You are on page 1of 7

Timpul

In mod traditional, timpul e vazut ca fiind masurarea distantei dintre


evenimente. El e compus din trecut, prezent si viitor. Trecutul e considerat ca fiind
ceva deja intamplat si nu poate fi schimbat. Viitorul, in schimb, e considerat ca fiind
disponibil unei multitudini de posibilitati. Oamenii masoara timpul folosind multe
unitati, unele bazate pe evenimente reale (rotatia Pamantului, in jurul Soarelui),
altele sunt arbitrare. Descrierea clasica timpului facuta de Isaac Newton din
lucrarea sa Principia e ca timpul curge constant, la fel pentru toti. Adica e
independent de evenimentele ce au loc in cadrul sau. Aceasta descrierea a timpului
a fost eliminata de Einstein si teoria sa.
Ideea clasica de timp e partinitoare datorita felului in care oamenii percep
trecerea timpului. Constientizam evenimentele dintr-un punct de vedere personal
si presupunem ca asa e peste tot. Abordarea clasica a timpului nu explica de
percepem timpul in acest mod si nici cum este dobandit acest efect. Celelalte teorii
despre natura timpului pun in discutie radacinile acestui punct de vedere natural.
Relativitatea
Teoria Relativitatii apartine fizicianului Albert Einstein. La inceput a existat
sub forma a 2 teorii: Teoria Speciala a Relativitatii a aparut in 1905 si afirma ca
viteza de curgere a timpului nu este aceeasi in tot Universul depinde de
observator (adica e relativa). Unii oameni percep curgerea timpului altfel decat
alti oameni. De exemplu, pe masura ce imbatranim, procesam mai putine informatii
pe secunda despre mediul inconjurator, de aceea percepem trecerea timpului ca
fiind mai rapida.
Dar teoria lui Einstein merge si mai departe. Relativitatea timpului nu e
cauzata de varsta noastra, e cauzata de viteza miscarii prin spatiu. Cu cat mergem
mai repede prin spatiu, cu atat mai incet ne deplasam prin timp. Teoria relativitatii
ne cere sa vedem spatiul si timpul, nu ca entitati separate, ci sub forma unui
concept numit spatiu-timp. Timpul devine cea de a 4 dimensiune ce se adauga
la celelalte 3 dimensiuni ale spatiului cu care suntem obisnuiti (inaltime, latime si
lungime). Aceasta reprezentare a timpului este cruciala pentru intelegerea
celorlalte teorii despre natura timpului,
Oamenii poseda o retina bidimensionala, ceea ce inseamna ca vedem doar in
2 dimensiuni. Perceperea celei de a 3-a dimensiuni e rezultatul perspectivei si a
1

vederii noastre binoculare. Daca am fi avut retine tridimensionale, am fi fost


capabili sa percepem simultan toate laturile unei camere peretii, podeaua si
tavanul in acelasi timp!
Din acest motiv e foarte greu, daca nu chiar imposibil, pentru un om sa
vizualizeze cea de a 4-a dimensiune.
Pentru a depasi aceasta piedica, este bine sa folosim analogii, ce contin un
numar mic de dimensiuni, atunci cand vorbim de mai mult de 3 dimensiuni, chiar si
atunci cand timpul e una din ele. In acest caz sa ne imaginam ca Universul are o
forma cuboidala, iar oamenii sunt bidimensionali si au retine unidimensionale. Sa ne
imaginam ca dimensiunile spatiale sunt latimea si inaltimea unei sectiuni de cuboid,
iar oamenii se pot deplasa in sus, in jos, in stanga si in dreapta. Sa ne imaginam ca
adancimea cuboidului e timpul.
Sa ne imaginam acum ca un om bidimensional se afla la jumatatea inaltimii
cubului. El incepe sa se deplaseze in sus (prin spatiu, nu prin timp) pana ce va
ajunge la marginea cuboidului. Acuma el se va deplasa in jos, dar in acelasi timp se
va misca si inainte prin timp. De data aceasta va dura mai mult sa ajunga in locul
de unde a plecat deoarece el nu mai are o ruta directa se deplaseaza si prin timp.
Dupa cum se vede deplasarea prin timp, incetineste deplasarea prin
spatiu. Acelasi lucru e valabil si invers. Daca se mentine o pozitie fixa in spatiu si
deplasarea se face doar prin timp, va dura mai putin pana la atingerea unui
moment anume din timp decat atunci cand miscarea se executa in spatiu si timp.
Deci miscare in spatiu iti incetineste miscarea in timp. Asta ne spune relativitatea
despre timp. Dar procentajul de incetinire a timpului, in timpul miscarii prin spatiu,
este foarte mic in timpul situatiilor cotidiene. Pentru a observa o diferenta notabila,
e necesara o deplasare in spatiu cu o viteza egala sau cat mai apropiata de cea a
luminii.
Relativitatea a fost demonstrata. Au fost puse ceasuri atomice in avioane ce
se deplasau cu viteze mari. La sfarsitul zborului, ceasurile atomice au fost
comparate cu cele de la sol. Au fost gasite mici diferente ce fusesera prevazute
exact de ecuatiile matematice a relativitatii.
Teoria generala a relativitatii a fost publicata in 1916 si merge si mai departe.
Einstein sustine ca masa curbeaza tesatura spatiu-timp pentru a crea iluzia
gravitatii. Din nou, o analogie cu un numar minim de dimensiuni e ideala. Imaginativa ca pe o folie de cauciuc se aseaza bile de bowling. Bilele curbeaza folia de
cauciuc. Orice obiect ce se deplaseaza prin apropierea curburii, va incepe sa se
miste in jurul curbei (miscare asemanatoare spiralei de la o scurgere). Ideea despre
gravitatie a lui Einstein despre gravitatie este atat de simpla. Si a fost demonstrata.
Einstein a facut predictii despre felul in care lumina va urma traiectorii curbate in
jurul maselor mari, iar acest efect a fost masurat in timpul unei eclipse de soare.
2

Timpul si determinismul
Teoria relativitatii nu descrie doar curgerea timpului, ea descrie timpul intro maniera aproape identica cu cea in care ne gandim la spatiu. Relativitatea unifica
spatiul si timpul. Toate punctele spatiale exista simultan, dar toate punctele din
timp exista simultan? Acest lucru ar sugera catoate evenimentele din timp sunt
deja aici si ca nu exista vreun motiv pentru a alege ce se va intampla in viitor. Se
numeste determinism, deoarece evenimentele sunt predeterminate.
Relativitatea nu elimina ideea de liber arbitru, dar nici nu o sustine.

Timpul in lumile multiple a Teoriei Mecanicii Cuantice


Pentru a intelege aceasta teorie, trebuie sa ne intoarcem la exemplul
cuboidului. Fiecare eveniment temporal este reprezentat de o sectiune a
cuboidului. Oamenii percep dimensiunea timpului sub forma unei succesiuni de
patrate. Asemenea cadrelor dintr-un film, acestea creaza iluzia trecerii timpului.
Lumea din jurul nostru pare a fi facuta special pentru a sustine viata.
Universul are proprietati exacte care duc la aparitia vietii pe Pamant. De exemplu,
la inceputul Universului a existat o batalie intre materie si anti-materie.
Particulele cu anumite proprietati cuantice, denumite de noi materie, au castigat
lupta din motive inexplicabile. Multi fizicieni sunt de parere ca acest eveniment si
altele asemanatoare nu sunt doar simple coincidente.
Martin Rees, un astronom din Anglia, ne ofera analogia unei vizite intr-un
magazin de haine. Daca te-ai duce intr-un magazin de haine ce vinde o singura
marime, ar fi o coincidenta destul de mare daca ai descoperi ca e exact marimea
ta. Pe de alta parte nu ar fi o coincidenta gasirea unor haine de marimea ta intr-un
magazin ce vinde o varietatea de haine si marimi. Sa extindem acest exemplu si in
cazul Universului. E foarte improbabil ca acest Univers sa existe din cauza felului
partinitor fata de stabilitatea gravitationala si aparitia unei vieti diversificate. Dar
daca luam in considerare posibilitatea ca Universul ofera o gama larga de
universuri de diferite marimi, atunci nu va mai fi asa de surprinzator faptul ca
universul nostru poate sustine viata. Aceasta teorie ar putea fi reprezentata sub
forma unei multitudini de cuboizi intr-un vast univers de cuboizi, fiecare dintre ei
avand propriul spatiu-timp. Fiecare cuboid reprezinta un univers ce are un set
diferite de legi fizice, deci ar putea fi complet diferit de restul universurilor. Ar putea
exista un mare numar de universuri ce sustin viata, dar cu mici diferente. Tot asa
cum intr-un magazin de haine pot exista mai multe tricouri de marimea ta, dar in
culori diferite.
Din acest punct de vedere exista linii temporale diferite. Unii oameni folosesc
analogia unor sine de cale ferata pentru a explica acest punct de vedere. Noi ne
3

miscam intr-o directie pe sine, dar exista si alte sine paralele cu a noastre. Fiecare
din ele e diferita intr-un fel (unele chiar au trenuri pe ele). Din acest motiv, celelalte
unversuril din cadrul acestui multi-univers se numesc unversuri paralele.
Un multi-univers al spatiu-timpului nu e doar o teorie ce rezolva problema
intrebarii De ce e mediul nostru atat de potrivit pentru viata?. E totodata o teorie
a mecanicii cuantice.
In teoria mecanicii cuantice exista multe evenimente ce au loc din cauza
unor probabilitati aleatorii. De exemplu, curentul electric e compus din electroni ce
urmeaza un traseu aleatoriu ce e influentat de campurile fortelor electrice pe langa
care trec. Multi fizicieni considera ca odata cu fiecare decizie cuantica luata, fiecare
posibilitate are un univers separat in care e pusa in aplicare.
In aceasta teorie numita interpretarea mecanicii cuantice a lumilor multiple
fiecare posibilitate e pusa in aplicare. Din moment ce interactiunile cuantice sunt
fundamentale pentru orice reactie macroscopica, putem ajunge la concluzia ca totul
se intampla intr-un univers sau in altul. Daca trebuie sa iei o decizie, sa zicem sa
pleci in vacanta in Bulgaria sau in Caraibe, va exista un univers in care pleci in
Caraibe si un univers in care pleci in Bulgaria. Acest lucru e problematica din
punctul de vedere al liberului arbitru. Daca toate posibilitatile sunt aplicate, atunci
totul e determinat de universul in care te nasti.
Exista o variatie a acestei teorii, dar e nevoie sa ne imaginam teoria cu o
dimensiune in minus. In loc sa ne imaginam universurile ca fiind cuboizi, trebuie sa
ni le imaginam ca fiind dreptunghiuri. Lungimea dreptunghiului va fi timpul, iar
celelalte dimensiuni vor reprezenta spatiul. Dreptunghiul nu are adancime, deci
daca asezam mai multe dreptunghiuri (universuri multiple) unul peste altul, nu se
va schimba nimic.
Se observa ca in toate aceste teorii, timpul are doua directii, asemenea
celorlalte dimensiuni.Teoretic nu exista nimic care sa ne impiedice sa mergem in
directia opusa.
De ce percepem timpul in acest fel?
Daca timpul este doar o dimensiune asemenea celorlalte, de ce o percepem
atat de diferit?Aceasta e intrebarea care il preocupa pe James Hartle de la
Universitatea din California, Santa Barbara, impreuna cu fizicienii Stephen Hawking,
Muray Gell-Mann si Steven Weinberg. Ei cred catrecerea timpului e doar o iluzie.
Hartle crede ca timpul unidirectional e produsul felului in care procesam
informatia. Gell-Mann a dat denumirea de sisteme de colectare si utilizare a
informatiilor tuturor fiintelor ce proceseaza timpul in acest fel. Oamenii fac parte
din SCUI. Din cauza retinei bidimensionale, nu putem procesa mai multe sectiuni de
cuboid cadre de timp simultan. Colectam informatii despre acest cadru
4

mediul nostru inconjurator folosindu-ne de simturile noastre, apoi stocam aceaste


informatii intr-un registru de intrari. Acesta nu are o capacitate de stocare
nelimitata, deci suntem nevoiti sa transferam informatia in memoria noastra, altfel
nu putem procesa informatiile urmatorului cadru. Oamenii au o memorie de
scurta durata si una de lunga durata, totodata mai avem la dispozitie si informatiile
permanente din cerebel (de ex.cum sa innotam).
SCUI-urile mai au in componenta si o schema, un model generalizat al
perceptiei noastre despre mediu. Aceasta schema contine reguli generale despre
modalitatile optime de actiune dintr-un anumit set de situatii. Informatiile
receptionate din mediul nostru e adaugata la schema pentru a determina felul in
care reactionam in anumite situatii. Decizia e constienta, dar este procesata si la
nivel inconstient. Partea constienta a SCUI-urilor umane se concentreaza asupra
informatiilor din registrul de intrare, o numim prezent. Partea inconstienta se
concentreaza asupra informatiilor din memorie, o numim trecut. Acesta e motivul
pentru care constientizam prezentul si ne amintim trecutul.
Traficul informational ce are loc prin registrii SCUI-urilor creaza iluzia
scurgerii timpului. Dar nu timpul este cel care se scurge. Fiecare SCUI
are propria sa viteza a traficului informational dintre registri. Aceasta corespunde
diferentelor de percepere a vitezei cu care trece timpul. Mustele, de exemplu,
proceseaza mai multe informatii pe secunda altfel nu ar reusi sa zboare la viteze
asa de mari si nu ar putea evita obstacolele comune. Prin urmare ele percep timpul
ca fiind mai lent. Mustele traiesc putin (cateva zile sau saptamani) o durata de viata
scurta pentru un om. Dar musca o percepe ca fiind mult mai lunga.
Deci este posibil ca modalitatea in care procesam informatiile sa fie motivul
pentru care percepem diferit trecerea timpului.
Este timpul continuu sau este ca un film?
De regula ne gandim la timp ca timp ca fiind continuu un sir de
evenimente. Dar majoritatea teoriilor din fizica definesc timpul si spatiul ca fiind
opuse unei treceri continue de evenimente. Teoria M si cea a gravitatii cuantice
sunt teorii stiintifice serioase (dar nedemonstrate) care sustin ca timpul si spatiul au
unitati minime. Exista o teorie a mecanicii cuantice care sugereaza ca timpul este
format din particule numite crononi. Cea mai mica durata de timp teoretica posibila
se numeste timp Planck si este echivalenta cu 10 la puterea -43 secunde.
Daca aceasta teorie e corecta, atunci perceptia noastra temporala ar putea fi
asemenea unui film. Filmele nu sunt continue: daca le incetinim suficient de mult,
constatam ca sunt un simplu set de fotografii ce sunt prezentate rapid. Procesam
informatiile despre mediul nostru si obtinem o imagine asemanatoare celei dintr-un
film sau dintr-un desen animat. Atunci cand sunt prezentate intr-o succesiune
rapida, ne creaza iluzia unei miscari line si continue.
5

Este timpul asemanator cu spatiul?


Pana acum, timpul a fost vazut ca fiind o dimensiune a spatiului, iar
deplasarea sa intr-o singura directie e considerata o iluzie. Dar exista niste contraargumente ce ne indica niste diferente majore, intre timp si spatiu, ce nu pot fi
explicate ca fiind iluzii.
O modalitate de a sustine ideea ca directia timpului e irelevanta e prin
demonstrarea faptului ca toate procesele sunt identice, indiferent daca se
desfasoara inainte sau inapoi. In mecanica cuantica, majoritatea interactiunilor
dintre particule sunt simetrice in timp nu conteaza daca sunt observate din
perspectiva trecut-viitor sau viitor-trecut, ele se desfasoara identic.
Dar acest lucru nu este valabil si in cazul obiectelor macroscopice. Paharele
de vin se sparg in zeci de cioburi, dar rareori vedem cioburi de pahar ce se apuca sa
formeze pahare de vin. Fizicienii pot explica de ce cioburile de sticla nu formeaza
pahare de vin prin postularea existentei sagetii termodinamice a timpului.
Termidinamica e in esenta o grupare de legi. Chimistul P.W. Atkins o rezuma ca
fiind:
Exista 4 legi. Cea de a treia, Legea a Doua, a fost formulata prima; prima
lege, Legea Zero, a fost formulate ultima; Prima Lege a fost cea de a doua; iar cea
de a treia s-ar putea sa nu fie nici macar o lege asemenea celorlalte.
Esenta acestei idei e ca universul tinde sa devina dezordonat. Aceasta
dezordine se numesteentropie si credem ca e in continuua crestere. Nimeni nu stie
de ce e in continua crestere, dar e foarte clar acest lucru din multitudinea de
experimente realizate. Acesta e motivul pentru care caldura se scurge in zonele
mai reci si niciodata nu se intampla invers. Caldura nu e nimic altceva decat
particulele dintr-un sistem ce vibreaza aleatoriu, o stare dezordonata. Lucrurile reci
sunt mult mai ordonate deoarece particulele ce le formeaza se misca mai greu.
Acesta e motivul pentru care obiectele macroscopice au interactiuni ireversibile.
Aceasta e o diferenta clara fata de spatiu. Daca ne gandim la manifestarea
spatiala a unei mese, asta nu inseamna ca un capat al ei este mai dezordonat decat
celalalt, dar masa respectiva va deveni mai dezordonata in viitor, in comparatie cu
momentul in care a fost facuta. De aceea este o distinctie clara intre timp si spatiu.
Este timpul reversibil?
Daca trecerea timpului intr-o singura directie e o iluzie, atunci ce ne
opreste sa ii inversam cursul? Teoretic, nimic!
Lawrence Schulman, de la Universitatea Clarkson din New York, crede ca
timpul poate fi parcurs si in sens invers. Cioburile de sticla pot deveni pahare de
vin, oamenii devin mai tineri si universul devine din ce in ce mai mic. Schulman
sustine ca exista asemenea zone de timp inversat sub forma de spatii in cadrul
6

universului nostru. O simulare virtuala a aratat ca regiunile cu directii temporale


diferite nu se anuleaza si nici nu interactioneaza reciproc.
O alta posibilitate e ca directia temporala a universului (din punct de vedere
termodinamic) se va inversa natural odata ce istoria universului ajunge intr-un
anumit punct. Acest lucru creaza o simetrie perfecta in univers. Evident ca nu exista
nici o dovada care sa sustina aceste idei, dar nu exista nici impotriva lor.
Deci ce este timpul? O dimensiune asemenea spatiului? Chiar trece sau e
doar o iluzie? Este continuu sau asemenea cadrelor unui film? Poate fi inversat sau
manipulat? Nu putem da raspunsuri certe la asemenea intrebari, dar data viitoare
cand va mai intreaba cineva ce este timpul, poate va ganditi la un raspuns diferit.