You are on page 1of 4

Coroziunea

1. Generaliti:
n epoca contemporan de intens dezvoltare industrial, cnd consumul de metale i utilaje
este n continu cretere apare ca deosebit de important, n special pentru cele feroase, preocuparea
pentru protejarea acestora mpotriva distrugerii prin coroziune.
Pierderile de metale i aliaje produse de coroziune reprezint aproximativ o treime din
producia mondial. Chiar dac se consider c o parte din metal se rentoarce n circuit prin retopire,
totui aceste pierderi totalizeaz n cazul fierului cel puin 10-15% din metalul obinut prin topire.
Pagubele provocate de coroziune sunt legate nu numai de pierderile de metal, ci i de faptul
c utilajele, construciile, piesele etc. distruse de coroziune au un cost mult mai mare dect al
materialului din care sunt confecionate. Dac la acestea se adaug i chelutielile pentru repararea
pagubelor provocate de coroziune, montarea aparaturii de nlocuire, utilizarea materialelor
anticorozive scumpe, aplicarea metodelor de protecie anticoroziv, ct i faptul c aproape n toate
domeniile industriei se pune problema proteciei anticorozive, ne dm seama de importana
economic pe care o prezint coroziunea.
Coroziunea metalelor i aliajelor se definete ca fiind procesul de distrugere spontan a
acestora, n urma interaciunilor chimice, electrochimice i biochimice cu mediul de existen.
n practic fenomenele de coroziune sunt de obicei extrem de complexe i apar sub cele mai
diferite forme, motiv pentru care, o clasificare riguroas a tuturor acestor fenomene nu este posibil,
ntre diferite clase existnd intreptrunderi.

Dup mecanismul de desfurare se pot distinge dou tipuri de coroziune :


-coroziunea chimic care se refer la procesele de distrugere a metalelor i aliajelor care se
produc n gaze uscate, precum i n lichide far conductibilitate electric i n majoritatea
substanelor organice ;
-coroziunea electrochimic se refer la procesele de degradare a metalelor i aliajelor n
soluii
de electrolii, n prezena umiditii, fiind nsoite de trecerea curentului electric prin metal.
Att coroziunea chimic ct i cea electrochimic, fiind procese ce se desfasoar la interfaa
metal-gaz, fac parte din categoria reaciilor eterogene i se supun legilor generale ale cineticii acestor
reacii.
Dup aspectul distrugerii, coroziunea poate fi clasificat n : coroziune continu, cnd
ntreaga suprafa metalic a fost cuprins de aciunea mediului agresiv; i caroziunea local cnd
distrugerea se produce numai pe anumite poriuni ale suprafeei metalului sau aliajului.

Coroziunea chimic :
Coroziunea chimic a metalelor sau aliajelor se produce prin reacii ce se desfasoar la
suprafaa acestora n contact cu gaze uscate sau soluii de neelectrolii.
Produsele care rezult sub aciunea acestor medii rmn, n general, la locul interaciunii
metalului cu mediul coroziv, sub form de pelicule de grosimi i compoziii diferite.
n funcie de proprietile lor fizico-chimice peliculele de corziune exercit o influen
important asupra desfurrii ulterioare a procesului de coroziune, a cineticii acestuia, putndu-l
frna ntr-o msur mai mare sau mai mic.

Formarea peliculelor oxidice de coroziune :


Sub aciunea oxigenului din aer sau a altor medii care conin oxigen, metalele se acoper cu
pelicule de oxizi a cror grosime depinde de temperatura i timpul de nclzire.
n funie de durata i de temperatura de nclzire a metalului, peliculele formate au diferite
grosimi i proprieti de protecie prezentate n tabelul urmtor :
Felul peliculei
Pelicule subiri
Pelicule medii
Pelicule groase

Grosimea peliculei Proprietile peliculei


[ ]
Sub 400
Nu protejeaz din cauza rezistenei reduse pe
care o opune difuziunii agentului corosiv
400-5000
Prezint proprieti de protecie a suprafeei
metalice
Peste 5000
Protecie ineficient deoarece se fisureaz sub
aciunea tensiunilor interne

O apreciere rapid a proprietilor protectoare a peliculei de oxid rezultate n urma coroziunii


este posibil cunoscnd valoarea raportului dintre voluzmul oxidului format i volumul metalului
distrus :
Vox =Mox /ox ; Vm=An/m; Vox /Vm=Mox /ox*m /An ,
n care: Mox-este masa molecular a oxidului;
ox-greutatea specific a oxidului;
A-masa atomic a metalului;
m-greutatea specific a metalului;
n-coeficientul stoechiometric al metalului;
Dac acest raport este subunitar, adic Vox /Vm <1, stratul de oxid este discontinuu i
permeabil, ca urmare, nu prezint proprietile protectoare. Astfel se comport metalele alcaline i
alcalino-pmntoase.
Pentru alte metale, ca: Ni, Cr, Cu, Sn, Zn,, raportul V ox /Vm >1; La suprafaa acestora se
formeaz pelicule care frneaz considerabil desfurarea n continuare a procesului de oxidare,
adic posed proprieti protectoare.
Condiia Vox /Vm >1 nu asigur ntotdeauna o protecie anticoroziv, deoarece n timpul
formrii peliculelor, apar tensiuni care vor provoca fisurarea acestor pelicule.
n cazul Fe-ului oxidarea n atmosfer a acestuia cu formarea oxizilor de Fe (rugina) are loc
n trepte.
n prima treapt de oxidare a Fe-ului, se formeaz FeO, oxidul feros, care este stabil numai n
absena oxigenului. Cnd apare oxigenul atmosferic, oxidul feros se transform n hidroxid de fier
(Fe2O3H2O) sau FeO(OH), dintre care se cunosc 2 faze:
-

Faza 1 care corespunde unui exces mare de oxigen;


Faza 2 caracterizat prin o cantitate de oxigen, insuficient, din care cauz, oxidarea
evolueaz ncet.
n funcie de culoare se pot deosebi 3 feluri de rugin i anume:
1. Rugina alb Fe(OH)2 , care se formeaz dup reacia:
Fe+2H2OFe(OH)2+H2
Acest tip de rugin trece rapid, prin oxidare, n rugin brun, de aceea se observ foarte rar.
2. Rugina brun, apare n urma reaciei:
4Fe(OH)2+O24FeO*OH+2H2O
3. Rugina neagr, este format din oxid feros i feric; fiind denumit i magnetit din cauza
proprietilor sale magnetice i este considerat ca fiind forma cea mai stabil a oxidului de fier. Ea
formeaz pe suprafaa metalului un strat protector, cu structur omogen i aderent. Reacia decurge
astfel:

2FeO*OH+Fe(OH)2Fe3O4+2H2O
Dr. H. Engell, de la Institutul Max Plank, descrie astfel ruginirea fierului la temperaturi
nalte:
- pn la 570C se formeaz pe metal fazele de oxidare, magnetit i hematit dintre care,
magnetita reprezint aproximativ 65-80% din grosimea stratului format.
- De la 570C ncepe s apar FeO (vustita) care crete mult odat cu temperatura de oxidare;
- La 700C stratul de under (oxid de laminare) se compune din 90% vustit.
Stratul de oxizi de laminare este alctuit, de fapt, din mai multe straturi, dintre care, cel
inferior, este format din FeO. Prezena acestuia este cauza slabei aderene a oxizilor formai succesiv
la suprafaa metalic, deoarece sub influena atmosferei, duce la hidroxid de fier, deci la rugin.
Coroziunea oelurilor la temperaturi nalte sub aciunea unor gaze oxigen, dioxid de carbon,
hidrogen, ap, este nsoit de reducerea coninutului de carbon, ca urmare a descompunerii
cementitei n straturile metalice din vecintatea peliculei de oxid, dup una din reaciile:
Fe3C+1/2O23Fe+CO;
Fe3C+2H23Fe+CH4 ;
Fe3C+ H2OFe+CO+ H2;
Fe3C+CO23Fe+2CO.
Din aceste reacii rezult c, mrim concentraia n CO i CH4 n gaze echilibrele pot fi
deplasate spre stnga. Pe acest principiu se aleg, n practic, atmosferele protectoare sub care se
efectueaz tratamentele termice fr oxidare, carburarea sau decarburarea oelurilor.
Decarburarea duce la micorarea rezistenei mecanice, coborrea limitei de oboseal.
Viteza de coroziune n gaze se micoreaz prin crearea unei atmosfere inerte i mai ales prin
alierea oelului cu diferite elemente se mrete stabilitatea oelului la temperaturi ridicate.
n ceea ce privete coroziunea chimic a unui aliaj, n oxigen sau aer uscat, n principiu,
depinde de afinitatea chimic a componenilor si fa de oxigen, precum i de comportarea
reciproc a oxizilor susceptibili de a se forma. De exemplu n cazul aliajului Fe-Cu, fierul are pentru
oxigen o afinitate mult mai mare dect cuprul. Spre deosebire ns de fierul pur, oxidare se produce
n adncime, provocnd formare unui strat mixt de metal i oxid. Fierul oxidndu-se preferenial,
metalul ce rmne n stratul mixt se mbogete n cupru i devin din acest motiv din ce n ce mai
rezistent la coroziune. n cazul aliajului Ni-Cr, elementul de adiie este cromul, mult mai oxidabil n
raport cu metalul de baza, nichelul. n urma coroziunii stratul superficial al aliajului va srcii n
crom, dar va fi protejat ulterior de oxidul de corm, continuu i impermeabil.

Coroziunea metalelor
ALUMINIUL
-In are liber, uscat , la temperatura obisnuita si mai joasa aluminiul se conserva foarte bine deoarece
se acopera cu un strat subtire(proaspat , de circa 0,01 mm) de oxid Al2 O3, adreent si compact.
-Apa de ploaie, distilata, sau potabila,nu-l ataca.Incalzirea acestora(0100C)determina cresterea
grosimii stratului initial de oxid.Apa sarata il ataca doar la suprafata.
-Cu azotul aluminiul incepe sa reactioneze la peste 650C cu formarea de AIN, care hidrolizeaza
usor cu formare de Al(OH)3 si amoniac.
-Cu oxigenul reactioneza forte enregic cu formare de Al2O3.In aer uscat se obtine un strat foarte
subtire cu proprietati de izolare electrica.
-Cu hidrogenul nu reactioneaza,insa aceasta se dizolva in aluminul lichid si solid.
-Cu carbonul reactioneaza in aer la circa 2000C iar in vacuum pana la 1000C cu formare de Al4C3
, care peste 2000C se descompune cu formare de grafit.
-Cu halogenii reactioneaza energic.La temperaturi peste 100C cu clorul formeza AlCl3 care la
185C se voalatilizeaza, fara topire.
-Cu fosforul reactioneaza 600C, cu formarea fosfuriiAIP foarte higroscopica, folosita ptr. formarea
unor substate substante.
ARGINTUL-incepe sa se oxideze in prezenta urmelor de ozon sau la incalzire la peste200C.

AURUL-in solutii apoase cu clor si mai ales cu ionul CN- ,este atacat, mai ales in prezenta oxigenul
din are.
BERILIUL-in combinatii gradul de oxidare (valeta) este +2.
Oxidarea lui mai intensa are loc abia la 800C.Oxidarea intensa a beriliului pulbere are loc la
temperaturi mult mai joase.
CADMIUL-la temperatura obisnuita ,in aer curat este stabilit.In aer umed se acopera cu un strat
protector de CdO care impiedica oxidarea in adancime.
COBALTUL-cu oxigenul incepe sa interactioneze la peste 250, cu formare pana la 850C de
amestec de oxizi format din CoO verde , la inerior, puternic aderent la metalul de baza si Co3O4.
CUPRUL-este un metal putin activ.La temperatura obisnuita nu reactioneaza cu aerul uscat sau
umed.Aerul umed ce contine CO2 acopera cuprul cu in srtat de carbonat bazic(cocleala).Cuprul
incalzit la peste 185C se acopera cu oxid cupuros care la temperaturi inalte (>1000C) se transforma
in oxid cupric.
Fierul-rezista la coroziune in functie de puritatea lui.Fierul de inalta puritate se distinge in functie de
rezistenta la coroziune.Rezistenta la coroziune in atmosfera si solutii neutre a fierului creste, de
asemenea pri alere in special cu proportii mici de cupru.Cu oxigenul, fierul formeaza
oxizii:FeO,Fe2O3 si Fe2O4.
MAGNEZIUL-in aer liber uscat,la temperatura obisnuita , magneziul se acopera cu un strat subtire
de oxid de magneziu ce il protejeaza de oxidare in adancime.La ridicarea temperaturii insa ,peste cca
475C viteza de oxidare creste foarte mult si duce la distrugera peliculei protectoare.In aer industrial
magneziul se acopera cu o pelicula de MgO si MgCO3 slab rezitenta la coroziune in aer umed si
marin.Apa dulce cu io de clor,fosfati,sulfati,azotati ataca mageziul.Este atacat deasemenea de apa
marina si sarata.Rezista la coroziune in alcolul etilic,HF,NaF,KF,NaOH,petrol,acetona benzina
,motorina,metan,etan,soda ,sulf topit,CS2,cromati,bicromati,fenol,crezol etc.
PLATINA-este un metal putin activ si rezista la orice fel de apa (de mare, sarata ,dulce
,minerala).Cu oxigenul formeaza oxizi bazici(PtO),amfoteri(PtO2 si PtO3) si acizi(PtO3).
PLUMBUL-are o stabilitate la coroziune ce depinde de mediul agresiv,temperaturi si impuritati.
TITANUL-rezista bine coroziune in orice apa ,inclusiv cea de mare.In schimb ,pulberea de titan cu
cat este mai dispersa si neoxidata cu atat e mai activa.
URANIUL-in apa , la temperatura obisnuita ,uraniul este repede atacat si se descopune lent cu
formare de UO2 protector.
ZINCUL-formeaza cu oxigenul oxizi ZnO si ZnO2.Oxidul ZnO se obtine prin arderea zincul
,aproximativ pana la temperatura de fierbere a acestuia.