Ploaie de munte Nichita Stanescu

Cu sprancenele lipite de fereastra abuita, mai privesti si-acum, domnita, lunga ploilor clipita? La un semn stiut de pasari, o, tu palido si blando, il mai vezi pe Gheorghe Patru umbra pomilor furand-o? ca sa-l miluiesti cu dreapta si sa-l ierti de saracie, sa-l trimiti in lungul ploii cu jandari, la primarie? O, e parasit conacul si urechea de cercele si n-auzi cum se subtie ploaia, printre giurgiuvele... Si cum suie-n fire-albastre, tot cu somnul se-ncrucise al cocosilor de tabla ruginiti pe-acoperise

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful