CHISTUL HIDATIC PULMONAR

Manifestari clinice
Acestea sunt deosebite, in functie de de faza evolutiva necomplicata sau complicata a bolii.
In faza necomplicata, cand chistul hidatic este intact:
- simptomele pot sa fie absente, iar descoperirea bolii se face ocazional, cu prilejul
unei examinari radiologice toracice de rutina.
- alteori apar cateva simptome cum ar fi: tusea seaca, iritativa, productiva, sau insotita
de mici hemoptizii, dispneea, subfebrilitarea. Hemoptizia, ca si subfebrilitatea pot
atrage atentia asupra iminentei ruptrurii chistului.
- rar pot fi prezente simptome si semne generale: urticaria, pruritul
- examenul obirectiv al toracelui: matitate sau submatitate la percutie, diminuarea
murmurului vezicular si prezenta de raluri bronsice la auscultatie.
Cand chistul hidatic s-a rupt si s-a infectat simptomatologia devine polimorfa:
- expectorarea unei mari cantitati de lichid cu gust salciu, limpede, sau fragmente de
membrana hidatica (vomica hidatica)
- daca evacuarea este brutala, se poate instala insuficienta respiratorie acuta prin
inundarea arborelui traheo-bronsic si socul anafilactic
- daca chistul se rupe in cavitatea pleurala, simptomele pot fi mai putin dramatice:
tuse seaca, dispnee la efort, febra. Se instaleaza pneumotoraxul, care este de o
gravitate extrema daca este cu supapa, sau piopneumotoraxul, in care semnele clinice
ale supuratiei sunt pe primul plan.
Examinari paraclinice
Examenul radiologic toracic este cea mai importanta examinare. Aspectul clasic al
chistului necomplicat, ce apare in peste 70% din cazuri, este opacitatea rotunda sau ovalara,
net delimitata, cu contur subtire, cu structura omogena si intensitate subcostala, vizualizata pe
radiografia de fata si profil.
In restul cazurilor imaginea este mai rau delimitata, poate avea forme variabile,
conturul imaginii poaste fi gros si neregulat, cu structura neomogena, punand probleme de
diagnostic diferential.
Examenul radioscopic poate releva variatii in diametrul chistului, in functie de fazele
respiratiei.
In chistul complicat, imaginile radiologice sunt polimorfe: aspectul de de semiluna la
polul superior al opacitatii (semnaleaza iminenta rupturii), aspectul de membrana ondulanta,
aspectul de abces pulmonar, sau mai rar aspectul pseudotumoral (prin incarcerarea
membranei hidatice cu evacuarea in intregime a membranei).
Cand ruptura se produce in cavitatea pleurala, se pot observa imaginile caracteristice
pentru pneumotorax sau hidropneumotorax.
Examenul computer-tomograf (sau examenul RMN) stabileste cu precizie structura
lichidiana a opacitatii radiologice si absenta adenopatiilor mediastinale. Poate evidentia mai
bine membrana retentionata.
Echografia toracica este utila pentru evidentierea chistelor cu topografie pulmonara
periferica sau pleurala, ca si a celor de dom hepatic.
Bronhoscopia este rar utilizata in diagnosticul chistului hidatic. Este utila in formele
pseudotumorale.
1

Investigatiile de laborator : eozinofilia sanguine si IDR Cassoni (pot fi in limite

normale, iar valorile crescute nu sunt specifice hidatidozei pulmonare).
Alte determinari imunologice: hemaglutinarea indirecta, testele de imunofluorescenta
si mai ales testului ELISA, care pare a avea cea mai mare specificitate si sensibilitate.
Tratament
Data fiind evolutia chistului hidatic spre complicatii grave, cu potential letal, tratamentul se
impune. Acesta este complex, medico-chirurgical. Tratamentul chirurgical trebuie sa fie
conduita de electie.
Tratamentul medical este indicat :
- in chistul hidatic de dimensiuni reduse (sub 3 cm) si cu pereti subtiri
- in cazurile in care tratamentul chirurgical este contraindicat (tare asociate
grave, varsta inaintata)
- asociat tratamentului chirurgical (postoperator)
Se utilizeaza paraziticide din clasa benzimidazolilor, de tipul Mebendazole sau
Albendazole, ultimul fiind mai bine tolerat si cu efecte secundare reduse. Autorii chinezi
raporteaza rezultate bune cu Praziquantel.
Tratamentul chirurgical are 2 scopuri :
- evacuarea hidatidei si
- tratarea cavitatii restante intrapulmonare
Evacuarea hidatidei se poate face prin extirparea intacta a chistului, sau prin punctia
sa (inactivarea parazitului cu alcool absolut sau solutie salina hipertona si aspirarea
lichidului) si extragerea membranei hidatice.
Rezolvarea cavitatii restante se poate face si ea in mai multe maniere, in functie de
dimensiunea chistului si topografia sa. Exista procedee chirurgicale ce desfiinteaza cavitatea
prin capitonaj, sau care o lasa deschisa dupa sutura fistulelor bronsice. Alte procedee
recomanda drenajul separat al cavitatii perichistice si al celei pleurale.
Interventiile de exereza pulmonara de tipul lobectomiei se efectueaza doar in anumite
cazuri :
- chiste gigante ce videaza un lob
- chiste multiple
- echinococoza alveolara
- chistele cu supuratii ireversibile parenchimatoase.