Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Revista de ştiinţe GALILEUS

Anul I, Nr. 2

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Colectiv de redacţie: prof. Petronela Ioja prof. Aneta Mihalcsik prof. Simona Savulov
Tehnoredactare computerizată şi reprezentare grafică: prof. Petronela Ioja Adresa redacţiei: Calea Victoriei nr. 1-3 Arad E-mail: revistagalileus@yahoo.com

GALILEUS Revistă de ştiinţe
Materialele nepublicate nu se înapoiază. Redacţia îşi rezervă dreptul de a corecta eventualele erori şi, în cazuri extreme, de a utiliza în funcţie de suportul disponibil doar fragmente din textele trimise. Textele dactilografiate, cărţi, articole sau orice altă corespondenţă vor fi trimise pe adresa redacţiei : e-mail: revistagalileus@yahoo.com, ca document ataşat. Autorii îşi asumă răspunderea pentru conţinutul şi provenienţa materialelor publicate în revistă.

ISSN 2067 - 9823

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

2

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Cuprins
TAXONUL LAZĂR – COELACANTH, prof. Aneta Mihalcsik ANUL 2010, prof. Petronela Ioja APARATUL DENTAR “INCOGNITO”, Curt Darius NANOTEHNOLOGIA, Cora Adelina CELULELE STEM, Bisorca Oana APA ŞI SECRETELE EI, prof. Teodora Fetea APĂ PE LUNĂ: SATELITUL LCROSS, Lup Claudiu ŞTIAŢI CĂ ... LILIECII... GRUPELE SANGUINE, Lascu Silvia PLUMBUL ÎN ORGANISMUL UMAN, Moşuţ Adrian SUDOKU – NIVEL MEDIU AURORE POLARE, prof. Gabriela Lazăr SAINT BERNARD, UN PRIETEN ADEVĂRAT, Ioja Denisa REZONANŢA MAGNETICĂ NUCLEARĂ, prof. Petronela Ioja JATROPHA, DE LA ARBORE LA BENZINĂ, Gaşpar Diana ENIGMELE TERREI, prof. Simona Savulov DIN ACTIVITĂŢILE NOASTRE... MATERNITATEA STELARĂ, Lucaciu Laura ŞTIAŢI CĂ ... PLOILE ACIDE ... NUMERELE ŞI SUPERSTIŢIILE, Mina Cristina REBUS – fizicieni, prof. Petronela Ioja MUZEUL ACROPOLEI, Telcian Andrada MUZEUL DE ISTORIE NATURALĂ DIN VIENA, Telcian Andrada CE ŞTIM DESPRE CORALI?, Petruţ Ioana CE NE SPUN SAVANŢII - citate TRIUNGHIUL BERMUDELOR, Gurban Natalia CEASUL BIOLOGIC, Iancic Bogdan ANACONDA, ŞARPELE VÂNĂTOR, Marta Alexandra ŞARPELE – aflaţi proverbul, prof. Petronela Ioja DE CE ÎMBĂTRÂNIM?, Gavrilă Damaris FIZICA ŞI EDUCAŢIA FIZICĂ, prof. Aneta Mihalcsik ŞTIAŢI CĂ ... ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ ... EFECTUL PLACEBO, Teodorescu Ioana RETINA ARTIFICIALĂ, Dema Claudia AUR ALBASTRU?, Todea Andreea LENTILELE DE CONTACT, Nadăş Andreea EVOLUŢIA CREIERULUI UMAN, Caraman Eugenia SUDOKU – NIVEL AVANSAT REZULTATELE LA OLIMPIADELE ŞCOLARE DE FIZICĂ ŞI CHIMIE ÎN ANUL ŞCOLAR 2009 - 2010 5 6 6 7 8 9 10 10 11 12 12 13 14 15 16 17 18 20 20 21 22 23 23 24 25 26 27 28 28 29 30 31 31 32 33 34 35 35 36

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

3

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

SURSE ŞI RESURSE GENERALE: Johnny Ball – „Misterele matematicii” Robert Winston – „Misterele corpului uman”; Misterele chimiei” Richard Hammond – „Misterele fizicii” http://images.google.com/ http://www.stiintaazi.ro/ http://www.descopera.ro/ http://www.stiinta.info/ http://www.futura-sciences.com/fr http://fr.wikipedia.org/ http://www.earthday.net/ http://www.ecomagazin.ro/ http://new.unep.org/

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

4

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Taxonul Lazăr – Coelacanth Prof. Aneta Mihalcsik

În anul 1836 eminentul naturalist Louis Agassiz descrie pentru prima dată un peşte fosilă pe care îl denumeşte Coelacanthus (greacă koilos – gol şi akantha – coloană vertebrală) deoarece notocordul său avea o cavitate internă plină cu grăsime, fapt relevat mult mai târziu. De atunci au fost descoperite fosilele a peste 125 de specii din această subclasă, fosile care acoperă un interval de timp cuprins între mijlocul Devonianului – 400 milioane de ani, până la sfârşitul Cretacicului – 66 milioane de ani în urmă. După această perioadă, coelacanth-ul dispare din spectrul fosil şi lumea ştiinţifică a presupus, logic de altfel, că acest peşte şi-a găsit sfârşitul ca specie şi a ieşit din istoria zoologiei o dată cu dinozaurii, intrând astfel în sfera cryptozoologilor. Dar câteodată, animale ce se presupune că au dispărut demult se dovedesc în viaţă. În 1938, un peşte ciudat, de culoare albastru închis, a fost prins de pescarii de pe vasul Nerine, aproape de gurile râului Chalumna din Africa de Sud. Exemplarul măsura aproximativ 1,5 metri şi cântărea peste 60 de kilograme. Aflată întâmplător în piaţa de peşte, Marjorie Courtenay-Latimer, curator la Muzeul din Londra, a sesizat că acest peşte este o specie aparte, nu l-a putut identifica, aşa că i-a trimis un desen profesorului J.L.B. Smith de la Universitatea Rhodes din Africa de Sud. Abia acesta, şocat, a stabilit că este un coelacanth, fapt care a provocat un „uragan” în lumea ştiinţifică. Următorul specimen a fost prins abia în 1952, confirmând „renaşterea” acestei specii. În cinstea persoanei care l-a descoperit, fosila vie a fost denumită Latimeria chalumnae. De atunci, peste 200 de astfel de peşti au fost capturaţi în jurul Insulelor Comoro pe coasta estică a Africii, iar în 1998 s-a descoperit un al doilea membru al familiei în apele din jurul insulei

Sulawesi, Indonezia, denumit Latimeria menadoensis. Coelacanth-ul de azi, mai mare decât bunicii săi preistorici, poate măsura până la 2 metri lungime şi 100 de kilograme. Coelacanth-ul este înrudit cu peştii dipnoi (cu plămâni) şi cu tetrapodele primitive care reprezintă liantul dintre fiinţele acvatice şi târâtoarele de uscat. Deşi este considerat peşte osos, notocordul său nu are vertebre clar definite şi este mai mult cartilaginos. O altă trăsătură preistorică o reprezintă „armura” sa, formată din solzi cosmoizi, specifici exclusiv speciilor dispărute. Solzii sunt foarte duri, aspri la atingere, protejându-l de stânci şi de prădători. Această fosilă vie are particularităţi unice în lumea animală: - cei doi rinichi au fuzionat într-un singur organ localizat pe peretele abdomenului, spre deosebire de poziţionarea dorsală, lângă coloana vertebrală; - înotătoarea caudală este trilobată, jumătăţile de sus şi de jos fiind separate printr-o mică coadă secundară; - o inimă mică de formă tubulară; - un creier minuscul, ocupând doar 1,5% din calota craniană, restul cavităţii fiind umplut cu grăsime; - celebrii lobi musculari susţinuţi de structuri osoase de pe a doua înotătoare dorsală, înotătoarele pectorale, pelvice şi anale, lobi care-i conferă aspectul de tetrapod; - în partea din faţă a capului, peştele are un organ electroreceptiv special, denumit organ rostral, care-l ajută în detectarea prăzii. Această capacitate a fost pusă în evidenţă de reacţia coelacanth-ilor la câmpurile electrice produse de submarine. Ochii coelacanth-ului sunt extrem de sensibili la lumină, datorită prezenţei unei membrane reflectătoare în spatele retinei Tapetum lucidum, de genul celei existente la pisici. Coelacanth-ul este un prădător oportunist, nepretenţios, mâncând orice îi iese în cale, adaptările craniului permiţândui să înghită pradă de dimensiuni foarte mari. Trăind la adâncimi mari, de până la 1500 metri, unde hrana este rară, oamenii de ştiinţă presupun că acest peşte are abilitatea de a-şi reduce metabolismul, acest lucru dându-i posibilitatea de a rezista perioade lungi de timp fără hrană. Aceasta ar putea fi explicaţia faptului că trăiesc şi astăzi, supravieţuind tuturor speciilor preistorice înrudite. Coelcanth-ii sunt animale ovovivipare,

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

5

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

ouăle fecundate dezvoltându-se în oviductul femelei timp de 13 luni, aceasta născând între 5 şi 25 de pui, dezvoltaţi integral şi capabili să supravieţuiască pe cont propriu. Se presupune că trăiesc în medie 60 de ani şi ajung la maturitate la vârsta de 20 de ani. A fost considerat multă vreme „veriga lipsă” între peşti şi tetrapode, crezându-se că îşi folosea înotătoarele pentru a merge pe fundul mării, speculaţie infirmată după reapariţia sa, observându-se că înotătoarele nu sunt folosite la mers ci la înot şi că părţile moi sunt şi ele în totalitate de peşte şi nu tranziţionale. Această „surpriză” a generat chiar o seamă de polemici între adepţii evoluţionismului şi cei ai creaţionismului.

Aparatul dentar “Incognito” Un aparat ortodontic realizat exclusiv pe "mãsura" ta, din brackeţi dintr-un aliaj de aur anti-alergic, poziţionat "in spatele" dinţilor. Este INVIZIBIL, oricât de mult ai zâmbi. Şi ai motive sa zâmbeşti tot mai mult, pentru cã INCOGNITO este eficient si rapid. Aparatul dentar “Incognito” este un produs revolutionar de corectare a danturii, avantajul cel mai important este cã aparatul este complet ascuns vederii, iar timpul de purtare se poate scurta. Aparatul se muleaza pe partea din spate a danturii fãrã sã se vadã in exterior. Este bun dar este o fiţa, preţul lui ajungând pânã la 5.000 euro in România. Inventatorul acestui aparat, medicul de origine germană Dirk Wiechmann, a pus la punct această tehnologie inovativă care se foloseşte de proiectarea pe calculator, astfel incât aparatul se mulează perfect pe spatele dinţilor. Pacientului ii sunt garantate confortul şi precizia unui aparat de calitate superioară. 1. Disconfortul pacienţilor în timpul fazei de adaptare: Aparatul dentar Incognito este proiectat astfel incât brackeţii sã fie cât de plat e posibil, nu cu mult mai înalţi decât un retainer ( acest lucru îmbunãtãţind semnificativ confortul pacientului ) 2. Inexactitatile în timpul re-bondingului: Baza bracket-ului acoperã cea mai mare parte a suprafeţei linguale a dinţilor şi permite astfel o refixare directã fãrã sã necesite alt ajutor de poziţionare. 3. Dificultãţi în finisare: inexactitãţile sloturilor datorate producţiei şi variaţia in jocul de torque care rezultã din aceastã inacurateţe, fac acum parte din trecut, mulţumitã sistemului Incognito. Ratele de mãsurare aratã diferenţe de maximum 0,008 mm între sloturi. Brackeţii finisaţi sunt poziţionaţi intrun dispozitiv de transfer, dispozitiv cu ajutorul cãruia, medicul ortodont va cola pe dinţii pacientului, cu maxima precizie, toti brackeţii in acelaşi timp Pentru un pacient pentru care contează aspectul foarte mult, aparatul dentar “Incognito” este o alegere bună. Curt Darius, cl. a X-a A

Anul 2010 Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene, pentru a susţine acţiunea comunitară de luptă împotriva excluziunii sociale a decis ca anul 2010 să fie desemnat „Anul European de Luptă împotriva Sărăciei şi a Excluziunii sociale”. Anul european 2010 are drept obiectiv sensibilizarea faţă de cauzele şi consecinţele sărăciei în Europa, atât a actorilor cheie, cum sunt guvernele şi partenerii sociali, cât şi a publicului larg. În plus, se doreşte mobilizarea acestor parteneri diferiţi în lupta împotriva sărăciei, promovarea integrării sociale şi a incluziunii şi încurajarea adoptării de obiective clare în elaborarea de politici UE şi naţionale pentru lupta împotriva sărăciei şi excluziunii sociale. Organizaţia Naţiunilor Unite a declarat anul 2010 – Anul Biodiversităţii. Pe tot parcursul acestui an, în întreaga lume vor fi organizate iniţiative pentru diseminarea informaţiilor, promovarea mijloacelor în care putem proteja biodiversitatea şi acţiuni în care ne putem implica direct. Biodiversitatea se referă la varietatea speciilor şi a ecosistemelor precum şi toate procesele naturale care le implică. E o celebrare a vieţii pe pământ şi a valorii biodiversităţii pentru viaţa noastră. Lumea e invitată să actioneze în 2010 pentru salvarea varietăţii vieţii pe pământ: biodiversitatea.

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

6

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

NANOTEHNOLOGIA Nanotehnologia reprezintă cu siguranţă stiinţa viitorului, o stiinţă în formare despre care nu se stiu multe. S-a dezvoltat treptat, ea putând fi definită ca o manipulare a atomilor şi moleculelor pentru realizarea unor dispozitive superminiaturizate şi pentru a conferi noi proprietăţi materialelor existente. Natura este cel mai mare “expert“ în materie de nanotehnologiei. Învăţând de la natură, oamenii pot produce sisteme mai mici, mai uşoare, mai rezistente, mai eficiente şi , în ultimă instanţă, mai puţin costisitoare, care să fie folosite în interesele şi spre binele lor. Nanotehnologiile au devenit o parte a vieţii noastre de ceva timp. Deşi produsele obţinute prin nanotehnologii sunt utilizate deseori de oameni, acest lucru este destul de puţin cunoscut. Astfel, crema care ne protejează de radiaţia solară UV are încorporat în ea dioxid de titan cu particule de dimensiuni nano. Ochelarii de soare au lentile de plastic rezistente la zgâriere datorită tratamentului acestora cu nanoparticule de dioxid de zirconiu şi dioxid de titan. Nanotehnologia, considerată noua revoluţie

tehnologică, a treia dimensiune a tabelului periodic al elementelor, işi găseşte în fiecare zi aplicaţii din ce în ce mai variate cu rezultate nebănuite. Probleme stringente din domeniul medical, energetic, protecţiei mediului şi industrial au început deja să primească răspunsuri şi rezolvări prin nanotehnologie! Marile tendinţe: - energia solară; Avem deja celule fotovoltaice, care transformă energia solară direct în energie electrică. Dar acestea au un randament extrem de scăzut

soluţia oferită de nanotehnologie constă în realizarea unor celule fotovoltaice compozite, alcătuite dintr-o succesiune de straturi, realizate din materiale diferite, de grosimea a numai câtorva zeci de atomi, care vor exploata o zonă foarte largă a spectrului solar. - calculatoarele viitorului; În viitor stocarea datelor şi procesarea lor s-ar putea efectua la mare distanţă de utilizator. - sectorul medical; Cu ajutorul nanotehnologiei se pot dezvolta întregi noi clase de medicamente şi mai mult decât atât se pot realiza nanodispozitive care să ducă medicamentele direct în zona afectată. În aceasta direcţie se speră ca vor fi găsite destul de rapid mijloace nano prin care să poată fi distruse celulele atinse de cancer, eliminându-se procedurile dureroase si costisitoare, cum ar fi chimioterapia sau interventiile chirurgicale. - produse cosmetice; Nanotehnologia este considerata ca “the next big thing” în procesul de fabricaţie al produselor cosmetice, în special cu aplicabilitate in domeniul cosmeticelor antiîmbătrânire. - lubrifianţi ecologici; Cu ajutorul nanotehnologiei reduc consumul de combustibil şi îmbunătăţesc puterea motorului. Nanotehnologia poate fi folosită pentru a reduce contributia oamenilor la emisiile de carbon şi poate ajuta oamenii să îşi salveze banii cheltuiţi pe facturile la energie electrică. Nanotehnologia poate fi şi periculoasă. Deşi beneficiile echipamentelor mai mici de 100 nanometri par uriaşe, această tehnologie promiţătoare poate avea riscuri pentru sănătatea umană, pătrunderea necontrolată în organism a acestor nanoparticule poate avea efecte devastatoare, ele ar putea ataca plămânii şi creierul uman. Sper că am putut oferi o imagine a tendinţelor din această fascinantă lume a nanotehnologiilor, care se doreşte a fi doar o punere a problemei, doar o prefaţa pentru viitoare articole. Cora Adelina, cl. a X-a A

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

7

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Celulele stem În timpul în care citiţi aceastã frazã, de la formarea unui embrion se dezvolta mii de celule stem. Iniţial aceste celule sunt nespecializate, ceea ce înseamna ca soarta lor este nedecisã, dar ele au un mare potenţial . Celulele stem sunt pluripotente, ceea ce înseamna ca pot deveni orice celulã, ţesut sau organ din viitorul organism. Sã ne imaginãm cã am putea reda memoria celor suferinzi de Alzheimer, cã am putea inlocui pielea celor care şi-au lezat-o într-un accident sau cã am putea reda mersul unei persoane dependente de carucior. Înainte ca oamenii de stiinţã sã foloseascã celulele stem în scopuri terapeutice, trebuie ca mai întâi sã le poatã controla imensul potenţial. Nu se poate trata o boalã pânã nu se cunoşte cum se pot manipula şi controla celule stem astfel încât sã producã ţesutul sau organul dorit. Ce sunt celulele stem? O celulã stem este cãrãmida de bazã a organismului uman. Celulele stem ale unui embrion vor da naştere oricãrei celule, ţesut, organ din corpul fãtului. Spre deosebire de o celulã obişnuitã care se poate diviza şi sã dea naştere la o noua celulã , dar de acelasi tip , celulele stem sunt pluripotente. Cand se divid pot da naştere oricãrui tip de celule din cele 220 celule diferite existente în corpul uman. Celulele stem au capacitatea de a se reînnoi—se pot auto-reproduce de mai multe ori. Existã douã tipuri de celule stem: celulele stem embrionare şi celulele stem adulte. Utilizarea celulelor stem în tratarea bolilor Atunci când cercetãtorii vor putea controla modul de diferenţiere al celulelor, le vor putea folosi în tratarea unor variate tipuri de boli. În primul rând, celulele stem pluripotente pot fi folosite pentru testarea medicamentelor pentru a le creşte eficienţa. Celulele stem pot fi folosite pentru vindecarea unor celule sau ţesuturi care au fost distruse de boli sau leziuni. Acest tip de tratament este cunoscut ca terapie bazatã pe celule. Celulele stem pot fi folosite şi la tratarea maladiei Parkinson. La pacienţii ce sufera de Parkinson celulele ce produc substanţa chimicã numitã dopamina sunt în deficit. Fara dopamina, mişcãrile lor sunt bruşte şi necoordonate, şi însoţite de un tremur incontrolabil. În studii , cercetãtorii au implantat în creierul unor şoareci celule Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

embrionare. Celulele stem transplantate au început sã producã dopamina îmbunãtãtind condiţia şoarecilor suferinzi.Bolile care ar putea fi tratate prin celule stem ar putea fi: Parkinson, diabet, afecţiuni cardiace, alzheimer, tulburãri ale vederii. Studiul celulelor stem a devenit un subiect fierbinte atât în comunitatea ştiinţificã precum şi în cea religioasã. La baza acestei dispute stã o singurã întrebare: Când embrionul are suflet? Pentru a avea celule stem cercetătorii trebuie să folosească un embrion. Pentru a obţine celule stem , embrionul va fi sacrificat. Cu toate ca acel embrion nu conţine decat 4-5 celule, unii lideri religioşi spun cã distrugerea embrionului este echivalentã cu o crimã. În prezent, unii pacienţi cu diferite

afecţiuni sanguine sunt trataţi cu celule stem, ce pot fi obţinute fie din mãduva donatorului, fie din cordonul ombilical al unui nou-nãscut. Totuşi, în ambele cazuri, numãrul efectiv al celulelor stem este aproape tot timpul mai mic decât cel necesar pentru tratarea pacientului. Aceastã tehnicã ar putea remedia problema. Pe lângã beneficiile legate de tratamentele cu celule stem, aceastã nouã descoperire contribuie la o mai bunã intelegere a procesului ce are loc când celula stem se hotărăşte sã se diferenţieze într-una de un anumit fel. Bisorca Oana, cl. a XI-a A Problema distractivă: (gimnaziu) Un număr de cărţi au fost publicate periodic, una la şapte ani. Când a apărut cea de-a şaptea carte, suma anilor de publicare menţionaţi pe copertele interioare ale celor şapte cărţi era 13524. În ce an a fost publicată prima carte? Aşteptăm răspunsurile voastre la căsuţa de sugestii plasată lângă panoul ecologic de la etajul I 8

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Apa şi secretele ei “Apa este necesară orşiunde, Fără ea nu eşti niciunde” Thales din Milet1* considera apa primordială. În anul 1779 , Ingenhousz2* explică fotosinteza ca un proces în care apa se descompune în hidrogen, care împreună cu dioxidul de carbon formează substanţe organice, în timp ce oxigenul din apă este eliberat atmosferei.

Apa poate fi considerată substanţa pe primul loc în viaţă şi compusul cel mai plin de anomalii de pe glob. Când Celsius a inventat termometrul, primul instrument de măsurat temperatura , şia bazat împărţirea în subdiviziuni pe doua constante: punctul de fierbere şi cel de îngheţ al apei. Luând în considerare factorii care determină punctul de fierbere al unui lichid, oamenii de ştiinţă pretind că apa ar trebui să fiarbă la o temperatură cu 180 grade mai scăzută, adică la -80oC şi să se solidifice la o temperatură de -1000C. În orice caz regulile sistemului periodic ar fi făcut-o să fiarbă la o temperatură atât de antarctică şi sugerează că pe Pământ, stările ei solidă şi lichidă sunt anormale, ea ar trebui să existe aici doar sub formă de vapori.

În 14 aprilie 1912, Titanicul a fost victima unei anomalii a apei. Icebergurile, deşi cântăresc mii de tone , plutesc la suprafaţa apei, fapt explicabil dacă ne gândim că gheaţa este mai uşoară decât apa. Când gheaţa se topeşte, volumul apei se contractă şi numai dacă temperatura continuă să crească, el se dilată. Un alt rezultat al unei proprietăţi anormale a apei este faptul că pentru a topi gheaţa este necesară o cantitate de căldură mult mai mare decât pentru topirea aceleiaşi cantităţi din altă substanţă. Când apa îngheaţă, această căldură este eliberată şi, prin cedarea ei, gheaţa şi apa încălzesc Pământul şi aerul, îmblânzind trecerea bruscă spre iarna grea şi dând posibilitatea toamnei să domnească câteva săptămâni. Anomaliile apei trebuie legate de scrierea mai corecta a formulei apei ( H2O)n, n indicând numărul de molecule asociate. Atunci când luăm un pahar cu apa dintr-un lac sau o fântână, nu ne gândim probabil că avem în el optsprezece feluri diferite de apă. Cei trei izotopi ai hidrogenului combinându-se cu oxigenul conduc la H2O, D2O şi T2O. Ar putea exista şi “ape amestecate”: HDO, HTO,DTO. Având în vedere că oxigenul este un amestec de trei izotopi, pot fi adăugate alte douăsprezece ape posibile. Cea mai răspândită este apa de protiu: H2O. Pe lângă izotopii naturali, oxigenul are şi izotopi artificiali: 14O,15O,19O,20O,iar numărul izotopilor hidrogenului a crescut şi el cu 4H şi 5H. Dacă ţinem seama de acest fapt , numărul speciilor de apă creşte la peste o sută. De exemplu o tona de gheaţă conţine 7 g D2O mai mult decât 1 m3 de apa de râu. Ce secrete ascund în acest sens ţurţurii? Iată un experiment făcut pe puii de găină: unui grup de pui i s-a dat să bea apă obişnuită, iar altui grup i s-a dat zăpadă topită, conţinând şi bucăţi de gheaţă. Rezultatele au fost surprinzătoare: puii care consumau apă obişnuită erau liniştiţi, în schimb, bazinul care conţinea zăpada topită era un câmp de bătaie. Puii înghiţeau apa atât de lacom, ca pe ceva neobişnuit de gustos. O lună şi jumătate mai târziu pasările au fost cântărite. Cele care au băut apa din zăpada topită erau mai mari decât cele care au băut din apa obişnuită. Care este explicaţia? În concentraţii mici D2O stimulează dezvoltarea organismelor vii. De asemenea se crede că structura apei dintr-un organism se aseamănă foarte mult cu structura gheţii. Zăpada topită participă mai uşor la o multitudine de procese biochimice, asimilarea ei de organism nu necesită consum de energie. 1* Thales din Milet (aprox.624-545 I.Hr.), primul gânditor grec care a încercat o explicaţie fizică a realităţii 2* I.Ingehousz(1730-1799), biolog şi medic olandez prof. Teodora Fetea

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

9

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Apă pe Lună: Satelitul LCROSS Timp de decenii, Luna a fost considerată o lume moartă şi neinteresantă. Misiunile

Apollo din anii 60 şi 70 au adus câteva pietre lunare în care s-au identificat cantităţi infime de apă, însă întotdeauna s-a considerat că acele cantităţi erau datorate contaminării cu mediul de pe Terra. Dar acest lucru urma sa se schimbe… Ajunse in apropierea Lunii la data de 9 octombrie 2009, racheta şi satelitul lunar LCROSS (Lunar Crater Observation and Sensing Satellite) au avut sarcina de a stabili definitiv dacă pe Lună există apă sau nu. In această zi, treapta superioară a rachetei s-a zdrobit de Lună in apropierea Polului Sud lunar, lăsând in urmă un crater de 20-30 de metri. Din cauza poziţiei axei de rotaţie a Lunii faţă de Soare,in zona de impact lumina Soarelui nu pătrunde niciodată. Zona fiind neschimbată de miliarde de ani, apa e imposibil să fi dispărut din acea regiune. Nu e fascinant cum oamenii au dezvoltat tehnologie cu ajutorul căreia îşi pot da seama de la distanţă ce se află în interiorul unor obiecte îndepărtate? Tehnica se numeşte spectroscopie si constă in analiza luminii care este primită de la structura norului rezultat in urma impactului. Satelitul LCROSS a analizat materialele

rezultate în urma impactului, transmiţând timp de 4 minute cantităţi uriaşe de informaţii centrului de comandă din SUA. Pe baza noilor probe obţinute, oamenii de stiinţă de la NASA au publicat in data de 13 noiembrie 2009 rezultatele cercetărilor lor: apa este prezentă in cantităţi (relativ) mari, însă sub formă solidă (ingheţată). Experimentul a fost difuzat în direct pe site-ul NASA, iar telescopul Hubble, precum şi alte telescoape mari de pe Pământ, au fost îndreptate spre Lună. Chiar şi motorul de căutare Google şi-a schimbat imaginea pentru a anunţa lumii întregi această reuşită a Agenţiei Spaţiale Internaţionale. Această misiune face parte dintr-un program NASA de 100 de miliarde de dolari care are (sau cel puţin avea) ca scop reîntoarcerea astronauţilor pe lună până in 2020. (Momentan) însă, această idee se află sub semnul întrebării din cauza lipsei de…fonduri. Lup Claudiu (10 A)

Ştiaţi că... Liliecii emit mai mulţi decibeli decât un concert rock - Asociaţi cu liniştea nopţii, liliecii emit, în realitate, mai mulţi decibeli decât difuzoarele de la un concert rock. Potrivit stiinta.info, pentru a putea emite şi recepţiona ultrasunete de până la 100 kiloherţi (KHz), care se atenuează cu rapiditate în aer, amplitudinea sunetelor produse de lilieci se apropie de 140 decibeli, aşadar peste nivelul de 120 decibeli al unui concert rock! Liliecii folosesc ultrasunetele pentru a se orienta în spaţiu, fără a fi depistaţi de prădători sau cei pe care îi vânează, ale căror sisteme auditive rămân „surde” la aceste frecvenţe. Omul nu poate percepe sunete peste 20KHz, ceea ce a făcut posibilă crearea emiţătoarelor folosite pentru îndepărtarea câinilor, care percep sunete până la 45KHz.

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

10

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Grupele sanguine

Grupa de sânge se transmite ereditar, de la o generaţie la alta, dupã anumite legi, care determină compatibilitatea cu alte persoane în situaţia unei transfuzii de sânge. Stabilirea acesteia este foarte importantă pentru a se putea şti, în caz de boli sau accidente grave care este grupa de sânge de care are nevoie persoana afectată. Se ştie că există patru grupe sanguine: 0, A, B si AB. După frecvenţã, repartiţia pe grupe sanguine a populaţiei României se prezintã astfel: 43% grupa A, 33% grupa 0, 16% grupa B şi 8% grupa AB. Tipuri de Grupe Sanguine: Pentru a preveni accidentele, transfuzia se face respectând cu stricteţe anumite legi astfel:  Indivizii cu grupa sanguinã AB pot primi sânge, fãrã nici un risc, de la toate celelalte grupe, motiv pentru care sunt denumiţi "primitori universali". Ei însã nu pot dona sânge decât persoanelor care au grupe AB.  Sângele din grupa 0 poate fi transfuzat tuturor indivizilor, indiferent de grupã, detinãtorii grupei 0 fiind denumiti şi "donatori universali".  Grupa A doneazã grupelor A si AB si primeste sânge de la grupa A sau de la 0.  Grupa B doneazã grupelor B si AB si primeste numai de la grupele B si 0. De retinut !!! chiar după mai multe transufzii, ne păstrăm toată viaţa grupa sanguină. Excepţiile sunt doar particulare, cum sunt grefele de măduvă osoasă. Sistemul Rh (Rhesus sau CDE) clasifică sângele uman după prezenţa sau absenţa unor proteine specifice pe suprafaţa hematiilor. Determinarea statutului Rh ţine cont de cea mai frecventă dintre acestea: factorul D, sau antigenul D. Indivizii ale căror hematii prezintă antigen D pe membrană sunt consideraţi Rh+ (pozitiv), ceilalţi Rh- (negativ). Statutul Rh se asociază obligatoriu grupei din sistemul AB0, astfel că "grupa sanguină" este exprimată prin adăugarea + sau – la grupa AB0.

* = mai puţin de 500 ml Ce se întâmplă în cazul unei transfuzii greşite ?! Incompatibilitatea dintre sângele donatorului şi cel al primitorului duce la apariţia şocului transfuzional. Acesta se manifesta prin: anxietate, bătăile inimii reduse, oprirea diurezei ( a urinării), febră, frisoane şi poate duce în final la deces.

Silvia Lascu, cl. a XI-a A

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

11

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Plumbul în organismul uman Plumbul este unul dintre cele mai larg utilizate metale neferose,compuşii săi fiind prezenţi de la apa provenită din zone în care stratul geologic are conţinut mare de plumb, la vopsele şi lacuri utilizate în trecut la zugrăveli interioare şi exterioare, baterii, pigmenţi, materiale plastice şi ceramice, echipamente medicale, vase de bucatarie, bijuterii, capace de lipici cosmetice, mâncare, insecticide, benzina, industria sudurii, armament. Efectele toxice ale plumbului sunt cunoscute de peste 2000 de ani, reprezentând probabil cea mai veche boală ocupaţională din lume. În civilizaţiile antice era utilizat la manufactura ustensilelor de bucătărie, de gospodărie, sau a obiectelor decorative. A fost lansată ipoteza conform căreia concentraţia mare de plumb din vestitele vinuri romane ar fi contribuit chiar la căderea Imperiului Roman. Formele anorganice, absorbite după ingestie sau inhalare, afectează sistemul nervos, hematopoeza, aparatele renal, gastro-intestinal, cardio-vascular şi reproductiv, în timp ce sărurile organice sunt absorbite de la nivel cutanat şi afectează în principal sistemul nervos. Plumbul creste si riscul apariţiei cancerului, in special cel de stomac, de plamani si de vezica, precum şi riscul de apariţie a cataractei. Plumbul poate crea mari probleme de sănătate la adulţi, însă cei mai afectaţi de întoxicarea cu plumb sunt copii,în special cei sub vârsta de 6 ani,deoarece plumbul le afectează creşterea şi dezvoltarea. O femeie însărcinată care este expusă la plumb poate transmite întoxicarea cu plumb fătului ei. Plumbul mai poate fi transmis de mamă copilului ei şi prin alăptare. Principalele căi de expunere la plumbul anorganic sunt înhalarea şi ingestia. Plumbul este absorbit în organism atât pe căi nazale cât si pe căi bucale. Este transportat si transplacentar fiind implicat în intoxicaţia congenitală, cu următoarele consecinţe posibile: avort spontan, prematuritate sau greutate mică la naştere.

Simptomele intoxicaţiei cu plumb (saturnism) sunt reprezentate de:apatie sau iritabilitate, astenie fizică, anorexie, greaţă, constipaţie, dureri abdominale intermitente. Expunerea cronică la plumb duce la saturnism care reprezintă, o boala profesionala, mai rar accidentala, prin intoxicatia cronica cu plumb, caracterizata prin gingivita, colici, anemie, cu aparitia de hematii cu granulatii bazofile in sange. Plumbul inhiba sinteza hemului, blocand enzimele care catalizeaza trecerea de la coproporfirina la protoporfirina. Prin acest mecanism, intoxicatia cu plumb realizeaza anemia hipocroma hipersideremica, numita acrestica. Ce putem face? Ţinând cont de faptul că plumbul este invizibil, nu are gust şi nici miros, trebuie să spălăm bine legumele şi fructele indiferent de locul achiziţionării acestora şi să evităm cumpărarea de legume şi fructe expuse pe trotuar unei contaminării masive cu poluanţi proveniţi de la gazele de eşapament. Moşut Adrian – cl. a IX-a D

Sudoku – nivel mediu

7 4 2 3 8 7 9

8 9 1 2

4

1

7 1

3

6 9 1 6 2 5 3 3 1 5 7 7 2 6

Aşteptăm rezolvarea la cutia de sugestii „Galileus” – lângă panoul ECO

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

12

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Aurore polare prof. Lazăr Gabriela Carmen Aurorele polare sunt fenomene electroluminoase, de o rară frumuseţe, care apar la latitudinile polare (australă şi boreală). Acestea apar instantaneu şi durează de la câteva minute până la câteva ore, cu coloritul variabil şi cu poziţia schimbătoare. Ele apar la înălţimi variabile cuprinse între 80 şi 1200 km. Aurorele polare au un maxim de apariţie (producându-se în fiecare noapte) în jurul polilor magnetici, la o distanţă de 20-25°; dincolo de aceste latitudini magnetice, frecvenţa aurorelor diminuează. Aurorele polare au o luminozitate şi un colorit variabil, care se determină vizual şi se exprimă în unităţi internaţionale de intensitate (de la I la IV), cele mai slabe având intensitatea I (o luminozitate similară cu a Căii lactee). Aurorele de intensitatea I, a II-a şi a III-a sunt în mod obişnuit necolorate, iar luminozitatea lor este mai slabă decât pragul de vizibilitate al culorilor şi numai uneori apar colorate în galbenverzui; aurorele de intensitate IV apar colorate în verde, violet şi roşu. Aurorele care se produc în straturile superioare ale atmosferei apar colorate in culoarea violacee

sau azurie. Deşi aurorele polare au forme foarte variate, ele s-au putut grupa în două categorii, şi anume: a) Aurore cu structura radială, care se caracterizează prin formele principale cu aspect de raze, benzi, sau coroane Luminoase. Benzile luminoase sunt alcătuite din numeroase raze, izolate şi dispuse perpendicular pe benzi, luând adesea aspectul unei imense draperii. Coroana este o combinaţie formată din raze şi draperii, care se produce în imediata apropiere a polilor, unde liniile câmpului Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

magnetic sunt aproape perpendiculare pe suprafaţa terestră. Această categorie de aurore îşi schimbă necontenit poziţia şi intensitatea, impresionând prin aceasta pe cel care le priveşte. b) Aurore cu structura neradială care sunt imobile, caracterizate prin luminozitatea difuză a cerului, sau sub formă de arcuri cu coloraţie galbenă-verzuie. Deosebirea dintre cele doua categorii de aurore arată că şi procesele fizice, care le generează sunt diferite. În general, aurorele apar la 3-4 ore după apusul Soarelui sau cu 3-4 ore înainte de răsăritul acestuia. Apariţia aurorelor este legată de starea ionosferei, de intensitatea câmpului magnetic terestru, precum şi de evoluţia activităţii solare (evoluţia petelor solare), observându-se tendinţa de producere ciclică a acestora (la 27 de zile şi la perioadele de 11 ani ale maximului activităţii petelor solare). Spectrul aurorelor polare cuprinde unele linii accentuate. Astfel, cele mai intense linii din spectrele aurorelor polare aparţin oxigenului atomic (=5577 Å) şi linia roşie (=6300Å); mai apar şi benzile din regiunile violetă şi albastră a spectrului ((=3914 - 4708 Å), produse de moleculele de azot ionizate; au mai fost distinse şi liniile sodiului, ale oxidrilului, precum şi liniile hidrogenului şi heliului (neutru şi ionizat). Spectrul aurorelor polare dovedeşte că, în atmosfera de la înălţimile mari la care se produc aurorele, există urme din gazele componente ale aerului atmosferic. Asupra felului în care se produc aurorele polare s-au emis mai multe teorii, însă numai câteva din acestea exprimă în mod ştiinţific producerea fenomenului; acestea sunt: a) Teoria lui Birkeland şi Stormer afirmă că aurorele polare se produc datorită emisiei de unde electromagnetice din partea centrală a Soarelui (fotosfera). Aceste unde sunt constituite din particule electronegative (raze catodice), care, străbătând spatiile interplanetare şi fiind atrase de polii magnetici ai Pământului, ajung în sfera de atracţie a globului terestru. Ele, la traversarea atmosferei rarefiate de la înălţimi, dau naştere aurorelor. Traiectoriile acestor particule depind de poziţia Soarelui. Jocul draperiilor colorate şi luminoase ale aurorei polare se produce în regiunile polilor magnetici ai Pământului, poziţia lor fiind influenţată de poziţia Soarelui. 13

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

b) Teoria lui Maris-Hulbburt afirmă că aurorele polare nu se datorează radiaţiilor corpusculare ale Soarelui, ci bombardamentului de raze ultraviolete din Soare, de pe urma căruia se măreşte foarte mult gradul de ionizare al atmosferei superioare (de la înălţimile de 70 000 km). Aceste raze ultraviolete proiectează atomii cu care se ciocnesc la înălţimi mai mici (300—400 km); ionii rezultaţi ajung în sfera gravitaţiei Pământului şi sunt abătuţi de câmpul magnetic către poli, provocând aurorele polare. c) Teoria lui Alfven afirmă că din regiunile Soarelui, în care protuberanţele sunt mai accentuate, ţâşnesc particule rapide, electrizate cu o foarte mare energie (108eV), care formează curenţi corpusculari puternici, ce ajung în sfera de atracţie a câmpului magnetic terestru, producând aurorele polare. d) Teoria lui Bob Ducan. Acum 50 de ani Bob Duncan, un fizician australian a raportat că lumina aurorei australe este polarizata. Deşi descoperirea sa ar fi putut deschide o nouă cale de studiere a atmosferei Pământului, ceilalţi oameni de ştiinţă din acea vreme nu s-au lăsat convinşi. Descoperirea lui Duncan a fost repede data la o parte şi convingerea generală a fost, pentru ultima jumatate de secol, că o astfel de lumină nu poate fi polarizată. În prezent, un grup internaţional de fizicieni au efectuat o masuratoare similară din insula Svalbard din Arctica, care sugerează că Duncan a avut dreptate. Duncan a luat în considerare ce sar putea întâmpla atunci când electronii care se rotesc în spirală ciocnesc atomii de gaz la circa 200 km înălţime în atmosferă. Astfel, el a propus că electronii transferă energie atomilor, lăsându-i într-o stare cuantică excitată specifică. Când ei revin la starea fundamentală, emit lumina cu o polarizare specifică printr-un proces de fluorescenţă. În 1958 el a masurat un grad de polarizare de 30% a luminii ajunse pe Pământ în emisfera sudică deasupra Tasmaniei.

Saint Bernard, un prieten adevărat Saint Bernard este una din cele mai cunoscute rase, având ca stramoş Dogul Tibetan, răspândit atât în Europa cât şi în America de Nord. Este un câine de talie mare, puternic, cu aspect pătrat, musculos şi viguros. Capul este mare, lat, cu un bot scurt, bont, jumatate cât craniul. Ochii sunt de mărime medie, căprui închis, iar pielea de sub ochi face cute atunci când este în stare de alertă. Urechile sunt triunghiulare de mărime medie, cu vârful rotunjit şi lăsate. Coada este lungă şi lată, atârnată în repaos şi vârful puţin întors. Un astfel de câine cântăreşte între 63 şi 77 kg; Masculii ar trebui să aibă cel puţin 70 cm înlţime la nivelul umerilor, iar femelele 64 cm. Câinii din rasa Saint Bernard au două tipuri de blană. Există un tip cu părul scurt şi unul cu părul lung, iar culorile lor sunt roşu cu alb, alb cu roşu sau alb cu zone dungate. Zonele albe sunt întotdeauna aceleaşi: picioare, vârful cozii, piept, gâtul total sau o parte din el, o pată pe frunte şi pe bot. În secolul al XVII- lea a fost dresat şi învăţat să salveze oamenii de sub avalanşe de către călugării de la Adăpostul Saint Bernard (de unde i se trage şi numele). Au un ascuţit simţ al mirosului şi pot găsi un om chiar dacă este adânc îngropat în zăpadă. Călugării i-au antrenat pentru a salva călătorii pierduţi în Alpi, în aceşti munţi fiind foarte multă zăpadă, gheaţă şi blocuri de zăpadă ce pot oricând să se surpe de pe versanţi. Când câinele găsea o persoană, se întindea pe aceasta pentru a o încălzi şi o lingeau pe faţă pentru a o trezi. Apoi lătra cu putere pentru a fi auzit de călugări, care soseau cu o targă şi pături calde. Există consemnări că peste 2000 de persoane au fost salvate de aceşti câini. Un câine din această rasă, Barry, în doisprezece ani de viaţă, a salvat 40 de vieţi omeneşti. În semn de respect, o statuie a lui Barry este astăzi expusa la Muzeul de Ştiinţe Naţionale şi Istorice din Berna. Denisa Ioja, cl. a VI-a A

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

14

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Rezonanţa magnetică nucleară Fizica particulelor a jucat un rol cheie în dezvoltarea tehnologiei care permite analize medicale detaliate neinvazive ale organismului uman. În acest articol vă oferim o explicaţie pe înţelesul tuturor despre rezonanţa magnetică nucleară (RMN), precum şi un istoric al dezvoltării acestei tehnologii medicale atât de întâlnite astăzi. Rezonanţa magnetică nucleara RMN sau imagistică prin rezonanţă magnetica (IRM) este o tehnică ce permite scanarea corpului uman prin introducerea sa în interiorul unui magnet.

din corpul uman, aproape eliminând nevoia chirurgiei de explorare. Spre deosebire de razele X, poate deosebi materia cenuşie de materia albă în creier, ţesutul canceros de cel necanceros şi muşchii de organe, la fel şi să descopere hemoragii sau semne de lovitură. Reprezintă o investigaţie modernă, foarte performantă, ce oferă informaţii mai precise decât radiografia, ecografia sau tomografia computerizată. RMN-ul este folosit pentru diagnosticarea unei mari varietăţi de afecţiuni. Practic tot corpul poate fi cercetat cu acestă investigaţie, iar modificările patologice sesizate sunt dintre cele mai mici. Indicaţiile explorării RMN cuprind:  Capul şi gâtul: IRM poate detecta anevrisme, sângerări cerebrale, leziuni nervoase, accidente vasculare cerebrale, afecţiuni ale ochiului, urechilor etc;  Regiunea toracică: poate diagnostica afecţiuni ale cordului, plamanilor, vaselor de sânge, cancerul de sân, cancerul pulmonar;  Regiunea abdominală şi pelvisul: poate depista leziuni aproape ale tuturor organelor abdominale şi pelvine: ficat, pancreas, splină, rinichi, vezică, uter, ovare, prostată. Este un instrument folositor în diagnosticarea tumorilor acestor organe, infarctelor, infecţiilor;  Oasele şi articulaţiile: diagnostichează tumori osoase, fracturi, rupturi de tendoane şi ligamente, infecţii ale oaselor;  Vasele de sânge: există o variantă de rezonanţă magnetică numită Angio-RMN, specializată pe investigarea vaselor de sânge şi circulaţiei. Este utilă în depistarea cheagurilor, trombozelor, anevrismelor şi altor afecţiuni vasculare. Contraindicaţiile investigaţiei prin rezonanţă magnetică: Există câteva categorii de persoane care nu pot beneficia de această investigaţie, pentru care medicul trebuie să găseasca metode alternative de diagnostic:  oamenii alergici la substanţa de contrast – acestea sunt pe baza de iod şi dacă există antecedente de alergie la diferite substanţe ce conţin iod, investigaţia nu trebuie să aibă loc, deoarece riscurile sunt mai mari decât beneficiul;  femeile însărcinate;  cei care au implanturi metalice: pacemakere, proteze de şold, tije, valve cardiace metalice, sau orice alt fel de metal fixat pe corp.  femeile cu dispozitive intrauterine;  cei cu boli renale nu pot primi substanta de contrast;  cei claustrofobi, agitaţi, care fac convulsii. prof. Petronela Ioja 15

Tehnica IRM este o metodă imagistică ce nu foloseste radiatia X ci foloseste proprietăţile protonilor de hidrogen (H+) din corpul omenesc, care este format în proporţie de peste 90% din apă. Rezonanţa reprezintă schimbul de energie între două sisteme ce oscilează cu aceeaşi frecvenţă. Undele utilizate sunt unde de radiofrecvenţă (RF cu intensitate cuprinsă între 1 si 100MHz). Trebuie subliniat încă de la început faptul că în acest câmp magnetic nu pot fi introduse metale sau alte dispozitive feromagnetice ce ar putea fi atrase în interiorul tubului. Este vorba de o tehnică de imagistică secţională multiplanară care prezintă capacitatea de a achiziţiona imagini 2D în oricare din cele trei planuri fundamentale (axial, sagital, coronal), oblice sau imagini tridimensionale 3D, cu un contrast optim intertisular. Magnetul superconductibil, trebuie răcit cu heliu şi este de regulă de mare intensitate, intensitate care poate varia cel mai frecvent pentru uzul clinic între 0,5 si 3 tesla. Magnetul este întotdeauna activ, "puterea" sa fiind foarte mare, putând atrage o cheie din fier masiv de 25 cm de la o distanţă mai mare de 7 m. Din aceasta cauză, orice obiect (chiar şi de uz medical, cum ar fi: stetoscopul, butelia de oxigen, brancardul, etc.) aflat în raza de acţiune a magnetului poate deveni un adevărat proiectil. Această tehnologie medicală salvatoare de vieţi, realizează imagini detaliate ale ţesutului moale Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

JATROPHA de la arbore la benzină 1. Ce este Jatropha? Jatropha este un arbore pitic din familia Euphorbiaceae-lor. Numele său provine din limba greacă : iatros = medic iar trophe = nutriţie. Arborele se poate gasi în ţările mai călduroase precum Kenya, Madagascar, Brazilia sau Australia deoarece sensibilitatea arborelui la temperatura sub 0 grade este extrem de crescută. 2. La ce se foloseşte? Adusa in Europa de primii conquistadori spanioli, Jatropha a fost folosită pâna nu demult doar ca leac pentru malarie sau constipaţie, dar medicii avertizează asupra toxicitătii sale deosebite: doar trei seminţe de plantă, netratate, pot provoca moartea. Se pare însă că ceea ce este letal pentru noi poate fi vital pentru maşinile noastre... Aproape peste noapte, dispreţuita Jatropha a devenit o celebritate economică, dupa ce s-a descoperit ca ar putea constitui combustibilul ideal, intr-o lume macinata de goana dupa petrol si alarmata de efectele incalzirii globale. Fructele asemănătoare cu prunele sunt strivite şi astfel dau un ulei brut care poate fi utilizat pentru tractoare, vapoare de croazieră sau trenuri, însă dacă este rafinat se transformă în biocombustibil ce poate fi utilizat pentru alimentarea maşinilor obişnuite, fiind de asemenea şi ecologic. Combustibilul „Jatropha” a fost deja testat pe un avion Boeing 747 şi cei de la compania aeriană au fost indeplin mulţumiţi pentru că folosind doar 50% ulei de Jatropha şi 50% combustibil tradiţional, avionul şi-a redus emisiile de gaze cu efect de seră la jumătate. 3. De ce este bun acest „arbore”?  Este rezistent la secetă şi nu necesită condiţii speciale de cultivare;  Nu are o răspândire invazivă;  Stabilizează solurile şi poate combate deşertificarea;  Seminţele rămase după extragerea uleiului pot fi reciclate ca feritizatori;  Nu epuizează nutrienţii solului şi nu solicită rotaţia altor culturi;  Se poate dezvolta pe orice fel de sol şi în aproape orice fel de condiţii meteo;  Planta are uimitoarea capacitate de a rezista secetelor îndelungate, reuşind să se dezvolte chiar şi în cazul în care nu plouă luni în şir.

4. Cât costă? Arborii costă 6,7 dolari fiecare şi pot produce mai mult de două galoane de ulei fiecare atunci când ajung la maturitate. Inovator, aproape necunoscut, Jatropha îi aşteaptă pe oamenii de ştiinţă să-i decodifice şi să-i experimenteze calităţile de potenţial biocombustibil ce poate fi util în diverse domenii. Un studiu atent şi serios poate face din Jatropha un nume de referinţă şi un competitor redutabil pe piaţa biocombustibililor. Roy Beckford, cercetător la Universitatea din Florida, care a studiat proprietăţile arborelui de jatropha, spunea că planta produce mai mult ulei decât soia sau porumbul, dar fiind o plantă sălbatică are şi o recoltă imprevizibilă. Cultivat într-un mediu controlat, arborele poate contribui cu succes ca biocombustibil al viitorului şi poate înlocui combustibilii clasici poluatori, beneficiile sale fiind încă studiate şi în stadiu experimental.

Gaşpar Diana, cl. a XI-a A

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

16

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Enigmele Terrei Eforturile oamenilor de ştiinţă de a porni în noi misiuni de cercetare a planetelor apropiate din sistemul solar- în speranţa că vor descoperi corpuri cereşti asemănătoare Pământului- nu mai sunt un secret pentru nimeni. NASA caută deja de câteva decenii o planetă care să reproducă , chiar dacă la o scară mai redusă , condiţiile de viaţă de pe Terra. Cum ar fi însă dacă am schimba regulile jocului şi am căuta , pe propria noastra planetă , locuri şi condiţi de climă care amintesc de ceea ce numim, încă enigmatic peisaje „extratereste”? Insula Socotra - face parte dintr-un grup de patru insule rupte, din punct de vedere geografic, din continentul african, în urmă cu şase milioane de ani. Această izolare a făcut posibilă continuarea existenţei unor exemple ale faunei şi florei dispărută de mult timp din alte zone ale planetei. Numele insulei ar deriva din sanscrită, susţin experţii, care explică faptul că numele s-ar traduce drept "Insula Extazului". Situată în Oceanul Indian, la o distanţă de 250 km de Somalia şi la 340 Km deYemen, insula este marginită de plaje întinse , din spatele cărora răsar platourile de calcar ce adăpostesc peşteri de toate marimile, pe o distanţă de peste 7 km. Ca şi Galapagos, Socotra este deţinătoarea unui adevarat record de endenisme , se pare că izolarea i-a priit: în prezent, pe insula se găsesc 700 de specii rare de flora şi fauna, din care 1/3 sunt endemice, adică nu mai pot fi găsite nicăieri pe Pământ. Chiar dacă aerul este fierbinte şi uscat, locuitorii necuvântători ai insulei s-au adaptat perfect condiţiilor, de unde şi formele ciudate ale copacilor şi arbuştilor obligaţi să trăiască în condiţii de lipsă

aproape totală a apei. Speciile de arbori şi plante s-au conservat în aceste forme ciudate, datorită perioadei lungi de izolare geologică, unele varietăţi având o vechime de aproximativ 20 milioane de ani.

Spre exemplu, "Copacul Sângele Dragonului" (dracena cinnibaris), sursă de răşină valoroasă, vopseluri şi medicamente, folosit în ritualuri magice, are înfaţişarea unui OZN sau a unei ciuperci.

"Trandafirul Deşertului" (adenium obesium), o plantă întâlnită şi prin ghivecele doamnelor iubitoare de plante, are în Socotra înfăţişarea unui picior de elefant. „Insula extraterestră” ar fi însă o denumire mai bună, deoarece plantele şi copacii de aici nu par pământeni. Unele specii care s-au păstrat aici, prin izolare geologică prelungită , există pe pământ de mai bine de 200 de milioane de ani. prof. Simona Savulov

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

17

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad Din activităţile noastre

În parteneriat cu Intervest Grup S.A. Arad şi Remat S.A. Arad, la liceul nostru se organizează anual proiectul şcolar „Să protejăm pădurile şi aerul curat” în cadrul căruia se colectează şi reciclează hârtia. În fiecare an, elevii sunt foarte receptivi şi dornici de a răspunde chemărilor la astfel de activităţi.

Proiectul Naţional „Şcoli pentru un viitor verde” a debutat la liceul nostru cu activitatea „Recycled fashion event” – pălăriile ECO. Urmează să se desfăşoare încă 3 activităţi până înb luna iunie.

În fiecare an, elevi şi profesori sărbătoresc Ziua Naţională Antitutun. Cu această ocazie la Liceul Teoretic “Vasile Goldiş” se organizează mai multe acţiuni de conştientizare a tinerilor cu privire la efectele fumatului, în cadrul campaniei coordonate de prof. Iazbinscky Gabriel, Mihalcsik Aneta, Savulov Simona, Ioja Petronela şi Văleanu Livia: Spune un “NU” hotărât fumatului!!!

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

18

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

1 Martie a adus primăvara şi odată cu ea, pe elevii din clasa a V-a de la Şcoala Generală nr. 5 Arad, care împreună cu elevii de la Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” au realizat mărţişoare şi felicitări pentru cei dragi. Activitatea s-a derulat sub egida proiectului „Mărţişorul, tradiţie şi simbol” , în cadrul parteneriatului educaţional încheiat între cele două instituţii.

De câte ori se iveşte ocazia, elevii fac vizite la Complexul Muzeal Arad, la Teatrul de Stat, la Biblioteca Judeţeană etc. Astfel, nu de mult, elevii clasei a VI-a A s-au bucurat de ieşirea pe care au făcut-o împreună cu d-na prof. de biologie Kurunczi Papp Csilla la Expoziţia de reptile vii. Activitatea a venit exact la momentul potrivit, deoarece, aşa cum am aflat de la elevi, reptilele tocmai ce-şi făcuseră intrarea în caietele lor de notiţe.

Facultatea de Fizică a Universităţii de Vest Timişoara, şi-a deschis porţile pentru elevii pasionaţi de ştiinţă. Elevii liceului participă an de an la această sărbătoare a ştiinţei, dornici să vadă experimentele interesante pregătite pentru ei. Astfel, cadrele didactice universitare şi studenţii anului I şi II au acaparat atenţia elevilor prezenţi la această activitate. Ei au poposit preţ de câteva ore în laboratoarele de fizică, având chiar posibilitatea de a încerca câteva din experimntele prezentate.

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

19

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Maternitatea stelară Stelele sunt formate din hidrogen, heliu şi câteva procente de elemente mai grele. Ele sunt sfere de gaze incandescente asemănătoare cu Soarele a căror temperatură la suprafaţă este egală cu 5770 Kelvin. Astronomii au adunat date despre formarea stelelor observând diferiţi aştri care pot fi urmăriţi de pe Pământ. Stelele se schimbă pe parcursul vieţii lor şi pot muri. Locul de naştere al unei stele

mişcarea dezordonată a particulelor de gaz. Astfel steaua nu îşi modifică dimensiunile. Stelele reprezintă partea magică a universului. Frumuseţea şi intensitatea culorilor acestora sunt de nedescris. Curiozităţi despre stele:

Stele noi se formează în nori imenşi de gaze şi praf, numiţi nebuloase. Unele nebuloase sunt strălucitoare, altele întunecate. Nebuloasele întunecate sunt constituite în cea mai mare parte din praf şi, deci, nimicesc lumina stelelor din spatele lor. Arată ca nişte pete întunecate pe cerul fără stele. Înainte ca stelele să înceapă să se formeze în nebuloase, norii de gaze şi praf se rotesc de jur împrejur. Apoi, ei se adună în pâlcuri care cresc din ce în ce mai mult. Viaţa unei stele Stelele ard cu diferite străluciri şi culori. Cu cât este mai fierbinte o stea, cu atât strălucirea ei va fi mai albastră. Durata medie de viaţă a stelelor variază, cu cât este mai mică, cu atât trăieşte mai mult. Stelele ca Soarele au o durata medie de viaţă de circa 10.000 milioane de ani. După ce steaua se naşte, intră într-o fază de echilibru, atât timp cât are loc procesul de fuziune a hidrogenului în heliu. Aceasta fază de echilibru durează diferit pentru stele, în funcţie de cât de masive sunt ele. În starea de echilibru gravitaţia ce tinde să atragă gazul din stea pe nucleu este contracarată de presiunea ce vine de la

- Unde sunt stelele din constelaţii? Constelaţiile par formate din stele fixe pe bolta cereasca ... dar de fapt aceste stele sunt răspândite în Calea Lactee. - Câte se văd cu ochiul liber? Numărul de stele care se pot vedea cu ochiul liber depinde de mai mulţi factori, cum ar fi acuitatea vizuală a unei persoane, cât de limpede este cerul (adică prezenţa norilor, chiar şi la cote mari) şi, mai ales, de prezenţa luminilor artificiale. Lucaciu Laura, cl. a X-a A

Ploile acide – Ştiaţi că... - 35% din pădurile Europei sunt afectate de ploile acide? - de îndată ce ploaia acidă ajunge la sol, aceasta contaminează apa pe care o bem. Apa acidă extrage plumb, cadmiu, aluminiu şi azbest din ţevile prin care trece. Aceste substanţe sunt dăunătoare şi pot provoca boli ale rinichilor, ale creierului, Parkinson, Alzheimer şi probleme respiratorii? - un studiu al Congresului Statelor Unite susţine că ploile acide ar fi responsabile de 50000 de morţi premature pe an?

Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

20

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

Numerele şi superstiţiile Mina Cristina, cl. a XII-a E Superstiţii legate de numere în Japonia Minunata Japonie, cu frumoasele ei tradiţii: ceremonia ceaiului şi teatrul Kabuki, grădinile japoneze, pline de linişte şi reculegere, care reprezintă întreg universul cu toate elementele sale, cu lanternele sale şi figurile origami, cu chimonoul tradiţional şi codul samurailor...Se putea oare, ca pe lângă tradiţii să nu existe superstiţii? Există şi sunt legate de diferitele aspecte ale vieţii, de numere etc. Numărul 4 aduce ghinion, deoarece se pronunţă ca şi cuvantul „shi” care înseamnă moarte; niciodată un japonez nu va face cadouri compuse din patru obiecte, iar în hoteluri şi spitale, lipseşte camera cu nr.4. Şi numărul 9 este considerat nenorocos, deoarece una din citirile sale este „ku”, ceea ce înseamnă „durere”, „suferinţă”; aceeaşi regulă pentru spitale; există clădiri care nu au etajele 4 şi 9 (etajele există, dar lipsesc numerele). La fel, numerele de înmatriculare ale maşinilor nu conţin numerele 4 şi 9, iar un numar „bun” costă mult. Sub influenţa culturii occidentale, japonezii au început şi ei să se teamă de ghinionistul nr.13 ! Zilele 4 şi 14 sunt considerate aducătoare de ghinion, iar datele de 15 şi 28 ale lunii sunt considerate norocoase. Cea mai „neagră” zi, cea mai ghinionistă dintre zilele saptămânii, este ziua în care a murit Buddha, fiind cea mai rea zi, în mod special pentru nunţi. Superstiţii legate de numere în Germania Cineva spunea că noi, românii, avem multe superstiţii, iar alte popoare n-ar avea! Este greşit să credem asta; toate popoarele au superstiţii, unele chiar comune cu altele, sau, în orice caz, foarte asemănătoare. Vom vorbi despre unele superstiţii din Germania şi vom vedea că unele dintre acestea seamană un pic cu ale noastre. Aşa, de pildă este superstiţia cu 13 persoane la masă, numai că în Germania se completează aceasta; dacă sunt 13 persoane la masă, cea care stă cu faţa la o oglindă, va muri în anul acela. De Revista de ştiinţe „Galileus” – Nr. 2

asemenea, superstiţia spune că dacă porţi o panglică albastră, eşti protejat de ghinion sau, de vei vedea o stea căzătoare pe 10 august - de Sfântul Laurenţiu - îţi vei visa alesul sau aleasa. Cei din Germania cred că pe unde trece o lehuză, va cadea traznetul şi grindina, pentru că lehuza este considerată „necurată” până la molifta de 40 de zile, dacă are un baiat şi 80 de zile nounăscutul este o fata. Oricum, ea nu iese din odaia ei înainte de 9 zile, pentru că altfel va avea necazuri şi ea şi copilul. Superstiţii legate de numere în Marea Britanie Superstiţiile sunt lăsate din generaţie în generaţie de către nemuritoarea tradiţie. Ca şi alte popoare, locuitorii Angliei, Irlandei, Scoţiei, Ţara Galilor, păstrează această comoară şi o transmit mai departe. Shakespeare, Marele Will, a scris despre o superstiţie care s-a păstrat din vremea romanilor, destul timp ca să auzim şi noi de ea, şi anume, superstiţia că viitorul poate fi descifrat prin consultarea măruntaielor de animale. El a descris-o în celebra piesă „Iulius Cezar”, iar confirmarea ei nu a întârziat să apară: marele Cezar, încrezându-se mai mult în măreţul său destin decât în superstiţie, a respins avertizarea şi a mers la întâlnirea cu moartea. Omul simplu era mai direct; el respecta superstiţia şi, se pare că o face şi astăzi. Superstiţii despre copii: - Copiii nascuţi la orele 3, 6, 9 şi 12 se spune că sunt foarte norocoşi. Când cresc vor fi dotaţi cu multă perspicacitate şi ingeniozitate. - Dacă nou-născutul are dinţi, va fi egoist. - Dacă se naşte cu o palmă deschisă, va fi generos. - Dacă luna este ascunsă după un nor când începe naşterea, nou-născutul va fi fată; dacă luna străluceşte, va fi băiat. - Când micuţul este scos pentru prima dată din cameră, mama ar trebui să urce, nu să coboare, pentru ca micuţul să aibă succes în viaţă. Superstiţii legate de numere în China Odată cu cea de a 29-a ediţie a Jocurilor Olimpice de la Beijing, civilizaţia şi cultura, tradiţiile şi superstiţiile Chinei, au intrat în 21

Liceul Teoretic „Vasile Goldiş” Arad

atenţia celorlalte populaţii ale globului pământesc. Deşi noi descoperim abia acum anumite aspecte ale vieţii chinezilor - printre care, superstiţiile se află la loc de cinste poporul chinez moşteneşte aceste superstiţii din vremuri imemoriale şi, de-a lungul veacurilor, recunoscuta înţelepciune orientală le-a păstrat şi le-a transmis urmaşilor. Aşa au ajuns şi la noi. Aproape toată lumea a auzit de Feng Shui, supersiţiile cele mai interesante sunt legate de cifra 8. Se ştie acum că deschiderea Jocurilor Olimpice de la Beijing a avut loc pe data de 08.08.2008, la ora 08,08! De ce această aglomerare de cifre 8? Pentru că, în China, superstiţia consideră cifra 8 ca fiind cifra magică, aducătoare de noroc. În aceeaşi zi, au avut loc şi alte evenimente, în afară de deschiderea Olimpiadei; chinezii au dorit să profite de această zi, conţinând atâtea cifre de 8, pentru aşi atrage auguri favorabili pentru viitoarele familii şi cămine; astfel, pe 08.08.2008, numai în Beijing, un număr de 15.646 cupluri şi-au unit destinele, considerând că astfel vor avea noroc în căsnicie. Mai mult, în întreaga Chină, pe 08.08.2008, s-au căsătorit un total de 314.224 de cupluri, ceea ce constituie un record absolut în acest sens în China. Iată cat de mare este puterea unei superstiţii! Atât de superstiţioşi sunt chinezii, încat au interpretat - speriaţi - şi cifra care reprezintă ziua şi luna în care s-a produs cutremurul din provincia Sichuan, 12 mai adică 12.05, astfel: 1+2+5 = 8 ( ! ) ; şi dacă au văzut şi că această zi a fost chiar cu 88 de zile înaintea deschiderii Olimpiadei, speculaţiile superstiţioase n-au întârziat să apară, mai ales pe internet, ceea ce a facut ca „poliţia virtuală” să opereze cenzurarea internetului, chiar pentru acest motiv: oprirea propagării superstiţiilor. Cum „tot ce este oprit este cu atât mai mult râvnit”, cenzura n-a avut nici un efect; dovadă sunt rândurile de faţă. Superstiţia a fost mai tare! Superstiţii legate de numere în Romania 10 AUGUST Dacă vei vedea o stea căzătoare pe 10 August, (Sf. Laurenţiu), vei visa la alesul/aleasa ta. 13 Dacă treisprezece persoane stau la o masă, una din ele va muri înainte de sfârşitul anului. Dacă sunt 13 persoane la o masă, cu siguranţă că între acestea este un cuplu de îndrăgostiţi care îşi ţine secretă idila.

Fizicieni – cunoaşteţi numele lor?

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 Definiţii: 1 – a descoperit radiaţiile X 2 – legat de difuzia luminii, a descoperit efectul care-i poartă numele 3 – cercetări referitoare la influenţa magnetismului asupra fenomenelor radiante 4 – teoria relativităţii restrânse 5 – fondatorul celui mai cunoscut şi prestigios premiu 6 – introduce noţiunea de curent electric 7 – efectul bazat pe interacţiunea fotonelectron îi poartă numele 8 – a inovat cartografia şi topografia, pasionat de astronomie 9 – unitatea de măsură pentru presiune îi poartă numele 10 – a fundamentat principiul al II-lea al termodinamicii 11 – a descoperit elementele radioactive radiul şi poloniul 12 – a descoperit cuanta de energie 13 – a creat bazele mecanicii clasice 14 – a descoperit principiul de excluziune (îi poartă numele) Pe verticală: ştii numele reviste? (două cuvinte) acestei

Prof. petronela Ioja Aşteptăm rezolvarea la cutia de sugestii „Galileus

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful