You are on page 1of 8

CAPITOLUL V

ALOCAREA ŞI NIVELAREA RESURSELOR
Practica demonstrează că programarea proceselor de producție, utilizând drept
criteriu de bază timpul, conduce la obținerea unor histograme de resurse care prezintă
variații destul de mari. Faptul că resursele sunt limitate în timp, impune realizarea
programelor de execuție astfel încât să se optimizeze consumul de resurse. Scopul
elaborării histogramelor de resurse constă în punerea de acord între profilul resurselor
necesare cu profilul resurselor disponibile. Îmbunătățirea programării resurselor se face
prin alocarea și nivelarea resurselor.
5.1 ALOCAREA RESURSELOR
Alocarea resurselor are ca scop obținerea unor programe având durata de execuție
minimă, ținând cont de cantitățile de resurse existente. Pentru aceasta, se modofică
duratele de execuție ale activităților care dețin rezerve totale de timp, având ca efect
modificarea intensității resursei.
Se cunosc următoarele tipuri de metode de alocare a resurselor:
- metode analitice (Programarea liniară bivalentă)
- metode euristice, care presupun repartizarea resurselor fiecărei zile a calendarului
lucrării ținând cont de următoarele criterii: respecterea disponibilului de resurse și
a necesarului fiecărei activități; satisfacerea relațiilor de succesiune între
activități; urgentarea maximă a lucrărilor.
Pentru alocarea resurselor se folosesc următoarele criterii de preferință:
a) rezerva totală a activității (Rt), acordându-se prioritate activității cu rezerva totală
cea mai mică;
b) durata activității, acordându-se prioritate activităților cu cele mai mici durate;
c) termenul minim de începere a activității (tmî), cel mai mic;
d) termenul maxim de începere a activității (Tmî), cel mai mic;
e) termenul maxim de terminare a activității (Tmf), cel mai mic;
f) rezerva totală și durata activității.
Notă. Când nu este posibilă alocarea resursei într-o anumită zi, pentru o anumită
activitate, activitatea respectivă se amână pe o zi.
Deoarece nu pot fi aplicate toate criteriile în același timp ( fiid un număr foarte mare de
variante) , se aleg în funcție de procesul de producție un criteriu principal și 1 – 2 criterii
secundare, care se vor utiliza atunci când criteriul principal nu este suficient în fixarea
priorității de alocare pentru două sau mai multe activități de importanță egală.
În calculele de fundamentare a termenelor de lansare în fabricaţie, trebuie avute în
vedere restricţiile referitoare la disponibilul de resurse şi la necesitatea utilizării acestora
cât mai uniform.
Pe baza datelor problemei se întocmeşte graful activităţilor, în care fiecare nod are
următoarea formă:

tmî
Tm
î

j
T

tmî – termenul minim cel mai devreme de începere
tmf – termenul minim de terminare
Tmî – termenul cel mai târziu de începere
Tmf – termenul cel mai târziu de terminare
j - felul activităţii
T – durata activităţii
Rt - rezerva totală de timp.

tmf
Tm
f

Rt

Relaţii de calcul utilizate:

tmî

j

 0 , pentru nodul de ˆlnceput
=
 max(tmf j 1, tmf j 2 ,...), pentru celelalte noduri

tmf j =tmî j T j

 tmf j , pentru nodul terminal

Tmf j  

 min(Tmlˆj1, Tmlˆj2 ,...), pentru celelalte noduri

Tmî j =Tmf j T j
Rt j  Tmf j  tmf j

1. REZOLVAREA UNEI PROBLEME DE ALOCARE A RESUSELOR
Datele referitoare la montajul general al unui produs complex P sunt cuprinse în
tabelul de mai jos:
Activitatea
A
B
C
D
E
F
G
H
I
J
K

Intercondiţionarea
activităţilor
A
A
C
B
B
C;E
C;E
D;G
D
F;H;I;J

Durata activităţii
(zile)
4
5
3
7
2
3
6
3
2
2
3

Nr. de lucrători
3
6
5
3
6
4
5
3
2
5
3

Observaţie Secţia poate repartiza zilnic pentru execuţia montajului general al produsului
P un număr de 11 lucrători.

Rezolvare
Se întocmeşte graful activităţilor de montaj.

4 B 9
4 5 9
0

0
0

0
0
0

0
0

0
0

A 4
4 4
0

4
7

C 7
3 10
3

9 F 12
16 3 19
7

9
9

E 11
2 11
0

11 H 14
16 3 19
5

11
11

G 17
6 17
0

17 I
17 2
0

19
19

7 D 14
10 7 17
3

14 J
17 2
3

16
19

19 K 22
19 3 22
0

Parcursul direct: determinăm pe tmî şi tmf .
Parcursul indirect: determinăm pe Tmf, Tmî şi Rt .
Din graf rezultă că durata totală a montajului este egală cu 22 zile. Activităţile critice
( Rt =0) sunt: A, B, E, G, I, K.
Se întocmeşte „graficul calendaristic”:

Tabelul nr.1

Zile
1 2 3 4

5

Activ.
A
3 3 3 3
B
6
C
5
D
E
F

6

7

8

9 10 11 12 13 14 15

6
5

6
5

6

6

3

3

  
3
6
4

3
6
4

G
H
I
J

16

17

3

3

4

  

4

5
3

5
3

3

5
3

4
5

4
5

5

5

5


18

19 20 21 22

2

2

5

5

K
3 3 3 3 11 11 11 9

9

13 13 15 11 11 10

10

5

2

2

3
3

3
3

3
3

Observaţie Ultima linie reprezintă nr. zilnic de lucrători, iar Rt sunt evidenţiate prin
semnul 
Programul nu este admisibil, deoarece se depăşăşte disponibilul de 11 lucrători (zilele 10,
11, 12). În această situaţie, se îmbunătăţeşte alocarea resurselor, stabilind alte termene de
începere a fabricaţiei la unele activităţi necritice, în limita rezervelor de timp.
Tabelul nr.2

Zile
1 2 3 4

5

6

7

8

9 10 11 12 13 14 15 16

Activ.
A
3 3 3 3
B
6 6 6 6 6
C
5 5 5   
D
3 3 3
E
6
F
G
H
I
J
K
3 3 3 3 11 11 11 9 9 9

3
6

3
5
3

9

3
5
3

3
5
3

17

 

4
5

4
5

4
5

 

11 11 11 9

9

9

18

19 20 21 22

2
5
7

2
5
7

3
3

3
3

3
3

F : 10  15
J : 15  18
Tabelul nr.2 s-a completat astfel:
- până în ziua a 9-a, inclusiv, situaţia se prezintă la fel;
- în ziua a 10-a şi în a 11-a, unde concură la alocare activităţile D,E şi F, se acordă
prioritate activităţii critice E şi apoi activităţii D, care are o rezervă de timp mai
mică. La fel se procedează şi în cazul celorlalte zile.
Pe ultima linie a tabelului se observă că necesarul de forţă de muncă este admisibil, prin
stabilirea unor noi termene de începere a fabricaţiei la activităţile necritice F şi J.
Termenele de începere a fabricaţiei la aceste activităţi au fost decalate către dreapta cu 5
zile şi, respectiv, cu 3 zile.
5.2 NIVELAREA RESURSELOR
Nivelarea resurselor are ca scop obținerea unor durate mici de realizare a
proceselor de producție, în condițiile uniformizării consumului de resurse pe întreaga
durată de execuție a procesului sau pe intervale de timp determinate.
Această activitate constă în stabilirea unui program de lucru a cărui durată să nu
depășească lungimea drumului critic, dar care să prezinte un profil îmbunătățit al
consumului de resurse. Se poate realiza prin deplasarea activităților necritice în cadrul
rezervelor lor de timp, astfel încât să se reducă sau să se elimine vârfurile în consumul de
resursă.
REZOLVAREA UNEI PROBLEME DE NIVELARE A RESUSELOR
Datele referitoare la montajul general al unui produs complex R sunt date în tabelul de
mai jos:

Activitatea
A
B
C
D
E
F
G
H
I

Intercondiţionarea
activităţilor
A
B
A
B
C;E
D;F
G;H

Durata activităţii
(zile)
6
5
4
3
2
4
3
1
2

Nr. de lucrători
4
2
3
2
1
3
1
3
4

Rezolvare.
Se construieşte graful activităţilor, în mod asemănător cu cel precedent.

6
6

0
0

C 10
4 10
0
10
10

A 6
6 6
0

6
8
0
0

0
0
0

E
2
2

0
0

5
9
0
3

G 13
3 13
0

8
10
13
13

I
2
0

D 8
3 12
4

B 5
5 8
3
5
8

F
4
3

9
12

H 10
1 13
3

11

12



3

1

1

1

9
12

Se întocmeşte graficul calendaristic.
A
B
C
D
E
F
G
H
I

1
4
2

2
4
2

3
4
2

4
4
2

5
4
2

6
4


2
3

6

6

6

6

6

9

7

8

3
2
1
3

9

3
2
1
3

9

9

10

3

3



3

6

6

1

1

13

14

15

4
4

4
4

1

15
15

Din grafic rezultă fluctuaţia consumului volumului de resurse:
9

Vr   T j  M j  6  4  5  2  4  3  3  2  2  1  4  3  3  1  1  3  2  4  80 lucratori  zile
j 1

 ti  durata ˆln zile efective a intervalului


pe
care
se
consum
a
uniform resursa



M

nr.
lucr
a
tori
 i

Calculăm valoarea funcţiei obiectiv:
5

F0   ti  M i2  min
i 1

 K  nr. de intervale

i  1  5 , deoarece există 5 intervale pe care se consumă uniform resursa.
F0  5  6 2  3  9 2  2  6 2  3  12  2  4 2 = 530 lucrători-zile

Activitatea
A
B
C
D
E

1
4
2

2
4
2

3
4
2

4
4
2

5
4
2

6
4

8

  

2
3

F

7

3
2
1
3

3
2
1
3

9

10

3

3

 
 
3 
3

G
3

H
I
1 H
2 H
3 H
4 F
5 F
6 F

6
6
6
6
6
6
6

6
6
6
6
6
6
6

6
6
6
6
6
6
6

6
6
6
6
6
6
6

6
6
6
6
6
6
6

9
9
9
9
6
6
6

9
9
9
9
9
6
6

9
9
9
9
9
9
6

6
6
6
6
6
6
6

6
3
3
3
6
6
6

11

12

3
1

1
4
1
1
1
4
4

13

14

15

F0

4
4
4
4
4
4
4
4

4
4
4
4
4
4
4
4

530
518
518
518
500
470
440

3
1

1
1
4
1
1
1
4

1

3
1
1
1
4
4
4
4

Se începe cu colţul 5-E cu fiecare activitate necritică, urmărindu-se posibilităţi de
minimizare a funcţiei obiectiv. Se începe cu activitatea H, care se deplasează spre dreapta
cu o zi de 3 ori ( Rt  3 zile), după care se calculează F0 .
F0

1 H

F0

2 H

= 5  6 2  3  9 2  1  6 2  1  3 2  1  4 2  2 12 2  4 2  518 lucrători-zile
= 5  6 2  3  9 2  1  6 2  1  32  1  12  1  4 2  1 12 2  4 2  518 lucrători-zile

F0

= 5  62  3  92  1  62  1  32  2  12  3  42  518 lucrători-zile
Observaţie 3-ul de la activ. H rămâne în ultima poziţie deplasată (ziua a 13-a).
Se deplasează apoi activitatea F spre dreapta cu o zi de 3 ori ( Rt  3 )
F 0 = 6  6 2  2  9 2  2  6 2  2  12  3  4 2  500
3 H

4 F

F0

= 7  6 2  1  9 2  2  6 2  1  4 2  1  12  3  4 2  470; F 0 =10  6 2  5  42  440;
Orice alte încercări de deplasare a altor activităţi nu mai duc la minimizarea F 0 .
5 F

5 F