeauna străine. acela a aflat şi puterea lui Dumnezeu. decât acumulări de forţe spirituale centrate în jurul unei valori inferioare. Jouve  Nu faptul că nu recunoaştem nimic deasupra noastră ne face liberi.

O persoană raţională şi logică anevoie se poate căi. tradiţia nu „mântuieşte” de la sine. Blaise Pascal 49 . George Bernanos  Raportat la Dumnezeu. de dispoziţia sa perversă în a-şi afirma propria suficienţă. Miguel de Unamuno  Orice gândire pur logică este înspăimântătoare. nu se poate eluda tradiţia în virtutea unui prezent destructurant: soarele nu-i mai puţin real la vreme de eclipsă. e nevoie ca prezentul să se ridice creator la înălţimea ei. modernitatea fără tradiţie este o iremediabilă şi totală nebunie. vreau să spun prin asta. nu ştiu ce întâlnire nupţială a inteligenţei şi a credinţei? O raţiune fără orgoliu şi o credinţă fără idoli. Vladimir Soloviov Sören Kierkegaard Simone Weil  Dumnezeule! Revelaţia impurităţii n-ar fi decât o încercare banală.  Dacă Dumnezeu nu există. este lipsită de viaţă şi de rod. Fernando Pessoa  Ruga – acea intensitate supremă a bunei credinţe. iar această eliberare nu este altceva decât actul de umilinţă prin care ea se sacrifică în faţa harului. George Saintsbury  Desigur.  Curăţia inimii e să doreşti doar un singur lucru. iar minţilor obişnuite prin cele mari. libertatea e îngropată şi creşte spre înăuntru şi nu spre afară. A.  Bunul Dumnezeu e subtil. filosofia de frică. greşelile noastre sunt de neispăşit. Gabriel Marcel  Libertatea se află în mister. faptul de a se elibera într-un fel de ea însăşi. ajunse pe punctul în care ea accede la cea mai înaltă conştiinţă de sine. Gustave Thibon  Tradiţia fără modernitate este o fundătură. Pr. dacă nu ne-ar revela pe noi nouă înşine. Religia se interesează de Domnul. Sören Kierkegaard Simone de Beauvoir Albert Einstein  Frica de Domnul face înţelepciunea. Schmemann  Nu există idol mai nebun şi mai vorace decât zeiţa Raţiune. Îi aparţine libertăţii. Gustave Thibon  Nu este permis oare să visăm. Constantin Noica  Harul lui Dumnezeu se face cunoscut minţilor înalte prin lucrurile mici. Răzvan Codrescu  Dumnezeu e faptul că noi existăm şi de asemenea că acest lucru nu înseamnă totul. omul greşeşte întotdeauna.  Puritatea e puterea de a contempla întinarea. dar nu maliţios. la orizontul extrem al posibilului. Pe de altă parte.

Anselm  Pentru biata fiinţă care suntem. de un singur lucru nu te poţi dispensa: de Eul tău. singurul posibil mediator între vizibil şi invizibil. André Frossard  În fond. Nicolae Turcan  Căci nu caut să înţeleg pentru a ajunge să cred. Umilitatea se află în noi. Leví  Simţurile sunt ferestrele bisericii lui Dumnezeu. El e de găsit. verset coranic  Pentru îndoială.  Bucuria Îl numeşte şi durerea Îl chemă. umilinţa reprezintă capacitatea omului de a vedea în toate făpturile care-l înconjoară pe Dumnezeu. Nicolae Turcan Vlamin Ghika  Iubirea de Dumnezeu e pură atunci când bucuria şi suferinţa stârnesc o egală recunoştinţă. Simone Weil  Dumnezeu nu trebuie căutat. Ştefan Augustin Doinaş  Nu avem de dobândit umilitatea. Palmer  Pentru a-L uita pe Dumnezeu nu-ţi ajunge o viaţă de om. nici chiar atunci când El nu poate fi găsit. ca să le facă banale şi ca de orice zi pe cele supranaturale? Sören Kierkegaard  Fiecare fiinţă cunoaşte tipul de glorificare sau de rugăciune care îi este propriu. ca şi pentru credinţă. E. Nicolae Turcan  Dumnezeu este acela care nu poate fi căutat niciodată în zadar. între finit şi infinit.  Ideea filosofiei este medierea. într-o veste. Sf. orice neajuns este o formă a prezenţei lui Dumnezeu. E. adică de a descoperi în fiecare dintre ele transcendenţa ei. 50 Ava Isaia Sören Kierkegaard . Pentru celălalt. Franz Rosenzweig  Ce înseamnă însă a crede altceva decât a accepta ceva aşa cum ţi se dă? Aşa cum cred într-o dovadă de prietenie. între credinţă şi evidenţă nu mai rămâne nicio deosebire. Simone Weil  Analogia este ultimul cuvânt al ştiinţei şi întâiul al credinţei. îl poate atinge pe Dumnezeu. Bernard  Numai când omul se vede pe sine separat de Dumnezeu. Sf. a creştinismului paradoxul. Franz Rosenzweig  Pentru cel care crede. Dar ne umilim în faţa unor dumnezei falşi. ci cred pentru a înţelege. oricum ar fi. e un abis peste care nicio raţiune nu mai poate trece. Oare nu de aceea îi avem pe filosofii noştri.

Monahul Paisie  Numai în clipe infime omul poate suporta plinătatea divină/Visare a lor e după aceea viaţa.  Dumnezeu are copii.A. cât bolnavi. J. ci doar ceea ce ai nevoie. Vasili Rozanov  Ateismul proclamat conduce la cea mai ruşinoasă idolatrie.  Orice suflet profund are un „dincolo” al său. atunci orice filosofie despre el este falsă. Grigorie de Nysa  Cei care încearcă să verifice prin logică lucrurile duhovniceşti se aseamănă cu cei care cred că pot să apuce aerul cu mâna. Dacă creştinismul reprezintă adevărul. Omul e mai degrabă idolatru decât ateu. George Bernanos  Oamenii sunt religioşi în măsura în care ei nu se cred atât imperfecţi. Ludwig Wittgenstein  Teolog este cel care ştie să se roage. Ioan de Kronstadt  Este probabil ca Dumnezeu să nu-ţi dea ceea ce doreşti. ci spaima care ne cuprinde din lumina orbitoare.  Rugăciunea este o stare de permanentă recunoştinţă. care-l ridică pe el deasupra stării de suferinţă.T. Ludwig Wittgenstein  Durerea vieţii e cu mult mai puternică decât interesul pentru viaţă. dar nu are nepoţi. Alain Besançon  Nu există ateism perfect consecvent cu sine. nu aparţinem acestei lumi. Vasili Rozanov  Omul religios precede orice religie. nimic nu este destul de mic pentru Dumnezeu. Iată de ce. ci doar adevărul revelat.G. Freidrich Hölderlin  Întunericul nu este absenţa luminii. Terstugen  Nimic nu este destul de mare. Gustave Thibon  Nu cunoaştem cu adevărat nimic din lumea aceasta. C. Jacob Boehme  Omului în durere nu-i ajută ceea ce a născocit el. Ernesto Sábato 51 . supraomenesc. Nikolai Berdiaev  Adevărata teologie depăşeşte şi transfigurează metafizica. Vladimir Lossky Gaston Bachelard Kallistos Ware  Credinţa este un permanent dialog cu îndoiala. Jung  Un Dumnezeu înţeles nu este Dumnezeu. Robinson Sf. întotdeauna religia va precumpăni asupra filosofiei. Sf.

 Perfecţiunea răului e de a nu cunoaşte divinul. Novalis  Unirea Bisericilor nu se face. 52 Nikolai Berdiaev . Maxim Mărturisitorul  Aşa cum aici se vede sufletul prin trup. Părintele Galeriu Michel Tournier  Natura cerului este la origine limpede. ci se descoperă.  Trupul se îndumnezeieşte în acelaşi timp cu sufletul.  Deşertul este Dumnezeu fără om. ci cunoaşterea ambiguă. Dar tot privindu-l şi privindu-l. în viaţa viitoare. KallistosWare Sf. Joubert  Cerul. Dumitru Stăniloae  Orice cunoaştere e credinţă. Antonie cel Mare Pr. Karl Barth  Dumnezeu este puterea verbului a fi. Paul-Ludwig Landsberg  Nu cunoaşterea este păcatul. Grigorie Palama  Cel care nu este duhovnicesc până şi în trupul său devine carnal până şi în suflet. Sf. ştiinţă. dintr-o lucrare tantrică  Cerul e pentru cei care se gândesc la el. iar credinţa presupune ceva dincolo de ea însăşi. acolo. se va vedea trupul prin suflet. vederea se întunecă. tot aşa. Lev Şestov  Chiar şi existenţa demonului are ceva bun în ea. acela are religia. Lucrurile create sunt adjective. Sf.  Nuanţa are sensul de a sugera. Augustin Evagrie Ponticul  Adevărata mistică este descoperirea extraordinarului în ordinar. Dumnezeu este substantiv. Sf. cine nu le posedă pe acestea două. Olivier Clément  Cine posedă ştiinţa şi arta are şi religia. Ioan Damaschinul Corpus Hermeneuticus Sf. Dan Ciachir  Dar tot ce provine din adâncuri este legat pe vecie de aceea ce vine de sus. de a circumscrie taina. Johann Wolfgang Goethe  Raţiunea şi fantezia sunt religie – raţiunea şi inteligenţa. elogiu neîntrerupt adus virginităţii.  Rugăciunea este lepădarea de gânduri.  Prin iluminare începi să te amesteci cât mai puţin cu ceea ce vezi.

acţiune etc. se găsesc multe drumuri pentru mântuirea noastră. Sf. Maxim Mărturisitorul  A te înşela în faţa lui Dumnezeu este un mod de a avea dreptate. Gustave Thibon Stareţul Varsanufie  Hazardul este sinonim cu Dumnezeu când nu vrea să semneze. Euripide  Nu ieşim din Dumnezeu. Sufletele noastre prietene au nevoie de trăiri mistice pentru că sunt mistice. Vladimir Lossky  Veacul este timpul mişcător. un monah  Orice om este un mandat divin. Fundoianu  Căinţa este cutremurul sufletului înaintea porţilor raiului. adică de două ori singur. André Scrima  A-ţi îmbrăţişa prietenii. Sf. Şi când spunem că El nu există. tot Dumnezeu este acela căruia ne plângem de absenţa lui Dumnezeu.  Ortodoxia constă în respectul tensiunilor antitetice pe care erezia le înlătură.  A fi ortodox înseamnă a te mântui prin frumuseţe. B. pe când timpul este veacul măsurat prin mişcare. singurul „realism”. Voltaire  Numai inteligenţa divină e în măsură să nu răpească nimic lucrurilor prin înţelegerea lor. Vladimir Lossky  Iubirea lui Dumnezeu şi iubirea oamenilor nu sunt două iubiri.  Când noi vrem. Isaac Sirul  Smerenia în asceza marilor oameni duhovniceşti înseamnă arta de a fi exact la locul tău. Andrei Pleşu  Orice fiinţă născută este o definitie tăcută a celui care l-a născut. ci două faţete ale unei singure iubiri. Monseniorul Ghika  Orice criză în istorie apare când învăţătura nu se mai întrupează în persoană. Sf. 53 Părintele Galeriu Henry Crouzel Jean Biès . aceasta este Dumnezeu. fiindcă recreează în fiece clipă realitatea totală. Orice altă cale de apropiere (cunoaştere.) nu poate îmbrăţişa şi restitui totul. Paul Evdokinov  Iubirea lucrează în două chipuri deosebite: ea se face suferinţă în cei osândiţi şi bucurie în cei fericiţi. Gustave Thibon  Singur cu Dumnezeu. Maxim Mărturisitorul  Iubirea.

Hegel  Spiritul este creat la graniţa dintre timp şi eternitate. asta-i tot. ea încetează de a mai da vreo veste vieţii. Plotin Cuviosul Iustin Popovici  „Dumnezeu a murit” – şi atunci de ce mai există somnifere. 54 George Bernanos Nicolae Turcan . Stareţul Varsanufie  Adevăratul chip de a-l vedea pe Dumnezeu este în suflet.W. Tereza de Lisseux  Miracolul este ceea ce este rar. Omul cel vechi o urăşte.  Cel care crede nu se mai poate pierde decât total. încetează şi Dumnezeu. Dumnezeu nu este decât un cuvânt.  Suicidul este. Totul ţine de încredere. Pentru discipol. numai pentru că. Stareţul Varsanufie  Dacă am fi siguri de bunăvoinţa Domnului. dobândim atât cât nădăjduim. nepărăsind niciodată matca. surprinzător. G. Gervais de Tilbury  Miracolul nu este decât presimţirea spiritului. iar vrăşmaşul nostru atacă frontal pe cel ce se roagă. Toma d’Aquino  Un spirit care trebuie să mai evolueze nu e încă spirit. Franz Rosenzweig  Marile perioade istorice încep cu o religie nouă. rezultatul inevitabil al uciderii lui Dumnezeu. nu în gândirea uniformă şi continuă la Dumnezeu. dar este firesc. rugăciunea este miros de moarte. Meister Eckhart  Credinţa nu se pierde. Andrei Codrescu  Scopul societăţii este de a permite oamenilor să se dedice contemplării lui Dumnezeu. deoarece când încetează gândirea. iar cel ale vieţii individuale cu o nouă rugăciune. Ernst Jünger  Orice virtute se face obişnuinţă prin practicarea ei. Sf. Totdeauna are nevoie de silă. ceea ce este uimitor. Ernst Jünger  Fără virtute. Omul nu trebuie să aibă doar un Dumnezeu gândit. Ernst Jünger  Noi toţi suntem nişte exilaţi.F. anarhia ar reprezenta starea noastră constantă. Dumnezeu este singurul nativ. Toma d’Aquino  Este greu să se mântuiască cineva când trăieşte într-o societate perversă. Stareţul Varsanufie  Lăsaţi-vă în mâinile lui Dumnezeu în toate. Rugăciunea însă niciodată nu se face obişnuinţă până la moarte. de fapt.

şi aceasta e cazul extrem. Alexandru Paleologu  Norii aduc cerul într-un spaţiu al proximităţii. Gabriel Marcel Meister Eckhart  În dragostea lui infinită. nu este deloc omul. Hans Urs von Balthazar  Pentru cel ce poate vedea interiorul în exterior. Henry de Suso  Trebuie admisă această lege. în viaţa ce va să fie. nu-L va vedea nici acolo. Teoclit Dionisiatul 55 . George Bernanos  Cine nu-L va vedea aici. că omul într-o existenţă pământească. Nikolai Berdiaev  Puterea schimbată în graţie este speranţa. Credinţa nu se mai poate pierde. Livius Ciocârlie Nikolai Berdiaev Dan Ciachir  Refuzul comuniunii cu semenul e un chin. Dumitru Stăniloae  Orice viaţă spirituală este în esenţa ei un dialog. nu este susceptibil de a crea frumosul şi valorosul decât atunci când crede într-o altă existenţă nelimitată. ea poate deveni doar o certitudine rece. limitată şi relativă. interiorul este mult mai interior decât pentru cel ce vede interiorul în interior. un autor de o superioară mediocritate. îl întrupează şi îl pun în mişcare. A-ţi pierde credinţa înseamnă a o nu fi avut niciodată. Andrei Pleşu  De fapt. Nicolae Turcan  Cine se converteşte o dată. absolută.  Dacă vrei să fii perfect. va veni Dumnezeu. în cel mai bun caz. Stareţul Varsanufie  Profeţie nu înseamnă a prezice viitorul. Dumnezeu a supus puterea Lui puterii unui suspin ascuns. pe care El însuşi l-a provocat. nu lătra la Dumnezeu. viaţa în afară de graţie este o viaţă abstractă. viaţa nu este concretă decât în graţie. Pr. Sunt astfel într-o perfectă analogie cu textele revelate care şi ele aduc pe Dumnezeu mai aproape.  Acolo unde nu este Dumnezeu. Refuzul comuniunii cu Dumnezeu e chinul dus la ultima concluzie: moartea.  Dacă nu vine omul pe care-l aştepţi. Nicolae Manolescu  Trebuie să fii nebun ca să nu pricepi că singura justificare a inegalităţii condiţiilor supranaturale este riscul. se va converti la nesfârşit. în această viaţă. nemuritoare. Nikolai Berdiaev  În cele din urmă orice autor care ignoră o instanţă transcendentă e. similară celei a demonilor. ci a şti în clipă ceea ce este just în ochii lui Dumnezeu.

iar drama – un minus infinit. la fel ca libertatea. E. Nicolas Bouvier  Cu cât îl găsim pe Dumnezeu. Căci nu este aici un lucru a căuta şi altul a găsi… şi a vedea pe Dumnezeu înseamnă a nu găsi niciodată o săturare a dorinţei. Olivier Clément  Absolutul este căutare. Sören Kierkegaard  Credinţa înseamnă experienţa faptului că inteligenţa e luminată de iubire. retragere.M. Dumitru Stăniloae  Unica tristeţe e cea de a nu te afla printre sfinţi. trebuie să-l simţi ameninţat ca să te preocupe. Grigorie de Nyssa  Sacrul. Cioran  Infernul e când rugăciunea devine de neconceput. îndoiala. Olivier Clément  Acolo unde aroganţa intelectuală se împerechează cu îmbătrânirea sufletească şi cu constrângerea. acela al unei lupte şi al unei bătălii pentru adevăr şi chiar cu adevărul? Jean-Louis Chrétien  Adevărul rugăciunii este o luptă cu Dumnezeu. Léon Bloy  Teologia şi drama modernă se bazează pe paradox pentru că ambele tind să imprime finitudinii un infinit: teologia – un plus infinit. ci în raport cu un subiect permanent interiorizat prin credinţă. acolo se află dracul. Nikolai Berdiaev Pr.M. cu atât îl căutăm mai mult. privirea unei icoane nu mă părăseşte. Olivier Clément 56 . Sf. Alexandru Mironescu  Dragostea (agapé) se defineşte nu în raport cu un obiect permanent exteriorizat prin dorinţă (Eros). Sören Kierkegaard  Biblia – lucrurile scrise acolo se petrec mereu. în care se triumfă prin triumful lui Dumnezeu. devin absente sau se sting. Christos Yannaras  Sfinţii – aceşti păcătoşi care acceptă să fie iertaţi.  Experienţa păcatului măreşte păcatul. Thomas Mann  Şi dacă atâtea priviri devin dure. Găsirea lui Dumnezeu este însăşi căutarea Lui continuă. Simone Weil  Adevărul rugăciunii ca act de vorbire nu este agonic. E. Cioran  Dumnezeu mânios pedepseşte păcatul prin nevoia de a păcătui. Monica Pilat  Credinţa este chiar contradicţia dintre pasiunea infinită a interiorităţii umane şi incertitudinea obiectivă.

nici pe pământ. Universalitatea lui Dumnezeu se revelează în concreteţea frumuseţii. Cioran  Şi toată frumuseţea lumii e fie o amintire a paradisului. „harul”. Prin meschinăria frământărilor la care ne-am supus. Răzvan Codrescu 57 . Mântuirea e recuperarea polifoniei vieţii. Sören Kierkegaard  Dumnezeu nu este nici drept până la a fi nemilos. Dietrich Bonhofer  Există un zeu la originea. Totul a devenit subiect de frământări penibile şi nevindecabile ca şi când în ciuda corului îngerilor de la naşterea creştinismului n-ar mai fi nicio bucurie. l-am făcut şi pe Dumnezeu meschin. dacă nu la capătul. De aceea se cuvine a se lua seama „până mai este vreme”. fie o profeţie a lumii transfigurate. E. Alves  A venit o vreme în care Evanghelia. dar nici milos până la a fi nedrept. printr-o răsturnare a lucrurilor.M. nici în cer. Ruben A. Nikolai Berdiaev  Spre deosebire de oamenii de ştiinţă care caută lucrurile cele mai abstracte. oricărei bucurii. Dumnezeu dă naştere lucrurilor cele mai concrete. mai aspră faţă de oameni decât Legea veche. s-au preschimbat într-o lege nouă.

..............................32 Paradoxuri ale credinţei.......................................................................................................24 Paradoxuri ale gândirii..............................................................................................................................................................................................................1 Paradoxuri ale moralei.................................................................Cuprins În loc de prefaţă..............................................................................................................................................................................3 Paradoxuri ale artei......46 58 ............................................