You are on page 1of 15

CEREBELUL

structura cerebrala aparuta cel mai tarziu pe scara evolutiei filogenetice


in traducere creieras din cauza structurii sale relativ asemanatoare cu cea a
emisferelor cerebrale - santuri, circumvolutii, structura interna
Se identifica componente longitudinale (vechi) si transversale (noi). Structurile
recente se amesteca cu cele noi si rezulta o relativ dificila delimitare intre partile
componente. Totusi, putem vorbi despre trei portiuni:
I. Arhicerebel
II. Paleocerebel
III. Neocerebel
I.

Arhicerebelul = lobul flocculo-nodular


structura cea mai veche si mai mica
este conectata cu nucleii vestibulari
este format din doua formatiuni distincte: nodulus si flocculus
II. Paleocerebelul
este format din lobul central plus lobul patrulater anterior
primeste aferente de la maduva spinarii si trunchiul cerebral
trimite eferente la formatiuni din cerebel si trunchiul cerebral (cele responsabile
de controlul tonusului muscular)
III. Neocerebelul
cel mai voluminos si mai nou aparut filogenetic
Este constituit din mai multe formatiuni care au conexiuni cu toti lobii sistemului
central
Cerebelul are trei fete:
superioara
anterioara
inferioara
Cantareste intre 120-150 g = a opta parte din greutatea totala a creierului si
are numeroase santuri si circumvolutiuni care cresc mult suprafata
acestuia.Cerebelul are o portiune mediana unica - vermisul care se conecteaza
cu emisferele cerebeloase.Exterior, cerebelul se conecteaza prin trei perechi de
fibre, numite pedunculi cerebelosi.
Pedunculii cerebelosi inferiori
contin fibre care merg la maduva spinarii, bulb si punte
primeste impulsuri senzoriale de tip proprioceptiv si vestibular si semnale motorii
de la sistemul extrapiramidal
trimite eferente la olivele bulbare si nucleii vestibulari

Pedunculii cerebelosi mijlocii

contin fibre care leaga cerebelul de punte, de SC si o emisfera de cealalta emisfera


cerebeloasa

Pedunculii cerebelosi superiori


contin fibre aferente si eferente
fibrele care vin de la maduva spinarii, trunchiul central si SC
fibrele care merg la maduva spinarii, trunchiul cerebral, talamus si SC
sunt cei mai mici deoarece contin cele mai putine fibre
Structura cerebelului
Substanta cenusie se gaseste la exterior si la interior
La exterior se afla scoarta cerebeloasa are o organizare stratificata cu 3 straturi si 5
tipuri de celule:
- La exterior celule granulare, celule in forma de cos, celule stelate, dendritele
neuronilor Purkinje. Celulele cos au traseu orizontal
- stratul intermediar ganglionar
contine celule Purkinje (foarte mari, forma de para si formeaza un singur strat)
dendritele Purkinje fac sinapsa cu axonii celulelor din stratul exterior iar axonii
parasesc scoarta cerebeloasa; efectul axonilor Purkinje este unul inhibitor.
- stratul intern granular
contine celule granulare si celule Golgi; aceste celule sunt in numar foarte mare
axonii ambelor tipuri de celule urca spre stratul exterior
Functia scoartei cerebeloase
Aceasta functie este legata in principal de activitatea neuronilor Purkinje.
Acestia primesc impulsuri de la celelalte celule ale scoartei cerebeloase si descarca
impulsuri frecvente pe secunda. Rata descarcarii acestor impulsuri se modifica in functie
de anumite mecanisme, acest fapt fiind responsabil pentru unele forme de invatare
motorie.La interior, substanta cenusie se organizeaza in nuclei cerebelosi, in interiorul
substantei albe.
Nucleii:
- se gasesc atat in vermis, cat si in emisferele cerebeloase
- sunt patru perechi de nuclei cerebelosi:
-nucleii fastigiali (in paleocerebel) care sunt in legatura cu maduva
spinarii, nucleii vestibulari, substanta reticulata,trunchil cerebral
- nucleii globulari in emisferele cerebeloase:
- globosi
- emboliformi (sunt in legatura cu
nucleul rosu si talamus)
- nucleii dintati (dantelati) se afla in centrul emisferei cerebeloase si tin
de neocerebel fiind in legatura cu nucleul rosu, talamus si alte formatiuni

Substanta alba
este formata din fibre mielinice:
- de asociere leaga centri din aceeasi emisfera
- comisurale leaga centri din emisfere diferite
- de proiectie permit interactiunea cerebelului cu alte formatiuni ale
sistemului nervos central
la nivelul cerebelului majoritatea fibrelor de proiectie sunt ascendente (aferente)
principalele aferente sunt:
- vestibulare ajung in lobul flocculonodular
- spinale ajung in vermis
- corticale ajung in lateralele EC
- olivare ajung in scoarta cerebeloasa
Functiile cerebelului
Sunt multiple
multa vreme s-a crezut ca cerebelul are trei functii elementare:
- imitarea miscarii
- miscarile complexe
- corectia miscarilor
descrierea functiilor s-a facut prin extirparea cerebelului la animale si prin studiile
in lumea umana
Studiile mai recente arata ca cerebelul:
este o veriga importanta a feed-back-ului chinestezico-motor, contribuind la
tonusul muscular, pozitia corpului, contractia si relaxarea adecvata a muschilor
implicati in miscare,
asigura precizia miscarilor voluntare (apucarea si manipularea adecvata a
obiectelor)
modulator de impulsuri ale sensibilitatii proprioceptive vestibulare si tactile, care
ajung la SC
reglarea functiilor vegetative ale organismului
Partea anterioara a cerebelului paleocerebelul controleaza muschii antigravitationali.
Partea posterioara a cerebelului neocerebelul actioneaza ca o frana pentru miscarile
voluntare, mai ales cele ale maniei.
Lezarea cerebelului are ca efect afectarea unei functii mai generale, legate de evaluarea
temporala a unei sarcini (retroactiv), precum si ca discriminare intre doua sarcini cu
durate diferite.
Simptomele lezarilor cerebeloase
Holmes a fost primul care a descris simptomele lezarii cerebeloase.
- hipotonie
- ataxie (erori de miscare, regularitatea miscarilor)
- tremor intentional (mai marcat la terminarea miscarii)

Afectarea se produce la membrele ipsilaterale. Se manifesta prin dificultati de


ortostatism si dizartrie (vorbire sacadata sau exploziva).
Afectarea membrelor atinge mai mult membrele inferioare, cele superioare fiind
practic normale.
Cu timpul, leziunile cerebeloase tind sa se amelioreze daca procesul patologic nu
progreseaza.
O leziune cerebrala aparuta ulterior poate sa duca la reaparitia semnelor de
disfunctie tipic cerebeloasa ceea ce demonstreaza ca, cel putin la tineri, functiile
cerebeloase pot fi preluate de alte formatiuni ale creierului.
TRUNCHIUL CEREBRAL

Trunchiul cerebral este o structura anatomica constituita din trei formatiuni distincte:
I Bulbul rahidian (medula oblongata)
II Puntea lui Varolio (protuberanta, pons)
III Mezencefalul
I - Bulbul rahidian :
se afla deasupra si in continuarea maduvei spinarii
superior ajunge pana la nivelul puntii lui Varolio, de care este separata prin santul
bulbo-pontin (transversal).
are forma unui trunchi de con, cu baza mica (2 cm.) spre maduva si baza mare
spre punte. Lungimea trunchiului este de 3 cm.
Bulbul are o fata anterioara, una posterioara si 2 fete laterale. Pe fata anterioara, de o
parte si de alta a santului median anterior, se gasesc piramidele bulbare (2 cordoane
nervoase). Acestea contin fibre motorii cortico-spinale, care in proportie de 80% trec
dintr-o parte in alta incrucisandu-se, formand decusatia sau incrucisarea piramidelor.

Pe fata anterioara isi are originea aparenta nervul hipoglos

Pe fatele laterale ies radacinile nervilor glosofaringian, vag si spinal. Tot pe fetele
laterale se gasesc olivele bulbare.

Fata posterioara are o structura diferita inferior si superior. In partea inferioara


structura sa seamana cu cea a cordoanelor posterioare din maduva spinarii. In
zona superioara cele doua fascicole Goll si Burdach se indeparteaza unul de
celalalt. Tractul Burdach se prelungeste cu pedunculul cerebelos inferior (corpul
restiform) iar fascicolul Goll devine piramida bulbara posterioara.

In partea superioara si posterioara a bulbului se gaseste planseul ventriculului al IV-lea


cerebral. In grosimea planseului se gasesc nucleii de origine ai perechilor de nervi
cranieni IX, X, XI sI XII.

Structura bulbului
Aceasta seamana cu maduva spinarii din mai multe puncte de vedere, inclusiv din
cel al dispunerii substantei nervoase: substanta alba la exterior iar cea cenusie la
interior.
Totusi, substanta cenusie este fragmentata in nuclei sau insule (coarnele
anterioare, laterala sau posterioare devin nuclei motori, vegetativi sau senzitivi).
Nucleii se mai numesc si nuclei echivalenti, fiind omologi celor din maduva
spinarii.
Nucleii motori:
nucleul nervului hipoglos (XII)
nucleul nervului glosofaringian (IX)
nucleul nervului vag (X)
nucleul nervului accesoriu (XI)
Nucleii senzitivi
nucleul solitar / facial (VII)
nucleul vag (X)
glosofaringian (IX)
nucleul trigemen (V) partial
nucleii vestibulari si cohleari (VIII)
Nucleii vegetativi sunt parasimpatici
nucleul solitar inferior (glandele salivare) prin glosofaringian si vag (cord, plaman
si organele abdominale)
nucleul salivator inferior
nucleul cardio-pneumoenteric
Nucleii proprii
nucleul Goll
nucleul Burdach deutoneuronii (cel de-al doilea neuron) pentru analiza
secundara a semnelor sensibilitatii proprioceptive constiente
oliva bulbara
In plus:
are conexiuni cu cerebelul, nucleul rosu, corpii striati, formatiuni subcorticale si
maduva
se ataseaza sistemului extrapiramidal si participa la realizarea miscarii
semiautomate si involuntare
Identificam, de asemenea, substanta reticulata bulbara care, impreuna cu cea din
mezencefal, au un rol extrem de important in tonificarea generala a dinamicii activitatii.
Substanta alba - Este formata din fibre mielinizate, grupate in tracturi care trec
prin bulb ascendente si descendente si care isi au originea in bulb.

Functiile bulbului
Acesta are trei functii importante:
Functia de integrare reflexa
Functia de conducere
Functia de reglare
-

1. Functia de integrare reflex:


centrul respirator,
centrul cardiac,
centrul vasomotor,
centrul salivatiei,
centrii unor reactii de aparare (stranutul, tusea, clipitul, voma)
centrii de reglare a tonusului muscular (intensificare a tonusului).

2. Functia de conducere:
- mijloceste transmiterea intre zonele receptoare si centrii superiori ai integrarii aferente
(senzoriale)
- mijloceste transmiterea intre centrii de comanda (motori) si organele de executie
corespunzatoare
3. Functia de reglare
se realizeaza cu precadere prin intermediul substantei reticulate
II. Puntea lui Varolio
apare la mamifere si este cea mai dezvoltata la om
este dispusa transversal deasupra bulbului si are un aspect cuboid, intinzandu-se
de la o emisfera cerebeloasa la alta
deosebim o fata anterioara, o fata posterioara, doua fete laterale si marginile
superioara sI inferioara
a)fata anterioara
dispune de un sant median, pe marginile caruia se gasesc piramidele pontine
(prelungiri ale piramidelor bulbare)
de aici pleaca nervul trigemen
b)fetele laterale -se continua cu pedunculii cerebelosi mijlocii
c)fata posterioara
este acoperita de cerebel, are o forma triunghiulara si formeaza partea superioara
a bazei ventriculului IV
este in continuarea bulbului, de care se apropie ca structura
in partea superioara identificam santul pontopeduncular iar in cea inferioara santul
bulbopontin
aici se gasesc radacinile aparente ale nervilor oculomotor III, trohlear IV, trigemen
V, acustico-vestibular VIII, abducens VI

in interior dispozitia celor doua tipuri de substanta nervoasa este similara cu cea
din bulb (in interior substanta cenusie sub forma de nuclei, la exterior
substanta alba)

Substana cenuie
- Conine nuclei ai unor nervi cranieni (motori, senzitivi i vegetativi) i formaiuni
specifice punii
- Aici i au originea nervii V (trigemen - mixt), VI (oculomotor - motor), VII
(facial mixt) i VIII (acustico-vestibular - senzitiv)
Substana reticulat
- Are o dispunere dezordonat i conine fibre (spinoreticulat, reticulospinal,
reticuloreticulat, rubroreticulat) i celule nervoase (formeaz nuclei reticulati)
Substanta alba- fibre ascendente care vin dinspre maduva si bulb si ajung la cerebel,
nuclei subcorticali, talamus si tectum,
spinotalamic
spinocerebelos anterior etc
- fibre descendente:
tractul piramidal
fascicolul corticospinal
rubrospinal
tectospinal
reticulospinal
Funciile punii
1. Reflex
2. De conducere
1. Funcia reflex:
Reflexe somatice i vegetative: lacrimal, salivar, masticator, cornean, sudiopalpebral,
audio-oculogir, sudoripar i sebaceu (pentru fa i pielea capului), contracia muchilor
feei (mimica expresiv), lateralitatea globilor oculari, tonusul muscular
2. Funcia de conducere:
Asigur circulaia informaiei extrase din mediul extern i intern ctre centrii subcorticali
i corticali, precum i mesajele de comand n sens descendent ctre organele de execuie
Patologia bulbului i punii
Este considerat foarte grav atunci cnd se refer la centrii vitali.
Leziunile din interior se numesc intra-axiale sau parenchimale, iar cele situate la exterior
se numesc extra-axiale (de obicei, in de afectarea nervilor cranieni)

Exemplu de afectare extra-axial:


NEURINOMUL DE ACUSTIC se dezvolt din celulele Schwann ale nervului acustic,
cu urmtoarele simptome: pierderea auzului, diminuarea reflexului cornean, parez
facial periferic, ataxie i tremor, ulterior hidrocefalie i cretere a presiunii
intracraniene
III .MEZENCEFALUL-structura anatomica separata de perete prin santul
pontopeduncular iar de diencefal printr-un plan ce uneste comisura posterioara a
creierului cu marginea posterioara a corpilor mamilari.
-are patru fete: aria anterioara, aria posterioara si doua laturi.
Fata anterioara - identificam mai multe formatiuni, din care mai evidente sunt
picioarele pedunculilor cerebelosi. Aici se afla originea aparenta a nervului III
Fata posterioara este invizibila la adult, fiind acoperita de cortul cerebelului si de
lobii occipitali. Pe aceasta fata se gasesc coliculii cvadrigemeni.
Fetele laterale corespund tegmentului mezencefalic si piciorului peduncular
In sectiune, mezencefalul separa formatiuni din trei etaje:
etajul superior tectum
etajul mijlociu segment / calota
etajul anterior picioarele pedunculilor cerebrali
Intre segment si picior exista o zona numita substanta neagra (locus niger).
Din mezencefal se dezvolta doua formatiuni structurale:
pedunculii cerebrali (picioarele + segment)
tuberculii (tectum)
- Picioarele pedunculilor formate numai din substanta alba si fibre nervoase care
pornesc de la SC si ajung la punte si maduva (tractul piramidal, fibre corticopontine)
- Calota/ tegmentul format din substanta alba si cenusie.
Substanta alba - fibre cu originea in diencefal, in maduva spinarii sau
punte.
Substanta cenusie formeaza nuclei specifici pentru mezencefal
(substanta neagra si nucleul rosu)
Substanta neagra
- structura nucleara compacta de forma semilunara. In structura ei intra
celule mari impregnate cu un pigment colorant (melanic). Toate formatiunile melanice +
nucleul dorsal al vagului prezinta leziuni evidente in parkinsonul postencefalitic
- primeste impulsuri de la toata suprafata corpului si de la organele
vizuale, auditive, olfactive
- intervine in integrarea impulsurilor senzoriale, in reglarea miscarilor fine
si in reglarea tonusului muscular

Nucleul rosu
- situat in partea superioara a tegmentului, deasupra substantei negre, cu o culoare
caramizie din cauza incarcaturii mari de fier a substantei celulare si a bogatiei vasculare
- contine o zona parvocelulara (celule mici) si o zona magnocelulara (celule mari)
- primeste aferente si trimite eferente cu rol in reglarea tonusului muscular (exercita un
efect inhibitor asupra centrilor bulbari sI medulari si genereaza rigiditate musculara)
Tectul / Tectum
Contin tuberculii cvadrigemeni : structurile contin o alternanta de substanta alba si
substanta cenusie. Distingem 2 perechi coliculii superiori si coliculii inferiori
A)Coliculii superiori
- primesc aferente de la corpul geniculat lateral, sistemul central, maduva spinarii si
dau eferente care ajung finalmente la muschii gatului si la neuronii somato-motori
din maduva cervicala.
- regleaza automat miscarile oculare, realizeaza reflexul de orientare la stimuli
vizuali si fixarea obiectului in zona perceptibilitatii optime;
B)Coliculii inferiori
sunt sub cei superiori si au dimensiuni mai reduse.
- contin substanta cenusie la interior (ganglionul central) si substanta alba la
exterior.
- primeste aferente de la corpii geniculati mediali si dau eferente catre celelalte
formatiuni ale trunchilui cerebral si catre maduva spinarii
- coliculii inferiori se leaga de realizarea reflexelor motorii neconditionate la stimulii
acustici si a reflexului de orientare care precede perceptia auditiva
Pe ansamblu, mezencefalul indeplineste functii foarte importante legate de:
distributia normala a tonusului muscular
realizarea reflexelor de redresare
realizarea reflexelor de orientare
Patologia mezencefalica
Se refera la anumite sindroame (tegmental central, Benedikt, Claude) care au ca
elemente comune paralizia nervului cranian oculomotor, anestezii contralaterale
(cauzate de lezarea fasciculelor spinotalamice) sau miscari involuntare.
Sindromul substantei negre tulburare de tonus muscular
Sindromul imobilitatii (prin lezarea tracturilor corticospinal si corticobulbar)
bolnavul pare in coma, neputand face nici o miscare, dar are ochii deschisi si ii
poate misca voluntar.

Formatiunea reticulata
Printre nucleii si fibrele trunchiului cerebral se gaseste si reteaua celulelor formatiei
reticulate.
Formatiunea reticulata:
urca superior pana la diencefal si cortex
coboara pana la maduva spinarii, unde formeaza substanta cenusie periependimara
Descoperita in 1911 de Cajal, I-au fost descrisi, in 1954, 98 de nuclei a caror
functie nu este bine cunoscuta.
Au fost descrise 5 categorii de nuclei:
1. nuclei care comunica exclusiv cu cerebelul
2. nuclei mediali
3. nuclei laterali
4. nucleii rafeului
5. nucleii lui Nanta
Un axon al formatiunii reticulate poate intra in contact cu alti aproximativ 27.000
neuroni. Astfel se explica posibilitatea extraordinara a difuzarii informatiilor de catre
aceasta formatiune subcorticala.
Neuronii formatiunii reticulate sunt dispusi sub forma de retea in afara nucleilor
trunchiului cerebral, reprezentand la o scara mai mare si la un nivel mai dezvoltat reteaua
interneuronala a maduvei spinarii. Nucleii sunt dispusi in jurul axelor medial (nucleii
rafeului) si lateral, iar nivelul mezencefalului in special la nivelul tegmentului
Axonii formatiunii reticulate ajung:
la maduva spinarii
la truchiul cerebral
la talamus, cerebel sI sistemul central prin fibre specifice
Prin experimente specifice s-a demonstrat existenta unui SRAA, care se intinde de la
nivelul trunchiului cerebral pana la cortex. El stimuleaza difuz cortexul, mentinandu-i
tonusul/vigilenta.
In formarea SRAA deosebim:
o activitate tonica (de mentinere a starii de veghe)
o activitate fazica - de trezire a scoartei
Formatiunea reticulata (SRAA) este foarte importanta pentru raspunsuri de tip atentie
accentuata, lipsa de reactie, repulsie la un stimul.Absenta informatiilor reticulare
ascendente catre cortex duce la somn in timp ce prezenta lor duce la trezire.
Exista si un sistem reticulat descendent, cu rol in reglarea tonusului muscular.
Sistemul descendent primeste impulsuri de origine corticala, extrapiramidala, cerebeloasa
si vestibulara.

Rolul SR descendent este de a controla activitatea motoneuronilor medulari.In 1972


Danaila a descris un sistem reticulat inhibitor ascendent (SRIA) a carui lezare duce la
aparitia sindromului de logoree si hiperkinezie.
In ansamblu, formatiunile reticulate (activator/inhibitor, ascendent/descendent) au
un efect modulator important atat asupra sistemului central cat si asupra maduvei spinarii.
Formatiunea reticulata regleaza:
vigilenta corticala
perceptia
discriminarea spatio-temporala
memorizarea
expresia emotionala
homeostazia
ritmurile biologice
starea de somn
Controleaza:
activitatea muschilor scheletici;
reajusteaza pozitia si locomotia;
influenteaza indemanarea, gesturile, expresia faciala, masticatia, deglutitia,
respiratia, circulatia;
grosier, sistemul somatosenzorial si neuroendocrin.
Sindroame reticulate
Mutismul akinetic lipsa de raspuns la intrebari, imobilitate a corpului, ochi
deschisi, lipsa raspunsului emotional si motor, fara paralizie, prezenta reflexului
de orientare (lezarea SRAA).
Sindromul de logoree cu hiperkinezie (lezarea SRIA)
- apare pre si post operator la pacienti cu leziuni ce implica atingeri corticale.
- se caracterizeaza prin hipermnezie, exagerarea atentiei, a miscarilor, a reflexului
de orientare, simt critic ascutit, somn putin (2-3 h/24 h), rationament normal /
deteriorat (functie de localizarea si intinderea leziunii corticale).

MDUVA SPINRII
Este conectat cu nervii spinali i reprezint structura prin care creierul comunic cu toate
prile corpului sub nivel cranian.
Prin mduv trec:
impulsurile pentru senzaiile generale (tactil, termic, dureroas) care se
formeaz la nivelul membrelor, gtului i trunchiului;
comenzile pentru micrile voluntare ale membrelor, trunchiului i gtului.
Afectarea mduvei spinrii poate conduce la pierderea senzaiilor generale i la paralizia
micrilor voluntare n regiunile corpului inervate de nervii spinali.

Anatomia mduvei spinrii


Este situat n canalul vertebral, format n mijlocul celor 7 vertebre cervicale, 12
toracale, 5 lombare i 5 sacrate, care formeaz coloana vertebral. Mduva
spinrii se ntinde de la baza craniului pn la discul intervertebral situat ntre
prima i a doua vertebr lombar.
Superior mduva spinrii se continu cu substana cerebral i inferior se termin
cu conul medular, care posed prelungiri ale nervilor spinali numite coad de
cal (cauda equina).
Dei canalul vertebral este foarte solid, traumele mecanice puternice pot afecta i
implicit afecteaz mduva spinrii.
Cele mai vulnerabile zone sunt:
C5 C6
T12 L1
C1 C2
La nivelul mduvei spinrii se identific 31 perechi de nervi spinali:8 Cervicali, 12
Toracali, 5 Lombari, 5 Sacrati si 1 Coccigian.Nervii se numesc aa dup locul prin care
ies din canalul vertebral.
Mduva spinrii este nconjurat de 3 membrane conjunctive meninge spirale:
- pia mater
-arahnoida
-dura mater

Pia mater- nconjoar complet i ader la mduva spinrii


Arahnoida- nconjoar mduva spinrii i se ataeaz de dura mater.
Dura mater - nconjoar mduva spinrii; n partea caudal (inferioar) a
mduvei spinrii formeaz sacul dural, care conine filum terminale - coada de
cal! Puncia lombar se face n acest spaiu.
(utilitate extragere lichid cerebro-spinal, anestezii)
Structura intern a mduvei spinrii
Mduva spinrii prezint o structur relativ similar de-a lungul su.
La exterior se afl substana alb, format din milioane de axoni ce transmit impulsuri
inferior/superior. Fibrele sunt n mare msur mielinizate ( substanta alb).
Substana alb este mprit n arii numite cordoane:
Posterior
Lateral
Anterior
La nivelul fiecrui cordon ntlnim grupe de fibre numite fascicule sau tracturi.

La interior se afl substana cenuie, format din corpii celulelor nervoase i restul
masei nervoase (dendrite, esut glial interneuronal, capilare sangvine). Identificm i fibre
mielinice care intr sau ies din ea. Coloraia este cenuie.
Substana cenuie este divizat n patru mari regiuni:
coarnele posterioare sau dorsale
coarnele anterioare sau ventrale
zonele intermediare
coarnele laterale
I.Coarnele posterioare
Conin neuroni care au legtur cu nervii care intr prin rdcinile posterioare.
Ceea ce rezult reprezint partea senzorial a substanei cenuii spinale.
Neuronii de aici i trimit axonii ascendent prin substana alb spre creier.
II.Coarnele anterioare
sunt situate ntre cordoanele anterior si cel lateral
cei mai muli dintre neuronii de aici au rol n micrile voluntare, dnd natere
axonilor ce ies prin rdcinile anterioare => coarnele anterioare sunt n principal
partea motorie a substanei cenuii spinale.
III.Zonele intermediare
sunt situate ntre cornul anterior i posterior.
sunt compuse din neuroni de asociere sau interneuroni pentru integrarea
segmentar i intersegmentar a funciilor mduvei spinrii
se mai numesc pri de asociaie ale substanei cenuii spinale.
IV.Coarnele laterale
sunt o extensie mic a zonelor intermediare n cordonul lateral toracal i lombar
(T1-L2).
Conine corpii celulari ai neuronilor preganglionari ai sistemului nervos simpatic
Nucleii/Coloanele celulare-neuronii substanei cenuii sunt dispui n grupuri celulare
similare funcional, dispuse longitudinal, numite coloane/nuclei. Unii nuclei se ntind dea lungul ntregii mduve a spinrii, n vreme ce alii se gsesc numai la anumite niveluri.
Ex. Nucleul propriu senzorial (are legtur cu impulsurile dureroase provenite de la
nervii spinali) se ntinde n toat mduva spinrii; nucleul intermediolateral (are legtur
cu cerebelul) se gsete n anumite zone.
Laminae-substana cenuie spinal poate fi divizat n lamine sau straturi, care rezult n
urma stratificrii neuronilor similari morfologic
furnizeaz o identificare mai precis a ariilor substanei cenuii i folosesc la
descrierea locaiilor originilor sau terminaiilor cilor funcionale
identificm 10 lamine (6 la nivelul cornului posterior, 1 n zona intermediar, 2 n
cornul anterior i una n jurul canalului ependimar).

Nervii spinali
Fiecare nerv spinal (cu excepia primului i ultimului) este ataat unei pri a
mduvei spinrii prin dou rdcini posterioare i 2 rdcini anterioare cte una
de fiecare parte.
n interiorul rdcinii posterioare se gsesc ganglionii spinali (care conin grupuri
de neuroni protoneuronul cilor ascendente).
Rdcina anterioar conine axonii care ajung la musculatura scheletic sau
neted din zona inervat.

Centrii nervoi ai mduvei spinrii


(funcia reflex)
La nivelul maduvei se inchid circuite complexe care includ:
- Veriga receptoare (receptorii),
- Veriga senzitiva (nervii aferenti),
- Veriga de comanda (centrii nervosi si axonii neuronilor motori),
- Veriga de executie (musculatura scheletica si neteda)
Axonii neuronilor din coarnele anterioare ajung la musculatura scheletica, in vreme
ce axonii neuronilor din coarnele laterale ajung la musculatura neteda.Unii centri nervosi
se gasesc pe toata lungimea MS (ex. pilomotori, vasomotori), in vreme ce altii sunt bine
localizati (ex. vezicospinal, genitospinal).
Funcia de conducere a mduvei spinrii
In ansamblul functionarii SN, MS joaca mai curand un rol de transmisie, de legatura.
Printre cele mai importante tracturi la nivelul MS remarcam:
-

Tracturi aferente: spino-talamic (sensibilitatea tactila si dureroasa din piele),


spino-bulbar (sensibilitatea proprioceptiva starea de tensiune din muschi),
spino-cerebelos (impulsuri legate de starea articulatiilor in timpul starii de repaus)

Tracturi eferente: corticospinal sau piramidal (controleaza activitatea muschilor


scheletici), extrapiramidal (miscari involuntare), tecto-spinala (comenzi
musculare pentru muschii gatului)

Aspecte legate de patologia mduvei spinrii i psihologia bolnavului medular


Principalele probleme legate de patologia mduvei spinrii:
pierderea sensibilitii (prin lezarea tracturilor sensibilitii cutanate) mono sau
bilateral
pierderea capacitii de control al tonusului muscular (prin lezarea nervilor
descendeni) mono sau bilateral

apariia unor tumori subdurale


apariia unor tumori medulare
secionarea parial sau total a mduvei spinrii (consecutiv unui accident/traume
mecanice care a secionat complet coloana vertebral)
tumori vasculare sau inflamaii ale rdcinilor nervilor spinali

Consecine:
dureri de diverse tipuri (nevralgic, mialgic)
pierderea sensibilitii n anumite zone ale corpului
piederea tonusului muscular (incapacitatea de a contracta muchii n funcie de
necesiti)
pareze pariale parapareze sau totale tetrapareze
Efecte n plan psihologic a suferinei medulare:
modificri n planul personalitii
dispariia tonusului afectiv aplatizarea afectiv, depresie
apariia unor nevroze
confuzie i dezorientare psihic
Indicaii psihoterapeutice
edine de relaxare / antrenament autogen
psihoterapie individual i de grup.