CUPRINS

1. Intelectul şi procesele cognitive superioare 2. Gândirea ca proces psihic central 3. Modalitaţi de operare a gândirii 4. Algoritmica şi euristica

5. Noţiunile şi formarea lor 6. Invătarea cognitivă 7. Înţelegerea 8. Rezolvarea problemelor

Gândirea este procesul psihic
care se desfaşoara într-un plan mintal, intern, subiectiv, uzând de judecăţi, raţionamente, operaţii cognitive, cu ajutorul cărora realizează o procesare profundă a realităţii.

Intelectul şi procesele cognitive superioare
Intelectul desemnează un sistem de relaţii,activitaţi şi procese psihice superioare, sistem ce se constituie şi funcţionează plenar la nivelul uman, depăşind experienţa senzorială, dar bazându-se pe ea, uzănd de proprietăţi specifice ale creierului uman şi realizăndu-se numai prin modelare culturală şi integrare socioculturala. Actele intelectuale, prezintă caracteristici şi un conţinut generic şi prin aceasta sunt mijlocite. Modelele informaţionale de nivel intelectual au întotdeauna un conţinut categorial, generic ce nu poate fi circumscris la un fapt singular.

Relaţiile intelectuale sunt mijlocite prin limbaj şi alte sisteme de semne,prin alte modele culturale, prin datele experienţei profesonale etc. Intelectul presupune o anumită manipulare şi îngemănare a celor trei dimensiuni ale timpului:trecut, prezent, viitor. Stadiile dezvoltării intelectuale străbătute de copil de la naştere şi până la vârsta de 18-20 ani ne permit să înţelegem procesul constituirii intelectuale . Stadiul inteligenţei senzoriomotorii, cuprinzând perioada de la 0 - 2 ani, se caracterizează prin trecerea de la nivelul reflexelor necondiţionate ale copilului la organizarea unor acţiuni senzoriomotorii coerente.

• Stadiul preoperaţional, situat intre 2 şi 7 ani, reprezintă o perioadă de intensă’ dezvoltare, implică interiorizarea acţiunilor, expansiunea simbolicii reprezentative, a semnalizării şi comunicării verbale. • Stadiul operaţiilor concrete, situat între 7 şi 12 ani, se caracterizează prin apariţia grupărilor operaţionale care permit conceptualizări şi coordonări de concepte. • Stadiul operaţiilor formale, situat între 12 şi 17 ani, se caracterizează prin faptul că subiectul nu se limitează să acţioneze direct asupra obiectelor concrete, ci reuşeşte să coordoneze propoziţiile în unităţi mai mari. Adolescentul este apt de gândirea abstractă şi teoretică.Până pe la 20 de ani ,aparatul intelectual se construieste in tot ce are el fundamental.

Gândirea ca proces psihic central
Gândirea îndeplineşte în sistemul psihic uman un rol central şi este definitorie pentru om, ca subiect al cunoaşterii logice, raţionale. Centralitatea gândirii constă nu numai în faptul că ea antrenează toate celelate disponibilităţi şi funcţii, dar şi faptul că instalându-se ca un ‘stat major’ al sistemului, orientează, conduce, valorifică celelalte procese şi funcţiuni. Referindu-se la desfaşurarea globala a principalului proces intelectual, care este gândirea, Guilford îi identifică patru caracteristici de ansamblu ale funcţionării sale, şi anume :

1. Flexibilitatea restructurarea sau schimbareaprompta a direcţiei 2. Fluiditatea sau cursivitatea 3. Originalitatea, ca manifestare a unui stil cognitiv orientat spre nou şi degajat de ceea ce este uzual şi banal 4. Elaborarea, sustinută consecvent de efort intelectual voluntar, necesar pentru finalizarea lucrului intelectual.

Modalitaţi de operare a gândirii
1. Analiza şi sinteza superioara. În toată activitatea psihică participă operaţii de analiză şi sinteză.La nivelul percepţiei se constată diferenţieri şi structurări ale întregului dar nu şi separării, segmentării, în minte , ale unui întreg. 2. Comparaţia , determinarea asemănărilor şi deosebirilor, ţinând seamă de un anumit criteriu(culoare, formă, mărime, greutate etc.) 3. Abstractizarea , ne interesează, nu doar să descriem ceva ci să înţelegem, să ne explicăm un fenomen sau altul. Analiza devine selectivă şi nu acordă aceeaşi însemnătate tuturor componentelor şi însuşirilor.

Abstractizarea desemnează operaţia de extragere dintr-o mulţime a ceea ce este un fel de factor comun, este un fapt esenţial, întrucât caracterizează o categorie de obiecte ţi fenimene. 4.Generalizarea este operaţia de trecere de la individualconcret la general sau categorial.

Algoritmica şi euristica
• Algoritmul a fost relevat în urmă cu o mie de ani în matematici. Sunt serii strict ordonate de operaţii ce intervin succesiv până se ajunge la îndeplinirea respectivei sarcini, o structură operaţională standardizată ce se exprimă printr-o regulă precisă . Punerea în evidenţa a unor algoritmi este necesară pentru optimizarea învăţării şi antrenareaîn rezolvarea de probleme. • Euristica este disciplina ce reuneşte procedeele menite să conducă la descoperire şi invenţie. Procedeele euristicesunt sisteme operaţionale plastice şi deschise de tipul întrebării şi punerii de noi probleme, a explorării şi ipotezei, a îndoielii faţă de ceea ce se consideră adevărat sau valabil şi contraziciilor parţiale sau integrale.

Noţiunile şi formarea lor
Fiind un integrator categorial,noţiunea este întotdeauna generală, dar se situează la diverrse niveluri de generalitate. În conceptele emisferice persistă trăsaturi concrete, particulare, însuşiri locale, restrictive, dependenţe accidentale şi neesenţiale. Noţiunile se formeză, în condiţiile dezvoltării psihice prin acumularea de experienţă în activitatea modelată social, prin comunicarea cu adulţii, prin însuşirea limbii şi culturii.

Invăţarea cognitivă
În dezvoltarea psihică şi în constituirea personalităţii adulte activitatea de învăţare îndeplineşte un rol conducător şi decesiv. Învaţarea cognitivă contribuie şi se sprijină pe dezvoltarea analizei şi sintezei, abstractizării şi generalizării şi organizării logice a gândirii. Învăţarea cognitivă este solidară cu înţelegerea integrală şi aprofundată a materialului, supus studiului şi propune cultivarea inteligenţei.

Înţelegerea
Datorită gândirii, omul desprinde semnificaţiile obiectelor, fenomenelor şi acţiunilor cu care se întâlneşte. Aceasta se realizează prin raportarea noilor informaţii la fondul de cunoştinţe asimilate şi sistematizate. Pentru ca înţelegerea să se realizeze adecvat, este necesar să intervină o selecţie atât în ce priveşte activarea vechilor cunoştinţe, cat şi din punctul de vedere al trierii noilor informaţii. În ansambluînţelegerea poate fi ghidată de anumite intenţii sau puncte de vedere. Modul de înţelegere corespunde unei specializări a gândirii.

Rezolvarea problemelor
Problema apare, ca un obstacol cognitiv in relatiile dintre subiect şi lumea sa, iar asumarea sarcinii de a depăşi obstacolul, ca şi demersurile cognitive şi tehnice intreprinse ân acest scop, conturează domeniu rezolvării problemei. Categorii de probleme:-probleme bine definite; -probleme slab definite. În consecinţă rezultă cinci categorii de probleme: •productiv-necreative; •demostrativ-explicative; •probleme euristice; •inventiv-creative; •probleme de optimizare.

Rezolvarea problemei presupune transformarea necunoscutei în cunoscută, acoperirea lacunei cognitive, depaşirea obstacolului. Fazele procesului rezolutiv: •punereaproblemei; •formularea ipotezei; •modelul rezolutiv.

Bibliografie
PSIHOLOGIE – manual pentru clasa a X-a şcoli normale şi licee •Autori: -Paul Popescu -Mielu Zlate -Tinca Creţu •Editura didactică şi pedagogică •Florea Diana •Florea Diana •Perju Maria •Perju Maria •cl. a X-a A •cl. a X-a A

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful